Brexit: o primă lovitură neașteptată pentru UK
Să pierzi jumătate de miliard de lire de pe-o zi pe alta nu e puțin lucru. Nici măcar pentru Marea Britanie. Este și mai neplăcut atunci când te-ai obișnuit să contezi pe banii aceștia an de an.
Nici n-au început bine negocierile pentru Brexit, că Bruxelles-ul a și închis primul robinet financiar. În linii mari, știrea a trecut neobservată, având în vedere caracterul nespectaculos și oarecum tehnic al situației. „Nespectaculos” pentru că este vorba despre Fondul European de Investiții (European Investment Fund – EIF), o agenție europeană cu sediul la Luxembourg: „nespectaculozitatea” întruchipată, am putea spune. „Tehnic”, având în vedere că nu sunt fonduri europene convenționale; până la ruperea definitivă de EU, acestea încă se acordă. Nici EIF nu este neapărat ceea ce pare. Poartă titulatura „fond de investiții”, operează însă mai degrabă ca investitor decât ca fond, în sensul în care lasă administrarea portofoliilor în mâini private. Mandatul oficial este de „susținere a întreprinderilor mici și mijlocii la nivel European, prin facilitarea accesului la finanțare”. Obiectivul strategic este de fapt dezvoltarea ecosistemului de venture capital pe teritoriul UE. Genul de investiții timpurii care, istoric, au transformat și continuă să transforme economia americană și care, în Europa, au avut întotdeauna o dinamică mult mai slabă.
Profilul de risc și lichiditatea foarte limitată asociate cu asemenea proiecte înseamnă că banii se coagulează mai greu. Aici intervine EIF, ca pilon de încredere. Sau „ancoră”, în jargonul industriei. În ultimii ani, accentul pe sectorul tehnologic a dus chiar la lansarea unor nume sonore precum Spotify sau Skype.
TVA SPLIT, catastrofă fiscală
Interviu cu Gabriel Biriș, preluat de pe ProfitLive
Plata defalcată a TVA ca mecanism de reducere a evaziunii de TVA este o poveste care sună ambițios. Care este, însă, problema? Să spunem că dintotdeauna ieșirile mele publice au fost în favoarea măsurilor de combatere a evaziunii, să mai spunem că în 2009 am fost primul om din țara asta care a vorbit de evaziune ca amenințare la siguranța națională. Tot ce am făcut în spațiul public a fost să susțin astfel de măsuri, pe aceasta nu o susțin, dimpotrivă. Am declarat la întâlnirile în grupul de lucru la ministerul de finanțe că scopul principal nu este să discutăm tehnicități, ci să discutăm de ce această măsură nu trebuie implementată. Acum să explicăm ce înseamnă contul de TVA. Contul de TVA înseamnă că de la data intrării în vigoare a acestei măsuri toate companiile din România ar trebui să își deschidă conturi separate prin care să-și ruleze sumele aferente TVA-ului pe facturile emise, în care să încaseze TVA-ul de pe factură și să facă plați de TVA către furnizori sau către buget. Să explicăm puțin. Pe factură avem suma netă plus TVA. Plătitorul facturii are obligația să facă două plăți, una să plătească serviciile și a doua să plătească TVA-ul? Da. Iar dacă face plăți parțiale să prorateze. Dar nu e doar asta, că ai problemă de cash flow, ca firmă. De exemplu, sunt un producător și îmi vând marfa cu plata la 90 de zile, 25 ale lunii următoare e tot timpul mai devreme de 90 de zile. Plata TVA-ului survine mai repede decât încasarea banilor. Asta înseamnă ca TVA-ul pe care îl datorez bugetului de stat pentru factura emisă și neîncasată trebuie să îi plătesc pe 25 ale lunii următoare, îi scot din buzunarul meu, din contul meu neblocat și îl plătesc la buget. Dacă am noroc și clientul plătește îmi intră TVA-ul peste 90 de zile tot în contul acela blocat, banii ăia eu deja i-am plătit, deci am dreptul să îi folosesc eu, numai că nu pot să îi trag din contul respectiv să-mi finanțez afacerea. Trebuie să mă duc la ANAF să-mi fac un control fiscal și să-mi dea banii înapoi. Cine? ANAF-ul, care astăzi jumătate din forța lor de control, din inspecția fiscală lucrează pe rambursări de TVA – sunt câteva mii pe lună. Cel puțin într-o prima fază vor