Sărbătorile de iarnă sunt o ocazie de a petrece timp alături de cei dragi, dar, uneori, pot fi și o sursă de presiuni financiare. Creșterile de prețuri din ultimul an au afectat puterea de cumpărare a oamenilor și, implicit bugetele alocate cumpărăturilor de sărbători. Astfel, aproape jumătate (49%) dintre români au în plan să cheltuie mai puțin în acest an decât în decembrie 2024, potrivit unui sondaj realizat recent la inițiativa tbi bank, pe un eșantion de 1.011 respondenți din toată țara. Doar 11% spun că vor aloca mai mulți bani pentru cumpărăturile de Crăciun, în timp ce 40% cred că vor reuși să păstreze același buget ca anul trecut.
Aproape 48% dintre respondenți au în plan să se încadreze cu cheltuielile în maximum 500 de lei de Crăciun, 15,3% vor aloca în total între 500 și 700 de lei, iar alți 16,7% între 700 și 1000 de lei. Prudența românilor se vede și în ceea ce privește sursa bugetului de cheltuială. Aproximativ 85% spun că vor folosi bani din economiile personale sau din salariul lunilor anterioare, mai arată datele sondajului tbi, ceea ce justifică scăderea bugetului alocat sau menținerea la același nivel, deși prețurile au crescut.
Restul de aproape 15% nu au bani puși deoparte pentru sărbători și au în plan să acceseze împrumuturi sau soluții de finanțare pentru cumpărături în rate fără dobândă, ceea ce le-ar oferi mai multă flexibilitate privind bugetul total alocat. Pentru aproape 61% dintre români, cele mai importante aspecte în cazul finanțării sunt mai ales dobânda și condițiile de rambursare, iar pentru 18% contează în primul rând valoarea ratei lunare.
„Observăm în acest an o schimbare semnificativă în modul în care românii își gestionează resursele odată cu creșterea prețurilor și scăderea puterii de cumpărare, trecând tot mai mult de la cheltuieli spontane la o abordare financiară mai prudentă. Bugetele se restrâng, fiind recalibrate la realitățile economice actuale, iar deciziile de cumpărare se concentrează tot mai mult pe necesitate și valoare reală chiar și în cazul sărbătorilor de iarnă, o perioadă când cheltuielile cresc pe toate planurile”, spune Ionuț Sabadac, VP Merchant Solutions, tbi.
Cert este că românii vor putea cumpăra mai puține lucruri chiar și cu un buget similar celui alocat anul trecut. Aproape 32% cred că prețurile cadourilor sunt cu circa 30% mai mari față de Crăciunul din 2024, iar 18% se așteaptă la creșteri de 40% sau mai mult.
Când vine vorba de alegerea cadourilor, peste 83% spun că se orientează în funcție de preferințele persoanelor cărora vor fi dăruite, 78% își planifică din timp aceste achiziții, în timp ce 70% recunosc că în acest an reducerile sau promoțiile reprezintă un factor important în deciziile de achiziție. Aproximativ 38% dintre respondenți sunt interesați în acest an de produse de beauty sau fashion, 28% se gândesc să achiziționeze în primul rând jucării, iar peste 25% se orientează și către produse electronice pe care le pot încadra în buget.
Aproape 46% dintre respondenți au pe listă 2-3 cadouri, doar pentru familie sau apropiați, în timp ce 28,6% vor dărui între 4 și 5 cadouri. De cealaltă parte, românii înțeleg că și cei din jur ar putea avea aceleași provocări privind cheltuielile de sărbători, astfel că mai mult de 69% dintre respondenții la sondajul tbi se așteaptă să primească mai puține cadouri de Crăciun în acest an comparativ cu 2024, iar circa 12% cred că produsele pe care le vor primi vor fi în același timp mai ieftine.
Sondajul tbi bank a analizat modul în care românii vor să facă achizițiile de Black Friday și Crăciun și a fost desfășurat în octombrie 2025, la nivel național, prin platforma iVox, pe un eșantion total de 1.011 utilizatori de internet din România. Peste 53% dintre participanți sunt de sex masculin, iar peste 30% dintre respondenți lucrează în sectorul de stat.
One United Properties anunță semnarea unui precontract de vânzare-cumpărare pentru un teren de 34.800 mp în cea mai căutată zonă rezidențială a municipiului Constanța, pe malul Mării Negre. Terenul pe care compania urmează să îl achiziționeze de la Grupul Alezzi, cunoscut dezvoltator imobiliar local, este situat în perimetrul Faleză Nord-Pescărie, una dintre cele mai bine cotate zone ale orașului, cu acces facil atât către plajă, cât și către principalele puncte de interes urban.
„Constanța reprezintă un important pol de creștere regională pentru România, un oraș care prin deschiderea sa internațională prin port și prin componenta turistică are un potențial major de dezvoltare urbană, pe termen lung. Semnarea acestui precontract pentru achiziția unui teren într-o zonă foarte căutată a orașului susține direcția noastră strategică de a ne extinde prezența dincolo de București. Urmărim în mod atent și selectiv oportunități în orașele cu fundamente solide și cerere reală pentru un standard de locuire și de business similar cu cel pe care l-am construit deja în Capitală. Constanța și Sibiul sunt așadar primele două piețe vizate în cadrul acestei strategii de extindere, iar obiectivul nostru este să aducem standardul ONE în mai multe comunități regionale, prin dezvoltări care creează valoare pe termen lung pentru locuitori, investitori, oraș”, a declarat Victor Căpitanu, cofondator și co-CEO One United Properties.
Terenul beneficiază de acces din Bd. Mamaia și este poziționat în zona de nord a orașului, chiar la intrarea în stațiunea Mamaia. Autorizația de construire emisă deja pentru acest teren permite edificarea a șapte blocuri turn, dintre care șase rezidențiale și un hotel de 5 stele, zonă comercială și de relaxare, școală și grădiniță, zonă de restaurante, gym/spa, promenadă si parcările necesare complexului. Pe acest teren, One United Properties intenționează să construiască o dezvoltare rezidențială cu funcțiuni comerciale integrate, în linie cu conceptele sustenabile pe care compania le livrează deja în București: clădiri eficiente energetic, spații comune, servicii la parterul clădirilor și o atenție deosebită pentru calitatea experienței urbane. Valoarea brută de dezvoltare este estimată la aproximativ 500 de milioane euro. Terenul are deja autorizație de construire, astfel că lucrările vor începe în aproximativ un an, iar finalizarea este estimată în circa trei ani de la deschiderea șantierului.
One United Properties mai deține în județul Constanța, în stațiunea Mamaia, dezvoltarea One Mamaia Nord, un reper al segmentului premium de pe litoralul românesc, care în prezent are două faze finalizate și faza a treia în construcție. De asemenea, dezoltarea beneficiază de teren adițional pentru extindere cu înca trei faze. Ansamblul propune un concept imobiliar boutique ce a rescris stilul de viață de la malul Mării Negre, în cea mai căutată zonă a stațiunii. One Mamaia Nord este în prezent format din două imobile rezidențiale finalizate, cu acces direct la plajă, restaurante și terase, precum și parcare subterană.
„Pentru noi, Constanța este un oraș cu potențial mare de dezvoltare, un oraș cu universități, spitale, port, turism și un bazin demografic care justifică investiții pe termen lung. Terenul vizat este situat într-o zonă deja consolidată a orașului, Faleză Nord-Pescărie, aproape de mare și plajă, de zonele rezidențiale consacrate, de principalele artere de circulație, dar și de stațiunea Mamaia. Considerăm că aici putem construi o dezvoltare sustenabilă, cu funcțiuni mixte, care să aducă un standard nou de locuire, dar și servicii și spații de care să beneficieze întreaga comunitate din zonă. Obiectivul nostru este să dezvoltăm una dintre cele mai dorite comunități rezidențiale, printr-o investiție semnificativă care cu siguranță va contribui la creșterea atractivității orașului Constanța, atât ca destinație rezidențială, cât și turistică”, a declarat Andrei Diaconescu, cofondator și co-CEO One United Properties.
Anul acesta, One United Properties a anunțat și semnarea unui precontract de vânzare-cumpărare pentru un teren situat într-o zonă centrală de top din Sibiu, marcând intrarea strategică a companiei într-unul dintre cele mai dinamice orașe regionale din țară. Terenul achiziționat, situat pe fosta platformă industrială FLARO, oferă un potențial semnificativ pentru regenerarea urbană a orasului. Pe lângă dezvoltarea unei noi comunități cu utilizare mixtă, care va integra componente rezidențiale, comerciale și de servicii, One United Properties va restaura și conserva patru clădiri istorice existente pe acest teren. Aceste clădiri de patrimoniu, care reflectă istoria industrială și arhitecturală a orașului Sibiu, vor fi reabilitate și reintegrate în dezvoltarea viitoare.
Finalul de an vine cu oportunități pentru candidații din segmentul blue collar (fără studii superioare), 5.500 de joburi fiind acum disponibile pentru aceștia pe iajob.ro și alte 6.400 pe eJobs.ro. Angajatorii se află în continuă căutare de personal pentru posturile de execuție, iar cel mai mare volum de oferte se înregistrează pentru pozițiile de șoferi, lucrători în depozit, casieri, mecanici, personal pentru curățenie și operatori de producție. Acestea sunt, aproape în întregime, poziții care nu pot funcționa în regim de lucru remote și care necesită prezența fizică la sediul companiei.
„Vedem o dinamică accelerată în segmentele entry level și blue collar, în special în sectoare esențiale precum retail, transport / logistică, industria alimentară sau servicii. Aceeași dinamică se vede în oglindă și pe partea candidaților. Ei sunt, în acest moment, cei care și aplică în număr foarte mare. Astfel, în ultima lună, peste 650.000 de aplicări de pe eJobs.ro au venit din partea candidaților fără studii superioare”, spune Bogdan Badea, CEO eJobs, cea mai mare platformă de recrutare online din România.
Bucureștiul este orașul cu cele mai multe oferte pentru candidații din aceste categorii profesionale, urmat de Brașov, Cluj – Napoca, Constanța, Iași și Timișoara. În cele mai multe cazuri, este vorba despre poziții de înlocuire, în condițiile în care industriile care angajează cel mai mult (retail, transport – logistică, servicii, HoReCa, producție sau industria alimentară) au, chiar și în această perioadă, o rată mare de fluctuație, în special pe palierul entry level și blue collar. Pe acest fond, nevoia de angajare este imediată, iar angajatorii caută atât oameni cu experiență anterioară, cât și candidați care nu au mai lucrat niciodată.
„Acest sentiment acut al urgenței se regăsește și la candidați, care caută căi cât mai rapide de angajare, mai ales că, în cele mai multe cazuri, nu au un CV sau nu știu cum să facă unul. Pentru ei contează mult posibilitatea de a lua direct legătura cu angajatorii, opțiune pe care o au pe iajob.ro, spre exemplu pentru că speră ca, astfel, să elimine o parte dintre etapele care lungesc procesul de angajare”, explică Bogdan Badea.
Comparația cu oferta de joburi disponibile pentru alte categorii de candidați arată astfel: din numărul total de joburi postate în ultima lună, peste 11.000 au fost pentru segmentul entry level și pentru cei fără experiență, în timp ce aproximativ 4.000 au vizat seniorii cu mai mult de 5 ani de experiență și managerii.
Potrivit datelor Salario, comparatorul salarial marca eJobs, salariul mediu net, la nivel național, pentru angajații din eșalonul entry level este de 4.000 de lei pe lună. În cazul lor, angajatorii dau și cea mai mare dovadă de transparență salarială, pe iajob.ro 53% dintre poziții având salariul afișat în anunțul de angajare. Raportat la domeniile care angajează cel mai mult în această perioadă, mediile înregistrate sunt următoarele: 3.500 de lei pentru retail și industria alimentară, 3.800 de lei pentru transport / logistică, 3.500 de lei pentru HoReCa, 3.600 de lei pentru servicii și 3.900 de lei pentru producție.
Kaufland România continuă să dezvolte experiența de cumpărături pentru pasionații de proiecte Do-it-yourself (DIY), prin extinderea suprafeței de vânzare dedicate gamei de bricolaj PARKSIDE, una dintre cele mai apreciate mărci proprii din portofoliul companiei.
Pentru a aduce brandul și mai aproape de clienți, Kaufland a amenajat zone dedicate PARKSIDE în tot mai multe magazine din țară, cu suprafețe între 25 și 50 m², unde pasionații de proiecte DIY pot descoperi, pe tot parcursul anului, cele mai noi unelte și accesorii.
Conceptul shop-in-shop, care se referă la o zonă din magazin special amenajată pentru brandul Parkside, este deja disponibil în magazinele Kaufland din București – Barbu Văcărescu, Râmnicu Vâlcea, Oradea, Târgu Mureș, Baia Mare, Vișeu de Sus, Salonta, Arad, Sibiu, Mediaș, Sfântu Gheorghe, Giurgiu, urmând ca proiectul să fie extins la începutul anului 2026 și în alte 10 locații din rețea.
Fiecare zonă PARKSIDE este amenajată cu rafturi tematice și semnalistică în culoarea verde, specifică brandului, pentru a crea o experiență de cumpărături plăcută și intuitivă. Mesajul „Știi că poți!” completează designul acestor spații și transmite spiritul brandului, o invitație adresată celor care vor să prindă încredere și să se implice în proiecte de bricolaj, indiferent de nivelul lor de experiență.
O noutate exclusivă pe piața locală o reprezintă Birourile de Informații din anumite magazine, transformate în zone dedicate brandului PARKSIDE, pentru un acces rapid și comod. Aici, clienții pot descoperi detalii utile despre produse și achiziționa rapid uneltele potrivite pentru fiecare proiect.
„PARKSIDE este un brand în care clienții au încredere, pentru că oferă unelte durabile, de calitate, la prețuri accesibile. Prin aceste zone dedicate, vrem să facem produsele mai vizibile și mai ușor de ales, astfel încât fiecare client să găsească exact ce are nevoie pentru proiectele sale. Pentru noi, asocierea Kaufland – PARKSIDE înseamnă performanță, practică și inspirație la îndemâna tuturor”, a declarat Valer Hancaș, director de comunicare și Corporate Affairs, Kaufland România.
Gama completă de produse PARKSIDE este disponibilă în toate cele peste 190 de magazine Kaufland din România, oferind o varietate de opțiuni care acoperă orice nevoie – de la unelte electrice și scule de mână, până la echipamente pentru grădinărit și accesorii practice pentru casă.
Portofoliul include unelte și echipamente compatibile cu sistemele de acumulatori X12V și X20V, care permit folosirea aceleiași baterii pentru mai multe dispozitive din aceeași serie.
Indiferent dacă sunt profesioniști sau începători, clienții aleg PARKSIDE pentru calitatea ridicată, raportul avantajos calitate-preț, sortimentul variat și designul modern, elemente care au făcut ca marca să câștige rapid încrederea acestora.
Wolt anunță parteneriatul cu unul dintre cele mai așteptate filme de sărbători din România, „Crăciun cu Ramon”, aducând premii festive, surprize și activări speciale pentru comunitățile din întreaga țară. Ca parte a colaborării, Wolt le oferă fanilor șansa de a câștiga invitații duble la film, vouchere exclusive și de a participa la activități interactive în cadrul premierei.
Pentru a marca lansarea filmului și a pune în valoare spiritul de generozitate, sprijin și bucuria care definesc atât această producție cinematografică, cât și perioada sărbătorilor, Wolt și „Crăciun cu Ramon” și-au unit forțele pentru a aduce atmosfera Crăciunului mai aproape de fani. Prin acest parteneriat, Wolt arată cum poate deveni „ajutorul invizibil” în perioada sărbătorilor – serviciul pe care te poți baza pentru a face acest sezon mai ușor, mai cald și magic.
Deși plin de bucurie, sezonul sărbătorilor poate deveni uneori copleșitor, marcat de liste interminabile, programe aglomerate și presiunea perfecțiunii. De aceea, Wolt își asumă rolul de prezență discretă și de încredere, care preia din greutatea de pe umerii oamenilor, lăsându-i să se concentreze pe momentele care contează cu adevărat. Iar pentru că orice clipă de răgaz merită și o scânteie de bucurie, Wolt a pregătit surprize încântătoare pentru utilizatori.
Concurs național: Comandă și câștigă cu Wolt & Ramon
În perioada 2-16 decembrie, orice utilizator Wolt care plasează cel puțin o comandă în platformă este înscris automat în concursul de sărbători Wolt x Ramon. Clienții au șansa de a câștiga una dintre cele 60 de invitații duble la filmul „Crăciun cu Ramon” sau un voucher Wolt în valoare de 1.000 de lei. Mecanismul este simplu: cu cât sunt plasate mai multe comenzi, cu atât cresc șansele de câștig.
Activare la premieră: Wolt aduce Crăciunul la cinema
La premiera filmului din București, Wolt a adus spiritul sărbătorilor direct în lobby-ul cinematografului printr-o activare offline jucăușă, în care cinefilii au fost invitați să „salveze Crăciunul”. Vizitatorii au fost întâmpinați într-un spațiu dedicat Wolt, cu 10 brăduți în miniaturăși o provocare specială: participanții au avut la dispoziție un minut pentru a împodobi cât mai mulți brăduți folosind o pungă Wolt plină cu steluțe personalizate. Cei care au reușit să „salveze Crăciunul” finalizând provocarea au fost recompensați cu vouchere Wolt.
Wolt îți aduce tot ce ai nevoie pentru un Crăciun fără griji
Wolt, una dintre principalele platforme de livrare din România, joacă un rol important în acest sezon al sărbătorilor, ajutându-i pe români să se bucure de un Crăciun fără stres. Sub sloganul „Wolt îți aduce tot ce ai nevoie de Crăciun”, platforma livrează o gamă variată de produse, de la mese festive și cumpărături de la hypermarket, până la cadouri și gustări de ultim moment, facilitând bucuria sărbătorilor, pentru toată lumea.
„Parteneriatul cu Crăciun cu Ramon reflectă exact misiunea Wolt în perioada sărbătorilor: să fim alături de oameni, atunci când au cea mai mare nevoie”, a declarat Alin Șerban, General Manager Wolt România. „Dincolo de livrare, vrem să aducem bucurie, să simplificăm provocările specifice sezonului și să creăm momente calde și pline de sens.”
Prin această colaborare, Wolt își reafirmă rolul de ajutor de nădejde în cea mai aglomerată perioadă a anului – fie că livrează masa de Crăciun, cadourile de ultim moment sau micile răsfățuri care luminează zilele de iarnă
Asociația „Cred în România” își întărește structura organizațională prin numirea unei echipe de conducere cu experiență și implicare constantă în proiectele asociației. Noii lideri, consacrați în domeniile lor de activitate profesională, asigură stabilitatea, continuitatea și direcția strategică necesare dezvoltării organizației.
Conducerea actuală a Asociației este asigurată de Justin Anghel, fondator și Președinte al Asociației, împreună cu o echipă de 6 directori de departament formată din Elie Brandmeyer, Ionuț Daniel Coleașă, Carmina Pohonțu, Roxana Purcaru, Adrian Țuluca și Ana Vicoveanu. Mihai Bârsan și Marcel Bălțescu formează Consiliul Director alături de Președintele Asociației.
Fondator și Președinte al asociației, Justin Anghel este avocat cu o experiență de 10 anila una dintre cele mai mari case de avocatură din România. Este în același timp cadru didactic la Facultatea de Drept a Universității din Bucureștiși la Colegiul juridic franco-român de studii europene Sorbonne Paris 1.
Membru în Consiliul Director, Mihai Bârsan este fondator The Engine și ajută organizații comerciale și non-profit să își găsească direcția, să creeze sens și avantaj strategic.
Membru fondator și parte din Consiliul Director, Marcel Bălțescu este avocat și doctorand în cadrul Facultății de Drept a Universității din București, unde conduce seminare de drept civil pentru studenții din anul I.
Director juridic și administrativ, Elie Brandmeyer este cadru didactic la Colegiul juridic franco-român de studii europene, dar și doctorand în drept civil la Universitatea din București și la Universitatea din Lorraine, Franța.
Ionuț Coleașa este directorul departamentului de parteneriat strategice. Este partener CITR și practician în insolvență, specializat în restructurare financiară și protejarea valorii din afaceri.
Carmina Pohonțu este specialistă în marketing digital cu o experiență solidă de 10 ani formată atât în cea mai mare agenție de publicitate din țară,cât și în cadrul unui start-up românesc de succes. În prezent dezvoltă strategii de marketing pentru CBRE.
Roxana Purcaru este Directorul departamentului de Comunitate și Integrare.A studiat Drept și Management și la 23 de ani a decis să urmeze calea antreprenoriatului.A fondat Maigre, un brand sustenabil de modă căruia în 2020 i s-a alăturat Mitzoko, un brand de jucării textile, certificate pentru copii.
Adrian Țuluca conduce departamentul de comunicare și relații strategice.Are peste 25 de ani de experiență în marketing și comunicare și este cofondator al Grupului de Comunicare Propaganda, agenție care a susținut dezvoltarea unor branduri românești de succes și care gestionează un portofoliu valoros de mărci locale.
Ana Vicoveanu conduce departamentul de sponsorizări a asociației. Inginer de profesie, are o experiență vastă în activități sociale de anvergură, fiind distinsă drept unul dintre tinerii de impact în cadrul promoției 2024 din Forbes 30 under 30. În prezent are un portofoliu vast de clienți cărora le oferă consultanță imobiliară în cadrul CBRE.
Justin Anghel, Președintele asociației: „Este pasul firesc al unei organizații în continuă creștere, în care membrii cei mai activi, cu reputație solidă în domeniile lor de activitate, au decis să își asume rolurile care asigură cadrul structural necesar dezvoltării unor inițiative de impact menite să consolideze încrederea în România.”
Asociația „Cred în România” este o mișcare non-profit, non-politică și cultural-civică, formată din peste 30 de voluntari care promovează un mesaj echilibrat de optimism și încredere în societate. S-a remarcat prin proiecte de anvergură precum „Catalizator”, competiția națională anuală de artă cu cele mai mari premii destinate tinerilor artiști români, și „România vrea să te cunoască” care reconectează tinerii din diaspora cu mediul profesional și culturalromânesc prin stagii de practică și oportunități de carieră.
Marți, 28 octombrie, în sala Virgil Madgearu a Academiei de Studii Economice din București, a avut loc prezentarea datelor ultimului Barometru al Securității Energetice realizat de INSCOP Research, în perioada 29 septembrie – 7 octombrie 2025, la comanda Strategic Thinking Group.
Barometrul de securitate energetică, ajuns la a cincea ediție, este un instrument ce își propune să măsoare percepții, atitudini și viziuni legate de politica energetică, analizate în tabloul mai amplu al relațiilor internaționale și al presiunilor economico-sociale interne.
Remus Ștefureac – director INSCOP Research: „Percepția asupra cauzelor crizei energetice s-a diversificat, iar războiul din Ucraina, deși rămâne principala explicație, nu mai este dominant – semn că opinia publică românească internalizează și alte cauze structural precum politicile europene sau disfuncționalități ale pieței interne. Gazele din Marea Neagră sunt percepute ca simbol al independenței energetice, dar o parte a populației, chiar dacă minoritară, este sceptică cu privire la destinația resurselor de gaz. Proiectul Neptun Deep generează optimism, românii cred în efectele economice și de securitate, însă percepția pozitivă este mai degrabă strategică (locuri de muncă, venituri, investiții), nu una imediat personală (facturi mai mici). Crește acceptarea solidarității energetice europene, semn al unei maturizări geopolitice: românii sunt tot mai dispuși să sprijine mecanismele comune de criză, cu condiția reciprocității și a unei gestiuni percepute ca echitabile. De asemenea, atitudinile față de sprijinirea Republicii Moldova și Ucrainei în domeniul energiei reflectă o combinație de raționalitate economică și empatie strategică, consolidând imaginea României ca actor regional responsabil, dar cu o societate care cere ca ajutorul să nu afecteze interesele interne”.
Războiul din Ucraina și criza energetică
46,1% dintre români își exprimă acordul cu afirmația: „Războiul declanșat de Rusia în Ucraina reprezintă principala cauză a crizei energetice din Europa” (față de 51,5% în noiembrie 2022), în timp ce 46,2% își exprimă dezacordul (față de 45,7% în noiembrie 2022), iar 7,7% nu știu sau nu răspund.
Sunt de acord cu afirmația dată mai ales: votanții USR, femeile, persoanele peste 60 de ani. Își exprimă dezacordul în special: votanții AUR, bărbații, persoanele cu educație primară, cei cu vârsta între 30 și 59 de ani.
Resurse de gaz din Marea Neagră
63,2% din cei intervievați cred că „Prin exploatarea resurselor de gaz natural din Marea Neagră, România nu va mai fi dependentă de importurile din Rusia” (față de 66,9% în mai 2022), iar 28,9% că „Gazul care va fi extras din Marea Neagra va fi vândut în Occident, nu va rămâne în România” (față de 26,7% în mai 2022). Ponderea nonrăspunsurilor este de 8%. Sunt de acord cu afirmația „Prin exploatarea resurselor de gaz natural din Marea Neagră, România nu va mai fi dependentă de importurile din Rusia” mai ales: votanții PNL și PSD, persoanele peste 60 de ani, angajații la stat. Își exprimă acordul cu afirmația „Gazul care va fi extras din Marea Neagră va fi vândut în Occident, nu va rămâne în România” în special: votanții AUR, locuitorii din București, cei cu studii superioare, angajații la privat.
Beneficii economice Neptun Deep
18,2% dintre români cred că exploatarea gazelor din marea neagră prin Neptun Deep va aduce beneficii economice României în foarte mare măsură, 33,6% în destul de mare măsură, 15,3% în destul de mică măsură, iar 25,3% în foarte mică măsură sau deloc. Ponderea nonrăspunsurilor este de 7,5%.
Cred că exploatarea gazelor din Marea Neagră prin Neptun Deep va aduce beneficii economice României în foarte mare și destul de mare măsură mai ales: votanții PSD, PNL și USR, femeile, persoanele peste 60 de ani, cele cu educație superioară, cei cu un venit mai ridicat, locuitorii din București, angajații la stat. Sunt de părere că exploatarea gazelor offshore va aduce beneficii economice României în mică/ foarte mică măsură sau deloc mai ales: votanții AUR, persoanele cu vârsta între 30 și 44 de ani, cei cu un venit redus.
Principalul câștig economic Neptun Deep
Întrebați care cred că va fi principalul câștig economic pe care România îl va obține în urma exploatării gazele naturale din Marea Neagră prin proiectul Neptun Deep, 39,5% dintre respondenți aleg crearea de locuri de muncă, 27,3% creșterea veniturilor la bugetul de stat (taxe, impozite), 13,2% stimularea investițiilor, iar 7,6% dezvoltarea rețelelor de transport al gazelor. 1,1% menționează alt beneficiu, pe când 5% cred că nu va aduce niciun beneficiu. 5,5% nu știu / nu pot aprecia, iar 0,8% nu răspund.
Sunt de părere că principalul câștig va fi crearea de locuri de muncă mai ales: votanții PSD și PNL, femeile, persoanele cu educație primară, locuitorii din rural, cei cu un venit mai redus. Cred că principalul câștig economic va fi creșterea veniturilor la bugetul de stat (taxe, impozite) în special: votanții USR, persoanele sub 30 de ani, locuitorii din București. Votanții PSD, locuitorii din urban, persoanele cu educație superioară cred într-o proporție mai mare decât restul populației că principalul câștig economic va fi stimularea investițiilor. În special votanții USR cred că dezvoltarea rețelelor de transport al gazelor va fi principalul câștig economic.
Mecanism European de întrajutorare
În condițiile în care UE vrea să implementeze un mecanism de întrajutorare cu gaze naturale între statele membre în cazul unei urgențe/crize, 78,6% dintre români spun că ar fi de acord ca România să importe gaze naturale dacă va avea nevoie (față de 59,6% în noiembrie 2022). 18,6% se opun unei astfel de idei (față de 38,7% în noiembrie 2022), iar 2,9% nu știu sau nu răspund. Sunt de acord cu acest mecanism de întrajutorare mai ales: votanții USR și PNL, persoanele cu educație superioară, cei cu un venit mai ridicat. Sunt împotriva acestui mecanism de întrajutorare în special: votanții AUR, bărbații, cei cu un venit mai redus, cei cu educație medie.
Mecanism de întrajutorare: România către UE
77,7% dintre respondenți sunt de acord cu acest mecanism și în cazul în care România ar trebui să ajute cu gaze naturale alte țări membre în situații de urgență, pe când 20,5% nu sunt de acord. 1,8% nu știu sau nu răspund.
Sunt de acord cu acest mecanism de întrajutorare și în cazul în care România ar trebui să ajute cu gaze naturale alte țări membre în situații de urgență mai ales: votanții PNL și USR, persoanele sub 45 de ani, cei cu educație superioară, cei cu un venit mai ridicat. Sunt împotriva acestui mecanism în special: votanții AUR, persoanele peste 60 de ani, cei cu un venit redus.
Furnizare de gaze naturale către Republica Moldova
60,3% dintre români sunt de acord ca, începând cu 2027, Republicii Moldova să îi fie furnizate, contra cost, o parte din gazele extrase din Marea Neagră. 35,4% sunt împotrivă, iar 4,3% nu știu sau nu răspund.
Sunt de acord ca o parte din gazele extrase din Marea Neagră să fie furnizate Republicii Moldova mai ales: votanții PSD, PNL și USR, persoanele cu educație superioară, locuitorii din București și din urbanul mare, cei cu un venit mai ridicat. Sunt împotriva unui astfel de scenariu în special: votanții AUR, cei cu educație primară sau medie, cei cu un venit redus, locuitorii din urbanul mic sau din rural, angajații la stat.
Ajutorarea Ucrainei cu energie
53,4% dintre cei chestionați sunt de acord ca România să ajute Ucraina cu energie în caz de criză/urgență, în contextul atacurilor din partea Rusiei, când Ucraina are frecvent probleme cu alimentarea cu energie (gaze și electricitate). 43,1% sunt împotrivă, iar 3,5% nu știu sau nu răspund.
Sunt de acord cu ajutorarea Ucrainei cu energie în caz de urgență mai ales: votanții PSD, PNL și USR, persoanele, tinerii sub 30 de ani, cei cu educație superioară, cei cu un venit mai ridicat, locuitorii din București și din urbanul mare. Nu sunt de acord în special: votanții AUR, persoanele cu educație medie, cei cu un venit redus.
Cauze majorare prețuri la energia electrică
Întrebați care este principala cauză pentru majorarea preturilor la energie electrică, 42,8% dintre români indică deciziile greșite luate de autoritățile din România, 27,3% dorința companiilor din România de a obține profituri mai mari, 11,1% inflația generală, 6,7% evoluția prețurilor de pe plan internațional, 6,1% nivelul taxelor/redevențelor, iar 0,8% condițiile meteo (vânt mai slab, precipitații mai puține). Ponderea nonrăspunsurilor este de 5,2%.
Indică deciziile greșite luate de autoritățile din România ca principală cauză a majorării prețurilor la energie electrică mai ales: votanții AUR, persoanele peste 45 de ani, cei cu un venit mai redus, angajații. Cred că dorința companiilor din România de a obține profituri mai mari este principala cauză pentru majorarea prețurilor la energie electrică în special: votanții PSD și PNL, persoanele peste 45 de ani, locuitorii din București, angajații la stat. Tinerii sub 30 de ani cred într-o proporție mai mare ca restul populației că inflația generală a cauzat majorarea prețurilor la energie electrică.
Eficiență măsuri. Plafonarea facturilor la energie
23,2% dintre respondenți sunt de părere că măsura de plafonare a facturilor la energie pentru populație adoptată până acum de guvern pentru a reduce impactul scumpirii energiei a fost total ineficientă (față de 23,8% în noiembrie 2022). 21% cred că a fost destul de ineficientă (față de 29,7% în noiembrie 2022), 32,1% destul de eficientă (față de 35,8% în noiembrie 2022), iar 17,4% total eficientă (față de 7,3% în noiembrie 2022). 6,3% nu știu sau nu răspund.
Consideră că măsura de plafonare a facturilor a fost ineficientă în special: votanții AUR, tinerii sub 30 de ani, locuitorii din București și din urbanul mic, cei cu un venit mai redus. Sunt de părere că măsura de plafonare a fost eficientă mai ales: votanții PSD, PNL și USR, persoanele cu educație superioară, cei cu un venit mai ridicat.
Eficiență măsuri. Sprijinul pentru industrie
26,2% dintre cei chestionați consideră că măsurile de sprijin pentru industria românească sunt total ineficiente (față de 33,3% în noiembrie 2022). 29,3% sunt de părere că sunt destul de ineficiente (față de 34,9% în noiembrie 2022), 25,3% destul de eficiente (față de 20,8% în noiembrie 2022), iar 9,6% total eficiente (față de 4,3% în noiembrie 2022). Ponderea nonrăspunsurilor este de 9,6%. Cred că măsurile de sprijin pentru industria românească sunt ineficiente mai ales: votanții AUR, bărbații, persoanele peste 60 de ani, cei cu educație superioară, angajații la stat. Sunt de părere că măsurile de sprijin pentru industria românească sunt eficiente în special: votanții PNL, persoanele sub 45 de ani, cei cu un venit mai ridicat.
Renunțarea la plafonarea prețurilor la energie electrică
16,4% dintre participanții la sondaj sunt total de acord cu decizia luată de guvern ca începând cu 1 iulie 2025 să renunțe la plafonarea prețurilor la energie electrică. 15,9% sunt oarecum de acord, 11,3% oarecum dezacord, iar 53,1% total dezacord. 3,2% nu știu sau nu răspund.
Sunt de acord cu această decizie mai ales: votanții USR și locuitorii din București. Sunt împotriva acestei decizii în special: votanții AUR, persoanele peste 45 de ani, respondenții cu educație primară și cei care locuiesc în rural, respectiv persoanele cu venituri foarte reduse, care declară că nu le ajung nici pentru strictul necesar.
Beneficiari prețuri subvenționate
Întrebați cine ar trebui să beneficieze de prețuri mai mici la energie, subvenționate din banii publici, 50,5% dintre români îi aleg doar pe cei cu venituri mici, iar 24,8% și pe cei cu venituri mici și cei cu venituri mari. 22,8% consideră că prețurile la energie NU trebuie subvenționate din bani publici pentru nicio categorie. Ponderea nonrăspunsurilor este de 1,8%. Consideră că doar cei cu venituri mici ar trebui să beneficieze de prețuri mai mici la energie mai ales: votanții PNL și cei ai USR, persoanele peste 60 de ani, locuitorii din urbanul mic și angajații la stat.
Persoanele cu venituri despre care declară că nu le ajung nici pentru strictul necesar și persoanele cu educație primară cred într-o proporție mai mare decât restul populației că și cei cu venituri mici și cei cu venituri mari ar trebui să beneficieze de prețuri subvenționate la energie. Sunt de părere că prețurile la energie NU trebuie subvenționate din bani publici pentru nicio categorie în special: locuitorii din București și persoanele cu venituri foarte ridicate.
Motivele Guvernului pentru a renunța la plafonare
53,3% dintre respondenți cred că lipsa banilor la bugetul de stat pentru menținerii plafonării este principalul motiv pentru care guvernul a luat decizia de a renunța la plafonarea prețurilor la energie electrică. 27,4% consideră că presiunile din partea UE reprezintă motivul principal, iar 12,7% presiunile din partea companiilor de energie. 2,1% sunt de părere că altul este motivul, iar 4,4% nu știu sau nu răspund.
Cred că lipsa banilor la bugetul de stat pentru menținerii plafonării este principalul motiv mai ales: votanții USR, persoanele cu studii superioare și persoanele cu venituri ridicate și foarte ridicate, respectiv angajații la stat. Sunt de părere că presiunile din partea UE reprezintă motivul principal în special: votanții AUR și persoanele cu vârsta între 45 și 60 de ani. Votanții PSD și PNL consideră într-o proporție mai mare ca restul populației că presiunile din partea companiilor de energie reprezintă principalul motiv.
Cauze creștere prețuri carburanți
54,2% dintre cei intervievați sunt de părere că decizia guvernului de a crește taxele și accizele reprezintă principala cauză a creșterii prețurilor la carburanți (benzină, motorină) în România. 20,3% indică deciziile companiilor din România de a crește artificial prețurile la pompă, iar 18,9% evoluțiile prețurilor de pe plan internațional. 6,6% nu știu sau nu răspund.
Consideră că decizia guvernului de a crește taxele și accizele este principala cauză a creșterii prețurilor la carburanți mai ales: votanții AUR, persoanele cu vârsta între 30 și 45 de ani și locuitorii din urbanul mare. Votanții PSD și persoanele cu vârsta peste 60 de ani cred într-o proporție mai mare ca restul populației că deciziile companiilor din România de a crește artificial prețurile la pompă reprezintă principala cauză. Sunt de părere că evoluțiile prețurilor de pe plan internațional reprezintă principala cauză a creșterii prețurilor la carburanți în special: votanții USR, PNL și persoanele cu venituri ridicate și foarte ridicate.
Schimbare furnizor gaze natural
49,4% dintre cei chestionați iau in considerare posibilitatea de a-și schimba actualul furnizor de gaze naturale dacă vor primi o ofertă mai bună din partea altui furnizor (față de 38% în iunie 2020 și 17,4% în mai 2021), în timp ce 27,8% resping această posibilitate (față de 27,9% în iunie 2020, și 27,6% în mai 2021). 21,6% declară că nu sunt conectați la rețea (față de 30,8% în iunie 2020, și 48,9% în mai 2021). Nu știu sau nu răspund 1,3% (față de 3,3% în iunie 2020, și 5,6% în mai 2021).
Iau în considerare posibilitatea de a-și schimba actualul furnizor de gaze naturale în special: votanții PNL și cei ai USR, tinerii până în 30 de ani, persoanele cu studii superioare, locuitorii din București și persoanele cu venituri ridicate. Resping această posibilitate mai ales: persoanele peste 60 de ani, persoanele cu venituri foarte ridicate și locuitorii din urbanul mare. Votanții PSD și respondenții din rural declară că nu sunt conectați la rețea într-o proporție mai mare ca restul populației.
Schimbare furnizor energie electrică
61,4% dintre români iau în considerare posibilitatea de a-și schimba actualul furnizor de energie electrică dacă vor primi o ofertă mai bună din partea altui furnizor (față de 52,6% în iunie 2020 și 40,2% în mai 2021), în timp ce 37,5% resping această posibilitate (față de 47% în iunie 2020, și 53,7% în mai 2021). 0,5% declară că nu sunt conectați la rețea (față de 0,4% în iunie 2020, și 1,2% în mai 2021). Nu știu sau nu răspund 0,6% (față de 0% în iunie 2020, și 5% în mai 2021).
Iau în considerare posibilitatea de a-și schimba actualul furnizor de energie electrică în special: votanții PNL și cei ai USR, tinerii până în 30 de ani, persoanele cu studii superioare, locuitorii din București și persoanele cu venituri ridicate. Resping această posibilitate mai ales: votanții PSD și persoanele peste 60 de ani.
Stat vs. Companii private
55,9% din totalul participanților la sondaj sunt mai degrabă de acord cu afirmația: „Dacă ar avea controlul asupra companiilor din sectorul energetic (petrol, gaze, electricitate), statul ar oferi servicii mai bune pentru cetățeni” (față de 46,7% în mai 2021 și 61,3% în noiembrie 2022). 34,4% își exprimă acordul cu afirmația: „Companiile private din sectorul energetic (petrol, gaze, electricitate) oferă servicii mai bune pentru cetățeni” (față de 47% în mai 2021, și 29,7% în noiembrie 2022). Ponderea nonrăspunsurilor este de 9,7% (față de 6,3% în mai 2021, și 9,8% în noiembrie 2022).
Sunt de acord cu afirmația „Dacă ar avea controlul asupra companiilor din sectorul energetic (petrol, gaze, electricitate), statul ar oferi servicii mai bune pentru cetățeni” mai ales: votanții PSD și persoanele peste 45 de ani, respectiv angajații la stat. Își exprimă acordul cu afirmația: „Companiile private din sectorul energetic (petrol, gaze, electricitate) oferă servicii mai bune pentru cetățeni” în special: votanții USR, persoanele până în 30 de ani, locuitorii din București și persoanele cu venituri foarte ridicate.
Privatizarea companiilor de stat
52,6% dintre români își exprima acordul cu afirmația „Privatizarea companiilor de stat din sectorul energetic a determinat o creștere a eficienței și eliminarea corupției din aceste companii” (față de 49,1% în mai 2021), în timp ce 41,9% sunt în dezacord (față de 42,9% în mai 2021). Ponderea nonrăspunsurilor este de 5,5%.
Sunt de acord cu această afirmație mai ales: votanții PNL și cei ai USR, persoanele până în 30 de ani și respondenții cu venituri foarte ridicate. Își exprimă dezacordul față de afirmația dată în special: persoanele cu studii primare și respondenții cu venituri foarte reduse.
Pachete minoritare în companiile listate la bursă
71,9% dintre respondenți sunt de acord cu afirmația „Statul trebuie să păstreze pachete minoritare în companiile listate la bursă din domeniul energiei”, pe când 22,8% sunt în dezacord. 5,2% nu știu sau nu răspund. Sunt de acord cu această afirmație mai ales: votanții PSD, persoanele între 45 și 60 de ani, locuitorii din urbanul mic, persoanele cu venituri foarte ridicate și cei care sunt angajați la privat. Își exprimă dezacordul față de afirmația dată în special: votanții AUR și respondenții până în 29 de ani.
Dezvoltarea energiei verzi
13,6% dintre cei chestionați cred că dezvoltarea producției de energie din surse verzi poate fi o soluție pentru a crește independența energetică a UE în foarte mică măsură (față de 15,5% în noiembrie 2022), 20,3% în destul de mică măsură (față de 28,5% în noiembrie 2022), 31,2% în destul de mare măsură (față de 32,7% în noiembrie 2022), iar 27,1% în foarte mare măsură (față de 20,3% în noiembrie 2022). Ponderea nonrăspunsurilor este de 7,8%.
Cred în mică măsură că dezvoltarea producției de energie din surse verzi poate fi o soluție pentru a crește independența energetică a UE mai ales: votanții AUR, persoanele cu educație primară, locuitorii din urbanul mic sau rural, cei cu un venit redus. Votanții PNL și USR, tinerii sub 30 de ani, persoanele cu studii superioare, locuitorii din București și din urbanul mare, cei cu venit mai ridicat, angajații la privat cred cel mai mult că dezvoltarea producției de energie din surse verzi poate fi o soluție pentru a crește independența energetică a UE.
Importanța reducerii poluării
Pentru 37,9% dintre participanții la sondaj este foarte important (față de 70% în iunie 2020) ca România să reducă poluarea generată de arderea combustibililor (cărbune, carburanți, lemne). Pentru 31,4% este important (față de 22,8% în iunie 2020), pentru 13,3% puțin important (față de 3,4% în iunie 2020), iar pentru 15,7% foarte puțin important (față de 2,3% în iunie 2020). 1,8% nu știu sau nu răspund. Cred că este foarte important și important ca România să reducă poluarea generată de arderea combustibililor mai ales: votanții PSD, PNL și USR, femeile, tinerii până în 30 de ani, locuitorii Bucureștiului și persoanele cu venituri foarte ridicate. Sunt de părere că acest obiectiv este puțin sau foarte puțin important în special: votanții AUR și respondenții cu vârsta între 45 și 60 de ani.
Importanță dezvoltare energie regenerabilă
54,3% dintre români sunt de părere că este foarte important ca România să dezvolte sectorul energiei regenerabile (panouri solare, energie eoliană/mori de vânt). 28% consideră că este important, 7,9% puțin important, iar 1,5% foarte puțin important. 2,5% nu știu sau nu răspund.
Cred că este foarte important și important ca România să dezvolte sectorul energiei regenerabile mai ales: votanții PNL, femeile, persoanele cu educație medie și cei cu venituri medii. Consideră că acest obiectiv este puțin sau foarte puțin important în special: votanții AUR și cei cu venituri foarte reduse.
Importanță utilizare gaz natural
Întrebați cât de important este ca România să utilizeze gazul natural de la Marea Neagră pentru extinderea alimentării cu gaz a populației, 68,5% dintre cei chestionați consideră că este foarte important (față de 70,3% în iunie 2020), 24,5% important (față de 22,8% în iunie 2020), 3,9% puțin important (față de 3,1% în iunie 2020) și 2,1% foarte puțin important (față de 1,5% în iunie 2020). Ponderea nonrăspunsurilor este de 1%.
Nu există variații semnificative în distribuția socio-demografică a celor care cred că este foarte important și important ca România să utilizeze gazul natural de la Marea Neagră pentru extinderea alimentării cu gaz a populației. Sunt de părere că acest obiectiv este puțin sau foarte puțin important în special tinerii până în 30 de ani.
Surse de energie care ar trebui încurajate în România
Rugați să-și exprime opinia cu privire la sursele de energie care ar trebui încurajate cel mai mult în România, 49,4% dintre respondenți menționează energia produsă de panourile solare (fotovoltaice), 37,4% energia produsă de hidrocentrale, 33,1% energia eoliană (produsă de vânt), 17,9% energia nucleară, 10,6% energia produsă prin arderea cărbunelui, 10,3% energia produsă prin arderea deșeurilor (biomasa), 9,1% energia produsă prin arderea gazului natural, și 7% energia geotermală. 4,1% dintre cei chestionați nu știu sau nu răspund.
Consideră că energia produsă de panourile solare ar trebui încurajată cel mai mult în România mai ales: votanții PNL și cei ai USR, tinerii până în 30 de ani și respondenții cu venituri ridicate. Votanții PNL, persoanele peste 60 de ani și respondenții cu studii superioare cred într-o proporție mai mare ca restul populației că energia produsă prin hidrocentrale ar trebui încurajată cel mai mult. Sunt de părere că energia eoliană ar trebui încurajată cel mai mult în special votanții USR, tinerii până în 30 de ani, respondenții cu venituri foarte ridicate.
Dezvoltarea producției de energie nucleară
65,1% dintre respondenți sunt de părere că România ar trebui să-și dezvolte capacitatea de produce energie nucleară (față de 65,9% în mai 2021), pe când 24,3% consideră că nu ar trebui să se dezvolte această capacitate (față de 26,3% în mai 2021). 10,6% nu știu sau nu răspund.
Sunt de acord ca România să își dezvolte capacitatea de a produce energie nucleară mai ales: votanții USR, tinerii până în 30 de ani, persoanele cu studii superioare, locuitorii din București și respondenții cu studii ridicate și foarte ridicate. Sunt împotriva dezvoltării capacității de a produce energie nucleară în special: persoanele între 45 și 60 de ani și persoanele cu venituri foarte reduse.
Achiziționare automobile
Dacă ar avea suficienți bani, 30,9% dintre români ar alege să achiziționeze un automobil hibrid, 19,9% unul pe motorină, 18,6% electric, unul pe benzină 18,1%, 6,3% pe GPL, iar 3,7% nu știu. 2,5% nu răspund.
Sondajul de opinie la nivel național a fost realizat de INSCOP Research la comanda Strategic Thinking Group. INSCOP RESEARCH este o companie privată de cercetări sociale și marketing înființată în 2013, parte a rețelei globale ESOMAR.
În opinia a numeroși observatori, sistemul relațiilor internaționale instaurat la încheierea celui de-al doilea război mondial de către marile puteri învingătoare nu mai face față în mod satisfăcător realităților social-economice actuale. Ei consideră că globalizarea în condițiile existenței unui singur centru de putere nu mai este rezonabilă, fiind mult mai adecvată realității existența mai multor centre zonale care să corespundă intereselor specifice ale acestor zone – China, India, țările sud-asiatice, latino-americane și africane. Ziaristul chinez Xue Yuxue vrea să ne convingă că, pentru a face față pericolelor cu care se confruntă, în prezent, lumea, implicit în urma implicării tehnologiei digitale și a inteligenței artificiale, este necesară o organizație mondială substanțial diferită de cea existentă („China Daily”, din 12 septembrie 2025).
Parcurgând istoria ultimilor șapte decenii vedem dacă a fost benefic, sau nu, sistemul monopolar al relațiilor internaționale controlat de către SUA, dacă au fost eficiente instituțiile internaționale create pentru asigurarea bunei funcționări a diferitelor domenii de activitate. Opiniile în această privință sunt împărțite, dar prevalează aprecierile negative.
Reținând meritele ONU, din care fac parte 187 state, în instituirea și respectarea drepturilor omului, în protecția refugiaților din diverse zone de conflict, în difuzarea de informații culturale, se reproșează acesteia faptul că nu a fost un instrument suficient de eficace pentru prevenirea conflictelor armate dintre state și că a devenit partizană, servind cu precădere interese oculte, interese care constituie și sursa distrugătorului război rece la care asistăm. Putem conchide că ONU, cele 15 agenții ale sale specializate – Consiliul de Securitate, Organizația pentru Educație, Știință și Cultură, Banca Mondială, OMC, OMS etc. – simt nevoia unor temeinice îmbunătățiri. În prezent, patru mari centre de putere: China, SUA, Rusia și Uniunea Europeană își dispută sferele de influență pe o mare parte a planetei, străduindu-se să-și asocieze câți mai mulți prozeliți obedienți.
Alte centre de putere economică sau politică regionale sunt în curs de constituire, dar, deocamdată, nu au o relevanță internațională notabilă. Reiese că hegemonia Statelor Unite, ierarhia impusă de către acestea în cadrul sistemului relațiilor internaționale sunt contestate de către state „emergente”, devenite mari puteri, dornice să ia locul mai marilor vechiului sistem.
Alianța economică dintre Brazilia, India, China, Rusia și Africa de Sud (BRICS), state care contestă sistemul economic unipolar existent și doresc un nou tip de relații care să le permită libertatea de mișcare adecvată, este un exemplu. Un alt exemplu ar fi blocul economic sud-american MERCOSUR (Brazilia, Argentina, Bolivia, Paraguay și Uruguay). Poate fi luată în calcul și posibilitatea unei alianțe militare dintre China, Rusia, India, Iran și Coreea de Nord.
Întâlnirea la nivel înalt, din septembrie a.c., a reprezentanților BRICS a conturat cadrul, posibilele trăsături și reguli ale unei noi ordini mondiale. Deja, în cadrul BRICS, schimburile comerciale ale țărilor se pot face în valuta lor națională, nu în dolari și se pare că se va crea și un fond internațional BRICS, pentru a se evita recursul la împrumuturi de la Banca Mondială.
Noțiunea de „nouă ordine mondială” este interpretată diferit, în funcție de poziția și interesele diferite ale celui ce interpretează. Dar oricum s-ar interpreta, trebuie avut în vedere un sistem coherent al relațiilor internaționale, circumscris unui cadru distinct, cu trăsături și caracteristici stabile, cu reguli care, pentru buna funcționare a lui, se cer respectate fără discriminări pozitive sau negative. Competiția marilor puteri, în scopul acumulării atuurile necesare rolului de lider mondial, este vizibilă. Unii (China și India) se bazează pe creșterea forței lor economice, alții pe forța militară (SUA și Rusia), iar alții (UE) pe bogata lor experiență politică, economică și culturală. Sunt semne că India face eforturi de a se întări și pe plan militar. Recent, indienii au testat cu succes o rachetă balistică intercontinentală, iar în septembrie curent, un grup de ofițeri indieni a asistat la manevrele militare comune ruso-belaruse, spre a se documenta. Mai mult ca sigur că ordinea internațională multipolară, care preconizează evoluția independentă a statelor, nu va putea împiedica statele mai puternice să ocupe poziții dominante, nu va putea frâna tendința acestora de a influența comportamentul statelor mai slabe.
În pofida deosebirilor dintre ele, ciocnirile militare din Ucraina, din Marea Chinei, Taiwan, America Latină sau din Africa nu sunt, în fond, decât reflexe ale confruntării marilor centre de putere care își dispută zonele de influență, încercând să șubrezească pozițiile adversarilor. Scoaterea din funcțiune a conductei de gaze naturale rusești Nord Stream, din Marea Baltică, printr-un atac terorist ai cărui autori au rămas necunoscuți este și ea parte a confruntării dintre taberele adverse. Sunt implicate în confruntarea dintre centrele de putere numeroase domenii de activitate: economia, cosmosul, Oceanul Arctic și altele. Din păcate, apariția inteligenței artificiale, în loc să contribuie la atenuarea adversităților, le multiplică.
Este semnificativ faptul că noile centre de putere economică, în primă instanță China și India, se dezvoltă într-un ritm superior celui al unor țări occidentale „puternic industrializate”. PIB-ul Chinei în 2024 a fost de 18,74 trilioane USD. India se poate lăuda cu dublarea PIB-ului său, în ultimii zece ani, realizând, în 2024, o creștere de 8,2 la sută. Rusia, deși este angajată în operații militare costisitoare, în Ucraina, are în curs de realizare, pentru perioada 2026-2030, proiecte naționale în valoare de 40.000 miliarde ruble („Kommersant”, din 18 septembrie 2025).
Între diferitele centre de putere pot exista relații de colaborare economică, științifică, ecologică și culturală sau pot avea loc ciocniri din cauza unor interese opuse. Actualul președinte al SUA, țara care deține poziții dominante în sistemul internațional existent, nu pare impresionat de perspective apariției unei noi ordini mondiale, considerând că țara pe care o conduce are numeroase atuuri pentru a câștiga competiția cu noile centre de putere. Recent, Donald Trump a lăsat să se înțeleagă că, în anumite condiții, poate renunța chiar și la aliații săi europeni tradiționali, intrând cu ei în competiție pe teme comercial-economice stringente.
În timp ce Rusia, se străduiește să întrețină relații cât mai bune cu India, China, Iran și alte centre de putere antioccidentale, pentru a-și întări șansele în conflictul cu SUA și Uniunea Europeană, adversarii săi acționează pentru a-i învrăjbi. Într-o recentă postare pe blogul personal, președintele Donald Trump se arăta preocupat de faptul că SUA au pierdut doi potențiali aliați, în persoana Rusiei și Indiei, care s-au dat de partea „întunecosului și enigmaticului imperiu chinez” („Pravda”, din 15 septembrie 2025).
Confruntându-se cu Rusia, guvernanții americani caută să pună capăt conflictelor cu China pe tema zonelor de influență din sud-estul Asiei și Taiwanului. Recent, a avut loc o întâlnire a unei delegații militare americane cu reprezentanți militari chinezi pentru a discuta detaliile unei asemenea posibilități („Wall Street Journal”, din 23 septembrie 2025). La rândul său, China, pentru a-și asigura spatele în conflictul cu americanii, își întărește relațiile cu Rusia, India, Coreea de Nord și Iranul. Iar, după cum putem constata, UE, în pofida diferendelor economice cu SUA, se vede nevoită să caute sprijinul militar american, pentru a-și întări poziția în înfruntarea cu Rusia.
În contextul confruntărilor cu Rusia, administrația americană vrea să determine reducerea drastică a veniturilor acesteia din vânzarea hidrocarburilor. Se știe că, prin achizițiile lor curente, India și China acoperă peste 70 la sută din exporturile de țiței ale Rusiei. În anul 2023, China a importat din Rusia 107 milioane tone de țiței, iar în 2024 -108 milioane tone. Pentru exportul din 2024 Rusia a obținut 62 miliarde dolari, sumă considerată de americani ca fiind un suport material inadmisibil pentru războiul acesteia împotriva Ucrainei. Nu este, însă, un secret faptul că SUA sunt interesate să înlocuiască exporturile rusești cu propriile produse.
În luna septembrie a.c., la o teleconferință cu liderii Grupului G7, președintele Donald Trump insista asupra necesități de a se aplica taxe vamale usturătoare țărilor care importă țiței și gaze rusești. Se estimează ca ele să varieze între 50 și 100 la sută („Vedomosti”, din 12 septembrie 2025). Este vorba de sume importante dat fiind faptul că exporturile Chinei în SUA se ridică, în 2025, la 283 miliarde dolari, iar ale Indiei, în 2024, la 86,5 miliarde dolari.
Pentru China, americani au introdus taxe mergând până la 145 la sută, la care chinezii au reacționat, aplicând taxe vamale sporite cu 125 la sută pentru importurile SUA de minerale rare chineze, de care depinde, în proporție de 98 la sută, industria de armament americană. Potrivit purtătorului de cuvânt al Ministerului de Externe al Chinei, Lin Țin, cooperarea comercială cu statele din lumea întreagă este un drept care nu poate fi știrbit prin măsuri administrative de nici un fel.
Represaliile economice practicate de către SUA vizează și Uniunea Europeană, importatoare de mari cantități de țiței și gaze naturale din Rusia. În 2021, UE a importat din Rusia petrol în valoare de 71 de miliarde euro: țiței (48 de miliarde EUR) și produse petroliere rafinate (23 de miliarde euro. În primele șase luni ale acestui an, Uniunea Europeană a importat din Rusia gaze lichefiate în valoare de 4,48 miliarde euro. Represaliile americane au determinat majoritatea țărilor europene ca, din 2022, să reducă importurile din Rusia, urmând ca, până la 1 ianuarie 2027, să renunțe în totalitate la gazele lichefiate rusești.
Raportul șefei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în Parlamentul European, din data de 10 Septembrie 2025, a scos în evidență insatisfacția privind acordurile economice încheiate cu SUA, deoarece dezavantajează UE la mai toate capitolele. Potrivit comentatorilor francezi, taxele vamale americane sunt o armă eficientă pentru satisfacerea intereselor strategice ale SUA, implicit pentru contracararea deficitului lor comercial, de 1.200 miliarde dolari, dar destabilizează grav comerțul mondial („Le Monde”, din 3 octombrie 2025). Teama subordonări intereselor europene de către SUA face ca circa 80 la sută din schimburile comerciale și relațiile economice ale UE să se realizeze cu MERCOSUR, Mexic, India și alte țări, în condiții care nu dezavantajează UE.
Imperativele de ordin economic determină o continuă alternanță a raporturilor dintre centrele de putere aflate în competiție, afacerile luând locul confruntărilor și viceversa. Astfel, achizițiile de țiței și gaze din Rusia de către UE continuă în pofida diferendelor privind Ucraina, dat fiind faptul că aprovizionarea din alte surse, cum ar fi gazul lichefiat din SUA, sunt mai puțin rentabile sau nu sunt rentabile deloc. Deși disputa dintre SUA și China privind Taiwanul devine incandescentă, continuă tratativele pentru vânzarea către investitori americani a rețelei sociale chineze TikTok și crearea pe baza ei a unei noi societăți cu un capital de 50 miliarde dolari care să servească un număr de 172 milioane de clienți americani. Pe linia relaxării schimburilor comerciale chino-americane se înscrie și cumpărarea de către China a unor produse industriale americane, printre care 500 de avioane Boeing. Se discută și eventualitatea unei vizite a președintelui Donald Trump în China, în acest an, și a unei vizite de răspuns a președintelui chinez, Xi Jinping, în SUA, în cursul anului 2026.
În temeiul avantajului reciproc, adversarii din anumite domenii de activitate continuă să colaboreze în alte domenii. Astfel, activitățile comune desfășurate de astronauți ruși și americani în explorarea cosmosului, pe stația interplanetară, răspunde intereselor ambelor țări. Președintele rus, Vladimir Putin, crede că rușii și americani ar putea colabora profitabil și în explorarea Oceanului Arctic, iar ministrul rus al afacerilor externe, Serghei Lavrov, susține că ar fi posibilă și reciproc avantajoasă o colaborare ruso-americană în producerea de gaze lichefiate extrase din Alaska („Vedomosti”, din 8 septembrie 2025).
Observatorii de pretutindeni încearcă să deslușească tendințele dominante din cadrul evenimentelor care se desfășoară în lume și să găsească răspunsurile adecvate. Reforma ONU, preconizată de secretarul său general, Antonio Guterres, poate favoriza într-o anumită măsură instaurarea unei noi ordini mondiale, fapt pentru care nu este agreată de statele puternice obișnuite să acționeze în afara cadrului legal al organizației. La întâlnirea liderilor Organizației de Cooperare Economică de la Shangai, din septembrie a.c., președintele chinez, Xi Jinping, a sugerat un plan de guvernământ global ale cărui idei de bază ar putea fi egalitatea suverană a tuturor statelor, activitatea internațională în strictă legalitate, plasarea popoarelor în centrul activității, multilateralismul și concentrarea pe activitate efectivă. Nici într-o ipotetică nouă construcție internațională România nu va avea o mare libertate de mișcare. Dar, pe măsura posibilităților, ea ar trebui să se ferească de a fi un executant al planurilor altora și să se străduiască să fie o punte de legătură între blocurile aflate în coliziune.
Fără infrastructură de cunoaștere, țara rămâne captivă în haos bugetar, comportamente economice primitive și decizii greșite care costă enorm la nivel național. Educația financiară nu mai este un «opțional», este fundația pe care se construiește o economie sănătoasă și un stat care nu se prăbușește sub propria ignoranță.
Bogdan Petre, redactor-şef, EconomistulAcademic
Într-o lume în care realitatea se reconfigurează de la o zi la alta, cu șocuri succesive din toate direcțiile, interconectarea economiilor globale impune ritmul fiecărei decizii majore, devine obligatoriu să avem o platformă de analiză și prognoză. Nu un exercițiu academic steril, ci un instrument de lucru real pentru decidenți, mediul de afaceri, instituții și public. În acest context, Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), fidelă misiunii sale de a aprofunda înțelegerea fenomenelor economico-sociale și de a susține interesul național într-un cadru european în continuă reașezare, marchează un pas strategic prin lansarea revistei „EconomistulAcademic”.
Schimbarea globală este accelerată, complexă și adesea imprevizibilă. Nu mai avem luxul de a reacționa târziu sau superficial. Suntem obligați să fim pregătiți, să ne asigurăm că avem infrastructura intelectuală și profesională pentru a anticipa ceea ce urmează, nu doar pentru a comenta din fotoliu ce s-a întâmplat. Cercetarea și inovarea, dublate de aplicabilitate în economie, devin nu doar opțiuni, ci necesități de securitate economică.
România nu poate continua să se dezvolte fără o înțelegere reală a contextului. Avem nevoie de analize riguroase, de evaluări pe termen mediu și lung, de capacitatea de a testa scenarii, de a măsura impactul politicilor publice și de a corecta din mers. „EconomistulAcademic” se poziționează exact în acest punct critic: între teorie și practică, între observația lucidă și soluția aplicabilă. O revistă dedicată nu doar specialiștilor, ci și instituțiilor care trebuie să înțeleagă direcțiile, să reacționeze rapid și să acționeze coerent, astfel încât România să își găsească locul în traseul strategic corect de dezvoltare. Este o abordare pro-România în sensul strict al definirii și apărării interesului național: capacitatea statului și a mediului economic de a lua decizii bazate pe date, nu pe instinct; de a anticipa riscurile, nu de a le gestiona după ce ne lovesc; de a ne poziționa în lanțurile valorice europene și globale, nu de a rămâne periferici.
Într-o epocă în care deciziile economice sunt influențate de geopolitică, transformări tehnologice, tranziții energetice și volatilitate financiară. Un spațiu unde economia este analizată cu instrumente moderne, unde cercetarea academică se conectează direct cu problemele reale ale pieței, unde politicile publice sunt evaluate fără menajamente.
ASPES și „EconomistulAcademic” propun exact acest cadru: o platformă fermă, profesionistă, orientată spre interesul național și spre consolidarea capacității de reacție și adaptare a economiei românești în arhitectura europeană.
Avem nevoie de analize dure, clare, bazate pe date, de abordări interdisciplinare, de soluții care să poată fi implementate. Lumea se schimbă, iar noi trebuie să schimbăm la timp modul în care gândim economia. Această inițiativă nu este doar o extensie firească a tradiției și spiritului analitic al publicației „Economistul”, ci o declarație fermă de angajament față de excelența științifică, dialogul interdisciplinar și fundamentarea strategică a politicilor publice.
„EconomistulAcademic” se profilează ca o platformă de specialitate esențial, dedicat promovării cercetării științifice de vârf și reflecției critice în domeniul economic, financiar și al politicilor publice. Într-o epocă în care informația abundă, dar sinteza riguroasă și viziunea strategică devin tot mai rare, rolul unei astfel de publicații este inestimabil. Ea oferă un cadru deschis cercetătorilor, practicienilor și factorilor de decizie deopotrivă, facilitând un schimb de idei și o confruntare de perspective absolut necesare pentru avansul cunoașterii și formularea unor soluții pertinente la provocările economice cu care se confruntă societatea românească și europeană.
Unul dintre pilonii centrali ai misiunii acestei reviste îl constituie sprijinirea tinerei generații de cercetători, în mod particular a doctoranzilor. Aceștia vor beneficia de o platformă academică recunoscută și, esențial, indexată în baze de date internaționale (BDI), oferindu-le posibilitatea de a-și publica articolele și rezultatele cercetărilor pe parcursul programului doctoral. Această integrare în circuitul științific global nu doar că validează eforturile individuale, ci contribuie semnificativ la vizibilitatea și reputația României în comunitatea academică internațională. Prin demersul său editorial riguros și prin aderarea la cele mai înalte standarde internaționale de publicare, „EconomistulAcademic” aspiră să contribuie la consolidarea comunității academice și universitare din România, asigurând o integrare profundă a acesteia în circuitul global al ideilor și practicilor economice. În acest sens, revista se afirmă drept un instrument valoros de transfer de cunoaștere și de fundamentare științifică a strategiilor de dezvoltare economică și socială, promovând o cultură a analizei profunde și a inovației în gândirea economică.
La baza acestei construcții academice stă un comitet științific ilustru, compus din personalități recunoscute la nivel național și internațional, profesori universitari, cercetători de prestigiu și experți cu o vastă experiență în diverse domenii ale științelor economice. Anvergura și diversitatea acestui for garantează rigoarea științifică, pertinența tematică și obiectivitatea necesară pentru o publicație de asemenea anvergură.
Comitetul științific va fi alcătuit exclusiv din personalități care au demonstrat excelență atât în mediul academic, cât și în cel economic și antreprenorial, oameni care au trecut prin „focul” real al pieței și al aplicabilității practice. Prezența lor asigură un filtru exigent și competent, capabil să identifice rapid și fără compromisuri propunerile lipsite de fundament solid și să promoveze doar acele proiecte fezabil construite, cu impact real și potențial clar de finanțare și implementare.
