Raport global: 45% dintre oameni nu au simțit fericirea de mai mult de doi ani

0

 

  • Studiul global indică faptul că 88% din oameni caută noi experienţe care să îi facă să zâmbească şi să râdă
  • 91% dintre oameni preferă ca brandurile să fie amuzante şi 72% ar alege un brand care foloseşte umorul în detrimentul concurenţei
  • 95% dintre liderii de business se tem să utilizeze umorul în interacţiunile cu clienţii

Oamenii doresc ca brandurile să-i facă să zâmbească şi să râdă, dar liderii de business se tem să utilizeze umorul în interacţiunile cu clienţii, potrivit unui nou raport de cercetare realizat de Oracle Fusion Cloud Customer Experience (CX) și Gretchen Rubin, autoare de bestseller nominalizată de cinci ori de către New York Times și podcaster. Raportul Happiness Report include informații de la peste 12.000 de consumatori și lideri de afaceri din 14 țări și a constatat că oamenii caută noi experiențe care să îi facă să zâmbească și să râdă, recompensând brandurile care adoptă umorul cu loialitate, susținere și achiziții repetate, și se vor îndepărta de cele care nu o fac.

Oamenii caută fericirea în moduri noi
şi sunt dispuşi să plătească o sumă considerabilă

Au trecut mai mult de doi ani de când mulţi oameni s-au simţit ultima oară fericiţi şi caută modalităţi de a fi fericiţi din nou, indiferent de preţ. 

  • 45% dintre respondenți nu au simţit fericirea adevărată timp de peste doi ani şi 25% nu ştiu sau au uitat ce înseamnă să se simtă cu adevărat fericiţi.
  • 88% caută noi experienţe care să îi facă să zâmbească şi să râdă. Oamenii prioritizează sănătatea (80%), conexiunile personale (79%) şi experienţele (53%) pentru a obţine fericirea.
  • Mai mult de jumătate (53%) şi-ar dori ca banii să poată cumpăra fericirea, 78% fiind dispuşi să plătească o sumă considerabilă pentru fericirea adevărată.
  • 89% au încercat să își găsească fericirea în cumpărăturile online în timpul pandemiei şi, în timp ce 47% au spus că primirea pachetelor i-a făcut fericiţi, 12% s-au chinuit să-şi amintească achiziţiile pe care le-au făcut online. 

Interacţiunile în materie de publicitate, marketing,
vânzări şi servicii pentru clienţi trebuie să se schimbe 

Oamenii doresc ca brandurile să îi facă să zâmbească şi să râdă, dar liderii de business evită să folosească umorul în interacţiunile cu clienţii.

  • 78% dintre repondenți cred că brandurile pot face mai mult pentru a le oferi fericire clienţilor, iar 91% au spus că preferă ca brandurile să fie amuzante; acest număr a crescut pentru generaţia Z (94%) şi mileniali (94%).
  • Este mai probabil ca 90% să-şi amintească anunţuri amuzante, însă liderii de business au declarat că doar 20% din reclamele offline ale brandurilor lor (TV, panouri publicitare) şi 18% din reclamele lor online utilizează în mod activ umorul.
  • 77% dintre persoane sunt mai dispuşi să cumpere de la o persoană de vânzări amuzantă, însă doar 16% dintre liderii de business au declarat că brandurile lor folosesc umorul pentru a vinde.
  • 75% dintre persoane ar urmări un brand pe rețelele sale de socializare dacă acesta este amuzant, însă doar 15% dintre liderii de business au declarat că brandul lor este amuzant pe social media.
  • 69% dintre persoane ar deschide un e-mail de la un brand dacă linia de subiect ar fi mai amuzantă, dar numai 24% dintre liderii de business au declarat că utilizează în mod activ umorul în campaniile de marketing prin e-mail.
  • 68% ar prefera să interacţioneze cu un robot de chat/un asistent digital amuzant, însă numai 27% dintre liderii din business au spus că brandurile lor integrează activ umorul în comunicaţiile cu roboţii de chat.

Zâmbetele şi râsul plătesc dividende,
dar liderii de business se tem să glumească

Oamenii vor răsplăti brandurile care îmbrăţişează umorul cu loialitate, promovare şi repetarea achiziţiilor şi se vor îndepărta de cele care nu o fac. 

  • 48% dintre respondenți nu cred că au o relaţie cu un brand decât dacă îi face să zâmbească sau să râdă şi 41% s-ar îndepărta de brand dacă nu i-ar face să râdă sau să zâmbească în mod regulat.
  • Dacă un brand utilizează umorul, oamenii sunt mai predispuşi să cumpere din nou de la acel brand (80%), să recomande brandul familiei şi prietenilor (80%), să aleagă brandul în detrimentul concurenţei (72%) şi să cheltuiască mai mult cu un brand (63%).
  • 89% dintre liderii de business văd oportunitatea de a folosi umorul pentru a îmbunătăţi experienţa clienţilor şi cred că brandul lor poate face mai mult pentru a-i face pe clienţi să râdă sau să zâmbească.
  • 95% dintre liderii de business se tem să utilizeze umorul în interacţiunile cu clienţii. 
  • 85% dintre liderii de business spun că nu au date, informaţii sau instrumente pentru a oferi cu succes umor. Liderii de business ar avea mai multă încredere în utilizarea umorului atunci când interacţionează cu clienţii, dacă ar avea o mai bună vizibilitate a clienţilor (55%) şi acces la tehnologii avansate cum ar fi inteligenţa artificială (32%). 

 

„Cu toţii am trecut prin câţiva ani foarte grei, iar fericirea lipseşte din întreaga lume. Avem mare nevoie de experienţe care să ne facă să râdem şi să zâmbim, iar brandurile pot ajuta”, a declarat Gretchen Rubin, autoare de bestseller nominalizată de cinci ori de către New York Times şi realizatoare de podcast. „Pentru brandurile care doresc să contribuie la fericirea publicului ţintă, totul începe cu datele şi cunoaşterea clienţilor. Doar atunci puteţi aduce combinaţia potrivită de umor, personalitate şi experienţă de brand, care va stimula loialitatea şi promovarea brandului.”

