Fundătura guvernanței decorative

Radu Crăciun
-
0
Fundătura guvernanței decorative
Într-o economie globalizată, puterea economică și chiar geopolitică a țărilor depinde într-o mare măsură de vocația companiilor locale de a investi și de a se extinde în țări terțe. Sigur că la prima vedere cele mai avantajate par să fie țările bogate, care au acumulat suficient de multă avuție care să le permită să o pună la treabă și pe alte meridiane. Subiectul este însă mai complex de atât, deoarece capacitatea de a se extinde a companiilor unei țări și abilitatea acestora de a face față unui mediu de afaceri diferit de cel autohton, câteodată chiar advers, se construiește mai întâi în propria țară printr-o înaltă calitate a procesului de guvernanță corporativă. Pentru că, de la un punct încolo, oricât de buni tehnicieni ar fi angajații sau oricât de îndestulătoare ar fi resursele, sau oricât de competitive produsele, nu poți face saltul ca și companie la nivel regional fără a trece la nivelul următor al guvernanței corporative. Lipsa vocației internaționale a firmelor românești nu este întâmplătoare. Și nici nu este consecința unei conspirații internaționale. Ea spune mai degrabă ceva despre lipsa de confort pe care conducătorii companiilor românești o au atunci când vine vorba de extinderi transfrontaliere. Într-un fel, normal. Astfel de decizii nu sunt ușor de luat, deoarece presupun asigurarea de resurse și asumarea de riscuri. Tocmai de aceea astfel de decizii necesită o structură de guvernanță a firmelor extrem de articulată, dar care în România lipsește de cele mai multe ori.
Continue

Davos 2018: Optimism temperat privind economia mondială

Corneliu Vlad
-
0
Davos 2018: Optimism temperat privind economia mondială
Cu cât realitatea lumii se complică și se interconectează mai mult, cu atâta devin parcă mai puțin ceremonioase și fastidioase dezbaterile și reuniunile internaționale. Diplomația multilaterală, la mare preț altădată, adică în vremea marilor blocuri politico-militare antagoniste ale războiului rece, pare să fie tot mai puțin frecventată, fie din cauza ineficienței sale – reală sau doar invocată, fie ca urmare a deficitului de democrație în relațiile dintre state, care este, din păcate, în creștere în actuala etapă a globalizării. Sesiunea anuală, de toamnă, a Adunării Generale a ONU nu mai este evenimentul politico-diplomatic-vedetă al anului internațional. După încheierea (atât de discutabilă) a războiului rece, s-au impus, oarecum la emulație cu Națiunile Unite, alte reuniuni – interstatale, dar nu numai, căci beneficiază de cea mai diversă și eteroclită participare – expresii ale mai noului protocol al „diplomației fără cravată”. Între ele, se detașează două reuniuni care se întrunesc tot anual, în lunile februarie-martie, și în care pe de o parte atmosfera este mai puțin ceremonioasă și riguros diplomatică, dar pe de altă parte este mai greu accesibilă presei și, prin aceasta, mai secretoasă. Cei de sus își vorbesc și tratează mai pe șleau, cei de jos sunt mai puțin puși la curent cu ce se discută și se stabilește. Cele două reuniuni, care au activități formale și informale, documente și expuneri accesibile publicului larg sau doar confidențiale, sunt Forumul Economic Mondial de la Davos și Conferința pentru Securitate de la München, și ele au preluat, treptat, mult din travaliul „diplomației de culoar” care optase, ca spațiu tradițional, pentru incintele Națiunilor Unite.