Contribuția lor se manifestă nu doar prin validarea și recenzarea articolelor, ci și prin orientarea strategică a revistei către teme de actualitate și de interes major, de la microeconomie la macroeconomie, de la politici fiscale la piețe financiare, de la antreprenoriat la dezvoltare durabilă, de la drept economic la securitate cibernetică. Prezența unor asemenea nume conferă revistei o autoritate incontestabilă, transformând-o într-un punct de referință pentru studiile economice din România și o voce respectată în dialogul științific. Această implicare de anvergură reflectă angajamentul comun față de misiunea de a promova o înțelegere mai profundă și mai articulată a economiei, esențială pentru abordarea problemelor sale complexe și pentru propunerea unor soluții viabile.
Soliditatea demersului nostru este susținută și de o rețea vastă de parteneriate instituționale, reflectând colaborarea strânsă a ASPES cu actori cheie din sistemul economic și academic românesc. Printre partenerii instituționali de prestigiu se numără: BNR – Banca Națională a României, Academia Română, INCE – Institutul Național de Cercetare Economică, ASF – Autoritatea de Supraveghere Financiară, IBR – Institutul Bancar Român, ISF – Institutul de Studii Financiare, CNR – Consiliul Național al Rectorilor, ASE – Academia de Studii Economice, ARB – Asociația Română a Băncilor, BVB – Bursa de Valori București, BRM – Bursa Română de Mărfuri, Consiliul Concurenței, Curtea de Conturi, alături de entități esențiale pentru dezvoltarea antreprenorială și protecția cetățenilor, cum ar fi FNGCIMM – Fondul Național pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii, FGA – Fondul de Garantare al Asiguraților, INS – Institutul Național de Statistică, AFER – Asociația Facultăților de Economie din România, INA – Institutul Național al Administrației, ANPC – Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, Camera de Comerț și Industrie a României, ANAP – Agenția Națională de Achiziții Publice, Federația Națională a Părinților ProEDU, FGDB – Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, IRM – The Institut Of Risk Management (UK), SAMRO – Societatea Academică de Management și The Tax Institute, ceea ce subliniază caracterul comprehensiv și interdisciplinar al inițiativei noastre. Această colaborare extinsă validează nu doar importanța, ci și necesitatea unui demers academic riguros și pragmatic, capabil să adreseze provocările economice contemporane.
Dincolo de contribuția la dezvoltarea academică, demersul editorial al „EconomistulAcademic” se înscrie perfect în strategia mai amplă a ASPES de susținere a interesului național și a dezvoltării economice a României. Prin studiile, prognozele și analizele publicate, revista va contribui la creionarea unui nou model economic al României în cadrul UE și non-UE, promovând reindustrializarea modernă, oferind soluții de business pentru administrația centrală și marii jucători din economie. Este o simbioză între cercetarea fundamentală și aplicabilitatea practică, o punte între mediul academic și cel decizional, cu scopul final de a comunica rezultatele relevante atât actorilor privați, cât și autorităților publice responsabile. Așadar, „EconomistulAcademic” nu este doar o simplă revistă, ci un instrument strategic în arsenalul intelectual al României, un pilon fundamental pentru consolidarea unei societăți bazate pe cunoaștere și pe decizii informate.
Complementar acestei inițiative de anvergură academică, ASPES se poziționează în prima linie a unui proiect național de o importanță fundamentală pentru bunăstarea și reziliența pe termen lung a societății românești: Programul Național de Educație Financiară.
Într-adevăr, în contextul economic, social și politic internațional actual, marcat de volatilitate, incertitudine, complexitate și ambiguitate, nivelul insuficient de înțelegere a conceptelor economice de bază, de la economisire și investiții la dobândă, inflație sau risc, conduce frecvent la decizii individuale eronate, generând vulnerabilitate economică, fenomene precum supraîndatorarea și o dependență excesivă de intervenția statului. Aceste consecințe, manifestate la nivel micro, se reflectă, în timp, asupra stabilității economice și sociale la nivel macro, afectând coeziunea și potențialul de dezvoltare al întregii națiuni.
Este evident, prin urmare, că inițiativele existente, derulate izolat de diverse instituții de învățământ, bănci, organizații nonguvernamentale sau entități publice, deși lăudabile în intenția lor, rămân fragmentate și nu generează efecte coerente ori sustenabile la scara necesară. Ceea ce lipsește și ceea ce acest program își propune să aducă este o strategie integrată, coordonată instituțional și concepută să acopere întregul parcurs educațional, de la nivel preșcolar până la universitar. Obiectivul strategic este ambițios, dar absolut necesar: introducerea educației financiare ca materie obligatorie în programul educațional, începând cu anul școlar 2026-2027, printr-o concepție unitară, cu etape adecvate fiecărui ciclu de învățământ. Aceasta este singura cale pentru a asigura formarea unor generații capabile să înțeleagă mecanismele economice, să gestioneze în mod responsabil resursele financiare și să adopte decizii informate în fața riscurilor și oportunităților economice. Rolul BNR, ca instituție de stabilitate și credibilitate financiară, este central în acest demers, având misiunea de a proteja moneda și de a educa publicul cu privire la mecanismele monetare și financiare, asumând un leadership strategic și metodologic în standardizarea și integrarea educației financiare în politicile economice naționale.
Acest program se va desfășura la nivel național și, pentru succesul său, avem nevoie de implicarea tuturor factorilor de decizie, inclusiv a celor politici, care sunt chemați să vină în sprijinul acestui proiect de țară, conștienți de importanța strategică a unei populații financiar educate pentru viitorul României. O viziune comună și un angajament politic transversal sunt indispensabile pentru asigurarea sustenabilității și impactului pe termen lung. De asemenea, mass-media joacă un rol crucial în diseminarea informației, în educarea publicului larg și în crearea unei conștientizări colective asupra importanței educației financiare. Este imperios ca mesajul să ajungă la fiecare cetățean, prin toate canalele de comunicare disponibile, pentru a stimula participarea activă și a demonta preconcepțiile. Pentru a înțelege mecanismele în totalitatea lor și pentru a beneficia de cele mai bune practici la nivel global, în cadrul proiectului de educație financiară, vom iniția și consolida colaborări cu structuri financiare internaționale de prestigiu, cu experiență dovedită în implementarea unor astfel de programe la scară națională. Aceste parteneriate internaționale ne vor permite să adaptăm și să integrăm cele mai eficiente metodologii și conținuturi educaționale, asigurând că programul românesc este la cele mai înalte standarde globale. Coordonarea și conducerea proiectului vor rămâne, conform discuțiilor avute cu reprezentanții instituțiilor partenere, integral la ASPES, confirmând rolul nostru central și responsabilitatea asumată în acest demers strategic național.
Programul Național de Educație Financiară se structurează pe patru direcții fundamentale, interconectate, menite să construiască o cultură financiară solidă la toate nivelurile societății. Prima direcție vizează instituțiile de credit și instituțiile financiare nebancare (IFN), punând accentul pe responsabilizarea utilizatorului de servicii financiare. Aici, educația se concentrează pe înțelegerea creditului ca instrument de dezvoltare, nu doar ca datorie, explicând tipologia diversă a creditelor (pentru educație, afaceri, ipotecare, consum) și, crucial, prevenirea supraîndatorării. Se detaliază diferențele fundamentale între instituțiile bancare reglementate și IFN-uri, evidențiind costurile asociate și riscurile crescute. Gestionarea datoriilor, înțelegerea ratelor lunare, dobânzilor, comisioanelor și consecințelor neplății devin cunoștințe esențiale. De asemenea, sunt abordate produse financiare complexe precum fondurile mutuale și pensiile private, alături de provocările și oportunitățile digitalizării serviciilor bancare, cu accent pe securitatea tranzacțiilor și protecția datelor. Scopul este transformarea cetățeanului într-un client informat și responsabil, care vede banca nu doar ca un furnizor de bani, ci ca un partener de dezvoltare.
A doua direcție se concentrează pe asigurări și piața de capital, având ca rol strategic consolidarea culturii protecției financiare. Educația în acest domeniu vizează o schimbare de mentalitate, transformând percepția asigurării dintr-o cheltuială inutilă într-un instrument esențial de protecție împotriva riscurilor inevitabile (accidente, boli, dezastre naturale, pierderi materiale). Se studiază tipologii de asigurări adaptate categoriilor sociale (cetățeni, studenți, antreprenori), de la sănătate și locuință la răspundere civilă și cyber-risk, evidențiind costurile reale ale riscurilor neacoperite. Înțelegerea rolului Autorității de Supraveghere Financiară (ASF) și a obligațiilor legale, precum și dezvoltarea competențelor de analiză comparativă a ofertelor și înțelegerea clauzelor contractuale sunt cruciale. Scopul final este ca asigurarea să devină un reflex de protecție, nu o povară. Extinderea către piața de capital introduce concepte despre investiții, riscuri și oportunități, esențiale pentru creșterea prosperității pe termen lung și diversificarea surselor de venit, oferind o perspectivă asupra dinamicii economice globale și a rolului României în aceasta.
A treia direcție vizează administrația locală și centrală, achizițiile publice și auditul cheltuielilor, inclusiv fondurile interne și europene. Rolul strategic aici este profesionalizarea gestionării fondurilor publice. Educația financiară în acest segment are ca scop înțelegerea corectă a transparenței bugetare, cum sunt colectate și cheltuite fondurile publice și consolidarea responsabilității față de contribuabil. Se dezvoltă competențe de bugetare, planificare financiară și raportare pentru primari, consilieri și funcționari publici. Abordarea politicilor publice eficiente, adaptate nevoilor comunităților, este fundamentală. Un aspect vital este creșterea capacității administrative de a atrage și gestiona fonduri europene și guvernamentale, evitând pierderile generate de deficitul de competențe financiare. De asemenea, se promovează implicarea cetățeanului în procesul bugetar, cerând claritate și eficiență din partea autorităților. Obiectivul central este consolidarea unei culturi instituționale bazate pe responsabilitate financiară, profesionalism și utilizarea eficientă a resurselor publice, contribuind la o guvernanță economică solidă și transparentă. Ultima, dar nu cea din urmă, este direcția transversală și fundamentală privind introducerea educației financiare în programul educațional începând cu anul școlar 2026-2027, elaborând o concepție unitară cu etape adecvate fiecărui ciclu de învățământ, de la grădiniță la liceu, și continuând la nivel universitar. Această abordare garantează că fiecare segment al populației va dobândi, la momentul potrivit, cunoștințele și abilitățile necesare.
Copiii trebuie să înțeleagă de mici ce înseamnă valoarea banului și responsabilitatea; elevii și studenții trebuie să învețe cum funcționează creditarea, economisirea, investițiile și fiscalitatea; antreprenorii au nevoie de competențe reale în gestionarea riscului, finanțări interne și externe, asigurări și cash-flow.
Impactul acestui program asupra elevilor, de la cei mai mici, din grădiniță și clasele primare, până la adolescenții din liceu, este transformator. Prin integrarea conceptelor financiare adaptate vârstei, ei vor deprinde de timpuriu importanța banilor, a economisirii, a alegerilor responsabile de consum, a distincției dintre „nevoi” și „dorințe”. Această fundație timpurie îi va proteja de capcanele financiare specifice vârstei adulte, modelându-le un comportament financiar sănătos și proactiv. Vor învăța să își planifice cheltuielile, să înțeleagă noțiunile de buget personal și să se familiarizeze cu produsele bancare simple, asigurările elementare sau cu modul de funcționare a banilor publici la nivel local. Acest proces educațional progresiv le va oferi instrumentele necesare pentru a deveni cetățeni responsabili și autonomi din punct de vedere financiar, mai puțin susceptibili la influențe negative sau la supraîndatorare. Dezvoltarea gândirii critice privind ofertele comerciale, înțelegerea conceptului de „valoare” dincolo de „preț” și conștientizarea riscurilor digitale sunt elemente cheie care vor fi cultivate încă de la vârste fragede, adaptate nivelului de înțelegere, consolidând o generație pregătită pentru provocările unei economii din ce în ce mai digitalizate și interconectate.
Pentru studenți, implicațiile sunt la fel de profunde. Ei se află la vârsta la care iau primele decizii financiare majore: gestionarea primului salariu, obținerea unui credit pentru studii sau locuință, inițierea unei afaceri, planificarea pensiei private sau a investițiilor. Un program de educație financiară solid le va oferi nu doar cunoștințe teoretice aprofundate despre piața de capital, produse bancare complexe, riscuri financiare și strategii de investiții, dar și abilități practice de gestionare a datoriilor, de analiză comparativă a ofertelor financiare și de planificare pe termen lung. Această pregătire îi va transforma în profesioniști mai competenți, capabili să contribuie la economia reală cu decizii fundamentate, dar și în indivizi mai rezilienți în fața șocurilor economice, conștienți de importanța independenței financiare și a autonomiei personale. Ei vor învăța să evalueze oportunități de microfinanțare pentru debut profesional, să înțeleagă diferențele dintre împrumuturi și burse și să utilizeze servicii bancare digitale în siguranță, navigând cu discernământ printre opțiunile de carieră și investiționale într-o piață a muncii în continuă schimbare.
România are nevoie de educație financiară pe toate palierele, fără excepție.
Antreprenorii români, motorul creșterii economice, vor beneficia de un ecosistem îmbunătățit de competențe financiare. Într-o piață din ce în ce mai competitivă, succesul unei afaceri depinde critic de capacitatea de a înțelege și gestiona finanțele companiei: accesarea de finanțări interne și europene, planificarea investițiilor, gestionarea capitalului de lucru, evaluarea riscurilor, înțelegerea instrumentelor de asigurare de business și navigarea prin complexitatea reglementărilor fiscale și bancare. Educația financiară le va oferi antreprenorilor actuali și viitori o bază solidă pentru a lua decizii strategice, a evalua corect costurile și beneficiile, a identifica oportunitățile de creștere și a minimiza riscurile. Acest lucru va conduce la o rată mai mare de succes a afacerilor, la inovație și, implicit, la o economie mai robustă și mai stabilă. Ei vor fi mai pregătiți să utilizeze factoringul sau leasingul ca instrumente de finanțare, să înțeleagă asigurările de răspundere civilă sau cyber-risk și să dezvolte bugete antreprenoriale realiste și sustenabile, transformând provocările în oportunități de dezvoltare și contribuind la crearea de valoare adăugată pentru economia românească.
Într-un context internațional marcat de inflație, crize energetice și conflicte geopolitice, o populație educată financiar este mai adaptabilă, mai rezilientă și mai puțin predispusă la panici sau decizii emoționale care pot amplifica turbulențele economice.
Dincolo de aceste segmente specifice, cetățenii în ansamblul lor vor fi principalii beneficiari ai acestui program. Prin înțelegerea corectă a modului de colectare și cheltuire a fondurilor publice, a principiilor transparenței bugetare și a rolului achizițiilor publice, ei vor deveni actori mai informați și mai responsabili în democrația economică. Vor putea cere socoteală autorităților, vor înțelege importanța implicării în procesul bugetar local și central și vor fi mai puțin vulnerabili la populisme sau dezinformare. La nivel personal, educația financiară le va oferi instrumentele necesare pentru a-și gestiona mai bine veniturile și cheltuielile, pentru a economisi și a investi inteligent, pentru a înțelege complexitatea produselor financiare și a se proteja împotriva riscurilor. Într-un context internațional marcat de inflație, crize energetice și conflicte geopolitice, o populație educată financiar este mai adaptabilă, mai rezilientă și mai puțin predispusă la panici sau decizii emoționale care pot amplifica turbulențele economice. Capacitatea de a diferenția între nevoi și dorințe, de a citi și înțelege clauzele contractuale și de a se proteja de schemele de fraudă online devin competențe fundamentale pentru o bună calitate a vieții. Această autonomie financiară contribuie la o reducere a stresului individual și familial, promovând o societate mai echilibrată și mai stabilă.
Pentru a asigura perenitatea și anvergura necesară, fondurile dedicate acestui Program Național de Educație Financiară vor fi exclusiv private. Această abordare subliniază responsabilitatea colectivă a mediului de afaceri, a instituțiilor financiare și a tuturor entităților care înțeleg că o investiție în educație financiară este, de fapt, o investiție strategică în propriul lor viitor, prin crearea unui bazin de clienți, angajați și antreprenori mai informați și mai responsabili. Reușita proiectului necesită un efort susținut din partea tuturor partenerilor instituționali. Angajamentul lor de a livra la timp toate informațiile necesare, conform angajamentelor asumate, este fundamental pentru succesul acestui proiect de țară. Transparența, comunicarea eficientă și respectarea termenelor sunt piloni esențiali pentru construirea încrederii și pentru progresul constant al programului.
ASPES, prin întreaga sa activitate de 22 de ani și prin parteneriatele sale strategice cu instituții fundamentale ale statului român, precum Banca Națională a României, Academia Română, Autoritatea de Supraveghere Financiară, Academia de Studii Economice și numeroase alte entități academice și profesionale, este gata să coordoneze acest efort național de o amploare fără precedent. Angajamentul nostru este de a construi o societate românească în care fiecare individ, indiferent de vârstă sau statut, să posede competențele necesare pentru a naviga cu încredere și responsabilitate prin labirintul financiar al lumii moderne. Este o investiție strategică nu doar în indivizi, ci în coeziunea socială, în stabilitatea economică și în viitorul României pe scena globală.
Prin „EconomistulAcademic” și Programul Național de Educație Financiară, ASPES își reafirmă rolul de catalizator al excelenței academice contribuind decisiv la edificarea unei Românii mai puternice și mai inteligente din punct de vedere financiar, capabile să prospere într-un mediu global din ce în ce mai complex.
Bogdan Petre este analist, vicepreședinte al Asociației pentru Studii şi Prognoze Economico-Sociale (ASPES).
Criza bugetară domină discursul public. Încasări care nu vin, cheltuieli care scapă de sub control, impozite și taxe care cresc amenințător, tăieri și reforme care nu mai pot fi amânate. Toate sub povara unor „cifre grele”: inflația galopantă, deficitul bugetar adâncit, datoria publică gonflată. Dar când anume se transformă o criză fiscal-bugetară într-o criză economică în toată regula? Când trecem, adică, de la dezechilibru bugetar la dezechilibru de sistem?
Cred că mecanismul declanșator e când statul trăiește pe datorie. Totul începe aparent benign. Deficitul bugetar crește cu câteva procente din PIB, dar autoritățile spun că situația este „sub control”. În realitate însă, statul se împrumută tot mai scump pentru a acoperi cheltuieli curente – salarii, pensii, subvenții – în loc să finanțeze investiții și să genereze creștere economică și prosperitate. Datoria publică crește, iar costul dobânzilor începe să apese pe buget ca o povară tăcută.
De aici, lanțul cauzal e implacabil: dacă veniturile nu cresc într-un ritm similar, apar tăieri, întârzieri, tensiuni sociale. În paralel, piețele financiare reacționează primele. Încrederea investitorilor e un capital fragil. Când percepția de risc crește, finanțarea devine mai scumpă sau chiar inaccesibilă. Deficitul se adâncește, statul taie investițiile publice – exact acele investiții care ar putea stimula creșterea economică viitoare.
Încep să apară efectele în lanț, de la buget la economie reală. O criză fiscal-bugetară nu rămâne niciodată doar în tabelele Ministerului de Finanțe. Ea se revarsă, treptat, în economie. Când statul se retrage, firmele amână planuri, băncile devin prudente, consumul încetinește. Iar dacă, în plus, guvernul compensează prin „pachete de măsuri de reformă” care se limitează numai la noi taxe și impozite, povara se mută asupra mediului privat. Pe termen scurt, apar primele semne: scăderea investițiilor, deprecierea monedei, inflație alimentată de importuri, scăderea consumului (principalul motor al modelului economic românesc).
Pe termen mediu, criza bugetară erodează încrederea generală – acel ingredient invizibil care ține în picioare economia. Fără încredere, capitalul se refugiază, iar economia intră într-o spirală de stagnare și ajustări dureroase.
România face azi echilibristică pe un fir subțire, întins într-o pantă alunecoasă, iar mersul pe muchie devine tot mai riscant. O criză fiscal-bugetară devine criză economică nu atunci când o arată cifrele, ci când dispare încrederea. Când investitorii și antreprenorii nu mai cred în seriozitatea guvernului, când cetățenii nu mai cred în stabilitatea politicilor și nici în scopul măsurilor aplicate. Atunci economia se oprește din mers, indiferent de câte promisiuni face guvernul.
Mircea URSACHE, fost vicepreşedinte al Autorităţii de Supraveghere Financiară
A devenit o cutumă opinia că în România finanțarea economiei se poate face numai de către sistemul bancar sau prin accesarea fondurilor europene. Foarte rar în discursul economic găsești vreo referire concretă la misiunea pieței de capital ca platformă de finanțare a economiei românești.
Așa cum se știe, prin finalizarea programului STEAM de către reglementatorul român, în perioada 2013-2018, s-au eliminat barierele investiționale și s-au implementat integral reglementările europene. Totodată atractivitatea crescândă a bursei, începând cu 2014, a condus la performanța unei capitalizări bursiere de 300 miliarde lei și randament actualizat de 17,3%, dacă includem și dividendele. Și, nu în ultimul rând, trebuie consemnat un al treilea semnal pozitiv care vizează capacitatea pieței de capital de a finanța economia românească, în acest sens stau mărturie cele peste 200 finanțări ce au depășit 14 miliarde euro. Cu toate acestea, finanțarea companiilor românești rămâne încă substanțial, la mâna sistemului bancar.
Acestor elemente semnificative în evoluția pieței de capital, din ce în ce mai firavă după 2018, trebuie să adăugăm și gândirea ancrasată de mulți ani a clasei politice, în ceea ce privește listarea companiilor de stat. Frica de transparență și de guvernanță corporativă a determinat întârzieri sau chiar frâne în procesul de listare pe piața reglementată a companiilor de stat, listarea Hidroelectrica, spre exemplu, fiind cea care a contribuit decisiv la creșterea lichidității Bursei de Valori București. Au urmat mai multe listări de companii private, dar lichiditatea rămâne marea problemă a Bursei bucureștene. „Cu o floare nu se face primăvara”, dar speranța rămâne în PNRR, unde Guvernul României s-a angajat să mai listeze trei companii de stat în următorii doi ani.
Unii vor spune că este lăudabil, eu spun însă că este prea puțin: un guvern responsabil ar decide imediat listarea tuturor companiilor de stat, cu toate avantajele pe care aceasta l-ar presupune. Astfel, lichiditatea BVB, apreciată azi la 12 mil. euro/ședință (față de bursa de la Budapesta cu 29 mil. euro/ședință sau cea de la Praga cu 14,4 mil. euro/ședință sau cea de la Varșovia cu peste 100 mil. euro/ședință), va rămâne mult în urma burselor europene. Așadar, așteptăm de la guvernanți listarea nu numai a SALROM sau Companiei Aeroporturi București, ci demararea unui curajos program de listare a tuturor companiilor de stat.
De altfel, nu există nicio scuză pentru alte două atitudini cvasiostile ale jucătorilor din piața de capital, inclusiv BVB, prima, față de constituirea contrapărții centrale (CCP), întârziată nejustificat de mult și, a doua, atitudinea de lipsă de interes, inclusiv la nivel legislativ, față de proiectul Comisiei Europene de creare a Uniunii Piețelor de Capital din Europa (Capital Markets Union).
Nu putem, în abordarea obiectivă a pieței de capital, să omitem rolul fondurilor de pensii private, domeniu care în perioada 2018 – 2023 a rămas în anonimatul finanțărilor din economie. Așa-zisa performanță a acestor fonduri, măsurând doar sumele adunate ca depuneri, în loc de măsurare a randamentului, se adăugă întârzierea în alimentarea Fondului de Garantare a Pensiilor Private (azi administratorii de fonduri private constituie provizioane ale căror uzufructuri nu sunt cunoscute public).
Este evident că în cel mai scurt timp trebuie ca reglementatorul român în domeniul pensiilor private să permită acestor fonduri să investească în fonduri private equity sau de infrastructură, indiferent dacă sunt în pilonul 2 sau 3.
Există în piață de capital și știri bune, mă refer la fondurile de investiții, care în ritmul actual (azi sunt peste 800.000 de investitori) pot avea active care se vor dubla. Sper ca în viitor România să treacă de la stadiul actual, când majoritatea investițiilor sunt dirijate către fonduri de obligațiuni, spre modelul european, unde, din totalul activelor administrate, peste jumătate revin fondurilor de acțiuni.
O discuție sinceră, deschisă despre piața de capital din România trebuie să pornească de la evaluarea corectă și onestă a mutațiilor intervenite, începând cu 2013, în cele două planuri: reglementarea și poziția jucătorilor din piață. Astfel, cu obiectivitate, trebuie să recunosc că unirea celor trei piețe financiare nebancare sub umbrela unui singur reglementator și supraveghetor (înființarea Autorității de Supraveghere Financiară) a însemnat un nou început, a marcat încredere în rândul actorilor piețelor de capital, asigurătorilor și pensiilor private. Transformările s-au văzut imediat prin amplul program reformator (STEAM) care a adaptat întreaga și stufoasa literatură de specialitate (reglementări) existentă, la modelul european. Programul încheiat în 2018 nu a fost urmat, din păcate, de urmărirea implementării lui. Din păcate, în perioada 2018 – 2023, lipsa de transparență și bâjbâielile decizionale au făcut ca în spațiul public să se impună un nou model, și anume organizarea autorității naționale după modelul european. Astfel, așa cum se cunoaște, la nivelul Europei, în afara EBA (European Banking Authority), care reglementează și supraveghează piața bancară, ființează alte două autorități, ESMA (European Securities and Markets Authority) pentru piața de capital și EIOPA (European Insuarance and Occupational Pensions Authority) pentru asigurări și pensii private. Revine Parlamentului nou ales al României să decidă.
Revenind la marile probleme ale pieței de capital din România, trebuie readus în discuție proiectul constituirii unui fond suveran. Mai toate statele dezvoltate au un fond suveran, organizat în forme diverse, dar cu același scop: susținerea economiei naționale. Ce ar însemna acum, după 35 de ani de economie de piață, ca România să aibă un fond suveran? Întâi și întâi ar avea un vehicul investițional puternic, capabil să susțină, pe de o parte, dezvoltarea unor companii de stat viabile, dar și să intervină în redresarea economică a unora aflate temporar în dificultate. Totul depinde de voința politică pentru că, odată ieșite din acționariatul statului, companiile românești intrate în fond vor avea cale liberă spre piața concurențială, spre guvernanța corporativă, spre transparența totală, fondul însuși urmând a ieși din sfera decidentului unic, și anume guvernul român.
Mai sunt teme de discutat, încă nerezolvate, după mai bine de trei decenii. Mă refer la problema blocajului decizional privind o soluție de reintroducerea în circuitul financiar a sumelor din acțiunile cuprinse în Secțiunea I a Depozitarului Central. Această problemă trebuie transferată Parlamentului României.
Subiectul evoluțiilor financiare și de proprietate din structura celor cinci societăți de investiții financiare rebotezate trebuie văzut în contextul în care a fost regândit procesul de supraveghere on-site și off-site al entităților din piața de capital, din perspectiva prudențială și a regulilor de conduită. De altfel, experții Băncii Mondiale au avansat metodologia de calcul de risc și un manual care contribuie la aplicarea procedurilor de supraveghere pentru firmele de investiții și societățile de administrare a investițiilor. Rămâne doar să se aplice și la noi. Rămâne de asemenea de finalizat un subiect neglijat multă vreme: Bursa Română de Mărfuri, cel mai vechi operator bursier de mărfuri din România, înființată în 1993. Pașii importanți făcuți până acum, inclusiv extinderea serviciilor de tranzacționare a electricității în România, prin integrarea în Single Day – Ahead Coupling (SDAC) – Piața cuplată pentru ziua următoare a Uniunii Europene, dar și includerea în calitate de intermediar, pentru administrarea sistemului de tranzacționare a contractelor semnate pe piața de capital, trebuie consolidați prin decizia de listare a BRM pe piața reglementată a Bursei de Valori București, așa cum BVB este ea însăși listată.
Toate aceste măsuri propuse duc inevitabil la finanțarea economiei românești, valorificând astfel avantajele că România a promovat de la statutul de piață de frontieră la cel de piață emergentă, ca urmare a îndeplinirii tuturor indicatorilor cuprinși în proiectul Set of Actions Towards Establishing and Acknowledgement of Emerging Market Status. România este totodată azi aliniată cu legislația primară și secundară la nivel european, inclusiv cu ultimele dosare legislative închise privind: produsul paneuropean de pensii private, cerințele prudențiale privind firmele de investiții, modificarea Regulamentului European pentru infrastructura pieței (European Markets Infrastructure Regulation – EMIR), supravegherea contrapărților centrale, distribuția transfrontalieră a fondurilor de investiții, revizuirea sistemului de supraveghere financiară europeană s.a.
Nu în ultimul rând, trebuie să subliniez că, azi, România are o strategie de educație financiară care conține programe naționale adresate tuturor categoriilor tipologice de grupuri țintă (copii, adolescenți, adulți, formatori).
Acestei activități i s-a adăugat, în ultimii ani, un proces continuu de protecție a consumatorilor de servicii și instrumente financiare, precum și de gestionare constructivă a petițiilor, ambele fiind generatoare de atragere de noi jucători sau finanțatori.
Acest proces este cu atât mai justificat astăzi, cu cât se înregistrează tot mai mulți investitori în criptomonede, bitcoin, CFD-uri, dar și consumatorii – victime ale tranzacțiilor și operațiunilor pe platforme on-line (tranzacții de tip Forex), de către entități și persoane neautorizate.
În final, cred că tot Parlamentului României îi revine misiunea ca în cadrul Consiliului de Supraveghere al reglementatorului român, să fie cooptați exclusiv specialiști, nu reprezentanți politici. Am avea astfel cadrul complet ca piața de capital romanescă, după trei decenii și jumătate, să fie capabilă de monitorizarea riscurilor, tendințelor și vulnerabilităților, pentru a asigura stabilitate și profitabilitate, dar în special să devină un vector important în finanțarea economiei României.
De altfel, pentru a face mai bine înțeles rolul pieței de capital în economie, atât de către clasa politică, cât și de investitori, este necesară radiografia următoarelor companii listate pe piața reglementată a Bursei de Valori București.
Hidroelectrica SA cu cel mai mare randament al dividentului net, de 10%, iar valoarea acțiunii față de prețul de pornire a IPO din 2023 este mai mare cu 17%.
OMV Petrom este emitentul care distribuie un divident crescător de la un an la altul, cu 5-10%, dar și a unor dividende speciale. Dar cea mai importantă performanță a OMV Petrom este prețul acțiunilor cu peste 60% mai mare față de 2019.
O performanță similară (40% creștere a prețurilor acțiunilor față de 2019) înregistrează ROMGAZ, randamentul net al dividendului în ultima raportare, fiind de 2,6%.
Ca și în cazul societăților enumerate deja, câștigul fundamental al Nuclearelectrica SA este volumul de investiții. Astfel, se asigură pentru anii viitori premisele dezvoltării acestei companii (1,9 miliarde euro investiții).
Evidențiem prezența pe piața reglementată a companiilor de utilități – Electrica SA, Transgaz, Transelectrica și Conpet, ultima având un randament net al dividendului de 7,6%. Sectorul bancar este reprezentat de PBVB, de Banca Transilvania și BRD-SG, ambele cu rezultate financiare solide și cu profitabilitate mare (indicatorul ROE fiind de 24%, respectiv 18%). Un adevărat careu de ași găsim pe piața reglementată: companiile din sectorul farmaceutic (Antibiotice Iași, Biofarm, Ropharma și Farmaceutica Remedia), cu un nivel ridicat al marjei nete de profit.
În sectorul dezvoltatorilor imobiliari, evenimentul ultimului an a fost cazul Nordis, companiile listate pe BVB (Impact și ONE United) nu au reușit să refacă sentimentul investitorilor față de acest sector de activitate. Imaginea de ansamblu a companiilor românești reprezentative de pe piața reglementată mai cuprinde nume ca: Chimcomplex, ALRO Slatina, Alumil, OIL Terminal, Socep, Aerostar s.a. Din păcate, este prea puțin.
de Cosmin Marinescu, viceguvernator al Băncii Naționale a României
Istoria ne-a arătat că inflația este cea mai perfidă amenințare economică la adresa bunăstării națiunilor, cu efecte redistributive adânci în structura socială și a economiei, prin alterarea raționalității calculului economic, inegalități sporite și așteptări neîmplinite. Cei care au acumulat economii, cu iscusință și cumpătare, văd cum acestea se erodează prin scăderea puterii de cumpărare, iar cei îndatorați răsuflă, uneori, ceva mai ușurați. Însă, pe termen lung, inflația zădărnicește planuri de investiții și încetinește dezvoltarea. Probabil că inflația înaltă și perpetuată de-a lungul anilor este cea mai puternică frână în calea prosperității, dar și indiciul implacabil al unor politici publice eronate, aflate pe contrasensul responsabilității economice și sustenabilității financiare.
Revenind la inflație ridicată
Începând cu jumătatea anului, România a reintrat într-o etapă de inflație ridicată, de fapt, cea mai mare inflație din Europa în contextul actual. Inflația a atins un vârf de 9,9% în august și septembrie, apoi 9,8% în octombrie, și ne așteptăm să persiste la un nivel ridicat și în lunile următoare, dar pe o traiectorie descendentă.
Saltul recent al inflației are în principal resorturi administrative, nu atât monetare, fiind cauzat de scumpirea energiei electrice, în iulie, și de majorarea impozitelor indirecte, începând cu luna august. Bineînțeles că aceste evoluții ale prețurilor conțin și o anumită componentă psihologică. Comercianții au recurs la soluții de protejare a marjelor și de a preîntâmpina, eventual, noi înrăutățiri ale condițiilor de piață. Iar consumatorii se raportează la noile prețuri, mai mari, pentru aproape toate categoriile de bunuri, dar mai ales pentru servicii, prin reducerea considerabilă și previzibilă a consumului.
Prognoza BNR prefigura încă din vară aceste vârfuri ale inflației, cu riscurile aferente, în special pe termen scurt. În ciuda acestor presiuni inflaționiste, Consiliul de administrație al BNR a decis în 2025, în ședințele din 8 august, 8 octombrie și, recent, în 12 noiembrie, menținerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 6,5%. La acest nivel a fost redusă dobânda de referință în 2024, de la 7% anterior, în condițiile în care inflația intrase, la jumătatea anului 2024, pe un ușor trend de descreștere, însă doar temporar, așa cum aveam să observăm peste doar câteva luni.
O serie de întrebări, probabil justificate
Apar astfel, firesc, o serie de întrebări sau poate nedumeriri, care vin în cascadă. Încă din prima parte a anului curent, devenise clar faptul că, în această toamnă, vom asista la noi vârfuri de inflație. Atunci, ar spune aceste întrebări, de ce BNR nu a acționat preventiv, chiar din august, sau măcar în octombrie sau noiembrie, înăsprind politica monetară? Nu este oare prea lung acest wait-and-see și, mai exact, ce presupune?
În primul rând, trebuie înțeles clar faptul că abordarea actuală de tip wait-and-see în politica monetară nu este nicidecum un scenariu al pasivității, ci unul prospectiv, de tip forward-looking, de monitorizare atentă a condițiilor macroeconomice și monetare, iar instrumentele aflate la dispoziția băncii centrale sunt în totalitate pe „masa deciziei”.
Totodată, înțelegerea și comunicarea condițiilor care trebuie să stea la baza deciziilor de politică monetară sunt deosebit de importante, cu precădere în contextul actual, când efectele contracționiste ale programului de ajustare bugetară devin realitate.
Edificatoare sunt contracția PIB cu 0,2%, semnalată pentru trimestrul III, dar mai ales intrarea economiei în zona unui deficit de cerere consistent încă din 2025, și mult mai semnificativ în 2026, când proiecțiile arată o deviație a PIB către -3,5%, output-gap negativ comparabil cu situația crizei financiare din 2009 și cu valorile din anii pandemiei.
Capacitate de adaptare într-o lume tot mai incertă
Obiectivul fundamental al BNR vizează stabilitatea prețurilor, iar pentru îndeplinirea acestuia, mai ales în prezent, este nevoie de credibilitate și de capacitate de adaptare.
Întreaga planetă se află de câțiva ani buni sub impactul unei „constelații de șocuri”. Subscriu acestei caracterizări din dezbaterea contemporană pe scena băncilor centrale. Christine Lagarde, președintele BCE, sau Ben Bernanke, fost președinte al Fed, admit intensitatea și frecvența nemaiîntâlnită a șocurilor, mai ales a celor de ofertă, șocuri ce au lovit în ultimii ani și continuă să genereze provocări pentru întreaga economie globală. Pandemie, conflicte armate, criză energetică, inflație, război comercial, toate se suprapun unor evoluții structurale de ordin demografic, tehnologic sau climatic.
Pe fondul acestui vârtej de transformări, politica monetară trebuie să rămână credibilă și eficientă. Strategiile de politică monetară trebuie analizate și revizuite atent, iar instrumentarul să fie adaptat corespunzător pentru asigurarea stabilității prețurilor.
Acel „whatever it takes” din 2012 al lui Mario Draghi, președintele de atunci al BCE, mesaj reiterat de oficiali ai Fed odată cu înghețarea economiei în timpul crizei pandemice, a devenit un concept destul de frecvent invocat, chiar dacă sub alternative mai puțin dramatice pe scena actuală a politicii monetare.
Lumea de astăzi este tot mai incertă, iar această stare de fapt explică și natura mult mai volatilă a inflației. Este evident că frecvența și magnitudinea șocurilor sunt astfel mult mai mari, cu efecte în ambele sensuri. De exemplu, analizele arată că firmele și-au adaptat strategiile, ajustând mai des prețurile și contribuind la volatilitatea inflației.
De aceea este nevoie ca politica monetară să ia în considerare riscurile prin abordări contextuale și prospective, nu doar prin corelații deterministe. Un exemplu este șocul energetic generat de invazia Ucrainei. Scenariile de risc bazate pe mecanisme complexe au avut capacitatea să proiecteze, prin lentilele modelelor specifice, evoluții complicate și cuprinzătoare, pe care analizele de senzitivitate standard nu le surprind adecvat.
Opțiunile BNR privind politica monetară
Raportul BNR asupra inflației, precum și concluziile raportului de țară al FMI, ambele documente publicate pe 14 noiembrie, evidențiază o suită de argumente și conferă, totodată, o imagine prospectivă, pe termen mediu, asupra stance-ului politicii monetare. Înțelegerea amănunțită a cauzelor dinamicii prețurilor și a activității economice, precum și a cadrului regional și global, acestea sunt elementele radarului informațional al BNR, unul complex, dar și adaptabil.
Opțiunea de a menține rata dobânzii de politică monetară, anume de a rămâne încă în abordarea wait-and-see, este o reacție perfect justificată ce încorporează cântărirea atentă a prognozelor și a spectrului de riscuri. Iar pentru a o înțelege, trebuie, de fapt, să ne uităm la toate opțiunile de politică monetară de care dispun membrii CA al BNR.
Momentan, o reducere a dobânzii de politică monetară ar fi, cel puțin din perspectiva riscurilor pe termen scurt, practic ruptă de realitatea financiară cotidiană. Este drept, ne confruntăm și urmează un deficit de cerere și mai amplu, însă o reducere a dobânzii de referință ar fi pe contrasensul mandatului BNR, și s-ar repercuta nu doar în planul prețurilor, cât mai ales în cel al riscului de dezancorare a așteptărilor pe termen mediu.
Un astfel de scenariu nedorit ar afecta credibilitatea băncii centrale, care ar fi ulterior constrânsă, pentru a readuce inflația în intervalul țintei, să ia măsuri mai bruște și mai restrictive pentru activitatea economică decât ar fi normal în alte circumstanțe.
Astfel, rămâne de analizat de ce nu este justificată nici majorarea dobânzii de referință. Conform proiecțiilor, în lipsa unor șocuri imposibil de previzionat, ne așteptăm ca inflația să marcheze o corecție abruptă, cu aproximativ 5 puncte procentuale la jumătatea anului 2026, odată ce efectele măsurilor fiscale sunt absorbite în sistemul prețurilor, așa cum arată diagrama de mai jos.
Tocmai caracterul temporar al avansului prețurilor din prezent explică opțiunea actuală de statu-quo. Astfel, după reducerea ratei dobânzii din 2024, evităm plasarea politicii monetare într-un carusel de volatilitate cu reacții anuale în dinți de fierăstrău, adică „jos-sus-jos”, ceea ce ar fi perturbat credibilitatea și predictibilitatea atât de necesare.
Totodată, analizând contextul decizional, realizăm că avansul prețurilor se suprapune cu frânarea economiei. Aceasta după ce, în 2024, în pofida expansionismului fiscal și a derapajului bugetar record, economia încetinise, contracția investițiilor cu 2,5% fiind dublată de un avans cu 4,7% al consumului, dar acoperit în bună parte de importuri.
Acum consumul este în principal afectat, sugestive fiind contracția din august cu 4% a comerțului cu amănuntul, doar parțial recuperată în septembrie, și cu 7,3% a serviciilor de piață, în sincron cu scăderea cu -5% a câștigului salarial real. Nici industria nu dă semne clare de redresare, după ce în trimestrul III a marcat o comprimare de 1,9% față de trimestrul II. Și construcțiile au înregistrat o reducere anuală în august, cu -2,1%. Iar o înăsprire monetară ar fi încorsetat și mai mult resursele financiare aflate la dispoziția firmelor și a consumatorilor.
Despre principii în formarea prețurilor
Pentru a formaliza această dinamică a influențelor monetare, să ne reamintim ecuația care descrie simplu și expresiv teoria cantitativă a banilor, M v = P Y, cu alte cuvinte balanța dintre, pe de o parte, masa monetară și viteza (rulajul) monedei, iar pe de altă parte, nivelul prețurilor și volumul producției, într-un registru cauzal ce trebuie citit doar de la stânga la dreapta, adică de la masa monetară la prețuri. În această cheie corelativă putem invoca celebra concluzie a cercetărilor empirice ale monetaristului Milton Friedman, laureat al Premiului Nobel pentru economie în 1976, potrivit căruia „inflația este întotdeauna și pretutindeni un fenomen monetar, adică nu poate exista inflație fără creșterea masei monetare”. Pe termen lung, am putea adăuga.
De exemplu, de-a lungul anului 2024, majorarea masei monetare în România s-a produs în principal prin extinderea creditului guvernamental, cu 27%, o dinamică de trei ori mai ridicată față de cea a creditului privat. Privit în structură, creditul de consum al gospodăriilor populației a crescut în 2024 cu 17,4%, contribuind la persistența peste estimări a inflației core. Datele pentru primele trei trimestre din 2025 arată o temperare a creditării private, inclusiv în cazul creditelor pentru consum, la 12,3%. Iar în termeni reali, creditul neguvernamental a înregistrat chiar o comprimare, cu -2,2%.
De-a lungul timpului, este drept, numeroși economiști au criticat unele elaborări ale teoriei monetariste, dar au și dezvoltat raționamente conexe, și-l menționăm aici pe Robert Lucas Jr., student al lui Friedman la Universitatea din Chicago. Datorită lui conștientizăm astăzi rolul așteptărilor, dar și limitările instrumentarului de analiză tehnică în cazul unor schimbări majore ale politicilor economice.
Totuși, practica politicii monetare contemporane rămâne bazată pe anumite principii cheie ale teoriei monetariste, anume stabilitatea prețurilor ca obiectiv fundamental, preferința pentru reguli versus discreționarism, precum și orientarea pe termen mediu, dat fiind decalajul temporal (engleză, lag) de transmisie. Lag-ul poate varia de la o economie la alta și provine din complexitatea canalelor prin care rata dobânzii cheie trece, prin intermediul piețelor și al așteptărilor, în economia reală și în inflație.
Revenind la argumentele deciziilor BNR, cel mai important aspect de reținut este faptul că saltul actual al prețurilor este doar temporar, cauza principală nefiind acum una de ordin monetar, așa cum am menționat. Acest caracter temporar al creșterii prețurilor se explică prin natura tranzitorie a efectelor directe ale măsurilor administrativ-fiscale care acționează asupra dinamicii prețurilor pentru o perioadă de câteva trimestre.
Așa cum evidențiază figura de mai jos, estimările de specialitate indică faptul că aproape jumătate din inflația curentă este atribuită modificării cotelor TVA și ale accizelor și, respectiv, creșterii prețurilor la energie. Însă de la mijlocul anului viitor, puseul inflaționist generat de aceste cauze va ieși din calculul inflației anuale.
Ca atare, ne așteptăm ca, peste aproximativ două trimestre, prețurile să-și încetinească semnificativ creșterea, sub presiunea unei cereri de consum puternic reprimată, spre o inflație anuală de 3,7% la final de 2026, mult sub ceea ce observăm în prezent.
Din perspectiva politicii monetare, problematic poate fi considerat faptul că saltul actual al prețurilor se suprapune totuși peste o inflație de bază încă ridicată, ale cărei resorturi monetare nu pot fi neglijate. De altfel, reactivarea inflației în ultimele luni ale anului 2024 și persistența presiunilor inflaționiste în prima parte a anului 2025 sunt evoluții care atrag atenția și asupra implicațiilor care se manifestă în sfera politicii monetare.
Obiectivul privind stabilitatea prețurilor, văzut din perspectiva reîntoarcerii inflației în intervalul asociat țintei, poate fi îndeplinit eficient printr-o implementare graduală, precisă în dozaj și consecventă a strategiei de politică monetară.
Predictibilitatea și consistența politicii monetare
Politica monetară funcționează precum virează o navă de mare tonaj, cu obiectivul clar de poziționare pe un anumit culoar. Atunci când se decide o schimbare a direcției de navigație iar cârma navei este rotită corespunzător, abia după un timp se vede cum nava virează către cursul stabilit. Iar cu cât apele sunt mai agitate, cu atât transmisia de direcție este mai dificil de realizat. De aceea, pentru așezarea corectă a navei pe poziție, fără a fi nevoie ulterior de corecții urgente și costisitoare, sunt esențiale deciziile ce privesc inițierea, intensitatea și durata virajului.
Cu atât mai mult în aceste vremuri complicate, cu ape agitate sau tulburi, în cheia exemplului de mai sus, cu provocări pe multiple planuri, politica monetară trebuie să fie predictibilă și consistentă. După abordarea wait-and-see, trecerea la următoarea etapă, de scăderi ale ratei dobânzii de politică monetară, se va face doar sincronizat cu descreșterea hotărâtă și durabilă a inflației.
Să ne reamintim faptul că în iulie și august 2024, BNR a decis reducerea cu câte 25 de puncte de bază a ratei dobânzii de politică monetară. Luând în considerare și lag-ul în transmisia politicii monetare, imboldul de atunci s-a suprapus în bună măsură cu presiunile inflaționiste generate de politica bugetară exuberantă, în contextul anului electoral 2024 marcat de excese bugetare fără precedent, fie și numai dacă ne referim la creșterile repetate de pensii și salarii.
Drept dovadă, inflația core s-a încăpățânat să rămână vizibilă, la peste 5%, poziționată consistent peste estimări la final de 2024. De altfel, inflația de bază nu a dat semne de coborâre nici în prima parte a anului 2025, înainte ca măsurile fiscale să antreneze saltul recent al prețurilor, a cărui intensitate a ridicat rata inflației headline la niveluri apropiate de 2 cifre.
În aceste condiții, tranziția la o nouă etapă de politică monetară trebuie pregătită minuțios și cu răbdare, mai ales în condițiile în care inflația core a crescut la rându-i în august la circa 8% și a rămas în proximitatea acestui nivel în septembrie și octombrie. De altfel, inflația de bază, cu resorturi monetare suprapuse pe rigiditatea mecanismelor concurențiale, ar putea fi mai persistentă decât se întrevede, sub acțiunea unor eventuale creșteri salariale decuplate de productivitate.
Totodată, în contextul riscurilor care pot prefigura o eventuală recesiune tehnică, trebuie avut în vedere lag-ul în transmisia monetară, așadar timing-ul deciziilor devine crucial. De altfel, studii recente privind practica politicii monetare după criza financiară scot în evidență importanța temporizării deciziilor marilor bănci centrale pentru a minimiza, în lupta cu inflația, pierderile în termeni de output economic. Să nu uităm nici faptul că, prin dinamica importurilor, inflația din România oglindește și situația cursului de schimb. BNR are capacitatea de a atenua volatilitatea cursului și a fost nevoită să o facă. În prezent, însă, condițiile generale sunt compatibile cu o anumită stabilitate a cursului valutar, care rămâne o ancoră de încredere în sistemul economic. Pe termen mediu, o flexibilitate mai mare a leului ar crește inclusiv reziliența la șocuri a economiei, însă condiția pentru o tranziție graduală ține, totuși, de explicarea adecvată a factorilor financiari și a conjuncturii economice.
Recâștigarea sustenabilității financiare
Implementarea ajustării fiscal-bugetare este urmărită îndeaproape, nu doar pe plan intern, cât mai ales pe scena europeană. Așadar, acum trebuie să acordăm prioritate sustenabilității financiare. Orice alunecare a rating-ului ar avea un impact negativ asupra perspectivelor de dezvoltare. Este îmbucurător să vedem, în ultima perioadă, o serie de aprecieri pozitive ale măsurilor de ajustare fiscal-bugetară, materializate în reducerea costurilor de finanțare pe termen lung ale statului, sub nivelul de 7%.
Reformele structurale sunt esențiale pentru recâștigarea sustenabilității financiare și a credibilității. Iar pentru aceasta este nevoie de sincronizarea și prioritizarea corectă a politicilor economice astfel încât să livreze corecția deficitului bugetar. Angajamentele României, ca stat membru al UE, trebuie tratate serios, așa cum trebuie valorificat și obiectivul de aderare la OCDE, o nouă ancoră pentru potențialul economic al țării. De altfel, așa cum s-a subliniat în reuniunea recentă a FMI și Băncii Mondiale de la Washington, prin vocea directorului , consolidarea finanțelor publice și revigorarea creșterii economice sustenabile sunt priorități globale.
Într-adevăr, vârfurile de inflație sunt provocări serioase la adresa politicii monetare și a rezilienței economiei. Însă dacă inflația este temporar volatilă nu înseamnă că și rata dobânzii de referință trebuie să devină la fel, prin activarea simplistă a acestei corelații. În prezent, un scenariu de creștere a ratei dobânzii de politică monetară ar fi conceptual similar, ca reacție, cu reducerea din vara anului trecut, atunci când dezinflația nu se instaurase îndeajuns de clar și durabil, date fiind și anticipările generalizate privind adoptarea de măsuri corective prin creșterea unor taxe indirecte.
De aceea trebuie să stăm cât mai departe de logica reacțiilor conjuncturale, care pot fi ulterior invalidate de evoluțiile în planul prețurilor și al economiei, în general. Sarcina deloc simplă a politicii monetare este aceea de a evita în orice context, pe cât posibil, să pună „gaz pe foc” sau „sare pe rană” în raport cu poziția ciclică a economiei.
În perioada următoare trebuie atent calibrate persistența stance-ului politicii monetare și tranziția către următorul ciclu de intervenții asupra ratei dobânzii. Tocmai de aceea este esențial ca deciziile de politică monetară să favorizeze reîntoarcerea durabilă a inflației în intervalul asociat țintei. În această direcție se înscriu și demersurile pe care le facem, de comunicare atentă a deciziilor în raport cu evoluțiile economice relevante și cu cele mai viabile proiecții pe care le putem realiza în cadrul BNR.
Inflația este acum înaltă și în continuare persistă anumiți factori de risc. Însă, având în vedere și decalajul de transmisie al politicii monetare, practic nu se justifică o modificare a ratei dobânzii de referință în raport de deviațiile actuale, care vor fi curând depășite. Această perspectivă este de altfel întărită de ancorarea rezonabilă a anticipațiilor de inflație pe termen mediu, așa cum se poate vedea și din așteptările analiștilor bancari.
În prezent, pentru România este esențial să revenim consecvent la sustenabilitate financiară, iar eforturile actuale privind consolidarea finanțelor publice trebuie susținute politic și societal, cu echilibru și înțelepciune, pentru recâștigarea credibilității economice necesare. Acesta este, de altfel, ingredientul cheie al stabilității financiare.
Un document programatic pentru reindustrializarea inteligentă a României
Ne plângem adesea că modelul nostru de creștere economică este cel al unei economii de consum, dependentă de importuri și conjuncturi externe, dar vrem oare să redevenim o țară care produce valoare, inovație și prosperitate? După trei decenii de tranziție și transformări în care am vândut fabrici, am pierdut competențe și am înlocuit producția cu importurile, lumea se întoarce la industrie. Europa își caută autonomia energetică, își reconstruiește capacitățile de producție, lanțurile de aprovizionare sigure, investește în tehnologii verzi și reclamă recâștigarea competitivității industriei sale. În acest context, are oare România șansa de a reveni pe harta industrială a continentului? Poate doar dacă va avea curajul să gândească strategic și să acționeze coerent.
În anii ’80, industria românească genera aproape jumătate din PIB, iar milioane de oameni lucrau în sectoare care, deși rigide, produceau oarece valoare pentru anumite piețe de desfacere. După 1990, tranziția a fost brutală: de la 45% am coborât la 23% pondere industrială, pierzând peste 2 milioane de locuri de muncă. Cehia și Polonia, care au urmat modele mai echilibrate, au astăzi industrii ce contribuie cu 28–32% la PIB. România, în schimb, a rămas dependentă de consum și importuri. Aceasta nu este doar o statistică – este radiografia unei economii care și-a pierdut coloana vertebrală productivă. Dar în același timp, este și punctul de plecare pentru o nouă direcție: industria viitorului – verde, digitală, inovativă. Energia poate deveni principalul avantaj competitiv al României. Gazele din Marea Neagră, noile tehnologii și resurse energetice, energia eoliană offshore și potențialul solar pot alimenta o reindustrializare inteligentă dacă sunt integrate în lanțuri de producție interne. Nu este suficient să producem energie; trebuie să o folosim pentru a crea valoare adăugată în țară. Acum însă, contextul global s-a schimbat radical. Europa trece printr-un proces amplu de reindustrializare, accelerat de crizele succesive: pandemia, războiul din Ucraina, tensiunile geopolitice și tranziția energetică. În acest moment de reașezare economică, România are o oportunitate strategică: să devină un pol regional al industriei verzi și al tehnologiilor inovatoare.
De la ruine la renaștere
În anii ’70–’80, România era o forță industrială în Europa de Est. Industria genera aproape jumătate din PIB și asigura milioane de locuri de muncă. Sigur, era o industrie rigidă, ineficientă, subordonată monopolitic. Dar exista infrastructură, know-how și o tradiție industrială solidă. După 1990, tranziția a adus un proces brutal de dezindustrializare. Privatizările haotice, corupția și lipsa unei strategii naționale au transformat combinatele în ruine și orașele industriale în zone monoeconomice decimate. România a devenit o piață de consum dependentă de importuri, iar industriile strategice au dispărut sau au fost externalizate. Astăzi, în plină tranziție globală spre energie verde, tehnologie și autonomie economică, România are o nouă șansă istorică. Europa își reconfigurează lanțurile industriale, investește masiv în digitalizare și tranziție verde, iar competiția pentru resurse și know-how se intensifică.
Întrebarea fundamentală este: cum putem construi o industrie a viitorului, inteligentă, sustenabilă și competitivă?
Propun un răspuns în 10 pași concreți:
10 pași pentru industria viitorului
O strategie națională de reindustrializare pe termen lung
România are nevoie de un plan strategic pe cel puțin 20 de ani, care să depășească ciclurile electorale.
Acest document trebuie să fixeze sectoarele prioritare: energie verde, microelectronică, AI aplicată, biotehnologii, industria medicală și robotică, industria de apărare.
Obiective măsurabile: creșterea ponderii industriei în PIB la 40% până în 2035, crearea a 500.000 de noi locuri de muncă în industrii tehnologice.
Energie pentru industrie, nu doar pentru consum
Resursele din Marea Neagră trebuie exploatate și integrate în lanțuri valorice interne (petrochimie, materiale noi).
România trebuie să își dubleze capacitatea de energie regenerabilă (solar, eolian, hidro, geotermal, biometan) și să dezvolte rețele inteligente de transport.
Marii consumatori industriali trebuie să beneficieze de contracte pe termen lung, la prețuri competitive.
Valorificarea resurselor naturale prin valoare adăugată locală
România nu își mai poate permite exportul de materii prime brute.
Litiul și cuprul trebuie procesate în fabrici de baterii și microcomponente electronice în țară.
Agricultură + biotehnologie = dezvoltarea unei industrii bioeconomice competitive.
Crearea de centre naționale pentru reciclarea materialelor critice, aliniate la strategia UE pentru economie circulară.
Industria digitală și AI
România trebuie să devină un hub regional pentru AI aplicată în industrie.
Crearea Institutului Național pentru Industria 4.0, cu filiale la Cluj, Iași și București.
Granturi pentru IMM-uri industriale care implementează automatizare și digitalizare.
Integrarea AI în procesele de producție: mentenanță predictivă, optimizarea consumului de resurse, reducerea risipei.
Educație și cercetare aplicată pentru industrie
Reformarea școlilor profesionale prin sistem dual: elevii să învețe direct în companii.
Crearea unor consorții universitate–companie–stat, pentru proiecte de cercetare aplicată.
Programe de „brain regain”: stimulente pentru tinerii ingineri și cercetători români să revină în țară.
Huburi industriale regionale
România trebuie să dezvolte clustere industriale integrate, după modelul german și polonez. Exemple de direcții: Hunedoara–Galați: siderurgie modernă și materiale verzi; Iași–Cluj: microelectronică și AI industrială; București–Timișoara: biotehnologii și farmaceutice; Constanța: energie offshore și tehnologii maritime.
Aceste huburi trebuie sprijinite prin infrastructură logistică și fiscalitate adaptată.
Infrastructură pentru competitivitate
Nu există industrie modernă fără infrastructură: drumuri, căi ferate, porturi și rețele digitale.
România trebuie să conecteze huburile industriale cu coridoarele europene de transport TEN-T.
Investiții prioritare în portul Constanța ca hub logistic pentru resurse și produse industriale.
Extinderea rețelei 5G și construirea de centre de date pentru industriile digitale.
Stabilitate fiscală și cadru predictibil
Investitorii cer reguli stabile. România trebuie să garanteze un cadru fiscal fix pentru 10 ani.
Introducerea unor stimulente fiscale pentru inovație și cercetare.
Eliminarea birocrației prin digitalizarea completă a proceselor administrative pentru investiții.
Fond suveran pentru industrie și inovare
Crearea unui fond național alimentat din redevențele resurselor naturale și fondurile UE.
Misiune: cofinanțarea proiectelor industriale mari (fabrici de baterii, microcipuri, energie verde).
Fondul să funcționeze transparent, după modelul fondurilor suverane din Norvegia sau Singapore.
Diplomație economică activă
Ambasadele României trebuie să devină centre de atragere a investițiilor, cu indicatori de performanță clari.
România trebuie să negocieze în UE alocarea unor proiecte industriale strategice către teritoriul său.
Parteneriate bilaterale cu SUA, Germania, Coreea de Sud, Japonia, pentru transfer de tehnologie și know-how.
Concluzie: O șansă reală pentru un viitor industrial
România se află la o nouă răscruce. După ratarea primei reindustrializări, după decenii de importuri și consum, are șansa să construiască o industrie inteligentă, verde și inovativă. Cei 10 pași prezentați sunt o propunere de realizare a unor condiții pentru a rămâne competitivi în Europa. Dacă România îi urmează, halele ruginite de la Hunedoara și Reșița pot deveni huburi moderne, iar tinerii ingineri vor avea motive să rămână acasă. Dacă nu, vom rămâne doar o piață de desfacere, vulnerabilă și marginală. Industria viitorului nu va semăna cu cea a trecutului. Nu va fi despre fum și furnale, ci despre energie curată, AI, robotică și biotehnologii. Alegerea este simplă: fie investim acum și redevenim o economie productivă, fie ratăm ultima mare șansă de a ne defini locul în Europa.
Fluxul net de investiții străine directe (ISD) în România în anul 2024 a marcat o scădere cu 17,0 la sută față de anul precedent, arată studiul „Investițiile străine directe în România în anul 2024”, realizat de Direcția Statistică din Banca Națională a României, finalizat la 19 septembrie 2025 (cu precizarea autorilor că „unele date statistice au caracter provizoriu, urmând a fi revizuite în publicațiile ulterioare ale Băncii Naționale a României”).
Studiul subliniază că, anul trecut, „fluxul net de investiții străine directe (ISD) în România a înregistrat valoarea de 5.603 milioane euro”. Principalele sectoare economice în care s-a investit în 2024 sunt intermedieri financiare și asigurări, industrie și comerț.
Grafic 1. ISD în anul 2021
ISSN 2247-5095
Grafic 2. IDS în anul 2024
ISSN 2247-5095
Regiunea București-Ilfov a atras și atrage cele mai multe investiții străine: 65,4 la sută pondere din total la finalul lui 2024, față de 63,8 la sută în 2023. Investițiile sunt dominant din Germania, cu o pondere în creștere, la 14,9 la sută din soldul ISD. Țările de Jos reprezintă principalul stat de rezidență a investitorului care deține în mod direct participațiile („țara imediată”), cu 20,2 la sută din totalul indicatorului. Studiul consideră că evoluția fluxului net de ISD atras de România anul trecut „continuă ajustarea începută anul anterior și readuce fluxul de capital străin la niveluri similare celor din perioada prepandemică. Dinamica fluxului net de ISD se înscrie în tendința globală de temperare a investițiilor directe, pe fondul incertitudinilor generate de conflictele geopolitice persistente și de intensificarea protecționismului comercial. La acestea s-au adăugat vulnerabilitățile interne, precum creșterea economică modestă (0,8 la sută în termeni reali), adâncirea deficitului bugetar (9,3 la sută din produsul intern brut) și climatul politic, marcat de contextul electoral, factori care au amplificat prudența investitorilor de a se extinde pe piața românească”.
Analiza fluxurilor trimestriale înregistrate în anul 2024 evidențiază „o sezonalitate a acestora, cu un minim negativ în trimestrul al II-lea și un maxim în trimestrul imediat următor. Comparativ cu anul 2023, în primul trimestru intrările de ISD au depășit nivelul din perioada similară, în timp ce în trimestrele următoare s-au consemnat valori inferioare celor înregistrate în anul 2023. Ajustarea este convergentă cu dinamica internațională1, care a avut ca rezultat scăderea fluxului ISD cu aproximativ 36 la sută în trimestrul al II-lea față de primul trimestru al anului 2024. Scăderea accentuate a fluxului ISD în al doilea trimestru este specifică economiilor în care component principală o reprezintă profitul reinvestit, cum este cazul României, întrucât, în general, în acest trimestru are loc distribuirea profiturilor către acționari sub forma dividendelor, cu implicații asupra veniturilor care rămân la dispoziția societăților pentru a fi reinvestite”.
„Profiturile reinvestite continuă să reprezinte principala sursă de formare a fluxului net de ISD”
Potrivit studiului, „în structură, fluxul net de ISD a fost compus din:
participații la capitalurile proprii ale investitorilor străini în întreprinderile ISD, în valoare de 4.600 milioane euro, din care 1.515 milioane euro aport la capitalul întreprinderilor ISD și 3.085 milioane euro profit reinvestit2;
instrumente de natura datoriei 3în relația cu investitorii străini direcți și companiile din cadrul grupului acestora, în valoare de 1.002 milioane euro 4. Comparativ cu anul 2023, evoluția componentelor fluxului net de ISD relevă următoarele tendințe:
aportul la capitalurile proprii s-a redus cu 555 milioane euro, până la 1.515 milioane euro, diminuând rolul acestei componente în formarea fluxului net de ISD;
profitul reinvestit a scăzut cu 37,4 la sută, până la valoarea de 3.085 milioane euro, rămânând însă principala componentă a fluxului net de ISD;
fluxul instrumentelor de natura datoriei a trecut din teritoriul negativ în cel pozitiv, marcând un avans de 1.250 milioane euro comparativ cu anul 2023 (de la -248 milioane euro).
Grafic 3. Dinamica componentelor fluxului net de ISD în perioada 2014-2024
ISSN 2247-5095
Analizând acest aspect, autorii studiului apreciază că „evoluția componentelor fluxului ISD în ultima decadă evidențiază o transformare structurală a acestuia. După intervalul 2014-2022, marcat de creșterea constantă a profiturilor reinvestite, anul 2024 a confirmat tendința de diminuare a acestora, începută în anul 2023, fără însă a le influența poziția în structura fluxului net de ISD. Din totalul profiturilor realizate de firmele ISD, ponderea reinvestită a scăzut de la 45,8 la sută în 2023 la doar 31,8 la sută în 2024, semnalând o tendință de repatriere a câștigurilor. Cu toate acestea, începând cu anul 2019, profiturile reinvestite continuă să reprezinte principala sursă de formare a fluxului net de ISD, cu o pondere de 55,1 la sută din total în anul 2024. În schimb, contribuția aporturilor la capitalurile proprii s-a redus la 27,0 la sută, iar cea a instrumentelor de natura datoriei a crescut la 17,9 la sută din fluxul net de ISD”.
Profitul reinvestit a fost determinat prin deducerea din profitul după impozitare aferent anului 2024, care revine investitorilor străini direcți din întreprinderile ISD profitabile, în valoare de 14.368 milioane euro, a dividendelor care le-au revenit acestora în anul 2024, în valoare de 6.623 milioane euro, precum și a pierderilor înregistrate de întreprinderile ISD în anul 2024 și atribuibile investitorilor străini direcți, în valoare de 4.660 milioane euro. ↩︎
Datoriile nete către investitorii străini direcți și către societățile din grupul acestora (datorii minus creanțe). ↩︎
Datorită rotunjirilor, este posibil ca totalurile să nu corespundă exact sumei componentelor. ↩︎
de Radu Rey, directorul CE-MONT/INCE/AR, membru al Academiei Române și ASAS
„Trenul dezvoltării trece pe lângă națiuni cam o dată la 100 de ani; dacă națiunea s-a pregătit și are curaj, se va dezvolta; dacă nu – mai așteaptă 100 de ani…”
Jean-Jacques Rousseau
În contextul noilor provocări globale legate de schimbările climatice, securitatea alimentară, depopularea rurală și crizele economice succesive, zona montană a României se conturează tot mai clar drept o resursă strategică majoră. Este timpul ca muntele românesc – bogat în biodiversitate, tradiții și resurse – să fie revalorizat și repus în centrul unei dezvoltări economice durabile, echilibrate și inteligente.