„Experienţa clienţilor continuă să evolueze, dar, până la urmă, totul se rezumă la un singur lucru: «Să facem clientul fericit»”, a declarat Rob Tarkoff, vicepreşedinte executiv şi manager general, Oracle Advertising and Customer Experience (CX). „Există mulţi factori diferiţi care contribuie la efortul de a face clienţii fericiţi, iar în această cercetare, am decis să examinăm umorul, deoarece este unul dintre cei mai nuanţaţi. După cum arată rezultatele, majoritatea liderilor de afaceri doresc să-i facă pe consumatori să râdă mai mult şi să înţeleagă că este o parte esenţială a stabilirii unei relaţii adevărate. Pentru a avea succes, brandurile trebuie să pună datele în centrul strategiei lor privind experienţa clienţilor.

Aflaţi mai multe despre acest raport global aici.


Rezultatele cercetărilor se bazează pe un sondaj realizat de Savanta, Inc. în Statele Unite, Regatul Unit, Emiratele Arabe Unite, Franţa, Germania, Italia, Japonia, China, Singapore, India, Australia, Mexic, Brazilia şi Columbia în perioada 3-27 ianuarie 2022. Pentru acest sondaj, 12.183 de consumatori, inclusiv 3.125 de lideri în domeniul marketingului, vânzărilor şi serviciilor pentru clienţi, au primit întrebări generale cu privire la impactul pandemiei asupra fericirii şi deschiderii de a vedea o emoţie precum umorul introdus în activităţi de publicitate, marketing, vânzări şi servicii pentru clienţi ca parte a experienţei generale a clienţilor. Studiul a vizat consumatorii şi liderii de business cu normă întreagă în vârstă de 21 ani sau mai mult. Respondenţii au fost recrutaţi printr-o serie de mecanisme diferite, prin diferite surse pentru a se alătura panelurilor şi pentru a participa la sondaje de cercetare de piaţă.

FORUMUL ROMÂNIA DIGITALĂ

0

ediția a 4-a, 21 iunie 2022, 11:00 – 14:00

LIVE pe Financialintelligence.ro, pe pagina de Facebook Financial Intelligence și pe canalul de Youtube Financial Intelligence.

AGENDA 

Cum digitalizăm România? 
Digitalizarea României prin investiții PNRR 
Tehnologia 5G și impactul social al acesteia 
Cum ne va schimba viața tehnologia 5G? 
5G și securitatea cibernetică 
Abordarea globală, europeană și națională a problemei securității cibernetice, în contextul  războiului din Ucraina  
Legea interoperabilității – cum eliminăm dosarul cu șină 
Digitalizarea serviciilor din energie 
Implicațiile transformării digitale în sectorul financiar-bancar 
Inovare și AI în industrie 

11:00 – 14:00 DESFĂȘURARE EVENIMENT 

Sebastian BURDUJA, Ministrul Cercetării, Inovării și Digitalizării (tbc) 
Sabin SĂRMAȘ, Președinte, Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor,  Camera Deputaților (tbc) 
Vlad STOICA, Președinte ANCOM (confirmat) 
George-Cristian TUŢĂ, Membru al Comisiei pentru politică economică, reformă şi  privatizare, Camera Deputaților (tbc) 
Dragoș Cristian VLAD, Președinte, Autoritatea pentru Digitalizarea României (tbc)
Anton ROG, Director General, Centrul Național Cyberint (confirmat) 
Dragos PREDA, Director General, Societatea Națională de Radiocomunicații S.A.  (confirmat) 
Bogdan PĂTRU, Head of Public Policy, Mastercard România și Croația (confirmat)
Ciprian ZAMFIRESCU, Digital Transformation & Innovation Manager, Vodafone România (confirmat) 
Iulia RUSU, Business Strategy Lead, ING Bank România (confirmat) 
Alex BĂLAN, Chief Information Security Officer (CISO) al grupului Superbet (confirmat)
Andreea PAUL, Președinte, INACO – Inițiativa pentru Competitivitate (confirmat) 

Moderator: Adina ARDELEANU, Membru Fondator, Redactor Șef Adjunct, Financial Intelligence

 

Leonardo Badea (BNR): Priorități pentru dezvoltarea economică a României în condițiile crizelor suprapuse

 

Drumul de urmat pentru dezvoltarea economică a țărilor Central și Est Europene în condițiile actuale de incertitudine ridicată este greu de definit. Este adevărat faptul că actualele crize suprapuse au determinat presiune pe echilibrele macroeconomice și bugetare, la nivel global. Devine evident faptul că nu există doar soluții unice generale la aceste provocări, deși aceste soluții izvorâte din solidaritate la nivel internațional și european au un rol important. Prin urmare, este necesar ca țările emergente să-și analizeze și soluțiile particulare, diferențiate, care se pot aplica la nivel local.

În contextul noilor realități economice și sociale, o astfel de abordare devine tot mai necesară din perspectiva planificării strategice. Identificarea sectoarelor prioritare din punct de vedere al dezvoltării competitive, concentrarea eforturilor asupra acelor opțiuni care au potențialul de a genera cele mai bune rezultate, elaborarea și implementarea unor strategii eficiente și coerente la nivel național trebuie, prin urmare, să răspundă provocărilor ce decurg din necesitatea unei mai bune valorificări a resurselor existente.

Astfel, cazul României poate fi analizat pentru a se identifica principalele priorități care ar trebui avute în vedere pentru dezvoltarea economică a țării noastre în actualul context marcat, din păcate, de suprapunerea mai multor crize de anvergură peste problemele vechi, de natură structurală, care trebuie gestionate cât mai bine pe termen mediu și lung, precum: deficitele duble deja persistente, nivelul crescut al inegalității și, nu în ultimul rând, fundamentele care stau la baza creșterii economice.

În astfel de circumstanțe, în opinia mea, nu este suficientă doar identificarea principalelor direcții la nivel strategic, ci și o prioritizare riguroasă a domeniilor de intervenție, ținând cont nu doar de constrângerile inerente unui astfel de context, ci și de oportunitățile indiscutabile pe care le are țara noastră.

Ca parte a marii familii europene, România poate reprezenta o oportunitate de piață semnificativă și un reper în regiune, dacă luăm în considerare dimensiunea (a 8-a în UE 27) și populația (a 6-a în UE 27), fiind a doua țară ca mărime din Europa Centrală și de Est. Pe lângă statutul de membră a Uniunii Europene, țara noastră beneficiază totodată și de o afiliere semnificativă pe plan internațional, apartenența sa la NATO reprezentând un pilon deosebit de important pentru menținerea securității și a stabilității în regiune, aspect care, după cum putem vedea cu toții, capătă o relevanță crescândă în vremurile pe care le trăim.

