Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, adoptată de statele membre ale ONU în 2015, reprezintă un răspuns la problemele sociale, economice și de mediu ale lumii. Într-o abordare holistică, documentul cuantifică 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD/SDG) care țin de toate domeniile vieții noastre, și sociale, și economice, și de mediu și 169 de ținte de care nu putem să nu ținem cont în ceea ce ne propunem să facem în perioada următoare.
Cele 17 obiective ale Agendei 2030 sunt:
1) Fără sărăcie; 2) Foamete „zero”; 3) Sănătate și bunăstare; 4) Educație de calitate; 5) Egalitate de gen; 6) Apă curată și sanitație; 7) Energie curată și la prețuri accesibile; 8) Muncă decentă și creștere economică; 9) Industrie, inovație și infrastructură; 10) Inegalități reduse; 11) Orașe și comunități durabile; 12) Consum și producție responsabile; 13) Acțiune climatică; 14) Viață activă; 15) Viață terestră; 16) Pace, justiție și instituții eficiente; 17) Parteneriate pentru realizarea obiectivelor. Care dintre aceste obiective e mai important? Toate sunt importante, se intersectează.
Uniunea Europeană a dorit de la început să fie lider în implementarea Agendei 2030 și s-a dovedit cel mai activă în ceea ce privește dezvoltarea durabilă. Totuși, încă nu suntem în faza în care UE să fi definit ce vrea prin strategiile sectoriale pentru 2030. Președinția la Consiliul UE în semestrul I din 2019 aduce României oportunitatea de a juca un rol esențial în acțiunea pentru viitorul Uniunii Europene: avem o ocazie unică, să fim un catalizator al deciziilor UE în ceea ce privește Agenda 2030. Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă al Guvernului României s-a pregătit în acest sens.
Președinția Consiliului UE aduce României oportunitatea rolului de catalizator al deciziilor europene în implementarea Agendei 2030.
Pentru implementarea obiectivelor Agendei 2030 în România este important să avem o voință politică. Sub acest aspect, ambele camere ale Parlamentului României și-au declarat susținerea pentru implementarea celor 17 obiective și în aprilie 2016 au adoptat o declarație politică foarte puternică pentru instituționalizarea a ceea ce ne dorim legat de obiectivele Agendei 2030. Pentru consolidarea cadrului instituțional, pe baza declarației, în mai 2017 a fost înființat prin HG nr. 313/2017 Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă, în cadrul Secretariatului General al Guvernului, cu sarcina de a coordona și monitoriza implementarea celor 17 obiective. În momentul de față, relația interinstituțională se face prin abordare multinivel, multitematic, multisectorial.
Pornind de la Forumul Economic Mondial (World Economic Forum), există trei stadii ale dezvoltării durabile: I – economie bazată pe înzestrarea cu factori și resurse, care se referă la țări în curs de dezvoltare; II – economie bazată pe utilizarea eficientă a resurselor, care cuprinde țări cu economie emergentă, între care se află și România; III – economie bazată pe inovare și cunoaștere, care vizează țări dezvoltate. Din perspectiva stadiului I, România încă are factori și resurse de creștere economică. Nu stă prea bine în ceea ce privește stadiul II, de utilizare eficientă a acestor resurse, și chiar nu stă bine în ceea ce privește stadiul III, al economiei bazate pe inovare și cunoaștere, având în vedere că această economie se află în pragul celei de a patra revoluții industriale, caracterizate prin robotizare și digitalizare. Aceste stadii ale dezvoltării durabile reprezintă provocările mari pe care România trebuie să le soluționeze în viitor. Pentru reducerea decalajelor actuale față de țările dezvoltate, va trebui să avem un model bazat pe performanță și eficiență economică.
