Vocea următorului deceniu european strigă: „România – țară dezvoltată și prosperă!”
În ultimele două decenii am exprimat de mai multe ori speranțele mele individuale și cetățenești în ceea ce privește calea de evoluție a României. Imediat după 1989 doream să fiu ocupat numai cu îndatoririle mele profesionale, fiind convins că societatea românească nu avea altă opțiune decât să urmeze modelul occidental, ceea ce credeam că se va realiza mai curând sau mai târziu. De la începutul anilor ‘90 am fost alarmat de „căutările” fără sens și direcție ale politicienilor români și m-am implicat în îndreptarea țării către Vest. Nu aveam în vedere, precum nu am nici astăzi, o transpunere mecanică la noi a modelului occidental, ci o mobilizare socială prin care însăși societatea românească să-și remodeleze conturul și esența pornind de la experiența Occidentului. Atunci se tot vorbea de „tranziție”, însă mi se părea de domeniul evidenței că „o tranziție spre nicăieri” însemna o „ieșire din istorie” (ca să-l parafrazez pe Lucian Blaga), fiind absolut necesară tranziția pornind de la un proiect propriu de societate pe care noi înșine să-l realizăm.
Tot în aceste decenii am scris și despre cum vedeam proiectul aderării noastre la Uniunea Europeană și integrarea societății românești în construcția europeană. Pe cât mi-a stat în putință m-am și implicat direct în demersul post-1989 al redefinirii noastre naționale și statale, atât prin munca mea științifică și educațională, cât și prin activitate diplomatică, politică și chiar antreprenorială. Recent, am încheiat un serial de analize istorice și prospective despre etapa primului deceniu al României ca stat membru al Uniunii Europene (unele publicate chiar în revista ECONOMISTUL). Motiv pentru care mi-am propus să nu mai spun cum aș vedea eu, personal, viitoarea decadă românească, dar nici nu eram mulțumit doar să interpretez anumite sondaje de opinie. De aceea, am să vă relatez câteva opinii extrase din dialogul meu, ca dascăl, cu clasa studenților masteranzi de la cursul de „Negocieri europene avansate” (Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, la sfârșitul anului 2016). Precizez că interlocutorii mei au fost tineri cu vârste între 22-30 de ani, proveniți din toate regiunile țării, cu profesii diferite, iar în următorul deceniu ar urma să fie în rândul grupurilor socio-profesionale cele mai productive ale țării. Spun, de la bun început, că starea lor generală de spirit este mai degrabă optimistă, majoritatea dorind și intenționând să se implice în programele naționale de dezvoltare europeană a României; câțiva dintre ei nu-și văd viitorul individual corelat cu viitorul țării, ci cu cel al societăților europene mai avansate; numai două persoane au susținut că nu mai cred în capacitatea României de a progresa, ceea ce le-a imprimat o atitudine defetistă și pe alocuri rebelă.
2017. Semne bune!?
Anul economic 2017 debutează din start sub semnul unei noi guvernări. Activitatea economică se desenează pe o creștere de 5,2%, ceea ce ar urma să aibă ca rezultat un PIB estimat la 815 miliarde lei, adică o creștere nominală de 7,5% față de 758 miliarde lei PIB estimat în 2016.
O asemenea construcție a dezvoltării economice în 2017, cu un ritm de creștere prognozat de 5,2% a dat temei guvernanților să vină și cu o serie de măsuri salariale, fiscale și sociale care să se simtă încă din debutul anului și „în buzunarul românului”.
Creșterea salariului minim pe economie, reducerea și chiar dispariția unor taxe și impozite, facilitățile în domeniul educației (bursele studențești) și sănătății (prețul la medicamente), nu pot fi decât măsuri necesare, așteptate și apreciate de cetățean.
Problema esențială este însă că încă din debutul construcției anului economic 2017, odată cu stimularea forței de muncă și promovarea unor măsuri sociale necesare și corecte, guvernanții trebuie să deseneze mai clar cum vor acționa pentru stimularea creșterii economice bazată pe noi investiții și, mai ales, pe creșterea productivității muncii. Altfel, există, în logica științei economice, riscul unor sincope.
În opinia mea, în afara surselor de finanțare prevăzute în bugetul anului 2017 pentru susținerea măsurilor de stimulare a forței de muncă și îmbunătățire a condițiilor sociale, să se acționeze mai ferm pentru reducerea cheltuielilor bugetare nejustificate din actuala construcție bugetară și să crească investițiile productive din fondurile bugetare și din cele europene.