Bogată în resurse naturale și zăcăminte minerale (gaze naturale, petrol, sare ș.a.), cu soluri fertile (de exemplu, cernoziomul din sudul și din estul țării, foarte bun pentru cultivarea cerealelor), România reprezintă și principala cale de acces la Marea Neagră, prin Portul Constanța, ca să enumerăm doar câteva avantaje extrem de importante, dacă sunt valorificate corespunzător din perspectiva competitivității.

Dacă încercăm să fim cât mai sintetici în abordare, putem spune că prioritățile economice ar trebui să vizeze două direcții principale de acțiune, respectiv:

  1. Diminuarea vulnerabilităților care pot afecta siguranța națională;
  2. Dezvoltarea sectoarelor în careRomânia deține avantaje competitive față de alte țări.

A. Priorități pentru diminuarea vulnerabilităților economice care pot afecta siguranța națională

Aceste vulnerabilități care pot afecta siguranța națională în actual context economic și geopolitic se împart, la rândul lor, în trei categorii:

A1. Vulnerabilități care pot afecta siguranța alimentară;

A2. Vulnerabilități care pot afecta siguranța energetică;

A3. Vulnerabilități care pot afecta siguranța cibernetică.

Odată cu declanșarea pandemiei COVID și, ulterior, a războiului din Ucraina, atenuarea acestor vulnerabilități ar trebui să devină priorități la nivel național.

A1. Posibile măsuri pentru asigurarea siguranței alimentare

Schimbările structurale care au loc la nivel global, precum presiunea din ce în ce mai mare asupra resurselor naturale, creșterea populației și, implicit, a cererii de alimente la nivel mondial, sporirea gradului de urbanizare, creșterea prețurilor input-urilor pentru agricultură, sau încălzirea globală ce determină, între altele, o mai mare vulnerabilitate a culturilor la schimbările climatice ce generează fenomene meteorologice extreme, au implicații majore în ceea ce privește agricultura și sunt de natură a spori insecuritatea alimentară.

Toate transformările la care am făcut referire mai sus reprezintă, fără doar și poate, provocări semnificative dar și posibile oportunități, în special în contextul unor discrepanțe semnificative între potențialul agricol al țării noastre și contribuția efectivă a acestui sector la dezvoltarea economiei. În perioada dificilă și complexă pe care o traversăm, trebuie adoptată o poziție strategică față de aceste provocări și oportunități, prin valorificarea la maximum, atât a tendințelor favorabile la nivel european și global, dar și a specificului și a potențialului agriculturii românești.

În condițiile în care cererea pentru produse alimentare este în creștere la nivel global, nu trebuie pierdut din vedere că România are un acces facil la piețele mondiale prin Portul Constanța, iar statutul de țară membră a Uniunii Europene îi conferă atât accesul la piața europeană, cât și la fondurile europene. Aceste avantaje trebuie valorificate inteligent pentru atingerea unui nivel mai ridicat de coerență între agricultură și dezvoltarea economiei.

Deși, așa cum am menționat anterior, potențialul agricol al României este semnificativ, randamentele din agricultură sunt mici, ceea ce evidențiază o utilizare insuficientă a factorilor de producție. De asemenea, industria alimentară este insuficient dezvoltată.

În domeniul agro-alimentar, România este printre principalii producători de cereale și oleaginoase din UE (25 la sută din producția de porumb a UE, 34 la sută la floarea soarelui, 14 la sută la soia), iar aproximativ 50 la sută din producție este vândută la extern. România exportă materie primă (având valoare adăugată redusă) și importă produse alimentare prelucrate (care au valoare adăugată mai ridicată), astfel că țara noastră înregistrează un deficit comercial cu produse alimentare ridicat și în creștere.

O soluție o constituie sprijinirea industriei alimentare astfel încât să se prelucreze în țară, într-o proporție mai mare, produsele agricole care stau la baza bunurilor finite importate de România. Ca în orice alt domeniu, un astfel de demers presupune investiții, implementarea celor mai bune practici, cercetare și inovare, dar și politici publice eficiente. Într-o primă fază, având în vedere constrângerile fiscal-bugetare, sprijinul ar trebui să fie țintit către sub-sectoarele industriei alimentare, a căror dezvoltare poate conferi României avantaje competitive, astfel încât domeniile care beneficiază de sprijin să poată produce rapid valoare adăugată, inclusiv pentru export.

Este foarte important să nu se mai privească spre trecut, încercându-se să se rezolve probleme structurale cu soluții din anii ’80 sau ’90. Trebuie să privim spre viitor! O astfel de abordare conferă, între altele, și avantajul fructificării resurselor financiare europene, care sunt gratuite sau mult mai ieftine decât împrumuturile pe care le angajează statul român. Luând în considerare spațiul fiscal limitat de care dispune România, pentru o redresare durabilă, inclusiv din această perspectivă, este esențială o absorbție cât mai ridicată a fondurilor europene care pot fi accesate prin intermediul Next Generation EU sau al Cadrului Financiar Multianual al Uniunii Europene.

Față de celelalte state membre ale UE, România are una dintre cele mai accentuate diviziuni a terenurilor agricole. Comasarea acestora presupune demersuri complexe și de durată, dacă avem în vedere doar câteva aspecte, precum: multitudinea terenurilor cu suprafețe mici, dificultățile majore privind identificarea sau chiar contactarea unora dintre proprietarii acestora, incertitudinea raporturilor juridice sau a statutului terenurilor din punct de vedere al dreptului de proprietate, rezervele unor proprietari privind asocierea etc. De aceea, este important, de exemplu, să se încurajeze asocierea producătorilor agricoli, care poate facilita accesul acestora la piețe, obținerea de finanțare pentru producție, investițiile în echipamente și utilaje agricole ce pot fi folosite în comun, eficientizarea cheltuielilor sau chiar reducerea costurilor, creșterea capacității de negociere etc.