Muntele – o resursă europeană ignorată?
Munții ocupă peste 25% din suprafața terestră a globului și susțin viața a peste 720 milioane de oameni. Ecosistemele montane sunt esențiale: ele generează apă, lemn, resurse minerale, hrană de calitate, energie regenerabilă și păstrează un tezaur de biodiversitate și cultură. Cu toate acestea, în ciuda importanței lor, munții sunt frecvent marginalizați în politicile naționale și europene. România deține unul dintre cele mai vaste masive montane compacte din Europa, ocupând locul 8 pe continent ca suprafață montană și locul 1 între țările UE aderate după 2004. Munții săi sunt locuiți, cultivați și trăiți de generații de agricultori, crescători de animale și meșteșugari care au modelat o veritabilă „civilizație a ierbii” – o formă de trai și producție economică adaptată spațiului montan și respectuoasă cu natura.
Riscuri majore existente în zona montană
Depopularea accentuată a satelor de munte, dezinteresul în creștere și abandonul agricol de către generațiile tinere cu riscul pierderii continuității unei activități economice tradiționale multiseculare.
Efectivele de bovine – în scădere de 40-60%, mai ales în cazul vacilor pentru lapte;
Efectivele de ovine (în fermele mici și mijlocii) – scădere de 80-90% față de 1994, cu accelerare după 2007 când MADR a stabilit subvenții pentru ovine doar de la 50 capete în sus, eliminând susținerea fermelor mici care tradițional dețineau 10-20 oi și asigurau cca 40-50% din necesarul de îngrășăminte organice, gratuit, nesubstituibile la munte, cu rol fundamental în menținerea structurii calitative a biodiversității și a florei naturale a pajiștilor montane;
Îngrășămintele organice, fără de care nu poate exista o agricultură eficientă și durabilă montană, prin scăderea efectivelor de animale, sunt tot mai puține, lipsesc platformele de bălegar și bazinele colectoare de purin la grajduri și astfel, o mare resursă de azot organic, se pierde, poluând și apele freatice și se menține o stare de igienă precară, care afectează sănătatea animalelor și fermierilor și implicit producțiile de lapte și carne. Fânurile adunate în clăi/stoguri, tradiționale, sunt expuse mucegăirii, cu riscul apariției aflatoxinelor în lapte. Fânarele pe fânețe ca soluție bună există numai în câteva județe (Neamț, Suceava, Maramureș, rareori în alte județe);
Absența/reducerea îngrășămintelor organice generează un fenomen specific muntelui, de cea mai mare gravitate: „resălbăticirea” valorii nr. 1 a pajiștilor montane – poliflora naturală, cu o structură furajeră valoroasă (biodiversitate de înaltă valoare socială) – creație multiseculară a omului de munte, în cooperare cu natura – grație îngrășămintelor organice de la animalele rumegătoare (ovine, caprine, bovine), cu eforturi considerabile, în peste 1.000 de ani de păstorit – fără întreruperi anuale;
Este demonstrat științific faptul că în decurs de numai 5-6 ani de lipsă de continuitate în administrarea îngrășămintelor organice dispar, natural, plantele valoroase (ex.: trifoiul alb și roșu, ghizdeiul ș.a.) și pajiștile sunt invadate de specii fără valoare economică sau de foarte slabă calitate (mușchiul de pădure, nardetele, spini, buruieni).
Este un fenomen riscant, care se produce în creștere anuală, insidios (nu se sesizează ușor), ce a fost ignorat cu inconștiență, atât de agricultorii montani (lipsiți de școlarizarea agricolă), cât și de sfera profesională centrală și locală și de cea politică în mare parte, care nu sesizează amploarea și ireversibilitatea fenomenului – din cauza aceleiași lipse de cunoaștere a specificității economiei agromontane, o situație generală, moștenită și profund păgubitoare.
După informațiile existente, în ultimii 4-5 ani au dispărut cca 2.000 (două mii) de stâne din munții României. Grav este faptul că flora naturală valoroasă este înlocuită cu specii fără valoare furajeră, dar și mai grav este faptul că odată cu dispariția fiecărei stâne dispare și o tradiție multiseculară a păstoritului, fenomen astăzi ireversibil, având în vedere atitudinea de dezinteres a tineretului agricol montan, pentru asigurarea continuității tradiționale, în condițiile lipsei de motivație consistentă și a existenței unor alternative mai atractive.
Este cel mai grav fenomen economic din ultimii 25 ani, deoarece în condițiile sec. XXI – devine ireversibil istoric. Experiența europeană și mondială a arătat clar că tineretul montan odată ce a părăsit agricultura montană, nu mai poate fi recuperat și nici înlocuit, decât foarte rar.
Rezultă riscul major pentru România de pierdere treptată, dar definitivă a unei mari economii agro-alimentare, care mai hrănește, încă, cca 4 milioane de oameni, cu hrană proteică de calitate – pe baza energiilor regenerabile, aceasta în condițiile tot mai evidente ale crizei alimentare la nivel mondial (saltul de la 7,6 miliarde locuitori în 2017, la 9,5 miliarde în 2050…).
În „politica agricolă montană” sunt 4 factori fundamentali aflați în legătură directă și dependentă reciprocă:
Omul (agricultorul de munte, producătorul direct, ca factor esențial, de neînlocuit);
Animalele rumegătoare (bovine, ovine, caprine/ rase „de tip montan”);
Flora naturală polimorfă – furajeră (iarba – cu biodiversitate valoroasă).
Dacă România rămâne fără oameni în munți (producătorii agricoli activi, crescătorii de animale) – ceilalți trei factori se prăbușesc. Consecința depopulării montane este periclitarea securității alimentare a unui mare segment de populație, element de natură strategică, ce vizează inclusiv securitatea națională, fiind totodată o mare pierdere pentru Uniunea Europeană și chiar pentru umanitate. Acumulări în cercetare și cunoaștere există, dar specialiștii economiei agricole montane sunt în număr foarte redus. Excepții pozitive există. Ferme și alte inițiative „pilot” există, reprezentând rezultate ale eforturilor din ultimii 34 de ani.
Schimbările climatice: de la provocare la oportunitate
Se preconizează că până în 2050, aproximativ 600 milioane de oameni vor fi nevoiți să se relocheze din cauza creșterii nivelului mărilor. Muntele devine, astfel, un refugiu potențial. Dar acest refugiu nu poate fi utilizat oricum. Agricultura montană este un domeniu aparte, greu, dar cu beneficii mari. Nu oricine poate lucra muntele – e nevoie de o reziliență fizică și psihologică specială, de cunoștințe tradiționale și de o legătură strânsă cu natura.
Capacitatea Carpaților românești de a produce hrană sănătoasă – lapte, carne, fructe, plante medicinale – este uriașă, dar profund subutilizată. În 1990, agricultura montană asigura hrana pentru circa 4 milioane de români. Astăzi, sistemul este în declin accentuat, lovit de liberalismul economic excesiv, de monopolul procesatorilor și de lipsa unei strategii coerente și susținute.
Criza modelului economic actual
Zonele montane au fost supuse unui tip de capitalism nereglementat care a dezechilibrat profund raportul între silvicultură și agro-zootehnie. Marile companii de procesare a laptelui și cărnii oferă prețuri derizorii, derentabilizând activitățile de bază ale locuitorilor de munte. În absența unei alternative viabile, abandonul rural s-a accelerat, iar degradarea pajiștilor montane – o comoară furajeră naturală – este o pierdere pentru întreaga Uniune Europeană.
Modelul asociativ-cooperatist, implementat cu succes în Franța, Italia sau Elveția, rămâne în România o promisiune neîmplinită. Lipsa sprijinului concret pentru organizarea producătorilor și pentru microindustrializarea produselor agroalimentare montane menține economia rurală într-un cerc vicios al subdezvoltării.
Ce e de făcut?
Răspunsul este clar: o strategie națională de dezvoltare montană cu caracter multianual, coerentă și asumată politic. România are deja un cadru legislativ – Legea Muntelui nr. 197/2018 – dar aplicarea ei este sporadică, lipsită de finanțare sustenabilă și de un suport administrativ solid.
Este nevoie de:
un secretariat de stat pentru zona montană, permanent, cu atribuții clare;
o implementare riguroasă a legislației privind „produsul montan”, care să ofere valoare adăugată și protecție producătorilor;
centre regionale de dezvoltare montană, încadrate cu specialiști;
programe educaționale adaptate specificului montan și investiții în formarea tinerilor fermieri de munte.
În plus, reconcilierea dintre silvicultură și agro-zootehnie trebuie să devină o prioritate. Modelul mediteranean – unde pășunatul controlat în pădure este permis pentru prevenirea incendiilor – ar putea fi adaptat și în Carpați.
Munții României nu trebuie priviți ca o zonă de rezistență economică marginală, ci ca un spațiu de inovație, de reechilibrare ecologică și de producție agroalimentară durabilă. Agricultura montană nu este doar o formă de economie, ci o formă de civilizație – una care, cu sprijin adecvat, ar putea deveni o alternativă sănătoasă și viabilă pentru viitorul economic și social al țării.
În viitor, fiecare metru de pământ montan, care poate produce hrană va trebui gestionat astfel ca să producă hrană în mod durabil. O nouă „civilizaţie a ierbii” este așteptată să se construiască, cu folosirea vastei şi bunei experiențe tradiționale – acolo unde aceasta nu a dispărut încă. Vegetația erbacee este ea însăşi o absorbantă de CO2, astfel că rolul munților verzi, cu păduri şi pajiști – perene – să devină o constantă echilibrată atât pentru atenuarea încălzirii globale şi schimbărilor climatice și conservării biodiversității, cât şi pentru combaterea foametei pe planetă. Economic, produsele montane, agroalimentare, se realizează cu cele mai mici costuri, deoarece se bazează pe îngrășămintele naturale și iarba naturală și nu pe culturi care presupun mari consumuri de energie și de petrol, care costă (zonele de câmpie-deal).
Redescoperirea muntelui – ca resursă, ca loc de viață și ca izvor de produse alimentare sănătoase – este o necesitate strategică. Pandemia, crizele alimentare și schimbările climatice au arătat fragilitatea actualului model de dezvoltare. În acest context, muntele poate deveni un colac de salvare economică, ecologică și identitară.
Pentru aceasta, este nevoie nu doar de politici, ci de voință, continuitate și încredere în capacitatea muntelui românesc de a renaște.
UN „SCENARIU” PENTRU ORGANIZAREA UNEI MICROZONE MONTANE – „PILOT” pentru VALORIFICAREA „PRODUSELOR MONTANE”, în SISTEM ASOCIATIV-COOPERATIST – PRINCIPII –
Faza pregătitoare include:
-Voința de a se aborda un „proiect-pilot” de dezvoltare montană sustenabilă (la nivel central și local). -Existența unui concept axat pe cunoaștere și experiență și stabilirea obiectivelor principale. -Finanțarea realizării unui studiu complex la nivelul microregiunii montane avută în vedere (studii de marketing, de impact, tehnico – economic și social). -Existența suportului legislativ și a unor mecanisme de sprijin, la nivel central, județean și local (Guvern/MADR, administrația județeană și locală). -Evaluarea, prin studii, a costurilor și mijloacelor materiale și umane care pot garanta cel puțin o dezvoltare moderată. -În bugetul proiectului este necesar să se prevadă o „marjă de siguranță” – pentru aspecte imprevizibile care vor necesita corective pe parcurs. -Constituirea unei echipe de management a proiectului – care să includă experții necesari, pe domenii.
Proiectul „pilot” include în sine și elementul experimental, de cercetare, care va scoate în evidență aspecte noi, care nu au putut fi prevăzute în faza de proiectare și care cer corecții adaptate pe parcurs și fără să afecteze fondul proiectului.
Rezultatele ce se vor obține vor putea fi multiplicate în alte microregiuni montane similare, urmând metodologia utilizată cu succes în cadrul experimental, cu evitarea repetării unor erori și asigurarea sustenabilității.
Echipa de management a proiectului va crea contacte și schimburi de experiență cu zone similare din țări avansate din UE, cu ”actorii” implicați direct în proiect.
Rezultatul studiului de marketing va evidenția direcția de înaintare, privind:
Tipul de „produse montane”, cu șanse reale pe piață (ex. brânzeturi tari, sortimente carnate, produse vegetale) pe piețele externă și internă (politici diferite) și cele mai bune prețuri;
Elementele de know-how tehnic, fiabile, asimilabile (existente în UE);
Specializarea (specializările) cu perspectivă durabilă necesare pentru microzona (bazinul) montană în cauză (pregătirea forței de muncă, calificată, în timpul realizării investițiilor);
Dimensionarea rațională a investițiilor, corelat cu resursele locale reproductibile, legate de asigurarea durabilă a hranei animalelor rumegătoare și limitele unei dezvoltări sustenabile.
Faza pregătitoare include crearea cooperativelor agricole în două variante de avut în vedere:
Varianta A: cooperativele de gradul I (o singură cooperativă/UAT), cu profil (incipient), de colectare și valorificare a materiilor prime „produse montane” (prin posibilități proprii, limitate), fie prin actualii „transformatori” industriali, cu posibilitatea negocierii unor prețuri mai bune (ex. pentru lapte, cu ofertă în cantități mai mari); fie prin căutarea și găsirea unor „nișe” de piață, cu prețuri superioare celor oferite de industrie, tendința rămânând o trecere spre cooperativa de gradul II, cu capacitate proprie de transformare a materiilor prime și de valorificare, cu valoare adăugată. Și în acest caz esențialul se află în asigurarea unei „nișe de piață”, constantă. Există și varianta înființării „din start” a unor cooperative de gr. II, la nivel microregional (bazin tradițional), în funcție de fondurile ce pot fi asigurate.
Sunt de avut în vedere regulile generale ale unui concept benefic și sustenabil, cu succes de piață:
volum de marfă, semnificativ (suficient de interesant pentru sistemul comercial);
marfă tot timpul anului;
calitatea garantată și dorită de consumatori (factor esențial);
garanții sanitare.
Plecând de la aceste raționamente apare necesitatea asocierii cooperativelor agricole comunale de gr. II (sau I) la nivel de microregiune montană (bazine montane) – într-o „Asociație Intercooperatistă Agricolă Montană” profilată pe valorificarea superioară a „produselor montane”, cu brand local, în măsură să-și poată face loc pe piața externă și pe piața internă.
Doar atingerea acestui obiectiv ar putea constitui soluția completă pentru o dezvoltare rurală montană sustenabilă, prin care fermierii ar putea obține prețuri corecte pentru materiile prime, etichetate drept produse montane, care ar răspunde nevoilor reale ale fermierilor montani, mici și mijlocii, contribuind astfel la creșterea veniturilor familiale, utilizând resurse regenerabile și sporind capitalizarea fermelor și capacitatea investițională.
Dacă luăm în considerare că prețul real îl stabilește piața liberă, vom explica cu situația din microregiunea Bazinul Dornelor, unde 1 litru de lapte (produs montan garantat), nu doar în micul municipiu Vatra Dornei, ci și în comunele și satele din Țara Dornelor, a ajuns în 2024 la 5 lei/l (1 euro!), comparativ cu prețul de 0,80-1,00 lei/l, practicat de marea industrie alimentară.
Investițiile (ipotetice) necesare:
Prima categorie de investiții: pentru cooperativele agricole montane de gradul I sau II (o singură cooperativă/UAT) – apare necesitatea unui „ajutor de pornire” (esențial în faza de demaraj, pentru evitarea unui „blocaj” al inițiativei), cu un „Caiet de sarcini” care să stabilească utilizarea rațională a fondurilor. Mărimea „ajutorului” devine variabilă, în funcție de mărimea cooperativei.
Cea de a II-a categorie de investiții vizează organizarea centrelor de colectare a materiilor prime (lapte, fructe, fructe de pădure) și mici baze locale pentru preluarea animalelor vii – prin sistemul de colectare și achiziții al cooperativei. Pentru lapte și fructe apare necesitatea unui depozit, cu posibilitatea refrigerării.
În varianta creării din start a unor cooperative de gr. II (unică/UAT), investițiile vizează centrele de colectare a materiilor prime, completate cu o unitate de transformare în „produse montane” semifabricate sau chiar finite, vandabile, dependent de asigurarea de către cooperativa agricolă comunală a unei „nișe de piață” (acest obiectiv fiind cel mai dificil de realizat). Pandemia de COVID a generat un nou mod de valorificare prin comerțul on-line, cu prețuri satisfăcătoare pentru fermieri și efecte sanitare favorabile pentru consumatori.
Din experiența ultimilor ani, rezultă că unele soluții actuale, prin mici cooperative în satele montane, nu pot avea caracter durabil, garantat, fiind dificil să se pătrundă și să se reziste, evitându-se intermediari, pe piețe capabile să asigure o plată superioară pentru o marfă de calitate superioară, în mod constant. În plus, lipsa de lideri competenți care să asigure un management benefic și constant.
Categoria a III-a de INVESTIȚII
Constituie soluția finală pentru organizarea unei microregiuni montane (bazin montan, ~10-20 UAT-uri), care implică asocierea cooperativelor agricole din UAT-urile apropiate geografic în forma unei „Asociații Intercooperatiste Agricole Montane…”, cu cca 4 obiective de investiții:
Fabrică de produse lactate (axate în principal pe brânzeturi tari) cu secție de afinaj;
Abator cu mezelărie și atelier de prelucrare a subproduselor;
Fabrică de produse vegetale, montane;
Depozit central pentru „produse montane”, cu serviciile de transport și întreținere.
În cadrul unei Asociații Intercooperatiste Agricole Montane ar urma să funcționeze: serviciul comercial, care va asigura prospectarea piețelor externe și interne, promovarea „produselor montane”, sub brand propriu, încheierea contractelor și organizarea comercială și serviciul tehnic și de dezvoltare durabilă.
Din rațiuni de rentabilitate economică și o administrare eficientă, cele 4 obiective principale, menționate, ar reprezenta echivalentul unui Parc Ecoindustrial Montan.
RESURSELE FINANCIARE (Necesar: studiu de specialitate)1
Sursele financiare pentru INVESTIȚII vizează fondurile UE, contribuții de stat pentru zonele montane DEFAVORIZATE, alte surse, în esență nerambursabile și acordate la început, o singură dată. Experiența post-1990 a demonstrat că metoda apelării la „cofinanțări” prin „contribuții” ale fermierilor (în general săraci, cu vârste înaintate, neîncrezători) nu este posibilă.
Varianta mai scurtă
Investiții, din start, în cele 3 fabrici (lapte, carne, vegetale) care devin LOCOMOTIVE pentru organizarea ASOCIAȚIEI COOPERATISTE – la nivel de microregiune („bazin montan”). Agricultorii montani, astăzi, sunt mai permisibili pentru a accepta ideea de cooperativă. O activitate intensă de pregătire/convingere, la nivelul UAT-urilor din „bazinul montan” (ANZM/MADR, FMR, CE-MONT, TV, presă), va putea mobiliza fermierii să se asocieze în acest tip de cooperativă, care devine PROPRIETATEA LOR (precedent: în „Bazinul Dornelor”, în 1994, s-a reușit înscrierea ca membri cotizanți a 2.300 fermieri, în Federația Agricultorilor de Munte – Dorna (activă 1992-2025), o asociație premergătoare unei mari cooperative (cooperare română-franco-germană-MADR/CZMR, MAP – Franța și GTZ – Germania).
(Lucrare prezentată în Aula Magna – Academia Română, decembrie 2013. În lucrarea „Subprogram tematic pentru zona montană” – la dispoziția MADR/R.R.)
EXEMPLE de MĂSURI
Crearea, în cadrul Secretariatului General al Guvernului, a unui secretariat de stat pentru zona montană (Agenția Națională a Zonei Montane), cu statut de permanență, structură cu profil preponderent tehnic care să nu fie influențată de ciclurile politice.
Defalcarea unui buget distinct pentru zona montană.
1.1. La nivelul MADR, menținerea unei Direcții pentru Zona Montană.
2. Aplicarea, cu celeritate, a prevederilor Legii Muntelui nr. 197/2018 și a legilor subsecvente (necesare „instrucțiunile de aplicare”).
Adoptarea unei „strategii naționale de protecție și dezvoltare durabilă a zonei montane din România, prin consens politic și a unui program de punere în aplicare, eșalonat, pe termen scurt și mediu.
Continuarea și accelerarea organizării Agenției Naționale a Zonei Montane prin centrele regionale și oficiile de dezvoltare montană, la nivel de bazine tradiționale (HG 1036/2018), cu stabilirea principalelor atribuții pe categorii profesionale relevante pentru zona montană. Studiu pentru delimitarea microregiunilor (bazinelor) tradiționale și reorganizarea GAL-urilor astfel ca acestea să cuprindă numai localitățile montane (în vederea garantării pentru consumatori a provenienței „produselor montane” exclusiv din zona montană (aspect foarte important pentru garantarea „produselor montane” – în viitor).
3.Punerea în aplicare, în termen scurt, a prevederilor HG 332/2019 cu privire la comitetele de masiv și ale Consiliului Național al Muntelui – prezidat de primul-ministru.
4. Asigurarea resurselor financiare pentru punerea în aplicare a prevederilor legilor subsecvente Legii Muntelui nr. 197/2018, pentru investiții în ruralul montan (legile cu nr.: 296, 330, 331, 332, 333, 334/2018, altele asemenea), în funcție de necesități.
5.Intensificarea activității Agenției Naționale a Zonei Montane pentru mărirea numărului producătorilor ce realizează „produse montane” certificate.
6.Asigurarea adaptării învățământului rural, din gimnaziile montane, la specificitatea economiei agricole și mediului montan. Sprijinirea creării de școli profesionale de agricultură montană (reluarea proiectului, avansat, abandonat în 2009, cu temeliile construite!).
7.Crearea unui Fond Național de Susținere a Muntelui prin contribuțiile entităților care folosesc resursele zonei montane și realizează profit (lemn, apă, lapte, carne, turism ș.a.).
8. Negocieri, insistente, cu Comisia Europeană/DGAgri, pentru sprijinirea motivantă a fermierilor mici și mijlocii, din zona montană și a creării/dezvoltării cooperativelor agricole montane și a asociațiilor intercooperatiste agricole montane – la nivel de bazine/microregiuni tradiționale montane. În cadrul propunerilor pentru PNS, încă din perioada 2025-2027 și post-2027, să se prezinte un program de dezvoltare agro-rurală montană bazat pe orientările Acordului Verde European și legislația montană a României. Includerea în „Viziunea” UE/CE pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală – Orizont 2040/2050 a agriculturii montane – în mod distinct, axată pe valorificarea „produselor montane”.
Urgență (MADR):
Scăderea „pragului” de subvenție pentru vaci de la 5 la 2 cap. (producerea de lapte+îngrășămintele organice!).
Subvenții pentru oile fătătoare din fermele mici, montane: de la 1 la 30 oi/30euro/cap/an (refacerea efectivului, îngrășămintele organice, hrana familiilor!).
SECTORUL FORESTIER/ZONA MONTANĂ:
– Blocaje de transport european pentru export de produse lemnoase; lucrări silvice de sezon (pepiniere, împăduriri) afectate.
Cerere de lemn – în scădere: diminuarea veniturilor.
Măsuri pe termen scurt: asigurarea activităților strict necesare (pază), gestionarea doborâturilor de vânt și prevenirea incendiilor. Evitarea adoptării unor măsuri extreme (interzicerea activității). Construirea stocurilor „timpurii” la prelucrători: sprijinirea agenților economici (șomaj, șomaj tehnic) pentru stimularea forței de muncă.
Amenajamente silvo-pastorale.
Termen lung: – Sprijin pentru proprietarii privați – lucrări de regenerare și îngrijire a arboretelor; – Promovarea produselor din lemn care pot înlocui plasticul, fierul, betonul (construcția de grajduri și gospodării noi, modernizări); – Stimularea construcțiilor publice și private, din lemn (clădiri, anexe).
O „VIZIUNE” pentru zona montană a României –ORIZONT 20401 EFECTE SUSTENABILE
România – un actor important în domeniul „produselor montane” agro-alimentare, de înaltă calitate.
Cca 500 cooperative agricole montane și 40 asociații intercooperatiste montane (bazine/microregiuni). Crearea unei industrii alimentare axate pe valorificarea „produselor montane”, în sistem cooperatist.
Cca 1.000.000 locuri de muncă stabile (timp total și parțial). Stoparea/atenuarea exodului tineretului agricol montan.
Reducerea șomajului urban.
4. Cca 200.000 locuri de muncă în/pentru zona montană, stabile. 5. Mijloace de existență, durabile, pentru cca 800.000 familii montane (~3.000.000 oameni). Standard de viață decent. 6. Valorificarea de noi resurse latente, regenerabile. Combaterea sărăciei/foamei. 7.Consum minim de energie convențională și de petrol. Energii regenerabile. 8.Hrană sănătoasă pentru cca 6 milioane de oameni (în comunitățile montane și URBANE) și pentru sistemul sanitar, copii, alte categorii sociale ce necesită o alimentație energetică și protectivă.
Stabilitate economică și social culturală. 9.Dezvoltare sustenabilă – cu protejarea naturii și biodiversității. 10. Capacitatea înaltă de rezistență la agresiuni, în caz de necesitate. 11. Devine necesar și durabil ca problematica complexă și specifică a zonei montane să se includă în politicile publice, permanente, al României. 12.ZONA MONTANĂ – „PROIECT DE ȚARĂ”.
Cu precizarea că după punerea în funcțiune a sistemului agro-cooperatist montan bazat pe valorificarea „produselor montane”, de înaltă calitate, în termen relativ scurt, necesitatea de sprijin intens din partea statului se va putea reduce semnificativ.
BIBLIOGRAFIE
[1] Brown, R. L., Planul B 3.0 – Mobilizare generală pentru salvarea civilizației, Editura Tehnică, București, 2008; [2] Buciuman, E., Strategie și acțiune în zona montană, Revista Tribuna economică, nr. 44, 1990; [3] Bucur, C., Rolul strategic fundamental al zonelor montane din România în făurirea și dezvoltarea civilizației populare românești și în definirea identității noastre naționale, Seminarul național al FMR, București, 2006; [4] Ebner, M., Raport provizoriu – cu privire la situația și perspectivele agriculturii din zonele de munte și deal, Parlamentul European – Comisia pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală – 2008/2066-INI; [5] Huber, B., Politica Uniunii Europene în favoarea zonelor de munte, Conferința internațională „Politici montane în Europa”, București, 2001; [6] Marușca, T., Valorificarea fondului pastoral și agroturistic montan în noul context al schimbărilor climatice din Carpați, Seminarul național al FMR, București, ASAS, 2007; [7] Rey, R., Contextul european și starea de criză din agricultura și ruralul montan românesc, Lumea rurală – astăzi și mâine, coord. acad. Cristian Hera, Editura Academiei Române, București, 2006; [8] Rey, R., „Viitor în Carpați”, Editura „Scrisul Românesc”, Craiova, 1979; [9] Rey, R., „Civilizație Montană”, Editura Științifică și Tehnică, București, 1985; [10] Rey, R., „Munții și secolul XXI/Mountains and the 21st century. Studiu comparat al strategiilor europene privind zonele montane, cu referire special la zona Carpaților românești” (Premiul Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești”/ASAS), Edit. Terra Nostra – Iași, 2013; [11] Rey, R., „Cronicile Munților”, Edit. George Coșbuc – Bistrița, 2023 (1640 pag.). Premiul ASAS. [12] ***, Lucrările reuniunii Asociației Mondiale a Populațiilor Montane, Quito -Ecuador, sept.2002; [13] ***, Raportul „Summitului Internațional pentru dezvoltare durabilă” – Johannesburg, 2002; [14] ***, „Carta europeană a produselor montane de calitate” – 2005 (Euromontana); [15] Regulamentul delegat (UE) nr. 665/2014 al Comisiei, din 11 martie 2014, de completare a [16] Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului, în ceea ce privește condițiile de utilizare a mențiunii de calitate, facultativă, „produs montan”. [17] „Acordul Verde European”/Comisia Europeană. Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor – ale Comisiei (Bruxelles – 11.12.2019/COM 2019640 final). P8_TA-PROV. [18] Rezoluția PE/10 Mai, 2016 referitoare la politică de coeziune în regiunile montane ale UE (2015/2279 (INI). [19] Lucrările Conferinței naționale a CE-MONT/INCE, București, Casa Academiei, 4 Iulie, 2019: „Economia Montană în contextul multi și interdisciplinar. Particularități și perspective realiste și vizionare”. [20] Lucrările Dezbaterii naționale „Modelul economic românesc în UE. România, Orizont – 2040”. Zona montană – segment strategic major în ansamblul economico-social-cultural al României. Contribuția CE-MONT/INCE (sub egida Academiei Române/INCE – sediul BNR/15.XI.2019). [21] Lucrările primei reuniuni, oficiale, a noului Consiliul Național al Muntelui, prezidat de Primul-Ministru, Vicepreședinte – Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (20 aprilie, 2023).
de Laurențiu Ciornei, cercetător științific la Centrul de Studii și Cercetări de Biodiversitate Agrosilvică „Acad. David Davidescu”, Academia Română
România se poate lăuda cu o biodiversitate ridicată și cu unele dintre cele mai valoroase ecosisteme din Europa, impactul antropic exercitat asupra naturii Bătrânului Continent fiind foarte ridicat, dar la noi mai puțin. Astfel, avem, inclusiv din punct de vedere economic, cea mai valoroasă biodiversitate. Avem viață de la Limanu, de pe malul mării, până pe cele mai înalte culmi ale Făgărașului. Plus Delta. Plus Dunărea. Avem, de asemenea, cele mai mari suprafețe acoperite cu păduri primare și cvasivirgine, cele mai numeroase efective de carnivore mari (urși, lupi, râși, pisici sălbatice). Plus faptul că avem cea mai multă apă limpede sau/și cele mai mari rezerve de apă minerală.
Doar că din lipsa unor abordări unitare, la nivelul întregii Uniuni Europene, de evaluare a biodiversității, a întregilor active ecosistemice, nu putem beneficia și de aportul financiar pe care natura ni-l oferă, nouă românilor, cu atâta dărnicie.
Conservarea și restaurarea ecosistemelor naturale aduc beneficii de zece ori mai mari decât costurile ocazionate. Potrivit OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică), restaurarea a 46% din pădurile degradate ale lumii va aduce pentru fiecare dolar cheltuit un câștig de minimum 30 de dolari. Habitatele fiind bunuri de utilitate publică, iar restaurarea acestora prin investiții guvernamentale este mai mult decât justificată.
Recunoașterea fizică și valorică a activelor ecosistemice este mai mult decât necesară. Dacă aceste beneficii naturale „gratuite” nu sunt recunoscute fizic și monetar, există riscul să fie supraexploatate, aspect care poate duce la epuizare. Este momentul să ne reconciliem cu natura și să evaluăm tot ceea ce aceasta ne oferă.
Așadar, pierderea biodiversității și prăbușirea ecosistemelor reprezintă două din cele mai mari amenințări cu care se va confrunta umanitatea în următorul deceniu. Ce putem face acum? Cum putem măsura starea activelor ecosistemice? Contabilitatea integrată privind biodiversitatea este încă în curs de dezvoltare, mult mai puțin avansată decât cea a apei sau a carbonului, iar dezvoltarea unor conturi de biodiversitate va trebui să depășească simpla statistică a numărului de specii. Aceasta trebuie să se orienteze și pe evaluarea economică a fiecărei specii. Acest mod de măsurare poate aproxima starea biodiversității, sub forma unor indicatori de biodiversitate.
Cel de-al cincisprezecelea obiectiv de dezvoltare durabilă are câteva teme dedicate integrării valorilor ecosistemelor și ale biodiversității în planificarea națională, procesele de dezvoltare, strategiile forestiere și mobilizarea resurselor financiare din toate sursele, asistența oficială pentru dezvoltare și o serie de cheltuieli publice pentru conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității și ecosistemelor. Măsurarea progreselor ar fi trebuit să fie efectuată în acord cu cel de-al doilea obiectiv din Planul Strategic pentru Biodiversitate 2011-2020, adoptat la Nagoya, în Japonia, denumit generic „Aichi Biodiversity targets” [1]1, potrivit căruia, „până în anul 2020, cel târziu, valorile biodiversității ar fi trebuit să fie integrate în strategiile de dezvoltare națională și locală […] și în procesele de planificare și încorporate în contabilitatea națională, după caz, și în sistemele de raportare” (Convention on Biological Diversity, 2010).
În acord cu angajamentele globale adoptate la Nagoya, la rândul său, Uniunea Europeană a adoptat o strategie2 care stabilea cadrul de acțiune al UE pe următorii zece ani, pentru îndeplinirea obiectivului principal pentru biodiversitate (European Commission, 2011). Viziunea Uniunii Europene avea în vedere ca, până în anul 2050, „biodiversitatea Uniunii Europene și serviciile ecosistemice pe care le furnizează – capitalul său natural – sunt protejate, evaluate și restaurate în mod corespunzător pentru valoarea intrinsecă a biodiversității și pentru contribuția lor esențială la bunăstarea umană și prosperitatea economică, astfel încât schimbările catastrofale cauzate de pierderea biodiversității să fie evitate” (European Union, 2011).
Până la sfârșitul anului 2024, încorporarea valorii ecosistemelor forestiere în conturile naționale și în sistemele de raportare nu s-a produs și continuă să fie o provocare pentru multe țări ale lumii. De altfel, potrivit studiului publicat de Comisia Europeană în anul 2018, rezultatele sunt similare și pentru țările membre ale UE (Ling et al., 2018), pentru care nu se poate confirma efectuarea evaluărilor, având în vedere că nu toate ecosistemele au fost evaluate, iar metodele de evaluare nu au fost unitare.
Literatura de specialitate abundă în teorii care relevă importanța serviciilor ecosistemice pentru omenire și necesitatea cuantificării acestora, în special pentru integrarea valorii lor în procesul decizional. Însă recunoașterea și integrarea valorii acestora în conturile naționale ale țărilor doar având ca scop raportarea și procesul decizional (pentru urmărirea evoluției ecosistemelor terestre, în sensul atingerii/neatingerii obiectivelor de dezvoltare durabilă) sunt periculoase, pentru că sunt efectuate într-o manieră total estimativă și aleatoriu declarativă. Or, pe baza unor valori estimate, ecosistemele forestiere nu pot fi nici urmărite și nici valorificate eficient, fapt care compromite și sursele de finanțare care pot fi atrase pentru îndeplinirea tuturor componentelor obiectivului.
Cel mai complet cadru conceptual teoretic la momentul de față este SEEA (System of Environmental Economic Accounting). Acesta oferă soluții-reper pentru contabilizarea activelor ecosistemelor, serviciilor ecosistemice, beneficiilor generate de servicii ecosistemice și bunăstării. În prezent, SEEA este în revizuire pentru a trece dincolo de faza exprimentală și de a fi adoptat în 2025, ca standard oficial internațional. Șase state europene (Olanda, Marea Britanie, Franța, Germania, Italia și Spania) au început politica de implementare a contabilității experimentale a ecosistemelor SEEA încă din 2016. La nivel global, până la sfârșitul anului 2023, peste 50 de țări utilizau deja aceste conturi ecosistemice. Marea Britanie și Olanda au publicat cele mai complete situații, cu hărți detaliate și tabele în care activele ecosistemice au fost identificate fizic și cuantificate monetar, iar conceptele și metodele sunt bine descrise și explicate. Și alte țări din lume au realizat progrese semnificative, publicând conturile naționale: Africa de Sud, Australia, Brazilia, Canada, China, Costa Rica, Columbia, India, Indonezia, Italia, Norvegia, Mexic, Filipine, Rwanda, Spania și Uganda (conturi naționale publicate cel puțin o dată). Pentru Uniunea Europeană a fost dezvoltat un set de conturi supranaționale.
Un alt aspect, deosebit de important, este referitor la folosirea ratei de actualizare reale (ajustată, pentru eliminarea impactului inflației) sau nominale (neajustată). Se recomandă folosirea ratei de actualizare nominală atunci când fluxurile viitoare sunt măsurate în funcție de prețurile viitoare. Dacă fluxurile viitoare sunt exprimate în prețurile din perioada curentă, atunci se recomandă folosirea ratei de actualizare reală. Pentru că este mai dificil de prevăzut prețurile din viitor, recomandarea este de a se folosi rata reală de actualizare, caz în care fluxurile viitoare sunt aceleași cu cele din perioada actuală.
Nu în ultimul rând, este absolut necesar să se stabilească durata de viață estimată a activului ecosistemic, adică pentru cât timp serviciile ecosistemice pot fi furnizate în viitor. Furnizarea serviciilor ecosistemice de reglare și culturale este strâns legată de serviciile ecosistemice de aprovizionare (de regulă au cea mai mică durată de utilizare). Din aceste considerente, durata de viață estimată a activelor ecosistemice pentru furnizarea de servicii ecosistemice se poate limita la cea mai mică valoare aferentă serviciilor ecosistemice de aprovizionare. Dacă activul ecosistemic este utilizat pe principii durabile (cu menținerea/îmbunătățirea stării ecosistemului), viața activului poate deveni chiar infinită.
Identificarea precisă a activelor ecosistemice, inventarierea completă a serviciilor ecosistemice aferente și măsurarea cu acuratețe a utilizării acestora contribuie la crearea unui „preț corect” pentru beneficiarii serviciilor ecosistemice. Serviciile ecosistemice, în special cele biotice care sunt prea puțin palpabile, dar fără acestea viața nu poate exista, nu sunt gratuite. Omenirea trebuie să plătească pentru utilizarea acestora, iar această abordare va ridica presiunea de pe umerii resurselor naturale, indiferent de natura acestora. După această provocare din tematica cercetării fundamentale, se cuvine să includ în acest material și câteva metode și concepte de care ar trebui să se țină seama într-o eventuală integrare economică a biodiversității din România.
Turismul ecologic și valorificarea peisajelor naturale
Reiau recunoașterea potrivit căreia România este binecunoscută pentru frumusețea sa naturală, cu o diversitate de ecosisteme, de la pădurile virgine din Carpați la excepționala biodiversitate a Deltei Dunării. Turismul ecologic este o industrie în creștere în țară, oferind oportunități pentru dezvoltarea infrastructurii ecoturistice și a serviciilor conexe, cum ar fi ghidajul turistic, cazarea și restaurantele tradiționale. În plus, promovarea ecoturismului poate stimula conservarea habitatelor naturale și a speciilor sălbatice, generând venituri pentru comunitățile locale și contribuind la diversificarea economiei regionale.
Pentru a sprijini turismul ecologic este necesară dezvoltarea infrastructurii turistice în zonele rurale și îndepărtate, cum ar fi construirea de pensiuni eco-friendly, piste de biciclete și trasee de drumeție bine marcate. Promovarea produselor locale și a meșteșugurilor tradiționale, cum ar fi alimentele organice, produsele din lână și olăritul. România este o destinație importantă pentru observarea păsărilor și a vieții sălbatice, având numeroase rezervații naturale și parcuri naționale. Dezvoltarea turismului ornitologic și a celui de observare a vieții sălbatice poate atrage turiști pasionați de natură și poate genera venituri suplimentare pentru comunitățile locale. Astfel, prin parteneriate public-private, guvernul român ar putea colabora cu sectorul privat pentru a dezvolta programe și inițiative de turism ecologic. Aceste parteneriate ar putea să faciliteze investițiile în infrastructură și să promoveze România ca destinație de turism ecologic la nivel internațional.
Utilizarea durabilă a resurselor naturale
Sectorul agricol și forestier din România beneficiază de diversitatea sa biologică, oferind resurse precum lemn, plante medicinale și ciuperci. Cu toate acestea, exploatarea necontrolată poate duce la degradarea habitatelor naturale și la pierderea biodiversității. Implementarea practicilor agricole și forestiere sustenabile este esențială pentru conservarea resurselor naturale și pentru menținerea funcțiilor ecosistemelor. De exemplu, promovarea agriculturii organice și a gestionării durabile a pădurilor poate contribui la conservarea biodiversității și la creșterea valorii economice a acestor resurse.
Biotehnologie și inovare
Biodiversitatea României oferă un potențial imens pentru cercetarea și dezvoltarea în domeniul biotehnologiei și al farmaceuticii. Plantele și organismele locale pot fi surse de compuși bioactivi cu proprietăți terapeutice sau industriale. Identificarea, caracterizarea și valorificarea acestor compuși pot genera inovații în domeniul medicamentelor, al produselor cosmetice sau al altor aplicații biotehnologice. Colaborarea între instituții de cercetare, universități și sectorul privat poate stimula transferul tehnologic și dezvoltarea de produse inovatoare bazate pe biodiversitatea României.
Protejarea și restaurarea habitatelor naturale
Conservarea biodiversității necesită protejarea și restaurarea habitatelor naturale, precum și gestionarea adecvată a zonelor protejate și a siturilor Natura 2000. Investițiile în conservarea și restaurarea ecosistemelor pot aduce beneficii economice prin creșterea valorii ecologice și turistice a acestor zone, precum și prin furnizarea de servicii ecosistemice, cum ar fi reglarea resurselor de apă, polenizarea și controlul dăunătorilor. În plus, conservarea habitatelor naturale contribuie la menținerea biodiversității și la protejarea speciilor sălbatice, asigurând sustenabilitatea pe termen lung a resurselor naturale.
Concluzie
Valorizarea economică a biodiversității în România prezintă oportunități semnificative pentru dezvoltarea durabilă și conservarea mediului înconjurător. Prin exploatarea sustenabilă a resurselor naturale, promovarea turismului ecologic și stimularea inovației în domeniul biotehnologiei, România poate valorifica bogăția sa biologică într-un mod responsabil și profitabil. Cu toate acestea, este esențială adoptarea unor politici și practici de conservare și gestionare durabilă a biodiversității pentru a asigura protecția mediului înconjurător și prosperitatea economică a viitoarelor generații.
Reunirea sub o singură umbrelă a tuturor serviciilor ecosistemice furnizate de activele ecosistemice preponderente de tip forestier (mai puțin serviciile ecosistemice de aprovizionare reprezentând resursele de lemn) sub sintagma de „produse complementare”, și analiza valorică în acest context, confirmă că valoarea economică, socială, ecologică și culturală a acestora este cu mult superioară față de cea provenită din furnizarea și utilizarea cu precădere a resurselor de lemn. S-a demonstrat, pe cale științifică, faptul că pădurea în picioare este cu mult mai valoroasă decât beneficiile generate de resursa de lemn exploatată. Cunoașterea valorii reale a activelor ecosistemice, a stării acestora și a stocului disponibil lărgește orizontul de timp, în materie de utilizare a serviciilor ecosistemice de tip forestier.
Modelul experimental de evaluare SEEA, folosit în studii de caz cu succes, este un model valoros care trebuie adoptat și de România, așa cum unele țări europene deja au făcut-o. Prin implementarea acestui sistem de evaluare economică se va ajunge la cunoașterea valorii reale a capitalului natural pe care România îl are, numai că până la atingerea premiselor de dezvoltare durabilă mai sunt foarte mulți pași de parcurs. Rezultatele studiilor științifice întreprinse deja pot constitui un inedit punct de pornire pentru a privi capitalul natural al țării dintr-o cu totul altă perspectivă, iar factorul decident are un rol extrem de important. Acesta trebuie să înlesnească accesul la surse de finanțare și să creeze politici coerente care să faciliteze reorientarea economiei forestiere către o altă abordare.
Mai mult, luarea în considerare a măsurilor de reziliență, prin înglobarea elementelor de risc care pot deteriora ecosistemele naturale, este mai mult decât necesară, pentru că externalitățile, indiferent de natura acestora, trebuie să fie recunoscute financiar. Recunoașterea teoretică, în întreaga literatură de specialitate, în politicile și întreg cadrul legislativ adoptat, este bună, dar trebuie să se parcurgă și următorii pași pentru transformarea cadrului normativ în realizări concrete. Implementarea reală a acestor măsuri se va cunoaște doar din reducerea numărului și a efectelor calamităților naturale. Atâta vreme cât efectele acestora continuă să fie pe deplin resimțite de populație, înseamnă că măsurile nu au fost, nici eficiente, și nici reziliente.
Un alt aspect, deloc de neglijat, îl reprezintă noile tehnologii și, de ce nu, chiar noile aplicații de inteligență artificială, pentru că acestea pot contribui la salvarea capitalului natural. Deși România are și câteva exemple de bune practici de exploatare forestieră, în care s-a demonstrat că resursa de lemn poate fi exploatată ca în Suedia ori ca în Finlanda, exploatarea rudimentară bazată pe tehnologii vechi și pe estimare este covârșitoare. De aici rezultă și acele diferențe uriașe de volum de lemn brut, care au fost puse pe seama exploatărilor ilegale. Or, modernizarea sectorului forestier va aduce beneficii, atât populației, cât și mediului înconjurător. Exploatarea din mediul informal trebuie adusă, prin aceste pârghii, către zero.
Laurențiu Ciornei este conf. univ. dr., cercetător științific la Centrul de Studii și Cercetări de Biodiversitate Agrosilvică „Acad. David Davidescu”, Academia Română.
În cadrul Convenției pentru Diversitate Biologică (CBD – Convention on Biological Diversity) care a avut loc la18-29 octombrie 2010, la Nagoya, prefectura Aichi, în Japonia, țările s-au unit și au creat un plan pe 10 ani, divizat în 20 de obiective, pentru protejarea și conservarea sistemelor naturale. Planul, denumit generic Aichi Biodiversity Targets, a expirat la sfârșitul anului 2020, iar majoritatea obiectivelor nu au fost atinse. ↩︎
În funcție de tipurile de investiții, rezultă că „investițiile greenfield și restructurările corporative s-au redus semnificativ, până la 57 milioane euro (-40,3 la sută), continuând trendul descendent început în 2022 și reflectând prudența investitorilor în inițierea de proiecte noi; fuziunile și achizițiile (M&A) au înregistrat 171 milioane euro, în creștere cu 122,9 la sută față de 2023, performanță care surclasează dinamica globală de numai 9 la sută; dezvoltarea de întreprinderi a consemnat o diminuare amplă, de -77,5 la sută, până la 268 milioane euro, marcând cea mai puternică scădere dintre componente și explicând cea mai mare parte a contracției aportului la capital în 2024; restructurările financiare au însumat 1.019 milioane euro, cu 45,1 la sută peste nivelul din 2023. Această inversare de tendință, comparativ cu anul precedent, indică apariția unor necesități de finanțare externă și de optimizare a structurii bilanțiere în cadrul unor grupuri multinaționale prezente în România. Fenomenul este consecvent cu evoluțiile din economiile dezvoltate, unde reconfigurările corporative și tranzacțiile financiare au influențat semnificativ fluxurile de ISD în 2024”.
Cifra de afaceri, ritm de creștere mult mai alert decât numărul mediu de salariați
Studiul arată că, în 2024, „cifra de afaceri totală a întreprinderilor ISD a fost de 274.017 milioane euro, consemnând o creștere marginală atât față de anul anterior (+0,1 la sută), cât și față de 2022 (+0,2 la sută)”. Întreprinderile ISD au înregistrat anul trecut „un număr mediu de 1.299 salariați, în scădere cu 2,0 la sută comparativ cu 2023, dar peste nivelul din anul 2022”.
Grafic 1. Evoluția cifrei de afaceri și a numărului mediu de salariați în întreprinderile ISD
ISSN 2247-5095
În perioada 2014-2024, „cifra de afaceri a crescut într-un ritm mult mai alert decât numărul mediu de salariați (+93,7 la sută față de +9,7 la sută), evidențiind preocuparea constantă a investitorilor străini pentru eficientizarea activității desfășurate în România”.
Exportul de bunuri realizate de întreprinderile ISD, adaptat rapid la schimbări
Din statistica prezentată reiese că, „în anul 2024, comerțul internațional cu bunuri realizat de întreprinderile ISD a reprezentat 70,6 la sută din comerțul internațional cu bunuri al României, continuând tendința ascendentă începută în anul 2021. Exportul total de bunuri (FOB) al întreprinderilor ISD a atins pragul valoric de 65.430 milioane euro, în creștere cu 1,8 la sută comparativ cu anul 2023, în timp ce importurile totale de bunuri (CIF) au consemnat valoarea de 82.450 milioane euro (+ 5,2 la sută).
Dinamica pozitivă a exportului de bunuri din ultimii patru ani, deși în decelerare, sugerează faptul că întreprinderile ISD care operează în economia românească s-au adaptat la schimbările rapide ale cererii și ofertei din piețele externe, în condițiile unui mediu economic global marcat de numeroase provocări. Întreprinderile ISD au contribuit în proporție de 73,3 la sută la exporturile de bunuri ale României și cu 68,7 la sută la importurile totale de bunuri.
Analiza pe grupe de mărfuri a comerțului internațional cu bunuri realizate de întreprinderile ISD relevă faptul că cele mai mari deficite s-au înregistrat în comerțul cu (i) produse chimice și plastice (-8.786 milioane euro), din care gama produse ale industriei chimice, care include medicamente, produse de îngrijire, agenți organici pentru spălat și curățat a înregistrat valoarea de -7.906 milioane euro, (ii) produse minerale (-5.536 milioane euro) și (iii) produse agroalimentare (-2.648 milioane euro). Pe de altă parte, următoarele grupe de mărfuri au înregistrat excedent: mașini, aparate, echipamente și mijloace de transport (+2.463 milioane euro, datorită exportului de mijloace de transport), produse din lemn, hârtie (+346 milioane euro) și alte mărfuri (+264 milioane euro)”.
Majorare semnificativă a investițiilor directe românești în străinătate
Investițiile directe în străinătate (IDS) ale rezidenților români „a înregistrat valoarea de 861 milioane euro, consemnând o majorare semnificativă, de aproximativ 2,3 ori, față de nivelul înregistrat în anul precedent.
Soldul total net de IDS la 31 decembrie 2024 a fost de 7.794 milioane euro, în creștere cu 18,2 la sută comparativ cu anul 2023. În structură, capitalurile proprii au atins valoarea de 6.560 milioane euro (84,2 la sută din soldul IDS), iar instrumentele de natura datoriei 1.234 milioane euro (15,8 la sută).
În ceea ce privește repartizarea soldului IDS pe țări de destinație imediată, Țările de Jos ocupă prima poziție în clasament, cu o contribuție de 19,8 la sută în total (1.542 milioane euro), urmate de Cipru (19,7 la sută), Republica Moldova (6,0 la sută), Italia (5,3 la sută) și Franța (4,1 la sută). Comparativ cu anul precedent, Bulgaria a ieșit din top 5 țări de destinație ale IDS, pe fondul scăderii soldului cu 10,7 la sută”. Analiza arată că „investițiile rezidenților având ca destinație finală alte țări decât România s-au realizat, în general, în mod direct, fără transferul capitalurilor prin țări intermediare”.
Sub aspect geografic, „Germania reprezintă cel mai mare investitor străin în economia românească, menținându-și poziția din perioada anterioară. Companiile germane dețin, atât în mod direct, cât și prin intermediul filialelor și sucursalelor din țări intermediare, investiții de 18.662 milioane euro (14,9 la sută din soldul total al ISD, în creștere cu 0,5 puncte procentuale față de 2023). Clasamentul țărilor investitorilor finali este continuat de Austria (11,3 la sută), Franța (10,3 la sută), Statele Unite ale Americii (6,7 la sută), Italia (5,8 la sută) și Țările de Jos (5,3 la sută), fiecare având expuneri de peste 6.000 milioane euro.
Comparativ cu anul precedent, se remarcă consolidarea poziției Statelor Unite ale Americii pe locul patru în clasamentul investitorilor și preluarea poziției a cincea de către Italia, în detrimentul Țărilor de Jos. Aceste modificări în ierarhia țărilor indică adaptări în strategiile investiționale ale grupurilor multinaționale, reflectând, concomitent, evoluțiile economice specifice fiecărei țări partenere. Grupul celor șase țări analizate contribuie în proporție de 54,2 la sută la soldul total ISD, în timp ce primele zece țări, care controlează fiecare investiții de peste 3.500 milioane euro, au cumulat 67,6 la sută din total, reliefând un grad mediu de concentrare a investițiilor”. O concluzie este că „România se încadrează în categoria țărilor de rezidență ale investitorilor finali care înregistrează un volum semnificativ de ISD, consemnând un sold total de 4.935 milioane euro. Acest rezultat se datorează în principal investițiilor străine directe efectuate de rezidenți în România prin intermediul filialelor înregistrate în străinătate (fenomenul de round tripping) și este influențat de metoda de calcul aplicată, conform metodologiei specifice adoptate la elaborarea acestor statistici”.
Conform principiului „țara investitorului imediat”, studiul subliniază că, „la 31 decembrie 2024, principalele țări prin care capitalul străin a fost investit în România sunt Țările de Jos (20,2 la sută din soldul total al ISD), Germania (13,2 la sută), Austria (13,2 la sută), Cipru (6,9 la sută), Franța (6,9 la sută) și Italia (5,8 la sută). Repartizarea a fost realizată în funcție de țara de rezidență a investitorilor care dețin în mod direct cel puțin 10 la sută din capitalul social al întreprinderilor ISD din România.
Grafic 1. Repartizarea pe țări de origine a soldului net de ISD la 31 decembrie 2024, potrivit principiului țara investitorului final
ISSN 2247-5095
Grafic 2. Repartizarea pe țări de origine a soldului net de ISD la 31 decembrie 2024, potrivit principiului țara investitorului imediat
ISSN 2247-5095
Majoritatea ISD provin din țările membre ale Uniunii Europene (86,3 la sută), în special din zona euro. În ceea ce privește investițiile realizate de țări din afara Uniunii Europene, principalele țări partenere au fost Elveția, Marea Britanie, Turcia, Emiratele Arabe Unite, Statele Unite ale Americii, Israel și Japonia”.
Venituri în scădere ale investitorilor străini direcți în România
La nivelul anului trecut, „veniturile nete realizate de investitorii străini direcți în România au totalizat 10.899 milioane euro, în scădere cu 8,1 la sută față de anul 2023. Acestea au fost formate din:
veniturile nete provenite din participații la capitalurile proprii au înregistrat valoarea de 9.708 milioane euro, în scădere cu 9,8 la sută. Deși pe o pantă descendentă față de anul precedent și sub vârful din 2022, acestea rămân cu 53,0 la sută peste veniturile obținute în ultimul an înainte de pandemie (2019), indicând o profitabilitate robustă a întreprinderilor ISD;
veniturile nete rezultate din dobânzi au urcat la 1.192 milioane euro (+8,3 la sută), atingând maximul istoric în 2024, creșterea fiind explicată atât de creșterea soldului datoriei intragrup, cât și de un nivel mediu încă ridicat al ratelor de dobândă la această datorie. Scăderea veniturilor provenite din participații la capital a fost cauzată în totalitate de creșterea cu 1.070 milioane euro a pierderilor înregistrate de societățile ISD care revin investitorilor străini (de la 3.590 milioane euro în anul anterior).
Comparând veniturile din ISD realizate de nerezidenți cu fluxul net de ISD în perioada 2014-2024, se constată faptul că ecartul dintre cei doi indicatori a atins în 2024 maximul perioadei (5.296 milioane euro). Diferența s-a majorat de la 5.117 milioane euro în 2023 și este de circa 2,5 ori mai mare decât nivelul din 2022 (2.130 milioane euro)”. În opinia autorilor, „una dintre cauzele scăderii fluxului net de ISD o reprezintă scăderea ratei de reinvestire a profiturilor în România, în favoarea transferului acestora nerezidenților. În consecință, contribuția fluxului net de ISD la finanțarea deficitului de cont curent, la a cărui creștere a contribuit prin intermediul veniturilor înregistrate, s-a diminuat, ceea ce obligă România să apeleze la alte surse de finanțare externă, cu implicații asupra dinamicii datoriei externe”.
Sub aspect teritorial, „la sfârșitul anului 2024, soldul total net de ISD a continuat să fie concentrat în regiunea de dezvoltare București-Ilfov (65,4 la sută din total), urmată de regiunea Centru cu o contribuție de 8,3 la sută din total și regiunea Vest, 7,0 la sută. În contrast, nivelurile cele mai scăzute ale investițiilor străine au fost înregistrate de regiunile Nord-Est (2,3 la sută) și Sud-Vest-Oltenia (1,9 la sută). În dinamică, în perioada 2014-2024, două regiuni au înregistrat un ritm de creștere peste medie: regiunea Nord-Vest, unde soldul ISD a crescut de la 3.502 milioane euro la 7.939 milioane euro (+126,7 la sută), permițându-i să ocupe, pentru al doilea an consecutiv, poziția a patra în detrimentul regiunii Sud-Muntenia, respectiv regiunea București-Ilfov (+121,9 la sută) care și-a consolidat poziția în vârful ierarhiei”.
Pe județe, cercetând exhaustiv întreprinderile ISD cu cel puțin 20 de salariați și întreprinderile considerate atipice (97,9 la sută din soldul total ISD), evidențiază municipiul București „ca principal pol de atragere a ISD, al cărui sold la sfârșitul anului 2024 a totalizat 69.164 milioane euro (56,5 la sută din soldul total ISD în aceste categorii de întreprinderi), urmat de județele Ilfov (11.348 milioane euro), Timiș (5.737 milioane euro), Cluj (3.195 milioane euro), Brașov (2.958 milioane euro) și Prahova (2.633 milioane euro).
Grafic 1. Distribuția pe regiuni de dezvoltare a soldului ISD la 31 decembrie 2024
ISSN 2247-5095
Comparativ cu anul 2023, primele trei județe și-au menținut poziția în clasament (municipiul București pe primul loc, urmat de Ilfov și Timiș), în timp ce județul Cluj a devansat județele Brașov și Prahova, ocupând astfel poziția a patra. Cea mai mare creștere relativă a soldului ISD în ultimul an s-a înregistrat în județul Bihor (+39,1 la sută), urmat de Harghita (+26,3 la sută) și Ilfov (+19,5 la sută)”.
În perioada 2014-2024, statistica relevă că „15 județe au înregistrat un ritm de creștere a soldului ISD superior mediei naționale de 106,6 la sută, în timp ce 27 de județe s-au situat sub medie (cinci dintre ele înregistrând scăderi ale investițiilor străine directe). Cele mai dinamice evoluții s-au remarcat în județele Bacău, unde soldul ISD s-a majorat de aproape șase ori (+814 milioane euro), Covasna, unde creșterea a fost de 5,6 ori (+405 milioane euro), Maramureș (+770 milioane euro, de 5,4 ori mai mult) și Harghita (+459 milioane euro, de 4,6 ori mai mult).
Grafic 2. Repartizarea pe județe a soldului ISD în întreprinderile cu cel puțin 20 de salariați și în întreprinderile atipice la 31 decembrie 2024
ISSN 2247-5095
În valoare absolută, cele mai consistente creșteri ale soldului ISD din ultimul deceniu s-au înregistrat în municipiul București (+36.700 milioane euro, +113,0 la sută, ritm ușor peste media națională), Ilfov (+8.195 milioane euro, +259,9 la sută) și Timiș (+2 719 milioane euro, +90,1 la sută, sub media națională). La finalul anului 2024, un număr de 15 județe au depășit pragul de 1.000 milioane euro investiții străine directe primite, număr similar cu cel înregistrat la 31 decembrie 2023.
În contrast, în perioada 2014-2024, cinci județe au înregistrat scăderi ale soldului ISD, cele mai mari fiind înregistrate de Galați (-121 milioane euro) și Mehedinți (-84 milioane euro)”.
Din perspectiva gradului de digitalizare a domeniilor în care s-au făcut investiții străine directe, „repartizarea soldului ISD pe cele patru niveluri de digitalizare relevă faptul că ponderea sectoarelor economice cu nivel înalt și mediu-înalt de digitalizare în soldul total ISD a crescut în ultimul deceniu. Astfel, în timp ce sectoarele de activitate cu nivel înalt de digitalizare au atras investiții străine care le-au permis să-și crească ponderea în totalul soldului ISD de la 31,6 la 32,7 la sută, sectoarele economice cu nivel mediu-înalt de digitalizare au înregistrat cea mai mare creștere, atingând o pondere de 21,8 la sută, de la 16,2 la sută în anul 2014. În ceea ce privește nivelurile mediu-scăzut și scăzut de digitalizare, ponderea acestora în total a scăzut aproximativ în același ritm, cu 3,4 la sută în cazul nivelului mediu-scăzut (până la 11,7 la sută), respectiv 3,3 la sută în cazul nivelului scăzut de digitalizare, care continuă însă să dețină cea mai mare pondere (33,8 la sută din totalul soldului ISD).
În perioada analizată, soldul total ISD s-a dublat în termeni absoluți, de la 61.999 milioane euro în 2014 la 125.035 milioane euro în 2024; cu toate acestea, soldul ISD detaliat pe sectoarele economice analizate a înregistrat ritmuri de creștere diferite: cel aferent nivelului înalt de digitalizare a înregistrat cea mai mare creștere în valoare absolută (+21.253 milioane euro) și un ritm de creștere de +109 la sută, soldul ISD în sectoarele economice cu un nivel mediu-înalt de digitalizare a crescut cu 17.257 milioane euro, înregistrând cel mai mare ritm de creștere (+172 la sută), iar soldul ISD în sectoarele cu nivel mediu-scăzut (+5.265 milioane euro, +56 la sută) și scăzut (+19 259 milioane euro, +84 la sută) a înregistrat ritmuri de creștere sub medie”.
Grafic 1. Grafic A. Ponderea soldului ISD detaliat pe sectoare de activitate în funcție de nivelul de digitalizare
ISSN 2247-5095
Tendința concentrării investițiilor în sectoare economice fără riscuri climatice
Semnalând că „schimbările climatice afectează nu doar natura, ci și activitatea economică și viețile oamenilor, iar riscurile care derivă din aceste schimbări sunt analizate de investitori alături de celelalte riscuri și pot afecta decizia investițională”, realizatorii studiului constată, pe baza statisticii, că „repartizarea fluxurilor și soldurilor ISD în România pe domenii de activitate economică, în funcție de expunerea la riscuri climatice identificate în perioada 2020-2024, relevă tendința investitorilor de a se concentra mai mult asupra sectoarelor economice fără riscuri climatice identificate.
Grafic 2. Concentrarea soldului ISD în funcție de riscul climatic asociat
ISSN 2247-5095
Astfel, soldul ISD în sectoarele economice fără risc climatic identificat a crescut în perioada 2020-2024 de la 58,4 la sută din soldul total ISD la 61,7 la sută.
Creșterea a survenit în ultimii doi ani, după o relativă stagnare în prima parte a intervalului analizat, pe măsură ce investitorii au devenit din ce în ce mai conștienți de aceste riscuri. Soldul ISD din sectoarele cu risc de inundații reprezintă aproximativ 80 la sută din soldul ISD din sectoarele economice cu riscuri climatice identificate, urmat de cel aferent sectoarelor cu risc de temperaturi ridicate (18 la sută), ponderi relativ constante în intervalul analizat”.
Repartizarea investițiilor străine directe pe activități economice arată că „85,5 la sută din soldul total net de ISD este concentrat în patru sectoare de activitate: industrie (37,1 la sută din soldul ISD) – cu precădere în industria prelucrătoare (28,2 la sută), construcții și tranzacții imobiliare (17,3 la sută), comerț (17,2 la sută) și intermedieri financiare și asigurări (14,0 la sută).
Grafic 1. Contribuția sectoarelor de activitate la soldul total net de ISD la 31 decembrie 2024
ISSN 2247-5095
Comparativ cu anul 2023:
soldul total net de ISD a continuat să înregistreze creșteri importante în cele patru sectoare de activitate prezentate anterior. Astfel, în industrie soldul ISD s-a majorat cu 666 milioane euro, în comerț cu 1 275 milioane euro, în intermedieri financiare și asigurări cu 1.595 milioane euro, iar în construcții și tranzacții imobiliare cu 908 milioane euro;
ierarhia domeniilor de activitate care concentrează cele mai mari valori ale soldului ISD s-a menținut, industria rămânând principalul sector de activitate în care au investit nerezidenții; în termeni relativi însă industria și-a redus ponderea în total ISD cu 1,6 puncte procentuale, în timp ce intermedierile financiare și asigurările au câștigat 0,5 puncte procentuale, iar comerțul și construcțiile și tranzacțiile imobiliare au avut variații marginale (de 0,1, respectiv -0,2 puncte procentuale);
sectorul tradables și-a menținut ponderea în soldul total net de ISD, situându-se în anul 2024 la 50,2 la sută (50,5 la sută în 2023, respectiv 50,3 la sută în 2022). Astfel, structura investițiilor străine directe a rămas relativ stabilă, cu o ușoară prevalență menținută de activitățile încadrate în sfera tradables. În mod corespunzător, ponderea sectorului non-tradables a fost de 49,8 la sută din totalul soldului total net de ISD, reflectând echilibrul relativ dintre cele două categorii de activități”.
85,5%
În anul 2024 85,5% din soldul total net de ISD este concentrat în patru sectoare de activitate: industrie, construcții și tranzacții imobiliare, comerț și intermedieri financiare și asigurări.
La 31 decembrie 2024, soldul total net de ISD în România a înregistrat valoarea de 125.035 milioane euro, „în creștere cu 5,8 la sută față de anul anterior, ritm inferior celui consemnat în anul 2023 (+9,6 la sută). În structură, acesta este compus din:
capitaluri proprii (inclusiv profitul reinvestit acumulat) în valoare de 90.833 milioane euro, reprezentând 72,6 la sută din total;
instrumente de natura datoriei în valoare de 34.202 milioane euro, rezultate ca diferență între datoriile societăților ISD în raport cu investitorii străini și societățile nerezidente din grup (49.142 milioane euro) și creanțele societăților ISD asupra acestora (14.940 milioane euro). În structură, datoriile societăților ISD sunt formate în proporție de 74,5 la sută din datorii financiare, 24,2 la sută din datorii comerciale și 1,3 la sută din alte sume de plătit. În cazul creanțelor, ponderea majoritară este deținută de creanțele comerciale (57,7 la sută din totalul creanțelor), creanțele financiare având o pondere de numai 41,0 la sută. Această asimetrie, reflectată prin predominanța finanțării intragrup în structura datoriilor și a relațiilor comerciale în structura creanțelor, ilustrează modul în care întreprinderile ISD din România sunt integrate atât financiar, cât și operațional în rețelele companiilor-mamă, precum și caracterul preponderent productiv al societăților în care s-a investit”.