Accelerarea terminării și punerii în funcțiune a investițiilor începute și nefinalizate din anii anteriori, generatoare de producție și mărfuri, inclusiv de noi locuri de muncă în plus, ar putea fi o resursă pentru a complementa nevoile bugetare, fără a se apela la eventuale împrumuturi sau eventuale alte noi taxe directe sau indirecte, necesare echilibrului bugetar.
Eu cred că reprezentanții Ministerului Finanțelor s-au grăbit deja, anunțând la o conferință organizată la Viena (de ce la Viena?) că este posibil ca România să împrumute în acest an în jur de 50 miliarde lei pe piața internă și circa 30 miliarde euro de pe piața externă.
Stimularea populației, dar și a societăților comerciale pentru a-și reorienta economiile pe care le au în depozite bancare și să le investească în activități de creștere a resurselor pentru finanțare: cumpărarea de acțiuni la societățile productive, investiții directe în activități productive de talie mică și mijlocie în industrie, agricultură, industria alimentară, activități agro-turistice sau alte servicii, poate fi o altă cale de creștere economică, fără angajarea de resurse bugetare, dar cu efecte de încasări bugetare suplimentare.
Astfel, o parte din cele peste 100 miliarde lei aflate în depozitele populației și a celor circa 80 miliarde lei în depozitele companiilor în bănci, din care circa două treimi sunt depozite la termen, ar putea constitui o sursă complementară de investiții, fără eforturi bugetare, dar cu efecte majore pentru creșterea economică.
Dar pentru aceasta este nevoie de o politică de stimulare și convingere, de acordare de facilități investiționale care să cointereseze deponenții să nu țină bani în bănci pe dobânzi nesemnificative și să-i investească în activități generatoare de profituri mai mari decât profiturile bancare.
Mai sunt și alte soluții de atragere de surse financiare fără a se apela la noi taxe și impozite sau la împrumuturi guvernamentale, dar despre ele altădată.
Gala excelenţei la Universitatea Tehnică de Construcții București
Universitatea Tehnică de Construcții București (UTCB), cu sprijinul Federației Patronatelor Societăților din Construcții (FPSC), a organizat Gala premiilor de excelență în educație și cercetare la UTCB. “Industria de construcții este principalul beneficiar al proceselor educaționale și de cercetare ale UTCB și de aceea legătura cu mediul de afaceri — acolo unde majoritatea absolvenților Universității își vor pune în aplicare cunoștințele dobândite, iar cercetarea își va arăta roadele — este extrem de importantă pentru pregătirea specialiștilor, respectând cerințele de inserție pe piața muncii”, argumentează iniţiatorii necesitatea evenimentului, aflat la prima ediţie.
La nivelul fiecărei facultăţi a UTCB a fost stabilit şi premiat câte un laureat pentru domeniul educaţiei şi pentru cel al cercetării, pe baza unui algoritm care a luat în calcul, între altele, prezenţa în publicaţii cotate internaţional, particparea la proiecte, eficienţa economică a acesteia, aprecierea studenţilor. Dintre câştigătorii pe facultăţi, Consiliul de administraţie al UTCB a desemnat Profesorul anului 2016 la UTCB și Cercetătorul anului 2016 la UTCB.
Marele premiu a fost obţinut, la categoria educaţie, de conf. univ. dr. ing. Mihai Iancovici, de la Facultatea de Construcţii Civile, Industriale şi Agricole; la categoria cercetare, de conf. univ. dr. ing.Ilinca Năstase, de la facultatea de Inginerie a Instalaţiilor.
Prof. univ. dr. ing. Radu Sorin Văcăreanu, rectorul UTCB, a semnalat intensificarea preocupărilor instituţiei pe care o conduce pentru “deschidere către economie şi către tot ce înseamnă mediu universitar”, subliniind că este nevoie mai mult ca oricând de “o reinventare a profesiei de inginer constructor şi de o remodelare a imaginii consturctorului”.
La rândul său, dr. ing. Cristian Romeo Erbașu, președintele Federației Patronatelor Societăților din Construcții, a susţinut cerinţa apropierii dintre pregătirea profesională asigurată de universitate şi mediul economic. Aprecierea sa a fost că ne găsim “într-un moment în care, cu toate că nu sunt multe construcţii pe piaţă, foarte greu găseşti un constructor”, ceea ce necesită creşterea eforturilor pentru atragerea tinerilor către studii superioare de profil şi, în acelaşi timp, pentru deschiderea UTCB spre mediul economic, social, cultural.