În teoria dezvoltării durabile existat mai multe etape: antropocentrism; tehnocentrism; sustenocentrism, cu trei piloni: a) economic – eficiență și profitabilitate; b) social – justiție, solidaritate, coeziune și incluziune socială, încadrate în indicatorii bunăstării; c) ambiental – ecoeficiență. Cunoașterea aspectelor teoretice este necesară, deoarece astăzi cercetările fundamentale au devenit pricipalul izvor al competitivității pentru economie, pentru mediul de afaceri și astfel se dovedește important ca problemele teoretice să cunoască și o rezolvare practică. De asemenea, acest distinguo teoretic are o mare încărcătură practică pentru că la ora actuală există o serie întreagă de opinii, contradicții, doctrine politice, păreri ale cercetătorilor asupra corelării acestor trei piloni. Provocarea majoră o reprezintă compatibilizarea pilonilor în discuție pe orizonturile de timp scurt, mediu și lung. Nu este o sarcină ușoară. Reflectarea acestui demers se regăsește în țintele Strategiei Europene 2020. Din această perspectivă, se prefigurează că România nu va reuși să atingă nici în anul 2040 unii indicatori medii la nivelul Uniunii Europene: ocupare de 75%, în condițiile în care noi avem un nivel de 65%, cheltuieli pentru cercetare-dezvoltare-inovare de 3% din PIB, când noi ne situăm la 0,3%, iar productivitatea muncii este de cinci ori mai mică decât în țările dezvoltate.
Din perspectiva stadiilor dezvoltării durabile, România încă are factori și resurse de creștere economică.
Pe baza acestor date, modelul economic pe care ni-l propunem nu poate fi decât un model românesc, purtător de interese economice, sociale, tehnologice ale României. Acest model va trebui să ofere soluții unor presiuni, probleme și provocări urgente cu impact negativ, pe termenele scurt, mediu și lung. Prima problemă care ar trebui să ne frământe este scăderea demografică. Dacă, așa cum se estimează, în 2040 vom ajunge la o populație de 15-16 milioane de locuitori, situația va fi defavorabilă României, în ciuda a ceea ce susțin persoane bine mobilate intelectual, cum că dacă va scădea populația, va crește productivitatea muncii, va crește PIB-ul per capita și va fi mai bine. Nu este decât o creștere aparentă. Pe termen lung va însemna scădere. Cum să facem ca această scădere măcar s-o stopăm, ca după aceea să se reia creșterea este o problemă pe care trebuie s-o rezolvăm. O altă problemă căreia trebuie să i se găsească soluție este de ce pleacă lumea din România. Legată de problema demografică este cea privind starea de sănătate a populației, cu aspectele ei specifice referitoare la mortalitate, la morbiditate.
Performanțele educației și migrația externă constituie de asemenea o problemă gravă în perspectiva elaborării unui model economic sustenabil de viitor. Migrația creierelor, a personalului înalt calificat, fără discuție reprezintă o mare pierdere pentru România. Cine crede că dacă pleacă tot mai mulți specialiști o să ne fie nouă bine se înșală. La ora actuală suntem confruntați cu o mare lipsă de specialiști, precum și de persoane cu nivel de calificare mai scăzut.
Banca Națională este o instituție care vede destul de bine problemele cu care se confruntă societatea românească; sunt probleme multe, complicate. Noi suntem foarte interesați de a găzdui, de a organiza dacă ne stă în putință, dezbateri de calitate pe astfel de probleme economice, financiare, evenimente culturale.
Bineînțeles, nu vrem să le mărim frecvența până la a plictisi societatea, nu vrem nici să abuzăm de răbdarea audienței. Totodată, din punctul de vedere al Academiei Române, cred că țara are nevoie de dezbateri pe baze academice în sensul solid al cuvântului. Academic înseamnă un format de dezbateri reglementat, încadrat în niște rigori, pentru ca dezbaterile să aibă un scop și să ajungă la niște concluzii.
Așa se prefigurează tema inițiată de ASPES, cu subiecte extrem de interesante, preocupante. Acesta este motivul pentru care Secția de Științe Economice, Sociologie și Juridice a Academiei Române intră în parteneriat cu ASPES, cu ceilalți organizatori pentru o dezbatere de idei, de teze, de opinii pe baze academice, care să ajungă la rezultate concrete.
Cum se vede din perspectiva zilei de azi economia României de mâine? Un model economic românesc în Uniunea Europeană, prefigurare a României în orizontul anului 2040, a pornit să construiască Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES). Anticipația economică, tehnologică, socială exercită fascinație veche și constantă, de la Orwell la Asimov, de la mașinile și orașele viitorului imaginate la început de secol XX la mirajul anului 2000 văzut dinspre anii ’60-’70, inclusiv – de ce nu?! – cu un ocol pe la noi, prin „Lumea de mâine” a lui Ion Biberi (1946).