O reuniune eteroclită

Forumul Davos 2018 nu a ieșit din tradiția temeinic încetățenită a acestui tip de reuniuni, care evită evenimentele și declarațiile spectaculoase, chiar dacă incintele renumitei stațiuni elvețiene de schi găzduiesc, pentru câteva zile, câteva mii de participanți, între care zeci de șefi de stat sau de guvern, alți oameni politici, patroni atotputernici din economie și finanțe, șefi ai unor instituții internaționale precum FMI și ONU, dar și ai unor Bănci Centrale naționale, mii și mii de directori de companii (majoritatea participanților), sute de analiști financiari și media. Printre invitați – notează malițios cotidianul britanic „The Independent” – pot fi întâlniți și reprezentanți ai unor fundații, sindicate și ONG-uri, profesori universitari și chiar oameni de presă, ba chiar vedete din lumea artistică și mondenă, dar compoziția eteroclită a adunării servește mai degrabă drept contraargument la reproșurile de elitism aduse Forumului (oricum, taxele de participare nu sunt la îndemâna oricui, căci variază între 60.000 și 600.000 franci elvețieni). Iar dacă nu se știe despre ce se discută în mod concret în reuniuni și în particular, se știe în mod sigur că la Davos se abordează absolut orice gen de subiect, fie el de interes general, de grup sau bilateral. Anul acesta, de pildă, s-a anunțat că în tematica reuniunii figurează subiecte cum sunt sărăcia, inegalitatea socială, inovația, schimbarea tehnologică, mediul, responsabilitatea socială a corporațiilor. Există, în fiecare an, și o deviză înscrisă pe genericul ediției; tema oficială din 2018 a fost „Crearea unui viitor comun într-o lume divizată”.

Continue

Noi păduri virgine şi cvasivirgine descoperite de Romsilva

Florin Antonescu
-
0
Noi păduri virgine şi cvasivirgine descoperite de Romsilva
Aria pădurilor virgine şi cvasivirgine identificate de Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva se extinde. O dovadă de actualitate este reprezentată de includerea a 2.077,16 hectare de păduri aflate în proprietatea statului, administrate de Romsilva, în Catalogul Național al Pădurilor Virgine și Cvasivirgine. Suprafaţa a fost identificată în județul Gorj, pe raza Parcului Național Domogled – Valea Cernei, în opt trupuri de pădure din administrarea Ocolului Silvic Baia de Aramă. Realizarea se datorează unei colaborări între organizația de mediu WWF România și Regia Națională a Pădurilor – Romsilva. După cum reamintesc profesioniştii domeniului silvic, introducerea pădurilor din această categorie în Catalogul Național al Pădurilor Virgine și Cvasivirgine „exclude orice lucrare silvică sau altă intervenție umană, suprafețele de pădure fiind supuse regimului de protecție integrală”. De asemenea, specialiştii subliniază că „procesul de identificare și includere a suprafețelor în Catalogul Național al Pădurilor Virgine și Cvasivirgine este continuu, în fiecare an fiind analizate sute de mii de hectare de fond forestier aflat în proprietatea publică a statului”. Concret, „până în prezent, în Catalogul Național al Pădurilor Virgine și Cvasivirgine au fost introduse 20.373,92 de hectare păduri ce se încadrează în categoriile funcționale păduri virgine și cvasivirgine, din acestea 17.172,76 de hectare, adică 84,2%, fiind păduri aflate în proprietatea statului și administrate de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva”. Numai anul trecut, Romsilva și Ministerul Apelor și Pădurilor, în colaborare cu organizațiile WWF România și Greenpeace România, au introdus 24.679,4 hectare de păduri virgine și seculare de fag în Patrimoniul Mondial Natural al UNESCO. 24.341,3 de hectare din această suprafaţă se găsesc în proprietatea publică a statului și sunt administrate de Romsilva.
  • Regia Națională a Pădurilor – Romsilva administrează 3,14 milioane de hectare fond forestier proprietate publică a statului și 22 de parcuri naționale și naturale, cu o suprafață totală de 852.820 de hectare
  • 582.785 de hectare sunt păduri, din care 174.065 de hectare se află în zone de protecție strictă sau intergrală
  • în ultimii trei ani, zonele de protecție strictă sau integrală au fost extinse la propunerea specialiștilor Romsilva cu aproximativ 20.000 de hectare.

Agricultura și spațiul rural – evaluări la 10 ani de la aderare (1)

Economistul
-
0
Agricultura și spațiul rural – evaluări la 10 ani de la aderare (1)