Dezavantajele semnificative ce decurg din fragmentarea terenurilor agricole din România (de departe, cea mai ridicată din UE) ar putea fi, în parte, atenuate, și prin digitalizarea agriculturii, spațiul de îmbunătățire fiind semnificativ (în sectorul agroalimentar, doar 1 la sută din firme declară că folosesc roboți industriali, la cealaltă extremă situându-se Olanda cu 22 la sută și Suedia cu 31 la sută). În aceeași ordine de idei, se impune și o gestionare corespunzătoare de către producătorii agricoli, cu sprijinul autorităților, a tranziției către sursele de energie cu emisii reduse de dioxid de carbon. Un alt exemplu se referă la suprafața agricolă ecologică din România, care are o pondere semnificativ mai mică decât media UE (2,4 la sută față de 7,5 la sută, anul 2018), fiind astfel loc de creștere a calității produselor alimentare și a valorii adăugate produse în agricultură.

Este, de asemenea, important ca măsurile să nu mai vizeze cu preponderență cantitatea, ci calitatea. Diversitatea și calitatea produselor agricole și alimentare românești ar putea constitui avantaje concurențiale pentru producători, atât la nivel național, dar și european, și ar putea, de asemenea, contribui semnificativ atât la menținerea și îmbunătățirea sănătății populației, dar și la creșterea economiei. De exemplu, este necesară crearea și implementarea de către autorități, prin dialog strâns cu reprezentanții asociațiilor de profil, a unei strategii pentru promovarea produselor alimentare de calitate, inclusiv prin creșterea rolului schemelor de calitate. Certificarea produselor agro-alimentare conform unor scheme de calitate naționale sau chiar europene presupune o serie de potențiale beneficii, precum posibilitatea de a accesa nu doar piața europeană, sau alte piețe externe, ci și fondurile europene, sau oportunitatea de a participa la programe de promovare a calității produselor, derulate la nivel european. În cazul în care produsele industriei autohtone îndeplinesc aceste standarde de calitate, autoritățile ar trebui să promoveze cu precădere respectivele bunuri, putând astfel contribui la o mai bună poziționare a producătorilor români în raport cu ceilalți competitori, la eliminarea multor obstacole pentru a pătrunde pe piețele externe și, implicit, la creșterea schimburilor comerciale în domeniul agro-alimentar. O altă soluție vizează îmbunătățirea legislației privind certificarea și promovarea produselor agroalimentare, dar și bugetarea corespunzătoare a unor astfel de programe. Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că avem la dispoziție 9,4 mld euro pentru implementarea strategieiUniunii Europene ”De la Fermă la Furculiță”, ceea ce ar atenua și vulnerabilitatea legată de lanțurile lungi de producție, cu beneficiu direct și imediat asupra producătorilor și procesatorilor locali.

Nu în ultimul rând, o atenție deosebită trebuie acordată diminuării risipei alimentare, fenomen care adâncește și mai mult insecuritatea alimentară. Panica generată de pandemia de Covid-19 a accentuat această problemă, inducând un anumit tip de comportament la nivelul populației, manifestat prin tendința de a se aproviziona excesiv cu alimente care, ulterior, nu au mai putut fi consumate, ca urmare a expirării datei durabilității minimale. Deși în ultimii ani, în România s-au făcut anumiți pași în direcția diminuării risipei alimentare, prin adoptarea unui cadru legislativ care stabilește acțiunile ce trebuie întreprinse de operatorii din industria alimentară și prin instituirea unor facilități fiscale, trebuie continuate eforturile pentru identificarea de soluții concrete și eficiente în acest sens (de exemplu, programe educative pentru responsabilizarea populației, chiar cu implicarea școlilor, acordarea de stimulente pentru recompensarea celor mai bune practici etc.).

A2. Posibile măsuri pentru asigurarea siguranței energetice

Ca obiectiv strategic, siguranța energetică la nivel național presupune, în esență, asigurarea resurselor energetice pentru funcționarea normală a societății și a economiei, gestionarea eficientă a acestora și predictibilitatea evoluțiilor în domeniu.

Dacă luăm în considerare poziția geografică și resursele pe care le deține, și pe plan energetic România poate avea o poziție relevantă în regiune. Marea Neagră reprezintă, după cum știm cu toții, o zonă de real interes având în vedere hidrocarburile din zona off-shore, putând oferi o serie de oportunități de producție și de export de energie pe piața europeană, în special în contextul generat de războiul din Ucraina.

România are printre cele mai mici niveluri de dependență de resursele energetice importate din Rusia și deține un potențial ridicat pentru a fi exportator net. Cu toate acestea, este necesară accelerarea investițiilor pentru capabilități energetice cu emisii de carbon reduse, sporirea eficienței energetice, dezvoltarea interconexiunilor la nivel european și diversificarea în continuare a surselor de aprovizionare cu energie pentru a reduce și mai mult dependența de importurile din Rusia.

Un rol important poate reveni și canalului energiei verzi, fiind planificate proiecte de aproape 60 mld euro până în anul 2030, care ar putea fi implementate, atât de către sectorul public, cât și de către cel privat. Acest lucru ar genera o structură și mai diversificată a surselor de energie, diminuând dependența de conjunctura favorabilă sau nu a uneia dintre resursele energetice.

De asemenea, este necesară regândirea lanțurilor de producție și încercarea de relocare în România a unora dintre acestea, pentru care România ar putea avea avantaje competitive. Altfel, cu o mare probabilitate se va materializa riscul ca atât sectorul public, cât și cel privat să se împrumute zeci de miliarde de euro în următorul deceniu, pentru a da de lucru firmelor din China (în România se produc doar marginal bunuri legate de industria energiei regenerabile). În prezent, în contextul războiului din Ucraina, este un moment propice pentru a se încerca respectivele relocări.

Deși la nivelul sectorului privat (în special cu capital străin) există un interes amplu pentru extinderea producției de energie regenerabilă, statul a rămas în urmă cu investițiile necesare pentru de a prelua această producție suplimentară de energie. O soluție este ca Transelectrica să fie mai ambițioasă în ceea ce privește planurile de investiții (societatea are o bancabilitate ridicată, astfel încât aceste investiții pot fi realizate și cu credite de la băncile autohtone, dacă resursele proprii nu sunt suficiente).