avea cel puțin câte o astfel de cerere pentru fiecare companie din România. Sunt în stare să mai proceseze pe lângă cele câteva mii de deconturi și aceste cereri? Deci pentru fiecare astfel de factură la care se cere rambursarea TVA, firma devine pasibilă de control. Da, trebuie un control fiscal. Mai mult decât atât, te întrebi pentru ce o fac. Că poate s-a gândit cineva că blochează banii firmelor la trezorerie și îi folosește statul fără să mai plătească dobânda că au nevoie de bani să plătească pensii și salarii. Ghici ce? Banii aceștia nu sunt la trezorerie, sunt la bancă, deci nici măcar asta nu se poate întâmpla. Mai mult decât atât, firmele mari, firmele de utilități, emit milioane de facturi; chestiunile astea nu le poți face de mână, le faci automatizat, asta înseamnă că în câteva săptămâni care se întâmplă să fie și de vacanță ar trebui ca România să facă ce n-a mai făcut nici o altă țară în Uniunea Europeană, să deschidă toate conturile astea, să-și modifice toate sistemele informatice care pentru companiile mari pot costa milioane, pentru că nimeni nu a mai făcut așa ceva până acum și trebuie echipe de IT-iști pregătite să facă chestiunea asta. Toate companiile își vor cel puțin dubla costurile de procesare a plăților pentru că sunt două plăți, trebuie să angajezi oameni.Primul clasament al celor mai valoroase branduri românești
- Dacia este cel mai valoros brand românesc, cu o valoare de 1,2 miliarde euro
- Cu o valoare de 206 milioane euro, Dedeman este cel mai valoros brand cu acționariat 100% românesc
- Sectorul de retail a generat cea mai mare valoare de brand, cu 10 branduri valorând cumulat 796 milioane euro
- Succesul noilor branduri dezvoltate de antreprenori, neglijarea brandurilor deținute de stat
- Ursus Breweries are cel mai valoros portofoliu multi-brand local, evaluat la 115 milioane euro
Din vârf, în groapă și înapoi
O analiză a pieței de IT, electronice şi electrocasnice 2008-2016
Am lucrat în acest domeniu începând din anul 1993, mai întâi ca antreprenor, iar din 1998 ca manager la firme de top: Flamingo Computers, FIT Distribution, Asesoft Distribution. În perioada 2009-2016 am fost CEO la Network One Distribution, cel mai mare distribuitor care activează pe această piață, cu o cifră de afaceri de peste 200 milioane de euro, peste 100 branduri distribuite și peste 200 de angajați. Am ales să vă prezint o analiză a pieței în această perioadă pentru că este cuprinsă între două borne semnificative: în 2008 piața a atins maximul ei de dinainte de criză; 2016 este anul în care piața a reușit să-și egaleze acest maxim. Vorbim deci de 8 ani în care domeniul IT, electronice și electrocasnice s-a chinuit să revină la vânzările din perioada de boom. Cifrele din grafic, de la care pleacă analiza mea, sunt publicate anual în raportul TEMAX/GFK, raport ce măsoară piața de retail (pentru detalii vezi http://www.gfk.com/ro/noutati/). Observați că în 2008 piața ajunsese la 2,5 miliarde euro, o ștachetă peste care reușește să sară puțin abia anul trecut. În 2009-2010 căderea a fost brutală: piața a pierdut atunci jumătate din cifra de afaceri. Șocul a fost puternic, iar refacerea a fost dificilă. Recuperarea pieței s-a produs în alți 6 ani, cu o rată medie de creștere de 13%. Criza puternică urmată de o recuperare lentă a fost de fapt parcursul întregii economii.S-a deschis anul de învăţământ dual
Conlucrarea dintre mediul economic şi cel educaţional pentru formare profesională prin învăţământ dual beneficiază din acest an şcolar de o nouă concretizare, odată cu deschiderea programului „Școala de carte și meserii – Creștem profesioniști”, un parteneriat între Camera de Comerț și Industrie Româno-Germană (AHK România) și rețelele comerciale Hornbach, Lidl și REWE România (Penny Market). Programul se derulează la Colegiul Tehnic „Mircea cel Bătrân” Bucureşti, Colegiul Tehnic „Emanuil Ungureanu” Timişoara, Colegiul Economic „George Bariţiu” Sibiu, Colegiul Economic „Andrei Bârseanu” Braşov.