„Modelul economic românesc în UE. România – Orizont 2040” propune cu totul altceva ca abordare și premise: cunoaștere obiectivă, informație, studiu, cercetare, condiții pentru transpunere în realitate, stăpânire a unor domenii datorată științei de carte și exercitării practice. Cuvântul-cheie este „model” – ceea ce ar fi de urmat; cadrul fundamentat pe argumentul competenței. Asta gonește de la început SF-ul, datul cu părerea, imaginarul (nu și imaginația).
În numărul din decembrie 2018 al revistei ECONOMISTUL, dedicat Centenarului înfăptuirii României Mari, Daniel Apostol se întreba: „Creștem sau descreștem la împlinirea Centenarului? Cum ne pregătim pentru următorii 100 de ani? Și deloc de ignorat: încotro merge astăzi România?”.
Eu mi-aș permite să dau un răspuns la întrebarea lui Daniel Apostol: „Deocamdată România crește, dar nu se dezvoltă”.
Încă din primul număr al apariției publicației ECONOMISTUL ca revistă, subsemnatul am deschis editorialul cu întrebarea: „Ce facem cu economia României?”.
De atunci și până astăzi, cu o consecvență evidentă, în paginile sale
ECONOMISTUL a abordat număr de număr probleme majore ale economiei, prin opinii ale specialiștilor, analize instituționale, dar, mai ales, prin prezentarea de propuneri și soluții pentru reconfigurarea unei economii a României în care să primeze interesul național, dar evident printr-o integrare accelerată în UE, o uniune care ea însăși este într-un proces de restructurare.
Compania JTI a fost certificată, pentru al șaselea an consecutiv, Top Employer România 2019 (Angajator de Top) și Top Employer Europe 2019, în urma evaluării realizate de Institutul Top Employers. Certificarea reprezintă o recunoaștere a condițiilor excelente de muncă oferite de JTI.
Institutul Top Employers a evaluat JTI România pe următoarele criterii: strategia privind talentele, planificarea forței de muncă, atragerea talentelor, programul de integrare a noilor angajați, training și dezvoltare, managementul performanței, dezvoltarea abilităților de leadership, dezvoltarea carierei, compensații și beneficii, cultura organizațională.
„Certificarea Top Employer reprezintă încă o recunoaștere a calității managementului resurselor umane și confirmă că avem valori extraordinare, pe baza cărora construim o cultură foarte puternică. Aceste valori caracterizează modul nostru de viață și de lucru și felul în care se raportează angajații, unii față de ceilalți, precum și față de partenerii de afaceri. Ceea ce înseamnă nu doar investiții în programe de calitate pentru oamenii noștri, dar și o anumită atitudine în sensul că “orice este posibil”, adică asumare, creșterea responsabilității și a motivării. Lucrăm mai bine împreună, ca o echipă unită. Calitatea este pe primul loc și, de asemenea, întotdeauna facem ceea ce este corect, pentru că ne dorim succes pe termen lung. Suntem mândri că, de mai bine de 25 de ani, reușim să ne diferențiem și să facem lucrurile să se întâmple în România. În momentul de față, avem peste 1.100 de angajați și vreau să ii mulțumesc fiecăruia în parte pentru că zi de zi trăiesc valorile companiei, prin dedicare și munca depusă”, a declarat Mark Rock, General Manager JTI România, Moldova și Bulgaria.
JTI face parte din cele doar 15 companii certificate Top Employer în România. JTI virează anual la bugetul de stat aproximativ 800 de milioane de euro, reprezentând accize, TVA și alte taxe. Până la 80% din prețul unui pachet de țigarete înseamnă taxe către stat.
România se numără printre cele 77 de țări în care JTI este prezentă la nivel global. În cadrul unei ceremonii care a avut loc recent, la Amsterdam, JTI a primit certificarea Global Top Employer, pentru a cincea oară consecutiv. Cercetarea realizată de Institutul Top Employers confirmă succesul practicilor de resurse umane din 58 de entități ale companiei, aflate în 53 de țări. Doar 14 companii sunt certificate Top Employer la nivel mondial, iar JTI este una dintre acestea.