Introducere

La zece ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, Institutul de Economie Agrară și Centrul de Dezvoltare Durabilă al Filialei Timișoara a Academiei Române și-au propus să analizeze ce a însemnat pentru agricultura și spațiul rural românesc adoptarea Politicii Agricole Comune, iar această activitate s-a concretizat prin elaborarea și publicarea volumului Agricultura și spațiul rural – evaluări la 10 ani de la aderare, la Editura Academiei Române în decembrie 2017. Politica Agricolă Comună este cea mai integrată politică sectorială a Uniunii Europene, utilizând un mix de intervenții destinate în principal integrării piețelor agricole, susținerii veniturilor fermierilor și susținerii dezvoltării rurale. În același timp, ea este aplicată relativ unitar într-un spațiu foarte eterogen, în care persistă decalaje foarte mari de dezvoltare, de productivitate, de venituri, de dotare cu infrastructură, de nivel de trai. De aceea, este aproape inevitabil ca să existe destul de multe inconveniente și critici legate de funcționarea și efectele acestei politici. Totuși, pentru țările din Vestul Europei aplicarea consecventă a Politicii Agricole Comune în ultimii 60 de ani a fost un succes, în sensul că a transformat Europa de Vest dintr-o zonă dependentă de importurile agricole de peste mări în cea mai importantă puterea agricolă a lumii. Și pentru sectorul agricol și lumea rurală din România, aplicarea Politicii Agricole Comune, în perioada relativ scurtă de la aderare până acum, a produs și efecte pozitive, dar și unele mai puțin satisfăcătoare. Astfel, în cazul sectorului agricol, subvențiile alocate au condus la creșterea semnificativă a veniturilor fermelor și la modificări în orientarea și structura lor productivă. Au crescut randamentele la principalele grupe de culturi, în special cereale și oleaginoase, România devenind un important jucător pe piața europeană a acestor produse. Productivitatea muncii a înregistrat, de asemenea, o dublare în perioada 2007-2015. Totuși, în spațiul rural agricultura a rămas activitatea dominantă.
Continue

De unde vine lovitura?

Daniel Apostol
-
0
De unde vine lovitura?
Economia mondială o duce bine. De bine de rău, pacea mondială încă o duce aproape bine (cu excepțiile știute, focarele de război strecurate printre meridiane). Liderii lumii politice și cei ai lumii afacerilor o duc foarte bine. Dar lumea nu o duce deloc bine. Una dintre cele mai puternice și mai sumbre predicții de la Forumul Economic Mondial de la Davos 2018 a fost lansată de Joe Kaeser, CEO al companiei Siemens, companie ce are la nivel global mai mulți angajați decât Google, Apple, Microsoft și Facebook la un loc. Potrivit lui Kaeser, ne așteaptă „fie cea mai strălucită societate construită vreodată de umanitate – cu un final fericit al celei de-a patra revoluții industriale –, fie una dintre cele mai furioase”: o lume a amărăciunii, a oamenilor uitați în urmă, a celui mai mare război comercial al tuturor timpurilor, o lume fără teritorii neutre, o lume a conflictului violent permanent, a străzilor în flăcări. Economia viitorului are o uriașă problemă la orizont: trebuie să găsească și să ofere un rol valoros și esențial pentru zeci de milioane de muncitori anonimi ai planetei ce vor fi aruncați în stradă la momentul „sosirii” erei inteligenței artificiale, a „roboților-pretutindeni”, a „digital-orice-ului”. Kaeser spune că trebuie „să ne gândim ce facem cu oamenii noștri”. Cum scria un coleg jurnalist, Davos-ul acestui an s-a întâmplat concomitent cu tendința globală ca tot mai mulți lideri să fie aleși mai ales pentru programul lor populist-naționalist-protecționist și mult mai puțin pentru deschiderea către globalizare. Financial Time comenta că liderii lumii trebuie să hotărască „ce e de făcut pentru a evita naufragiul”. Pe de altă parte, aşteptările lumii sunt foarte ridicate, mai ales acolo unde economiile naționale dau semne de avânt, acolo unde milioane de cetățeni simt șansa părăsirii spectrului sărăciei. Dar „stăm pe o bombă cu ceas”, iar unul dintre fitilele deja aprinse identificate la Davos pară să vină de unde nu te aștepți: starea de sănătate mentală precară a multor zeci de milioane de oameni care nu au acces la tratament corespunzător, pe de o parte, și starea de amenințare gravă la adresa locurilor de muncă din întreaga lume, pe de altă parte. Și atunci, când întreaga economie mondială pare că o duce bine, că „ia avânt”, când liderii lumii își consolidează zi-de-zi pozițiile aparent trainice, o amenințare rece ca gheața planează peste toți: de unde va veni lovitura?