A3. Posibile măsuri pentru asigurarea siguranței cibernetice

Accesul la comunicații și la tehnologia informației constituie o condiție esențială pentru funcționarea societății actuale. Dincolo de beneficiile indiscutabile ale progreselor în domeniul digitalizării, nu trebuie să pierdem din vedere faptul că aceste evoluții vin la pachet și cu numeroase vulnerabilități. Altfel spus, o societate, cu cât este mai digitalizată, cu atât devine mai vulnerabilă.

Observăm cu toții că România, ca și alte țări din Europa, se confruntă în ultima perioadă cu o serie de amenințări de natură cibernetică atât în sectorul public, cât și în cel privat, care pot viza: accesul neautorizat al unor infrastructuri, atacuri cibernetice asupra infrastructurilor care susțin funcționarea unor autorități publice și a căror afectare ar putea aduce atingere siguranței naționale, accesarea sau chiar modificarea neautorizate a unor informații în format electronic și chiar spionajul de natură cibernetică.

Prin urmare, se impune o gestionare eficientă a acestor amenințări și riscuri privind securitatea cibernetică a țării noastre și identificarea de soluții pentru contracararea acestora, cu respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.

Spațiul informatic nu are granițe, iar securitatea acestuia trebuie să reprezinte o preocupare constantă a tuturor entităților implicate. Eforturile la nivel național trebuie coordonate cu orientările pe plan european și internațional. Având în vedere dinamica rapidă a acestui domeniu în continuă schimbare și, implicit, necesitatea gestionării provocărilor și a valorificării oportunităților ce decurg din aceste evoluții, se impune elaborarea și implementarea de urgență a unui plan național care să instituie măsuri eficiente pentru contracararea atacurilor sau a altor incidente de natură cibernetică, utilizând expertiza tuturor instituțiilor care au responsabilități în acest domeniu. Astfel de măsuri ar trebui să vizeze aspecte precum: reglementarea unui cadru legislativ în acest domeniu, schimbul de informații cu privire la posibile riscuri, amenințări, incidente sau alte vulnerabilități de natură cibernetică, sprijinirea cercetării-dezvoltării și inovării privind securitatea cibernetică, sporirea gradului de reziliență a infrastructurilor digitale și, nu în ultimul rând, dezvoltarea unor programe educaționale.

B. Priorități pentru dezvoltarea sectoarelor în care România deține avantaje competitive față de alte țări

Uniunea Europeană înseamnă solidaritate, coeziune, dar și competitivitate. România are, fără doar și poate, potențialul pentru a contribui la eforturile de creștere a competitivității economiei europene.

Competitivitatea economică este influențată de o multitudine de factori, care vizează, fără a se limita la acestea, aspecte precum: valorificarea, într-o manieră inovativă și creativă, a potențialului regional; consolidarea legăturilor industriale; punerea în valoare a patrimoniului natural, dar și a celui cultural; asigurarea accesibilității și dezvoltarea conectivității;  stimularea proceselor de cercetare și inovare ș.a. Deși productivitatea muncii a înregistrat creșteri în ultimii ani, chiar mai mari decât în alte state ale Uniunii Europene, România este în urmă încă la nivel european (de exemplu, productivitatea medie a IMM-urilor, care reprezintă coloana vertebrală a economiei, este de trei ori mai mică decât media UE).

România întâmpină încă dificultăți și în ceea ce privește inovarea și potențialul întreprinderilor de a se adapta la noile tehnologii (de exemplu, la nivelul întreprinderilor, cuantumul cheltuielilor cu cercetarea-dezvoltarea este mult mai mic decât media din restul Uniunii Europene). Deși se poate constata o creștere în ceea ce privește dinamica nivelului de inovare, aceasta se concentrează însă doar în anumite regiuni.

Prin urmare, pentru a recupera decalajul față alte state europene, trebuie depuse eforturi suplimentare pentru consolidarea competitivității și pentru sporirea capacității de inovare. În acest sens, poate fi avută în vedere o mai bună integrare a componentelor sistemului de producție, stimularea interacțiunii între societățile cu capital străin și cele cu capital românesc și, nu în ultimul rând, facilitarea accesului la finanțare.

Planul de redresare și reziliență al României cuprinde o serie de măsuri menite a aborda probleme structurale ale economiei printr-o serie de reforme privind: producția de energie din surse regenerabile, promovarea transportului cu emisii reduse, modernizarea infrastructurii feroviare, sprijinirea transportului public, digitalizarea administrației publice, creșterea nivelului de colectare a taxelor și impozitelor și eficientizarea cheltuielilor publice ș.a.

Pe lângă reformele și investițiile prevăzute în planul de redresare și reziliență, România ar putea obține beneficii și de pe urma unor măsuri care să aibă în vedere o piață mai deschisă, dar și mai competitivă, printr-o mai bună valorificare a resurselor de care dispune.

În context, menționăm cu titlu de exemplu, câteva sectoare economice în care România ar putea aduce o contribuție semnificativă la nivel european: turismul, energia, tehnologia informațiilor și comunicațiilor, lemnul și mobila, textilele și pielăria, bioeconomia- agricultura, silvicultura, acvacultura.

 Sectoarele industriale generatoare de valoare adăugată ridicată, deși au înregistrat volume importante de creștere, au în continuare un rol modest în structura economiei. De exemplu, sectoarele clasificate de taxonomia europeană ca fiind medium high-tech și high-tech aveau o pondere în valoare adăugată a economiei de aproape 7 la sută în anul 2006 (anul dinaintea intrării României în UE). După aproape 15 ani, respectiva pondere a rămas aproape aceeași.

După dinamica exporturilor de bunuri, România ar avea în prezent avantaje competitive la producerea de autovehicule și componente ale acestora. Pe de altă parte, acest domeniu ar putea suferi schimbări majore pe măsură ce vehiculele electrice capătă importanță, ceea ce va face ca o bună parte din producția actuală de componente să nu mai fie necesară. Accentul va fi pus pe alte componente (cum ar fi bateriile electrice), context în care alte țări din regiune au demarat de mai mulți ani măsuri pentru a le putea produce (exemplu, Ungaria pentru baterii electrice).