„Dincolo de toate, angajații noștri sunt cei care au făcut ca JTI să fie un ”Angajator de top”. Lor le pasă într-adevăr de succesul organizației în viitor, așa cum le pasă și investitorilor, iar noi credem că atunci când ei reușesc, compania reușește. Prin compararea practicilor noastre de resurse umane cu cele ale angajatorilor de top din întreaga lume, ne asigurăm în permanență că organizația rămâne un angajator preferat de actualii și viitorii angajați”, a declarat Howard Parks, JTI Senior Vice President HR și membru al Executive Committee.
JTI și-a început activitatea în România în 1993. JTI este al doilea mare jucător pe piata locală a produselor din tutun și se implică activ în comunitatea locală. Compania este partener al Festivalului International de Teatru de la Sibiu (FITS), TIFF și sponsor oficial al Gigi Căciuleanu Romania Dance Company. Fiind cel mai cunoscut investitor japonez în România, JTI sprijină Grădina Japoneză din parcul Mihai I (Herăstrău), Căsuța de Ceai din Muzeul Național de Artă și Centrul de Studii Româno-Japoneze din cadrul Universității Româno-Americane. „Întâlnirile JTI”, eveniment lansat în anul 2000, se desfășoară neîntrerupt de 20 de ani și a devenit un brand cultural național.
Bani mai mulți pentru procurori și judecători
După două luni de așteptare și de dezbateri aprinse între Putere și Opoziție, a ieșit, în sfârșit, fum alb pe hornurile Palatului Parlamentului. Avem buget! Coaliția de guvernare a spart toate barierele ideologice, logice și economice. Ceea ce Lenin doar visa, vrednicii urmași din PSD au înfăptuit. Au dat la toată lumea după nevoi, nu după posibilități. Problema e că poporul va avea întotdeauna mai multe nevoi decât statul posibilități.Castigati și anul acesta vor fi bugetarii și pensionarii.Cheltuielile de personal și cele de asistenta socială vor fi in 2019 de 211 miliarde lei,cu 30 miliarde lei mai mari decât anul trecut,cu 50 miliarde lei mai mari decât in 2017 sau cu 73 miliarde lei mai mari decât in 2016! In schimb,in toți acești ultimi 3 ani cheltuielile cu investițiile, finanțate atât de la buget cât și din surse externe, reprezinta in medie sub 30 miliarde lei anual.
Pentru ca suntem in an electoral majoritatea ordonatorilor de credite au creșteri ale bugetului cu peste 40%. Până și justiția, atât de blamată de cei din actul guvernamental, a primit mai mulți bani. Ministerul Justiției, Ministerul Public, ÎCCJ și CSM au un buget cumulat de 6 miliarde lei. De 25 de ori mai mare decât bugetul Ministerului Energiei, de 120 de ori mai mare decât bugetul Ministerului Turismului, de 10 ori mai mare decât bugetul Ministerului Economiei sau al Ministerului pentru Mediul de Afaceri,Comerț și Antreprenoriat care girează activitatea a peste 450.000 de IMM-uri, având peste 2 milioane de angajați și reprezentând principalul motor de creștere economică al României. Trai pe vătrai pentru cei 7.000 de magistrați ai patriei. Să tot arestezi și să condamni la banii ăștia. Tocmai pentru a avea o justiție independentă și dreaptă, am înțeles să plătim foarte bine magistrații. Salariul unui judecător ÎCCJ sau a unui procuror de Parchet General, DNA sau DIICOT depășește 5.000 euro lunar. Cel mai bine plătit bugetar din România este însuși procurorul general, cu un venit mediu lunar de peste 10.000 euro. Cu tot acest nivel foarte bun de salarizare, având și o putere pe care nu de puține ori și-au exercitat-o abuziv și arbitrar, și magistrații trebuie să înțeleagă că se supun legii și nu sunt mai presus de ea.