Primarii din UE discută securitatea spațiilor publice

Economistul
-
0
Primarii din UE discută securitatea spațiilor publice
Joi, 8 martie, primari ai localităților din Europa se reunesc la Bruxelles pentru a discuta lecțiile învățate din recentele atacuri teroriste și pentru a face schimb de bune practici în ceea ce privește protecția spațiilor publice. Conferința primarilor europeni cu tema „Dezvoltarea capacității urbane de apărare contra terorismului„, organizată de Comisia Europeană, împreună cu Comitetul Economic și Social European, se va axa în principal pe soluții de securitate personalizate, măsuri de consolidare a prevenirii radicalizării la nivel local, cooperarea dintre sectoarele public și privat și oportunități de finanțare pentru spațiile publice prin intermediul diferitelor instrumente financiare ale UE.
08/03/2018
Comisarul Dimitris Avramopoulos, responsabil pentru migrație, afaceri interne și cetățenie, a declarat: „Într-o Europă ce oferă protecție, este esențial ca fiecare dintre cetățenii noștri să se simtă în siguranță atunci când merge pe stradă. Soluțiile de securitate personalizate ar trebui să devină piatra de temelie pentru modul în care ne protejăm spațiile publice de terorism. Suntem aici pentru a ajuta în mod concret statele membre, cu fonduri și expertiză, să își sporească eforturile la toate nivelele – european, național și local.” „Suntem dedicați cooperării strânse cu orașele și autoritățile locale pentru a întări protecția spațiilor noastre publice, fără a compromite însă chiar valorile pe care le apărăm: deschidere, toleranță și libertate„, a adăugat comisarul pentru Uniunea securității Julian King. Comisarul european pentru politică regională Corina Crețu a subliniat: „Securitatea orașelor noastre are o dimensiune socială: accesul la servicii de bază de calitate și nesegregate, regenerarea urbană, emanciparea comunității. Putem găsi soluții lucrând împreună, la toate nivelele, pentru a contracara extremismul și violența înainte ca acestea să prindă rădăcini pe străzile noastre.” La rândul său, președintele Comitetului Regiunilor Karl-Heinz Lambertz a declarat: „Siguranța în comunitate este o prioritate și, prin aducerea laolaltă a tuturor nivelelor guvernamentale, UE ia măsurile necesare pentru combaterea terorismului. Trebuie să cooperăm dincolo de granițe, să investim la nivel local pentru a contracara radicalizarea și să ne asigurăm că serviciile noastre de securitate sunt pregătite să prevină viitoare atacuri. Munca noastră începe în orașele noastre.” În continuarea Declarației de la Nisa(link is external) din 29 septembrie 2017, conferința reprezintă unul dintre principalele rezultate ale Planului de acțiune UECăutați traducerile disponibile pentru linkul precedentEN••• pentru sprijinirea protecției spațiilor publice, ce a fost prezentat în octombrie 2017. O conferință de presă comună, susținută de comisarul european Julian King, ministrul francez de interne Gérard Collomb, primarul orașului Mechelen Bart Somers, ca reprezentant al Comitetului Regiunilor, și de primarul orașului Nisa Christian Estrosi, a avut loc la 8.40 (ora Belgiei) și poate fi urmărită pe EbS. Fișe informative despre eforturile Comisiei de a proteja spațiile publiceCăutați traducerile disponibile pentru linkul precedentEN••• și de a lupta contra radicalizăriiCăutați traducerile disponibile pentru linkul precedentEN••• sunt disponibile on-line. Detalii despre conferință se găsesc în pagina dedicată evenimentuluiCăutați traducerile disponibile pentru linkul precedentEN•••.  

MANAGEMENTUL PUBLIC: PROFESIE SAU PROFESIONALISM? (II)

Anton Parlagi
-
0
MANAGEMENTUL PUBLIC: PROFESIE SAU PROFESIONALISM? (II)