Soldul la sfârșitul anului 2023
Tranzacții
Alte modificări
Soldul la sfârșitul anului 2024
Total
118 231
5 603
1 202
125 035
1.
Capitaluri proprii
84 759
4 600
1 474
90 833
2.
Instrumente de natura datoriei (a – b)
33 472
1 002
-272
34 202
a
Datorii
47 159
2 040
-57
49 142
i
Datorii financiare
34 867
1 841
-80
36 628
ii
Datorii comerciale
11 566
289
34
11 890
iii
Alte sume de plătit
725
-90
-11
624
b
Creanțe
13 687
1 038
215
14 940
i
Creanțe financiare
5 522
481
127
6 130
ii
Creanțe comerciale
7 998
530
94
8 621
iii
Alte sume de primit
166
27
-5
189
Cel mai scăzut nivel din ultimii zece ani al soldului total net de ISD raportat la PIB
35,3%
În anul 2024 soldul total net de ISD raportat la PIB a fost de 35,3%, cel mai scăzut nivel din ultimii zece ani și în scădere cu 1,1% față de 2023.
În 2024, după cum rezultă din analiză, „soldul total net de ISD raportat la PIB a fost de 35,3 la sută, cel mai scăzut nivel din ultimii zece ani și în scădere cu 1,1 puncte procentuale față de 2023. La fel ca în cazul fluxului net de ISD raportat la PIB, scăderea a fost cauzată de creșterea mai accelerată a PIB nominal în euro (+9,1 la sută) comparativ cu avansul soldului ISD (+5,8 la sută). Raportat la populația rezidentă, soldul ISD a atins nivelul de 6.567 euro/locuitor, cu 365 euro mai mult decât în anul precedent (+5,9 la sută)”.
Din punctul de vedere al repartizării fluxului net de ISD pe domenii de activitate, „în anul 2024, 77,2 la sută din fluxul net de ISD a fost direcționat spre trei domenii: intermedieri financiare și asigurări (1.634 milioane euro), industrie (1.420 milioane euro) și comerț (1.272 milioane euro). În industrie, cea mai mare parte a investițiilor s-a orientat către energie electrică, gaze și apă (856 milioane euro), care a devansat industria prelucrătoare (212 milioane euro), liderul din anul precedent.
În cadrul industriei prelucrătoare, principalele activități beneficiare de investiții străine directe au fost: prelucrare țiței, produse chimice, cauciuc și mase plastice (234 milioane euro), ciment, sticlă și ceramică (202 milioane euro) și alte ramuri ale industriei prelucrătoare (119 milioane euro). Cu toate acestea, o componentă a industriei prelucrătoare a consemnat cele mai mari ieșiri de investiții din anul 2024 (metalurgia, -283 milioane euro)”.
Grafic 1. Fluxul net de ISD detaliat pe principalele activități economice în anul 2024
ISSN 2247-5095
Totodată, „fluxul net de ISD aferent construcțiilor și tranzacțiilor imobiliare a redevenit pozitiv, consemnând o creștere de 651 milioane euro, de la -24 milioane euro. Această evoluție a readus sectorul pe locul al patrulea în clasamentul activităților cu cele mai importante intrări de ISD, la un nivel comparabil cu cel consemnat în anul 2022. Revenirea s-a datorat în principal diminuării fluxului aferent instrumentelor de natura datoriei (de la -1.299 milioane euro la -33 milioane euro), pe fondul reluării creditării intragrup”.
După cum evidențiază studiul, „cele mai mari aporturi la capital s-au înregistrat în industrie (1.604 milioane euro), urmate de construcții și tranzacții imobiliare (543 milioane euro) și agricultură, silvicultură și pescuit (78 milioane euro).
Profitul reinvestit s-a concentrat cu precădere în sectoarele intermedieri financiare și asigurări (1.431 milioane euro), comerț (776 milioane euro) și activități profesionale, științifice, tehnice și administrative și servicii suport (353 milioane euro).
În ceea ce privește instrumentele de natura datoriei, intrările nete s-au înregistrat în sectoarele intermedieri financiare și asigurări (+585 milioane euro), comerț (+571 milioane euro) și tehnologia informației și comunicații (+281 milioane euro), în timp ce industria (-445 milioane euro), activitățile profesionale, științifice, tehnice și administrative și servicii suport (-92 milioane euro) și agricultura (-29 milioane euro) au consemnat rambursări nete”.
Sub coordonarea lui Cosmin Marinescu,viceguvernator BNR
Proiectul Economic@BNR a fost inițiat ca demers de analiză, evaluare și sprijin în fundamentarea deciziilor de politică economică. Reprezintă, totodată, un cadru amplu de informare și dezbatere, destinat atât publicului larg, cât și factorilor de decizie în domeniul politicii economice. Proiectul oferă o platformă de discuție asupra progreselor, riscurilor, vulnerabilităților și provocărilor cu care se confruntă economia României în contextul extins al politicilor interne și internaționale. Prin elaborarea de radiografii grafice pe diverse teme economice, dar și prin dezbaterile aferente, Economic@BNR urmărește alinierea la bunele practici internaționale, prin contribuții sporite din partea Băncii Naționale a României la creșterea nivelului de educație economică și financiară.
Evaluarea parcursului României în context european este un demers de reconfirmare a identității noastre într-o Europă în rapidă schimbare, dar și o introspecție asupra a ceea ce dorim să devenim, ca țară și economie.
În prezent, Uniunea Europeană se confruntă cu provocări economice globale, care amenință poziția blocului comunitar în cadrul economiei mondiale, dar și cu importante provocări geostrategice și de securitate.
În contextul global al ultimelor decenii, aderarea României la Uniunea Europeană a fost un pas crucial, cel mai important proiect de țară, care a influențat considerabil traiectoria economiei și a societății românești.
Privind retrospectiv, România a navigat bine printre oportunitățile și provocările apartenenței la Uniune, obținând progrese importante în plan economic, social și instituțional și demonstrând coeziune în raport cu valorile europene, dar și reziliență economică în contextul crizelor. România a atras fonduri europene substanțiale, care au contribuit major la dezvoltarea economică și socială a țării, constituind o sursă esențială pentru accelerarea modernizării economiei și creșterea nivelului de trai.
Deși semnificative, progresele cantitative curente nu sunt însă suficiente pe termen lung, acestea necesitând un suport calitativ substanțial pentru a deveni sustenabile și pentru a contribui la dezvoltarea propriului „capital social” al țării, ca vector de modernizare și progres în următoarele decade.
Economia globală continuă să se confrunte cu multiple provocări privind stabilitatea și predictibilitatea, amplificate de amenințările de securitate și războiul tarifelor comerciale care afectează ordinea economică mondială. Pentru România, tabloul anului 2025 reliefează un spectru larg de riscuri, economice și politice, interne dar mai ales externe. Provocările-cheie rămân cele privind consolidarea finanțelor publice și sustenabilitatea financiară.
I. Creștere / Convergență /Competitivitate / Reziliență
În ultimele două decenii, România a înregistrat cel mai rapid avans dintre țările Uniunii Europene în ceea ce privește convergența economică reală, recuperând mai mult de jumătate din decalajul față de zona euro (la PPS).
În paralel cu restructurarea sectoarelor economice, comerțul exterior al României a cunoscut o dinamică semnificativă, iar structura exporturilor s-a îmbunătățit calitativ prin creșterea ponderii produselor manufacturate.
Investițiile străine directe provenite din țările Uniunii au exercitat un rol crucial în transformarea economică a României, în special în industrie, în sectorul bancar, comerț și servicii, stimulând crearea de locuri de muncă.
Reziliența economiei a fost testată de crize suprapuse – pandemie, război, criză energetică – context în care s-au adâncit deficitele publice și externe, mai ales prin politici bugetare expansioniste, deficitul bugetar al României, de 9,3% (ESA) din PIB în 2024, înregistrând cel mai amplu derapaj din UE.
Pentru România, în 2024, PIB pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare era de 4 ori mai mare decât în urmă cu douăzeci de ani. Creșterea accelerată a fost susținută de aderarea europeană, adoptarea unor reforme și intensificarea intrărilor de investiții străine directe. (grafic 1)
Grafic 1. PIB pe locuitor la PPSc
Notă: România a semnat Tratatul de aderare în data de 25 aprilie 2005 și a aderat efectiv la Uniunea Europeană în data de 1 ianuarie 2007. Sursa: Eurostat, calcule BNR
În ultimii 20 de ani, România a înregistrat cel mai rapid avans privind convergența reală din Uniune, recuperând peste jumătate din decalajul față de zona euro. Nivelul din 2024, de peste 75% din media zonei euro, este apropiat de cel al Poloniei și ușor peste Ungaria. (grafic 2)
Grafic 2. PIB pe locuitor la PPS, pondere în media zonei euro
*) date provizorii Sursa: Eurostat, calcule BNR
Ponderea comerțului internațional al României în activitatea economică a înregistrat tendințe ascendente în ultimele decenii. Totuși, gradul de deschidere comercială rămâne redus față de țările din regiune, fiind influențat de o multitudine de factori, precum calitatea infrastructurii. Schimburile comerciale ale României cu țările UE au crescut în ultimii 20 de ani, reflectând integrarea tot mai profundă în lanțurile valorice europene. Reorientarea a redus dependența de alte piețe, relativ mai volatile, și a consolidat legăturile comerciale în cadrul pieței unice. În ultimele două decenii, exporturile României au crescut atât în volum, cât și în complexitate. Dependența acestora de materii prime din import a scăzut, iar structura s-a îmbunătățit calitativ prin creșterea ponderii produselor cu intensitate tehnologică mai ridicată. (grafic 3,4)
Grafic 3. Structura exporturilor de bunuri ale României
*) Produse alimentare și animale vii; Băuturi și tutun; Uleiuri, grăsimi și ceruri de origine vegetală și animală; Bunuri necuprinse în altă secțiune. Sursa: INS
Grafic 4. Structura exporturilor de bunuri, 2024 versus 2006
Sursa: INS
Ponderea exporturilor de tehnologie medie și înaltă în total exporturi a înregistrat un ritm de creștere consistent după aderarea la Uniunea Europeană. Exporturile de bunuri cu valoare adăugată mai mare reflectă creșterea investițiilor destinate avansului tehnologic al economiei. În ultimele decenii, importurile de bunuri ale României au înregistrat o continuă traiectorie ascendentă, reflectând integrarea tot mai profundă a economiei în lanțurile comerciale globale, dar și creșterea puternică a consumului intern, alimentat de politicile publice. (grafic 5, 6)
Grafic 5. Structura importurilor de bunuri
*) Produse alimentare și animale vii; Băuturi și tutun; Uleiuri, grăsimi și ceruri de origine vegetală și animală; Bunuri necuprinse în altă secțiune. Sursa: INS
Grafic 6. Structura importurilor de bunuri, 2024 versus 2006
Sursa: INS
Investițiile străine directe (ISD) au contribuit consistent la crearea de locuri de muncă, creșterea productivității factorilor de producție, inclusiv prin adoptarea de tehnologii avansate, dar și la o mai bună integrare în lanțurile de producție europene și globale.
ISD au jucat un rol esențial în modernizarea economică a României, majoritatea provenind din țările UE, în special în industrie, sectorul bancar, comerț și servicii. Structura de proveniență a ISD a fost relativ stabilă de-a lungul timpului, demonstrând soliditatea relațiilor economice. (grafic 7)
Grafic 7. Repartizarea ISD în România în funcție de țara de origine a investitorului imediat
Sursa: BNR
Gradul scăzut al intermedierii financiare reprezintă o vulnerabilitate structurală a economiei românești. Un element-cheie al creșterii intermedierii financiare este continuarea evoluției către o economie cu valoare adăugată ridicată, inclusiv prin utilizarea fondurilor europene. (grafic 8)
Grafic 8. Intermedierea financiară indirectă* în cazul României
*) ponderea în PIB a creditului acordat sectorului privat, exclusiv IFN Sursa: BCE
Creditarea sectorului privat s-a înscris în tendințele din regiune și din zona euro, inclusiv în contextul relativei sincronizări a conduitelor politicilor monetare regionale Evoluția ponderii creditelor acordate populației s-a sincronizat parțial cu a celorlalte economii. Ponderea creditelor pentru locuințe în totalul creditelor acordate populației a devenit majoritară, recuperând la mijlocul deceniului trecut decalajul față de regiune, iar apoi a continuat să crească lent, către zona mediană a valorilor din regiune și din zona euro. România a înregistrat progrese substanțiale în reducerea ratei inflației IAPC, deși nivelul acesteia s-a plasat adesea peste criteriul Maastricht, reflectând rigidități structurale, politici fiscale prociclice sau șocuri externe, acestea afectând de altfel și celelalte state din regiune.
Deficitul bugetar a depășit frecvent 3% din PIB, începând cu 2019 și în special în anii de criză, culminând însă cu un maxim recent de 9,3% din PIB (ESA) în 2024. Astfel, traiectoria puternic ascendentă a datoriei publice indică necesitatea unei consolidări fiscale mai consistente. Datoria publică a României este mai redusă în raport cu majoritatea statelor europene și față de media Uniunii, însă nivelul acesteia a înregistrat una dintre cele mai mari creșteri comparativ cu anul 2007, reflectând cauzele interne ale amplificării dezechilibrului fiscal. Ratele dobânzilor pe termen lung au scăzut treptat, pe seama îmbunătățirii indicatorilor macroeconomici și a încrederii. Evoluția recentă reflectă o schimbare de direcție a politicilor monetare la nivel global. Cursul de schimb leu/euro s-a situat pe o traiectorie lent crescătoare. La nivelul anului 2024, soldul contului curent al statelor membre ale Uniunii variază semnificativ, reflectând diferențele dintre acestea în ceea ce privește factorii de creștere economică și caracteristicile de competitivitate ale sectoarelor și schimburilor comerciale. Soldul balanței comerciale și cel al contului curent au fluctuat semnificativ în ultimele două decenii, reflectând fidel evoluția soldului bugetar și modelul de creștere economică bazat pe consum (acesta din urmă fiind, într-o proporție semnificativă, acoperit prin intermediul importurilor). (grafic10)
Grafic 10. Balanța comercială și contul curent
Sursa: BNR
În perioada 2014-2021, deficitul de cont curent a fost preponderent acoperit prin fluxurile nongeneratoare de datorie, însă în anii 2022-2024 principala sursă de finanțare a fost dată de titlurile de stat. Remitențele personale au completat consistent veniturile populației. (grafic 9)
Grafic 9. Acoperirea deficitului de cont curent
Sursa: BNR
România continuă să dețină o poziție investițională netă negativă (țară net debitoare), aspect ce reflectă o anumită dependență de capitalul extern. Această situație implică anumite riscuri în fața șocurilor externe, precum creșterea dobânzilor internaționale sau volatilitatea piețelor.
II. Companii / Finanțare / Energie / Infrastructură
Structura economiei românești s-a apropiat semnificativ de configurația de la nivel comunitar, în special în privința ponderii industriei și a serviciilor, iar agricultura se caracterizează prin avantaje comparative considerabile.
În contextul aderării la UE, România a beneficiat de creșterea puternică a rolului companiilor cu capital străin, însă în ultimii 2-3 ani se conturează o revenire semnificativă a companiilor cu capital majoritar românesc.
Energia a devenit problema-cheie a economiei postpandemie la nivel global, iar România beneficiază de avantaje competitive majore în plan regional, prin cel mai redus grad de dependență energetică din regiune.
Deși s-au înregistrat progrese consistente în dezvoltarea infrastructurii de transport, impulsionate semnificativ prin accesarea fondurilor UE, România trebuie încă să recupereze decalaje importante în planul calității și diversității infrastructurii, inclusiv în energie și în sectorul utilităților.
Creșterea economică a României s-a situat în general peste media UE, cunoscând însă fluctuații ciclice mai pronunțate atât în timpul crizei financiare și al pandemiei, cât și în perioadele de expansiune din preajma aderării la UE și din anii 2014-2018. (grafic 11)
Grafic 11. PIB real
p) prognoză IMF Datamapper, 24 aprilie 2025 Sursa: Eurostat
În ultimele decenii, consumul a reprezentat în general principalul motor al creșterii economice. Absorbția internă a fost acoperită, în bună măsură, din importuri, ceea ce conferă cererii externe nete un aport negativ la dinamica PIB pentru aproape întreaga perioadă. (grafic 12)
Grafic 12. Contribuții ale componentelor cererii la creșterea economic
Sursa: Eurostat
Structura economiei românești s-a apropiat treptat de configurația de la nivel comunitar, în special în privința ponderii principalelor sectoare (industria și serviciile). În ultimii ani, în contextul încetinirii dinamicii PIB, convergența structurală înregistrează o serie de abateri. (grafic 13, 14)
Grafic 13. Structura PIB, Grafic 14. Sectoarele economiei românești
Sursa: Eurostat
Gradul de specializare s-a îmbunătățit, astfel încât economia poate să producă și să exporte o gamă mai largă de bunuri cu valoare adăugată mare. Astfel, gradul sporit de complexitate a produselor exportate evidențiază adâncirea acestui proces de dezvoltare economică.
După aderarea la Uniunea Europeană, reducerea progresivă a ponderii economiei informale în PIB a sprijinit creșterea economică și convergența la standardele UE, a permis îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru angajați și a facilitat accesul populației la diferite surse de finanțare.
Piața de capital se confruntă cu anumite provocări legate de nivelul redus de economisire la nivelul gospodăriilor și de participarea limitată a investitorilor instituționali și individuali. Aceste limite se explică și prin numărul relativ mai redus al întreprinderilor din România.
În contextul aderării europene, România înregistrează o creștere semnificativă a rolului companiilor cu capital străin în economie. În ultimii ani, se conturează însă o inversare a acestei tendințe atât în cazul companiilor nefinanciare, cât și al instituțiilor de credit. (grafic 15, 16)
Grafic 15. Companii nefinanciare cu capital majoritar românesc
Sursa: MF, calcule BNR
Grafic 16. Instituții de credit cu capital majoritar românesc
Sursa: MF, calcule BNR
Deficiențele de capitalizare au efecte negative în legătură cu disciplina la plată în economie, reziliența firmelor la șocuri, accesul la finanțare și dezvoltarea sectorului privat în general. Importanța relativă a companiilor cu astfel de deficiențe a scăzut în ultimii zece ani. (grafic 17)
Grafic 17. Companii cu deficiențe de capitalizare
Sursa: MF, calcule BNR
Companiile cu capital românesc au o contribuție tot mai importantă în economie, această evoluție fiind susținută de întreprinderile mici și mijlocii, în timp ce corporațiile au înregistrat anumite contribuții pozitive mai consistente în perioada postpandemie. (grafic 18, 19)
Grafic 18. Valoarea adăugată brută a companiilor cu capital românesc
Sursa: MF, BNR
Grafic 19. Valoarea adăugată brută a companiilor cu capital străin
Sursa: MF, BNR
Modelul de finanțare a companiilor nefinanciare din România, orientat cu precădere către surse interne și pe termen scurt, de unde și acumularea datoriilor comerciale, limitează dezvoltarea sectorului și reduce capacitatea acestuia de gestionare a șocurilor. (grafic 20, 21)
Grafic 20. Structura pasivului companiilor nefinanciare din România
Sursa: MF, BNR
Grafic 21. Datorii comerciale ale companiilor nefinanciare
Sursa: BCE (Conturile financiare naționale)
Dezvoltarea cadrului politicilor prudențiale după criza financiară din 2008 a contribuit la o evoluție sustenabilă a creditării, perioadele de creștere mai rapidă a creditului acordat sectorului real fiind caracterizate de dinamici mai reduse ale ratelor de neperformanță. Sectorul bancar românesc a continuat să își îmbunătățească reziliența la șocuri, inclusiv capacitatea de finanțare a economiei, indicatorii prudențiali situându-se peste valorile medii ale UE, atât în ceea ce privește solvabilitatea, cât și lichiditatea.
Mixul energetic al României are o structură similară celui al Uniunii, fiind bazat în mică măsură pe combustibili fosili. Ponderea energiei regenerabile este adesea considerabilă, iar proiectul off-shore de exploatare a gazelor naturale va genera beneficii semnificative. În domeniul energiei, România beneficiază de avantaje competitive majore în plan regional, prin cel mai redus grad de dependență energetică regională, ceea ce face ca România să poată avea un rol deosebit de important, pe termen mediu, în planul securității energetice europene. (grafic 22)
Grafic 22. Gradul de dependență energetică (importuri nete de energie)
Sursa: Eurostat
România a înregistrat progrese semnificative privind eficiența utilizării surselor de energie primară în economie. Cantitatea de energie consumată pe unitatea de PIB (în USD) s-a redus cu aproximativ 40%, iar emisiile poluante s-au diminuat cu 26%. (grafic 23, 24)
Grafic 23. Evoluția intensității energetice a economiei
Notă: Nivelul de intensitate energetică a energiei primare este calculat ca raportul dintre producția de energie și PIB măsurat la paritatea puterii de cumpărare. Intensitatea energetică oferă o imagine privind cantitatea de energie utilizată pentru a produce o unitate de producție economică (PIB). Un nivel mai scăzut indică faptul că este utilizată mai puțină energie pentru o unitate de producție. Sursa: World Bank, World Development Indicators Database (EG.EGY.PRIM.PP.KD), 2025
Grafic 24. Variația emisiilor de gaze cu efect de seră, 2023 versus 2007
Sursa: Comisia Europeană, EDGAR − Emissions Database for Global Atmospheric Research, 2024
România este destul de bine conectată la rețelele europene de gaze naturale, dar și la piața europeană de energie electrică, dată fiind infrastructura energetică în continuă dezvoltare, pentru a răspunde necesităților complexe actuale, inclusiv în relația cu Republica Moldova. România se poziționa în 2023 pe ultimul loc din regiune în privința infrastructurii rutiere. Densitatea rețelei de cale ferată este în proximitatea mediei europene, dar mult mai restrânsă decât cele din țările apropiate. În ultimii ani, România a recuperat parțial din aceste decalaje.
În ultimele două decenii, modernizarea infrastructurii aeroportuare a permis îmbunătățirea sensibilă a conectivității aeriene internaționale. În paralel, s-a produs o creștere intensivă a numărului de mijloace de transport urban, îndeosebi prin intermediul fondurilor europene. România se situează peste media UE în ceea ce privește accesul la internet și viteza de transfer. Pe de altă parte, accesul la infrastructura de canalizare și încălzire rămâne problematic pentru o parte destul de importantă a populației, de unde și provocările de dezvoltare în mediul rural. (grafic 25, 26)
Grafic 25. Acces la utilități
Sursa: Eurostat
Grafic 26. Acces la internet
Sursa: Eurostat
Accesul la serviciile medicale este peste media UE, dar anumiți indicatori calitativi privind, de exemplu, mortalitatea prematură au asociate valori ridicate comparativ cu majoritatea statelor din regiune și cu media Uniunii, ceea ce indică nevoia de prioritizare a investițiilor. Pentru a beneficia de competitivitate fiscală în atragerea investițiilor străine directe, impozitarea capitalului în România se află sub media UE, țările din Europa Centrală și de Est adoptând o impozitare a companiilor mai redusă și cât mai simplu de aplicat (cota unică). În legătură cu impozitarea muncii, România se poziționează în proximitatea mediei UE, iar facilitățile fiscale de care au beneficiat numeroase sectoare (IT, construcții, sectorul agricol, industria alimentară) au fost retrase în vederea consolidării situației bugetare. (grafic 27)
Grafic 27. Impozitarea veniturilor din muncă, 2023
Notă: Referința este un singur lucrător fără copii care câștigă salariul mediu al unei țări. Sursa: Eurostat
III. Muncă / Ocupare / Șomaj / Productivitate
În ultimele două decenii, piața muncii din România a înregistrat progrese notabile, cu creșteri ale ocupării și ale productivității muncii; totodată, unele sectoare se caracterizează prin deficite de resursă umană calificată.
Rata de ocupare totală se menține încă sub media UE, fiind relevante în continuare disparitățile regionale și nivelurile scăzute pentru anumite categorii, precum tinerii sau femeile, unde sunt decalaje de recuperat.
Rata șomajului a scăzut considerabil, însă progresele au fost limitate de anumite rigidități structurale, precum mobilitatea geografică redusă și discrepanțele între calificările forței de muncă și cerințele angajatorilor.
Salariul real s-a triplat, reflectând o îmbunătățire semnificativă a puterii de cumpărare, evoluția fiind determinată de câștigurile de productivitate, într-un context de stabilitate financiară și de aliniere la standardele UE.
Rata de ocupare a muncii a crescut semnificativ, recuperând din decalajele față de țările UE. O provocare rămâne, în continuare, alături de nivelul mai scăzut în cazul anumitor categorii (în principal tineri și femei), persistența disparităților regionale și a diferențelor urban-rural. (grafic 28)
Grafic 28. Rata de ocupare din perspectivă regională în 2024
Sursa: Eurostat
Rata șomajului a înregistrat scăderi importante, evoluții mai ample fiind în prezent împiedicate de trăsăturile structurale ale pieței muncii, precum factorii demografici, mobilitatea redusă a forței de muncă, necorelări între calificările solicitate de companii și cele deținute de candidați.
Numărul de salariați în economie a crescut, în contextul în care dinamica sectorului serviciilor și al industriei reflectă tranziția către activități economice cu valoare adăugată mai ridicată, ceea ce a contribuit și la o anumită restructurare a pieței muncii și a calificărilor necesare. Câștigurile salariale reale au crescut semnificativ, pe de o parte pe seama productivității, dar și a unor factori precum alinierea la standardele UE și politicile privind salariul minim. Au crescut considerabil costurile cu forța de muncă, generând îngrijorări privind competitivitatea și inflația. (grafic 29)
Grafic 29. Câștiguri salariale nete în termeni reali
Notă: Referința este un singur lucrător fără copii care câștigă salariul mediu al unei țări. Sursa: Eurostat, calcule BNR
În ultimele două decenii, în România, salariul mediu net s-a triplat, iar productivitatea muncii a crescut, chiar dacă într-un ritm mai puțin alert. Diferențele de dinamică, îndeosebi cele din ultimii ani, generează acum noi provocări, legate de costul muncii și, implicit, de competitivitate.
Flexibilizarea pieței muncii prin creșterea procentului de angajați în regim de contract temporar sau program parțial poate reprezenta un răspuns adecvat în raport cu provocările generate de caracteristicile structurale ale pieței muncii, dar și de obiectivele privind echilibrul muncă-viață.
De altfel, numărul redus de angajați în regim de contract temporar sau cu program parțial se reflectă, alături de participarea redusă la programe de formare profesională, și în numărul de ore lucrate efectiv săptămânal. (grafic 30)
Grafic 30. Populația ocupată în funcție de numărul mediu de ore efectiv lucrate (pe săptămână la locul de muncă principal, 2023)
Notă: Pentru intervalul 25-29,5 ore, Bulgaria și Croația nu sunt reprezentate din cauza fiabilității scăzute adatelor. Sursa: Eurostat
Siguranța la locul de muncă a crescut considerabil, astfel încât România avea, în 2022, cea mai mică rată de incidență în cazul accidentelor de muncă nonfatale, cu diferențe la nivel de sectoare ce țin, în principal, de conținutul efectiv al activităților desfășurate.
IV. Calitatea vieții / Inegalități / Incluziune socială / Speranța de viață
Percepția privind calitatea vieții rămâne peste media UE, în pofida unui ușor regres din ultimul an. Condițiile de locuire s-au îmbunătățit consistent în ultimii zece ani, în linie cu progresele obținute în sectorul construcțiilor.
Dezvoltarea economică a contribuit la reducerea inegalității veniturilor. Totuși, România continuă să înregistreze valori relativ ridicate ale acestor indicatori în raport cu mediile aferente de la nivelul Uniunii Europene.
Îmbunătățirea nivelului de trai a contribuit la reducerea generalizată a riscului de sărăcie, însă se mențin disparități importante în ceea ce privește populația din mediul rural, de unde nevoia de regândire a politicilor sociale.
În ultimul deceniu, România a înregistrat cea mai pronunțată creștere a speranței de viață din regiune, aspect reflectat și de creșterea gradului de satisfacție privind condițiile de trai, dar persistă unele dezechilibre sociale.
Dezvoltarea economică din ultimii ani a contribuit la o reducere semnificativă a inegalității veniturilor și la diminuarea riscului general de sărăcie, deși statisticile reflectă încă nevoia unei accelerări a recuperării decalajelor regionale și, mai ales, la nivelul dezvoltării rurale. O parte importantă a populației României locuiește în mediul rural. Deși îmbunătățirea nivelului de trai din ultimii ani a condus la o reducere generalizată a riscului de sărăcie, incidența riscului de sărăcie în zonele rurale continuă să depășească semnificativ media UE și situația din regiune. (grafic 31)
Grafic 31. Persoane expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială
Sursa: Eurostat
În ultimul deceniu, România a înregistrat cea mai pronunțată creștere a speranței de viață dintre țările din regiune și un avans considerabil al satisfacției privind nivelul de trai. Crizele specifice ultimilor ani au avut un impact mai redus asupra percepției privind calitatea vieții. (grafic 32)
Grafic 32. Speranța de viață
Sursa: Eurostat
Condițiile de locuire au înregistrat îmbunătățiri, rata de supraaglomerare a spațiilor locative a scăzut, iar costurile locative s-au diminuat – raportat la venitul disponibil, astfel încât valorile mediane coboară acum sub cele înregistrate la nivel european. Percepția populației asupra siguranței financiare s-a ameliorat, susținută de evoluțiile favorabile ale venitului real. Ca efect, ponderea persoanelor în incapacitate de a face față cheltuielilor neprevăzute a urmat o tendință descendentă, dar mai lentă în cazul României. (grafic 33)
Grafic 33. Incapacitatea de a face față cheltuielilor neprevăzute
Sursa: Eurostat
Încrederea consumatorilor și a mediului de afaceri în perspectivele economice și ale pieței muncii din România s-a menținut, în ultimii ani, la niveluri superioare mediei UE și a țărilor din regiune, în pofida contextului internațional și regional dificil, caracterizat de un nivel ridicat de incertitudine.
Indicatorii privind calitatea vieții, potrivit indicelui dezvoltării umane, și cei privind percepția asupra guvernanței din România au înregistrat creșteri importante în perioada postaderare, fiind consemnat un ritm susținut de recuperare a decalajelor față de toate țările din regiune. În ceea ce privește indicele regimului democratic, poziționarea României sub mediana de la nivel european este specifică regiunii Europei Centrale și de Est, evoluțiile interne din ultimii ani reflectându-se în deteriorarea mai multor componente ale indicatorului. România se caracterizează prin cel mai mare număr de studenți înscriși în universități din Europa Centrală și de Est, în creștere după perioada pandemiei. Domeniile sănătății și educației sunt sub media UE, însă interesul pentru tehnologia informației și comunicațiilor este în continuă creștere. (grafic 34)
Grafic 34. Numărul de studenți înscriși în alte țări ale UE (licență și master)
Sursa: Eurostat
V. Fonduri europene / Coeziune / Dezvoltare regională / Investiții și reforme PNRR
Fondurile europene au constituit pentru România, în ultimele decenii, o sursă esențială de accelerare a dezvoltării economice și sociale a țării, prin intermediul celor aproape 100 miliarde euro fonduri absorbite.
Fondurile UE primite anual au depășit cu mult contribuțiile României la bugetul UE, beneficiul net total de aproximativ 70 miliarde euro fiind în creștere, pe măsura implementării NextGenerationEU și CFM 2021-2027.
Sume consistente au fost direcționate către dezvoltare regională și coeziune, agricultură și dezvoltare rurală, iar mecanismele specifice au asigurat finanțarea redresării și rezilienței postcriză.
În pofida unor blocaje, Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) este un catalizator și o importantă sursă de finanțare pentru reforme și investiții pe care România trebuie să le implementeze în următorii ani.
Fondurile europene au constituit, pentru toate țările din regiune, o sursă importantă de finanțare a unor reforme și investiții importante, care au contribuit semnificativ la reducerea decalajelor de dezvoltare, creșterea coeziunii și rezilienței, precum și la sprijinirea tranziției la economia viitorului. (grafic 35)
Grafic 35. Fonduri primite de la Uniunea Europeană
Sursa: Spending and revenue − European Commission 2000-2023
Pentru România, din cele peste 100 miliarde euro fonduri europene primite, sub 5% au fost destinate sprijinirii procesului de aderare, restul fiind fonduri destinate alinierii la obiectivele generale ale integrării europene, inclusiv în privința gestionării efectelor unor perioade de criză. În pregătirea aderării europene, cele mai consistente alocări pentru România au fost cele aferente instrumentelor de preaderare precum PHARE și ISPA – prioritatea transport, iar în ceea ce privește sumele primite de la Comisia Europeană, cele aferente PHARE și SAPARD.
În perioada 2007-2023, fondurile europene primite anual au depășit cu mult contribuțiile României la bugetul UE, beneficiul net total fiind de aproximativ 70 miliarde euro. Vârfurile de creștere au fost înregistrate în privința transferurilor de capital în anii 2015 și 2022-2023.
Începând cu anul 2007, în privința sumelor primite de la bugetul UE, România a încasat, în medie, aproximativ 6 miliarde euro pe an. Cu actuala perioadă de programare în plină implementare și în contextul noilor provocări, la nivel european se discută deja despre bugetul UE post-2027.
Dintre finanțările postaderare, sume consistente au fost direcționate către dezvoltarea regională și coeziune, urmate de agricultură și dezvoltare rurală. În plus, mecanisme specifice au asigurat finanțarea redresării și rezilienței în perioada postpandemie.
Pentru proiectele din Fondurile Structurale și de Investiții, Fondul de ajutor european pentru persoanele defavorizate și plățile din Fondul European de Garantare Agricolă, nivelul absorbției a fost unul ridicat, în medie de peste 90 la sută, la finalul anului 2024.
Pentru dezvoltarea rețelei de transport rutier, începând din 2007 România a beneficiat de alocări de fonduri europene în sumă totală de circa 10,4 miliarde euro. Două treimi din această sumă totală au fost efectiv utilizate pentru finanțarea de proiecte de profil.
În ceea ce privește alocările pe regiuni de dezvoltare, cele mai mari sume prevăzute prin Programele Regionale post-2020 pentru dezvoltarea infrastructurii rutiere sunt fondurile aferente Regiunii Nord-Vest, urmată de Regiunea Vest și, respectiv, Sud-Muntenia. Pentru cercetare, dezvoltare și inovare, începând cu anul 2007 România a beneficiat de fonduri europene în sumă totală de 2,8 miliarde euro. Aproape jumătate din aceste fonduri au fost efectiv utilizate pentru finanțarea de proiecte de profil. (grafic 36)
Sursa: Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene
În ceea ce privește alocările de fonduri europene pe regiuni de dezvoltare, cele mai mari sume prevăzute prin Programele Regionale post-2020, pentru cercetare, dezvoltare și inovare, sunt fondurile aferente Regiunii Nord-Est, urmată de Centru și, respectiv, Sud-Muntenia. Pentru dezvoltarea infrastructurii de sănătate, începând cu anul 2007 România a beneficiat de alocări în sumă de 5,5 miliarde euro, provenite din surse diferite – fonduri pentru dezvoltarea regională, a capitalului uman, a infrastructurii sau privind creșterea competitivității. 56% din fondurile destinate infrastructurii de sănătate au fost efectiv utilizate pentru finanțarea proiectelor de profil, dat fiind stadiul incipient al implementării aferente perioadei 2021-2027. În plan regional, finanțări suplimentare au fost alocate regiunilor Vest și Nord-Vest. Pentru dezvoltarea infrastructurii de educație, începând cu anul 2007 România a beneficiat de fonduri europene în sumă totală de circa 4,8 miliarde euro. Aproape jumătate din această alocare a fost utilizată pentru finanțarea de proiecte de dezvoltare a infrastructurii de educație. (grafic 37)
Grafic 37. Finanțarea de proiecte de dezvoltare a infrastructurii de educație
Sursa: Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene
În ceea ce privește alocările pe regiuni privind infrastructura de educație, cele mai mari sume prevăzute prin Programele Regionale post-2020, pentru dezvoltarea infrastructurii de educație, sunt fondurile aferente regiunii Nord-Est, urmată de regiunea Nord-Vest și, respectiv, Vest.
Începând cu anul 2007, fondurile europene alocate pentru dezvoltarea mediului de afaceri din România au depășit 10 miliarde euro, iar aproape 65% din aceste sume alocate au fost deja absorbite de companiile din economia românească. (grafic 38)
Grafic 38. Fondurile europene alocate pentru dezvoltarea mediului de afaceri din România
Sursa: Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene
În privința alocărilor pe regiuni ale fondurilor destinate dezvoltării mediului de afaceri, cele mai mari sume prevăzute prin Programele Regionale post-2020 sunt cele aferente regiunii Nord-Vest, urmată de regiunea Nord-Est și, respectiv, Sud-Muntenia.
În perioada 2021-2023, ponderea majoritară a fondurilor UE a fost alocată coeziunii și rezilienței, urmate de resursele naturale și mediu. În cadrul programului Next Generation EU, cea mai mare pondere o au coeziunea și reziliența, alocări care în cadrul PNRR înregistrează o pondere de 80%.
Mecanismul de Redresare și Reziliență a fost lansat de UE pentru atenuarea impactului advers al pandemiei și reprezintă baza instrumentului de redresare Next Generation EU, program ce alocă până la 650 de miliarde euro sub formă de granturi și împrumuturi către statele membre ale UE.
România se află în prima jumătate a clasamentului UE privind importanța alocărilor în cadrul Mecanismului de Redresare și Reziliență, importanță măsurată prin ponderea în PIB a alocărilor, atât în privința grant-urilor (poziția a opta), cât și a împrumuturilor acordate (poziția a cincea). (grafic 39)
Grafic 39. Sume alocate în cadrul Mecanismului de Redresare și Reziliență în statele membre ale UE
Sursa: Recovery and Resilience Scoreboard
România Europeană – Concluzii / Perspective
„România Europeană – evoluții, progrese, provocări” este primul studiu în cadrul proiectului Economic@BNR, cu obiectivul de a deveni, pe de o parte, o platformă de referință pentru specialiști, iar pe de altă parte, un sprijin în procesul de fundamentare a deciziilor de politică economică.
Indicatorii, clasificați în funcție de anumite priorități de dezvoltare națională, ilustrează progresele și beneficiile măsurabile ale României, asociate cu statutul de țară membră a Uniunii Europene din anul 2007.
Creșterea economică a României s-a situat în general peste media UE în ultimele două decade. În paralel, România a înregistrat cel mai rapid avans, dintre statele din Uniune, în ceea ce privește convergența reală.
Creșterea accelerată a fost susținută de integrarea în UE, realizarea unor schimbări instituționale și intensificarea fluxului de investiții străine. Însă, pe fondul acumulării dezechilibrelor bugetare și externe, politicile publice trebuie să revină pe calea echilibrelor macroeconomice sustenabile.
Deficitul bugetar și dezechilibrele externe reprezintă principalele provocări cu care se confruntă România în prezent, ceea ce face necesară adoptarea consecventă a unor măsuri de ajustare și reașezare a cadrului fiscal-bugetar pentru refacerea echilibrelor macroeconomice și asigurarea sustenabilității.
Gradul scăzut al intermedierii financiare este una dintre vulnerabilitățile structurale ale economiei României. Un factor-cheie în creșterea acestuia este continuarea transformării economiei către una cu valoare adăugată ridicată, inclusiv prin folosirea consistentă a fondurilor europene.
Ponderea comerțului internațional al României în activitatea economică a înregistrat tendințe ascendente în ultimele două decenii, prin integrarea tot mai profundă în lanțurile comerciale europene și internaționale.
Investițiile străine directe, majoritatea provenind din țările europene, au contribuit consistent la modernizarea economiei României, prin crearea de locuri de muncă, utilizarea tehnologiei avansate și creșterea productivității.
Deși datoria publică a României a rămas relativ scăzută în comparație cu multe alte state membre, traiectoria puternic ascendentă a acesteia din ultimii ani subliniază necesitatea unei consolidări fiscale sustenabile.
România înregistrează încă decalaje față de țările din regiune și media UE din punctul de vedere al infrastructurii rutiere și feroviare, creșterea acestora fiind în strânsă legătură cu absorbția fondurilor europene.
Rata de ocupare a crescut semnificativ, recuperând din decalajele față de țările UE, însă rămân provocări privind nivelul scăzut al ocupării pentru unele categorii, persistența disparităților regionale și între urban și rural.
Mixul energetic al României are o structură similară celui al Uniunii, fiind bazat în mică măsură pe combustibili fosili, iar proiectul off-shore de exploatare a gazelor naturale va genera beneficii semnificative, conferind României un rol important în planul securității energetice europene.
Dezvoltarea economică a contribuit la o reducere semnificativă în planul inegalității veniturilor. Salariul mediu net real s-a triplat, ca rezultat al creșterii productivității muncii, expansiunii economice și politicilor publice.
Percepția populației asupra siguranței financiare s-a îmbunătățit continuu în contextul evoluției puternic ascendente a veniturilor reale. Condițiile de locuire au cunoscut, de asemenea, o îmbunătățire continuă în ultimii zece ani, iar în paralel, speranța de viață în România a înregistrat creșteri.
Sectorul bancar românesc a continuat să își îmbunătățească reziliența la șocuri și capacitatea de finanțare a economiei, atât solvabilitatea, cât și lichiditatea fiind situate peste valorile medii ale Uniunii Europene.
Fondurile europene au reprezentat, de-a lungul timpului, sursa decisivă de finanțare a unor investiții majore în modernizarea economiei României și a reformelor necesare creșterii calității guvernanței și a politicilor publice.
Însă modernizarea unei economii necesită, pe lângă politici economice sănătoase, și o schimbare profundă la nivelul mentalităților, sens în care trebuie să explorăm mai profund rădăcinile problemelor actuale. Altfel, progresele cantitative importante deja înregistrate se vor atenua în timp.
România va beneficia promovând inteligent o viziune integraționistă aprofundată, axată pe valorificarea avantajelor geopolitice și economice ale celor mai importante formate de integrare, europene și globale, cu accent pe aderarea la OCDE, Zona Euro și consolidarea poziției în NATO.
Consolidarea și extinderea parteneriatelor internaționale reprezintă un factor deosebit de important în dinamica dezvoltării. Explorarea unor noi piețe și oportunități, dat fiind noul context comercial global, și colaborările strategice în domenii precum energia nucleară, industria de apărare și tehnologia avansată vor aduce beneficii semnificative economiei României.
Studiul „ROMÂNIA EUROPEANĂ − evoluții, progrese, provocări” a fost realizat sub coordonarea lui Cosmin Marinescu, viceguvernator BNR împreună cu Marcel Sandu, economist principal, Direcția Studii economice Cristian Bulete, economist principal, Direcția Modelare și prognoze macroeconomice Irina Mihai, economist principal, Direcția Stabilitate financiară Oleg Zmeu, economist, Direcția Politică monetară Raluca Ghiță, expert principal, Direcția Statistică Nicușor Ruiu, director adjunct, Direcția Muzeu și educație financiară Raluca Iacob, expert, Direcția Comunicare și relații cu publicul Mioara Ion, expert, Direcția Studii economice Livia Rotaru, șef serviciu, Direcția Studii economice Amalia Fugaru, consultant strategie, Cancelaria BNR Diana Lupescu, consilier viceguvernator, Cancelaria BNR Andrei Tănase, consilier viceguvernator, Cancelaria BNR
Datele statistice utilizate, inclusiv cele care au caracter provizoriu, sunt cele disponibile la data de 24 aprilie 2025.
Executivii din Europa Centrală și de Est (CEE) își stabilesc pentru 2025 priorități axate pe digitalizare și optimizarea costurilor, în contextul inflației persistente și al deficitului de forță de muncă – cele mai mari provocări ale regiunii. Aceste concluzii reies din studiul „CxO Priorities”, intitulat „Fundamentals: The New Strategic Advantage – Navigating Trade Conflicts and Tech Disruptions”, realizat de Horváth, companie internațională de consultanță în management, prezentă pe piața românească din 2005.
Studiul Horváth remarcă faptul că regiunea CEE nu mai este doar „în recuperare” față de vestul Europei, ci se repoziționează activ, prin relocare industrială mai aproape de piețele țintă și investiții publice strategice care încep să-i redefinească rolul în peisajul economic european. Concluziile studiului Horváth evidențiază câteva tendințe majore care conturează agenda corporativă pentru 2025: Expansiunea internă și investițiile strategice remodelează modelul economic al regiunii, deși dependența de Germania și instabilitatea regională continuă să afecteze perspectivele.
Companiile din servicii plasează transformarea digitală ca prioritate strategică numărul unu, în timp ce producătorii pun accent mai mare pe optimizarea costurilor și a structurii de profit. Acest contrast indică o reorientare generală către productivitate, reziliență și modernizarea lanțurilor valorice în CEE.
Dinamica sectorială este divergentă: producătorii prioritizează creșterea volumelor pentru a onora contractele, în timp ce firmele de servicii se bazează pe strategii de preț și oferte cu valoare adăugată pentru a-și proteja marjele.
Companiile din CEE favorizează stabilitatea și creșterea controlată, mizând pe consolidarea pozițiilor existente, prin produse și servicii validate deja pe piață. Astfel, 38% dintre executivi privesc consolidarea ca strategie principală, în timp ce diversificarea rămâne o abordare secundară (16%), reflectând prudență, aversiune față de riscuri și focus pe competențele de bază.
Riscuri macroeconomice și investiții în AI
Inflația este principalul risc macroeconomic pentru companiile din CEE, urmată de deficitul de personal calificat (43% în producție și 49% în servicii) și de volatilitatea ratelor dobânzilor.
În același timp, dependența exporturilor de Germania (20–30% din totalul regiunii) fac economiile din Cehia, Slovacia și Ungaria vulnerabile la evoluțiile celei mai mari piețe europene. Aproape 40% dintre companiile din regiune iau în considerare relocarea unor procese de producție mai aproape de piețele cheie, pentru a reduce dependența de Asia și a limita riscurile generate de tensiunile geopolitice.
Inteligența artificială este percepută ca un instrument strategic, cu o creștere medie a productivității estimată la 10-15% și cele mai mari așteptări de productivitate ridicată în arii precum IT și digitalizare (20%), operațiuni (19%) și vânzări (18%), pe termen de trei ani. Deși utilizarea AI este în stadiu incipient în CEE (pentru procese administrative și operaționale), tendința este de extindere către funcțiile strategice.
Grade diferite de optimism între industrii
În timp ce sectorul serviciilor este mai optimist în privința creșterii marjelor profitului operațional (EBIT), companiile din sectorul de producție continuă să resimtă presiunea costurilor ridicate și a lanțurilor de aprovizionare. Cele mai pesimiste industrii privind creșterea profitabilității sunt cea petrolieră și chimică, alături de producția de automobile, în timp ce optimismul cel mai ridicat se regăsește în industria producătoare de automobile și cea de automatizări industriale, alături de servicii financiare și energie.
În privința ocupării forței de muncă, majoritatea companiilor din CEE, deopotrivă din sectorul de producție și cel al serviciilor, mizează pe o expansiune în 2025. Creșteri mai mari se așteaptă în energie (+8%) și construcții (+5%), iar mai modeste în retail (+3%) sau industria petrochimică (+2%), respectiv transporturi și logistică (+1%). Totuși, există un domeniu în care se așteaptă o stagnare a angajărilor (0%) – telecom, iar în altul o scădere (-2%) – automotive.
Deși sustenabilitatea și inovația ocupă poziții secundare (locurile 9 și 10) între prioritățile executivilor, ceea ce indică o orientare pragmatică spre reziliența operațională pe termen scurt, sustenabilitatea rămâne pe agendă, chiar și într-un context economic tensionat: 73% dintre companiile din CEE își mențin angajamentele de „net zero” sau intenționează să le atingă mai devreme decât termenul stabilit, față de 82% la nivel global.
Maria Boldor, Horvath
„Companiile din CEE se confruntă simultan cu presiuni inflaționiste și lipsa de talente, dar și cu oportunități majore prin digitalizare și AI. Regiunea are premise solide pentru o creștere rezilientă, susținută de cererea internă și de investiții locale. Totuși, dependența de Germania și incertitudinile geopolitice rămân riscuri majore, ceea ce face urgentă diversificarea și consolidarea lanțurilor valorice regionale. Cei care transformă aceste provocări în agilitate strategică și inovație vor câștiga un avantaj competitiv puternic în anii următori”, a declarat Maria Boldor, partner și managing director, Horváth România.
Raportul detaliat asupra regiunii CEE din studiul Horváth „CxO Priorities 2025”, a fost realizat în perioada mai-iunie 2025, prin intervievarea a 130 de CEO și CFO din 8 țări din Europa Centrală și de Est, acoperind industrii precum energie, producție, automotive, retail, tehnologie și servicii financiare. Raportul face parte dintr-o analiză globală mai amplă, cu peste 1.000 de respondenți din 33 de țări.
Platforma de tranzacționare și investiții eToro a anunțat astăzi că utilizatorii care depun criptoactive pe platformă vor primi 1% înapoi în acțiuni. Fiind o „aplicație all-in-one”, eToro oferă o gamă completă de criptoactive, alături de mii de acțiuni, ETF-uri, indici, valute și mărfuri. Utilizatorii pot să își depună criptoactivele pe eToro și să tranzacționeze, să cheltuiască, să stocheze și să câștige recompense, totul într-un singur loc.
Yoni Assia, cofondator și CEO al eToro, a comentat: „Diferența dintre activele „tradiționale” și cripto este din ce în ce mai neclară. Utilizatorii noștri doresc o platformă unică și sigură, unde să își poată gestiona toate activele într-un singur loc, permițându-le să profite de oportunități din toate clasele de active.”
Până la 31 ianuarie 2026, utilizatorii eligibili care transferă criptoactive către eToro vor primi 1% din valoarea netă totală a depozitului în criptoactive înapoi în acțiuni, care vor fi adăugate direct în contul lor de tranzacționare.
Extinderea accesului la Web3: eToro GoodWallet
eToro anunță, de asemenea, lansarea eToro GoodWallet, un portofel fără custodie care conectează utilizatorii cu oportunități Web3, inclusiv împrumuturi, tokenizare și piețe de predicție bazate pe blockchain. Utilizatorii vor putea trece fără probleme de la funcțiile de custodie ale eToro la autocustodie, beneficiind de flexibilitate și simplitate, în timp ce își păstrează controlul deplin asupra ‘cheilor” lor. Mai multe detalii pot fi consultate aici.
Ofertă holistică de criptactive
Lansarea portofelului fără custodie al eToro completează oferta globală de criptoactive a eToro, care include:
Peste 150 de monede: se pot cumpăra, vinde și deține un număr tot mai mare de criptoactive.
Staking: Utilizatorii pot câștiga până la 12% APY prin stakingul criptoactivelor eligibile, recompensele fiind distribuite automat.
Portofelul eToro: Portofelul custodial în aplicație al eToro este proiectat cu controale de securitate robuste și integrare perfectă. eToro gestionează cheile private, asigurându-se că activele utilizatorilor sunt păstrate în siguranță, fără responsabilitatea auto-custodiei.
„Obiectivul nostru este să oferim investitorilor flexibilitatea de a-și gestiona criptoactivele după cum doresc, fie că este vorba de staking, depozitare, tranzacționare sau de utilizarea acestora pentru a accesa oportunitățile Web3. Anunțul de astăzi marchează un alt pas important în misiunea noastră de a deschide piețele globale, astfel încât toată lumea să poată tranzacționa și investi într-un mod simplu și transparent.”
Mai bine de jumătate dintre consumatorii casnici la nivel global (57%) sunt preocupați de majorările anuale de preț la serviciile de internet și majoritatea consideră că aceste majorări sunt incorecte, nejustificate (60%) și greu de înțeles (48%), potrivit celei mai recente ediții a studiului EY Decoding the digital home.
Studiul a analizat opiniile a 20.500 de consumatori cu privire la atitudinea lor față de consumul de tehnologie, mass-media și servicii de telecomunicații la domiciliu în 14 țări: Australia, Austria, Canada, Franța, Germania, Italia, Țările de Jos, Norvegia, Coreea de Sud, Spania, Suedia, Elveția, Marea Britanie și SUA.
Calitatea serviciilor de internet în prim-plan
Studiul din acest an a relevat o schimbare pozitivă în experiențele privind calitatea rețelei, înregistrându-se o creștere anuală a numărului de consumatori casnici care au declarat că nu au niciodată probleme (16%), comparativ cu 14% anul trecut, alături de o scădere a numărului de consumator care se confruntă frecvent cu probleme de fiabilitate, 24% în medie în prezent, față de 26% anul trecut. Cu toate acestea, conexiunile de calitate slabă rămân o problemă semnificativă pentru anumite categorii: 29% dintre tinerii cu vârste între 18-24 de ani și 30% dintre gospodăriile cu cel puțin trei membri se confruntă în continuare cu probleme de calitate.
Studiul a evidențiat mai mulți factori care contribuie la o calitate scăzută a rețelei: întreruperile în funcționarea rețelelor se situează pe primul loc (27%), urmate de întreruperile de conexiune (26%). Performanțele fluctuante, în funcție de amplasamentul utilizatorului sau de numărul de persoane online, constituie o problemă mai mare pentru gospodăriile mai numeroase: vitezele mai mici în anumite părți ale locuinței au cea mai mare probabilitate de apariție în gospodăriile cu patru membri (34%) și în cele cu cel puțin cinci membri (36%).
Adrian Baschnonga, analist principal EY Global Telecommunications, a declarat: „Întreruperile în funcționarea rețelelor sunt cauzate de o serie de factori, de la pene de curent până la fenomene meteorologice extreme, determinând autoritățile de reglementare să ia în considerare noi protocoale pentru operatorii de telecomunicații în gestionarea întreruperilor în funcționarea rețelelor, inclusiv comunicări adecvate către clienți. Furnizorii de servicii de conectivitate trebuie să conștientizeze modul în care calitatea rețelei influențează fiecare aspect al prestării serviciilor și le consolidează angajamentele față de clienți în ceea ce privește fiabilitatea serviciilor de internet”.
Mai mult de o treime dintre clienți au schimbat recent furnizorul sau intenționează să îl schimbe
37% dintre consumatorii casnici fie au schimbat recent furnizorul, fie intenționează să o facă în următoarele 12 luni. Economiile de costuri reprezintă principalul motiv invocat de cei care au schimbat furnizorul sau intenționează să îl schimbe (41%), dar alți factori precum calitatea scăzută a rețelei, calitatea slabă a interacțiunii cu clienții și portofoliile cu un spectru redus de servicii reprezintă mai mult de jumătate dintre motivele declarate.
Cei care doresc să facă economii caută un preț de bază mai mic (33%), dar contează și ofertele pentru clienții noi, promiterea celui mai bun preț de pe piață și posibilitatea de a reduce cheltuielile totale cu conectivitatea prin alegerea unor pachete de servicii fixe-mobile. În rândul utilizatorilor mai tineri, promisiunile referitoare la preț (27%) și ofertele pentru clienții noi (28%) sunt la fel de importante precum tarifele lunare mai mici (29%), ceea ce evidențiază importanța unor strategii de preț flexibile pentru furnizorii de internet care vizează utilizatorii sensibili la preț.
Există rezistență la upgrade-urile serviciilor de internet, în timp ce fidelitatea este de fapt un efect de inerție
În condițiile în care disponibilitatea serviciilor de internet la domiciliu prin fibră optică se extinde în multe țări, furnizorii sunt interesați să migreze utilizatorii către pachete de servicii cu viteze mai mari. Cu toate acestea, consumatorii casnici invocă mai multe motive pentru a nu face upgrade, principalul fiind lipsa nevoii de servicii de internet mai rapid (31%), urmat de incertitudinea că serviciile cu viteză sporită vor oferi câștigurile în materie de fiabilitate de care au nevoie (14%) și de incapacitatea de a își permite pachetele cu cele mai mari viteze disponibile pe piață (14%).
Potrivit studiului, unii clienți care rămân fideli furnizorului actual nu sunt pe deplin mulțumiți. Două treimi (64%) dintre consumatorii casnici care nu schimbă furnizorul sunt mulțumiți de acesta, dar printre alte motive pentru a păstra furnizorul se numără apatia, teama și frustrarea. Unul din zece respondenți (12%) nu vede niciun avantaj în a schimba furnizorul, 10% consideră procesul de schimbare prea complex, iar unul din zece (10%) se teme că mutarea la alt furnizor ar putea duce la o calitate inferioară a conexiunii sau a serviciilor de asistență a clienților.
Se prefigurează o perioadă de schimbări radicale, în contextul în care câștigă teren serviciile de internet prin satelit și cele prin rețele mobile
Studiul a constatat că 27% dintre respondenți sunt interesați de serviciile de internet prin satelit la domiciliu. Percepția privind costurile ridicate ale acestor servicii este un factor important care împiedică consumatorii să treacă la astfel de furnizori, 43% dintre gospodării considerând că, în comparație cu serviciile de internet fix, conectivitatea prin satelit este prea scumpă. Există însă o deschidere mai mare față de conectivitatea prin satelit ca supliment la pachetele mobile existente, pentru a asigura conectivitate în zone rurale: 34% și-au exprimat interesul în acest sens, iar 31% au afirmat că sunt dispuși să plătească un preț suplimentar pentru pachete mobile cu capacități D2D (direct-to-device). Consumatorii mai tineri sunt semnificativ mai receptivi față de serviciul D2D, exprimându-și interesul 46% dintre cei cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani.
În același timp, și serviciile de internet la domiciliu prin rețele mobile, cunoscute și ca acces fix pe suport radio (fixed wireless access, FWA), se află în atenția consumatorilor casnici: 36% dintre acestea au afirmat că ar fi deschise să renunțe la conexiunea fixă, dacă nevoile gospodăriei ar putea fi acoperite printr-o conexiune mobilă, receptivitatea fiind cea mai ridicată în rândul celor cu vârste între 18 și 34 de ani (45%). În cazul tuturor grupelor de vârstă, costul lunar mai redus al serviciilor de internet mobil în comparație cu cele de internet fix reprezintă principalul factor menționat (38%).
„Aceasta este o veste încurajatoare pentru operatorii de telecomunicații mobile. În ultimul an, aceștia au încheiat parteneriate cu furnizori de servicii de internet prin satelit și, având în vedere îmbunătățirea pachetelor mobile, există semne încurajatoare că utilizatorii de servicii mobile ar fi dispuși să plătească un preț suplimentar pentru conectivitate de rezervă”, a adăugat Cédric Foray, EY Global Telecommunications Leader.
Se menține cererea pentru pachetele de servicii, deși consumatorii casnici doresc pachete de internet și TV îmbunătățite
Pentru furnizorii care caută să reducă pierderea de clienți, pachetele de servicii rămân esențiale în cadrul ofertei lor. Cele mai populare sunt pachetele care combină serviciile de internet cu servicii de cablu (47%) și telefonie mobilă (42%) și o proporție și mai mare dintre respondenți au afirmat că este probabil să opteze pentru astfel de servicii în viitor.
Totuși, mulți dintre consumatorii casnici caută pachete de cablu îmbunătățite: 34% au menționat o ofertă mai bună de canale, posturi de televiziune cu transmisiuni în direct și aplicații de streaming dedicate ca principala îmbunătățire de care ar dori să beneficieze, urmată de opțiuni de preț mai transparente pentru diferite combinații de conținut (25%). În același timp, alte forme de pachete de servicii de internet au un potențial semnificativ de creștere. De exemplu, 9% dintre consumatorii casnici utilizează în prezent pachete de servicii de internet care includ funcții de securitate și sănătate digitală, dar 43% sunt înclinați să achiziționeze acest tip de pachet în viitor.
Asistența prin inteligență artificială este binevenită, dar componenta umană rămâne esențială
Studiul a evidențiat că așteptările clienților se modifică rapid, fie că se refră la propunerile de valoare ale pachetelor, fie la metodele de abonament. În același timp, procesul de interacțiune a clienților cu produsele se adaptează la noi instrumente și funcționalități. Inteligența artificială generativă (GenAI) este acum un element consacrat al explorării serviciilor: 7% dintre consumatori au afirmat că folosesc instrumente de inteligență artificială ca prim punct de contact atunci când analizează posibilitatea unei achiziții. În cazul utilizatorilor cu vârsta sub 35 de ani, aceste instrumente (10%) se situează înaintea comparatoarelor de prețuri (9%) atunci când plănuiesc să achiziționeze un dispozitiv casnic inteligent. Majoritatea grupelor de vârstă au declarat că ei consideră sintezele căutărilor realizate de inteligența artificială mai utile și mai demne de încredere decât căutările online tradiționale, deși utilizatorii cu vârsta de cel puțin 55 de ani încă au rezerve în această privință.
Deși consumatorii folosesc instrumente noi pentru a cerceta și compara produsele de conectivitate înainte de achiziție, încă au o atitudine rezervată față de utilizarea chatboților în interacțiunile cu serviciul de asistență a clienților. Cu toate că atașamentul față de call center-uri este în scădere (47% le preferă ca metodă principală de contactare a furnizorului, față de 51% anul trecut), proporția celor care preferă chatboții rămâne la 12%, neschimbată comparativ cu anul trecut.
Concluziile studiului au relevat mai multe preocupări în rândul consumatorilor privind necesitatea de a apela la chatboți sau la asistență virtuală. O treime (31%) au afirmat că preferă interacțiunile umane, chiar dacă chatboții ar oferi răspunsuri de aceeași calitate, 26% se tem că chatboții ar putea avea dificultăți în a înțelege solicitările, iar 20% sunt preocupați că chatboții oferă soluții inexacte sau irelevante.
„Pentru furnizorii de servicii, utilizarea pe scară tot mai largă a instrumentelor de inteligență artificială are potențialul de a scurta considerabil procesul de achiziție. Pentru a rămâne competitivi, furnizorii trebuie să-și adapteze strategiile de marketing prin optimizarea pentru inteligența artificială conversațională, făcând în așa fel încât principalele beneficii și propuneri de valoare să fie evidențiate în mod clar în conținutul site-ului și ca recenziile clienților să fie ușor accesibile pentru instrumentele bazate pe inteligență artificială. În același timp, companiile trebuie să facă eforturi suplimentare pentru a consolida încrederea clienților în chatboții interni utilizați în asistența clienților. Este esențială crearea unei combinații mai eficiente între chatboți și agenți umani, inclusiv capacitatea de a detecta semnele de nemulțumire și comunicarea întregului context la transferul de la chatbot la agentul uman”, a concluzionat Adrian Baschnonga.
Lideri financiari din Timișoara s-au reunit, pe 11 noiembrie 2025, la Iulius Congress Hall, pentru a discuta despre cum se transformă rolul directorilor financiari într-un context definit de numeroase incertitudini: de la incertitudinea economică și ratele ridicate ale inflației, la modificările fiscal-bugetare și până la prezența tot mai puternică a automatizării și soluțiilor ce au la bază inteligența artificială în toate ramurile de activitate alee organizației.
„CFO Conference Timișoara” a adus, totodată, în discuție modul în care directorii financiari susțin inovația și adaptabilitatea organizațiilor și cum pot valorifica potențialul Inteligenței Artificiale și al analizei datelor, dar și cum pot pregăti echipele pentru această transformare digitală, prin programe de up- și re-skilling.
Evenimentul a inclus două sesiuni de prezentări și un panel, moderator fiind Daniel Drăgan, Managing Partner, BusinessMark.
SESIUNEA I
Andreea Ivan, CFO, Senneville, a deschis prima sesiune a evenimentului vorbind despre implementarea schimbării și poziționarea CFO-ului în organizație.
„Când avem o implementare, este important să luăm în considerare ce fel de echipe, ce fel de organizații avem. Să nu uităm nici de focusul uman – cine sunt colegii cu care trebuie să lucrăm și să implementăm. La implementarea schimbării trebuie să avem în vedere că, dacă avem o echipă autonomă, care funcționează fără multe intervenții sau ghidaj, schimbarea va merge mai bine. Să îi întrebăm și pe ei cum să facem această schimbare. Să îi împuternicim în găsirea de soluții. Oamenii care știu ce să facă sunt cei care vor accepta mai ușor schimbarea. Dacă avem o echipă mai mică, care nu este procedurată, dacă le dăm o direcție fără foarte multă documentație și direcțiuni, este posibil să se blocheze. De multe ori, nu se știe ce se întâmplă între business-ul real și cum ajunge să fie înregistrat și raportat. Este un volum imens de informații de sintetizat pentru a raporta. Rolul nostru este să implementăm, să facem schimbări și să ducem mai departe ceea ce este nevoie. De multe ori, este dureros, pentru că apar dezamăgiri când așteptările nu se împlinesc în prima zi, însă este corect față de business, față de colegi, să știm pașii pe care trebuie să îi urmăm pentru a dezvolta împreună organizația”, a spus ea.
În continuare, Alex Grecu, Tax Director, Biroul de Asistență fiscală Timișoara, EY România, a prezentat modificările recente privind impozitele directe și impactul asupra companiilor.
„Un element important care, probabil, va fi introdus în 2026 se referă la limitarea cheltuielilor cu afiliații. Contribuabilii care înregistrează în anul precedent o cifră de afaceri sub 50 milioane euro și înregistrează cheltuieli cu entități afiliate trebuie să aibă în vedere o serie de prevederi. Începând cu 1 ianuarie 2026, contribuabilii care înregistrează, în relația cu entitățile afiliate nerezidente, cheltuieli aferente drepturilor de proprietate intelectuală, cheltuieli de management și cheltuieli de consultanță conform contului de profit și pierdere aferent 2024, a căror pondere în totalul cheltuielilor este de peste 1%, consideră cheltuielile ce exced aceasta pondere ca și nedeductibile pentru calculul impozitului pe profit.