Bani mai puțini pentru acoperiți, spioni și politruci
Există ordonatori de credite care au primit mai puțin decât anul trecut. Autoritatea Electorală Permanentă, Ministerul de Finanțe, SRI, SIE și SPP. Diminuarea bugetului AEP cu 140 milioane lei, prin reducerea finanțărilor acordate partidelor parlamentare, e cât se poate de firească. În fiecare an, partidele primeau o subvenție de la buget de aproape 400 milioane lei.Diminuarea bugetului SRI, contrar susținerilor reprezentanților acestei instituții în Comisia de buget-finanțe, se impunea. Guvernul a aprobat credite bugetare pentru SRI de 2,4 miliarde lei. Un buget de 9 ori mai mare decât cel alocat Serviciului de Informații Externe (SIE). În fond, amenințările teroriste și la adresa securității naționale vin din afară, din câmpul tactic al SIE, și nu din interior. Un domn general explica, în fața Comisiei parlamentare, că, din cei 2,4 miliarde lei, buget alocat SRI, 2 miliarde se duc pe salarii și mai rămân 400 milioane lei pentru activitatea curentă și investiții. Păi tocmai aici e problema. O schemă supradimensionată de personal. România este pe primul loc în lume la numărul de ofițeri de informații raportat la 100.000 de locuitori, respectiv 60, comparativ cu 11 în SUA, 3 în Germania, 5 în Franța sau 6 în Marea Britanie. Sunt atât de mulți ofițeri de informații și acoperiți în România încât, vorba unui clasic în viață: „nici nu mai știu câți suntem”.
Aparatul bugetar trebuie restructurat
Restructurarea personalului ar trebui să reprezinte o prioritate pentru fiecare conducător de instituție a statului român. Avem mult prea mulți bugetari față de nevoile reale ale României. Cu 1/3 ar trebui redus numărul de bugetari din administrația publică locală și centrală. Cu 1/3 ar trebui redus numărul ministerelor, al agențiilor și autoritățiilor statului. Un stat suplu este mult mai eficient decât unul hiper gonflat, atrofiat și birocratizat. După votul din Parlament pe Legea bugetului de stat, i-am cerut ministrului de Finanțe, Orlando Teodorovici, să susțină acest imperativ al reformei, reorganizării și restructurării aparatului bugetar.
Bugetul României pe 2019 este unul populist, care răspunde unor comandamente politice și electorale și mai puțin intereselor României. E construit pe niște asumpții greșite sau prea optimist evaluate. Bugetul este fundamentat pe o creștere economică de 5,5%. Într-un an în care a treia economie a Europei, Italia, a intrat, oficial de la 1 ianuarie, în recesiune. În condițiile în care Germania, motorul economiei europene, își propune pentru 2019 o creștere anemică de doar 1%. În condițiile în care, la nivel global, sunt tot mai evidente semnele unei iminente crize economice. Ne propunem o creștere economică de 5,5%, câtă vreme în 2018 am reușit să avem o creștere de doar 4,1%, deși prognozasem o creștere a economiei tot de 5,5%. Bugetul e construit pe un curs de schimb valutar de 4,67 lei/euro, câtă vreme euro se tranzacționează în piață în intervalul 4,72 lei – 4,75 lei. Guvernul angajează cheltuieli de 367 miliarde lei cu peste 50 miliarde mai mari decât anul trecut sperând sa realizeze venituri de 341 miliarde lei cu 46 miliarde lei mai mult decât a colectat statul in 2018. Misiune imposibila pentru ANAF, o instituție prea puțin eficientă și deloc informatizată.
România, campioana deficitelor
Romanii, și cu atât mai grav guvernanții, au o memorie selectivă. Nu învățăm din greșelile trecutului. Le uităm repede și la fel de repede le repetăm. În 2008, România a înregistrat cea mai mare creștere economică din 90’ până în prezent: 8,5%. În loc să facem excedente și să pregătim țara de criză, care se declanșase în SUA și începea să contamineze și Europa, noi angajam și mai mulți bugetari, le măream și mai mult lefurile, într-un cuvânt făceam deficite. Asta se întâmplă și în prezent. România este campioana absolută a deficitelor. 15 miliarde euro deficit comercial în 2018, 16,9 miliarde euro deficit de cont curent estimat pentru 2019! 27 miliarde lei deficit bugetar în 2018, 36 miliarde lei deficit bugetar estimat pentru 2019, care, după majorarea alocațiilor pentru copii, va ajunge spre 40 miliarde lei. În ceea ce privește datoria externă, deja am depășit 100 miliarde euro, plătind anul trecut, doar în contul dobânzilor, 3 miliarde euro, echivalentul a două autostrăzi Comarnic-Brașov sau trei autostrăzi Pitești-Sibiu. O guvernare responsabilă în anii de creștere economică face excedente. Lucrul acesta l-au înțeles până și vecinii noștri bulgari sau greci. Din excedentele acumulate în anii de creștere economică îți hrănești poporul și susții economia în anii de criză. Câte crize trebuie să mai treacă peste noi până să ne trezim la realitate?