Preşedintele Consiliului Naţional al Rectorilor, prof. univ. dr. ing. Sorin Mihai Cîmpeanu, rectorul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti (USAMV), a apreciat caracterul obiectiv şi comprehensiv al desemnării premianţilor în construcţii, prin îmbinarea criteriilor academice şi a celor de impact economic. Ca urmare, a anunţat lansarea invitaţiei de organizare a unor asemenea evaluări, cu premierile aferente, şi în alte instituţii de învăţământ superior.
În ideea deschiderilor interdisciplinare şi în spiritul colaborării interuniversitare şi economice, la gala de la UTCB au participat rectori şi alţi profesori de top de la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu”, Universitatea Politehnica din Bucureşti, Academia de Studii Economice, Universitatea din Bucureşti, USAMV.
CNIPMMR solicită simplificarea formularului 088
Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR) reia solicitarea de simplificare a documentului „Declaraţie pe propria răspundere pentru evaluarea intenţiei şi a capacităţii de a desfăşura activităţi economice care implică operaţiuni din sfera TVA”, cunoscut în mod uzual ca „formularul 088”.
„CNIPMMR a solicitat în repetate rânduri simplificarea procedurii și conținutului formularului 088 „Declaraţie pe propria răspundere pentru evaluarea intenţiei şi a capacităţii de a desfăşura activităţi economice care implică operaţiuni din sfera TVA” și înlocuirea lui cu o declaraţie pe propria răspundere privind intenţia contribuabilului de a desfăşura activităţi economice care implică operaţiuni din sfera TVA, care să se completeze electronic şi să se depună online, deoarece societăţile care depăşesc plafonul de scutire a plăţii T.V.A. de 220.000 lei, stabilit prin Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, sunt de drept plătitoare de TVA, parcurgerea unei proceduri de evaluare a intenţiei şi a capacităţii de a desfăşura activităţi economice care implică operaţiuni din sfera TVA nefiind justificată.
Reluând demersurile sale anterioare și având în vedere că potrivit Cartei Albe a IMM-urilor din România 2016 birocraţia se clasează pe primul loc între dificultăţile cu care se confruntă IMM-urile, fiind menţionată de 61,41% dintre acestea, CNIPMMR solicită simplificarea majoră a formularului (088) și înlocuirea lui cu o declaraţie pe propria răspundere, care să se completeze electronic şi să se depună online. Simplificarea formularului (088) va asigura reducerea birocrației care afectează semnificativ IMM-urile, implementarea principiului “Only once” (astfel ca întreprinderile să nu fie supuse de mai multe ori la declaraţii şi proceduri administrative pentru aceleasi date şi acelasi subiect) și va susține mediul de afaceri”.
COMUNICAT ASPES
ASPES (Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale) ia notă cu surpriză de decizia Guvernului de a elimina – fără nicio consultare publică! – plafonarea la 5 salarii medii lunare a bazei de calcul a CAS și CASS individuale, pentru angajații bine plătiți, baza de calcul fiind acum salariul brut.
Este o măsură care contrazice flagrant atât programul electoral al PSD care a promis măsuri pentru întărirea clasei mijlocii, cât și motivul enunțat în Nota de fundamentare a OUG 3/2017 ca justificare a emiterii acestei norme: „încurajarea investițiilor în sectoare cu valoare adăugată mare”. În plus, adoptarea pe 6 ianuarie, fără nicio consultare publică, a unei norme cu impact atât de semnificativ afectează grav stabilitatea și predictibilitatea mediului de afaceri. Despre ce fel de predictibilitate își imaginează Guvernul că se poate discuta când, la început de an, cu bugetele anuale sau multianuale deja aprobate în forurile interne, companiile se văd nevoite să se adapteze unei realități adverse și în continuă schimbare?
Atragem de asemenea atenția cu privire la efectul nociv pe care creșterea salariului minim o poate avea asupra capacității de angajare a companiilor private, mai ales în contextul în care nivelul salariului minim a crescut accelerat în ultimii ani (de la 700 lei în 2012 la 1.450 lei în 2017, adică peste 100% în 5 ani), iar sectoarele care plătesc salariul minim sunt în general, din păcate, sectoare cu valoare adăugată mică, care angajează forță de muncă slab calificată (curățenie, pază, retail).