Pentru îndeplinirea condiției referitoare la cifra de afaceri se vor lua în considerare veniturile înregistrate în anul precedent. Începând cu anul fiscal 2027, ponderea de 1%, precum și cheltuielile în relația cu entități afiliate prevăzute mai sus, se determină pe baza cheltuielilor înregistrate în anul fiscal de calcul. În cazul grupului fiscal, prevederile menționate mai sus se aplică corespunzător de către membrii, în funcție de situația individuală”, a explicat el.
Ioana Boje, Site Controller, Plexus Romania, a vorbit mai departe despre parteneriatul de succes în business:
„Partenerii financiari trebuie să aibă o cunoaștere adâncă a operațiunilor de business, pentru a putea identifica punctele forte și punctele slabe, astfel încât să faciliteze un suport strategic care să satisfacă nevoile afacerii și să stimuleze succesul. În plus, trebuie să aibă o înțelege a fluxului complet de procese și a modului în care diferite funcții, diferite departamente se interconectează, asigurând operațiuni simplificate și optimizând alocarea resurselor. În plus, sunt foarte importante informațiile despre clienți – vrem să ajungem să avem strategii care să maximizeze satisfacția clienților pentru ca, în final, să stimulăm și creșterea veniturilor. Un alt element cheie este cunoașterea lanțului de aprovizionare – acest pas ne ajută să evaluăm costurile și riscurile și să aliniem planificarea financiară cu operațiunile lanțului de aprovizionare, pentru a spori eficiența. Când vine vorba de identificarea activităților cheie, departamentul financiar trebuie să fie capabil să prioritizeze eforturile, să optimizeze alocarea resurselor și să genereze rezultate cu impact.”
Mădălina Racovițan, Partener, KPMG Romania, a vorbit despre transparența salarială, abordare strategică ce trebuie adresată și de către CFO.
„Directiva europeană privind transparența salarială aduce o serie de cerințe pentru angajatori, drepturi pentru angajați și obligații de conformare pentru organizații. Dincolo de implicațiile juridice și de resurse umane, această Directivă generează provocări semnificative și riscuri directe pentru zona financiară – inclusiv riscuri legate de costuri, conformare și reputație. CFO-ul, ca gardian al sustenabilității financiare și al conformității, trebuie să fie direct implicat în evaluarea impactului financiar al acestei Directive. Obligațiile de raportare impuse de Directivă presupun colectarea, analizarea și publicarea datelor privind diferențele salariale între femei și bărbați, pentru categoriile de lucrători care desfășoară muncă de valoare egală. Primele raportări obligatorii vor avea loc în iunie 2027, pentru anul 2026, și vor viza companiile cu cel puțin 150 de angajați.
Raportarea se va face pe medii salariale, atât la nivelul întregii organizații, cât și pe categorii de muncă echivalentă. Dacă diferențele salariale depășesc 5%, angajatorii vor fi obligați să le justifice prin criterii obiective. În lipsa unor justificări solide, va fi necesară ajustarea salariilor – cu impact direct asupra bugetelor și planificării financiare. Mai mult, Directiva impune transparență în procesele de recrutare, obligând angajatorii să comunice nivelul salarial înainte de interviu. Angajații vor avea dreptul să solicite informații privind poziționarea propriului salariu în raport cu colegii care prestează muncă de valoare egală. Aceste cerințe implică dezvoltarea unor sisteme robuste de analiză și raportare, în care funcția financiară joacă un rol esențial.
Este momentul ca CFO-ul să devină un partener strategic în implementarea Directivei, asigurând nu doar conformarea, ci și o abordare sustenabilă și echitabilă a politicilor salariale. Transparența salarială nu este doar o obligație legală – este o oportunitate de a construi încredere, de a reduce riscurile și de a susține performanța organizațională pe termen lung.”
A urmat Sorin Mociofan, Tax Director, NNDKP Timișoara, care a vorbit despre disputele fiscale în era digitală.
„Am terminat anul trecut cu un deficit imens – 9,4%. Este îngrijorător și alarmant ritmul cu care punem datorie nouă peste cea existentă. Avem inflație ridicată, dobânzi mari în piață și vedem că deficitul pe partea comercială este imens – peste 30 mld. euro, ceea ce înseamnă că sunt favorizate importurile în defavoarea exporturilor. Avem prețuri nepermis de mari la energie, o absorbție scăzută a fondurilor europene și o creștere economică foarte firavă – undeva la 0,4 – 0,5. Ca grad de colectare a impozitelor, România colectează aproximativ 30% din PIB. Rămân optimist că, dacă decidenții români se pun la masă, avem toate șansele să ieșim bine din criza aceasta, să ieșim mai puternici decât am intrat.
Ne dorim politici publice bazate pe predictibilitate, cu reguli stabile, anunțate din timp. Ne dorim claritate legislativă, cu norme ușor de interpretat și aplicat unitar. Ne dorim un dialog real cu mediul privat, înaintea oricărei modificări majore. Ne dorim digitalizare inteligentă, nu E-uri care generează mai multă birocrație și obligații de conformitate. Nu prea am avut parte de aceste lucruri. Avem sentimentul că atenția ANAF este îndreptată tot împotriva celor care declară și plătesc, nu împotriva celorlalți. AFAF ar trebui să cartografieze aceste zone care contribuie la gap-ul imens de TVA și să se ducă țintit către acel domeniu. Relația cu ANAF are 4 faze clasice: asistență și îndrumare, control, faza administrabilă și instanță. Pe partea de inspecții fiscale, am observat că este foarte util, mai ales pentru faza de instanță, să răspundeți cât mai mult în scris, să invocați cât mai multe cazuri de la Curtea Europeană de Justiție, să invocați principiile. Întrebați, pe parcursul inspecției, în scris, despre constatările până la acel moment. EI sunt obligați să vă ofere răspunsurile, ceea ce vă ajută să vă pregătiți”, a spus el.
Reprezentanții NOA, Simona Sarivan, Internal Audit Director, și Grigore Constantinescu, Internal Audit Partner, au vorbit, în cadrul conferinței, despre Auditul Intern și rolul acestuia în calitate de partener al conducerii Societății și, implicit, al CFO-ului.
„Auditul Intern vine și ajută organizația să creeze valoare și să o susțină, oferind Consiliului de Administrație și conducerii unei Societăți servicii de asigurare și consiliere asupra proceselor, livrate printr-o abordare independentă și obiectivă, bazată pe analiza riscurilor potențiale.
Auditul Intern are o serie de principii care ghidează activitatea, precum: integritate, independență, confidențialitate, obiectivitate și competență. În prima etapă a activității, Auditul Intern presupune evaluarea riscurilor potențiale și planificare multianuală a activității. Astfel, ne concentrăm pe riscurile care pot avea un efect semnificativ asupra activității companiei. A doua etapă presupune derularea misiunilor de audit propriu-zise, conform planului multianual pe un interval de 3-5 ani. După aceea, trebuie să facem follow-up, pentru a vedea dacă recomandările au fost implementate.
Sunt mai multe arii pe care le putem trata, putând aborda lucrurile dintr-o perspectivă holistică pentru că, având o viziune asupra întregii organizații, putem înțelege care este rolul fiecărei rotițe din activitatea organizației.
Verificările se derulează prin teste de control, teste de detaliu și interviuri. Toate aceste verificări sunt documentate, deoarece trebuie să vedem dacă tranzacțiile efectuate au fost documentate sau nu corect. Noi nu audităm oameni, ci procese – vrem să ne asigurăm că procesele pe care ei le desfășoară sunt gestionate corespunzător”, a precizat Simona.
Adrian Dinu, CEO, CREASOFT IT, a încheiat prima sesiune a conferinței, prezentând soluția prin care directorii financiari pot reduce costurile. „În orice companie, costul cu forța de muncă este unul dintre cele mai semnificative. Cum putem face pentru a optimiza activitatea, astfel încât, în final, să rezulte niște costuri puțin mai mici? Partea de SSM/PSI este mare consumatoare de timp – se poate digitaliza total. Plec de la scadența la care trebuie făcute evaluările și putem automatiza această parte. Astfel, omul primește fișa pe care să o semneze sau un test online pentru a ne asigura că a înțeles detaliile instruirii. Așadar, primul pas este să centralizezi documentele de HR – contracte, acte personale, evaluări, concedii, SSM & PSI, după care se generează documentele de muncă. În următoarea etapă, angajații pot semna electronic documentele. Platforma este integrată cu REGES, astfel că se actualizează automat în REGES modificările din dosarul electronic al angajatului. Ultimul pas este cel al arhivării electronice automate, iar noi colaborăm cu un arhivator certificat ADR.”
SESIUNEA A II-A
Daniel Șologon, CEO, CEMACON, a deschis cea de-a doua sesiune vorbind despre despre tranziția de la CFO la CEO:
„Consider că încrederea este baza pentru orice construcție sănătoasă. Am făcut rebranding, dezvoltare de portofoliu, canale de vânzare out of the box. Am avut propriile depozite de vânzare în anumite piețe, astfel încât să atragem revânzătorii locali de partea noastră. Au existat, de-a lungul timpului, premii internaționale pentru restructurarea din companie. După ce am făcut restructurarea financiară, dezvoltarea afacerii a continuat în mod accelerat – am fost primul producător din zona de zidărie care a crescut capacitățile de producție, după criza din 2008-2009. După ce am preluat mandatul, am putut implementa o serie de proiecte importante de expansiune. Cât am fost CFO am construit un rol al echipei financiare, în mijlocul companiei. Astfel, exista o consultare, o valoare adăugată pe care echipa financiară o aducea. Foarte mult din timpul meu l-am orientat către echipă, către dezvoltarea echipei de management, către pregătirea echipelor pentru dezvoltare – trebuie să avem o bază foarte solidă de oameni. Mi-am orientat mult timp spre designul organizațional. Ajuns în fruntea companiei, ești cel care setează direcția strategică. Oamenii se uită și așteaptă ghidaj din acest punct de vedere. Cheia succesului este orientarea liderului către colegii săi”, a spus el.
A urmat Bogdan Clipici, Country Manager, Bolt Business Romania, care a susținut o prezentare cu tema: De la cost la avantaj competitiv – o nouă perspectivă asupra mobilității în business”, precizând: „Am făcut o analiză pentru a vedea care sunt pierderile când vine vorba de timpul pierdut de colegi pentru a urca rapoarte, deconturi. Pentru fiecare angajat, se pierd undeva la 4 ore. Dacă multiplicăm spre nivelul corporate, ajungem la numere semnificative. Ne-am uitat și să vedem câți bani cheltuiesc angajații, lunar, cu naveta și am observat o medie de 284 lei/lună. Vorbim de costuri semnificative fixe, când vine vorba de mobilitate, ceea ce pune presiune pe profitabilitate. O soluție de economisire a timpului este factura unică lunară centralizată, care se încarcă automat în SPV. Există claritate, se obțin rapoarte în timp real. Ai control și transparență pe toată zona de mobilitate a companiei. Există control pe buget. Mai mult, punem accent pe siguranța oamenilor, astfel că șoferii sunt verificați și reevaluați în mod frecvent. Înainte de fiecare cursă, ai acces la poza șoferului, datele mașinii și rating-uri. Toate mașinile și pasagerii sunt asigurați, iar cursele pot fi monitorizate în timp real.”
Vladimir Marinescu, Director Servicii Fiscale, Deloitte România, a vorbit, în continuarea conferinței, despre ajustările de prețuri de transfer și TVA.
„În momentul în care Fiscul face ajustările de prețuri de transfer, nu ar trebui să aibă impact asupra Taxei pe Valoare Adăugată. Însă ce se întâmplă dacă aceste ajustări se fac voluntar? Ajustările de prețuri de transfer pot avea implicații de TVA doar în anumite condiții. Dacă vorbesc de ajustarea prețului unei tranzacții, regimul TVA ar trebui să urmeze tranzacția inițială, pentru că TVA are un reper de calcul: valoarea tranzacției. Problema este legată de ce se întâmplă în cazul în care regulile din cadrul grupului sau cele contractuale sunt făcute astfel încât să mă duc să îmi ajustez prețurile la finalul contractului. Am avut un caz, C-726/23, în care CJUE a încercat să ne spună ce ar trebui să facă organele fiscale. Astfel, autoritățile fiscale pot solicita documente suplimentare pentru deducerea TVA, dar orice solicitare trebuie să fie proporțională și să nu devină o sarcină excesivă pentru contribuabil. Facturile pot fi completate de alte dovezi, precum rapoarte, situații de lucrări, documente relevante. Mai important este că, pentru acordarea dreptului de deducere, conturbabilului nu i se poate cere să dovedească necesitatea sau oportunitatea achizițiilor, ci doar realitatea acestora. Acest aspect este subliniat expres de CJUE”, a spus el.
A urmat Marius Maier, Partener, Director General, CMC GRUP RISK ADVISOR, care a adus în discuție managementul de risk și măsurile pe care le pot lua liderii organizațiilor.
„Trebuie să evaluați dacă aveți un proces de risk management funcțional, la fiecare nivel, sau există un risk in management, fapt ce poate afecta compania? Perspectiva pe care o are CFO-ul companiei este precum a unui fotograf: are nevoie de instrumente extrem de bune pentru a surprinde imaginea de ansamblu. Rolurile sale sunt la nivel de strategie, la nivel de acțiuni zilnice. La nivel de risk management, constat în companii că există o lipsă de comunicare între cei cu autoritate și cei cu responsabilitate. Rolul de CFO este, de multe ori, cel de Chief Risk Officer. Între cei cu autoritate și cei cu responsabilitate, trebuie să existe cooperare, colaborare și o împărtășire a responsabilității. CFO-ul ar trebui să comunice, iar la nivel de companie să fie cunoscută toleranța la risc și nivelul de aversiune la risc. Din inspecțiile pe care le facem la clienți constatăm că riscurile nu se anunță, însă ele se pot manifesta sever.”
Invitat special al conferinței a fost Karel Cermak, Group CFO, HECHT MOTORS, care a vorbit despre rolul unui director financiar într-o afacere de familie.
„Ceea ce observ în cadrul afacerilor de familie este că ownerul se ocupă de operațiunile zilnice și de strategie, în locul unor manageri angajați, cu înaltă calificare. Ceea ce face ca acest mediu să fie o provocare este faptul că guvernanța este foarte informală, în loc să se bazeze pe procese; ne confruntăm cu o dependență de sentimentele proprietarului. Uneori, deciziile sunt luate extrem de rapid. Pe de altă parte, există situații în care proprietarul poate avea nevoie de mult timp și de multe argumente pentru a lua anumite decizii. Un alt aspect pe care îl remarc este o rezistență considerabilă la schimbare, pot fi situații în care aduceți consultanți în companie, dar s-ar putea ca proprietarul să nu le acorde încredere. Eu cred că nu poți face totul singur, așadar trebuie să lucrezi cu profesioniști. Uneori, încrederea și loialitatea sunt mult mai valoroase pentru proprietar decât performanța zilnică. De ce este rolul CFO-ului esențial? El aduce structură și disciplină, permițând o creștere responsabilă. Mai mult, aduce perspective strategice, făcând legătura dintre datele financiare și deciziile de business. Oricând dezvolți acest rol, este important să evaluezi peisajul actual, să înțelegi sistemele și influența informală, să clarifici cu proprietarii ce înseamnă succesul, să construiești încrederea treptat, să implementezi o guvernanță ușoară să comunici cu empatie, dar și cu rațiune”, a explicat el.
Ultima parte a fost dedicată unui panel moderat de Daniel Drăgan, Managing Partner, BusinessMark, la care au participat: Simona Enache (Aumovio Autonomous Mobility România), Alina Ionașcu (NOVENTA ROMANIA), Daniel Ștefan Gordoș (Visma Software) și Darius Ienci (DB Cargo Romania).
Invitații din panel au vorbit despre transformarea rolului de CFO și abilitățile cheie pe care le aduce într-o companie. Astfel, Alina Ionașcu, Finance Manager, NOVENTA ROMANIA, a precizat: „La început, erau foarte importante calitățile de analiză, planificare și bugetare, însă acum este tot mai importantă abilitatea de a împinge organizația și managementul în direcția corectă. Deci calitățile de leadership devin și mai importante, ceea ce nu apare neapărat în job description. Bineînțeles, partea de business knowledge este esențială – dacă nu înțelegi bine această parte, nu ai cum să fii activ în influențarea deciziilor. Cred că e foarte important ca directorul financiar să ajute organizația să ajungă la decizii luate pe bază de date, de informații. Am văzut, de-a lungul carierei, situații de decizii strategice, unde deși numerele spuneau una, decizia era alta. E tot mai important ca CFO-ul să fie conștiința financiară a organizației. Să aducă tot timpul cifrele în centrul oricărei decizii luate în companie.
Suntem martorii unei revoluții, iar firmele care vor îmbrățișa cât mai rapid beneficiile AI-ului, vor avea avantaje semnificative pe piață, iar eu îmi doresc să mut cât mai multe din activitățile spre zona de AI, astfel încât să folosesc oamenii în zona de valoare adăugată. Cu aceleași resurse, cu ajutorul AI-ului, cred că vom obține mai multe beneficii.”
„Epoca dobânzilor ieftine s-a dus, nu știm dacă va mai veni. Anul acesta, am avut provocări precum costurile energetice și o inflație care încă persistă. Pentru noi, anul a fost unul de reziliență, iar pentru anul viitor, dacă ar fi să mă gândesc, aș folosi sintagme precum reziliență, eficiență. S-a simțit o presiune exagerat de mare a costurilor la energia electrică, așa că am ales o abordare subiectivă asupra a ceea ce presupune investiții. Ne-am concentrat asupra optimizării proceselor și creșterea eficienței operaționale. Rolul CFO-ului s-a schimbat de la un gardian al bugetului la un manager al incertitudinii. Cred că un CFO veritabil ar trebui să conducă organizația printr-un mediu de incertitudinii, să fie un promotor al schimbării. Cred că AI-ul este aici să ne ia job-ul, atât timp cât nu știm să ne îmbunătățim munca spre o activitate care aduce plus valoare”, a intervenit Darius Ienci, Head of Accounting & Tax, DB Cargo Romania.
Un alt subiect abordat în panel a vizat transformarea digitală a departamentului financiar. Astfel, Daniel Ștefan Gordos, Financial Director, Visma Software, a punctat: „Procesul de digitalizare a început de doi ani, iar oamenii au înțeles mesajul. Ce se auzea o dată, cum că AI-ul poate să îi înlocuiască, este un mit care a fost spulberat. Acum, ei au înțeles că acesta este viitorul. Compania noastră vinde servicii IT, iar ultimii doi ani nu au fost pe creștere a portofoliului sau numărului de angajați, ci a fost un an cu accent pe costuri. Nu în sensul de a tăia beneficii, ci de a optimiza. În momente de criză, realizezi că există multe costuri ce pot fi optimizate, ceea ce poate aduce un plus valoare. Mulțumită echipei, analizelor, scenariilor, am ajuns să le optimizăm și să livrăm servicii la prețuri competitive.
Văd mai multă analiză în departamentul financiar și cred că partea de raportare va fi mai simplă. De multe ori, analizele financiare sunt cele care scot la iveală problemele, însă ca să ajungi acolo, trebuie să ai oameni bine pregătiți. Drumul de digitalizare început de ceva vreme de ANAF va continua, vom avea un plus valoare și cred că AI-ul ne va ajuta să găsim soluții, scenarii, într-un mod mult mai eficient, coordonat și mai ieftin. Tot ce nu consumă timp e mai ieftin.”
La rândul său, Simona Enache, Managing Director și CFO, Aumovio Autonomous Mobility România, Head of Business and Strategy Controlling, BA Autonomous Mobility, a completat: „Sunt fan al digitalizării. De foarte mulți ani, eu am încurajat echipele să adoptăm soluții digitale, automatizări, să eficientizăm timpul. E clar că există o temere majoră în piață că AI-ul și aceste soluții ne vor înlocui. Însă, pe de altă parte, câți oameni nu au plecat din echipe pentru că aveau task-uri repetivie? Aici putem interveni cu soluții care ne sunt foarte la îndemână. Chiar și Excelul are partea de Copilot implementat și altfel putem pregăti oamenii să le folosească. Dacă, înainte, dura extrem de mult partea de training în cazul tinerilor, astfel încât să poată folosi formule mai complexe în Excel, acum ai inclusiv partea de Copilot care te ajută. Eu încurajez toate echipele cu care am lucrat să meargă în direcția asta, pentru că te ajută. Vom avea mai mult timp de analize.”
În zona de finance controlling, nu am avut o rezistență către digitalizare. Partea de automatizare o facem de mai mulți ani și nu am întâlnit rezistență; oameni cu mai multă experiență au îmbrățișat această parte și au văzut rapid avantajul în a prelua soluțiile digitale.”
Eveniment organizat de BusinessMark Parteneri: EY România, DP World, NOA, NNDKP, Creasoft IT, CMC Risk Advisor Grup Partener de mobilitate: Bolt Business Parteneri de tehnologie: 4pay.ro Partener de monitorizare: mediaTrust Parteneri media: Ziua de Vest, Timiș Online, Agenda, Arad24.net, Express de Banat, Bănățeanul, Ziarul Clujean, Spotmedia.ro, Financial Market, Contzilla, Juridice.ro, Curierul Fiscal, 1asig.ro, Debizz, MATEK, Jurnalul de Afaceri, EventsMax, Transilvania Business, PRwave, Club Economic, România Durabilă, Economistul, AngajatorulMeu.ro, Business Voice, SpațiulConstruit.ro, Business Press
Lideri din departamentele de supply chain și logistică s-au reunit, pe 13 noiembrie 2025, la prima ediție a proiectului „Supply Chain & Logistics Forum” organizată de BusinessMark la Timișoara. Pe scena evenimentului au urcat 14 experți din industrie, ce au vorbit despre strategiile de adaptare într-un climat economic volatil, marcat de nevoia de reziliență a lanțurilor de aprovizionare. Discuțiile au evidențiat rolul critic al tehnologiilor emergente – AI, automatizare, WMS – în creșterea eficienței, însă invitații au subliniat că factorul uman va rămâne motorul principal al inovației.
Specialiștii au punctat necesitatea trecerii de la o logistică strictă de tip „just-in-time” la modele flexibile, bazate pe stocuri de siguranță și pe o cultură organizațională în care greșeala este privită ca o oportunitate de învățare.”
Evenimentul a inclus două sesiuni de prezentări și două paneluri, moderator fiind Daniel Drăgan, Managing Partner, BusinessMark.
PRIMA SESIUNE
Daniel Enache, Director Aftersales Supply Chain Central Europe, Dacia, a deschis prima sesiune a evenimentului vorbind despre puterea adaptabilității și proiectul de transformare demarat în cadrul companiei.
„Am lansat un proiect comun, împreună cu colegii din vânzări, prin care ne-am propus să le oferim clienților servicii de top. Am încercat în ultimii doi an diverse strategii pentru a forcasta partea de piese auto, însă anul acesta am schimbat total input-urile pe care le luam în calcul atunci când făceam forecast. Luăm informații de la marketing, de la vânzări, evoluții de piață, de prețuri și integrăm toate aceste informații pentru a crește eficiența forecast-ului. Am avut, în 2024, un proiect mare de digitalizare pe zona de depozite, implementare de Warehouse Management Systems. În momentul în care am început să extragem rapoarte digitale și obiective, am descoperit că doar 40% din warehouse data era real. În realitate, ne focusam mai mult pe eficiența depozitului decât pe respectarea termenelor. Am făcut un alt layout și, după 5-6 luni, suntem aproape de 100% – depozitele reușesc în fiecare zi să livreze aproape toate comenzile pe care le au în ziua respectivă. Ne-am dorit să fim cu un pas înaintea schimbării, să producem noi schimbarea. A fost un efort de echipă și am reușit să oferim clienților noștri valoare adăugată”, a explicat el.
A urmat Flavius Creț, Regional Branch Manager, Raben Group Romania, Vicepreședinte Asociatia ARILOG, care a prezentat proiectele Asociației. Astfel, el a precizat: „Cea mai importantă parte a activității ARILOG este despre studenți și despre cum putem da ceva mai departe. Consider că este extrem de important ca toți care vin din urma noastră să se conecteze cu mediul de business și să vadă ce înseamnă, cu adevărat, supply chain. Eu cred – și am observat în discuțiile cu studenții – că au nevoie de cineva să îi ghideze, să îi motiveze. Avem și programe de practică, programe de orientare în carieră. Ne dorim foarte mult să dăm ceva înapoi. Anul viitor vom avea un proiect dedicat studenților, unde au posibilitatea să învețe, să facă shadowing. Cred că este extrem de important ca ei să înțeleagă că, dincolo de proceduri și business, este componenta umană. Vom organiza și evenimente de networking unde ne dorim ca studenții să se socializeze cu comunitatea de business, să descopere unde se întâlnesc practica și teoria. Școala de vară este unul din cele mai frumoase evenimente ale Asociației, unde studenții au posibilitatea să meargă în depozite, să vadă operațiuni care, poate, în cadrul universității nu sunt atinse.”
În continuare, Miruna Rad, Supply Chain Business Unit Manager, Eastern Europe, Manhattan Associates, a vorbit la prima ediție a „Supply Chain & Logistics Forum” din Timișoara despre cum automatizarea poate facilita munca oamenilor din aceste departamente.
„Softul este unealta, dar noi, oamenii, suntem cei ce fac diferența. Țelul nostru este să vă punem la dispoziție soluțiile și platforma, astfel încât să reușiți să excelați în activitatea voastră. În ultimii 10 ani, focusul nostru a fost pe unificare – o singură platformă, conectivitate infinită. Avem echipă locală de peste 15 ani. Am fost și suntem implicați în numeroase proiecte, în străinătate și în țară, dar focusul nostru a fost piața din România. Expertiza dobândită ne ajută și ajută piața din România, pentru că există încredere că putem implementa. Noi implementăm cu echipe locale. Avem clienți din toate domeniile, din toate industriile și, cu fiecare întâlnire, învățăm de fiecare dată câte ceva. 7 din 10 retaileri globali folosesc Manhattan. 14 din 25 companii de fashion din întreaga lume ne-au ales. Depozitul Jumbo, recent construit în Popești-Leordeni, a fost de la început gândit pentru automatizare. Are o linie automatizată care gestionează direct comenzile din online. Timpul petrecut pentru pregătirea unui colet este de 15 minute la o medie de comandă de 30 de repere”, a explicat ea.
Un alt subiect abordat în cadrul evenimentului a vizat puterea preciziei în logistică. Astfel, Sorin Virtosu, Logistics Manager, RURIS, a precizat: „Am luat în 2022 decizia să facem implementarea WMS. Am făcut analiza la mai mulți furnizori și am ales Mantis. În 2023, am dat startul proiectului și a fost o muncă de echipă. Ceea ce ne-au spus implementatorii a fost că ar fi bine să facem implementările de sistem pe rând. Nu am ascultat, ci ne-am ambiționat să le facem în paralel. Timpul de implementare a fost de 9 luni. Ca să configurezi sistemul, trebuie să te joci în el, astfel încât să ajungi la un nivel de eficiență. Dacă nu faci testarea înainte, o vei face în live. Acum integrăm foarte rapid oamenii în zona de logistică – s-a simplificat cu totul acest proces. Suntem deja în momentul în care noi sunăm implementatorii și le spunem ce ne dorim, cum să fie raportul. Le spunem inclusiv cum ne dorim să fie pașii din scanner. Este mult mai simplu când ști tot ceea ce îți dorești, cum vrei să se întâmple lucrurile. Aveți nevoie de acuratețe în date, aveți nevoie de o mapare foarte clară a locației. De un an, avem sistemul implementat în depozit, iar eficiența noastră este cu 35-40% mai mare. Suntem mai aproape de clienții noștri. Avem un timp de răspuns mult mai rapid față de partenerii de transport și de cei finali. E important ca implementatorii să înțeleagă foarte bine nevoia mea, iar asta o faci prin testare. Recomand să alocați timpul pe capitole, să nu le suprapunem, pentru că nu este bine.”
În continuare, Cosmin Băroiu, Regional Director, Mantis România, Polonia și Țările Baltice, a despre succesul AI în supply chain, precizând că: „Realitatea actuală și data prezentă ne impun să ne pregătim pentru a fi compatibili cu poveștile frumoase din viitor. În zona de warehousing, vorbim de anumite lucruri care deja sunt la modă și în curs de implementare – vorbim de AI în relație cu sisteme de bună circulație a datelor, a cantităților de date, vorbim de robotică, de agenți AI, care vor ajuta la eficientizarea de procese, task-uri. Până la anul, vom vorbi despre o piață de investiții în AI, la nivel global, cu 60% mai mare ca acum 5 ani. Trebuie să ne pregătim, pentru că, până în 2030 o să adaptăm sisteme de analiză robotică AI. Ne așteptăm ca orice depozit să folosească roboți AI – să nu vă gândiți la un chatGPT, ci la un robot care te sfătuiește cum să schimbi un proces ca să te adaptezi la un sezon, de exemplu. Ar putea fi un robot AI care gândește ca un angajat cu foarte multă experiență în logistică. Tehnologiile care vor avea succes vor fi, probabil, pe partea de detecție și analiză video – un sistem care analizează depozitul și observă dacă ceva e pus greșit, dacă o să am o problemă cu capacitate. O provocare va fi infrastructura hardware și gestionarea de volume nemaiîntâlnite până acum. Trebuie să ne pregătim și să creștem investiția în astfel de tehnologii.”
Prima sesiune s-a încheiat cu o discuție între Daniel Drăgan, Managing Partner, BusinessMark, și Nicu Boangiu, Chief Technical Officer, Smart ID, și Szabolcs Török, Senior Sales Engineer EMEA, SOTI.
„Din punct de vedere al integratorului, automatizarea se distribuie pe mai multe direcții. În zona automatizării proceselor, vorbim de tehnologia software, elemente de inteligență artificială și machine learning. Noi avem zona de middleware, ce asigură schimbul de date automatizat între diverse sisteme. Mai este zona de automatizare a operațiunilor de execuție – zona de execuție a task-urilor de transport este gestionată de un soft ce se ocupă de zona de roboți autonomi, care pot duce mărfurile și execută task-urile repetitive atât în prezența oamenilor, cât și în absența lor. Avem și partea de automatizare a proceselor de HR, care ajută la planificarea oamenilor pe ture, în funcție de diverși factori: structura turei, preferințe personale. Sistemul realizează planificarea ținând cont de resursele avute la dispoziție și de preferințele personale configurate”, a spus Nicu Boangiu.
„Ce am făcut noi pentru a eficientiza produsul și experiența utilizatorului? În ultimul an, am făcut măsurători: ne-am uitat la ce înseamnă să operezi soft-urile noastre din punct de vedere al timpului. Toată lumea vorbește despre Inteligența Artificială – în sfârșit am adoptat-o și noi. Într-un soft, oricare ar fi el, ai posibilitatea de a include un număr de funcții, dar varietatea clienților îți arată că oricât ți-ai dori, nu poți să le acoperi pe toate. Prezența AI-ului ajută la realizarea de rapoarte, baze de date, personalizate pe nevoile lor. Soluția funcționează în toate limbile din lume, drept urmare, omul care operează acest sistem simte că face treaba mai repede”, a completat Szabolcs Török.
A DOUA SESIUNE
Peter Zuber, CEO, Kuchinox Romania a deschis cea de-a doua sesiune a conferinței vorbind despre provocările cu care se confruntă lanțurile de aprovizionare în contextul actual.
„În vremuri extrem de volatile, menținerea unui sistem sănătos de management al lanțului de aprovizionare este esențială — întotdeauna cu un accent clar pe maximizarea profitului, fără a pierde din vedere un flux de numerar solid. În ultimii ani, ne-am confruntat cu câteva provocări. Blocarea Canalului Suez a provocat întârzieri în lanțurile cheie de aprovizionare care depindeau de logistica «just-in-time», cum ar fi industriile auto și electronică. Se estimează că bunuri de aproximativ 9 miliarde de dolari pe zi au fost blocate din cauza acestui blocaj. Companiile au început să-și reevalueze strategiile logistice, incluzând diversificarea rutelor, producția regională și stocuri-tampon. Firmele și-au mutat accentul de la logistica ultra-eficientă «lean» la construirea unor lanțuri de aprovizionare reziliente și flexibile. În timpul pandemiei, producția de automobile a fost afectată de lipsa materiilor prime și de întârzierile logistice, cauzând un deficit de producție la nivel global. Transportul maritim, aerian și terestru, toate au suferit întârzieri. Porturile, liniile de transport maritim și transportul rutier au fost afectate atât de limitările operaționale, cât și de creșterea bruscă a cererii. Drept urmare, s-a pus mai mult accent pe: aprovizionare multiplă -a nu depinde de un singur furnizor sau țară, stocuri-tampon sau inventar de siguranță – revizuirea conceptului «just-in-time», digitalizarea, toate acestea au dus la îmbunătățirea vizibilității de-a lungul lanțurilor de aprovizionare. Această criză a semiconductorilor a evidențiat necesitatea unei aprovizionări diversificate, a producției localizate și a strategiilor de inventar reziliente pentru a proteja lanțurile de aprovizionare viitoare. Nu a fost doar o provocare, ci și o șansă de a învăța din aceste situații. Este important să luăm decizia corectă, de fiecare dată„, a explicat el.
În continuare, Stelian Ciorogariu, Regional Manager CEE, Slimstock, a oferit o abordare pragmatică a managementului de stoc.
„Fiecare companie este diferită, fiecare are nevoi speciale, însă acest subiect este o provocare pentru toți. Toată lumea spune că urmează o furtună, o criză, astfel că trebuie să avem soluții pentru a reduce excesul de stoc, a face optimizări de stocuri. Trebuie să găsim un punct optim între costuri și oportunități. Cu cât avem mai mult stoc, cu atât avem mai puține costuri de transport, dar costuri mai mari de depozitare. Jonglăm cu aceste aspecte zi de zi. Am constatat că un om poate să gestioneze, zilnic, în jur de 200 de articole și o să facă asta mai bine ca un software. Ce se întâmplă este că el nu face doar asta, ci are mai multe activități zilnice. Apoi vine influența umană. Cu toții cred că am pățit la un moment dat să rămânem fără stoc și apoi să compensăm cumpărând mai mult. Asta se întâmplă și în depozitele noastre. Aceste lucruri contribuie la ceea ce va fi un exces de stoc, o activitate de a justifica de ce trebuie să mai punem bani în stoc. Faptul că avem mai mulți furnizori și mai multe articole înseamnă că voi avea mai multe date despre ele. De ce e stocul prea mare? Strategia managementului de stocuri trebuie să plece de la management. Strategia este un motiv pentru care oamenii, în activitatea de zi cu zi, nu știu să își direcționeze atenția, iar direcția pleacă de la management”, a detaliat el.
A urmat Andreea Selin, Site General Manager, Celestica, Oradea, Romania, care a adus în discuție necesitatea ca departamentele de supply chain și logistică să se concentreze pe skill-urile personalului.
„Îmbunătățirea continuă este o abordare disciplinată, care se concentrează pe rafinarea proceselor existente pentru a spori eficiența, a reduce risipa și a face lucrurile mai bine. Inovația, în schimb, este o abordare orientată spre dezvoltarea de idei, produse sau procese noi pentru a genera valoare și progres semnificativ. În îmbunătățire continuă, natura schimbării se face prin îmbunătățiri mici și graduale, pe când, în inovație, natura schimbării este inovatoare. Nici îmbunătățirea continuă, nici inovația nu sunt scopuri în sine, ci le facem cu, prin și pentru oameni. Vrem să creăm valoare pentru acționari, produse mai bune pentru clienți, să îmbunătățim experiența oamenilor noștri. În inima acestor principii este omul, iar un lucru foarte important este să ne cunoaștem oamenii, prin discuții 1-to-1, feedback 360 grade și skip-levels. Să punem oamenii din echipă în rolurile potrivite. Este foarte important să îi încurajăm să se dezvolte și să creăm un climat de încredere. Dacă greșești și ești pedepsit, nu îți va veni să încerci. Este important și să valorificăm și recunoaștem ideile noi. Oamenii reacționează bine la schimbare dacă înțeleg scopul și impactul pentru noi și pentru organizație”, a spus ea.
Marius Maier, Partener, Director General, CMC GRUP RISK ADVISOR, a închis cea de-a doua sesiune de prezentări vorbind despre cele mai eficiente strategii pentru a gestiona riscurile.
„Zi de zi, sunteți în exploatarea, în verificarea legilor fizicii și gestionarea unor momente psihologice. Riscurile pot aduce extrem de multă nefericire organizațională sau personală. Din punct de vedere formal, riscul este efectul incertitudinii asupra obiectivelor. Este important să aveți procese de risk management de la șef de organizație până la șef de tură, iar procesele trebuie să fie funcționale. Pandemia a dovedit că lanțul logistic este extrem de întortocheat și, chiar dacă stăpâniți procesele, chiar dacă aveți instrumente de gestionare, tot complicat rămâne procesul de management de risc. La nivel de management, întâlnim destul de des o prăpastie în comunicarea dintre cei cu autoritate și cei cu responsabilitate, iar în situații dificile apare un blocaj la nivel de comunicare. Printr-un proces funcțional de risk management, puteți avea o reducere a amenințării. Altfel, s-ar putea că un eveniment nefericit devine un pericol pentru integritatea, reputația sau supraviețuirea unei organizații”, a explicat el.
Ultima parte a evenimentului a fost dedicată unui panel moderat de Daniel Drăgan, Managing Partner, BusinessMark, ce i-a avut ca invitați pe: Alin Cuc (FORVIA HELLA), Adrienne Abrudan (Plexus Oradea), Andrei Marian (CTP România) și Flavius Creț (Raben Logistics România, ARILOG).
Un subiect abordat de invitații din panel a fost necesitatea ca liderii organizațiilor să pregătească echipele pentru procesul de automatizare. În acest context, Adrienne Abrudan, Site Material Manager, Plexus Oradea, a precizat: „Cred că factorul uman este cel mai important. Este extrem de important să investim în oameni, în cultură. Fiecare companie poate beneficia de aceleași tool-uri, aceleași sisteme, iar diferența o fac oamenii și cum știm să orchestrăm aceste resurse, cum putem răspunde rapid la acest mediu în care activăm. Din punct de vedere supply chain, este esențial să pregătim oamenii pentru automatizare. Să le explicăm de ce folosim acele tool-uri, ce valoare vor crea și cum putem reduce acele activități repetitive, pentru a elibera resursele și a le folosi pentru altceva. Comunicarea planului de sus în jos este imperios de necesară pentru a avea un change management efectiv și eficient. Cred cu tărie în comunicare, în dezvoltarea personală, iar dacă înțelegem scopul și beneficiile, reacțiile vor fi mult mai bune. Este momentul în care trebuie să fim mai mult proactivi decât reactivi – organizațiile să profite de context, să pregătească echipele pentru toate lucrurile bune care se arată în regiunea noastră.”
La rândul său, Alin Cuc, Plant Manager, FORVIA HELLA, a intervenit precizând: „Perioada prin care noi trecem acum nu se aseamănă cu nimic altceva prin care am trecut. E un alt context și trebuie să învățăm că lucrurile trebuie făcute diferit. Clar, inovația stă la baza progresului. Asta discut și cu colegii zilnic – trebuie să învățăm să facem lucrurile diferit dacă vrem să rămânem competitivi în piață și să ne dezvoltăm. Este foarte important să ne învățăm ca în fiecare zi să facem lucrurile mai bine ca ieri. Punem accent pe tool-uri, AI, automatizare, însă cea mai importantă rămâne inteligența umană. Fără colegi experimentați, nu am fi reușit să trecem prin aceste provocări. În același timp, ajutându-ne de tool-uri mai bine, digitalizarea poate aduce avantaje.În zona de manufacturing, dacă până acum eram mânați de dezvoltarea din Vest, acum vedem că în Germania sau în Vestul Europei companii se închid, iar business-urile nu se mai relocă în alte regiuni. Pentru noi, aceasta este o oportunitate – avem șansa să ne reinventăm, să câștigăm teren, să venim cu partea de inovație – produse noi, concepte noi și să facem competiție produselor aduse din China.”
„Cred cu tărie că focusul este și va fi în continuare pe ceea ce înseamnă oamenii. Este extrem de important ca inovația și cultura să fie bazate pe inovație și tehnologie, astfel încât viitorii colegi să se poată adapta și să ducă mai departe ceea ce facem noi. Cred că România este extrem de bine poziționată și, dacă continuăm să investim în partea de infrastructură, care încă este deficitară, de exemplu în Moldova – nu mă refer doar la drumuri, ci și la spații logistice, vom avea oportunități. Este definitoriu, ca manageri, ca lideri, să fim optimiști, pentru că e mult zgomot de fond, iar dacă echipele noastre nu se pot baza pe noi să vedem lucrurile într-o manieră pozitivă, vom da greș. Nu putem spune că nu avem oportunități în contextul actual. Cred cu tărie că următorii ani – 2026 – 2030 – vor fi definitorii. Avem tool-uri de planificare a distribuției și am reușit să îmbunătățim timpul la jumătate. Oricât de digitalizați am fi, ajungem ca, la final, decizia să fie luată tot de o persoană. Nu putem face altfel. Orice soluție implementată trebuie testată, trebuie să ne putem expune ideile. Nu toate deciziile ar trebui să fie la noi, liderii. Ca să avem creativitate, soluții bune, trebuie să avem încredere în echipe. Să avem curajul să dăm valoare colegilor noștri, să simtă că, la finalul zilei, contribuie cu ceva. AI-ul ține de noi, că tot oamenii l-au dezvoltat”, a spus, la rândul său Flavius Creț, Regional Branch Manager, Raben Logistics Romania, Vicepreședinte ARILOG.
În acest context dinamic, adaptabilitatea este esențială pentru a răspunde provocărilor ce apar, au mai fost de acord invitații. Astfel, Andrei Marian, Business Development Director, CTP România, a explicat că: „Este important să fim adaptabili, să ne uităm în viitor. Cred că trebuie să atragem investiții, să atragem părți din supply chain, pentru a beneficia cât mai mult din aceste schimbări care se întâmplă. Trebuie să fim și puțin optimiști. Este important să fim adaptabili, să identificăm oportunitățile.
România este într-o poziție foarte bună și geopolitic și geografic. Avem un potențial latent pe care îl accesăm – dacă ne uităm la micro locații, avem parcuri care se dezvoltă pentru că infrastructura a ajuns acolo. România este într-o poziție foarte bună pentru a face distribuție. De exemplu, la Oradea aterizează avioanele direct la noi în hangar. Un alt trend important pentru viitor e cel de defence. Vine un întreg ecosistem – vin sute de firme în jur, vin clienți ai clienților utilizatorilor finali. Toți acești oameni au nevoie de fabrici, de servicii de distribuție, de servicii de warehouse, de forță de muncă. Unul din riscurile noastre, pe de altă parte, este instabilitatea politică și lipsa de parteneriat. Ar putea fi făcute mult mai multe lucruri. Lipsesc investiții si ajutoare de stat din partea guvernului și, de aceea, nu reușim să atragem atât de multi investitori ca si unele din statele vecine. Un alt avantaj când vine vorba de defence este legată de reconstruirea Ucrainei, unde noi și Polonia avem un avantaj.”
„Supply Chain & Logistics Forum” este un proiect BusinessMark, ce a avut în 2025 cu ediții la Cluj-Napoca, Iași, București și Timișoara.
Parteneri oficiali ai evenimentului au fost: Mantis, Manhattan Parteneri: CTP, Slimstock, Smart ID, SOTI, CMC Risk Advisor Grup Eveniment organizat cu susținerea: Asociația ARILOG, USER – Uniunea Societăților de Expediții din România Parteneri de tehnologie: 4pay.ro Partener de monitorizare: mediaTrust Parteneri media: Ziua de Vest, Timiș Online, Agenda, Arad24.net, Spotmedia.ro, Express de Banat, Bănățeanul, Ziarul Clujean, Ziua Cargo, Daibau.ro, Instalnews.ro, Logistic Post, Spațiulconstruit.ro, Depozitinfo.ro, Birouinfo.ro, Jurnalul de Afaceri, EventsMax, Piața, Debizz, MATEK, Transilvania Business, BusinessVoice, AngajatorulMeu.ro, Business Press, PRwave, Digital-business.ro, România Durabilă,Economistul, Club Economic
Lideri HR din Timișoara s-au reunit, pe 12 noiembrie 2025, la o nouă ediție a evenimentului „MAGNETICO. How to attract and retain talents improving employer branding and creating meaningful HR practices”. Evenimentul organizat de BusinessMark a adus pe scena conferinței 15 profesioniști din domeniu, ce au împărtășit cele mai eficiente strategii de motivare a angajaților, modul în care se transformă cultura organizațională și elementele ce atrag talentele într-un context de muncă definit de numeroase provocări.
Conferința a inclus două sesiuni de prezentări și un panel, moderate de Daniel Drăgan, Managing Partner, BusinessMark, în cadrul căruia s-a discutat despre transformarea funcției HR și a gestionarea capitalului uman într-un mediu de business marcat de incertitudine și digitalizare accelerată.
Speakerii au subliniat necesitatea de a pune angajatul în centrul practicilor HR, de la dezvoltarea coerentă a carierei și asigurarea unui mediu de lucru sănătos, până la simplificarea proceselor birocratice. S-a acordat o atenție deosebită impactului inteligenței artificiale asupra locurilor de muncă, invitații subliniind folosirea AI-ului ca instrument de creștere. Alte subiecte cheie au inclus transparența salarială în contextul noii directive europene, digitalizarea dosarului de personal și a proceselor de Securitate și Sănătate în Muncă (SSM), precum și gestionarea riscului și a crizelor la nivel organizațional.
PRIMA SESIUNE
Claudia Frâncu, Organizational Development Consultant, Bosch Service Solutions Timisoara, a deschis prima sesiune a evenimentului cu o prezentare cu tema: „Career Development: The Process Unfolded”. Astfel, el a precizat: „Am început cu un departament pilot și cu o serie de activități, care au crescut zona de awareness. În prima etapă, ne-am uitat la fiecare job description din organizație și cum anume se plasează el în matricea de poziții din interiorul companiei. Pentru a pregăti fișele, am avut workshop-uri prin care le-am arătat procesul din spate: cum ajunge un rol să fie clasat într-o situație de complexitate și am lucrat pe ele. În următoarea etapă, am vrut să auzim vocea colegilor noștri. După ce am implementat proiectul în 70% din organizație, am aflat că ei au nevoie de ghidaj și suport în dezvoltare. În ceea ce privește liderii, ei au zis că își doresc ca toate tool-urile ce țin de career development să fie într-un singur loc. Un aspect important a fost programul de consiliere în carieră. În plus, ei au spus că vor să vadă ce anume se cere pe fiecare rol, astfel încât să poată răspunde întrebărilor.”
A urmat Mirela Crețu, Senior Cluster HR Manager, Yazaki Europe Middle East and Africa, care a precizat: „Povestim astăzi despre ce mai este important pentru angajații noștri. Destul de multe arii sunt în scădere zilele acestea. În unele domenii, sunt vremuri nesigure, însă cred că, întotdeauna, o abordare corectă pornește de la angajat. Nu avem doar servieta profesională – angajatul care vine cu experiență, cu studii, ci el aduce în companie și valorile, pasiunile, trăsăturile sale. În unele domenii, zilele acestea nu mai putem garanta un traseu profesional, acest lucru nu mai este garantat. Valorile mai vechi parcă nu se mai aplică: mai contează experiența? Mai contează dorința de a învăța? Sau mai degrabă ne orientăm spre angajați care au deja nevoile de care avem nevoie astăzi. Este important să luăm în considerare ca angajatul să își dorească să livreze performanță.”
În continuare, Darius Ionuț Gîscă, Director of Sales & Marketing, Smartree, a vorbit despre simplificarea activităților repetitive din cadrul departamentului de HR, pentru a le oferi timp oamenilor să se ocupe de activități de planificare, strategie.
„Observăm că oamenii nu mai au răbdare cu procese greoaie. Avem multe soluții, multe rapoarte, multe module și, astfel, că oamenii își doresc tot mai mult simplitate. Putem observa că pontajul poate deveni un instrument de wellbeing în interiorul organizațiilor – astfel, putem vedea dacă sunt oameni care stau peste program, vedem dacă sunt gap-uri în program, ne putem uita la motivația lor. În plus, zona de raportare ne ajută să oferim oamenilor feedback continuu – ei vor să aibă încredere din partea liderilor și din partea oamenilor de la resurse umane. Am făcut câteva studii atât din intern, cât și din piață, și am observat că 1 din 2 angajați consideră că birocrația și lipsa proceselor clare le afectează motivația zilnică. În plus, 1 din 3 companii își gestionează, încă, pontajul prin procese parțial manuale. Mai mult, 1 din 3 angajați consideră că feedback-ul și comunicarea fac diferența dintre un job acceptabil și unul motivant. Pentru 2026, ne propunem să facem un HR simplu, pentru că, dacă HR-ul este simplu, business-ul este stabil. Un HR care respiră înseamnă și o organizație care respiră”, a spus el.
Sonia Bălănescu, Avocat specializat în dreptul muncii, Managing Associate, D&B David si Baias, a vorbit, în continuare, despre transparența salarială, la granița dintre conformitate legală și transformare organizațională.
„Există un proiect de lege în lucru și sperăm ca, în curând, să fie publicat, pentru a vedea la ce să ne așteptăm din partea legiuitorului român. Aș vrea să vorbim despre cum pot aborda companiile această directivă de transparentizare. Unul dintre cele mai des întâlnite mituri se referă la obligația de publicare a salariului minim în anunțul de angajare. Nu există așa ceva, ci, înainte de negocierea salarială și transmiterea ofertei, candidații ar trebui să fie informați cu privire la nivelul salarial pentru postul în cauză. Un alt mit este legat de divulgarea informațiilor legate de salariile altor colegi. Mai este un mit – acela că Directiva nu s-ar aplica angajatorilor cu sub 100 de angajați. Numărul de angajați are în vedere doar obligațiile de raportare – nu vor trebui raportate salariile individuale, ci anumite date statistice, anonimizate. După evaluare, trebuie efectuat un audit și ar trebui să ne asigurăm că sunt implementate politicile de remunerare, grilele de salarizare, pentru a asigura conformarea cu directiva. Este, totodată, necesar un plan de comunicare și transparentizare. Transparentizarea trebuie efectuată numai după ce este implementat un sistem coerent de salarizare, iar eventualele decalaje sunt corectate. Ar trebui să începem să ne pregătim încă de pe acum – dacă suntem deschiși și inițiem un dialog, suntem transparenți cu angajații și încercăm să aplicăm cât mai bine prevederile directivei, eu intuiesc că legiuitorul nu va introduce prevederi suplimentare”, a spus ea.
Ovidiu Teodorescu, CEO, UCMS by AROBS, a vorbit în cadrul conferinței despre cum angajații ar trebui să se pregătească pentru toate schimbările ce se întâmplă la nivel de organizații, pentru a rămâne relevante în contextul prezenței tot mai puternice a inteligenței artificiale în toate laturile vieții.
„Trebuie să ne pregătim mindset-ul pentru acest meci infinit al vieții noastre. Chiar dacă astăzi se discută despre a ne despărți de oameni, despre a reduce numărul de angajați, încet, încet ne vom trezi de partea în care nu mai avem angajați. Noi de 200 de ani automatizăm viața blue collar. În ultimii 20 de ani automatizăm viața white collar. Nu vor fi mașinile cele care ne vor lua locul, ci trebuie să învățăm să folosim mașinile pentru a putea să ne adaptăm la acest joc. Potrivit unui studiu Deloitte bazat pe 1.500 de companii, criteriile pentru care aleg o soluție software sunt: experiența și resursele furnizorului, referințele furnizorului, capacitatea de a răspunde la nevoi specifice. Deseori, de un proiect scump implementat greșit depinde un job. Managerii de HR trebuie să se bazeze pe o gândire strategică pentru a face parte din infinite game. Astăzi, când ne focalizăm pe AI-zation, e important să nu uităm să facem focus pe angajați. Oamenii de HR, în special, au focus pe angajați. Nu uitați cine este clientul și haideți să ducem toate procesele noastre în această direcție. Cei de la World Economic Forum au descoperit că job-urile impactate de AI vor duce în două părți ale problemei. În prima parte, până în 2029, job-urile vor fi luate de AI, iar după 2029, numărul de job-uri create de AI va fi mai mare decât job-urile care dispar din cauza AI. În acest joc pe termen nedefinit, AI-ul este un instrument. Astfel, promisiunea noastră este să sprijinim echipele de HR și payroll să câștige timp și să pună oamenii pe primul loc.”
Ristena Sîrboiu, HR Manager, Litens Automotive Eastern Europe, a vorbit despre politicile autentice de Employer Branding și cum organizațiile ar trebui să livreze în interior ceea ce le promit candidaților din exterior.
„Uneori, marele public asimilează HR-ul brandului de angajator. În spatele brandului de angajator, al proceselor și al experienței angajaților cu angajatorul sunt oameni – cel puțin deocamdată. Lucrul pe care mă bazez întotdeauna sunt oamenii, chiar dacă sunt situații în care investești foarte multă încredere. În aproape 25 de ani de HR, eu nu mi-am pierdut încrederea. Dacă o organizație dispune de un strop de empatie și are încredere în oamenii pe care i-a angajat și care îi reprezintă, cred că se găsește totdeauna o soluție, chiar și în aceste vremuri grele. Vorbim de incertitudine, dar eu cred că ne salvăm prin oameni. Ce nu are sau, poate, nu va avea niciodată AI-ul este acest simț al umorului, acest strop de empatie pe care oamenii îl vor avea întotdeauna. În AI bagi date, însă oamenii încă gândesc out of the box”, a spus ea.
Prima sesiune s-a încheiat cu prezentarea lui Adrian Dinu, CEO, CREASOFT IT, care a vorbit despre digitalizarea dosarului de personal.
„În portalul de angajați găsiți clasicele funcționalități: fluturași, adeverințe, concedii. Avantajul este că ei pot folosi aplicația pe care o folosesc să se autentifice dimineața, la început de program. Când vine vorba de dosarul personal și semnătura electronică, această partea aduce o economie de timp incredibilă, atât pentru oamenii de HR, cât și pentru angajați. Avem anumite șabloane ce trebuie încărcate și, după aceea, se generează automat documentele. În momentul în care introduceți angajatul, putem folosi cartea de identitate pentru a prelua automat toate datele corecte ale angajatului și actualiza inclusiv în REGES datele corecte. Citim automat cui îi aparțin documentele și când expiră, cu ajutorul AI-ului. La digitalizarea dosarului de personal intră și fișele SMM și PSI. Un document semnat electronic se duce automat în dosarul personal al angajatului – este extrem de ușor și economisim timp. Noi recomandăm să arhivați aceste documente, pentru a avea siguranța că, indiferent de ce se va întâmpla, ele sunt acolo.”
A DOUA SESIUNE
Marius Maier, Partener, Director General, CMC GRUP RISK ADVISOR, a deschis cea de-a doua sesiune a evenimentului, vorbind despre necesitatea ca organizațiile să se pregătească temeinic pentru situații de risc.
„Riscul este acea situație care se poate întâmpla, care ne poate da agenda peste cap, care ne schimbă prioritățile. Riscurile trebuie abordate prin trei perspective, înainte să se întâmple: prin procese de management de risc, prin procese de management de criză sau prin partea de transfer. Japonezii văd în criză atât un pericol, cât și o oportunitate. Și managementul de risc și cel de criză este extrem de important să includă activități atât înainte de eveniment, cât și în timpul și după eveniment. În inspecțiile de risc pe care le facem, constatăm că atitudinea face diferența. Dacă livrăm angajaților sau colegilor soluții care nu au tracțiune, s-ar putea să aibă sens să schimbăm soluțiile. Din interacțiunile cu oamenii din companii, ne luăm informații cât să aducem în față acele lucruri importante pentru oameni. Un eveniment, fie că e din cauze naturale, fie că este din neglijență, ne poate schimba agenda, atât la nivel organizațional, cât și personal. Este important să vedeți dacă soluțiile pe care le oferiți oamenilor îi ajută în situații neprevăzute sau insuportabile. La fel de important este să înțeleagă oamenii care este nivelul lor de toleranță la risc – cât pot face față?”, a spus el.
Diana Năstase, HR Director – HR BP – Health Solutions & Design Centers – EMEA, FLEX, a susținut o prezentare despre cum restabilim echilibrul uman în era AI și a crizelor continue.
„Întotdeauna omenirea a trecut prin crize, iar noi, oamenii, am avut mereu capacitatea de a ne adapta. În trecut, ciclurile crizelor erau mult mai lungi. Astăzi, într-o lume VUCA, trecem din criză în criză – nu avem timp de răgaz, nu avem timp să respirăm. În prezent, suntem într-o plină criză economică – inflația este aproape 10%, lanțurile de aprovizionare sunt afectate. Astfel, este important să ne întoarcem la lucruri primordiale. Organizația este un ecosistem natural, iar ecosistemele se autoreglează, se autoadaptează.
Vorbim despre un «rewilding», un echilibru între tehnologie și umanitate, control și adaptare, performanță și energie. Organizațiile și culturile sunt sustenabile dacă energia oamenilor este regenerabilă. Oamenii urmează liderii autentici, echilibrați, puternici. Inteligența artificială este o forță care rescrie regulile – modul în care gândim și facem lucrurile. Este importantă umanitatea și modul în care folosesc oamenii instrumentele pe bază de AI. HR-ul ar trebui să promoveze și să susțină leadership-ul natural, leadership-ul autentic, o forță de muncă agilă, care se adaptează și să creadă în acea energie regenerabilă din partea oamenilor, de care avem nevoie pentru ca organizațiile să rămână sustenabile. Vitalitatea umană ne dă sens în organizații.”
Bogdan Cora, Specialist în digitalizarea proceselor de Securitate și Sănătate în Muncă (SSM), Partener Consultia – platforma SSM.ro pe zona de vest, a în cadrul conferinței despre digitalizarea proceselor de securitate a muncii.
„Noi am dezvoltat o aplicație de tip SaaS, de tip cloud, din nevoia de business. Din păcate, legislația din România nu ține pasul cu nevoile noastre, astfel că noi am fost promotorii legislației privind semnarea electronică a documentelor SSM. Putem integra platforma noastră cu cele de HR, astfel că digitalizarea SSM este mult mai rapidă și mai sigură. Dacă am avea câteva sute de angajați, gândiți-vă cât presupune completarea manuală a carnetelor. Aici semnarea se face printr-un singur click, iar managerii pot semna până la 50 de fișe în același timp. Câștigăm mult timp. Procesul acesta nu influențează partea de training. Multă lume crede că, dacă digitalizăm, întrerupem partea de training. Facem, în continuare, training-ul în format fizic și doar fișele sunt semnate electronic. Avem și companii care au optat în a digitaliza complet procesul – asta înseamnă că lucrătorul are un material video pe care îl parcurge în orice moment al zilei dorește, iar ulterior va semna fișa. Acest proces nu afectează calitatea training-ului, atât timp cât este susținută în mod corespunzător”, a spus el.
A urmat Cosmin Nae, Account Manager, certSIGN, care a vorbit despre semnătura electronică și utilitatea ei în procesele de resurse umane.
„Discutăm despre servicii foarte strict reglementate – cadrul legal este prezent la nivel european, prin regulamentul eIDAS, unde se menționează că unei semnături electronice calificate nu i se poate refuza efectul juridic. Este recunoscută în orice stat membru al UE, iar documentele au valoare juridică. Există și un cadru legal național, prin care ne sunt redate aspecte legate de faptul că autoritățile trebuie să recunoască și să accepte documente semnate cu semnătura electronică calificată. Putem semna documente de muncă, acte adiționale, fișe SSM. Avem acces oricând la documentele stocate în arhiva electronică, pentru care noi asigurăm autenticitatea și confidențialitatea lor. Vorbim de certificate stocate în cloud, prin care utilizatorii pot semna de oriunde, inclusiv de pe dispozitive mobile sau tablete.”
Ultima parte a evenimentului a fost dedicată unui panel moderat de Daniel Drăgan, Managing Partner, BusinessMark, la care au participat: Alina Vicol (Nagarro), Florin Iordăckioiu (Orange România), Oana Popa (Rețeaua de sănătate Regina Maria) și Băgdan Băbălău (Plexus Corp).
Un subiect abordat în cadrul panelului a vizat sănătatea psiho-emoțională a angajaților și importanța unei culturi organizaționale sănătoase, care să sprijine angajatul în a deveni mai rezilienti.
În acest context, Oana Popa, Health & Wellbeing Lead și Psiholog, Rețeaua de sănătate REGINA MARIA, a precizat: „Burnout-ul este un subiect care este des discutat în ultima perioadă, pentru că ne lovim din ce în ce mai mult de el. Ne uităm la sondaje și studii și vedem că nivelul de stres, la nivel global, dar și în România, variază între 40 – 60%. Observăm și în cabinete că sunt mulți oameni epuizați. Când vorbim de burnout, epuizare în context profesional, sunt multe persoane pasionate de job-ul lor care ajung, totuși, în burnout. Partea de pasiune e importantă, pentru că îți dă un sens – atunci când avem un sens muncim cu drag, depunem mai mult efort, pentru că ne și încărcăm cu energie, însă un mediu de lucru nesănătos, cu practici abuzive, pot duce un angajat performant în burnout. Având la dispoziție niște tool-uri care depășesc cu mult capacitatea noastră biologică de a procesa date, este mult mai ușor să ajungem la burnout. Dacă ne luăm la întrecere cu ele, dacă simțim presiunea constantă de a performa, dacă nu avem siguranță psihologică, nu putem fi inovativi, creativi. AI-ul procesează date, informații, dar noi, ca oameni, avem componente profund umane – pasiune, empatie – pe care trebuie să le valorificăm, să le creștem, dar pentru asta trebuie să ne simțim în siguranță, iar HR-ul și managementul au un rol deosebit de important aici, pentru că pot duce lucrurile în bine sau în mai puțin bine.”
Pentru dezvoltarea unei culturi a siguranței, un rol foarte important îl au și liderii, au mai subliniat paneliștii. Astfel, Florin Iordackioiu, Head of Culture and Organizational Development, Orange România, a explicat că: „Există o legătură clară între engagement și leadership – liderul e cel care dă tonul în echipă și modelează cultura respectivă, nivelul de engagement. Întrebarea este cum apare engagement-ul și, atunci, apare și o altă dilemă: execuția creează engagement sau invers? Eu cred că execuția creează engagement – dacă oamenii se simt bine, dau tot ce pot ca să performeze în continuare. Ajutorul pe care noi îl dăm managerilor este în a-i acompania în identificarea și implementarea de acțiuni care să vorbească despre engagement, fără să menționeze engagement. Avem un set nou de valori: curajos, responsabil și atent. Am făcut workshop-uri de cultură, timp de un an. După aceea, am început să vorbim cu oamenii. Comportamentele asociate celor trei valori le-am transformat în trei enunțuri pe care le-am inclus în chestionare prin care luăm pulsul echipelor. Am înlocuit abordarea clasică «Managerul meu face…» în «Eu îmi iau timp să mă dezvolt, etc.». Acest lucru a generat discuții mai autentice între manager și echipe.”
La ce skill-uri se mai uită oamenii de HR atunci când recrutează? Mai sunt skill-urile tehnice cele mai importante într-un CV?, au fost întrebați invitații panelului.
În acest context, Bogdan Băbălău, Talent Acquisition Manager, Plexus Corp, a precizat: „Un lucru pe care îl analizez este partea de critical thinking. Azi, mai mult decât oricând, cu accesul pe care îl avem la tehnologie, este foarte ușor să ai acces la orice informație disponibilă, dar cred că trebuie ca oamenii să aibă abilitatea de a discerne: ce fac cu informația respectivă? Noi am îmbrățișat partea de AI în companie, dar am început să facem microtraining-uri, pentru a ne asigura că ei folosesc în mod corespunzător aceste soluții. Să ne uităm și la modul în care oamenii înțeleg cum să se folosească de tool-uri, nu doar să le avem la dispoziție (…).
Oamenii din echipă, dar și managerii de la nivel de mijloc, își doresc să fie auziți și să vadă că cineva își îndreaptă atenția spre ei, că ceea ce ei spun are semnificație pentru ceilalți și că se întâmplă ceva. Noi, ca HR, suntem la mijloc, între oameni și organizație, și trebuie să fim atât de partea unora, cât și a celorlalți. Astfel, devenim un fel de facilitatori. Dacă oamenii văd că înțelegi real nevoia lor, vor veni la tine, vor simți că au un partener real care îi ajută atunci când au o nevoie. Oamenii văd asta, simt și apoi vin spre tine și îți împărtășesc nevoile. După aceea, tu trebuie să devii mediator – să te asiguri că se și întâmplă ceva cu informațiile primite de la ei.”
„Se vorbește de criză, de insecuritate pe zona de job-uri, însă, în cazul nostru, se caută oameni pe mai multe roluri. Se vede, totodată, o schimbare a funcțiilor de HR. Este o presiune pe zona de business, iar oamenii de HR ajută organizația în tot felul de zone. Este o colaborare mult mai strânsă, iar HR-ul nu mai este implicat doar în zona de atracție și retenție, ci în zona de parteneriat de business. Dincolo de competențele tehnice, pe care toată lumea le caută, sunt foarte importante cunoașterea de business, dar și zona de mindset antreprenorial – e important să știi să îți dezvolți cariera, să faci ceea ce ți se potrivește, să ai acea asumare, pasiune, motivație. În același timp, e important ca oamenii să fie rezilienți, pentru că presiunea e din ce în ce mai mare. Oamenii trebuie să facă față inclusiv la toată informația, să procesăm emoțiile, astfel că reziliența psihologică e un aspect la care ne uităm, iar în zona de wellbeing o sprijinim prin workshop-uri, webinarii pentru improvement și susținere pe zona de wellbeing”, a spus, la rândul său, Alina Vicol, Head of Employer Branding & Communications, Nagarro.