Deputat,
Av. Dr. Remus Borza
Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA), prin Facultatea de Management, a organizat o masă rotundă pe tema fiscalității în Uniunea Europeană, dezbatere deschisă specialiştilor în economie şi în afaceri europene din partidele politice de la noi.
Raţiunea unei asemenea reuniunii a fost enunţată de prof. univ. dr. Remus Pricopie, rectorul SNSPA, prin aceea că „o universitate are obligaţia nu numai să desfăşoare activitate didactică, cercetare, ci şi să catalizeze anumite discuţii, mai ales atunci când în spaţiul public acele discuţii sunt purtate efervescent, distorsionat. Universităţile sunt cele care aduc un discurs relaxat, dar şi obiectiv asupra unor teme majore”.
O astfel de temă este propunerea Comisiei Europene de a crea un nou mecanism care să stea la baza deciziilor fiscale în statele membre UE, în sensul că pentru adoptarea unor măsuri în domeniul fiscal la nivelul Uniunii Europene, nu va mai fi necesară unanimitatea în Consiliul UE, ci majoritatea calificată, reprezentând minimum 55 % dintre statele membre UE. Implicațiile sunt întrevăzute la nivel de politici fiscale naționale şi în sens mai larg, într-o anumită cedare de suveranitate din partea statelor membre. Sectorial, consecinţe sunt de aşteptat în taxarea pe cifra de afaceri a economiei digitale.
La dezbaterea moderată de conf. univ. dr. Florina Pînzaru, decanul Facultății de Management a SNSPA, au participat Ioana Petrescu – PRO România, fost ministru al finanțelor publice, Victor Negrescu – PSD, fost ministru-delegat pentru afaceri europene şi fost europarlamentar, Andrei Caramitru – USR, consilierul președintelui USR pe probleme legate de programul de guvernare al partidului, Dragoș Pîslaru – PLUS, fost ministru al muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice.
Băncile au revenit în ultimele două săptămâni la licitațiile organizate de Ministerul Finanțelor pentru vânzarea de titluri de stat, instrument prin care Guvernul se împrumută de la bănci, conform Profit.ro.
Motivele pentru cererea mai ridicată din partea băncilor sunt suma mică pe care statul vrea să o împrumute în februarie și plățile de circa 6,5 miliarde de lei pe care Finanțele trebuie să le facă către bănci în această lună.
Statul a planificat să obțină în februarie de pe piața internă 2,13 miliarde de lei, din care 1,9 miliarde de lei la licitațiile principale și alte 225 milioane lei la sesiunile de alocare suplimentară.
De asemenea, la licitația de săptămâna trecută, statul a împrumutat 699 milioane lei (inclusiv 45 milioane lei la sesiunea suplimentară de a doua zi), după ce cererea din partea băncilor a depășit de circa patru ori față de oferta anunțată de Finanțe, de 345 milioane lei, din care 45 la licitația suplimentară, potrivit sursei citate.
Creşterea economică pe 2018 a fost de doar 4,1%, după ce trimestrul patru s-a soldat cu o valoare identică (previzibilă după datele istorice), în linie cu cele trei trimestre precedente, potrivit Curs de guvernare.
Astfel, estimarea-semnal publicată de Institutul Național de Statistică arată un rezultat mult sub prognoza iniţială de 5,5%, catre a stat la baza Legii bugetului pe 2018 şi chiar semnificativ sub recenta ajustare la 4,5%, făcută în prognoza de iarnă de Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză (aceeaşi instituţie care a reiterat prognoza de 5,5% ca bază pentru Legea Bugetului pentru 2019).
După valorile în creştere din primele trei sferturi ale anului trecut, a venit, inevitabil, şi o reducere a vitezei de creştere a PIB, dacă se ia evoluţia de la un trimestru la altul.
De asemenea, din perspectiva formei în care se face mediatizarea de obicei este evoluția Produsului Intern Brut trimestrial față de același trimestru din anul precedent, de unde rezultă şi creşterea economică pe tot anul, potrivit sursei amintite.