5. Profesionalitatea – o valoare managerială

Din cauza faptului că profesia a fost confundată mult timp cu ocupația, s-a considerat în mod greșit că valoarea managerului depinde, în mod automat, de calitățile personale [1]. Paradoxul axiologic constă în faptul că, deși valoarea managerului este definită conform unor criterii instituționale, totuși, ea este din ce în ce mai puțin apreciată ca valoare profesională; cu alte cuvinte, valoarea nu este determinată nici de gradul de specializare, nici de nivelul de pregătire, ci de standarde elaborate de instituții (asociații, organizații, corporații etc) profesionale. Acest fenomen este confirmat de faptul că actele care certifică valoarea profesională, cum sunt diplomele, mențiunile, adeverințele etc, sunt emise de organizații (corporații), cum sunt Ordinul arhitecților, Asociația inginerilor, Baroul de avocați, Senatele universitare etc. [2]. Reversul medaliei constă în faptul că instituționalizarea unei valori reduce posibilitatea de promovare a unui specialist într-o funcție de management; altfel spus, profesionalismul unui angajat nu este considerat o valoare suficient de mare pentru ca respectivul angajat să fie numit într-o funcție de conducere a unei instituții [3]. Instituționalizarea devine din ce în ce mai mult un fenomen comercial nu pentru că ignoră valoarea socio-profesională a individului, ci pentru că atribuie o importanță mai mare non-valorilor. Din această perspectivă, sociocrația se manifestă prin faptul că societatea apreciază valoarea managerului prin prisma profitului pe care îl produce în domeniul său de activitate: administrație, economie, finanțe etc. [4]. Fenomenul se regăsește și în alte domenii profesionale, cum ar fi justiția, cu singura deosebire că în aceste domenii există o specializare mai înaltă; sistemul de apreciere a valorii este însă guvernat de aceleași criterii, atât timp cât valoarea unui judecător, procuror sau avocat este apreciată după cantitatea de litigii câștigate, nu după calitatea prestației profesionale. Recunoașterea profesionalismului ca valoare managerială nu se datorează doar instituționalizării juridice, ci și organizațiilor (instituțiilor) profesionale. Corpurile profesionale sunt principalii agenți ai izomorfismului normativ, generat de procesul de formare a specialiștilor în diverse domenii, sau a experților purtători de norme similare, pe care le implementează în instituțiile la care aderă [5]. Mai mult decât atât, standardele carierelor profesionale, procesul de selecție a personalului, nivelul de cunoștințe, formează manageri similari ca pregătire și, ca atare, interșanjabili; din păcate, susținătorii acestei teorii nu țin seama de celelalte determinații ale valorii (morale, culturale, sociale etc) care diferențiază profesioniștii între ei. Pe de altă parte, contribuția profesioniștilor la elaborarea sistemelor de apreciere a managementului se întemeiază, la rândul ei, pe valoarea specialiștilor – consilieri, experți, tehnicieni, oameni de știință sau de cultură. Acești profesioniști au un rol tot mai mare la elaborarea „valorilor” publice pe care statul nu le-a recunoscut până acum; în acest sens, trebuie amintit civismul, voluntariatul, ecologismul și multe altele. În sens ideonomic, profesioniștii au rolul de a fundamenta teoretic (științific) o serie de valori specifice managementului; în sens socionomic, profesioniștii au meritul de a stabili criteriile de legitimitate; în fine, politonomic, profesioniștii permit așa numita corectitudine politică a managementului. Cel mai concludent exemplu în acest sens este faptul că justiția nu se mai realizează exclusiv de către magistrați, ci și de experți contabili, tehnicieni, psihosociologi etc; acest lucru reflectă recunoașterea valorii profesionale a experților din diferite domenii [6]. Potrivit teoriilor cognitive, în care accentul cade pe cunoașterea profesiei, se consideră că valoarea profesională este o rezultantă a eforturilor, experienței și rezultatelor obținute într-un domeniu de activitate. După teoria scopurilor elaborată de E. A. Locke, în care noțiunea centrală este finalitatea, am putea considera valoarea profesională ca rezultat al auto-determinării personale pentru atingerea unui obiectiv. În lumina teoriei atribuirii, propusă de F. Heider, în care sunt analizați factorii de diferențiere, consens și consecințe, valoarea profesională se definește prin satisfacția îndeplinirii unor sarcini dificile. În fine, conform teoriei întăririi a lui B. F. Skinner, care operează cu noțiunile de stimuli, răspunsuri la stimuli și recompense, am putea considera că valoarea profesională este conferită de performanțele obținute în muncă. Din toate aceste teorii se desprinde, însă, un criteriu de apreciere a profesionalismului cu caracter universal valabil, și anume activitatea eficientă; cu alte cuvinte, valoarea profesională nu există decât în corelație cu acțiunea, cu efortul, cu munca managerului, indiferent dacă ea este autonomă sau nu, dacă este colectivă sau nu etc. Profesionalismul are valoare managerială în sens ideonomi, pentru că exprimă ideile, teoriile, raționamentele specifice unui conducător de instituție publică; în plus, acestă valoare exprimă și un grad de responsabilitate față de instituție (organizația socială condusă). Cu alte cuvinte, valoarea profesională nu este pur și simplu personală, atât timp cât ea depinde de activitatea colectivă; altfel spus, valoarea profesională depinde de capacitatea de a coopera, de a lucra împreună într-un mod flexibil, de a-și schimba rolurile la un nivel semnificativ, în funcție de nevoile fiecărui caz în parte [7]. Trebuie, așadar, să reconsiderăm semnificația unor valori manageriale cum ar fi echitatea, responsabilitatea, loialitatea; de pildă, loialitatea are o semnificație morală pentru că implică devotamentul angajatului față de o anumită politică instituțională, față de un ansamblu de norme și reguli formale; în acest context, valoarea profesională derivă din concordanță cu acea politică [8]. Devotamentul față de instituție, presupune identificarea cu interesele ei, ca și cum ea ar fi o entitate (cvasi) personalizată; în această ipoteză, valoarea profesională se manifestă ca atitudine de apărare a intereselor instituției și, numai în subsidiar, a intereselor proprii. În sens politonomic, devotamentul se manifestă prin acțiuni de apărare a intereselor profesionale, în ansamblul lor, și, în această ipoteză, valoarea managerului este contrară valorilor sistemului: managerul poate fi exponent al corectitudinii politice atunci când susține protestele civice sau antiguvernamentale ale subordonaților. Profesionalismul conferă valoare managementului în primul rând prin calitatea superioară (profesionistă) a raporturilor dintre angajați și manager, precum și a relațiilor dintre angajați. Așadar, profesionalismul managerului face ca angajații să fie atașați managementului, conform principiului că valoarea instituției exprimă meritele tuturor angajaților; în caz contrar, nerecunoașterea valorii managerului are ca efect lipsa de interes (de implicare) a subordonaților în activitatea instituției. În situația în care recunoașterea există doar pentru unii, nu pentru toți, se creează o discriminare care produce un efect pervers, și anume tendința de a diminua valoarea profesională a celor care, în mod oficial, au fost apreciați; cu alte cuvinte, cei valoroși vor fi denigrați de ceilalți. La nivel socionomic, se manifestă adesea o discriminare între angajații din diverse instituții, chiar și atunci când au aceeași valoare profesională; pentru a neutraliza aceste efecte negative, managerii trebuie să observe și să soluționeze în timp real nemulțumirile angajaților. În acest sens, putem afirma că valoarea „omului organizațional” nu derivă exclusiv din realizarea sarcinilor profesionale, ci și din faptul că, prin realizarea lor, el își păstrează statutul de profesionist al acelei organizații sociale. Din această cauză, sistemele care „măsoară” profesionalismul se fundamentează mai mult pe criterii de apreciere socio-economice, decât pe criterii de competență (abilitate) managerială [9].