Guvernul trebuie să înțeleagă că mediul de afaceri este cel care produce impozitele și taxele din care sunt plătite cheltuielile publice, iar mediul de afaceri are nevoie de un cadru predictibil, inclusiv fiscal.
Elon Musk: mintea din spatele Tesla, Space X, SolarCity
(Continuare din numărul trecut)
Deci, ați reușit, cumva, să reduceți costurile pentru construirea unei rachete cu 75%, depinzând desigur de cum calculezi. Cum ați reușit o asemenea performanță? NASA a încercat acest lucru de ani de zile. Cum ați făcut?
Ei bine, am reușit să facem pași mari în ceea ce privește tehnologiile structurii externe a rachetei, în ceea ce privește motoarele, componentele electronice și operațiunile de lansare. Există o lungă listă de inovații pe care le-am realizat, care însă mi-e un pic mai greu să le prezint aici, dar…
Nu în ultimul rând pentru că încă pot fi copiate, e adevărat? Nu ați obținut încă patentele pentru aceste inovații. Asta chiar este interesant, cel puțin pentru mine.
Nu, noi nu facem patente.
Voi nu ați înregistrat patentele, deoarece credeți că e mai periculos să o faceți decât să nu le aveți.
Din moment ce principalii noștri competitori sunt guverne naționale, aplicarea dreptului de proprietate intelectuală asupra inovațiilor noastre ar fi cel puțin discutabilă. (Râsete, aplauze).
Interesant, chiar foarte interesant. Dar înțeleg că inovația cea mare abia urmează și lucrați la ea chiar acum. Ce ne puteți spune despre ea?
Da, adevărat… deci, marea inovație. Principala problemă a rachetelor este că ele sunt de unică folosință. Toate rachetele care zboară astăzi nu pot fi refolosite. Naveta spațială a fost o încercare de a obține o rachetă reutilizabilă, dar chiar și acolo rezervorul principal se aruncă după fiecare lansare, iar pentru părțile reutilizabile era nevoie de un grup de 10.000 de oameni și de nouă luni de zile pentru a le reface în vederea reutilizării. Ca urmare, naveta spațială costă 1 miliard de dolari pe lansare. E evident că nu prea e convenabil. Deci este foarte important ca treptele rachetelor să poată fi aduse înapoi la rampa de lansare și să fie pregătite pentru o nouă lansare peste doar câteva ore.
Fantastic. Rachete reutilizabile!
Da, așadar, ceea ce mulți oameni nu înțeleg este că, de fapt, costul combustibilului pentru propulsie este foarte mic. E mai degrabă ca la avion. Mai exact, costul combustibilului este doar 0,3% din costul rachetei. Devine astfel posibil să obții o reducere cu 100%, în mare, a costului unui zbor cu racheta dacă o poți refolosi. Din acest motiv este atât de important. Fiecare mijloc de transport pe care îl folosim noi oamenii, fie el avion, tren, automobil, bicicletă sau cal, este reutilizabil. Rachetele până acum nu erau. Deci trebuie să rezolvăm această problemă dacă vrem să devenim o civilizație care să călătorească în spațiu.
Mă întrebai mai devreme cât de populare ar mai fi croazierele pe mare dacă ar trebui să arzi navele după fiecare utilizare…
Anumite croaziere sunt, aparent, foarte problematice.
În mod cert, mult mai scumpe. Deci aceasta este, potențial, o tehnologie revoluționară și care, cred, deschide drumul către visul tău de a duce, la un anumit moment, civilizația umană pe Marte, pe scară largă. Ți-ar plăcea să vezi o colonie pe Marte.
Da, exact. SpaceX, sau o combinație de companii și guverne, trebuie să progreseze către ideea de a face viața multi-planetară, de a stabili o bază pe o altă planetă, pe Marte – care este singura opțiune realistă – și apoi de a dezvolta acea bază până când vom deveni o specie cu adevărat multi-planetară.
Și cum avansează lucrul la această „hai să o facem reutilizabilă” rachetă? Cum stau lucrurile?