O analiză realizată de Banca Mondială cu privire la avantajele competitive ale României (pe baza datelor anterioare pandemiei COVID-19) arată că:

  • cel mai mare potențial nerealizat de export al României este pentru următoarele produse:
    • mașini, aparate și echipamente electrice – valoarea adițională a exporturilor este estimată la 14,3 miliarde dolari
    • vehicule cu motor și părți ale acestora – valoarea estimată în acest caz este de 11,4 miliarde dolari
    • materiale plastice și cauciuc și articole din materiale plastice și cauciuc – valoarea exporturilor suplimentare este estimată la 3,2 miliarde dolari, deși România și-a crescut capacitățile de export în acest sector în ultimii ani
  • România este prezentă pe piețele globale din lanțul de ofertă al produselor verzi
    • în perioada pre-pandemică, România a câștigat cotă de piață pentru unele produse:
      • pentru energie solară: construcții din fier și oțel, motoare
      • pentru energie eoliană: generatoare de curent alternativ, contoare
      • vehicule electrice: carbonați de litiu, oxid si hidroxid de litiu
    • România are avantaj competitiv pentru 39 de produse din lanțul de producție al produselor verzi, în special pentru energie eoliană, valoarea exportului fiind estimată la 5 miliarde dolari (date 2019)
    • modelul de export este însă orientat către produse cu grad mai redus de complexitate, iar oportunitățile de exportcu grad mai mare de fezabilitate pe termen scurt sunt tot în sectoarele producătoare de produse cu un grad mai redus de complexitate. Autoritățile trebuie să găsească soluții pentru remedierea acestor dezvoltări structurale, care consolidează și riscul capcanei venitului mediu (middle income trap)

Trebuie, de asemenea, avut în vedere și palierul fiscal, context în care România a instituit deja  o serie de facilități, cu relevanță din perspectiva unor avantaje competitive la nivel regional. Provocările actuale sunt mai accentuate din cauza situației generale de incertitudine. Devine evident că este necesară o gândire strategică însoțită de alegeri simple. Cred că în ciuda situației complicate există pentru România o fereastră de oportunitate pentru o repoziționare pe harta economică a Europei. Așa cum se spune – Nu putem direcționa vântul, dar putem ajusta pânzele – este de altfel singura alegere înțeleaptă când navighezi în ape tulburi.

Condiții fiscale pentru angajare transfrontalieră

0

Compania Accace România, de consultanță de afaceri și externalizare de servicii din Europa Centrală și de Est, prezintă o analiză asupra condițiilor fiscale pentru angajare transfrontalieră în Bulgaria, Ungaria și România. 

Accace România subliniază că „este reponsabilitatea angajatorilor dar și a angajaților să țină cont de orice activitate transfrontalieră sau de șederea în străinătate, care pot declanșa schimbări în obligațiile administrative față de țările în care se desfășoară activitatea. 

Acest lucru poate implica în mod specific raportarea șederii și a muncii în țara respectivă, schimbarea reședinței fiscale, diferite obligații fiscale ale salariatului și angajatorului în acea țară, precum și modificări ale obligațiilor de securitate socială”. 

Laura Ștefan (foto), Managing Director Accace România: „Globalizarea, libertatea de circulație în cadrul Uniunii Europene și în întreaga lume au sporit furnizarea transfrontalieră de servicii și angajarea de persoane nerezidente mai mult ca oricând. Niciodată în istorie nu a fost atât de ușor să lucrezi pentru companii din alte țări, să faci afaceri sau să participi la proiecte din străinătate. Prin urmare, realizarea eventualelor obligații de raportare precum și implicații fiscale și de securitate socială legate de implicarea unui angajat care lucrează activ în străinătate sau angajarea unei persoane din altă țară, necesită o planificare strategică. În astfel de cazuri, angajatorul trebuie să ia în considerare rezidența fiscală a salariatului, locul de muncă, timpul petrecut și condițiile de muncă în străinătate.”

În studiul de față, Accace România precizează:

În Bulgaria, rezidenții fiscali sunt impozitați pe venitul lor internațional, iar nerezidenții numai pe venitul lor din țară, care cuprinde o gamă largă de definiții legale. În general, acestea includ toate veniturile obținute ca urmare a activității economice pe întreg teritoriul Bulgariei. Astfel, cota de impozitare pe venitul personal în Bulgaria este de 10%.  

Contribuțiile la asigurările sociale în Bulgaria se plătesc atât de angajator (cotă de 14,12%), dar și de angajat (rată de 10,58%). Cota agreată a contribuțiilor la asigurări de sănătate este de 8%, din care 4,8% este plătită de angajator și 3,2% este plătită de angajat. Aceste rate sunt aplicabile atât cetățenilor bulgari, cât și celor din UE și Sud-Estul Europei supuși contribuțiilor bulgare de asigurări sociale. 

Pentru plata contribuțiilor, străinii au nevoie de un Număr Personal de Străin emis de către Agenția Națională de Venituri. Contribuțiile la asigurările de sănătate se calculează și se plătesc separat de impozitul datorat, iar raportarea și depunerea întregii plăți se face de către angajator. Dacă o persoană este angajată de mai mulți angajatori, toți sunt obligați să raporteze și să plătească contribuții de asigurări de sănătate, cu excepția cazului în care întregul venit al salariatului este mai mare decât baza maximă de calcul (3400 BGN). În cazul în care persoana străină nu este rezidentă a Bulgariei, primește venituri numai dintr-un contract de muncă, fără alte venituri și nu folosește avantaje fiscale, atunci nu este obligată să depună o declarație fiscală anuală. 

Care sunt condițiile fiscale pentru lansarea unui start-up în Bulgaria 

O prevedere cu totul nouă din  Legea pentru modificarea și completarea actului privind străinii în Bulgaria introduce Startup Visa. Prin aceasta, antreprenorii care vin din țări din afara UE pentru a începe o afacere în Bulgaria vor avea o posibilitate mai rapidă de a locui în țară. Ministerul Economiei stabilește dacă o persoană îndeplinește condițiile pentru un astfel de program. 

Astfel, pentru a primi Startup Visa, o persoană trebuie să dețină un certificat de proiect high-tech sau inovator eliberat de Ministerul Economiei, a devenit partener sau acționar la o companie bulgară după eliberarea unei vize de ședere pe termen lung sau deține cel puțin 50% din capitalul companiei. 