Deschiderea anului de învăţământ la Colegiul Tehnic „Mircea cel Bătrân” din sectorul 1 al Capitalei (o clasă cu 18 elevi, foto) a oferit o privire de ansamblu asupra caracteristicilor programului: admitere pe bază de selecţie, parteneriat între companii şi unităţile de învăţământ, practică în companii (cinci săptămâni în clasa IX, două zile pe săptămână şi nouă săptămâni în clasa a X, trei zile pe săptămână şi zece săptămâni în clasa XI), îndrumare de către tutore din companie şi coordonator de practică din şcoală, certificat de competenţe de nivel 3 calificarea comerciant-vânzător şi certificat suplimentar german, posibilitate de angajare la absolvire în companie. Cursanţii beneficiază de bursă (400 lei), transport şi masă de prânz pe durata practicii, echipament de lucru.
Prof. Nicoleta Gaidoş, director al Colegiului Tehnic „Mircea cel Bătrân”, a apreciat interesul în creştere al companiilor de a forma şi recruta personal calificat pentru angajare de durată, nu ocazională.
Latura socială a pregătirii specializate asigurate prin învăţământ dual a fost subliniată de Sebastian Metz, preşedintele AHK România.
Concomitent cu formarea practică, a semnalat Gabriela Ciobanu, directorul Centrului Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic, este de luat în seamă mesajul programului, „Şcoala de carte şi meserii”, ceea ce arată că „fără carte, fără să înţelegi procesle, operaţiile pe care le faci, nu poţi să fii profesionist”.
Iniţiatorul (în 2012) al învăţământului dual în şcoala şi în economia din ţara noastră, Stelian Fedorca, în prezent, consilier de stat în cadrul aparatului propriu de lucru al prim-ministrului, a evidenţiat pregătirea la standardele cele mai înalte ale calificării, inclusiv prin abordare transdisciplinară.
Româniştii din toată lumea se reunesc la Timişoara
Profesori și cercetători de limbă, literatură, cultură și civilizație românească de la universități din Austria, Cehia, Croația, Italia, Republica Moldova, Polonia, România, Serbia, Slovacia, Spania, Ungaria și Ucraina se reunesc la Universitatea de Vest din Timișoara în a doua ediție a conferinței internaționale a româniștilor, „Studiile românești: strategii, interferențe, varietăți”, 21-23 septembrie. Sesiunile plenare și panelurile conferinţei abordează „subiecte de literatură și lingvistică, teme de civilizație și cultură românească, precum și chestiuni referitoare la problemele învățării limbii române de către străini, respectiv la transmiterea informațiilor despre civilizația și cultura românească în cele mai diverse spații lingvistice și culturale”.
Vin la Timişoara specialişti în domeniu precum Cécile Folschweiller (INALCO, Paris), Fernando Sánchez Miret (Universitatea din Salamanca),
Petrea Lindenbauer (Universitatea din Viena), Marina Puia Bădescu (Universitatea din Novi Sad), Giovani Maglioco (Universitatea din Bari), Dan Octavian Cepraga (Universitatea din Pisa), Mirjana Čorković (Universitatea din Belgrad), Jana Páleníková (Universitatea din Bratislava), Mihaela Bucin (Universitatea din Szeged), Tatiana Potîng (Universitatea
Academiei de Științe a Republicii Moldova), Gina Puică (Universitatea Națională „Yurii Fedkovici” din Cernăuți).