Am reușit în fapt să obținem progrese mari recent cu ceva ce noi numim „Proiectul Test Greierele”, în care verificăm porțiunea de aterizare verticală, genul de porțiune terminală care este cu adevărat o problemă. Și am avut câteva încercări bune
Este extraordinar dacă stai să te gândești… Nu am văzut încă așa ceva. O rachetă care este lansată și apoi…
Da, racheta are înălțimea unei clădiri de 12 etaje. După lansare și desprindere, plutește la circa 40 de metri înălțime și își ajustează unghiul, puterea și intensitatea motorului, menținându-și poziția cu motorașe cu gaz rece.
(continuare în numărul viitor)
Romsilva a intrat în perioada de licitare a lemnului pentru 2017
Până la bilanțul general pe 2016 prezentat de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, directorul general ing. Dragoș Ciprian Pahonțu ne oferă o imagine preliminară a ceea ce s-a realizat în acest an, cu deschidere spre anul care vine.
Domnule director general, cum caracterizați anul 2016?
2016 a fost un an dificil, care a început cu multe probleme create de aplicarea Regulamentului de valorificare a masei lemnoase. Ca urmare, în primele luni ale anului s-au produs perturbări în activitatea Regiei. Pe parcurs, am reușit să gestionăm această problemă. La ora actuală, premisele sunt că la sfârșitul anului Regia Națională a Pădurilor – Romsilva își va îndeplini toți indicatorii programați, atât indicatorii fizici, cât și cei economici, inclusiv profitul.
2017 cum se prefigurează?
Anul viitor sperăm să fie unul mai bun decât actualul. De fapt, noi pregătim de pe acum producția anului 2017. Conform unui nou regulament de valorificare a masei lemnoase adoptat de guvern la sfârșitul lunii august („Regulamentul de valorificare a masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică” din 31.08.2016, HG 617/ 2016, în vigoare de la 02.09.2016), noi deja ne aflăm în perioada de licitație a acestei mase lemnoase. Sperăm ca licitația să se desfășoare cu succes și, față de cea pentru 2016, să decurgă fără incidente.
În rest, ce altceva vă face să anticipați un an mai bun pentru silvicultură?
În 2017 apreciem că o să fie mai bine pentru silvicultură din multe puncte de vedere. Conform planului de administrare, avem foarte multe acțiuni propuse, nu numai de natură economică, ci și de natură ecologică, educativă și de îmbunătățire a imaginii Regiei, a activității silvicultorilor. Cu siguranță ne vom ține de ele, iar rezultatele se vor vedea.
|
Prețul mediu de referință rămâne neschimbat „Prețul mediu de referință pentru vânzarea masei lemnoase în 2017 este similar celui din anul în curs și a fost stabilit prin Decizia 383/28.09.2016, care este disponibilă detaliat pe pagina online a Romsilva (www.rosilva.ro), în secțiunea Comunicate de Interes Public”, anunță Regia Națională a Pădurilor, în urma consultărilor reprezentanților acesteia cu cei ai Asociației Forestierilor din România – ASFOR, ca organizație patronală și profesională de profil, consultări privind modelul contractului de vânzare-cumpărare. Regia Națională a Pădurilor – Romsilva administrează 3,15 milioane de hectare fond forestier de stat, adică aproape jumătate din pădurile României. De asemenea, asigură servicii silvice pe baze contractuale pentru încă un milion de hectare de păduri. |
Idei de finanțare pentru întreprinzătorii români
Sub genericul „Consultanță și soluții de finanțare și investiții pentru IMM”, programul România Durabilă și-a desfășurat ultima dezbatere din 2016, având ca partener statornic Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale – ASPES.
Semnificația sintetizată de moderatorul reuniunii, Daniel Apostol, a fost aceea a unui bilanț asupra relației mediului de afaceri cu un mecanism fiscal reînnoit și, în același timp, a unei deschideri din perspectiva așteptărilor față de un nou Executiv. Pe linia bine-cunoscută a dialogurilor aplicate, consultanții de profil au lansat soluții sau cel puțin idei valorificabile de către întreprinzători.
Ramona Ivan, director în domeniul relațiilor externe și al finanțărilor structurale la CEC Bank, a adus câteva exemple de abordare a finanțării, subliniind că nu este vorba atât despre consultanță în sensul clasic al termenului, cât despre sfaturi, de cele mai multe ori eficiente în ceea ce privește folosirea timpului, simplificarea formalităților, scurtarea căilor de a ajunge la resurse. Totodată, a oferit sugestii de orientare către instrumente financiare cu adevărat utile IMM-urilor, fără a reprezenta neapărat cofinanțări din fonduri europene. Un sprijin pentru acces în această direcție a semnalat că poate veni din apartenența CEC Bank la Rețeaua Europeană a IMM-urilor, pe această cale, deschiderea fiind către prezentare, cunoaștere, interacțiune și parteneriate.