Continue

ECDL România susţine educaţia culturală

Florin Antonescu
-
0
ECDL România susţine educaţia culturală
Compania ECDL România, unic autorizată la noi să certifice competențele digitale prin programul Permisul European de Conducere a Computerului (ECDL – European Computer Driving Licence), în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti şi Primăria Municipiului Bucureşti, a lansat ediţia 11 a proiectului „5 licee 5 muzee”. Este o formă de educaţie nonformală cu derulare până spre sfârşitul anului şcolar, după cum a precizat Elena Chiru, coordonatorul proiectului. În acest timp, grupe de elevi din liceele participante vizitează gratuit muzeele din program, acumulează informaţii pe teme prestabilite de muzee, iar la final participă la concursuri online constând în răspunsuri la chestionare, în promovare a muzeelor pe reţele sociale şi, particularizat, în creaţie plastică. Liceele participante sunt: Colegiul Naţional „Emil Racoviţă”, Liceul Teoretic „Decebal”, Colegiul Naţional „Octav Onicescu”, Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi”, Colegiul Tehnic de Arhitectură şi Lucrări Publice „I.N. Socolescu” (gazda evenimentului inaugural). Muzeele, cu temele de concurs, sunt: Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa” – cu „Personalităţi ale biologiei româneşti, Grigore Antipa şi Emil Racoviţă”, Muzeul de Artă Veche Apuseană „Ing. Dumitru Furnică-Minovici” – cu „Europa Bucureştiului”, Muzeul Municipiului Bucureşti – cu „De la Mihai Viteazul la Regele Ferdinand. Cum se construieşte o ţară?”, Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” – cu „100 de ani în 100 de obiecte”, Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” – cu „Treceţi, batalioane române, Carpaţii!”. Prof. Elena Ştefan, inspector la Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, a reliefat caracterul complex al temelor, cu o valoare educativă deosebită, înscrise în contextul Centenarului Marii Uniri.