Ce impozit pe venit plătesc angajatorii în Ungaria 

În ceea ce privește Ungaria, impozitul pe venitul personal este de 15% aplicabil fără prag. Baza de impozitare se calculează din toate veniturile diminuate cu părțile neimpozabile ale venitului, dacă este cazul, cum ar fi alocațiile de bază de impozitare în funcție de starea familiei. Contribuțiile la asigurările sociale în Ungaria sunt împărțite în 18,5% cotă pentru angajat (împreună cu contribuția la pensie și la sănătate) și 13% pentru angajator. Înregistrarea salariului, inclusiv orice alte modificări ulterioare și plățile contribuțiilor angajatului și a părții angajatorului, se face de către angajator. Acest lucru este valabil și pentru angajatorii străini. 

Contribuțiile de asigurări sociale din Ungaria nu sunt acoperite de impozitul datorat, prin urmare sunt calculate și plătite separat lunar. În cazul în care salariatul este angajat la doi sai mai mulți angajatori, toți aceștia sunt obligați să raporteze și să plătească contribuțiile. 

Rezidentul fiscal maghiar care lucrează în altă țară sau mai multe alte țări este obligat să depună declarația fiscală până pe 20 mai. În cazul rezidentului fiscal al unei țări care lucrează în Ungaria, angajatorul este considerat plătitor și este obligat să raporteze și să rețină impozitul personal pe venitul lunar. 

În România, reședința fiscală împărțită
între mai multe țări, nu este recunoscută

Impozitul pe venitul persoanelor fizice din țară este de 10%. Baza de impozitare se calculează din venitul brut impozabil, diminuat din contribuțiile la asigurările sociale plătite de salariat, diminuat în continuare cu părțile neimpozabile din venit, dacă este cazul (exemplu: pensii facultative, training-uri, cadouri cu limita de buget). 

O persoană care lucrează în România și primește salarii de la angajatorii care nu au sediul social în țară are obligația de a declara impozit pe venit, în timp ce angajatorul nerezident este supus contribuțiilor la asigurările sociale în numele acestuia din urmă. Persoanele fizice nerezidente care lucrează în România pentru angajatori locali vor fi supuse impozitării locale conform legislației aplicabile. Astfel, acestea vor fi supuse impozitului pe venit lunar care va fi calculat, reținut și plătit de către angajator. 

Ghidul general al taxelor pentru mobilitatea globală poate fi consultat aici

85% dintre europeni apreciază impactul pozitiv al economiei circulare asupra mediului

0

87% dintre europeni consideră că prețurile au crescut în ultimul an, pondere cu 17 puncte procentuale mai mare decât în 2021; 1 din 2 europeni e de părere că este o creștere semnificativă. Rezultatele se regăsesc în ediția din 2022 a studiului pan-european „L’Observatoire Cetelem de la Consommation”. 

O semnalare a autorilor studiului este că, deși procentul europenilor care consideră că puterea lor de cumpărare este mai mare cu patru puncte procentuale față de anul trecut (de la 17% în 2021, la 21% în 2022), în continuare 34% consideră că aceasta a scăzut în 2021, iar 45% că a rămas stabilă în ultimul an. Cu o diferență semnificativă față de media europeană, 46% dintre români și unguri sunt de părere că puterea lor de cumpărare a scăzut în ultimele 12 luni.  

Studiul mai arată o schimbare în ceea ce privește percepția europenilor cu privire la situația generală din țara lor, scorul mediu pe care oamenii îl acordă fiind de 5,4, exact același ca înainte de criza sanitară, și cea mai mare valoare din ultimii 15 ani. Deși se situează în continuare în partea de jos a clasamentului când vine vorba de punctajul pe care l-ar acorda țării lor, românii și-au îmbunătățit percepția față de anul trecut, de la 4,3 la 4,5 puncte”.  

Studiul a fost realizat la finalul lui 2021 în 17 țări europene, printre care și România, pe un număr de 15.800 de respondenți cu vârste cuprinse între 18 și 75 de ani, pe baza unor interviuri online, în eșantioane naționale reprezentative pentru fiecare țară: „Pe lângă analiza atitudinii și a comportamentelor europenilor, cercetarea a analizat apariția și rolul consumatorului-vânzător, care adoptă o abordare antreprenorială a consumului său, ce îl poate transforma într-un actor economic cheie. Acești indivizi sunt pregătiți să declanșeze schimbări semnificative în ceea ce privește consumul și dezvoltarea la scară largă a conceptului de economie circulară”. 

Miruna Senciuc (foto), CEO BNP Paribas Personal Finance Sucursala București: „Una dintre concluziile cheie din acest raport este noul rol pe care europenii îl joacă în calitate de antreprenori ai propriului consum, rol pe care 28% dintre respondenți îl consideră sinonim cu viitorul. Această transformare va modifica obiceiurile brandurilor și ale comercianților, mai ales având în vedere diviziunea generațională clară care s-a format, tinerii preluând cu mai multă ușurință rolul de consumatori vânzători decât cei în vârstă. În mod evident, economia circulară reprezintă o abordare promițătoare și o viziune nouă despre restructurarea consumului. Clienții noștri doresc să consume mai responsabil. De aceea, în calitate de lider în domeniul creditării de consum, considerăm că jucăm un rol esențial în susținerea alegerilor și planificarea responsabilă și eficientă a bugetului lor, indiferent de schimbările sau provocările pe care le întâmpină.” 

Economia circulară și transformarea consumatorului în vânzător 

Deși ar putea fi definită în mai multe moduri, economia circulară poate fi simbolizată cel mai evident prin cei „3 R”: Reciclare, Reducere, Reutilizare. Studiul L’Observatoire a luat ca punct de reper definiția dată de Agenția Franceză de Mediu și Management al Energiei (ADEME): „economia circulară este un sistem economic în care, în fiecare etapă a ciclului lor de viață, produsele (bunurile și serviciile) sunt fabricate și comercializate în așa fel încât să crească eficiența cu care sunt utilizate resursele și să reducă impactul acestora asupra mediului, sporind, în același timp, bunăstarea oamenilor”. 

Europenii tind să se raporteze la conceptul de economie circulară într-o lumină pozitivă și nu doar într-o manieră temporară. Deși 6 din 10 se consideră bine informați sau foarte bine informați cu privire la subiect, doar un sfert înțeleg exact ce înseamnă. Percepția pozitivă asupra economiei circulare se reflectă în opiniile celor care o asociază cu valori la fel de pozitive. Din punctul lor de vedere, o percep ca având un impact pozitiv asupra mediului înconjurător și a resurselor naturale (85%). A doua calitate asociată economiei circulare este capacitatea de inovare, așa cum au subliniat 82% dintre europeni. Crearea de locuri de muncă este al treilea cel mai important atribut, valorizat de 75% dintre europeni.  