Într-un sens de continuitate pe linia informațiilor valorificabile efectiv, dr. ec. Constantin Boștină, președinte al ASPES, a lansat întrebarea „cum este organizată activitatea CEC Bank, astfel încât să încurajeze capitalul privat românesc, mai ales IMM-urile, ca să găsească la această instituție bancară cu capital integral românesc un partener în tratarea cu celeritate a problemelor de finanțare? Cum poate CEC Bank să încurajeze capitalul privat autohton să se consolideze, să ajungă la o anume întărire, în condițiile în care capitalismul românesc nu provine din multinaționale, așa că nu se poate dezvolta decât prin IMM-uri?”. Răspunsul a fost că la CEC Bank există direcții specializate pentru întreprinderi mici și mijlocii, funcționând în toată țara 48 de birouri teritoriale pentru consultanță în acest sens. Dr. ec. Constantin Boștină și-a accentuat pledoaria sub aspect cuprinzător, pentru determinarea unei regândiri a poziției față de IMM-uri, reiterând ideea creării unei bănci dedicate acestora sau, în orice caz, a unui fond de finanțare.
O incursiune în „universul administrării banilor” au deschis Eduard Inizian, manager pentru clienți instituționali și Mihnea Bărbulescu, director de vânzări la Erste Asset Management, societate care administrează fonduri de investiții, obligațiuni, acțiuni etc.
La rândul său, Gabriel Biriș, casa de avocatură „Biriș Goran”, a oferit o expunere asupra plusurilor și minusurilor demne de semnalat după un an de aplicare a Codului fiscal. În sens pozitiv, au fost apreciate, între altele, amânarea (nu scutirea!) aplicării impozitului pe profitul reinvestit, reducerea impozitului pe dividende, măsurile din domeniul TVA. În sens negativ se pot înscrie „ratarea consolidării fiscale și o reformă reală în ceea ce privește contribuțiile sociale”. Inevitabil au revenit în discuție probleme ridicate de cerințele actului intrat în uzul comun drept „formularul 088”, exact spus, „declarația pe propria răspundere pentru evaluarea intenției și a capacității de a desfășura activități economice care implică operațiuni din sfera TVA”. Aprecierea de ansamblu a fost că nu atât Codul fiscal, în forma lui nouă, a generat veritabile provocări, cât normele și ordinele de aplicare, cele care formează legislația subsecventă.
Problema prețurilor de transfer în orizontul anului 2017 a fost abordată cu ajutorul unor exemple practice de către Viorel Sbora, Transfer Pricing Manager la BDO România.
Odată cu crearea condițiilor ca afacerile să se deruleze cât mai ușor (în sensul cursivității), a semnalat Corneliu-Teofil Teaha, fondator și general manager al societății Teaha Management Consulting, este necesară și îndeplinirea îndatoririlor fiscale: „A plăti impozitele este o activitate de responsabilitate socială”. Aprecierea sa cu valoarea unei concluzii a fost că „este mult loc pentru îmbunătățiri în relația dintre Fisc și investitori”.
10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană
În calitatea de a fi fost primul negociator șef al României în problemele de integrare (cu aceeași echipă multi-instituțională cu care am reușit și încheierea Acordului de Comerț al României cu CEE în 1992, fără de care drumul spre asociere era blocat), readuc aminte că în încercările noastre de a plusa în toate negocierile peste performanțele de care dădeam dovadă ne aduceau mereu un deserviciu. Pentru cei care înțeleg ceea ce înseamnă integrarea europeană, respectiv a cere mai mult decât poți să livrezi prin politici, programe, proiecte și poziții, aceasta explică de ce ești așezat de partenerii tăi acolo unde meriți, cu trista percepție a unei marginalizări sau a unei țări de mâna a doua.