Evenimentul a fost organizat de BusinessMark
Partenerii evenimentului au fost1: SD Worx România, OLX Locuri de Muncă, Bosch, Rețeaua de Sănătate Regina Maria, Smartree, Creasoft IT, UCMS by AROBS, D&D David și Baias, CMC Risk Advisor Grup, certSIGN, Consultia – platforma SSM.ro, World Class România
Partener de tehnologie: 4pay.ro
Partener de monitorizare: mediaTrust
Parteneri media: Ziua de Vest, Timiș Online, Agenda, Arad24.net, Express de Banat, Portal HR, Revista de HR, AngajatorulMeu.ro, PRwave, Business Voice, Debizz, MATEK, Spotmedia, Transilvania Business, Digital Business, Jurnalul de Afaceri, EventsMax, Spațiulconsturit.ro, Economistul, Club Economic, România Durabilă, Business Press, Bănățeanul, Ziarul Clujean
Regimul democratic stabil, populația de 19 milioane de locuitori, din care opt milioane în câmpul muncii, poziția geografică strategică, calitatea de membru Schengen, UE, NATO și de candidat la integrarea în Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), resursele naturale, dar și potențialul economic insuficient valorificat se numără printre punctele forte ale României în procesul de atragere a investițiilor străine directe (ISD), reiese din studiul Oportunități pentru investitorii străini în România, realizat de Academia de Studii Economice (ASE) București la inițiativa Fundației Deloitte România. Sectoarele economice cu cel mai mare potențial de dezvoltare sunt producția de energie regenerabilă (parte a procesului de tranziție către energia verde), logistica și capacitățile de producție nearshore (în contextul tensiunilor geopolitice din regiune), serviciile digitale avansate (servicii IT&C cu valoare adăugată mare: cercetare și dezvoltare, inteligență artificială, securitate cibernetică) și industria de apărare.
La nivel regional, oportunitățile de investiții se remarcă în special pe fondul disparităților de dezvoltare dintre zonele țării. Nivelul de trai la nivel național (PIB/locuitor la paritatea puterii de cumpărare) a ajuns la 78% din media Uniunii Europene (UE), în 2024, însă distribuția pe regiuni este inegală – București-Ilfov este cea mai dezvoltată regiune (190% din media UE), iar la polul opus se află regiunea Nord-Est (47% din media UE).
Conform studiului, primele trei regiuni în funcție de potențialul de a atrage ISD sunt Sud-Est (Constanța, Galați, Tulcea), care prezintă oportunități de investiții în energia regenerabilă, în logistică asociată domeniului maritim și în industria alimentară, Nord-Est (Iași, Bacău, Suceava), unde există forță de muncă disponibilă, la costuri competitive, și o infrastructură educațională solidă, cu potențial de dezvoltare pentru IT&C, industria auto, producție și servicii, industria agroalimentară și logistică, precum și Centru (Cluj, Alba, Sibiu), care își consolidează rolul de regiune multifuncțională, cu oportunități în IT&C, cercetare-dezvoltare, industrie, educație și infrastructură.
Alex Reff, Country Managing Partner, Deloitte Romania
„România este o destinație atractivă pentru investiții, oferind oportunități multiple și competitive într-un context european și global dinamic și provocator. Însă potențialul este departe de a fi valorificat la nivel optim, convingere care a stat la baza inițiativei noastre ce pornește de la conturarea profilului investițional al României, cu oportunități și provocări, puncte forte și vulnerabilități, și este menită să îi crească vizibilitatea în ochii investitorilor străini. Din această analiză reiese că, în ciuda provocărilor care, în prezent, afectează cele mai multe economii și societăți, România oferă oportunități de business semnificative – locația strategică în UE, resursele naturale diverse, accesul la fonduri europene consistente, costurile competitive, piața de dimensiuni considerabile, cu putere de cumpărare în creștere, și evoluțiile din sectorul digital creează o bază solidă pentru expansiune. La toate acestea se adaugă îmbunătățirea guvernanței, stabilitatea economică și politică, precum și progresele înregistrate în ultimii ani în dezvoltarea infrastructurii, aspecte care confirmă că România ar trebui considerată una dintre cele mai atractive destinații de investiții din Europa Centrală și de Est”, a declarat Alexandru Reff, Country Managing Partner, Deloitte România și Moldova.
Studiul conține și o analiză cuprinzătoare a resurselor la care investitorii străini care decid să investească în România pot avea acces, de la resurse umane (cei peste opt milioane de lucrători activi, niveluri salariale competitive, competențe digitale și multilingvistice), resurse naturale (energie – petrol și gaze, lignit, energie eoliană, solară, hidro, geotermală; materii prime esențiale – grafit, magneziu, elemente de pământuri rare, cupru, aur; izvoare de apă minerală – peste 2.500; teren arabil – 8% din suprafața agricolă utilizată a UE; fond forestier – 6,5 milioane de hectare), infrastructură de transport (căi ferate – 19.600 km, 20% electrificate; autostrăzi – 1.300 km, din care 200 km finalizați în 2024), porturi fluviale și maritime, aeroporturi în principalele orașe.
În același timp, România oferă un cadru cuprinzător de stimulente pentru atragerea investițiilor străine directe, bazat pe mai mulți piloni strategici, precum sprijin financiar (ajutor de stat, fonduri UE, inclusiv prin PNRR, garanții), infrastructură de business (parcuri industriale, zone logistice) și facilitatori instituționali (autorități locale, agenții naționale).
„Ne bucurăm să participăm, din perspectivă academică, la o inițiativă atât de necesară pentru economia românească, ce evidențiază principalele dimensiuni care influențează atractivitatea investițională a României și oferă un reper valoros pentru investitorii străini. Studiul de față poate reprezenta, totodată, o bază solidă de dialog pentru fundamentarea unor măsuri de politică publică menite să îmbunătățească climatul investițional și să sporească capacitatea țării de a atrage investiții străine directe”, a declarat Prof. univ. dr. Alina Mihaela Dima, Prorector al Academiei de Studii Economice din București.
În plus, studiul prezintă și o analiză comparativă a României cu țările din regiune cu privire la regimul fiscal aplicabil companiilor, din care reiese că țara noastră are anumite avantaje competitive și în această zonă. Astfel, impozitul pe profit de 16% este mai scăzut decât în alte țări din zonă (Slovacia – 21-24%, Cehia – 21%, Polonia – 19%), facilitățile pentru cercetare-dezvoltare sunt mai generoase decât în alte state, impozitul pe venitul salarial este la un nivel competitiv, de 10% (deși la acesta se adaugă contribuțiile sociale de 37,25%), iar TVA este de 21%. printre cele mai reduse din regiune.
Studiul „Oportunități pentru investitorii străini în România”, realizat de o echipă de experți din cadrul ASE București, face parte dintr-o inițiativă amplă a Fundației Deloitte România, având ca obiectiv consolidarea poziționării țării noastre ca destinație atractivă pentru investițiile străine directe. În această inițiativă se implică voluntar experți Deloitte în mai multe domenii ce își propun să își valorifice cunoștințele, rețeaua internațională și experiența de lucru cu investitorii străini pentru a crește vizibilitatea țării noastre în peisajul investițional internațional și pentru a facilita dialogul între părțile interesate relevante – decidenți publici, mediul academic și cel de business.
Kaufland România dă startul sărbătorilor de iarnă cu o premieră în mediul digital: lansarea mini-seriei „Cine a mâncat Crăciunul?” Proiectul se bazează pe un concept original de tip mockumentary, care transformă micile imperfecțiuni ale sărbătorilor în situații comice și pline de surpriză. Pornind de la obiceiurile bine cunoscute din casele românilor, inclusiv regula de a nu gusta din bunătățile de Crăciun înainte de sosirea invitaților, serialul arată ce se întâmplă atunci când aceste tradiții sunt încălcate.
În prim-plan sunt peripețiile familiei „Crăciun”, care își propune să organizeze „Crăciunul perfect”. Doar că, atunci când planurile de acasă nu se potrivesc cu realitatea, atmosfera festivă se transformă într-o poveste de tip „cine e făptașul?” Membrii familiei devin, pe rând, mici anchetatori, pun întrebări, caută indicii și încearcă să înțeleagă de unde au pornit micile „dezastre” domestice.
Mini-seria cuprinde momente precum „Un Crăciun cu obiective clare”, „Enigma celor cinci cozonaci”, „Brad la pământ!”, „Dispariția bomboanelor de pom” și „Cine a atins salata?” – episoade scurte, de aproximativ trei minute, care surprind, cu mult umor, situații familiare oricui a trăit măcar o dată agitația pregătirilor de sărbători: de la stabilirea obiectivelor pentru „Crăciunul perfect”, la misterul unui cozonac înlocuit, ancheta unui brad răsturnat, căutarea bomboanelor dispărute din pom și deznodământul celei mai mari „crime culinare” de pe masa de Crăciun.
Primul episod este deja disponibil pe YouTube Kaufland România, iar următoarele vor fi lansate treptat, până pe 21 decembrie.Seria este completată de clipuri scurte și conținut special pentru social media, iar întregul proiect se încheie cu un mesaj emoționant: dincolo de micile încurcături, sărbătoarea își păstrează magia atunci când familia rămâne împreună la masa de Crăciun.
„Anul acesta, sub umbrela conceptului «Deschide ușa Crăciunului», ne-am dorit să celebrăm Crăciunul autentic, nu pe cel perfect. Știm cu toții că în spatele fotografiilor impecabile stau momente de haos, cozonaci înlocuiți sau bomboane dispărute din brad. Prin acest serial, invităm oamenii să privească sărbătorile cu mai multă lejeritate și să se bucure de ele exact așa cum sunt: imperfecte, dar petrecute împreună”, a declarat Silviu Buidan, Head of Digital Marketing & Events, Kaufland România și Republica Moldova.
„Cine a mâncat Crăciunul” continuă direcția inovatoare a Kaufland în mediul digital, alăturându-se unor proiecte de succes precum „Paștele ca la noi acasă”, mini-seria care a explorat contrastul dintre viața de la oraș și cea de la sat, „Nedumeriri și lămuriri” – primul show digital în care un retailer răspunde, cu umor și creativitate, celor mai frecvente întrebări ale clienților, „Zodiac la bani mărunți”, unde astrologia s-a împletit cu educația financiară, „Dragostea trece și prin portofel” – primul reality-dating despre obiceiurile de consum ale cuplurilor, și „Pe limba românilor” – seria care a explicat termenii comerciali într-un mod accesibil și amuzant. Multe dintre aceste inițiative au fost premiate la competiții de profil, la nivel local și internațional, sau au fost incluse în topuri relevante pentru industrie. Astfel, în ediția din 2023 a Top Social Brands, o analiză exhaustivă a peisajului social media din România, Kaufland a ocupat poziția a doua. Acest clasament evidențiează noile tendințe în domeniu, inovațiile realizate de branduri și cele mai eficiente campanii din mediul online românesc.
După ce a scăzut la aproximativ 84.000 de dolari la începutul săptămânii trecute, bitcoinul a înregistrat o creștere și a revenit peste nivelul de 90.000 de dolari, aducând capitalizarea totală a pieței criptoactivelor la 3,1 trilioane de dolari.
Atenția se îndreaptă acum către decizia comisiei pentru piețe (FOMC) a Rezervei Federale SUA de miercuri privind rata dobânzii. Piețele prevăd în prezent o probabilitate de 86% ca Fed să scadă rata dobânzii cu 0,25%, un contrast puternic față de acum câteva săptămâni, când probabilitatea era de doar 30%.
După conferința de presă a președintelui Fed, Jerome Powell, traderii și investitorii vor căuta, de asemenea, informații noi despre planul Fed privind rata dobânzii pentru 2026. În plus, având în vedere că Powell își va încheia mandatul de președinte al Rezervei Federale în luna mai, piețele vor căuta indicii cu privire la persoana care îi va înlocui.
Având în vedere că apetitul pentru risc, fluxurile de capital și lichiditatea globală sunt strâns legate de modificările ratelor dobânzilor și de politica monetară a Fed, ar putea fi o săptămână volatilă pentru piețele criptoactivelor și pentru activele de risc în ansamblu.
În urma revenirii prețului bitcoin săptămâna trecută, altcoin-urile au înregistrat câștiguri amplificate datorită naturii lor mai speculative, ajungând în unele cazuri până la 20%.
$PENGU a crescut cu 20%, $SUI cu 19% și $LINK cu 17%, pentru a numi doar câteva.
În ceea ce privește SUI, Comisia pentru Valori Mobiliare și Burse din SUA a aprobat săptămâna trecută primul ETF de SUI cu efect de levier de pe Nasdaq, respectiv TXXS de la 21Shares.
TXXS este conceput pentru a oferi un randament zilnic dublu față de SUI, oferind investitorilor o modalitate de a obține expunere cu efect de levier fără a deține direct criptoactivul.
Actualizarea Fusaka este disponibilă pe rețeaua principală Ethereum
Actualizarea Fusaka (Fulu-Osaka) a fost lansată săptămâna trecută pe rețeaua principală Ethereum, oferind tranzacții mai ieftine și mai rapide pentru rețelele Ethereum layer-2, o mai bună scalabilitate și o fiabilitate îmbunătățită pentru validatorii de rețea și furnizorii de infrastructură.
După actualizare, prețul Ethereum a înregistrat o creștere odată cu piața cripto mai largă , urcând cu 7% miercuri, dar apoi a scăzut ușor, tranzacționându-se în prezent la 3.160 de dolari.
Pe termen lung, o altă actualizare reușită a rețelei Ethereum ar putea fi de bun augur pentru prețul criptoactivelor native, datorită potențialei creșteri a activității și a valorii care circulă prin rețea, generând cerere, taxe de gaz și staking, de exemplu.Următoarea actualizare, „Glamsterdam” (Gloas-Amsterdam), este programată pentru mijlocul anului 2026.
Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES) a lansat campania „Violența domestică e cartonaș roșu!”, o inițiativă realizată în parteneriat cu federații sportive, cluburi și sportivi din loturile naționale, cu scopul de a transmite un mesaj ferm: Violența domestică nu are scuze și nu trebuie tolerată niciodată!
Prin campania națională „Violența domestică e cartonaș roșu!”, ANES aduce împreună sportivi din loturile naționale care transmit un mesaj puternic: violența domestică trebuie sancționată imediat, la fel cum o face un cartonaș roșu pe terenul de joc.
„Sportul poate schimba mentalități și împreună putem schimba destine. Sub acest motto am gândit colaborarea cu sportivii din loturile naționale. Dorim să arătăm societății că violența domestică nu este un subiect privat, ci o problemă socială care ne privește pe toți și în care trebuie să ne implicăm împreună. Fiecare mesaj contează, fiecare voce poate salva o viață. Mulțumesc federațiilor sportive și sportivilor care s-au alăturat în acest demers, prin care, împreună, condamnăm cea mai gravă formă de încălcare a drepturilor femeilor: violența domestică”, a declarat Luminița Popescu, secretar de stat ANES.
Prin intermediul acestei campanii, fiecare sportiv transmite un mesaj în care condamnă violența domestică, încurajează victimele să ceară ajutor și le reamintește că adevarații campioni nu lovesc, ci protejează.
„Violența domestică e cartonaș roșu!” se desfășoară în contextul campaniei internaționale „16 Zile de Activism împotriva Violenței asupra Femeilor” și marchează un moment important pentru ANES: împlinirea a zece ani de la lansarea liniei telefonice naționale gratuite 0800 500 333, un serviciu esențial gestionat de către instituție, pentru victimele violenței domestice, ale discriminării pe criteriul de sex și ale traficului de persoane.
Analiza comparativă a diferențialului ‘r-g‘ pentru economiile din Europa Centrală și de Est arată că deși România a beneficiat în numeroase perioade de un nivel favorabil al acestuia, avantajul nu a putut compensa efectele negative pe care le-au avut deficitele primare persistent ridicate, astfel că datoria publică a început să crească vizibil după 2016 și mai accelerat după pandemie. Spre deosebire de Cehia, Ungaria și Polonia, care au înregistrat perioade consistente de surplus primar și au intrat în pandemie cu o poziție fiscală mai robustă, România a acumulat deficite bugetare semnificative pe soldul balanței primare, chiar în faze de expansiune economică. Creșterea accelerată a costului efectiv cu dobânzile după pandemie poate crea premisele unui efect de evicțiune (crowding-out), mai ales în circumstanțele unei politici fiscale dominante și ale unei rate modeste a creșterii reale a economiei.
Economistul de renume Olivier Blanchard (2019), care a ocupat funcția de economist-șef al FMI în perioada crizei financiare globale din 2007, a examinat modul în care diferențialul dintre rata dobânzii și rata de creștere economică (‘r-g‘) influențează sustenabilitatea datoriei publice. În articolul Public Debt and Low Interest, din 2019, care a stat la baza discursului său prezidențial rostit la reuniunea American Economic Association din același an, Blanchard a susținut că, atunci când ratele dobânzilor sunt foarte reduse și se situează sub ritmul de creștere economică, datoria guvernamentală se poate menține relativ stabilă, chiar și fără ajustări fiscale ample, atâta vreme cât politica fiscală rămâne credibilă și deficitele sunt menținute la niveluri moderate.
Brunnermeier, Merkel și Sannikov (2020), în articolul Debt as Safe Asset: Mining the Bubble, introduc conceptul de curba Laffer pentru nivelul datoriei, pe baza căruia susțin concluziile lui Blanchard (2019), subliniind că un stat poate înregistra în permanență deficite bugetare fără a-și rambursa vreodată datoria, funcționând într-un mod care amintește de un mecanism tip Ponzi. Reis (2021), în articolul The constraint on public debt when r < g but g < m, ajunge la o concluzie similară cu cea a lui Brunnermeier, Merkel și Sannikov (2020), recurgând însă la o altă perspectivă – este important ca rata de creștere a economiei să se situeze sub randamentul marginal al capitalului (‘m‘) pentru a putea avea în permanență deficite bugetare. În aceeași direcție concluzionează și fostul președinte al Rezervei Federale din Minneapolis, Narayana Kocherlakota, în articolul Public Debt Bubbles in Heterogeneous Agent Models with Tail Risk (2023).
Lucrările menționate anterior abordează problema sustenabilității fiscale pentru economii avansate, cu un focus special asupra Statelor Unite ale Americii. Este important de menționat faptul că titlurile de stat ale Statelor Unite ale Americii sunt considerate a fi safe assets. În contextul actualei arhitecturi a sistemului monetar și financiar internațional, precum și a reglementărilor în vigoare, titlurile de tip safe assets oferă niște beneficii specifice deținătorilor lor. De exemplu, Krishnamurthy și Vissing-Jorgensen (2007), în lucrarea The Demand For Treasury Debt, fundamentează conceptul de convenience yield pentru a caracteriza beneficiile implicite la care făceam referire anterior. Farhi și Magiorri (2016), în lucrarea A Model of the International Monetary System, respectiv Gopinath și Stein (2018), în lucrarea Banking, Trade, and the Making of a Dominant Currency, discută despre așa-numitul privilegiu exorbitant pe care îl au statele care emit titluri de tip safe assets. Consider că aceasta este o remarcă importantă atunci când discutăm despre sustenabilitatea datoriei publice în cazul economiilor avansate și a celor emergente.
Pe de altă parte, Mauro și Zhou (2020), în lucrarea r–g<0: Can We Sleep More Soundly, realizează o analiză detaliată asupra diferențialului ‘r-g‘, atât în cazul unor economii avansate, cât și al unor economii emergente. Aceștia constată faptul că ‘r‘ crește tocmai în pragul unor evenimente de deteriorare severă a condițiilor de risc suveran, fapt pentru care concluzionează că un nivel negativ al diferențialului ‘r-g‘ nu reprezintă o condiție suficientă pentru a elimina eventuale probleme legate de situația fiscal-bugetară.
Badia, Arbelaez și Xiang (2021), în lucrarea Debt Dynamics in Emerging and Developing Economies: Is R–G a Red Herring?,investighează un eșantion de 150 de economii emergente și în curs de dezvoltare, concluzionând că, în pofida unui nivel negativ al diferențialului ‘r–g‘, persistența deficitelor pe balanța primară contribuie semnificativ la creșterea costului aferent datoriei, cu implicații de deteriorare a condițiilor de risc suveran. Cochrane (2021) în lucrarea intitulată r<g argumentează că nici în cazul unei economii ca cea a Statelor Unite ale Americii, un nivel negativ al diferențialului ‘r-g‘ nu asigură sustenabilitatea fiscală în contextul unor deficite bugetare mari.
Figura 1: Deficitul bugetar total
Sursa: FMI
Figura 2: Balanța primară a deficitului bugetar
Sursa: FMI
Din perspectiva de mai sus, este util să realizăm o radiografie a situației fiscal-bugetare a economiilor din Europa Centrală și de Est, cu un accent asupra nivelului și dinamicii diferențialului ‘r-g‘. Din Figura 1, putem observa faptul că, după 2016, România a avut cel mai mare deficit bugetar din regiune, conform datelor FMI. Totodată, după 2017 și până la izbucnirea crizei pandemice, țara noastră a fost singura din regiune care a avut deficit bugetar, în contextul în care economiile Cehiei, Ungariei și Poloniei au înregistrat surplusuri bugetare. În prezent, se observă că situația României, din perspectiva deficitului bugetar, se detașează clar față de celelalte economii din regiune.
Atunci când discutăm de deficitul bugetar ne referim la două elemente principale: deficitul pe soldul balanței primare și cheltuielile cu dobânzile. Această defalcare ne poate ajuta să înțelegem mai bine situația deficitului bugetar. În Figura 2, regăsim evoluția din regiune a deficitelor bugetare pe soldul balanței principale. În perioada de după criza financiară din 2007 și până în prezent, țara noastră a fost singura din regiune care nu a înregistrat surplus bugetar la nivelul balanței primare. Totodată, Ungaria se află la polul opus: începând cu anul 2012 și până la izbucnirea crizei pandemice, aceasta a avut surplus bugetar la nivelul balanței primare.
Totodată, este relevant costul cu dobânzile pentru datoria publică, care este influențat de o multitudine de factori: condițiile financiar-monetare interne și externe, calificativul suveran, percepția față de risc a investitorilor, structura pe maturități și valute a datoriei publice etc. Însă, cheltuiala cu dobânzile este direct legată de nivelul datoriei publice: cu cât nivelul datoriei este mai mare (exprimat ca pondere în PIB), cu atât cheltuiala statului cu dobânzile (exprimată, de asemenea, ca pondere în PIB) va fi mai ridicată. Așadar, graficele 3 și 4 ar trebui privite în conjuncție.
Figura 3: Rata efectivă a dobânzii ‘r‘
Sursa: FMI, calcule proprii
Figura 4: Datoria publică (brută) exprimată ca pondere în PIB nominal
Sursa: Fondul Monetar Internațional
De exemplu, Ungaria are cea mai mare datorie publică din regiune ca pondere în PIB nominal. Acest aspect se reflectă și în evoluția cheltuielilor pentru serviciul datoriei publice. În cazul țării noastre, creșterea abruptă a datoriei publice după izbucnirea pandemiei de Covid-19 a survenit concomitent cu o creștere semnificativă a costurilor cu dobânzile pentru datoria publică. Dacă ne uităm la anul 2022, putem observa că țara noastră a avut o cheltuială cu dobânzile (exprimată ca pondere în PIB) care a depășit-o pe cea a Poloniei, devenind a doua cea mai ridicată din regiune, situație care s-a menținut până în prezent.
La nivelul anului 2022, Ungaria avea o datorie publică (exprimată ca pondere în PIB) semnificativ mai ridicată față de cea a României: 73,86 % față de 51,72 %. Dacă ne uităm însă la costul finanțării pentru anul 2022, acesta a fost 2,27% în cazul Ungariei și de 2,05% în cazul României. Așadar, cu o datorie semnificativ mai mare, Ungaria a avut o povară a finanțării datoriei publice doar marginal mai mare decât a țării noastre. Acest aspect poate fi unul foarte important atunci când discutăm de sustenabilitatea datoriei: nu contează doar nivelul datoriei publice, ci contează și cum se finanțează.
În cazul României, în 2025, cheltuiala cu dobânzile aferente datoriei publice se ridică la aproximativ 2,85 % din PIB. Conform criteriilor de la Maastricht, care stabilesc limitele fiscale și economice pe care statele membre ale Uniunii Europene trebuie să le respecte, deficitul bugetar trebuie să fie sub 3 % din PIB. Chiar dacă multe țări nu respectă acest criteriu, din considerente care țin de evitarea pro-ciclicității, este de dorit ca acest criteriu să fie îndeplinit cel puțin în condiții economice favorabile (în perioade în care lipsesc șocurile adverse). Astfel, dacă ne raportăm la acest deziderat de natură fiscală, putem deduce că aproape tot spațiul fiscal aferent criteriului de la Maastricht ar fi acoperit de cheltuiala cu dobânzile aferente datoriei publice. În aceste circumstanțe, ar trebui să avem cel puțin un deficit bugetar aproape nul pe soldul balanței primare, situație puțin probabilă pentru anii următori, date fiind condițiile curente.
Din perspectiva analizei importanței diferențialului ‘r-g‘ pentru sustenabilitatea fiscală, în literatură se observă diferite abordări. Cochrane (2021) abordează explicit această problematică, astfel că secțiunea 4 a articolul citat este denumită ‘Which r?‘. De exemplu, Blanchard (2019) consideră, pe rând, randamentul oferit de titlurile de stat americane cu maturitatea de 1 și 10 ani. Pe de altă parte, Badia, Arbelaez și Xiang (2021) utilizează conceptul de rată efectivă a dobânzii, care rezultă din împărțirea cheltuielilor cu dobânzile la soldul datoriei din anul precedent.
Pentru o economie emergentă cum este cea a României, a doua abordare ar putea fi mai adecvată pentru că trebuie avut în vedere faptul că există o varietate de maturități pentru care s-au realizat periodic multiple emisiuni de titluri, la randamente specifice evoluției piețelor financiare la momentele respective de timp, totodată titlurile fiind denominate nu doar în lei, ci și în euro, dolari SUA și, recent, (într-o proporție redusă) în yeni. De asemenea, creșterea abruptă a inflației din ultimii ani a afectat curba randamentelor pentru titlurile de stat într-o manieră asimetrică.
Jiang, Sargent, Wang și Yang (2024) abordează dintr-o perspectivă teoretică unele aspecte de genul celor menționate anterior, în lucrarea Managing Government Debts. În cazul articolului de față, utilizând statisticile FMI, rata efectivă (costul efectiv cu dobânzile raportat la PIB) a dobânzii este calculată ca diferență între deficitul bugetar total și deficitul bugetar pe soldul balanței primare.
Figura 5: Creșterea economică în termeni nominali ‘g‘
Sursa: AMECO, calcule proprii
Cu privire la creșterea economică în termeni nominali, țara noastră a avut în multe momente de după criza financiară din 2007 rate de creștere care s-au situat peste cele ale celorlalte țări din regiune. Întrucât din perspective de sustenabilitate fiscală, datoria publică este monitorizată ca pondere în PIB nominal, ratele mari de creștere economică în termeni nominali au atenuat creșterea datoriei publice (ca pondere în PIB).
Figura 6: Diferențialul dintre rata de dobândă efectivă pentru datoria publică și ritmul nominal al creșterii economice ‘r-g‘
Sursa: AMECO, FMI, calcule proprii
În acest sens, atunci când utilizăm costurile efective cu dobânzile pentru determinarea ’r’, va trebui să utilizăm rata nominală de creștere pentru calculul ‘g’. În graficul de mai sus, regăsim evoluția diferențialului ’r–g’ pentru economiile din Europa Centrală și de Est.
Pentru perioada considerată, 2005-2025, diferențialul ’r–g’ a fost preponderent negativ. Totodată, el crește și poate ajunge în teritoriu pozitiv atunci când creșterea nominală a PIB se reduce semnificativ și poate fi chiar negativă (contracție economică). În cazul țării noastre, diferențialul ’r–g’ s-a situat, în general, sub nivelul înregistrat în cazul celorlalte țări din regiune.
Figura 7: Efectul diferențialului ‘r-g‘ asupra datoriei publice
Sursa: Boussard și Mohl (2021)
Practic, un ’r-g’ negativ este benefic pentru evoluția datoriei publice în sensul că atenuează din creșterea datoriei publice ca pondere în PIB. În literatura de specialitate, contribuția autonomă a diferențialului dintre rata dobânzii (r) și rata de creștere economică (g) asupra dinamicii datoriei publice poartă numele de efect al bulgărelui de zăpadă (snowball). Boussard și Mohl (2021), în lucrarea Fiscal policy in a negative interest rate-growth differential environment – new evidence, subliniază faptul că, la nivelul Uniunii Europene, impactul diferențialului ’r-g’ asupra datoriei publice este unul neliniar. Mai exact, impactul diferențialului ’r–g’ este cu atât mai mare cu cât nivelul datoriei este mai mare, însă până la un punct, după care nivelul impactului începe să scadă.
Analiza comparativă a diferențialului ’r-g’ arată că România se află în prezent într-o poziție mai vulnerabilă structural decât țările cu care ne comparăm în mod uzual, atât din cauza unui nivel mai ridicat al ratelor costului datoriei, cât și a unui ritm mai redus de creștere reală a economiei. Chiar dacă unele perioade de creștere economică peste potențial din trecut au generat temporar un diferențial ’r-g’ favorabil, presiunile exercitate în prezent de costurile de finanțare, precum și de nivelul ridicat al deficitului bugetar ne plasează într-o zonă în care traiectoria nefavorabilă a datoriei publice raportate la PIB este dificil de ajustat. În contrast, o parte dintre economiile comparabile din regiune beneficiază de un spațiu fiscal mai confortabil, o percepție de risc mai scăzută și un mix de politici care facilitează menținerea unui diferențial sustenabil pe termen mediu.
În ansamblu, analiza de față sugerează că, în perioada curentă, reducerea deficitului balanței primare rămâne factorul esențial pentru restabilirea sustenabilității pe termen mediu a traiectoriei datoriei publice.
Consolidarea credibilă a politicii fiscale, ameliorarea încrederii investitorilor (pentru reducerea primei de risc) și creșterea potențialului de dezvoltare economică sunt condiții necesare pentru a poziționa valoarea diferențialului ’r–g’ într-o zonă care să favorizeze stabilizarea traiectoriei datoriei publice. În absența unor corecții asupra factorilor menționați, dinamica datoriei ar putea rămâne expusă riscurilor pro-ciclice și volatilității piețelor financiare, limitând în continuare capacitatea de reacție a politicilor macroeconomice în perioade de stres.
de Dumitru Chisăliță, Președintele Asociației Energia Inteligentă
Deși este a 4-a liberalizare a pieței de energie în ultimii 5 ani, se vine cu aceeași practică – nu se face nimic pentru a pregăti momentul și suplimentar se menține incertitudinea (sau se lasă această impresie), că poate nu se va liberaliza piața gazelor. Această greșeală (sau nu), duce la o criză artificială a gazelor care va determina creșterea prețului pe piața engros și la consumatori la momentul liberalizării, care va aduce gaze scumpe în depozitele de înmagazinare (care la rândul lor vor menține prețuri mari la gaze în iarna 2026/2027). Principalul beneficiar al acestei crize artificiale favorizate de stat, va fi chiar statul, care va încasa mai mulți bani din prețuri mari la gaze, decât din prețuri mici. Și cel mai important este că au cadrul perfect pentru a putea da vina pe altcineva, sportul principal al oricărui conducător al României din ultimii 35 de ani.
Piața angro de gaze traversează una dintre cele mai atipice perioade din ultimii ani: lipsa ofertelor, volatilitatea scăzută artificială, dar și îngrijorări crescând în rândul furnizorilor. Contextul pare să sugereze o singură realitate: actorii care dețin gazul preferă să nu vândă, până la momentul în care este o certitudine că piața chiar se va liberaliza la data de 1 aprilie 2026. Iar acest comportament justificat, are explicații economice clare, dar și implicații serioase pentru întregul ecosistem energetic.
Absența ofertelor nu este o întâmplare. Pe BRM și în piața bilaterală vizibilă, volumele puse la dispoziție sunt reduse. Deși producția internă este stabilă, iar nivelul importurilor rămâne gestionabil, piața angro arată că și cum ar fi „înghețată”.
De ce?
În mod normal, o piață matură funcționează pe baza lichidității: tranzacții frecvente, transparență, prețuri de referință și o distribuție echilibrată a puterii. În România, situația este diferită:
Cu cât sunt mai puține oferte pe bursă, cu atât prețurile sunt mai puțin transparente.
Fără lichiditate, furnizorii și consumatorii nu pot cumpăra volume și nu pot face oferte către consumatori, pentru a apărea concurența.
Marile companii păstrează un avantaj informațional și comercial: ele știu cât, când și la acest preț vor vinde. Restul doar ghicesc.
Astfel, lipsa ofertelor devine un instrument strategic – nu doar o consecință a contextului, ci un mijloc de a conserva controlul asupra pieței.
Dincolo de strategia de piață, există o logică economică puternică: valoarea opțiunilor de amânare a vânzării. În piețele volatile, a nu acționa este uneori cea mai profitabilă decizie. Ea crează panică în rândul furnizorilor cum că se apropie momentul în care trebuie să asigure gazele la clienții lor și nu au gazele, declanșând o criză artificială și disponibilitatea de a plăti oricât pe gaze doar să le aibă.
Așteptările determinate de lipsa poziției ferme a autorităților, voci care recomandă păstrarea plafonării (ex Consiliul Fiscal!), toate acestea în contextul istoriilor recente de manifestare a statului român: plafonări retroactive, taxe pe profit excepțional retroactiv, obligații de tranzacționare și alte intervenții rapide ale statului, este firesc ca să existe precauții. Orice semnal politic (și sunt multe) privind o posibilă replafonare îi face să adopte o strategie defensivă: „Dacă vine un nou preț impus, de ce să vând acum?”
Statul lasă piața gazelor în derivă, iar asta va face ca prețurile să crească: lipsa de pregătire a liberalizării care să dea un semnal clar că se va liberaliza piața, împinge România spre o criză artificială a gazelor.
Piața angro de gaze din România nu este blocată din cauza resurselor sau a producătorilor, ci din cauza inacțiunilor și impredictibilității statului. În timp ce producătorii și importatorii stau pe margine și nu scot oferte, furnizorii se lovesc de o piață fără lichiditate, iar prețurile încep să crească – nu din motive de piață, ci din cauza vidului de acțiune.
Chiar dacă resurse există, piața este vulnerabilă din trei motive:
Furnizorii nu au de unde să cumpere gaze, ceea ce îi obligă la cele mai scumpe, de ultim moment. Sau ar putea să cumpere gaze din import riscând să blocheze vânzarea gazelor din producția internă cu impact economic major asupra României (a se vedea situația creată în anul 2016)
Piața angro nu dă un preț real, ceea ce creează anxietate și supraîncărcare pe lanțul de aprovizionare.
Statul poate interveni brusc , ceea ce sperie și mai mult producătorii și importatorii și descurajează ofertele.
Cu alte cuvinte: statul, prin semnalele de impredictibilitate și lipsa de pregătire, a scos piața din funcțiune, iar scumpirea vine ca efect secundar. Toate aceste riscuri sunt fabricate administrativ, nu economic.
Nu liberalizarea va scumpi gazul. Statul o va face – prin lipsa pregătirii, lipsa coerenței și lipsa direcției.
Ce ar trebui să facă statul:
Să creeze lichiditate reală pe burse înainte și după liberalizare. Nu obligații formale, ci un cadru care stimulează tranzacțiile.
Să ofere predictibilitate pe termen mediu. Regulile clare, anunțate din timp, fără OUG-uri intempestive.
Să separe piața de politica socială. Ajutoarele pentru populație trebuie să vină din buget, nu prin distorsionarea prețurilor.
Să prevină abuzurile din piață și să le sancționeze dur pe cele descoperite ulterior (la nivel de persoană juridică și persoană fizică), mergând până la interzicerea activității în piață a firmelor și a persoanelor fizice implicate (acționari, administratori, manageri, reprezentanți de vânzare).
România nu suferă de lipsa resursei, ci de lipsa guvernanței. În absența unor semnale clare, producătorii și importatorii nu vând, furnizorii nu cumpără, iar prețurile cresc artificial. Piața angro de gaze din România nu este în criză, dar este într-o stare de blocaj strategic.
Cei care dețin gazul preferă să aștepte – iar acest lucru este perfect rațional în actualul cadru impredictibil.
Însă lipsa lichidității, combinată cu lipsa ofertei, generează un cerc vicios:producătorii așteaptă statul, furnizorii așteaptă producătorii, iar consumatorii simt consecințele.
Piața de gaze are nevoie de predictibilitate. Fără încredere, nimeni nu își asumă să vândă, iar prețurile vor crește artificial.
Singura soluție este reconstruirea unei piețe bazate pe:
încredere,
transparență,
reguli stabile,
lichiditate,
și separarea politicilor sociale de mecanismele comerciale.
Altfel, vom continua să vedem aceeași imagine:
o piață angro încremenită, în care prețul nu este rezultatul concurenței, ci al așteptării.
reprezentanți ai autorităților care deși vinovați de ceea ce se întâmplă, vor da vina pe cineva care nu poate să răspundă „liberalizarea”.
Cargus extinde accelerat rețeaua națională de puncte de ridicare și livrare (out-of-home), printr-un nou parteneriat strategic cu Carrefour România, unul dintre cei mai mari retaileri din țară. Peste 150 de magazine Carrefour – hipermarketuri, supermarketuri și magazine Express – devin puncte Cargus SHIP & GO până la finalul anului, urmând ca alte 250-300 de locații să fie activate în 2026. Astfel, rețeaua totală Carrefour-Cargus va ajunge la aproape 450 de puncte.
Cargus SHIP & GO este soluția modernă de livrare out-of-home a companiei, creată pentru a le permite clienților să ridice sau să trimită colete din locurile pe care le frecventează zi de zi – rapid, simplu și aproape de casă. Extinderea rețelei face parte din strategia Cargus de accelerare a serviciilor out-of-home, unul dintre pilonii principali de creștere în următorii ani.
Parteneriatele cu rețele de retail cu acoperire națională ajută Cargus să construiască un model logistic modern, bazat pe proximitate, rute eficiente și acces facil la puncte de colectare. Direcția este validată și de comportamentul clienților: în 2025, volumul coletelor procesate prin SHIP & GO a crescut cu aproximativ 20% față de 2024.
Extinderea rețelei răspunde acestei cereri în creștere și nevoii de a oferi soluții de ridicare tot mai variate, plasate în locații ușor accesibile și familiare, precum hipermarketurile și supermarketurile Carrefour – locuri în care clienții ajung deja în mod natural, ca parte din rutina lor zilnică.
„Parteneriatul cu Carrefour duce rețeaua SHIP & GO exact acolo unde oamenii au cea mai mare nevoie de ea: în locurile pe care le vizitează zi de zi. Ne dorim ca ridicarea sau trimiterea unui colet să devină un gest simplu, integrat firesc în rutina zilnică – făcut în timpul cumpărăturilor sau în drum spre casă, fără timp pierdut. Suntem în plin sezon de cumpărături, care se va prelungi până la finalul lunii ianuarie, iar pentru clienți flexibilitatea contează enorm. O rețea extinsă, disponibilă acolo unde ei sunt deja, devine un avantaj real. Pentru noi, este important ca experiența de livrare să fie cât mai intuitivă, mai rapidă și mai prietenoasă, iar acest parteneriat le oferă clienților exact tipul de accesibilitate și confort pe care îl caută”, spune Anda Bucșan, Chief Customer Officer la Cargus.
În magazinele Carrefour care au un punct „Informații Clienți”, ridicarea și predarea coletelor se fac direct în această zonă. În celelalte locații, procesul este coordonat de angajații magazinului, în apropierea caselor de marcat. Toate magazinele partenere pot fi găsite pe harta Cargus SHIP & GO, disponibilă online și în aplicația mobilă, astfel încât clienții pot identifica rapid cel mai apropiat punct.
„Ne dorim să fim cât mai aproape de clienții noștri, iar acest lucru se traduce atât prin produse de calitate, cât și prin diversitatea serviciilor disponibile. Parteneriatul cu Cargus aduce în magazinele noastre un nou beneficiu pentru clienți, respectiv posibilitatea de a ridica sau trimite colete chiar din magazinele noastre. Este încă un pas prin care consolidăm ecosistemul de servicii Carrefour și susținem nevoia tot mai mare de proximitate și rapiditate. În acest fel, contribuim la îmbunătățirea experienței de cumpărături a clienților noștri și și construim un spațiu în care pot găsi rapid tot ce au nevoie, aproape de casă”, subliniază Paul Batog, Director Retail Media, Data Science și Servicii, Carrefour România.
Parteneriatul dintre Cargus și Carrefour marchează un nou pas în extinderea rețelei out-of-home, care a depășit deja 2.000 de puncte la nivel național, și contribuie la dezvoltarea unui model logistic modern, bazat pe proximitate, timp redus de acces și experiențe simple pentru consumatori. Este al doilea parteneriat major al companiei cu un brand din retail, după colaborarea cu Agroland lansată în toamnă.
Prin susținerea programului Junior Achievement (JA) Universitatea Antreprenorială, de către Romanian-American Foundation (RAF), vor fi implementate, în anul academic 2025-2026, proiecte de educație antreprenorială în 7 universități din țară.1
Cea de-a cincea ediție a programului Universitatea Antreprenorială marchează 10 ani de parteneriat între JA și RAF, pentru stimularea abordărilor antreprenoriale în universități; astfel, se oferă profesorilor și universităților oportunitatea de accesa fonduri prin mini-granturi pe proiecte, pentru a crea sau dezvolta local centre de antreprenoriat, precum și pentru a derula diferite inițiative educaționale cu studenți, cadre didactice și antreprenori.
Ținând cont de contextul actual, un centru de antreprenoriat devine un pilon esențial pentru promovarea antreprenoriatului în universități, stimularea colaborării între stakeholderi și comunitate, și contribuția la creșterea economică per ansamblu.
În anul academic 2024-2025, 102 profesori și peste 3.000 de studenți din 28 de universități au fost implicați în programul JA, iar peste 300 dintre aceștia au format echipe și au lucrat pe platforma Dreamshaper pentru a dezvolta un plan de afaceri și a-și pune în practică ideea, în cadrul competiției JA de antreprenoriat Gen-E.
„Colaborarea cu Junior Achievement a reprezentat un pilon esențial în consolidarea educației antreprenoriale din cadrul universității noastre. Experiența a fost una transformatoare, oferind valoare adăugată atât metodologiei mele de predare, cât și parcursului profesional al studenților. Câștigarea competiției de mini-granturi a fost o oportunitate foarte importantă, fiind o reușită care ne-a permis să trecem de la teorie la practică, coordonând echipe interdisciplinare care au dezvoltat planuri de afaceri viabile, de la stadiul de idee până la prezentarea în fața unui juriu. Mai mult, accesul la resurse educaționale de calitate și la materiale bibliografice actualizate a oferit studenților repere solide în procesul de învățare. Impactul programelor s-a amplificat prin participarea la competiția BizzFactory. Integrarea workshop-urilor Junior Achievement în cursurile noastre a creat un ecosistem de învățare dinamic, validat prin rezultate concrete: calificarea unei echipe la etapa națională a competiției Gen-E. Această etapă a fost crucială pentru studenți, oferindu-le expunere națională, networking cu alte centre universitare și, cel mai important, feedback direct de la antreprenori de succes. Nu în ultimul rând, parteneriatul dezvoltat cu mediul preuniversitar, printr-un proiect Junior Achievement coordonat de un liceu, ne-a permis să construim o punte de legătură valoroasă cu viitorii studenți, încurajând continuitatea în educația antreprenorială.“ – profesor, Universitatea Vasile Alecsandri din Bacău
În acest an universitar, studenții și universitățile vor beneficia și de următoarele activități și resurse, prin programul internațional JA de educație antreprenorială:
Acces gratuit la materiale educaționale prin platforma de e-learning JA Learn™️;
Traininguri și consultanță pentru integrarea conceptelor antreprenoriale la cursuri;
Certificate de participare pentru profesori și studenți;
Oportunitatea pentru echipe de studenți de a participa la Incubatorul național de antreprenoriat JA BizzFactory™;
Acces gratuit pentru echipele de studenți pe platforma DreamShaper, o soluție globală de învățare activă ce oferă sprijin în dezvoltarea ideilor de afaceri;
Mentorat pentru studenți oferit de antreprenori și experți din mediul de afaceri;
Acces la Job IncubatorTM – incubatorul de locuri de muncă și stagii de practică;
Posibilitatea de echivalare a participării în incubatorul de antreprenoriat cu perioada de practică obligatorie pentru studenți, prin proiecte pilot relevante pentru domeniul de studiu;
Oportunitatea de a reprezenta România la GEN-E 2026, cel mai important festival european de antreprenoriat, organizat la Riga, Letonia.
În luna noiembrie, s-a lansat și ediția 2026 a Incubatorului JA BizzfactoryTM, componenta practică a programului JA de antreprenoriat, iar profesorii interesați pot înscrie echipe de studenți cu idei de afaceri, până pe 23 ianuarie 2026, prin intermediul platformei DreamShaper™, folosind instrucțiunile din contul de profesor JA; mai multe detalii la: https://jaromania.org/inscrieri-2025-2026
Universitățile care vor beneficia de mini-granturi în cadrul ediției a V-a parte a programului Universitatea Antreprenorială sunt: Universitatea Vasile Alecsandri din Bacău, Academia de Studii Economice din Bucuresti, Universitatea din București, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iași, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava. ↩︎
Performanța excepțională a aurului pe tot parcursul anului 2025 a captat atenția investitorilor, prețul metalului prețios crescând cu 60% de la începutul anului. Această creștere remarcabilă a fost impulsionată de o combinație fără precedent de turbulențe geopolitice, slăbiciune a dolarului și creșterea cererii de investiții în aur atât pe canalele instituționale, cât și pe cele de retail. Însă în 2026, elementele care au dus la maximele din acest an s-ar putea schimba, iar acest lucru ar putea prelungi creșterea istorică sau declanșa o corecție, în funcție de modul în care vor evolua economia și politică globală.
Factorii care au determinat aprecierea aurului în 2025, potrivit raportului Gold Outlook 2026 al World Gold Council, relevă o piață care răspunde la multiple presiuni simultane. Creșterea riscului geopolitic, slăbirea dolarului american și scăderea ratelor dobânzilor au fost factori care au condus la evoluția prețului aurului. Reducerea costurilor de oportunitate ale deținerii acestui activ fără randament a contribuit și mai mult. Dinamica pozitivă a prețurilor și poziționarea investitorilor, împreună cu aspectele legate de creșterea economică, au fost alți factori importanți. Această structură diversificată de sprijin semnalează o piață care răspunde la forțe fundamentale, mai degrabă decât la excesul speculativ. Băncile centrale au susținut și ele prețul prin achiziții robuste de aur, peste mediile istorice, în timp ce ETF-urile globale de aur au atras intrări de 77 de miliarde de dolari și au acumulat peste 700 de tone de aur.
În 2026, piața aurului va depinde de modul în care se vor desfășura diferite scenarii macroeconomice. Conform raportului Gold Outlook 2026, scenariul de bază este acela în care creșterea PIB-ului global rămâne stabilă în jurul valorii de 2,7-2,8 % în termeni reali, Rezerva Federală a SUA implementează reduceri suplimentare ale ratei dobânzii de aproximativ 0,75% și vom asista la o posibilă scădere a inflației în SUA. Potrivit acestui scenariu, prețul aurului ar rămâne probabil în intervalul -5% până la +5% față de nivelurile actuale.
Cu toate acestea, dacă datele economice continuă să se înrăutățească și piața muncii din SUA slăbește mai mult decât se anticipează, determinând Fed să reducă ratele peste așteptările actuale, prețul aurului ar putea crește cu 5% până la 15%, pe fondul unui dolar mai slab, combinat cu o aversiune crescută față de risc. Într-un scenariu mai sever, caracterizat de o încetinire sincronizată la nivel global și tensiuni geopolitice accentuate, aurul ar putea crește cu 15% până la 30%, pe măsură ce investitorii caută active sigure, în contextul unei evadări accentuate către active de calitate. Cererea de investiții, în special prin intermediul ETF-urilor pe aur, ar rămâne un factor cheie în acest scenariu, compensând slăbiciunea din alte zone ale pieței, cum ar fi bijuteriile sau tehnologia.
Scenariile negative pentru aur sunt legate de o posibilă reflație în SUA, în care o activitate economică mai puternică decât așteptările ar duce la o nouă creștere a inflației și ar forța Rezerva Federală să mențină sau chiar să crească ratele dobânzilor. În aceste condiții, creșterea randamentelor și întărirea dolarului ar putea crește costul de oportunitate al deținerii de aur, ceea ce ar putea declanșa o corecție de 5% până la 20% față de nivelurile actuale, pe măsură ce investitorii se îndreaptă de la active sigure către active de risc. Deținerile de ETF-uri pe aur ar putea înregistra ieșiri susținute, pe măsură ce investitorii se vor orienta către acțiuni și active cu randamente mai mari. Analiza istorică sugerează că achizițiile oportuniste din partea consumatorilor și a investitorilor pe termen lung ar putea oferi un tampon într-un astfel de mediu, deși combinația dintre costurile de oportunitate mai mari și dinamica negativă ar putea crea obstacole dificile.
Raportul Gold Outlook 2026 menționează, de asemenea, două alte variabile care ar putea influența în mod semnificativ traiectoria aurului în 2026. Cererea băncilor centrale rămâne un factor important care contribuie la performanța aurului. Rezervele de aur ale țărilor cu piețe emergente, care sunt principala sursă de cerere, rămân cu mult sub cele ale țărilor dezvoltate. Dacă tensiunile geopolitice se intensifică, aceste achiziții ale băncilor centrale s-ar putea accelera, consolidând sprijinul structural pentru aur. Fluxurile legate de reciclare reprezintă un alt factor potențial de schimbare, rămânând surprinzător de reduse în acest an, în ciuda prețurilor ridicate, deoarece consumatorii utilizează din ce în ce mai mult aurul ca garanție pentru împrumuturi, în loc să îl vândă direct.Ce va aduce anul 2026 pentru aur este important atât pentru investitorii individuali globali, cât și pentru cei români. Potrivit sondajului eToro Retail Investor Beat, 30% dintre investitorii globali și 32% dintre investitorii români au în portofoliile lor o formă de mărfuri fungibile care poate include aurul. În cele din urmă, pe tot parcursul anului 2025, aurul și-a demonstrat caracteristicile de activ de refugiu și de acumulare de valoare. Vom vedea dacă acestea vor juca anul viitor un rol în favoarea sau împotriva metalului galben.
Globalworth România a demarat construcţia Green Court D, a patra clădire a complexului Green Court din zona Aurel Vlaicu, un nou proiect orientat către dezvoltarea sustenabilă a Bucureștiului, care urmează să fie finalizat în 2027. În acest moment, proiectul este în etapa preliminară de construcție, care presupune realizarea incintei și a săpăturilor destinate structurii de subsol.
Green Court D va oferi aproximativ 16.500 mp de spații moderne de birouri, amplasate pe parter și 11 etaje, beneficiind totodată de trei niveluri subterane de parcare dedicate. Noul proiect din portofoliul Globalworth, reprezintă cea mai tehnologizată și eficientă energetic clădire a companiei, stabilind noi standarde de performanță în ce privește evoluția durabilă în domeniul real-estate. Proiectul beneficiază deja de un grad de preînchiriere de 30%, semn al interesului ridicat al pieței.
„Cel mai recent proiect al nostru, Green Court D, îmbină tehnologia de ultimă generație și soluțiile verzi cu spații sofisticate și confortabile, consolidând poziția Globalworth drept cea mai mare comunitate de business din România. Cererea puternică – 30% din suprafață deja închiriată, arată aprecierea pieței pentru un proiect premium, care setează standarde noi în segmentul office din Romania”, a declarat Ema Iftimie, Managing Director Globalworth Romania.
Noul proiect va integra soluții tehnologice avansate pentru eficiență energetică precum un sistem geotermal cu 19 puțuri forate la 125 m, pompe de căldură și chillere aer-răcite cu Free-Cooling, utilizând agentul frigorific ecologic R1234ze (GwP < 10) și centrale de tratare a aerului dotate cu recuperatoare performante pentru căldură și umiditate. De asemenea, clădirea va beneficia de cea mai performantă instalație fotovoltaică din portofoliul Globalworth, cu o putere instalată de 168 kWp, iluminat integral LED, ce contribuie la reducerea consumului de electricitate și ventiloconvectoare cu motoare EC în spațiile dedicate chiriașilor, pentru eficiență și nivel redus de zgomot, iar supravegherea video va fi realizată prin video analytics.
Proiectată pentru performanță maximă, clădirea vizează obținerea certificării LEED Platinum, standardul de excelență pentru clădiri verzi la nivel global. Totodată, Green Court D va beneficia de certificările WELL Health & Safety și Access4you, ce confirmă atenția acordată sănătății, siguranței și accesibilității utilizatorilor. În Romania, 100% din portofoliul de birouri al companiei, din punct de vedere al valorii, este certificat ecologic, ceea ce reflectă în mod clar angajamentul față de proprii clienți și față de mediu.
În prima jumătate a anului 2025, Globalworth România a investit aproximativ 20 de milioane de euro în inițiative de îmbunătățire specifice pentru toate activele existente în portofoliu. Aceste modernizări și îmbunătățiri sporesc eficiența, reduc emisiile și îmbunătățesc confortul chiriașilor. Este un proces continuu prin care compania se asigură că activele sale rămân competitive și aliniate la așteptările clienților.
COSMO PHARM®, unul dintre cei mai longevivi și importanți producători de suplimente alimentare din România, a fost sponsor principal al Gaudeamus, cel mai mare târg de carte din România, care a avut loc la ROMEXPO, în perioada 26 noiembrie – 7 decembrie. Pentru al XII-lea an consecutiv, COSMO PHARM a susținut proiectul „Invitați de Nota 10: Olimpicii României”, parte a Târgului de Carte Gaudeamus – Ediția București 2025, organizat de Radio România.
În această ediție a târgului, 35 de elevi medaliați la concursuri școlare internaționale au fost premiați pentru rezultatele lor excepționale. Premiile au fost oferite direct elevilor în cadrul evenimentului desfășurat sâmbătă, 6 decembrie 2025, ora 14:00. Tinerii laureați provin din București și sunt elevi ai liceelor Liceul Teoretic Internațional de Informatică București, Colegiul Național de Informatică Tudor Vianu, Colegiul Național Grigore Moisil, Școala Gimnazială nr. 179. Aceștia au obținut performanțe remarcabile la competiții internaționale, fiind recompensați cu 19 medalii de aur și 16 medalii de argint.
Valoarea totală a premiilor oferite elevilor a fost de 38.857 lei, dintre care 21.857 lei reprezintă produse COSMO PHARM și 17.000 lei premii în bani. Produsele oferite au inclus suplimente pentru susținerea memoriei, concentrării, energiei și imunității. COSMO PHARM își continuă astfel misiunea de a susține echilibrul, vitalitatea și performanța, esențiale atât pentru organism în perioade solicitante, cât și pentru parcursul pe termen lung al tinerilor cu potențial de excelență.
Alina Birău, director comercial, COSMO PHARM®: „Performanța de orice fel se construiește cu grijă, perseverență și susținere. Așa cum dezvoltăm suplimente gândite să susțină mintea și corpul, la fel ne dorim să fim un sprijin pentru tinerii olimpici care pot modela viitorul societății. Ei sunt dovada că investiția în educație este o investiție în progres.”
Ediția 2025 a Târgului de Carte Gaudeamus Radio România, desfășurată în Pavilionul B2 Romexpo, a reunit cele mai recente apariții editoriale ale principalelor edituri din țară, lansări și prezentări de carte, jocuri, materiale educaționale și muzică.
Aviziero, unul dintre pionierii digitalizării administrării asociațiilor de proprietari din România, anunță o nouă etapă în dezvoltarea software-ului său inteligent, menit să simplifice procesele contabile și operaționale pentru administratori și asociațiile de proprietari. Programul este oferit gratuit în primele 12 luni, iar pentru administratorii aflați la început de drum, această ofertă este valabilă pentru o perioadă nedeterminată, facilitând astfel adoptarea unei soluții moderne și sigure.
Noua versiune a platformei oferă proprietarilor o transparență sporită, prezentând clar modul în care sunt distribuite și utilizate fondurile asociației, astfel încât informațiile financiare să poată fi înțelese rapid și fără efort. În paralel, administratorii beneficiază de instrumente optimizate, însoțite de explicații pas cu pas, care simplifică verificarea calculelor și permit identificarea imediată a eventualelor erori sau diferențe, contribuind la o administrare mai sigură și mai eficientă.
Toate formularele utilizate în activitatea zilnică — de la fișe de apartament și registre de casă până la state de plată și liste de întreținere — pot fi sortate, filtrate și tipărite direct din interfață. Designul noii versiuni este orientat către o navigare intuitivă, evitând supraîncărcarea cu rapoarte redundante care consumă timp și spațiu.
Aviziero a fost printre primele soluții de pe piață care au introdus conceptul de administrare exclusiv online, direct în browser, eliminând necesitatea instalării și a actualizărilor manuale. Toate datele sunt stocate în cloud, cu backup permanent, astfel toate informațiile rămân protejate indiferent de echipamentul utilizatorului. Această abordare permite administratorilor să lucreze din orice loc, într-un mod rapid și fără griji legate de infrastructura tehnică.
„Un software fără instalare înseamnă timp câștigat, siguranță și o experiență de lucru simplificată. Ne-am dorit să eliminăm complet barierele tehnice din activitatea administratorilor”,declară Bogdan Ioan, Managing Partner Aviziero.
Un pilon important al platformei îl reprezintă accentul pe transparență. Aviziero a introdus încă de la început conturi individuale pentru administratori, președinți, cenzori și proprietari, oferind fiecăruia acces la informațiile relevante, actualizate în timp real. Această structură reduce comunicările repetate, minimizează neînțelegerile și asigură o colaborare eficientă în cadrul asociației.
„De când folosim Aviziero, am reușit să ne menținem, fără niciun compromis, standardul ridicat al serviciilor de contabilitate, însă timpul de lucru s-a redus la jumătate. Funcționalitățile automatizate, modul clar în care sunt prezentate calculele și rapoartele, precum și ușurința cu care verificăm eventualele diferențe ne-au transformat radical modul de lucru. Platforma ne ajută să fim mai eficienți, să economisim timp și să oferim proprietarilor o transparență mult mai mare în ceea ce privește gestionarea fondurilor asociației”,au afirmat Simona și Cosmin Sandu, manageri Adicos Administrare Imobile.
Situația activ–pasiv generată automat — o inovație la momentul lansării — continuă să fie un element central al platformei. Noua versiune rafinează modul de prezentare a acestor date, permițând administratorilor să urmărească ușor structura fondurilor și să mențină un echilibru contabil corect și transparent.
„Ne dorim ca administratorii să simtă că au în spate o echipă care lucrează constant pentru ei. Orice feedback primit de la utilizatori este analizat și integrat în dezvoltarea software-ului, pentru ca procesul de administrare să devină tot mai simplu și conform nevoilor actuale”, adaugă Bogdan Ioan.
Aviziero gestionează sute de mii de apartamente din întreaga țară, consolidându-și poziția printr-o rată ridicată de retenție și capacitatea de a răspunde eficient nevoilor reale ale pieței. Platforma a depășit recent pragul de utilizare de sute de asociații și se remarcă printr-o creștere constantă a afacerii: de la momentul lansării, cifra de afaceri s-a dublat la fiecare 1–2 ani, iar compania a depășit pragul de TVA. Într-un context în care digitalizarea devine o prioritate în toate sectoarele, Aviziero se impune drept o platformă completă, sigură și ușor de adoptat, care sprijină administrarea eficientă a asociațiilor de proprietari.
Totodată, după finalizarea, în acest an, a digitalizării complete a Adunărilor Generale — o premieră în domeniu — Aviziero va demara la începutul anului viitor o modernizare amplă a platformei și va extinde funcționalitățile către noi domenii, răspunzând solicitărilor venite din partea utilizatorilor.
Grupul East Grain și Poultry Investment SA au preluat participația de 45% deținută anterior de UBM Group în UBM Feed Romania, consolidându-și astfel poziția și devenind acționari principali cu cote egale. Mișcarea marchează o etapă strategică pentru unul dintre cei mai mari producători de furaje din România, care va opera sub noul brand Protena. Compania estimează pentru 2025 o cifră de afaceri de 332 milioane lei și un profit brut de 18 milioane lei, rezultate care o plasează în rândul liderilor pieței naționale de furaje și susțin planurile de investiții pentru următorii ani.
Noua structură acționarială – 50% East Grain, 50% Hodler Capital – creează una dintre cele mai solide platforme de producție din industria furajelor, susținută de capital european, expertiză tehnologică și integrare verticală în piața zootehnică. Compania își va păstra aceeași echipă operațională și de management. Tranzacția a fost realizată cu sprijinul Raiffeisen Bank S.A., care a asigurat finanțarea în condiții optime.
„Acest schimb de acționariat vine ca o etapă firească în dezvoltarea activității companiei pe piața din România. Ne păstrăm angajamentul față de partenerii noștri, consolidându-ne poziția de partener de încredere în creșterea performanței și eficienței operaționale a afacerilor acestora. Privim cu interes identificarea unor noi oportunități de extindere a capacităților de producție în România, astfel încât să ne putem implica operațional, prin producția de furaje, în sectorul zootehnic de pe întreg teritoriul României”,a declarat Cristian Tudose, Deputy CEO al Protena.
East Grain este controlat de Agrofert, cel mai mare grup agroalimentar din Europa Centrală, cu afaceri anuale de peste 8,6 miliarde euro. Cu o experiență de peste două decenii în dezvoltarea și implementarea tehnologiilor inovatoare pentru nutriția animalelor, Agrofert își va valorifica tradiția solidă în producția de furaje în fabrica din Sânpaul – Mureș, prin expertiza, resursele și practicile consacrate care i-au consolidat performanța pe piețele internaționale.
Poultry Investment SA, deținut de Hodler Capital, împreună cu familia Oprea și operator al lanțului integrat din spatele brandului Puiul de Crăiești, își consolidează strategia de dezvoltare prin control direct asupra resursei principale din lanțul avicol: producția de furaje. Aceasta permite grupului să securizeze aprovizionarea, să standardizeze nutriția în sistemul propriu de creștere și să crească eficiența operațională.
Protena (fosta UBM Feed România) operează una dintre cele mai moderne facilități de producție de furaje din Europa Centrală și de Est, amplasată în Sânpaul, judetul Mureș. Fabrica produce furaje destinate atât fermelor profesionale din sectorul zootehnic, cât și pentru segmentul de retail.
Psihologul Malvina Roșu lansează cartea „În căutarea Sinelui Autentic – 100 de revelații în 100 de zile”, un jurnal de autocunoaștere care provoacă cititorul să renunțe la măști și să revină la adevărul propriei identități. Lansarea va avea loc pe 14 decembrie, la JW Marriott Bucharest Grand Hotel, între orele 17:00 și 20:00.
„Autenticitatea nu este un ideal spre care tindem, ci un adevăr la care ne întoarcem. Perfecțiunea nu ne face umani, ci rigizi. Autenticitatea ne eliberează.” — Malvina Roșu
O lucrare pentru oamenii reali, nu perfecți!
Cartea dezvăluie efectele ascunse ale presiunii sociale, suprasolicitării și tendinței de a ne pune pe ultimul loc asupra sănătății emoționale, oferind soluții simple și aplicabile pentru a recăpăta echilibrul și autenticitatea în viața de zi cu zi. Autoarea explică, într-un limbaj accesibil, cum ajungem să ne pierdem contactul cu propriile emoții, valori și identitate — și, mai important, cum ne putem reconstrui starea de bine și încrederea interioară.
„Autenticitatea nu este un ideal, ci o nevoie biologică și emoțională. În momentul în care ne trădăm pe noi înșine, corpul și psihicul încep să reacționeze. De aici apar anxietatea, depresia, epuizarea, somatizările. Ele sunt mesaje și atenționări ale corpului”, declară Malvina Roșu, autoarea cărții
Lucrarea este concepută ca un program personal de 100 de zile, care te ghidează pas cu pas în:
– eliberarea blocajelor emoționale, – clarificarea nevoilor și valorilor personale, – construirea rezilienței mintale, – regăsirea energiei, încrederii și sensului,
prin exerciții scurte, revelații puternice și practici zilnice ușor de integrat în viața reală.
Un antidot pentru suprasolicitare emoțională
Trăim într-o cultură a performanței permanente, în care validarea externă, ritmul accelerat și presiunea succesului ne epuizează treptat resursele interioare. Cartea dezvăluie cum acest stil de viață conduce la anxietate, scăderea stimei de sine, izolare emoțională, epuizare, somatizări și, în final, la pierderea sensului personal.
„Ce nu exprimăm, corpul exprimă pentru noi. Autenticitatea nu este un ideal romantic; este prevenție psihologică.” — Malvina Roșu
Lucrarea oferă soluții clare, aplicabile și ușor de implementat, pentru a recăpăta echilibrul emoțional, vitalitatea psihică și conectarea cu propriile nevoi, chiar și într-o viață aglomerată.
Despre autoare
Malvina Roșu este psiholog, psihoterapeut, mental coach, specialist în neuroștiințe șicomunicare, și fondatoarea Asociației pentru Diplomație Medicală. Lucrează în domeniul optimizării funcționării cognitive, gestionării emoțiilor și rezilienței mintale, integrând coachingul, psihoterapia și cercetarea în neuroștiințe. A coordonat programe de sănătate mintală, campanii naționale, a susținut conferințe și a dezvoltat modele de intervenție pentru populația generală și mediile de performanță.
Un manifest pentru oameni reali, nu perfecți!
„În căutarea Sinelui Autentic – 100 de revelații în 100 de zile” este o invitație către curajul de a simți, de a greși și de a fi uman. Nu perfect — autentic.
Cartea se poate comanda online: https://autentic.malvinarosu.ro/carte
DS Smith – o companie International Paper și lider global în domeniul soluțiilor de ambalare sustenabile din carton ondulat și producătorul horticol timișorean Serele SupeR au înlocuit în colaborarea lor 10 milioane de caserole din plastic de unică folosință, cu ambalaje din carton ondulat, circulare, reciclabile și certificate FSC®.
Procesul a început cu dezvoltarea unei soluții personalizate. După ce au analizat ambalajele utilizate de Serele SupeR pentru a păstra roșiile proaspete în cele mai bune condiții, designerii DS Smith au creat patru panere din carton ondulat, adaptate sortimentelor de roșii comercializate. Noile panere pot fi ambalate mai ușor și mai rapid pe linia de producție și sunt 100% reciclabile.