Exponenţi ai mediului academic românesc participanţi sunt profesorii Marilen Gabriel Pirtea (rectorul Universității de Vest din Timișoara), Valy Ceia (prodecan al Facultăţii de Litere, Istorie și Teologie a Universităţii de Vest din Timişoara), Oana Murăruș (directorul Centrului de Studii Româneșt, Universitatea din București), Otilia Hedeșan (președinta Comitetului de Organizare a Conferinței), Andra Vasilescu (Universitatea din București), Liviu Papadima (Universitatea din București), Dana Percec (Universitatea de Vest din Timişoara), Ioana Bican (Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca), Lăcrămioara Petrescu (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași).
Organizatori sunt Universitatea de Vest din Timișoara, prin Departamentul de Studii Românești din cadrul Facultății de Litere, Istorie și Teologie, în colaborare cu Universitatea din București, prin Centrul de Studii Românești (din cadrul Facultății de Litere), cu susținerea Consiliului Județean Timiș.
Tânărul și neliniștitul președinte Macron în turneu est-european
Noul și tânărul președinte al Franței, Emmanuel Macron, este pus pe fapte europene mari, chiar dacă nu a început acest demers ambițios cu o problemă esențială a Europei Unite, ci cu una care nu este de interes general al partenerilor, dar prin care „își poate face mâna” pentru teme mai complexe. Șeful statului francez dorește să dea un impuls rezolvării prin consens a problemei lucrătorilor est-europeni care muncesc în Franța.
Tiparul lumii de mâine
Andreea Paul Președintele think-tank-ului INACO
Aceasta este cea mai complexă cercetare coordonată de către INACO. Pentru ca economia, compania ta și politicile publice de acum să aibă un viitor, pentru a începe o afacere azi care să fie profitabilă și mâine, trebuie să cunoști tendințele globale spre care se orientează lumea de azi. Informația este în sine o valoare certă – mai valoroasă decât resursele naturale sau financiare – mai ales în perspectiva unor evoluții tehnologice, sociale, climaterice etc. excepțional de rapide. De aceea, națiunile dezvoltate, precum China, Statele Unite, Japonia etc., folosesc supercomputere pentru a determina cât mai precis potențialul viitorului apropiat. Sunt câteva megatendințe pe care nu le putem evita: robotica, fabricația aditivă, biotehnologia, inteligența artificială, realitatea virtuală, sistemul Blockchain, internetul tuturor lucrurilor care își vor pune fundamental amprenta asupra resurselor viitorului, transporturilor viitorului și mai ales, asupra forței de muncă a viitorului și oportunităților pentru România.Nissan a produs la nivel global 150 de milioane de autoturisme
Compania Nissan Motor a produs pe plan global 150 de milioane de vehicule în istoria sa de 84 de ani de la înființare, potrivit producătorului auto nipon, transmite Automotive World.
Întreaga producție de autovehicule Nissan se datorează celor 84 de ani de sprijin pe plan global din partea tuturor acționarilor, precum și numeroșilor clienți care au achiziționat mașinile produse de Nissan.
Cu aproximativ 5,27 milioane de autovehicule vândute în prima jumătate a acestui an, Renault-Nissan este în prezent cel mai mare producător auto pe plan global.
Parteneriatul Renault-Nissan a început în anul 1999.
De asemenea, Renault deține 44,3% din acțiunile Nissan, în timp ce Nissan controlează un pachet de 15% din acțiunile Renault.
Pe parcursul producției, Nissan a fabricat autoturisme atât în Japonia (76,5% din 100 de milioane), cât și în SUA și China (76,5% din 50 de milioane).