Se pare că împărțirea statelor membre în categorii diferite a devenit o politică de salvare a UE de la efectele propriei sale guvernanțe slabe, o urmare a lipsei unor lideri europeni de anvergură. Lărgirea Uniunii spre est și criza Zonei Euro au creat premisele unei marginalizări de facto a unor state membre, întărind conceptul de nucleu și periferie a UE, de Europa cu două viteze. Cauza? Unele state membre nu pot ține pasul, nu cu media performanțelor, ci cu cea mai înaltă performanță hegemonică prin care statul membru respectiv și-a valorificat practic cel mai bine avantajele integrării. UE este departe de a fi un joc win – win, deși acesta era mesajul esențial al unei Uniuni mai largi, profunde și puternice.
Premisele angajamentului politic au fost acceptate, dar sprijinul din interiorul UE, prin politici cu denumiri din cele mai incitante – coeziune, solidaritate, fonduri de dezvoltare etc. – nu a ținut cont de distanțele și structurile de recuperat pentru un proces de integrare omogenă, benefic tuturor.
Chintesența celor de mai sus poate fi observată în distribuția fondurilor europene și nu numai. Conform declarației recente a consilierului prezidențial Leonard Orban, fost și ministru al integrării (pe care l-am apreciat foarte mult), în cadrul unei conferințe organizate de Piața Financiară, România a primit fonduri europene de 39 miliarde euro în cei 10 ani, în condițiile în care a avut contribuții la bugetul european de circa 13 miliarde euro, cu un rezultat net pozitiv de 26,5 miliarde euro. Cât am dat și cât am primit este una din cele mai simpliste și chiar populiste analize atunci când vorbim de beneficiile aderării. Dar cred că partea subtilă a declarației este cea care se referă la faptul că „putem discuta despre calitatea cheltuirii acestor fonduri (Comisia Europeană a avertizat de mai multe România pentru modul defectuos în care a cheltuit banii europeni, blocând temporar accesul la fonduri – n.n.). Însă, chiar și așa, au fost virate taxe la bugetul statului, iar banii au fost cheltuiți, până la urmă, pentru dezvoltarea României”.
Care este proiectul de țară al României în următorii 10 ani? O întrebare-apel adresată elitei românești
În dezbaterea publică din România, subiectul adoptării euro în 2019 a fost disecat, politizat și apoi abandonat, dar nici măcar o clipă nu a fost discutat ca fiind un proiect. În urma acestei experiențe trag două concluzii cu privire la comportamentul nostru de elită a societății și lansez un avertisment.
Prima concluzie se referă la incapacitatea noastră, ca elită a societății, să ne asumăm managementul unui proiect de țară și să realizăm un astfel de proiect. Discuția publică despre adoptarea monedei UE a fost centrată, după părerea mea, în zona falsă, în raport cu momentul acesta, a dezbaterii tehnice a nivelului convergenței reale optime pe care trebuie să o realizeze un stat la adoptarea monedei unice. Ceea ce trebuia să aducă elita României în discuție era procesul de pregătire la aderarea la Uniunea Economică și Monetară, o adevărată reformă care privește toate deciziile economice luate la nivel național.
A doua concluzie are în vedere miopia de care dăm dovadă la nivelul întregii societăți. Societatea românească este nepăsătoare față de direcția și viteza cu care instituțiile UE stabilesc noi ținte și construiesc noi proiecte de integrare la nivelul UE. Am atras atenția de mai multe ori în ultimii ani de faptul că recenta criză a creat probleme, dar în aceeași măsură a generat multe oportunități demne de explorat și exploatat și că omenirea trece printr-o perioadă de adânci transformări și realinieri cu influențe semnificative în privința viitorului României și al țărilor din regiunea noastră.
Pe aceste baze îmi permit să trag un semnal de alarmă cu privire la faptul că termenele pe care UE și le-a autoimpus pentru creșterea competitivității și adâncirea integrării în Zona Euro nu ne mai lasă mult timp la dispoziție să ne pregătim instituțional participarea la aceste transformări.
Timpul nu mai are răbdare cu noi
În prezent există cel puțin trei proiecte care vor afecta instituțional și economic România în următorul ciclu economic.
În primul rând, la nivelul UE s-a elaborat un raport („Completing Europe,s Economic and Monetary Union”), mai cunoscut sub numele de „Documentul celor 5 președinți” (președinții celor mai importante instituții din structura politică și economică a Zonei Euro), cu privire la adâncirea integrării economice în UE și Zona Euro. Documentul cuprinde schița unui plan, în care prima etapă are termen de realizare data de 30 iunie 2017 (un calendar extrem de strâns) și România este vizată, ca toate celelalte state membre ale UE, atât la nivel instituțional, cât și la nivel de management economic.