Soluția propusă de DS Smith se remarcă și prin marginile înclinate, special concepute pentru a stoca diferitele varietăți de roșii, fiecare cu o anumită dimensiune. Astfel, forma panerelor reduce la minim spațiul liber și simplifică, în același timp, procesele de producție și de ambalare de pe linia de ambalare hibridă a clientului. În plus, panerele sunt ambalate într-o folie flexibilă reciclabilă, ceea ce face ca produsele să fie mai ușor de reperat la raft și mai atractive vizual pentru consumatori.
În doar trei ani de zile, colaborarea cu DS Smith a adus Serele SupeR o serie de beneficii importante, precum:
10 milioane de caserole din plastic de unică folosință eliminate și înlocuite cu panere din carton ondulat, 100% reciclabile și certificate FSC®;
Reducerea cu 46% a emisiilor de CO2, față de ambalajele de tip PET realizate din PET (polietilen tereftalat, cunoscut și sub denumirea de polimer thermoplastic);
Optimizarea consumului de materiale cu până la 21%, fără a afecta protecția produselor;
Creșterea eficienței proceselor logistice, în concordanță cu cerințele actuale din retail.
Echipa de designeri experimentați a aplicat setul unic de Principii de Design Circular și a valorificat metodologia Circular Design Metrics (CDM) – lansată pentru prima dată în industrie de către DS Smith – pentru a măsura și a cuantifica performanța design-ului în termeni de sustenabilitate, urmărind opt repere cheie. Printre acestea se numără amprenta de carbon, reutilizarea, optimizarea lanțului de aprovizionare și reciclabilitatea, dar și utilizarea materialului sau ponderea elementelor reciclate.
Christian Schmidt, DS Smith și Silvia Raileanu, Serele SupeR
Christian Schmidt, Director General DS Smith Packaging România: „Parteneriatul cu Serele SupeR demonstrează cum putem aduce valoare adăugată prin design circular și inovație în ambalare. Am reușit să reducem semnificativ utilizarea plasticului, să scădem emisiile și să sprijinim clientul în atingerea obiectivelor sale de mediu. Noile concepte au dovedit eficiența și eficacitatea ambalajelor sustenabile pentru întregul sector horticol din România și sperăm că și alți producători vor începe să le perceapă ca pe noul standard în domeniu. Ne bucurăm de rezultatele generate până acum și rămânem alături de Serele SupeR în tranziția lor către o economie circulară.”
Serele SupeR se orientează către ambalajele sustenabile din carton ondulat și consideră că astfel se vor diferenția pe o piață deja competitivă.
Silvia Răileanu, Fondator, Serele SupeR: „Pentru noi, trecerea la ambalaje sustenabile nu este doar o schimbare operațională, ci o alegere strategică și responsabilă. Am vrut să găsim o soluție care să răspundă nevoilor consumatorilor și partenerilor noștri, dar și să reducă în mod real impactul asupra mediului. Colaborarea cu DS Smith ne oferă mai mult decât un ambalaj inovator – ne oferă o direcție de creștere sustenabilă.
Această transformare consolidează relația cu retailul actual și cu oamenii care aleg produsele noastre, tot mai atenți la amprenta ecologică. În spatele panerelor de carton stă o întreagă strategie: am integrat principiile sustenabilității în tot lanțul de aprovizionare, pentru a construi valoare durabilă și încredere pe termen lung.
Credem cu tărie că parteneriatele solide, precum cel cu DS Smith pot accelera schimbări sistemice și pot seta noi standarde în agricultură și în ambalare”
Serele SupeR este unul dintre cei mai importanți producători de roșii din România și își desfășoară activitatea în Biled, județul Timiș. Compania are de atins o serie de obiective de sustenabilitate pentru a se conforma la legislația europeană în domeniul reducerii amprentei de carbon, inclusiv PPWR (Regulamentul privind Ambalajele și Deșeurile de Ambalaje). Actul normativ își propune să reducă deșeurile de ambalaje din Uniunea Europeană și să traseze un cadru de lucru unitar în toate statele membre.
de Adrian Rus, Partener, liderul departamentului Prețuri de transfer, EY România, și Georgiana Bizdrigheanu, Senior Manager, Prețuri de transfer, EY România
La jumătatea lunii noiembrie 2025, autoritățile fiscale din România au demarat o campanie de informare, dedicată entităților constitutive ale grupurilor multinaționale (MNE), prin care acestea sunt îndemnate să se conformeze cerințelor privind raportarea pentru fiecare țară în parte (CbCR).
OUG 42/2017 a introdus obligația pentru societățile-mamă finale ale grupurilor MNE rezidente în România sau pentru anumite entități constitutive, atunci când sunt îndeplinite anumite condiții, de a depune raportul CbCR și a reglementat condițiile schimbului automat de informații între autoritățile fiscale.
Principalele obiective urmărite prin această ordonanță sunt:
Creșterea transparenței fiscale și combaterea planificării fiscale agresive a grupurilor MNE, prin furnizarea de informații detaliate autorităților fiscale din statele membre;
Implementarea recomandărilor OECD – BEPS Acțiunea 13, care prevăd raportarea la nivel de țară pentru grupurile MNE cu venituri consolidate de peste 750 milioane EUR;
Prevenirea fenomenelor precum deduceri duble, dublă neimpozitare și transferul profiturilor către jurisdicții cu impozitare favorabilă.
Context global
OCDE a dezvoltat o serie de instrumente pentru a sprijini administrațiile fiscale în utilizarea rapoartelor CbCR, mai ales pentru evaluarea riscurilor grupurilor MNE, cum ar fi workshopurile privind evaluarea riscurilor pe baza CbCR, CbCR Tax Risk Evaluation and Assessment Tool (TREAT), un Chestionar de Evaluare a Riscului Fiscal (TRAQ), utilizat în International Compliance Assurance Programme (ICAP), prin care o administrație fiscală oferă unui grup MNE invitația de a explica indicatorii-cheie ai unui potențial risc, precum și CbCR Effective Risk Assessment Handbook, publicat în 2017.
Corporate Tax Statistics, publicată anual de OCDE, are rolul de a sprijini analiza politicilor fiscale corporative și de a extinde calitatea și gama de date disponibile pentru evaluarea fenomenului de Base Erosion and Profit Shifting (BEPS). Ediția Corporate Tax Statistics 2025 | OECD, publicată în 25 noiembrie, include mai multe date decât edițiile anterioare, acoperind și anul 2022 . Aceasta cuprinde informații anonimizate și agregate din rapoartele CbCR privind activitatea a peste 8.700 de grupuri MNE la nivel global, inclusiv o detaliere pe dimensiunea grupurilor (măsurată prin veniturile de la părți independente) și pe jurisdicții fiscale.
Această granularitate sporită permite o înțelegere mai precisă a modului în care profiturile, veniturile și impozitele sunt distribuite între diferite dimensiuni de grupuri MNE și jurisdicții. Multe jurisdicții declară însă că primesc prea puține rapoarte CbC pentru a putea furniza statistici către OCDE, respectând standardele lor de confidențialitate.
Pentru România, unde obligațiile CbCR au fost introduse prin OUG 42/2017, aceste date globale subliniază importanța transparenței și a unei documentații solide pentru alinierea la standardele OCDE și pentru susținerea conformității locale.
Pe scurt, despre îndeplinirea obligației de raportare CbCR la nivelul OCDE:
106 – numărul total de jurisdicții care, în 2022, ar fi putut furniza statistici CbCR (obligatorii + voluntare)
53 – numărul jurisdicțiilor care au furnizat efectiv statistici CbCR către OCDE în 2022
5 – jurisdicțiile care au raportat că au primit zero rapoarte CbCR în 2022
48 – jurisdicțiile care nu au furnizat statistici CbCR, în ciuda faptului că ar fi putut
54 – jurisdicțiile care au transmis date privind activitățile a peste 8.700 MNE-uri pentru anul 2022.
Datele CbCR continuă să arate existența unor diferențe între locul unde sunt raportate profiturile și cel unde se desfășoară activitatea economică, dar există semne că amploarea acestor diferențe scade. De exemplu, ponderea profiturilor raportate în investment hubs a scăzut de la 31,9% în 2017, la 18,9% în 2022.
Statisticile CbCR sunt utile pentru analiza comportamentului grupurilor MNE și a riscurilor BEPS, însă OECD subliniază că aceste date trebuie interpretate cu prudență și nu pot fi folosite ca dovadă directă a existenței BEPS.
Situația în România
Deși obligația de raportare CbCR este în vigoare din 2017 cu prim termen de depunere decembrie 2018, iar România este semnatară a Acordului multilateral privind schimbul automat de rapoarte CbC (CbC MCAA), pare că nu dispune încă de toate mecanismele necesare pentru a primi aceste rapoarte din jurisdicții din afara Uniunii Europene. În plus, România nu a încheiat acorduri bilaterale cu jurisdicțiile care nu sunt semnatare ale CbC MCAA. Companiile românești trebuie astfel să suporte o sarcină suplimentară prin raportări care în mod normal nu ar fi necesare.
În consecință, entitățile constitutive ale grupurilor MNE stabilite în jurisdicții din afara Uniunii Europene rămân vizate de această cerință de raportare. Acestea vor utiliza Formularul R404 și schema XML aferentă pentru transmiterea electronică. Excepția este doar în cazul în care raportul CbCR este depus într-o altă jurisdicție din Uniunea Europeană.
Mențiunea principală este aceea că neconformarea cu cerințele CbCR poate atrage amenzi semnificative, de până la 20.000 euro, și poate determina încadrarea contribuabilului într-un nivel de risc superior, ceea ce ar putea conduce la verificări fiscale suplimentare.
Ce ar trebui să facă, urgent, companiile?
Primul pas este evaluarea, cât mai curând posibilă a îndeplinirii obligațiilor privind raportarea CbCR. În al doilea rând, ar trebui să urgenteze colectarea datelor necesare și să asigure depunerea raportărilor în termenul prevăzut de legislație, pentru a evita sancțiunile și pentru a asigura conformarea cu standardele internaționale de fiscalitate.
Raportul CbCR trebuie depus în termen de 12 luni de la ultima zi a anului fiscal de raportare al grupului MNE. Pentru anii fiscali care se încheie la 31 decembrie 2024, termenul limită este 31 decembrie 2025.
Conformarea voluntară cu obligațiile de raportare favorizează interacțiuni mai eficiente între contribuabili și autoritățile fiscale și reduce expunerea la sancțiuni, care pot varia în funcție de circumstanțe.
Potrivit reprezentanților ANAF, respectarea cerințelor CbCR sprijină eforturile globale împotriva evaziunii fiscale și contribuie la crearea unui mediu fiscal internațional transparent și echitabil.
În plus, este important de menționat că ANAF a demarat recent controale la peste 500 de companii românești, ceea ce subliniază nivelul ridicat de atenție acordat de autorități și riscurile asociate neconformării.
Dintre angajații din România chestionați în raportul PwC Workforce Hopes and Fears Survey 2025, 44% spun că au folosit AI în ultimul an, în timp ce rata medie de utilizare în cele 48 de țări incluse în raport a fost de 57%.
Pe primele locuri se află India și Vietnam, cu 84%, urmate de China (78%). La polul opus sunt Japonia și Ungaria, unde mai puțin de 40% din angajați au utilizat AI în munca lor. Cu 44%, România se plasează pe locul 41 din cele 48 de țări analizate în raport.
„AI are un potențial mare de a crește productivitatea și creativitatea, dar mulți angajați nu grăbesc utilizarea. Reticența se explică, în principal, prin faptul că implementarea este de multe ori fragmentată și lipsesc cursurile de pregătire adaptate competențelor fiecărei categorii de angajați. Cu alte cuvinte, unii percep AI ca un element adăugat proceselor existente, fără o valoare reală. Pentru a obține progres și pentru a utiliza cât mai bine acest potențial, companiile au nevoie de o strategie care să integreze AI, de training-uri sistematice și echitabile, precum și de o comunicare eficientă a beneficiilor pe care le aduce. Companiile pot începe cu exemple practice de utilizare a AI și dându-le posibilitatea să experimenteze angajaților, mai ales celor aflați în roluri non-manageriale, unde încrederea și rata de adopție sunt mai reduse”, a declarat Ruxandra Târlescu, Partener coordonator Tax, Legal&People, PwC România.
Executivii seniori, mai deschiși către adoptarea AI
Ratele de utilizare a AI în rândul angajaților din România variază mult în funcție de rolurile pe care aceștia le au în organizații, dar și în funcție de generație.
Astfel, 64% dintre executivii seniori și 59% dintre manageri declară că au folosit AI la muncă în ultimele 12 luni, față de doar 35% dintre non‑manageri. Pe generații, 57% dintre angajații din Generația Z se declară utilizatori de AI, comparativ cu 44% dintre mileniali și 35% dintre lucrătorii din Generația X.
Utilizarea zilnică a tehnologiilor AI în rândul angajaților români este de asemenea printre cele mai mici dintre țările analizate: aproximativ 6% din totalul lucrătorilor folosesc zilnic instrumente de generative AI (media globală este 14%), iar doar în jur de 2% folosesc zilnic agenți AI (față de 6% la nivel global).
Doar o treime dintre angajații români sunt entuziasmați de AI
Angajații din România sunt printre cei mai puțin entuziasmați de impactul AI asupra muncii lor, doar o treime declarându-se astfel, sub media globală de 41%. În schimb, 49% dintre respondenții locali sunt curioși cum AI le va influența munca, aproape de media globală de 50%, iar 24% se declară îngrijorați.
Angajații care utilizează AI resimt beneficii
Pentru angajații români care utilizează AI impactul este net pozitiv: 75% observă îmbunătățirea calității muncii, 69% plus de creativitate, iar 64% creșteri de productivitate. Așteptările sunt optimiste și pe termen mediu: în următorii trei ani, 58% anticipează creșteri de calitate, 56% de productivitate și 52% de creativitate. Mai puțin de o treime (31%) se așteaptă însă ca utilizarea AI să le aducă și venituri mai mari.
Când vine vorba însă de factorii care le vor influența cel mai mult munca în următorii ani, angajații români menționează alți factori: jumătate consideră că schimbările de reglementare vor avea impact puternic asupra jobului, iar 43% conflictele geopolitice și doar 39% transformarea tehnologică.
„Era de așteptat ca modificările legislative și conflictele geopolitice să fie considerate prioritare de angajații români, având în vedere că 2025 a adus multe schimbări legislative, fiscale care afectează negativ companiile și, implicit, se reflectă asupra situației angajaților. Totuși, există o veste bună și anume că cei care utilizează AI descoperă beneficiile și pot influența adopția la scară mai mare. Oricum viitorul depinde de noile tehnologii și angajații trebuie să se adapteze pentru a face față cerințelor tot mai mari ale companiilor pentru competențe în zona AI” a spus Oana Munteanu, Director PwC România.
Deocamdată, raportul PwC Workforce Hopes and Fears Survey 2025 arată că 60% dintre angajații din România se declară foarte optimiști cu privire la viitorul rolului lor în companie, unul dintre cele mai ridicate procente dintre cele 48 de țări analizate, în timp ce media globală este de 53%.
De asemenea, 72% dintre lucrătorii locali cred că vor avea cel puțin un control moderat asupra modului în care tehnologia le afectează munca, față de 69% la nivel global.
Pe de altă parte, când vine vorba despre impactul AI asupra joburilor de tip entry-level, 41% dintre managerii români care au participat la sondaj cred că AI va reduce numărul acestor joburi în organizațiile lor în următorii trei ani și doar 25% se așteaptă la creșteri.
Alte concluzii importante ale raportului
Mai puțin de două treimi din angajații români (65%) spun că sunt mulțumiți la muncă măcar o dată pe săptămână, sub media globală de 70%. Pe de altă parte 64% spun că se simt inspirați la muncă, peste media globală de 59%.
Mai puțin de jumătate (45%) din lucrătorii din România sunt obosiți la muncă cel puțin o dată pe săptămână, similar cu media globală, însă doar 14% sunt plictisiți la muncă săptămânal, față de 23% la nivel global.
Circa 60% dintre angajații români simt că au găsit o carieră care le aduce însemnătate și un procent similar consideră că munca lor aduce beneficii lumii, peste media globală de 56%, respectiv 54%.
Puțin peste o treime (35%) din angajații din România spun că au primit o majorare salarială în ultimul an, sub media globală de 43%.
Doar 39% dintre salariații români spun că pot să-și acopere fără probleme facturile și costurile curente în fiecare lună și le mai rămân bani pentru economii, vacanțe și alte cheltuieli neesențiale, față de 42% din angajați la nivel global.
PwC Workforce Hopes and Fears Survey 2025 este unul dintre cele mai ample studii asupra forței de muncă la nivel global, cu aproape 50.000 de respondenți din 48 de țări și 28 de sectoare de activitate. Datele pe România reflectă răspunsurile a 500 de salariați din toate județele țării.
Raiffeisen Bank devine prima bancă din România care oferă acces la platforma my Visa direct din aplicația de mobile banking dedicată clienților persoane fizice – Smart Mobile. Astfel, clienții care dețin carduri Raiffeisen din universul Visa premium pot vizualiza rapid toate beneficiile asociate într-un singur loc, prin intermediul aplicației lor bancare.
Noua funcționalitate este disponibilă pentru toți deținătorii de carduri Visa Gold, Platinum, Signature și Infinite din portofoliul Raiffeisen Bank și oferă o experiență personalizată, adaptată tipului de card deținut. În doar câțiva pași simpli, clienții pot intra pe my Visa, unde găsesc centralizate și permanent actualizate beneficiile lor, concepute să aducă mai mult confort și să economisească timp.
„Ne dorim ca fiecare client să aibă o experiență bancară cât mai fluidă și relevantă. Prin conectarea la platforma my Visa din Smart Mobile, le oferim deținătorilor de carduri premium un mod simplu și rapid de a accesa toate beneficiile, într-un singur loc, cu ajutorul aplicației de mobile banking. Această nouă opțiune, oferită în premieră în România, este un pas firesc în direcția îmbunătățirii experienței digitale a clienților noștri”, declară Mihail Ion, vicepreședinte Retail, Raiffeisen Bank România.
Utilizarea platformei my Visa prin intermediul Smart Mobile le oferă clienților un mod simplu și convenabil de a-și verifica și reaminti beneficiile. Astfel, posesorii de carduri Visa din universul premium se pot bucura din plin de avantajele dedicate, de la acces în business lounge-urile din aeroporturi și reduceri la parteneri selectați, până la servicii precum asistență rutieră sau concierge, fie experiențe exclusiviste locale sau internaționale.
„Lansarea platformei my Visa în România, în parteneriat cu Raiffeisen Bank, marchează o premieră pe piața locală și un pas important în optimizareaexperienței digitale a posesorilor de carduri premium Visa. Ne bucurăm să oferim, pentru prima dată în România, o platformă personalizată ce reunește la un loc toate beneficiile cardului, de la experiențe exclusive până la servicii premium, accesibile direct din aplicația de mobile banking. În platforma my Visa, clienții se bucură de acces facil la oferte speciale și servicii dedicate, gândite pentru a răspunde nevoilor lor sofisticate și pentru a transforma fiecare interacțiune într-o experiență remarcabilă”, declară Elena Ungureanu, Country Manager Visa în România.
My Visa este noua platformă oficială de beneficii premium dezvoltată de Visa și reunește într-un singur spațiu toate avantajele cardurilor Visa Gold, Platinum, Signature și Infinite.
Posibilitatea de a folosi această platformă din aplicația Smart Mobile reprezintă un pas important în simplificarea accesului clienților Raiffeisen Bank la experiențe și servicii premium.
În luna decembrie, Severin Shopping Center devine locul unde atmosfera sărbătorilor prinde contur la fiecare pas. Decorul tematic, luminițele și activitățile pregătite creează cadrul perfect pentru cumpărături inspirate și momente petrecute alături de familie.
Până pe 24 decembrie, vizitatorii care își creează cont în aplicația SPOT și selectează Severin Shopping Center ca centru comercial preferat primesc garantat un set de două globuri pictate manual. În plus, la maximum 3 bonuri de cumpărături/zi în valoare de 100 lei, aceștia se pot bucura de serviciul de împachetare, transformând orice produse din magazinele centrului în cadouri. Standul de împachetare funcționează între 15-23 decembrie (12:00-20:00) și pe 24 decembrie (12:00-18:00), în zona Info Point.
Pentru cei mici, Severin Shopping Center organizează ateliere tematice de sezon, desfășurate în zona magazinului LC Waikiki, în weekendurile 6-7 și 13-14 decembrie, între orele 16:00-18:00. Programul include activități creative variate, de la scrisori pentru Moș Crăciun, decorarea globurilor și realizarea felicitărilor, până la demonstrații florale, coronițe de brad, mini-brăduți din hârtie și ateliere creative de împachetare. Participarea este gratuită.
Pe 18 decembrie, între orele 16:00-20:00, Moș Crăciun va fi prezent în centrul comercial pentru întâlniri speciale cu cei mici. Evenimentul include momente artistice, precum un concert de colinde, dansuri și reprezentații ale corului de la I. St. Paulian. Începând cu ora 18:00, copiii se vor bucura de activități interactive lângă bradul împodobit, unde Moșul le va oferi bomboane, fructe și dulciuri.
Pentru cei aflați în căutarea inspirației, Severin Shopping Center vine cu o gamă variată de opțiuni de cadouri potrivite pentru familie, prieteni și copii: de la obiecte de decor și seturi pentru casă, până la gadgeturi, parfumuri, accesorii și jucării. Totodată, cei care preferă o variantă flexibilă pot alege cardul cadou, care poate fi folosit în magazinele partenere.
Pe tot parcursul lunii decembrie, Severin Shopping Center pune la dispoziția vizitatorilor servicii, activități și momente special gândite pentru a face pregătirile de sărbători cât mai plăcute, într-un decor festiv.
BCR Leasing, unul dintre liderii pieței de leasing financiar din România, anunță depășirea pragului de 1 miliard de euro portofoliu de finanțări, un rezultat excepțional pentru piața de leasing financiar autohtonă. Această performanță consolidează poziția companiei ca unul dintre cei mai relevanți jucători în finanțarea economiei reale și evidențiază eficiența unei strategii bazate pe creștere organică, inovație și digitalizare accelerată.
„1 miliard de euro portofoliu de finanțări reprezintă un reper în piața de leasing, fiind dovada că BCR Leasing stabilește standardele în industrie, prin încrederea pe care clienții și partenerii ne-o acordă. Este validarea unei strategii care a anticipat schimbarea și a oferit soluții de finanțare adaptate unei piețe dinamice. Și, mai presus de toate, este rezultatul unei echipe de profesioniști care transformă performanța în excelență. 1 miliard de euro înseamnă investiții reale în economia României, prin sprijin pentru companiile locale, upgrade tehnologic, extinderea capacităților de producție, accelerarea modernizării și crearea de oportunități pe piața muncii.
Pe măsură ce ne apropiem de 2026, anul în care BCR Leasing va celebra 25 de ani de activitate, acest moment capătă o semnificație aparte, arătând angajamentul nostru de a contribui la progresul economiei românești. Le mulțumesc colegilor din BCR Leasing, echipei extinse BCR, partenerilor și clienților noștri pentru colaborarea și implicarea care au făcut posibilă evoluția afacerii noastre. Sunteți pentru noi o sursă de inspirație, sunteți cei care, zi de zi, ne provoacă să fim mai buni, să învățăm și să construim împreună performanță și progres”, a declarat Vlad Vitcu (foto), CEO BCR Leasing.
Un portofoliu echlibrat, care susține o economie bazată pe inovație și sustenabilitate
Structura portofoliului BCR Leasing reflectă diversitatea economiei românești, atât prin mixul de clienți (IMM-uri, companii mari, sector public și persoane fizice), cât și prin tipurile variate de finanțări acordate. Topul domeniilor finanțate este reprezentat de transporturi (30%), construcții (21%) și agricultură (10%), acestea cumulând cea mai mare parte a expunerii companiei.
Finanțările pentru echipamente care înglobează tehnologii de ultimă generație, din diverse industrii, reprezintă 30,5% din totalul portofoliului, ajungând la 310 milioane EUR și confirmând angajamentul BCR Leasing pentru dezvoltarea unei economii competitive.
De asemenea, un pilon esențial al performanței companiei îl constituie finanțările verzi, prin soluții dedicate echipamentelor sustenabile și mobilității electrice. Segmentul autovehiculelor electrice și hibride a înregistrat o creștere semnificativă, devenind tot mai relevant în portofoliul de finanțări auto BCR Leasing.
Transformarea digitală, pilon central al strategiei
În ultimii ani, BCR Leasing a accelerat procesul de transformare digitală, concentrându-se pe simplificarea și eficientizarea experienței oferite clienților săi. Printre cele mai importante inițiative se numără:
eBCR Leasing, prima platformă 100% online pentru microîntreprinderile din România. Platforma dedicată microîntreprinderilor, permite parcurgerea integrală online a procesului de finanțare, de la configurarea ofertei, până la semnarea digitală a contractului și ridicarea autovehiculului de la dealer.
Integrarecu ecosistemul George. Interconectarea cu platforma de digital banking a BCR oferă clienților acces rapid la finanțare pentru autovehicule și echipamente precum și posibilitatea de a vizualiza și gestiona direct contractele active BCR Leasing, asigurând transparență, eficiență și control sporit asupra finanțărilor.
Chatbot-ul LEA, asistentul virtual BCR Leasing. Lansat în T1 2024, chatbot-ul LEA a gestionat peste 10.500 solicitări, oferind suport 24/7 pentru cereri de oferte, soluții de finanțare și informații generale privind produsele companiei.
Platforma Self Service. Cu peste 12.500 conturi active, platforma permite clienților să își administreze 100% digital contractele, cu acces la facturi, plăți, actualizarea datelor personale, descărcarea împuternicirilor și efectuarea rambursărilor anticipate.
ENEVO Group a dezvoltat cel mai rapid Sistem ALO (Automatizare de Limitare Operațională), dedicat producătorilor de energie care vor să se conecteze la Sistemul Energetic Național în zone ale rețelei care altfel ar necesita lucrări de întărire cu costuri și durate de execuție mult mai mari și comunică în acest sens. Soluția este construită „pe protocoale și tehnologii de comunicații complexe, specifice aplicațiilor critice din domeniul energetic”.
ALO este caracterizat ca „un sistem instalat în rețelele electrice pentru a preveni suprasarcinile, deteriorările sau chiar întreruperile. Atunci când rețeaua ajunge într-o situație de încărcare ridicată sau într-un scenariu de funcționare anormală, ALO intervine automat și limitează puterea pe care centrala o produce sau, după caz, o deconectează, pentru a menține rețeaua stabilă.
Astfel, ALO acționează ca un sistem de protecție inteligentă: monitorizează continuu starea elementelor critice din rețea, iar dacă oricare dintre acestea este deconectat sau supraîncărcat, acționează automat pentru a menține în funcționare sigură respectiva infrastructură.
Soluția folosește terminale numerice de protecție, dedicate utilizării în stațiile electrice și recunoscute pentru fiabilitate și rezistență la perturbațiile electromagnetice, ceea ce îi conferă stabilitate operațională în condiții dificile.
Arhitectura sistemului este gândită pentru scalabilitate, astfel încât informațiile provenite dintr-un singur echipament pot fi distribuite simultan către mai mulți utilizatori, optimizând costurile de implementare și operare.
Aceste servicii sunt completate de o supraveghere continuă din punct de vedere al securității cibernetice, traficul de date din întreaga infrastructură de comunicații, de la sursă la destinație, fiind analizat și evaluat folosind tehnologii specifice comunicațiilor industriale”.
Sistemul, prezentat în cadrul unui eveniment dedicat
Sistemul ALO dezvoltat de ENEVO Group a fost prezentat în cadrul unui eveniment organizat în București: „Agenda evenimentului a inclus prezentarea completă a sistemului ALO și a platformei SentryOT, soluția companiei pentru securitatea cibernetică a sistemelor OT (Operational Technology), dar și workshop-uri dedicate Security Operation Center (SOC) în concordanță cu noile standarde obligatorii impuse prin Directiva UE NIS2”.
Radu Brașoveanu, CTO și cofondator al ENEVO Group: „Ritmul accelerat de conectare a noilor centrale regenerabile la rețea nu mai poate fi susținut doar prin infrastructură clasică, ci necesită automatizări inteligente, monitorizare continuă și securitate cibernetică integrată încă din faza de proiectare. Pe măsură ce sistemele energetice devin mai complexe și mai volatile, digitalizarea operațională nu mai este un avantaj, ci o condiție esențială pentru stabilitatea și siguranța rețelelor. Misiunea noastră nu este doar să ajutăm producătorii să se conecteze mai rapid, ci să ne asigurăm că rămân conectați în condiții de siguranță, eficiență și reziliență. Într-un sector aflat în continuă transformare, securitatea energetică se construiește pe tehnologie, inginerie și control digital al riscului, iar ca un sistem să fie utilizat eficient, dialogul tehnic cu specialiștii din energie este o componentă esențială la know-how-ul general al sectorului la care grupul nostru s-a angajat să contribuie activ.”
Declarații ale lui Bogdan Pletea, consultant Risk Management & Sustainability Strategyîn cadrul conferinței „ROMÂNIA 2025-2040. POLITICI PENTRU DEZVOLTAREA SUSTENABILĂ A TURISMULUI ÎN ROMÂNIA. IMPORTANȚA DEOSEBITĂ A TURISMULUI BALNEAR ȘI DE WELLNESS” organizată de Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), pe 27 noiembrie 2025, laClubul BNR, Banca Națională a României (BNR).
Sunt membru al ASPES Dobrogea și consultant cu o experiență de aproape 25 de ani în turism: pornind de la venirea TUI-ului în România în 2003, trecând prin primele comisii de incoming ale ANAT-ului, continuând cu primele investiții în turismul românesc la munte și la mare și având, după aceea, șansa de a lucra în plan extern cu TUI Travel PLC, divizie de acommodation destination risc management la nivele divizie globală, 15 entități world wide, înțelegând ce înseamnă turismul global până astăzi, la unul dintre cei mai mari integratori de servicii turistice din lume, Hotelbeds Spania. Șansa este de a putea oferi o perspectivă și din exterior, cunoscând și turismul din România. Am fost de la început parte a turismului ca model de business. Am trecut, după aceea, prin șocurile turismului european global și ale celui românesc.
Pandemia a fost unul dintre șocurile resimțite cel mai mult de turismul global în ultima perioadă. Astăzi ne aflăm în fața unei realități crude: lumea se schimbă, turismul în jurul nostru își schimbă modelul de business, se transformă, iar România, prin accederea la OECD, acest club exclusivist al economiilor din lume, se angajează pe un drum presărat cu oportunități, dar și cu foarte multe provocări și cu foarte multe riscuri. Turismul nu face excepție de la aceste provocări, de la riscurile pe care le va include accederea în OECD și, în același timp, ne pune în fața unor oportunități foarte mari. Tendințele cheie și direcțiile la nivel strategic în ceea ce privește turismul din țările OECD, păstrând dinamica și abordarea, arată o redresare post-pandemie la nivel de 2019, presărată cu provocări: inflație, tensiuni geopolitice, conflicte armate, un război al tarifelor care, pe lanțul valoric, influențează și afectează inclusiv turismul. Vorbim și de o deprofesionalizare a forței de muncă și de o creștere a importanței guvernanței și abordării strategice a turismului printr-un strategic risk management, astfel încât șocuri precum pandemia să nu mai fie doar gestionate cu minimizarea efectelor, ci și pentru a putea fi anticipate, pentru a crește reziliența și adaptabilitatea modelului de business în turism. Vorbim despre tendința de sustenabilitate, de turismul generativ și echilibrat, de un parteneriat nu numai între public și privat, ci și bazat pe partea publică, partea privată și pe implicarea comunităților. Turismul nu se mai poate face fără a ține cont de comunitățile locale, care trebuie să aibă vocea lor, iar vocea lor trebuie să fie auzită. Ne uităm la ce înseamnă astăzi overtourism în Insulele Baleare, în Trentino, Italia, în jurul Barcelonei, în Catalonia, în Croația, la Dubrovnik și lista este lungă. Comunitățile locale trebuie să fie implicate și trebuie să stea la masa strategiilor de dezvoltare a destinației.
Din interior, știți foarte bine pe ce ne putem baza ca turism: avem o reziliență a pieței interne, avem o finanțare a fondurilor europene, avem resurse și un set de resurse terapeutice abundente. În același timp, avem foarte mult de îmbunătățit: un decalaj internațional, un capital uman subprofesionalizat, o finanțare redusă pentru dezvoltare strategică pe termen lung (nu vorbesc de o abordare pe termen scurt), o dependență de piețe. Piețele pe care noi, astăzi, le receptăm sunt supuse unor convulsii sociale și economice, care le vor degrada puterea de cumpărare. Turistul din țările sursă va fi afectat și este, deja, afectat de puterea de cumpărare. Se vor crea o sumă de oportunități, dar, în același timp, avem niște riscuri foarte mari legate de o competiție regională, de o instabilitate politică, geopolitică și economică la întregul nivel european, o migrație a talentelor, care a făcut ca forța de muncă profesionalizată din turism să părăsească țara. Motivele s-au discutat. Nivelul salariului minim în turism este foarte jos. Vorbesc cu oameni plecați din România. Dau un exemplu pe care eu l-am folosit în ultimii câțiva ani de zile: hotel de o mie de camere în Londra, vizavi de parlamentul britanic, 600 de salariați, 300 din România. Am reușit să nu vorbesc limba engleză 26-27 de ore. Recepție, bar, restaurant, club de noapte, performer de jazz, în limba română, inclusiv barmani și 25 de doamne care asigurau serviciul de mic dejun în hotel, șoferul pentru transfer aeroport și hotel-birou, român.
La nivel global și mai ales pe piața OECD-ului, sunt cinci direcții prioritare, prin care turismul se transformă: turismul regenerabil-regenerativ, digitalizarea, un management eficient al destinației, îmbunătățirea și creșterea profesionalizării, încurajarea și susținerea IMM-urilor. România poate juca rolul pe care oportunitățile i le așază prin două mari direcții: digitalizare și un management al destinației mult mai eficient. OMD-ul devine vârful de lance al gestionării eficiente a destinației, de la a vinde la a gestiona strategic pe termen lung, de la a număra turiștii până la a crea un model de business în turism la nivel de destinație care să fie sustenabil pe termen lung. Asta include guvernanță, viziune pe termen lung. Ultimii 30 de ani ne-au arătat că o abordare pe termen scurt, care a avut limite în restructurarea anului de învățământ, astfel încât numărul de zile de vacanță să fie cât mai mare, pentru a încuraja turismul, finanțarea temporară a unor nevoi și pierderea unei viziuni pe termen lung, discuțiile legate de taxare și de TVA, care sunt, într-adevăr, aspecte operaționale, au făcut să pierdem din vedere long term vision. Aceasta ne-a ținut departe de turismul internațional, atât din perspectivă competitivă, cât și din perspectivă a relevanței destinației noastre. Digitalizarea nu este un scop în sine, este mijlocul prin care destinațiile eficient gestionate pot căpăta relevanță în turismul internațional.
Evenimentul este organizat în cadrul ciclului ciclului de conferințe inițiat de ASPES, cu tema: „Restructurarea și Reconstrucția Economiei Naționale Românești într-o lume în schimbare” și își propune să reunească experți, decidenți, reprezentanți ai mediului academic și universitar, antreprenori de succes, rețele de comercializare pentru un dialog aplicat asupra agriculturii, industriei alimentare, silviculturii și dezvoltării rurale.
Declarații ale doamnei prof. univ. dr. Gabriela Țigu, decan, Facultatea de Business și Turism, ASE Bucureștiîn cadrul conferinței „ROMÂNIA 2025-2040. POLITICI PENTRU DEZVOLTAREA SUSTENABILĂ A TURISMULUI ÎN ROMÂNIA. IMPORTANȚA DEOSEBITĂ A TURISMULUI BALNEAR ȘI DE WELLNESS” organizată de Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), pe 27 noiembrie 2025, laClubul BNR, Banca Națională a României (BNR).
Împreună cu colegul meu, domnul profesor Mihai Tănase, prezint rezultatele unui studiu pe care l-am realizat cu mediul de afaceri, referitor la așteptările angajatorilor în ceea ce privește competențele viitorilor specialiști în turism, absolvenți de liceu, de școli vocaționale, de studii superioare. Vorbim despre învățământul de turism, în general și rolul său în demersul dezvoltării și promovării turismului nostru pe noi paliere, sustenabilitatea fiind unul din aceste paliere.
Cum se adaptează învățământul la schimbările pe care toți le-am simțit, mai ales după pandemie? În acest studiu, pe care l-am publicat într-o editură internațională specializată în turism, am încercat să arătăm cum s-au schimbat așteptările angajatorilor, cum s-au schimbat așteptările tinerilor și cum ajungem la un echilibru din acest punct de vedere pe piața muncii. Am trecut prin multe transformări odată cu pandemia și aceste transformări sunt vizibile și pe piața muncii, în sectorul nostru. World Economic Forum realizează studii cu privire la competențele cerute pe piața muncii, inclusiv în și turismu. Dacă în perioada dinainte de pandemie aveam niște competențe soft și vorbeam de etică, de comunicare interpersonală, construire de relații, gândire critică, posibilitate sau capacitate de luare a deciziilor, autonomie etc., studiul World Economic Forum arată că după pandemie, unele din aceste competențe au crescut în intensitate și au apărut și altele noi. Comunicarea și cooperarea au crescut ca importanță în capacitățile angajaților de rezolvare a problemelor. Avem, de asemenea, adaptabilitate, flexibilitate, gândire critică. Peste toate acestea, abilitățile digitale au căpătat o greutate și mai mare.
Noi am întreprins cercetarea realizând un focus grup la care am invitat dintre partenerii noștri din industria hotelieră și din domeniul agențiilor de turism. Am avut șase hotelieri și zece reprezentanți ai agenților de turism, care au participat la acest focus grup, organizat într-unul din hotelurile partenere. Eșantionul este corect din punctul de vedere al metodologiei științifice, pentru că am avut grijă să invităm hotelieri din diverse segmente de piață, iar din domeniul agențiilor de turism, atât din incoming, cât și din outgoing. Multe discuții au fost bazate pe ceea ce s-a întâmplat în pandemie și pe felul cum a influențat ea angajabilitatea în turism și în industria ospitalității. Toți respondenții au fost de acord că se vede clar tendința, mai ales a tinerelor generații, de a se orienta către alte domenii de activitate mai bine plătite. Generația tânără, obișnuită în pandemie cu învățatul de acasă, a început să prefere lucrul de acasă mai mult decât celelalte generații și asta are un impact extrem de mare asupra industriilor ospitalității; poate mai puțin asupra sectorului de travel, dar în hotel, restaurant etc., asta este o problemă.
Atractivitatea acestui sector pentru tineri, chiar dacă ei urmau un program de studii în turism, atractivitatea acestui sector a scăzut, pentru că s-a dovedit că este foarte vulnerabil în situații de criză. În urma prelucrării rezultatelor focus grupului, hotelurile au apreciat că cele mai importante abilități pentru actuali și viitori angajați sunt: flexibilitatea, pentru că este nevoie nu atât de abilități hard, adică să știi procedurile foarte bine (le poți învăța), cât să fii capabil să te adaptezi unui loc de muncă în diferite departamente ale hotelului sau de la un hotel mare la unul mic sau invers. Adaptabilitatea și comunicarea sunt, de asemenea, abilități mult apreciate. În relația cu clientul, inteligența emoțională trebuie să fie ridicată, la fel când ne referim la relațiile dintre angajați.
Agențiile de turism au pus mai mult accent pe pasiunea pentru turism. Salariile poate mai mici decât în alte sectoare se compensează cu pasiune și cu deschiderea pe care ți-o oferă acest loc de muncă. Adaptabilitatea, comunicarea și flexibilitatea sunt și ele abilități menționate, ca și creativitatea. Cum transformăm aceste abilități în competențe la locul de muncă? La hoteluri, munca în echipă a reieșit ca fiind cea mai importantă competență. În schimb, la agențiile de turism, abilitățile digitale sunt extrem de mult apreciate în această perioadă. Noi am făcut focus grupul în 2023 primăvara și, ulterior, am prelucrat aceste informații. Pe scurt, ca o sinteză, reunind cele două subgrupuri, adaptabilitatea tinde să fie cea mai importantă abilitate cerută unui lucrător din turism, fie absolvent de liceu, fie absolvent de studii superioare. Competențele de comunicare și cele digitale sunt evident pe primul loc. S-a vorbit mult despre atitudine și se vorbește de fiecare dată la toate întâlnirile din turism, acolo unde vorbim de forță de muncă, de învățământ. Vrem să fim pozitivi și eu sunt de acord că trebuie să fim pozitivi și să nu așteptăm prea mult de la alții, ci să facem, fiecare la locul lui, ce știm mai bine și ce putem la un nivel cât mai ridicat.
Câteva concluzii ale acestei cercetări: au exista diferențe de apreciere între cele două subgrupuri. Rezultatele sunt de interes pentru mediul de afaceri, dar mai ales pentru noi, cei din sistemul educațional, care trebuie să adaptăm modalitatea de a pregăti viitorii specialiști în conformitate cu cerințele pieței. Concluzia finală este că, atâta timp cât nu avem o strategie națională pe termen cel puțin mediu, la nivel economiei, în turism nu putem avea niciun sistem educațional pregătit. Sistemul educațional este ușor mai inflexibil, este mai greoi. Ceea ce poți flexibiliza sunt cursurile de formare permanentă, post-universitare sau de formare a adulților. Acolo poți veni cu schimbări. În rest, este foarte greu, durează mult și atunci, noi pregătim specialiști pentru viitorii 7-10 ani. Încă nu știm ce.
Cum putem rezolva această discrepanță, această nevoie de a fi tot timpul în concordanță cu ce cere piața muncii? Am adus aici un studiu de caz, un exemplu de eveniment pe care noi l-am făcut la facultate cu studenții noștri și cu o bună parte din partenerii facultății, un fel de licitație de târg cu bursă. Am avut 360 de studenți înscriși la acest eveniment și 25 de organizații partenere, care au oferit locuri de practică și internshipuri și chiar locuri de muncă studenților. Din cele 328 de locuri de practică, 202 au fost ocupate. Cele mai importante domenii pentru care am realizat această corelare între nevoia studenților și nevoia mediului de afaceri au fost hoteluri, restaurante, agenții de turism și asociații, comerț și așa mai departe. O relație foarte strânsă între mediul de afaceri și sistemul de învățământ este imperios necesară. Noi nu ne plângem, pentru că ne bucurăm de acest sprijin al partenerilor. Aș vrea să motivez și alte instituții de învățământ s-o facă. La ora actuală, sunt multe exemple de licee de profil, de universități cu profil de turism, care urmează același model de colaborare cu mediul de afaceri care nu se rezumă la o simplă cercetare, ci fac mult mai mult decât atât. Avem invitați din partenerii noștri la ore. Directorul de resurse umane de la City Grill vine frecvent la orele noastre de managementul resurselor umane în turism, cea mai importantă disciplină strict de specialitate în acest sens. Vine cu abordarea practică și generează nu doar o motivație pentru studenți de a urma o asemenea carieră, ci și foarte multe competențe practice.
Evenimentul este organizat în cadrul ciclului ciclului de conferințe inițiat de ASPES, cu tema: „Restructurarea și Reconstrucția Economiei Naționale Românești într-o lume în schimbare” și își propune să reunească experți, decidenți, reprezentanți ai mediului academic și universitar, antreprenori de succes, rețele de comercializare pentru un dialog aplicat asupra agriculturii, industriei alimentare, silviculturii și dezvoltării rurale.
Declarații ale luiOvidiu Tudor, președinte, Asociația Incoming România (AIR)în cadrul conferinței „ROMÂNIA 2025-2040. POLITICI PENTRU DEZVOLTAREA SUSTENABILĂ A TURISMULUI ÎN ROMÂNIA. IMPORTANȚA DEOSEBITĂ A TURISMULUI BALNEAR ȘI DE WELLNESS” organizată de Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), pe 27 noiembrie 2025, laClubul BNR, Banca Națională a României (BNR).
Ziariștii, în perioada pandemiei, sunau și întrebau ce face incomingul românesc, mai trăiește? Răspunsul era „stă și nu moare”. Cred că incomingul românesc, în momentul acesta, asta face: stă și nu vrea să moară. De ce? Pentru că îi spunem incoming, îi spunem imbound, îi spunem receptor (cum îi spun moldovenii) și este, de fapt, turism de primire, cum i se spunea înainte de ’90. Primim sau vrem să primim turiști străini în România.
Cifrele aș propune să le privim puțin altfel. Trei milioane-trei milioane jumătate de turiști, înainte de ’90; 2,7 milioane de turiști în anul 2019, pe care l-am declarat vârf pentru turismul de incoming; 2,4 milioane de turiști străini în anul trecut, cum ne spune INS-ul. Dacă ne uităm la cifre, rezultă așa: avem două milioane jumătate de turiști (mai mult sau mai puțin), din care 70% sunt turiști de business, de afacere, de corporate și de conferință, 30% sunt turism de leisure. N-am ajuns încă la milionul de turiști pe care l-a visat domnul ministru Dan Agaton în timpul eclipsei. La cei 750.000 de turiști de leisure pe care îi primim, doar o treime din ei vin prin agenții de turism, deci este turism organizat. Banca Națională ne spune că turismul organizat prin agenții din incoming aduce 0,5% din PIB, dar tot turismul dă partea de outgoing și scoate 10% din deficit. De acolo sunt diferențele cu cifrele totale exacte.
Înainte, era un turism testat și planificat. Nu se lucra la cursul BNR, se lucra la un curs de revenire aprobat. ONT-ul avea aprobare de la ministrul turismului, care obținea de la Comitetul Central. BTT-ul avea de la Comitetul Central UTC. Cursul de revenire era de 20-25 la dolari, care dolari erau 11 sau 9 lei. Asta făcea să fim aparent competitivi. Părea să vindem Litoralul cu 12 dolari în 1990 (spune fostul director al ONT Litoral), față de 25, cât vindeau grecii. Lucrul s-a schimbat radical în 1990, din mai multe motive: un motiv a fost privatizarea, un motiv a fost liberalizarea și un motiv a fost faptul că a trebuit să venim pe piața reală. Când am venit pe piața reală, noi nu am dat niciodată prețuri rezultate de la un cost în lei, pe care îl transformăm printr-un curs la un venit. N-am trăit din devalorizare, cum a trăit Spania, pe vremea pesetas. Noi, din primul moment, am început cu prețuri în dolari și în euro, plătibile la cursul BNR, plus 1, 2, 3%. Deci, noi am făcut o dolarizare a turismului de incoming, după care am rezistat câțiva ani.
Cât am fost competitivi, nu am avut promovare. De ce „s-a vândut” România? „S-a vândut” România pentru că e o țară (cum spun englezii) „la frontiera Europei”; era interesantă. Este un mare interes în Europa de Vest pentru Europa de Est. Interesul ăsta a făcut să mai vină lumea în România, a făcut ca România să crească oarecum organic, pentru că era ieftină și era frontieră; ea și bulgarii. Acum, nu mai suntem frontieră, frontieră sunt Albania, care ne-a depășit demult Republica Moldova. Din momentul ăsta, noi am intrat într-o competiție. Competiția face ca concurența noastră să nu mai fie numai Bulgaria, Grecia și Turcia, pentru Litoral. Avem o concurență ascunsă. Concurența este acea destinație din broșura partenerului meu extern, care face să fie mult mai ieftină ca România. Eu intru cu greu într-o broșură în Portugalia sau în Spania. România costă 1.300-1.500 de euro, în acest moment – o săptămână, opt zile, șapte nopți, hotel de patru stele, totul inclus – și vine un serviciu de charter al partenerului meu Republica Dominicană cu 800 de euro. De ce familia din Spania să vină în România, când se poate duce în Republica Dominicană? Am avut în 2019 vârf, am avut niște prețuri stabile, a fost pandemia 2020-2021. În 2021, de voie-de nevoie, am păstrat prețurile din 2019 și am stat bine. Din 2022, am început să creștem, să recuperăm. Am avut charter în 2018 pe piața spaniolă, am avut charter anul trecut și anul acesta. Am aceleași servicii, aceleași meniuri, că n-am schimbat nimic. În România, din 2018 în 2025, creșterile de preț au fost de 50%.
Pe piața japoneză ni s-a spus „ați venit cu prețuri foarte mari, sunteți ca Slovenia și Croația, dar nu sunteți la calitatea Croației și a Sloveniei”. Nu avem promovare. Neavând promovare, nu putem să vindem România scumpă, România de lux, România în care s-au făcut investiții, vindem încă România „de masă”. Nu suntem la turism de masă, suntem la turism de autocar. Am pus turismul ăsta împotriva turismului făcut de colegii de la AER, împotriva turismului de nișă, împotriva turismului balnear. Noi, românii, punem o bucată de turism împotriva altei bucăți de turism. Nu merge. Avem nevoie de unitate. Unitatea se vede foarte simplu. Eu, o agenție de turism, încasez 100 de euro. 10 euro din acei 100 de euro rămân la mine în cazul cel mai bun, pentru că nu jucăm cu comisioane mari. 35 de euro se duc în spatele meu, la hotelul cu care lucrez. 25 de euro se duc la restaurantul cu care lucrez. Restul de 30% se împart între ghid, transport și cultură, vizită. Asta e rețeta. Eu capitalizez, eu mă duc ca boul în față, dau din coarne și aduc în țară. Până când nu devenim unitari, până când nu suntem conștienți că turistul străin nu e un dușman al nostru ci al doisprezecelea jucător de fotbal dintr-o echipă, n-o să facem nimic. Suntem cea mai neprietenoasă țară cu turiștii străini. Ni s-a spus că suntem nebuni! Noi mărim prețurile la 1 august, mărim TVA-ul la 1 august. Noi mărim prețul la Peleș, la Bran, noi închidem Calea Victoriei, care este coloana vertebrală a Bucureștiului pentru turiștii străini! Până nu facem acea unitate, dar nu o unitate „de Frontul Salvării Naționale”, ci un front al interesului comun pentru turism, nu putem face nimic. Ce am putea să facem? Am putea să facem o strategie națională de turism, în care să explicăm fiecărui om, de la nea Ion la țața Lina de la Glina, că turistul străin care vine nu e dușman, că nu ne vindem țara ca s-o dăm altcuiva, ci o vindem ca o destinație turistică. Atunci am putea să progresăm cu toții. Vorbim de promovare.
Oficiul Național de Turism – ONT-ul din 1936, creat după ONT-ul Racoviță din ’24, i-a învățat pe greci să facă promovare. Grecii mulțumesc și acum că românii i-au învățat să facă promovare. În 1999-2000, ministrul turismului a creat OTR – Organizația de Turism a României, care a fost o structură de marketing de stat finanțată din taxa de turism 1%. Toți cei care făceau turism o plăteau. A avut bugetul de 10 milioane. Ca reflecție, uitați-vă ce campanii și logo-uri am avut. Am început cu „Vino în țară ca turist, pleacă ca prieten” în ’90; am avut în ’97 „România mereu surprinzătoare” care a fost o mare capcană, că am surprins și în bine, și în rău; am avut acum frunza care zice „Vizitează Grădina Carpaților”. Trebuie să ne punem toți la un loc, să ne gândim la altceva, la o formă în care toate formele de turism să aducă ceva României. De exemplu: dacă am face un logo, o emblemă, care să fie RO și O să fie floarea soarelui sau roata olarului și să punem acest RO pe toate produsele de export, inclusiv pe turismul românesc, ca export de servicii și să spunem „asta înseamnă calitate”, „înseamnă fii bine venit în România”.
Evenimentul este organizat în cadrul ciclului ciclului de conferințe inițiat de ASPES, cu tema: „Restructurarea și Reconstrucția Economiei Naționale Românești într-o lume în schimbare” și își propune să reunească experți, decidenți, reprezentanți ai mediului academic și universitar, antreprenori de succes, rețele de comercializare pentru un dialog aplicat asupra agriculturii, industriei alimentare, silviculturii și dezvoltării rurale.
Declarații ale lui Andrei Blumer, președinte, Asociația de Ecoturism din România (AER)în cadrul conferinței „ROMÂNIA 2025-2040. POLITICI PENTRU DEZVOLTAREA SUSTENABILĂ A TURISMULUI ÎN ROMÂNIA. IMPORTANȚA DEOSEBITĂ A TURISMULUI BALNEAR ȘI DE WELLNESS” organizată de Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), pe 27 noiembrie 2025, laClubul BNR, Banca Națională a României (BNR).
Propun o incursiune în noțiunea de sustenabilitate, în paralel cu noțiunea de wellness. Wellness este un concept modern, care trece dincolo de înțelegerile clasice. Oamenii vin să se simtă bine, vin să aibă o experiență și să rezoneze cu destinația.
În România, în momentul de față, dacă ne referim la sustenabilitate, vorbim de trei direcții majore: de o strategie de ecoturism, de strategie – turism sustenabil din cadrul Convenției carpatice și vorbim despre strategia de schimbări climatice. Toate trei converg pe un palier de patru piloni: destinații de ecoturism, puncte gastronomice, trasee pe distanțe lungi și destinații stațiuni montane verzi, dar nu trebuie să fie neapărat montane, ci poate să fie și pe litoral noțiunea această stațiune verde.
Din punctul de vedere al direcțiilor guvernamentale, spre surprinderea noastră, un memorandum abia a fost semnat, pe 2 octombrie 2025, deși România a intrat în acest joc al Convenției carpatice de Apus în 2014.
Ecoturism nu înseamnă un turism ieftin, nu înseamnă neapărat lux, dar poate să includă și lux. Poți să faci turism în chaleturi de cinci stele, cum poți să faci ecoturism în cabanele montane din Făgăraș: activitate în natură, observare a naturii, experiență culturală, tradiție dar și confort, volum mic.
Definiția ecoturismului: volum mic, cu servicii personalizate, arii protejate și o interpretare foarte bună a destinației, în special, partea legată de natură, dar și de cultura locală.
Impact economic: e foarte important un lanț scurt de produs. Degeaba îți cheltuie turistul 100 de euro în destinație, dacă 95 de euro pleacă imediat din destinație. Degeaba vorbim de un volum mare, dacă nu suntem capabil să captăm, dacă ceea ce înseamna „leakage” (în engleză) sau scurgerile din destinație nu sunt gândite astfel încât să avem o eficiență cât mai mare. Degeaba vorbim de volum, dacă nu lucrăm la aceste „șurubele”, cu care putem să închidem „leakage”-ul.
Deși unele guverne mari nu mai pun preț pe schimbări climatice, iar Uniunea Europeană a lăsat-o un pic mai moale cu Green Deal, clientul este, deja, conectat: 70% din consumatorii europeni și american sunt determinați să facă ceva ca să-și minimizeze impactul la schimbări climatice. 50% dintre britanici consideră că este foarte importantă în alegerea agenției de turism partea de responsabilitate.
Ecoturismul este o piață foarte bună pentru România și funcționează într-un un domeniu care scapă de multe ori din radarul discuțiilor tehnice despre turism. Există un grup intermisterial care funcționează în România, deci se poate! Din 2009, strategia făcută de Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în Turism la cererea „Ministerului …și al Turismului” produce efecte. I-a luat 10 ani să fie oficial recunoscută de minister, în 2019, dar partea bună este că, prin colaborarea ministerului cu asociația noastră și cu alte structuri, inclusiv cu Ministerul Mediului, a fost generat un cadru de lucru, care a produs efecte. În 2013, am organizat în România conferința europeană și am definit destinația de ecoturism la nivel european. Anul acesta, la forumul global de ecoturism, România, alături de Spania, Estonia și Federația Europeană a Parcului, promovează conceptul de destinație de ecoturism în fața Comisiei Europene, deoarece Comisia Europeană în primăvară va definii strategia europeană de ecoturism.
GSTC – Global Sustainable Tourism Council dă nota la nivel global și a avut o întâlnire, în octombrie, cu Comisia Europeană, privind sustenabilitatea destinațiilor și a produsului turistic.
România este singura țară din Europa care a adaptat Standardul European de ecoturism: Guvernul României l-a adaptat împreună cu noi, cu Ministerul Mediului. „Ministerul … și Turismului” a creat și România este gata, în premieră, să lanseze la nivel european destinații de ecoturism cu criterii de sustenabilitate. Am participat la conferințe în Parlamentul României pe tema sustenabilității.
Pe partea practică, sunt destinațiile cu care asociația noastră lucrează de peste 15 ani. Nu e doar o etichetă sau un tablou, ci este muncă de 10 ani. În 2025, peste 70 de UAT-uri sunt implicate în destinațiile de ecoturism. Aceste destinații sunt făcute cu semnătura primarilor și a consiliilor locale. E un proces voluntar. Ele intră într-o politică de sustenabilitate. Suntem într-un proces cu firmă cunoscută din România pentru a analiza diferențiatorii în destinația „Ținutul zimbrului, locul unde legendele și zimbrii sunt în libertate”, cum e „Transilvania ultimul peisaj”. Nu este doar vorbă acolo, e muncă, pentru că în spatele diferențiatorului trebuie să ai produsul turistic. Așa funcționează în orice altă țară din Scandinavia, din Africa, din America de Sud ori într-un parc din SUA.
Ce facem pe viitor? Lucrăm la marketing, pe bază de date statistice și surveillance. Datele vin dintr-o colectare a noastră, pentru că lucrăm într-o zonă în care INS nu poate să furnizeze date exacte. 2,75 este media de sejur în rețeaua noastră și un grad de ocupare de 30%. Poate sună puțin, dar din punctul nostru de vedere aceasta este una dintre probleme României.
Suntem una dintre puține asociații care s-au dus constant pe niște nișe. Pe piața englezească, este „Destinations”, un târg, world travel market, avem stand propriu de șase-șapte ani și vom merge și anul acesta.
Foarte multe se întâmplă în domeniul nostru în turismul de weekend. Provocarea turismului românesc este să capitalizăm cât mai mult din sejurul unui turist. Lucrul acesta îl facem cum putem. 2,75 e mult. În ultimii ani, este o creștere. Rețeaua, din punct de vedere cantitativ s-ar putea să nu reprezinte foarte mult, dar este un pilot, de 15 ani de muncă în spate: echipe executive, 7 destinații, în jur de 300 de unități, toate clasificate – nu lucrăm cu unități neclasificate – 500.000 de înnoptări. Tot ce am făcut până acum am făcut cu fonduri alternative. Alina Cârlogea, cu echipa ei, încearcă să promoveze anumite scheme. Este un pilot care demonstrează că, dacă ai o asociație, ai parteneriat public-privat, ai echipe executive, nu discuții despre cât și cine are votul meu împotriva votului tău în OMD. Nu am creat OMD-uri, am creat echipe executive funcționale. Sunt binevenite OMD-urile, dar exisămult prea multe discuții despre voturi și prea puține despre funcționalitatea acestor OMD-uri.
Ivan Patzaichin a fost unul dintre cei care au purtat steagul ecoturismului. Ar trebui să privim un pic dincolo de a observa doar industria din punctul de vedere al marilor investiții. Cred că nu e neapărat problema de neomogenitate. Problema este că României îi trebuie o viziune pe anumite domenii și asociații puternice. Statul român cred că ar putea să susțină mult mai mult asociațiile. Nu neapărat dacă sunt sau nu patronale, ci dacă sunt funcționale. Cred că este foarte important ca statul român să analizeze cum, dacă am putut pe ecoturism, să se poată și pe balneo și în colaborare cu celelalte organizații, cu FIHR-ul, cu ANAT-ul, să vină cu niște politici publice coerente.
Evenimentul este organizat în cadrul ciclului ciclului de conferințe inițiat de ASPES, cu tema: „Restructurarea și Reconstrucția Economiei Naționale Românești într-o lume în schimbare” și își propune să reunească experți, decidenți, reprezentanți ai mediului academic și universitar, antreprenori de succes, rețele de comercializare pentru un dialog aplicat asupra agriculturii, industriei alimentare, silviculturii și dezvoltării rurale.
Declarații ale doamnei Iuliana Tasie, prim-vicepreședinte, Organizația Patronală a Turismului Balnear din România (OPTBR)în cadrul conferinței „ROMÂNIA 2025-2040. POLITICI PENTRU DEZVOLTAREA SUSTENABILĂ A TURISMULUI ÎN ROMÂNIA. IMPORTANȚA DEOSEBITĂ A TURISMULUI BALNEAR ȘI DE WELLNESS” organizată de Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), pe 27 noiembrie 2025, laClubul BNR, Banca Națională a României (BNR).
Organizația Patronală a Turismului Balnear din România a fost înființată în 1993. Avem membri în majoritatea stațiunilor balneare importante din România. Ne implicăm activ în a sprijini turismul în general, pentru că toate problemele expuse de colegii mei vizează clar și complexele hoteliere din turismul balnear. Avem și specificitate, pe care voi încerca să o prezint în continuare.
Dorim să facem mai mult efort pentru a scoate această categorie, această nișă de turism atât în ochii turiștilor din România, cât și în atenția celor din străinătate. Suntem membri din 2007 într-o organizație internațională, European Spa Association, unde încercăm, prin resursele noastre proprii, să suplinim o parte din lucrurile pe care noi le-am fi văzut într-o strategie de promovare a turismului balnear din România la nivel de țară.
Piața balneară are un rol important în economie. În același timp, ne confruntăm cu o cerere în creștere pentru servicii de wellness și de balneo. Exemplific rolul acestei piețe prin faptul că, în momentul în care achiziționezi un pachet de tratament, vorbești de o lungime a sejurului, vorbești de servicii de cazare, vorbești de servicii de masă, implică și cheltuieli de transport, deci toate duc la un venit semnificativ pentru a putea face acea deplasare, a susține locuri de muncă.
Anumite stațiuni, turismul balnear le transformă și, din locul uitate, devin importante. Cel mai important: turismul balnear este un turism al tuturor anotimpurilor, al celor patru anotimpuri, deci se poate practica și are importanță în orice perioadă. Oferă servicii de prevenție și recuperare medicală, iar acest lucru ajută la reducerea presiunii asupra sistemului sanitar. Zonele balneare au investit în infrastructură.
Cel mai important lucru pe care îl avem de foarte mulți ani este că suntem recunoscuți internațional. Aceasta creează un impact în brandul național. La nivelul UNESCO, suntem cunoscuți prin Băile Herculane, suntem cunoscuți prin stațiuni unice, care există în România, de nivel european. În același timp, noi oferim pentru tratamente costuri comparativ mai mici decât orice altă destinație, ceea ce face ca turistul să fie interesat de serviciile noastre.
Referitor la creșterea cererii pentru serviciile wellness și balneo, știm clar că pandemia Covid-19 a îndreptat oamenii către stațiunile balneare, pentru că sunt zone izolate. În timpul pandemiei, aveam peste 12% rată de infectare, dar în stațiunea balneară era sub 1% sau maximum 1,2%. În același timp, operatorii din turismul balnear s-au adaptat, nu servesc doar clienții medicali, ci și pe cei care vin pentru relaxare și bunăstare și vorbim de wellbeing. Mă bucur că în titlul conferinței a fost inclusă și zona de wellness.
Cei care merg în aceste zone revin, în principal. Nu există client care a mers într-o stațiune balneară să nu plece cu un sentiment bun pentru sănătatea lui fizică și psihică; ține cont de calitatea serviciilor oferite acolo și se întoarce.
Toată lumea știe că avem un potențial foarte mare: o treime din resursele europene de ape minerale, nămoluri, gaze mofetice, saline. Este și o modalitate, cea mai importantă, cred eu, în stațiunile balneare, de a exploata sustenabil aceste resurse locale. Noi avem tot interesul ca nămolul să se întoarcă în lac. Dorim ca rezerva de apă minerală sau apă termală să reziste următoarelor sute de ani, pentru că ăsta este viitorul zonei respective. Nu vreau să duc discuția într-o zonă negativă. Ne gândim la ce s-a întâmplat la Praid și ce impact a avut. Noi am avut congresul nostru la Sovata acum două săptămâni și n-am trecut ușor prin Praid. Știam ce activitate era acolo și câtă lume era și am văzut ce tristețe este în momentul acesta acolo. O astfel de exploatare nesustenabilă se vede.
Ce înseamnă turismul balnear în 2025? Turismul balnear nu se mai adresează doar segmentelor de vârstă seniori. Rămâne într-o proporție foarte mare pentru seniori, dar în același timp, tot mai mulți oameni care au vârste de 30-40 de ani vin în stațiunile balneare cu familie, cu copii, ceea ce contribuie într-o anumită măsură la reducerea duratei medii a sejururilor. Nu prea mai există clienți – în proporție, să zicem, de 10% – în afară de turismul social, care stau 12 zile la tratament, la cura tradițională. Motivațiile, clar, sunt wellness, recuperare, prevenție. Oaspeții caută experiențe personalizate. Doresc, dincolo de a fi tratați medical, să aibă o experiență, să simtă că se întâmplă ceva, că le aduce o schimbare în stilul de viață după ce se întorc acasă.
Tendințe relevante la nivelul european în turismul balnear:
– Wellness și longevitate – conceptul de longevitate este foarte bine implementat la nivel european. Înseamnă o viață mai lungă, mai bună. Referitor la wellness, oaspeții așteaptă să aibă o abordare holistică. Nu vin în spa să le pui un nămol pe un genunchi, vor să aibă și un masaj, vor să aibă și o experiență interesantă în zona de băi, deci doresc ca după ore petrecute în centru spa, să-și trateze problema de sănătate, dar în același timp, să să plece cu altă stare de spirit, cu o relaxare, care-i ajută să ajungă la acest wellness.
– Prevenție – În zona de prevenție, la nivel european (cel puțin, în mandatul noului președinte), există un puternic val de lobby pentru introducerea conceptului în politicile de sănătate ale Uniunii Europene. Noi ne ducem în această zonă, o sprijinim și va trebui să ne folosim și noi europarlamentarii pentru a susține aceste lucruri. Tot ce vine în aceste politici va trebui transpus și în România.
– Sustenabilitate – Am spus de ce sunt importante pentru noi resursele naturale.
– Digitalizare – Pe lângă aplicații digitale, rezervări inteligente etc., în ultima perioadă, se observă că AI-ul și telemedicina și realitatea virtuală intervin profund în ceea ce oaspetele se așteaptă să întâlnească, mai ales oamenii care au până în 40 de ani; sunt foarte conectați la gadgeturi și își doresc lucrul acesta și în experiența spa. Pe partea medicală, anumite echipamente gestionate de AI pot diminua timpul de reparare, dețin modalitatea în care reușim mai repede să tratăm persoanele respective.