Traininguri gratuite de educație financiară

Florin Antonescu
-
0
Traininguri gratuite de educație financiară
Junior Achievement (JA) România a deschis a VI-a ediție a competiției naționale de educație financiară Bani pentru școala ta™, organizate în cadrul programului național de educație financiară JA – modulele blended learning BaniIQ™ și Banii pe net™, susținut de Visa și băncile partenere. Obiectivul îl reprezintă „formarea abilităților de administrare eficientă a resurselor financiare și de a lua decizii responsabile”. Noutatea ediţiei o reprezintă posibilitatea pentru participanţi (elevi de liceu cu vârsta mai mare de 15 ani, absolvenți, profesori, părinți, susținători ai unităților de învățământ) de a câștiga finanțări de până la 10.000 de euro pentru școlile lor. Condiţia este să urmeze în perioada 1 martie-31 martie 2018 trainingurile online gratuite de educație financiară – modulele BaniIQ™ și Banii pe net™ disponibile pe site-ul competiției www.banipentruscoalata.ro. Fiecare liceu este înregistrat automat în competiție odată cu înscrierea elevilor și susținătorilor săi în training și acumulează EUROpuncte pentru fiecare persoană care urmează modulele online și completează testul de verificare a cunoștințelor. Clasamentul intermediar al liceelor este anunțat săptămânal pe site. Câştigătoare va fi unitatea de învățământ cu cel mai mare număr de susținători. Premiul va consta într-o sumă în euro egală cu numărul susţinătorilor, în limita a 10.000 de euro. De asemenea, vor fi premiate primele trei unităţi care vor atrage primii 1000 susținători fiecare. Premiile vor fi folosite exclusiv pentru modernizarea școlilor, dotarea laboratoarelor, a claselor, achiziția de echipamente sau resurse educaționale.

Primăria Sectorului 1, investiţie în cel mai modern spital de urgenţă din Bucureşti  

Florin Antonescu
-
0
Primăria Sectorului 1, investiţie în cel mai modern spital de urgenţă din Bucureşti  
Realizarea celui mai modern spital de urgență din Bucureşti a fost lansată odată cu prezentarea de către primarul sectorului 1, Dan Tudorache și ministrul sănătății, Sorina Pintea (foto), a unor informaţii tehnice de bază şi a stadiului demersurilor la zi. Întreaga investiție va fi suportată din resurse proprii de Primăria Sectorului 1 (estimată la aproximativ 300 milioane euro).  Va fi situată pe şoseaua București-Târgoviște nr. 10, pe 71.900 mp. Va avea 1015 paturi (fără a socoti şi secţiile UPU-SMURD şi spitalizare de zi), 60 de linii de gardă pentru toate specializările medicale, 37 de săli de operație. De asemenea, va beneficia de toate facilităţile medicale şi nu numai, inclusiv maternitate, capelă, două helioporturi, zone de cercetare şi învăţământ etc. Va fi o clădire eficientă energetic. Spitalul va îngloba unităţile actuale Spitalul Clinic de Urgență Floreasca, Spitalul Clinic de Urgență Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri și secția de pediatrie a Institutului Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului „Alessandrescu-Rusescu”. Personalul va fi relocat (şi completat), iar toate dotările vor fi absolut noi. Întreaga zonă va fi sistematizată şi vor fi create: căi de acces cu două benzi pe sens, sensuri giratorii, staţie de metrou la intrarea în spital. În acest moment este elaborat studiul de prefezabilitate; Planul Urbanistic Zonal este depus pentru aprobare la Comisia de Urbanism a Primăriei Municipiului București. Lucrările vor începe în octombrie 2019 și vor dura aproximativ 4 ani. Patronul spiritual al spitalului va fi Sfântul Vasile cel Mare (330-379), întemeietorul primului complex de îngrijire medicală instituționalizată din istorie („Vasiliada”).
1...1.8481.8491.850...1.966Pagina 1.849 din 1.966