Tendințe în România:
-Investiții crescute, modernizarea stațiunilor, parteneriate public-private și pachetele integrate, wellness și balneo.
Câteva exemple frumoase despre puncte de nișă, de vârf, ale turismului balnear:
– Locuri de pe Litoral.
– La Sovata – singurul lanț internațional de hoteluri
– Băile Herculane – primul hotel din România dotat cu un centru de tratament care este o clădire istorică
– Băile Felix – un exemplu de parteneriat public-privat – Exemple de revitalizare a stațiunilor – un proiect La Fontana Borsec, realizat de primărie; o investiție de peste 25 de milioane de euro, care a revigorat stațiunea Lacul Sărat; Turism Covasna, care are trei mofete situate direct pe sursa de gaz în centrele balneare. Lucruri negative: – Promovarea insuficientă
– Lipsa unui brand balnear
– Servicii neuniforme – este adevărat că avem și locații de 4 și chiar de 5 stele, cum este Lotus Therm, dar avem și locații de 2 stele, care au nevoie de suport ca stațiunile să se dezvolte. Aici vorbim despre standarde unitare. – O mare problemă – infrastructura generală: drumuri, utilități, urbanism. Mergem la târgul Thermalies din Franța și primul lucru pe care străinii îl întreabă este cum să ajungă de la București la Sovata și cât timp le ia; eu am făcut nouă ore de la Constanța până la Sovata. – Pentru tinerii lucrători din turism balnear și din zonele de centre spa trebuie o altă abordare în a-i pregăti pentru a face față lucrurilor specifice. Direcții strategice pe care le propunem:
– Un program național de investiții în infrastructură balneară
– Standardizare și reglementare a complexelor balneare – lucrăm împreună cu ministerul și cu ANMCS să creăm, prin grupul nostru balnear de lucru, un standard cu care să putem să mergem la nivel european să ne promovăm.
– Digitalizare, marketing, brand național
– Formare profesională pentru turism și domeniul spa – foarte importantă. Piața spa are deja o academie, Spaedu https://spaedu.eu/, care pregătește la nivel internațional cu acreditare internațională CIDESCO tinerii care lucrează în acest domeniu.
Impactul generat de aceste măsuri:
– Stațiuni modernizare și competitive la nivel european
– Va crește numărul de turiști în zona de turism balnear
– Durata medie a sejurului ar fi mai mare și am avea venituri mai mari
– Ar genera dezvoltare economică locală și noi locuri de muncă
Concluzii:
România are un potențial ridicat, dar insuficient valorificat, necesită un cadru strategic național pentru dezvoltarea balneară și singurul obiectiv pe care l-am putea avea este să revitalizam și să modernizăm. Este în dezbatere în Parlament o inițiativă care vrea să scoată în față acest domeniu și să devină prioritate. Am intrat online în Comisia de buget a Parlamentului. Discuția a fost concurențială. Ne uităm la ce ar putea să aducă plus valoare o astfel de inițiativă. De ce nu turism montan? De ce nu litoral, dar de ce să alegem balnearul?
Evenimentul este organizat în cadrul ciclului ciclului de conferințe inițiat de ASPES, cu tema: „Restructurarea și Reconstrucția Economiei Naționale Românești într-o lume în schimbare” și își propune să reunească experți, decidenți, reprezentanți ai mediului academic și universitar, antreprenori de succes, rețele de comercializare pentru un dialog aplicat asupra agriculturii, industriei alimentare, silviculturii și dezvoltării rurale.
Se lansează prima comunitate de investitori din România dedicată sectorului alimentar: Food Angels Hub. Comunitatea are ca obiectiv „dezvoltarea și scalarea companiilor funcționale și profitabile din industria alimentară, ospitalitate și tehnologie aplicată acestui sector. Hubul reunește lideri cu experiență solidă în HoReCa, retail, IT, servicii și investiții, aceștia propunându-și să transforme România într-un punct de referință pentru inovația alimentară în Europa Centrală și de Est”.
Food Angels Hub oferă o infrastructură completă de creștere pentru companiile din producție, servicii și tehnologie alimentară – de la finanțare directă în numerar, la mentorat, consultanță strategică, acces la know-how operațional și parteneriate cu jucători consacrați din industrie”.
Membrii fondatori ai Food Angels Hub:
Daniel Boaje, C-level Executive and Investor
Albert Davidoglu, C-level Executive and Investor
Daniel Donici, fondator Artesana
Alfred Dauteuil, fondator Jerry’s Pizza
Călin Ionescu, C-level Executive and Investor
Costin Mândrea, C-level Executive and Investor
Florin Maxim, fondator Hospitality Culture Institute
Florin Maxim, membru fondator și Managing Director Food Angels Hub: „Expertiza complementară a fondatorilor Food Angels Hub ne dă încredere că, alături de companii locale din industria alimentară și de partenerii acestei industrii,putem sprijini ecosistemul românesc de inovație alimentară. Ne dorim să lucrăm îndeaproape cu echipele de fondatori, precum și cu parteneri din sfera publică și privată, pentru a impulsiona scalarea și recunoașterea internațională a brandurilor românești din industria alimentară.”
Costin Mândrea, membru fondator al Food Angels Hub: „În cei 30 de ani petrecuți în mediul corporativ, am fost mereu fascinat de industria serviciilor alimentare – de modul în care poți încânta consumatorul și crea experiențe memorabile. La Food Angels Hub, ne propunem să identificăm noi idei cu potențial, să le susținem și să contribuim activ la îmbunătățirea experiențelor din sectorul alimentar.”
Industria alimentară, între competitivitate economică și siguranță națională
Inițiatorii subliniază că, „potrivit ONU, populația globală va depăși 9,7 miliarde de oameni până în 2050, implicând o presiune majoră asupra sistemelor alimentare mondiale. Totodată, schimbările climatice, deficitul de resurse și fragmentarea lanțurilor de aprovizionare vor accelera nevoia de inovație în producție, procesare, logistică și tehnologie alimentară. Astfel, industria alimentară va deveni una dintre cele mai importante industrii strategice ale viitorului, nu doar din perspectiva economică, ci și a securității naționale și a stabilității geopolitice”.
Florin Maxim: „În tot acest context, Food Angels Hub își propune să sprijine companiile care demonstrează deja un model funcțional, profitabil și scalabil. Ne propunem să devenim partenerul lor de creștere, oferind investiții, know-how și acces la o rețea puternică de experți și investitori din regiune.”
Misiunea: Transformarea României într-un pol regional de inovație alimentară
Membrii fondatori ai Food Angels Hub consideră că „următorul pas pentru dezvoltarea ecosistemului alimentar românesc este scalarea regională”.
Florin Maxim: „Există un potențial uriaș în Europa Centrală și de Est — companii locale care pot deveni branduri regionale, inovații tehnologice aplicabile întregului lanț alimentar și modele de business care pot redefini modul în care mâncarea este produsă, distribuită și consumată. Food Angels Hub își asumă misiunea de a accelera această evoluție prin investiții inteligente și colaborări strategice.”
Apel către antreprenori și investitori
Food Angels Hub lansează „un apel către fondatorii de business-uri din industria alimentară care sunt pregătiți să facă pasul către scalare, dar și către investitorii interesați să devină parte din rețea”.
Compania Lidl România anunță, pentru perioada sărbătorilor, extinderea beneficiilor oferite prin aplicația Lidl Plus „cu serviciul Click & Pick, disponibil pentru o perioadă limitată. Acest serviciu le permite clienților să rezerve direct din aplicație o selecție de produse la prețuri accesibile, pe care le pot ridica și achita ulterior în magazinul preferat. Oferta este disponibilă începând cu această săptămână și cuprinde 13 produse, dintre care 6 sunt noi: orga electronică, diverse brânzeturi tip roată, Roată Enisala în diverse sortimente, Roata Horezu și Chitriuc Brânză maturată clasică. Alături de acestea, se găsesc fierăstrăul circular staționar, cu sanie de glisare, panoul radiant cu infraroșu, aspirator umed/uscat sau bucătăria XXL din lemn din gama proprie Lupilu, potrivită pentru cadourile celor mici. Lista este completată de produse alimentare populare, precum Jamón Serrano Reserva sau semicarcasă de porc. Prin intermediul acestui serviciu, clienții pot rezerva produsele direct de pe telefon, urmând să le ridice și să le achite în magazinul selectat ca magazin preferat”.
Lidl România precizează că, „printre produsele disponibile se numără și produse românești, precum brânzeturile Roată Enisala, maturate timp de minimum 30 de zile, produse din lapte integral 100% românesc în diverse sortimente — clasică, cu ardei sau cu cărbune, Roata Horezu, maturată timp de 12 luni, produsă din lapte de oaie pasteurizat adus de la ferme din mărginimea Sibiului, și Chitriuc Brânză maturată clasică, maturată 6 luni. De asemenea, oferta include Jamón Serrano Reserva (6,5 kg/buc) din gama Deluxe și semicarcasă de porc (cca. 40-50 kg/buc). Din categoria electrocasnicelor fac parte aspiratorul umed/uscat Kärcher, fierăstrăul circular staționar cu sanie de glisare, magazia de depozitare din gama proprie Parkside și panoul radiant cu infraroșu marca Tronic. Pentru cei mici, oferta include bucătăria XXL din lemn din gama proprie Lupilu și instrumentul muzical, precum orga electronică marca Yamaha. Toate produsele pot fi achiziționate exclusiv prin intermediul serviciului Click & Pick”.
După efectuarea rezervării, clienții primesc un e-mail cu informații privind data la care își pot ridica produsele din magazinul Lidl preferat, selectat. În plus, statusul rezervării poate fi urmărit direct din aplicația Lidl Plus, în secțiunea Detaliile Rezervării. Clienții au la dispoziție 48 de ore pentru a-și ridica produsele, utilizând numărul de rezervare afișat în aplicație sau primit prin e-mail. Plata produselor se realizează exclusiv în magazinul Lidl selectat pentru ridicare.
Serviciul Click & Pick este disponibil în aplicația Lidl Plus până la 14 decembrie 2025, iar produsele incluse în ofertă sunt disponibile în limita stocului disponibil”.
Un număr record de proiecte s-a înscris în acest an la cea de-a treia ediție a AHK Awards – Die Besten, competiție care premiază excelența, inovația și impactul strategic al companiilor cu capital românesc sau german, active în România.
După succesul edițiilor anterioare – cu peste 60 de proiecte depuse în 2022 și peste 140 în 2024 – AHK Awards, cu 160 de proiecte înscrise în acest an, devine cea mai importantă platformă de recunoaștere a performanței în mediul de afaceri româno-german.
„Prin AHK Awards – Die Besten recompensăm proiectele care aduc valoare reală economiei românești și contribuie la întărirea relațiilor de afaceri româno-germane. Dorim să încurajăm și să promovăm inovația, responsabilitatea socială și sustenabilitatea – piloni esențiali ai unei dezvoltări durabile. Numărul fără precedent de proiecte înscrise în acest an reflectă dinamismul și maturitatea mediului de afaceri româno-german”, a declarat Sebastian Metz, director general și membru în Consiliul Director al AHK Romania.
Concursul s-a derulat în perioada iulie-noiembrie 2025, iar proiectele vor fi analizate în 2026, de către un juriu independent și prestigios, format din personalități cu experiență în industrie, economie, energie, educație, administrație și societate civilă.
Vor fi recompensate companiile care derulează proiecte cu rezultate măsurabile și contribuții reale la dezvoltarea economică, socială și sustenabilă a României. Proiectele înscrise în concurs sunt fie în derulare, fie au fost implementate în ultimii doi ani, cu rezultate clare și demonstrabile.
Câștigătorii vor fi desemnați cu ocazia Recepției de Anul Nou a AHK Romania din 29 ianuarie 2026, Palatul Parlamentului.
Detalii complete despre criterii, formularul de candidatură și regulament sunt disponibile pe site-ul oficial: www.ahkawards.ro
Declarații ale doamneiAlexandra Arsene, secretar general, Asociația Națională a Agențiilor de Turism (ANAT)în cadrul conferinței „ROMÂNIA 2025-2040. POLITICI PENTRU DEZVOLTAREA SUSTENABILĂ A TURISMULUI ÎN ROMÂNIA. IMPORTANȚA DEOSEBITĂ A TURISMULUI BALNEAR ȘI DE WELLNESS” organizată de Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), pe 27 noiembrie 2025, laClubul BNR, Banca Națională a României (BNR).
Din păcate, suntem singura țară din Europa care a involuat comparativ cu perioada dinainte de revoluție. Am făcut un studiu prin care am ajuns la concluzia tristă că, în anii ’80, aveam peste 3 milioane de turiști străini, iar acum avem în jur de 2 milioane și un pic. De ce s-a întâmplat lucrul acesta? Consider că este din cauza faptului că nu știm să lucrăm împreună. S-a mai spus lucrul acesta. E adevărat că trăim într-o societate extrem de individualistă, că e fiecare pentru el și cumva tot ce se întâmplă în jurul nostru ne confirmă că trebuie să ne descurcăm fiecare pe cont propriu. Din păcate, în turism nu prea funcționează chestia asta. E clar că pentru a crește, avem nevoie să ne uităm în exterior, să vindem turism în România turiștilor români. Am încercat și, cumva, ne-am plafonat din punctul acesta de vedere. Dacă dorim să creștem, trebuie să ne uităm spre exterior și să facem tot posibilul ca să atragem turiști străini. Chiar și noi, agențiile de turism, am înțeles într-un final lucrul acesta și ne concentrăm (colegii din AIR sunt de acord, cred, cu poziția mea) pe propuneri pentru a gândi o strategie care să funcționeze în sensul acesta, să reușim să atragem turiști străini.
Există multe dezechilibre din punct de vedere legislativ. Vorbesc exclusiv despre agențiile de turism, care sunt extrem de reglementate din toate părțile. Avem reglementări la nivelul Uniunii Europene, avem reglementări foarte stricte și naționale, în special, în zona de protecție a consumatorilor. Deși suntem foarte reglementați, suntem și foarte vulnerabili. Agențiile de turism sunt singurele care oferă garanții reale turiștilor, atunci când achiziționează pachetele. Cum funcționează aceste garanții? E o discuție complet separată și nu intrăm în ea acum.
Totuși, agențiile de turism, deși sunt responsabile, nu au control asupra serviciilor sau nu au controlul total asupra serviciilor pe care le oferă și de care răspund în final. Aici e partea de conlucrare și de colaborare cu partenerii. Agenția de turism este văzută ca middleman. În general, e tendința de a elimina middleman-ul din discuție. În ceea ce privește partea din incoming, agenția de turism consider că este elementul esențial în partea de turism organizat. Nu putem să avem predictibilitate în zona de incoming și nu putem să ne facem planuri fără a avea niște agenții de turism puternice pentru zona de incoming. La noi, nu există, în momentul de față, o putere financiară foarte mare a agențiilor de turism. Există o fragmentare mare, există o concurență foarte mare din exterior. Pe piața noastră, există multe agenții străine care vând servicii la prețuri de dumping. Există, de asemenea, concurența din partea platformelor și a STR-ului, care nu sunt reglementate și care fac o concurență neloială. De ce nu sunt reglementate? Sunt multe de spus din punctul acesta de vedere. Există reglementări la nivel european care urmează să fie transpuse. Noi am făcut propuneri în sensul de a facilita intrarea în legalitate a apartamentelor în regim hotelier. Este nevoie ca aceste apartamente în regim hotelier să fie fiscalizate. Din punctul de vedere strict al agențiilor de turism, avem următoarea problemă: există o sarcină administrativă suplimentară pusă agențiilor de turism, deoarece în oferta noastră, nu putem avea structuri neclasificate și atunci, când intrăm în competiție cu aceste platforme internaționale (Booking.com, de exemplu), care pot lista orice fel de proprietate, suntem din start într-un dezavantaj. Mai mult decât atât, statul român impune agențiilor de turism obligația de a verifica, sub sancțiunea ridicării licenței, atunci când vând aceste structuri neclasificate. Limitarea ofertei este o situație care ne afectează extrem de mult din acest punct de vedere și aici mă refer la partea de legislație națională care ne afectează.
De ce este România ultima la incoming? Principala problemă este lipsa unei promovări profesioniste. Faptul că suntem „…și Turism” în cadrul unui minister ne-a dezavantajat din acest punct de vedere, deoarece nu există o coerență în ceea ce privește bugetele și strategia de promovare externă. Sunt foarte multe agenții de turism cu capital străin care activează pe piața din România și prea puțini actori cu capital românesc care au puterea reală să poată să facă o promovare eficientă pentru incoming. Conectivitatea aeriană este imprevizibilă. Ne învârtim în jurul cozii: pentru că nu există cerere suficientă, nu este rentabil să pui curse aeriene pe aeroporturile internaționale care sunt aproape de destinațiile turistice interesante pentru turiștii străini. E lipsă de strategie și de continuitate în zona de incoming. Am avut, pentru o perioadă foarte scurtă, un program, o schemă de minimis, adresată agențiilor de turism, care viza recompensarea agențiilor de turism cu 10 euro pe noapte pe turist străin în anumite condiții. Din păcate, această schemă a devenit nefuncțională foarte repede și nici măcar pentru perioada în care a fost funcțională nu s-au terminat de făcut plățile.
Avem dezechilibre în ceea ce privește reglementarea și povara răspunderii. Agențiile de turism sunt suprareglementate și defavorizate comparativ cu alte segmente ale turismului, care nu trebuie să poarte această povară administrativă și financiară. Asigurările reprezintă o povară financiară destul de importantă pentru agențiile de turism. Fără o rețea solidă de agenții de turism, incomingul nu are infrastructură de vânzare. Turismul organizat consider că este pilonul viitor al turismului de incoming, dacă dorim să creștem în acest segment. Incomingul reprezintă export de servicii. Am avut o inițiativă recentă, adresată Ministerului de Finanțe, prin care am solicitat în mod explicit ca incomingul să fie recunoscut ca export de servicii și să beneficieze de facilități fiscale, și anume să aibă TVA zero. Ce înseamnă incomingul? Încasăm valută, creăm locuri de muncă, se echilibrează balanța comercială, ceea ce generează investiții în infrastructura de turism și nu numai, se creează reputație internațională cu costuri minime. Asta e cel mai important. Aducem banii în țară rapid, fără costuri semnificative. România nu tratează incomingul ca pe un fenomen important, ci marginal. Nu este considerat export strategic și asta este o eroare fundamentală, pe care considerăm că o face guvernul în momentul de față. De ce agențiile de turism reprezintă infrastructură critică în acest ecosistem? Pentru că sunt singurul actor care poate construi și vinde produse exportabile pentru incoming. Chestia asta nu se poate face decât prin colaborare cu toți ceilalți furnizori din ecosistem, pentru a oferi produse de calitate, cu predictibilitate, inclusiv în ceea ce privește partea de costuri.
Dintre măsurile cheie pentru recalibrare ecosistemului de turism subliniez: declararea incomingului ca export și aplicarea scutirii de TVA și o nouă schemă de minimis pentru incoming. Noi am venit cu propunerea de 30 de euro pe turist pentru minimum trei nopți, plus 5 euro pe noapte suplimentară, un buget multianual cumulat de 9 milioane de euro până în 2035. Solicităm reguli uniforme pentru platformele de STR (short term rental) și OT; aplicarea corectă a legislației Uniunii Europene; o autoritate națională pentru turism sub coordonarea secretariatului general al guvernului; o strategie predictibilă de incoming; produse exportabile; conectivitate; parteneriate între destinații; digitalizarea traseului turistului; întărirea rolului agențiilor de turism; alinierea la standardele OCDE. Concluzia este ca avem potențial, dar trebuie să acționăm în sensul creșterii zonei de incoming prin politici publice.
Evenimentul este organizat în cadrul ciclului ciclului de conferințe inițiat de ASPES, cu tema: „Restructurarea și Reconstrucția Economiei Naționale Românești într-o lume în schimbare” și își propune să reunească experți, decidenți, reprezentanți ai mediului academic și universitar, antreprenori de succes, rețele de comercializare pentru un dialog aplicat asupra agriculturii, industriei alimentare, silviculturii și dezvoltării rurale.
Potrivit platformei de analiză financiară RisCo.ro, cei doi mari operatori ai transportului public din Capitală, STB SA și Metrorex SA, au înregistrat creșteri ale cifrei de afaceri în 2024, însă profitul net diferă semnificativ. STB SA a raportat un profit 612.208 lei, în timp ce Metrorex SA a înregistrat o pierdere de 181 milioane lei.
STB SA: venituri în creștere
STB SA a raportat în 2024 o cifră de afaceri de 1,7 miliarde lei, în creștere cu 10% față de 2023. Compania a închis anul cu un profit net de 612.208 lei, în creștere cu 9% față de anul precedent. Numărul angajaților s-a situat la 9.826. Acționariatul STB SA este format din Municipiul București, prin Consiliul General, cu o participație de 99,89%, și Județul Ilfov, prin Consiliul Județean, care deține 0,11%.
Evoluție cifră de afaceri STB SA
Sursa: Platforma de analiză financiară RisCo.ro
Evoluție profit STB SA
Sursa: Platforma de analiză financiară RisCo.ro
Metrorex SA: venituri în creștere, dar pierdere majoră
Metrorex SA a înregistrat în 2024 o cifră de afaceri de 1,1 miliarde lei, în creștere cu 6% față de 2023. Compania a raportat o pierdere de 181 milioane lei, după o pierdere de 186 milioane lei anunțată anul anterior. Metrorex a avut 4.882 angajați în 2024 și are un singur acționar, Statul Român, care deține 100% din companie.
Evoluție cifra de afaceri Metrorex SA
Sursa: Platforma de analiză financiară RisCo.ro
Evoluție profit Metrorex SA
Sursa: Platforma de analiză financiară RisCo.ro
Diferențele dintre cei doi operatori ai transportului public din București au devenit și mai vizibile în 2024. STB este singura companie care a reușit să își mențină rezultatul în zona pozitivă, în timp ce Metrorex a închis anul cu pierdere considerabilă, deși ambele au raportat venituri în creștere.
Allianz-Țiriac Asigurări și Campion Grup, care deține una dintre cele mai mari companii de brokeraj din asigurări, au semnat un acord prin care asigurătorul va prelua integral pachetul de părți sociale al Campion Broker. Tranzacția, o premieră la nivelul pieței din România, va aduce noi oportunități de dezvoltare pentru ambele companii, consolidând poziția Allianz-Țiriac și deschizând noi perspective pentru Campion Broker, compania fanion a Campion Grup.
Fondată în 2007 de antreprenorul Octavian Tatomirescu, Campion Broker se situează pe locul 7 în clasamentul companiilor de brokeraj din piața locală și are o rețea de distribuție de aproximativ 2.000 de asistenți în brokeraj la nivel național. Potrivit datelor Autorității de Supraveghere Financiară (ASF), Campion Broker avea o cotă de piață de 4,3% la finalul anului 2024, echivalentul a 693 milioane de lei prime de asigurare intermediate. În prezent, Campion Grup este deținut în proporție de 51% de Octavian Tatomirescu și de fiul său, Fabian Tatomirescu, cu o participație de 49%.
Tranzacția semnată astăzi presupune doar o schimbare de acționariat în structura Campion Broker. Allianz-Țiriac și Campion Broker rămân două companii cu activități independente și diferite – asigurări, respectiv intermediere de asigurări. Brandul Campion, unul puternic la nivelul pieței de brokeraj în asigurări, va fi menținut.
„Campion este un nume respectat în piața de asigurări și recunoscut pentru profesionalism. Am toată admirația pentru ceea ce Tavi și echipa sa au construit în ultimii 18 ani și sunt bucuros că au ales să-și continue povestea de succes alături de Allianz-Țiriac. Prin această tranzacție, Allianz-Țiriac își reconfirmă angajamentul față de piața românească de asigurări și investițiile în economia locală. Vom susține dezvoltarea Campion Broker cu sprijin financiar și acces la know-how-ul Allianz, susținând astfel dezvoltarea segmentului de asigurări facultative din România”, a declarat Virgil Șoncutean, Director General al Allianz-Țiriac Asigurări.
Conducerea executivă a Campion Broker va rămâne neschimbată, iar Octavian Tatomirescu va continua să fie Directorul General al companiei. Allianz-Țiriac va investi în dezvoltarea Campion Broker, în susținerea oamenilor prin acces la dezvoltare profesională și know-how global.
„Campion Broker își consolidează poziția pe piața de asigurări prin parteneriatul strategic cu Allianz, unul dintre cele mai mari grupuri de asigurări din lume. Acest pas ne va aduce resurse semnificative și ne va permite accelerarea creșterii, în timp ce ne păstrăm independența. Continuarea cu aceeași echipă de conducere și sub același brand rămâne un testament al muncii noastre extraordinare. Sunt profund recunoscător echipei pentru angajamentul și dedicarea din ultimii 18 ani, precum și partenerilor noștri pe care îi asigurăm de angajamentul nostru față de seriozitate, transparență și rezultate în continuare”, a declarat Octavian Tatomirescu, Director General al Campion Broker.
Finalizarea tranzacției este condiționată de primirea aprobării ASF și Consiliului Concurenței. În această tranzacție, compania Allianz-Țiriac a fost asistată de firma de avocatură Schoenherr Associates, iar PwC a fost consultantul în procesul de due diligence, în timp ce Campion Broker a fost asistată de Drăghiceanu, Bolca şi Asociaţii şi Toacşe, Iavolschi.
Mai bine de jumătate dintre consumatori (59%) sunt preocupați de creșterile anuale ale prețurilor de servicii de streaming și, un aspect esențial, majoritatea consideră că scumpirile platformelor de streaming (58%) sunt incorecte și nejustificate. Într-un mediu atât de sensibil, furnizorii de servicii nu trebuie să pornească de la premisa că dețin în mod automat puterea de stabilire a prețurilor. Aceasta este una dintre concluziile celei mai recente ediții a studiului EY decoding the digital home, care a sondat atitudinea a 20.500 de consumatori cu privire la consumul de tehnologie, mass-media și servicii de telecomunicații (TMT) la domiciliu în 14 țări: Australia, Austria, Canada, Franța, Germania, Italia, Țările de Jos, Norvegia, Coreea de Sud, Spania, Suedia, Elveția, Marea Britanie și SUA.
Sunt necesare noi strategii de fidelizare a clienților serviciilor de streaming
Serviciile de streaming continuă să câștige teren la nivelul tuturor piețelor. Se preconizează că numărul de abonamente lunare plătite la nivel global va depăși 2 miliarde până în 2029, de la 1,8 miliarde în prezent, deși ritmul de creștere va încetini[1]. În acest context, concurența rămâne intensă. Gospodăriile se abonează adesea la mai multe platforme cu plată, însă mai mult de o treime (37%) dintre respondenți spun că sunt interesați să reducă numărul platformelor la care sunt abonați. În acest an, 38% dintre gospodăriile abonate la servicii de streaming au anulat sau intenționează să anuleze un abonament, în creștere de la 35% anul trecut.
Realizarea de economii rămâne principalul motiv pentru anularea abonamentelor, dar și alte motive devin tot mai importante. Printre acestea se numără faptul că platformele nu mai oferă conținutul pe care îl aveau anterior (12%) și preferința pentru alte platforme (12%), pe măsură ce oferta continuă să se lărgească.
John Harrison, lider EY Americas Media and Entertainment Growth, a declarat: „Furnizorii de servicii de streaming ar trebui să pună accent pe oferirea de valoare adăugată prin pachete de produse, pe actualizarea constantă a conținutului și pe identificarea în mod proactiv și fidelizarea utilizatorilor care prezintă indicii de posibilă renunțare la serviciu, precum niveluri reduse de activitate. Prin adaptarea acestor strategii la diferite segmente de utilizatori și reacționând la primele semnale de distanțare, furnizorii pot reduce în mod eficient riscul de anulare a abonamentelor și pot consolida relațiile pe termen lung cu clienții”.
Crește cererea pentru conținut de înaltă calitate
Un preț lunar atractiv rămâne factorul decisiv atunci când consumatorii analizează contractarea unui nou abonament. Cu toate acestea, în ciuda creșterilor recente de preț și a temerilor consumatorilor cu privire la costul prea mare al conținutului, potrivit concluziilor studiului există semne încurajatoare pentru platformele de streaming prin faptul că că și alte aspecte, în afară de cost, capătă o pondere mai mare. Accesul la conținut specific (37%), colecțiile ample de conținut (33%) și conținutul original sau exclusiv (28%) câștigă în importanță de la un an la altul.
Javi Borges, lider EY Global and Americas Media & Entertainment Sector, a declarat: „Deși investițiile mai mari în conținut original sunt în acord cu așteptările consumatorilor, platformele de streaming trebuie să acționeze cu prudență, deoarece aceste strategii vin la pachet cu o creștere proporțională a costurilor de producție, cu extinderea reglementărilor și cu intensificarea concurenței”.
Abonarea și dezabonarea de la serviciile de streaming reprezintă un mod de consum deliberat
Studiul arată că atitudinea respondenților evoluează după un model fluctuant: dezabonarea este adesea urmată de reabonarea la serviciile la care s-a renunțat anterior. Anul acesta, 38% dintre respondenți s-au reabonat la una sau mai multe platforme la care renunțaseră anterior, față de 33% anul trecut. Totuși, aceste acțiuni reprezintă mai mult decât simple schimbări de preferințe, mulți consumatori având o relație fundamental nestatornică cu platformele de streaming.
42% dintre respondenți rareori se gândesc să renunțe la serviciile unei platforme după abonare, iar alți 19% se abonează prin pachete de conectivitate, ceea ce înseamnă că nu iau decizii care vizează o anumită platformă. Restul (39%) aleg în mod deliberat ciclul „abonare-vizionare-anulare-repetare”, fie pentru a viziona în regim intensiv plătind mai puține abonamente lunare, fie pentru a accesa un eveniment specific, fie pentru a profita de prețuri reduse pentru perioade limitate. Un aspect esențial este faptul că 56% dintre gospodării consideră că platformele de streaming ar trebui să faciliteze consumul de conținut fără inconvenientul abonării sau dezabonării.
„Prin recunoașterea și valorificarea acestor intenții, platformele de streaming pot deschide noi modalități de monetizare. Personalizarea propunerilor de valoare, crearea unor noi strategii de preț și introducerea unor noi stimulente le pot ajuta fie să maximizeze abonamentele pe termen scurt, fie să prelungească durata abonamentelor. În condițiile în care conținutul de înaltă calitate joacă un rol relativ mai important în deciziile de adoptare, există perspective optimiste pentru platformele cu strategii îndrăznețe”, a adăugat John Harrison.
Conținutul sportiv se remarcă drept un domeniu în evoluție rapidă
Conținutul sportiv devine rapid unul dintre domeniile cele mai dinamice, 37% dintre respondenți fiind dispuși să plătească pentru a urmări sport la TV, în creștere de la 35% anul trecut. În același timp, o treime (33%) s-au abonat la o platformă de streaming în ultimele 12 luni datorită disponibilității transmisiunilor sportive în direct, într-un moment în care marile platforme de streaming intră pe piața transmisiunilor live de box și arte marțiale mixte, făcând concurență modelelor tradiționale de monetizare, precum pay-per-view. Deși cererea pentru transmisiunile sportive cu plată este în creștere, aproape jumătate dintre gospodării (49%) se confruntă cu dificultăți: în primul rând, prețurile ridicate (22%), urmate de dificultatea de a găsi și a urmări echipele preferate (11%). Această problemă este probabil și mai accentuată pentru fanii înrăiți ai mai multor sporturi, cu transmisiuni dispersate între mai multe canale.
„În condițiile în care fanii sportului caută tot mai mult evenimente sportive live, serviciile de streaming care oferă acces complet și facil la pachete sportive se vor diferenția de concurenți pe o piață aglomerată. Satisfacerea acestei cereri înseamnă nu doar obținerea drepturilor de difuzare pentru aceste evenimente, ci și îmbunătățirea experienței de vizionare și creșterea accesibilității și nivelului de confort pentru fani”, a mai spus Javi Borges.
Consumatorii cer mai multă transparență în privința conținutului generat de inteligența artificială
Inteligența artificială joacă un rol multilateral în interacțiunea utilizatorilor cu conținutul, de la efecte vizuale la optimizare. Totuși, consumatorii sunt atenți la potențialul acestei tehnologii de a submina credibilitatea a ceea ce vizionează online. Peste o treime (37%) ar aprecia o tehnologie care să crească gradul de personalizare a reclamelor. Cei cu vârste între 25 și 34 de ani (50% dintre respondenți) sunt în mod special receptivi la rolul inteligenței artificiale în acest domeniu. Un procent de 39% dintre respondenți consideră utilă gestionarea conținutului asistată de inteligența artificială. Cu toate acestea, rezervele legate de rolul acestei tehnologii în consumul de conținut fac ca gospodăriile să fie ferme în privința măsurilor pe care le consideră necesare, iar 71% sunt de părere că ar trebui marcat clar conținutul generat de inteligența artificială pentru a evita confuziile.
„Deși există semne clare că utilizatorii prețuiesc inteligența artificială ca element al interacțiunii lor cu conținutul, cresc așteptările referitoare la o utilizare responsabilă a acestei tehnologii. Este esențial ca furnizorii de servicii să țină cont de aceste atitudini și să elaboreze reguli și abordări privind inteligența artificială care să ofere utilizatorilor finali încredere și, în cele din urmă, protecție”, a concluzionat John Harrison.
Studiul EY Decoding the digital home se bazează pe un sondaj online în rândul a 20.500 de gospodării din Australia, Austria, Canada, Franța, Germania, Italia, Țările de Jos, Norvegia, Coreea de Sud, Spania, Suedia, Elveția, Marea Britanie și SUA. Acesta a fost efectuat în intervalul iulie-august 2025, actualizând informațiile aferente studiilor anuale anterioare realizate pe mai multe piețe. Acest studiu anual are scopul de a oferi informații cu privire la schimbările apărute la nivelul comportamentului și al atitudinii consumatorilor cu privire la produsele și serviciile de conectivitate și conținut.
[1] Ampere: abonamentele la servicii de streaming vor depăși 2 miliarde până în 2029 – TVBEurope, TVB Europe, 9 decembrie 2024.
Declarații ale luiValentin Lazea, economist-șef, Banca Națională a României în cadrul conferinței „ROMÂNIA 2025-2040. POLITICI PENTRU DEZVOLTAREA SUSTENABILĂ A TURISMULUI ÎN ROMÂNIA. IMPORTANȚA DEOSEBITĂ A TURISMULUI BALNEAR ȘI DE WELLNESS” organizată de Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), pe 27 noiembrie 2025, laClubul BNR, Banca Națională a României (BNR).
Abordez tema turismului din punctul cel mai dureros – deficitul extern. Acum doi ani, în 2023, deficitul a fost 3,6 miliarde, anul trecut, în 2024, s-a revizuit cifra în jos, de la 4,3 spre 3,7, iar anul ăsta, avem 2,7 miliarde după nouă luni. Problema care ar trebui să unifice eforturile este cum facem cu acest deficit extern de 3,6 miliarde sau 1% din PIB, atunci când Bulgaria are surplus de 4% din turism, Croația are surplus de 6%, țări nu mai dezvoltate decât noi, iar din punctul de vedere al naturii, situate cam pe acolo, pe unde suntem și noi. Noi avem o problemă pe care nu o rezolvăm și pe care aceste țări au rezolvat-o și pe care au rezolvat-o. Noi încă nu ne-am apucat. De ce nu ne-am apucat? Pentru că ne e greu să recunoaștem problemele structurale ale turismului românesc, problemele de adâncime.
Eu pot să vorbesc mai liber, fiind în afara sectorului. O să vă fac o înșiruire de probleme structurale din perspectiva a ce ne lipsește ca să aducem turiști străini. Doar o șesime din totalul turiștilor sunt turiști străini. Ce ne lipsește? Ne lipsesc foarte multe și eu le-am grupat în trei domenii, ca probleme structurale care țin atât de autorități, cât și de patronatele din turism, probleme care țin mai ales de autorități și probleme care țin mai ales de patronate.
Problemele care țin de autorități și de patronate sunt probleme combinate. Spre deosebire de bulgari și de croați, care au atras în mod activ investitorii străini încă de la începutul tranziției, la noi, investitorii străini au fost ținuți deliberat la distanță, printr-o privatizare confuză a activelor, prin lipsa de claritate în ce privește proprietatea etc. Din stocul total de investiții străine directe, doar 1% vin în sectorul turismului, exact din această cauză: neclarități, procese etc. Am ținut, deliberat sau nedeliberat, investitorii străini la distanță.
Problemele care țin de autorități și patronate arată că am pus prea multă miză pe turismul litoral, pentru care nu putem concura cu Grecia, Turcia, Cipru, care au sezon mult mai lung. Am neglijat alte tipuri de turism, cum ar fi turismul balneo-climateric. E inadmisibil să ai o stațiune care rivaliza cu Karlovy Vary acum 130 de ani și în prezent sunt cinci hoteluri reîncepute și restul sunt o mizerie. Eu n-am văzut picior de străin în Băile Herculane și nici nu știu de ce ar veni un străin să stea o noapte, nu mai mult. Turismul cultural-religios este, practic, inexistent. Avem atâtea monumente UNESCO, într-o stare precară. De exemplu, dacă vrei să mergi la cetățile dacice din Munții Orăștiei, vezi acolo o stare avansată de degradare, dacă vrei să vizitezi bisericile săsești fortificate, trebuie să dai telefon, pentru că o anumită bătrână are cheile de la biserică; vine autocarul cu nemți, vrea să intre și nu știe la ce bătrână să dea telefon, ca să deschidă biserica. În materie de competiții sportive, nu suntem în stare să organizăm un campionat european, la orice fel de sport, măcar o dată la doi-trei ani. A fost o perioadă, între 2000 și 2017, când România nu au organizat niciun campionat european. În 2000, a organizat Campionatul European de handbal feminin, în 2017, Campionatele Europene de gimnastică. Sârbii și ungurii organizează anual cel puțin un campionat european.
La problemele care țin de autorități, am trei puncte. Primul punct – nu poți să faci turist de lux amestecat cu turism sindical. Până și Ceaușescu înțelesese, în anii ’60, că-ți trebuie stațiuni de lux gen Poiana Brașov, Olimp, Cap Aurora, care să aibă un anumit tip de infrastructură și altele, pentru tot omul, ca să zic așa. Noi acum, în stațiunea Mamaia, care este „nava amiral” a turismului românesc, avem mai multe hoteluri de două sau trei stele decât hoteluri de patru sau cinci stele. Trebuie să faci clar o delimitare. Nu poți să amesteci sindicaliști cu străini. Alt punct care ține de autorități – nu putem să așteptăm ca turistul din Germania, Franța sau Italia să vină cu mașina sau cu trenul în România. Trebuie să ai aeroporturi în apropierea principalelor zone turistice sau unde sunt lucruri deosebite de văzut. Trebuie să ai aeroport internațional la Suceava, la Baia Mare, Sibiu, Tulcea, acolo unde vrei să-i aduci pentru lucruri deosebite, pe care ei nu le au în țările lor. Aeroporturi sunt, dar nu sunt toate internaționale sau sunt internaționale și nu știe nimeni de ele. Următorul punct legat de autorități – subscriu că în materie de taxare cu TVA tot timpul sunt schimbări. Nu este normal. Ar trebui să rămână 11% și anul viitor, ca toată lumea să aibă predictibilitate.
Trec acuma la problemele care privesc patronatele din turism. Nu poți face turism de calitate cu un personal care este cel mai prost plătit din economie, exceptând personalul din agricultură. În țările dezvoltate, personalul din turism câștigă la medie sau ușor peste medie. Dacă ai numai agricultorii mai prost plătiți în țara asta, e clar că astfel de personal nu are cum să fie atractiv pentru turistul străin. Nu poți face turism cu personal care nu vorbește cel puțin două limbi străine. Vecinii bulgari și-au instruit personalul foarte bine în acest domeniu. La noi, am văzut reacții ale patronilor din turism care spun că „dacă eu îl trimit pe om să învețe limbi străine, a doua zi el pleacă de la mine”! Al treilea lucru ține de politica de tarife bazată excesiv pe turismul de weekend, în care-l prinzi pe turist pentru două nopți, îi iei șapte piei pe el și restul săptămânii nu se întâmplă nimic. Un turist străin, care nimerește în weekend în România și vede prețuri în weekend la fel ca pe Coasta de Azur sau pe Costa Brava, ce părere o să-și facă el despre chestia asta?! Ideea că-i prindem două zile pe români sau pe cine o fi și le luăm toți banii și în rest stau hotelurile goale nu funcționează! Agențiile autohtone de turism se concentrează mai mult pe ducerea de români în străinătate și prea puțin, pe incoming, pe aducerea de străini în România. Incomingul este mult mai greu, e nevoie de promovări, de intrare în alianță cu agenții de turism și așa mai departe. Cam astea ar fi problemele de fond. Dacă le ocolim sau ne facem că nu există, peste zece ani, tot vom discuta despre legi, despre nu știu ce și problemele astea adânci vor sta tot acolo.
Evenimentul este organizat în cadrul ciclului ciclului de conferințe inițiat de ASPES, cu tema: „Restructurarea și Reconstrucția Economiei Naționale Românești într-o lume în schimbare” și își propune să reunească experți, decidenți, reprezentanți ai mediului academic și universitar, antreprenori de succes, rețele de comercializare pentru un dialog aplicat asupra agriculturii, industriei alimentare, silviculturii și dezvoltării rurale.
Declarații ale luiDragoș Răducan, președintele Federației Patronatelor din Turismul Românesc (FPTR) în cadrul conferinței „ROMÂNIA 2025-2040. POLITICI PENTRU DEZVOLTAREA SUSTENABILĂ A TURISMULUI ÎN ROMÂNIA. IMPORTANȚA DEOSEBITĂ A TURISMULUI BALNEAR ȘI DE WELLNESS” organizată de Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), pe 27 noiembrie 2025, laClubul BNR, Banca Națională a României (BNR).
În acest an, suntem în cea mai gravă criză de când există turism în România, o criză profundă, care s-a acumulat de-a lungul anilor și pe care am tot pansat-o, dar n-am tratat-o. Nu avem strategie coerentă, în general. Birocrația este foarte mare. Fiscalitatea este impredictibilă. Avem o infrastructură deficitară. Rezultatele sunt scăderea competitivității și pierderea încrederii publicului românesc. Riscăm o decapitalizare profundă a capitalului românesc, cu consecințe grave pe viitor. Avem cel mai mare deficit din acest punct de vedere din Europa.
În acest moment, există doar două confederații patronale, care monopolizează reprezentarea patronală. Aceste două confederații au împreună 900.000 de angajați declarați, din cinci milioane șapte sute. De ce nu avem o voce comună? Foarte mult timp și eu m-am întrebat de ce nu avem o voce comună. Nimeni până acum nu a studiat această întrebare și să încerce să-i dea un răspuns. Eu am făcut această încercare, de a explica de ce nu avem o voce comună în turism. Avem numeroase asociații și federații cu statut de ONG, asociații profesionale cu statut de patronate și organizații patronale reale. Consultând registrul federațiilor și fundațiilor, sunt peste nouă sute de organizații, ONG-uri care au și activitate de turism. Nu știu câte dintre ele mai sunt funcționale, dar nu aceasta este problema. Problema este că sectorul de activitate turism, hoteluri și restaurante, așa cum îi spune și numele, este format din trei sectoare. Aceste trei sectoare, de fapt, un subsector, funcționează ca un sector distinct, cu mecanisme, priorități și nevoi specifice.
O dovada a acestei fragmentări o reprezintă și codurile CAEN. Fiecare activitate are un alt cod CAEN și e normal să fie așa. De aceea, turismul nu este un sector omogen. Pentru că limba română este foarte frumoasă, spunem turism. Dacă spunem turism, la ce ne referim? La restaurante, la hoteluri, la cafenele, la agenții de turism. Noi spunem turism, dar, de fapt, sunt mai multe sectoare de activitate. Fiecare din aceste sectoare de activitate are interesele proprii, are chiar și legislație specifică. Nu mai vorbesc de COR – codul ocupațiilor. Din această cauză, noi apărem ca un sector segmentat, cu păreri divergente. Întrebarea pe care o pun și la care încă nu am răspuns este dacă chiar e bine să avem o voce comună din acest punct de vedere, să avem o voce patronală, o voce a sectorului, cum ne place să spunem. O vocea a industriei să fie o voce comună. Concurența duce la dezvoltare. Fără concurență, n-ar exista dezvoltare. Faptul că nu suntem coerenți și nu avem o voce comună în fața autorităților a dus și la participarea noastră ca organizații la trei confederații. Noi, turismul, nu suntem toți într-o confederație. Suntem în trei confederații, diferite în funcție de interesele pe care le-am avut.
Anul acesta, turismul a reușit totuși să se stabilizeze, în ciuda tuturor constrângerilor și provocărilor pe care le-a avut. Fiecare an pentru turism este un an nou, cu noi provocări, cu noi constrângeri. Noi nu ne putem face un buget sau nu putem să facem o politică multianuală. Dacă putem să facem o politică trimestrială ar fi bine. Creșterea TVA-ului în mijlocul sezonului estival, anunțată cu o lună sau două înainte, nu a putut să ne facă să reevaluăm bugetele și atunci, șocul creșterii de 2% a fost absorbit în totalitate de către operatorii economici, bineînțeles, și la propunerile noastre, asta ducând la scăderea profitului cu cel puțin 2%. Deși, în mass-media se anunțau creșteri de tarife, creșteri de prețuri, aceasta nu s-a întâmplat în timpul sezonului. Nimeni nu a crescut prețurile, dimpotrivă le-a scăzut.
Ce a influențat negativ activitatea operatorilor din turism? Creșterea inflației din cauza măsurilor de austeritate implementate de guvern, a căror eficiență nu suntem noi în măsură să o cuantificăm, dar pe noi ne-a afectat; creșterea repetată a prețurilor la utilități, materii prime, materiale, servicii de mentenanță, salarii în bugetul unui hotel, eu fiind operator hotelier. Anul acesta, au crezut cifrele de prețuri la utilități, toate cam cu 25%. Se adaugă majorarea unor taxe și impozite locale și centrale, inclusiv creșterea cu două puncte a cotei reduse de TVA. În continuare, există zvonuri că nu este clar dacă anul viitor acest sector de activitate va avea TVA-ul redus în continuare la 11% sau va crește la 21% sau, după alte zvonuri, la 24%. Toată această zvonistică industrială ne face să nu ne putem prognoza activitățile.
Interesul turiștilor străini, în primul rând, depinde de prețul pe care îl dai. Dacă noi nu ieșim cu prețul în turismul extern internațional cu cel puțin șase-opt luni înainte, când se fac cataloagele, când începe interesul agențiilor străine pentru turismul organizat sau al turiștilor individuali pentru o posibilă vacanță în România, nu suntem în piață. În timp ce colegii noștri, concurenții noștri locali, Grecia, Bulgaria, Turcia, au prețurile stabile. Eu sunt acum în situația de a semna un contract cu o mare firmă din Polonia, ca să readucem turiștii polonezi în România și nu pot să dau prețurile, pentru că eu nu știu ce va fi la anul, de la 1 ianuarie: va fi 11%, va fi 21%, va fi 24%? Prețul este atât de mic, ca să pot să aduc turiști străini, încât eu nu am marjă de profit, ca să absorb acel șoc al creșterii de TVA.
Alte probleme pe care le avem sunt voucherele de vacanță. Actualul ministru „…și al turismului” este programat să distrugă acest program social. Nu avem o strategie națională aplicată. Probabil, este și lipsa acestui OMD național. Nu s-a născut. Nu are un nume. Ar trebui să-i spună OMD România sau Institutul de Dezvoltare a Turismului în România.
Infrastructura rutieră și feroviară rămâne deficitară. Un turist din Satu Mare preferă să ia avionul din Satu Mare și să meargă într-o destinație externă concurentă (acum au mai apărut și Egiptul, Tunisia, Turcia, Grecia), decât să ia trenul sau mașina și să vină pe litoralul românesc sau, și mai simplu, se duce în Ungaria.
Cu eliminarea importului specific avem discuții în cadrul sectorului de activitate. Eu îl susțin, alții nu-l susțin. Discuțiile permanente privind majorarea TVA-ului creează presiuni asupra investitorilor autohtoni. Cei străini, probabil că suportă altfel aceste variații.
Sunt ani de zile de când ne aflăm în aceeași stare de impredictibilitate fiscală și legislativă. Nu avem strategie națională pentru turism, iar puținele structuri publice de management al destinației încă nu au forță, nu au depășit stadiul copilăriei, nu s-au maturizat, astfel încât să poată să preia la nivel național și ulterior internațional, în primul rând, dezvoltarea și, apoi, promovarea destinației.
Ce am făcut cât timp am avut impozit specific? Foarte multe. Impozitul specific și voucherele de vacanță, timp de șapte ani de zile, au reușit să scoată din zona neagră și să aduc în zona albă peste 200.000 de camere înregistrate statistic la Ministerul Turismului, care le-a clasificat.
Legislația învechită privind plajele, concesiunile făcute după o legislație contestabilă, blochează investițiile și accesul direct al operatorilor români la resursele turistice. Aceeași problemă se află și în zona de ape termale, care nu sunt operate de operatorii turistici. Sunt operate de diferite entități care adaugă nu plusvaloare, ci plus taxe suplimentare. Se adaugă costurile disproporționate impuse de organismele de gestiune colectivă pentru drepturi de autor, pentru muzică și divertisment, printr-o metodologie din 1995, depășită și de care țin cu dinții aceste organisme de gestiune colectivă, să nu fie modificată.
Ne afectează lipsa unei politici de promovare internă. Este și absența intervenției organismelor de prevenire și control în combaterea dezinformării online. Este pentru prima dată când ridic această problemă în mod public. Am mai făcut-o în câteva comunicate de presă. Ne aflăm într-un război informatic informațional-economic, cu destinațiile concurente. Am studiat foarte bine această problemă. Ne aflăm în fața unui fenomen subtil și puțin sesizat. Am documentat campanii digitale coordonate din extern care denigrează destinațiile românești, în special Litoralul, promovând simultan oferte externe. Aceste campanii exploatează rețelele sociale și presa tabloidă, folosind conturi false, imagini scoase din context și mesaje repetate. Vă dau un exemplu: a făcut înconjurul internetului și după aceea a fost preluat și de tabloide un bon fiscal la un restaurant de pe Litoral, bon fiscal de la o masă, unde se spunea că s-au plătit niște prețuri aberante, care ulterior s-a dovedit a fi un fals. În relația mediului de afaceri cu organele de control, există o proliferare a acestor organe în ceea ce privește turismul. În turism, sunt în jur de 70 de organe de control și de autorizare, care afectează negativ activitatea din turism, afectează grav afacerile. Corecția și nepotismul, favorizarea anumitor firme, necesitatea de a plăti mită de subzistență pentru desfășurarea unei activități sunt practici cotidiene. Turismul este supravegheat de numeroase instituții de control, iar prestatorii de servicii sunt adesea percepuți ca inamici ai turismului, în timp ce realitatea este că noi suntem cei mai interesați să protejăm turistul, pentru a menține o piață profitabilă, pentru a ne menține reputația, pentru a ne dezvolta afacerea. Nu noi suntem cei care vrem să furăm turistul. Peste tot, noi suntem percepuți, cel puțin în mediul online, drept escrocii de antreprenori, hoți și tot felul de apelative care ni se adresează.
Legislația în domeniul turismului este veche, din anul 1999, depășită și nu se dorește să fie modificată, să fie adusă la zi. Două exemple: la hotel, e nevoie de fax, deși generația tânără nici nu știe ce-i aia fax; la restaurant, noi suntem obligați să avem totul alb, imaculat, în timp ce restaurante independente care sunt clasificate sunt autorizate după altă legislație și n-au nevoie de nimic, dacă și-au pus patru scaune de patru feluri diferite, sunt foarte trendy.
Există discuții despre legislația pentru plajele mici, de 10 m, 20 m și plajele lărgite, care au 100-150 m. Încă nu este pusă la punct legislația de concesiune a acestor plaje. Noi solicităm să fie acordate cu prioritate operatorilor economici deținători de structuri de cazare, pentru că noi aducem turiști pe Litoral, nu barurile și digi-barurile. În acest moment, împreună cu colegii mei, ne aflăm în cinci procese cu cele cinci organizații colectoare de bani pentru drepturi de autor. Se tergiversează de doi-trei ani. Am intrat în malaxorul justiției.
Ni se cere să dăm servicii de calitate, dar nu poți să dai servicii de calitate cu forță de muncă nepregătită. În primul rând, dorim să avem forță de muncă și, după aceea, să putem s-o și pregătim. Noi dăm servicii cu foarte multă forță de muncă de import. Pe unii, de cele mai multe ori, trebuie să-i învățăm și să se spele pe mâini. Infrastructura de finanțare este ineficientă. Ne afectează imposibilitatea de a lua fonduri, de a lua împrumuturi.
Trebuie schimbată ideea că voucherele de vacanță sunt un sprijin mascat acordat turismului. Nu, voucherele de vacanță sunt un sprijin pentru refacerea forței de muncă. Ele așa au fost gândite. Nu noi suntem beneficiarii, ci primul beneficiar sunt angajații care se odihnesc și vin odihniți la muncă și dau randament.
Concluzia este: reforme legislative, simplificarea birocrației, dezvoltarea infrastructurii și măsuri eficiente de promovare și gestionare a resurselor umane.
Evenimentul este organizat în cadrul ciclului ciclului de conferințe inițiat de ASPES, cu tema: „Restructurarea și Reconstrucția Economiei Naționale Românești într-o lume în schimbare” și își propune să reunească experți, decidenți, reprezentanți ai mediului academic și universitar, antreprenori de succes, rețele de comercializare pentru un dialog aplicat asupra agriculturii, industriei alimentare, silviculturii și dezvoltării rurale.
Parcul Natural Vânători Neamț lansează un pachet educațional complet, dedicat elevilor de gimnaziu și liceu pentru programul Școala Altfel, construit pe principiul „Învățare prin descoperire”. Programele propuse oferă, pe tot parcursul anului, un cadru coerent de activități menite să sprijine educația prin experiență directă în natură.
Centrul de Vizitare, unul dintre cele mai moderne din România
Descoperirea Centrului de Vizitare, care durează aproximativ o oră, reprezintă punctul de plecare al experienței educaționale și introducerea perfectă în lumea pădurii. Expoziția include diorame despre zimbru și despre rolul „lemnului mort” în ecosistem, o proiecție imersivă de 70 m² și instalații high-tech, inclusiv ochelari VR ce permit observarea naturii din perspectiva unor animale reprezentative din parc. Spații dedicate prezintă nu doar istoria zonei în ultimii 8.000 de ani, ci și aspecte relevante legate de moștenirea culturală și spirituală specifice comunităților locale.
Pe 33 de hectare, „Școala Pădurii” prinde contur
În Parcul Natural Vânători Neamț prinde contur „Școala Pădurii”, o zonă educațională integrată, amplasată lângă Centrul de Vizitare. Spațiul, întins pe aproximativ 33 de hectare, îmbină trasee, elemente de interpretare și zone dedicate cunoașterii, cu scopul de a crește nivelul de educație pentru natură în rândul vizitatorilor, în special al elevilor.
Infrastructura aflată acum în construcție include un pod inspirat de o soluție a lui Leonardo da Vinci, o punte peste zona mlăștinoasă, trepte pe porțiunile cu pantă și noi panouri tematice despre pădure. Toate elementele sunt create pentru a facilita accesul dintre Grădina Zoologică „Dragoș Vodă” și Centrul de Vizitare, cu scopul de a integra activitățile educaționale în aer liber cu mediul forestier. „Școala Pădurii” reunește elementele descrise mai sus cu unele existente, precum poteca senzorială, spațiul de joacă, observatorul de păsări și poteca tematică într-un tot unitar, dedicat înțelegerii și cunoașterii naturii.
Învățare prin descoperire în Ținutul Zimbrului
Parcul Natural Vânători Neamț a lansat un pachet coerent de activități educative pentru gimnaziu și liceu, pentru programul național „Școala Altfel”, axate pe „învățare prin descoperire”, o abordare care pornește de la valorile Parcului Natural Vânători Neamț: biodiversitate, cultură, istorie și comunitate.
Activitățile educative propuse transformă natura într-o adevărată sală de clasă. Pădurea, zimbrul, fauna carpatină, tradițiile și traseele de drumeție devin contexte pentru lecții non-formale, prin care elevii învață prin observație, joc, analiză și experiență directă.
Elevii au parte și de ateliere interactive, concepute pentru grupuri de până la 30 de elevi, care pot fi desfășurate în aer liber sau la Centrul de Vizitare și pot aborda teme diferite precum pădurea, zimbrul sau „Ce protejăm în Parcul Natural Vânători Neamț”. Copiii explorează prin activități senzoriale, observație liberă și ghidată, exerciții de argumentare și prezentări creative, în cadrul atelierelor care durează aproximativ două ore.
O zi completă în Școala Pădurii
Experiența poate continua cu Bison Safari, o drumeție de două ore și jumătate în habitatul zimbrilor, ghidată de un ranger. Traseul include zece puncte de interes unde elevii descoperă urme ale prezenței animalelor sălbatice în pădure, arbori, plante și insecte interesante și, mai ales, rolul zimbrului în menținerea biodiversității.
Elevii pot vizita și Grădina Zoologică „Dragoș Vodă”, singura din România amplasată în mediul rural, care găzduiește zimbri, cerbi lopătari, căprioare, mistreți și diferite specii de păsări. Vizita durează aproximativ o oră și este inclusă în biletul de la Centrul de Vizitare.
Atelierele, expoziția, Bison Safari și vizita la zoo pot fi combinate într-o singură zi de „învățare prin descoperire”, cu o durată totală de aproximativ șase ore, iar programările se fac cu minimum 48 de ore înainte. Sunt recomandate haine de drumeție, pelerină de ploaie, apă și soluție repelentă pentru insecte.
Vizita poate fi prelungită printr-un circuit cultural în zona Parcului Natural Vânători Neamț: Cetatea Neamțului, mănăstirile, casele memoriale ale lui Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Veronica Micle sau Alexandru Vlahuță. În acest fel, o singură excursie devine o experiență educațională complexă, care îmbină studiul biologiei și geografiei cu istoria și literatura.
„Ținutul Zimbrului: conservare, educație și turism în Parcul Natural Vânători Neamț” este finanțat de Fundația OMV Petrom prin programul „Verde pentru viitor”, ediția 2.0, dezvoltat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile și Propark Fundația pentru Arii Protejate. Proiectul este implementat de Asociația de Ecoturism din România (AER) și partenerii de proiect: Administrația Parcului Natural Vânători Neamț (PNVNT), Asociația pentru Conservarea Diversității Biologice (ACDB) și Asociația Mioritics (AM).
Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane în parteneriat cu Organizația Internațională pentru Migrație (OIM), Primăria Sectorului 2, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2, Asociația ADPARE și cu sprijinul Ambasadei Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, a organizat, în data de 4 decembrie 2025, o amplă sesiune de formare dedicată consolidării capacităților specialiștilor implicați în protecția și asistența victimelor traficului de persoane.
Evenimentul a avut loc la sediul Primăriei Sectorului 2 și a reunit reprezentanți ai unor instituții centrale, ai administrației locale și ai sectorului neguvernamental activ în domeniu.
Panelul de discuții a reunit reprezentanți ai unor instituții esențiale în domeniu:
Florin Manole, ministrul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale; Mircea Mocanu, șeful Misiunii OIM România; Maria Cristina Stepanescu, director adjunct al Agenției Naționale împotriva Traficului de Persoane; Rareș Hopincă, primarul Sectorulului 2 București Elena-Alexandra Dobre, director general adjunct DGASPC Sector 2; Eduart Lister, reprezentant al Ambasadei Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, stat partener strategic în lupta împotriva traficului de persoane. Adrian Neculită, președinte Asociația Safe Pol, organizație cu rol activ în detectarea cazurilor de trafic de persoane și în colaborarea directă cu instituțiile de aplicare a legii și autoritățile locale; Gina Stoian, reprezentant al Asociației ADPARE, organizație de referință în furnizarea de asistență directă victimelor.
Evenimentul a pus accent pe necesitatea unui răspuns integrat la nivel local, bazat pe colaborare, intervenție multidisciplinară și adaptarea constantă a serviciilor la nevoile reale ale victimelor. Discuțiile au vizat îmbunătățirea intervenției de urgență, coordonarea cazurilor și creșterea standardelor profesionale în domeniu.
Această inițiativă se înscrie în obiectivele asumate prin Strategia Națională Împotriva Traficului de Persoane 2024-2028, care promovează consolidarea capacităților specialiștilor, eficientizarea colaborării instituționale și dezvoltarea mecanismelor de protecție pentru persoanele vulnerabile.
GRAMPET Group, cunoscut drept „cel mai mare grup feroviar și operator logistic privat din Europa Centrală și de Sud-Est”, anunță „numirea lui Florin Spătaru (foto) în funcția de președinte al Consiliului de Administrație al REVA Simeria și membru al Consiliului de Administrație al Grup Feroviar Român. În aceste roluri, el va contribui activ la coordonarea proiectelor de investiții, modernizare și dezvoltare ale grupului GRAMPET la nivel regional”.
Gruia Stoica, președinte și fondator GRAMPET Group: „Intrarea lui Florin Spătaru în echipa noastră reprezintă un pas important pentru planurile de dezvoltare ale grupului. Este un profesionist cu o înțelegere profundă a industriei și cu experiență în proiecte de transformare la nivel național și european. Ne bazăm pe expertiza sa pentru a accelera modernizarea companiilor industriale din portofoliu și pentru a consolida poziția GRAMPET pe piețele în care activăm.”
Florin Spătaru este fost ministru al economiei, cu o activitate solidă în administrația publică, este caracterizat prin faptul că „a contribuit la modernizarea industriei românești prin dezvoltarea de strategii pentru resurse minerale neenergetice și industria de apărare, coordonarea Planului Industrial Verde împreună cu Banca Mondială și gestionarea unor grupuri de lucru privind tranziția tehnologică (CCUS, NZIA, automotive). A reprezentat România în formatul european COMPET și în inițiativa GLOBAL GATEWAY, având un rol activ în definirea direcțiilor de politică industrială la nivel european.
În mediul privat, are o experiență de peste 25 de ani în industria navală și industrială. A ocupat poziții de conducere și reprezentare în organizații precum ANCONAV, SEA Europe și OECD WP6 și a condus companii de referință din construcții navale, printre care Șantierul Naval Galați și Damen Shipyards Mangalia. A coordonat proiecte strategice în resurse umane, afaceri corporative și dezvoltare operațională — de la implementarea sistemelor moderne de management, până la reactivarea centrelor de formare profesională”.
Florin Spătaru, președinte al Consiliului de Administrație REVA Simeria și membru al Consiliului de Administrație GFR: „GRAMPET Group are un potențial semnificativ de a consolida poziția României în economia regională și europeană, prin excelență operațională, profesionalism și angajament față de calitate. Este o responsabilitate și un privilegiu pentru mine să sprijin inițiativele strategice ale grupului și să transform acest potențial în rezultate concrete, contribuind atât la dezvoltarea GRAMPET, cât și la creșterea competitivității economiei românești.”
Prin această numire, GRAMPET Group reafirmă „angajamentul său pentru dezvoltare strategică, excelență operațională și consolidarea poziției României în economia regională și europeană”.
Asigurătorii din România au achitat în primul semestru al acestui an pentru companiile și locuințele afectate de incendii și calamități naturale despăgubiri în valoare de 300 milioane lei, în creștere cu circa 63% față de aceeași perioadă a anului precedent.
Din această sumă, 82,4 milioane lei au fost plătite exclusiv pentru acoperirea daunelor produse locuințelor afectate de diverse riscuri: incendii, explozii, inundații etc., în creștere cu 21% comparativ cu primele șase luni ale anului 2024. Dintre acestea, 79 de milioane lei au fost acordate în baza polițelor facultative de locuință, ceea ce evidențiază rolul esențial al acestora în oferirea unei protecții la valoarea reală a proprietăților și bunurilor asigurate.
România se confruntă din ce în ce mai des cu fenomene naturale extreme, dar și cu numeroase riscuri casnice care pot afecta integral o locuință. Astfel, reamintim faptul că, în fiecare zi a anului trecut, au fost achitate, în medie, 100 de dosare de daună – doar în baza asigurărilor pentru locuințe.
„Creșterea despăgubirilor confirmă faptul că riscurile care ne afectează sunt tot mai frecvente și mai severe. Toate aceste evoluții vin într-un context îngrijorător: doar 17% dintre locuințele din România sunt protejate complet, prin intermediul ambelor polițe (obligatorie + facultativă). Cu alte cuvinte, mai mult de 8 din 10 locuințe nu sunt suficient protejate în fața riscurilor – de la incendii și inundații, până la fenomene meteorologice extreme”, a declarat Alexandru CIUNCAN, Președinte & Director General al UNSAR.
„Creșterea valorii despăgubirilor evidențiază atât impactul real al riscurilor asupra proprietăților din România, cât și diferența majoră pe care o face o asigurare corect aleasă. O asigurare facultativă este o investiție pentru a fi #sigurACASA alături de cei dragi”, a menționat Alina BĂRBULESCU, Coordonator Secțiuni Asigurări Generale în cadrul UNSAR.
În România, asigurările facultative se pot încheia pentru acele locuințe care sunt deja protejate printr-o poliță obligatorie PAD. Polițele facultative oferă un nivel de protecție extins, la valoarea reală a clădirii și/sau a bunurilor deținute, putând acoperi pagubele produse de dezastre naturale, dar și alte tipuri de riscuri, precum incendii, explozii, furtuni, căderi de corpuri, inundații produse de avarii ale instalațiilor de apă-canal, climatizare, termoficare, defecțiuni ale centralei termice, daune ale bunurilor electronice/electrocasnice etc.
În plus, este bine de știut că avem la dispoziție soluții diversificate de protecție specifice tipurilor de bunuri pe care le deținem în locuință sau chiar pentru a ne proteja relația cu vecinii, prin acoperirea prejudiciilor pe care le putem produce accidental.