Deși manifestă o atitudine pozitivă față de participarea la economia circulară, europenii intenționează să-și intensifice și mai mult acest angajament în viitor. Sortarea deșeurilor și reciclarea sunt practicile în care europenii sunt cel mai probabil să se implice: 65% o fac deja în mod regulat. 1 din 2 europeni declară că a reciclat mai mult și și-a redus deșeurile în ultimii trei ani, italienii, polonezii, danezii și românii situându-se în fruntea clasamentului.  

De altfel, 6 din 10 europeni declară că achiziționează aceeași cantitate de bunuri, dar își reduc deșeurile deoarece vând, donează sau păstrează produsele mai mult timp în loc să le arunce. Această atitudine reflectă responsabilitatea colectivă și dorința de a evita supraconsumul. 

Totodată, un procent de 80% o văd ca pe o modalitate de a-și asigura un venit suplimentar, vânzarea produselor devenind, astfel, o practică obișnuită. Peste 6 din 10 europeni declară că au vândut bunuri second-hand în ultimul an, cifră care urcă la 8 din 10 (77%) în rândul persoanelor sub 35 de ani. Câștigul mediu lunar din aceste practici se ridică la 77 de euro, de altfel o creștere a veniturilor departe de a fi neglijabilă. 

27% dintre români declară că achiziționează în mod regulat produse second-hand (cel puțin o dată pe lună), cu două puncte procentuale peste media europeană, iar veniturile suplimentare pe care le obțin din astfel de tranzacții sunt chiar mai mari decât media europeană și ajung până la 83 de euro. Diferențele între țări sunt semnificative: în timp ce maghiarii, cehii și slovacii câștigă mai puțin de 40 de euro venituri suplimentare, suma este aproape triplă în Germania și, mai ales, în Marea Britanie, unde vânzătorii câștigă în medie 115 euro.

Europenii se declară la fel de deschiși să cumpere bunuri second-hand de la un comerciant sau magazin, precum și de la o platformă cu anunțuri private (41% și 39%). Prima variantă este preferată mai ales de români, bulgari și britanici, în timp ce germanii și austriecii o preferă pe cea de-a doua. Deși economia circulară pune accent pe achiziții de tip second-hand și pe reciclare, 3 din 4 europeni declară că sunt foarte atașați de ideea de a deține posesiuni. Și în acest caz se observă diferențe între generații, respondenții mai în vârstă acordând o valoare mai mare proprietății decât cei tineri. Ungurii, bulgarii, italienii și românii se remarcă drept cei mai entuziasmați de noțiunea de proprietate, în timp ce suedezii, norvegienii și mai ales slovacii, se situează la capătul opus al balanței.

Acest demers privind asigurarea durabilității produselor poate avea de multe ori consecințe asupra prețului cu care acestea sunt vândute pe piață de către producători. Însă europenii sunt conștienți de faptul că acest angajament al brandurilor de a fi mai responsabile poate avea un cost, dar sunt dispuși să-l accepte. 7 din 10 europeni spun că sunt dispuși să plătească mai mult pentru produsele care sunt etichetate în acest fel. Românii, bulgarii și maghiarii sunt clar în favoarea acestui lucru (84%, 83% și 80%), în timp ce francezii și belgienii sunt puțin mai reticenți (61% și 63%). Din perspectivă generațională, 8 din 10 tineri sub 35 de ani spun că sunt dispuși să plătească un preț mai mare pentru produsele pe care se vor putea baza mai mult timp.

Percepțiile consumatorilor asupra gradului de implicare a mărcilor variază. 82% consideră faptul că prin introducerea unor produse sustenabile acestea își arată angajamentul față de mediu. Într-o proporție similară, cred că este o modalitate de a ieși în evidență pe piața în care activează (78%), dar și o oportunitate de a genera și mai mult profit (77%). 

Compania de transport Bipmobile țintește creșterea afacerilor cu 25% față de 2021

0

Compania de transport internațional de mărfuri Bipmobile, înființată în 2002, la Timișoara, de antreprenorul Adrian Minea, anunță că „țintește în acest an o creștere a cifrei de afaceri cu cel puțin 25%, depășind 17 milioane de euro, după ce în 2021 a înregistrat un avans de 16,5%, până la 13,4 milioane euro. Creșterea este posibilă ca urmare a oprimizării structurii businessului și a dezvoltării departamentului de transporturi intracomunitare. Strategia de dezvoltare pentru acest an prevede investiții între 2 și 4 milioane de euro în flota auto, atragerea de noi clienți globali și extinderea pe noi piețe din interiorul Uniunii Europene. Noul departament de expediții intracomunitare, înființat anul trecut, după ce Bipmobile a lucrat în anii anteriori cu precădere cu țări terțe, face parte din strategia de consolidare a businessului pe termen lung”.

Adrian Minea (foto), fondator și CEO Bipmobile: „În ultimii ani, am demarat un proces amplu de optimizare a structurii businessului, am schimbat strategia de vânzări și ne-am concentrat pe clienți mari, care ne permit o marjă mai mare de profit. Încercăm să reducem ponderea pe industria automotive și să mărim procentul de transporturi de mărfuri generale, ceea ce ne permite o diversificare a activității și a portofoliului de clienți. Înființarea departamentului de expediții intracomunitare a fost un pariu câștigător, pentru că, dacă înainte activam cu precădere în țări din Europa Centrală și de Est non-membre UE, acum ponderea pe Europa de Vest a crescut cu 40% și ne dezvoltăm masiv activitatea în Germania, Franța Italia și Benelux. Am crescut mult și pe Marea Britanie, odată cu ieșirea țării din UE, în Franța avem contracte cu doi clienți foarte mari și suntem în discuții cu alți trei noi clienți, cu anvergură globală. În consecință, în 2022 deja fructificăm la maximum schimbările pe care le-am făcut în 2020 și 2021, prin regândirea strategică a businessului, iar creșterea cu 25% credem că va veni firesc, în concordanță cu schimbările implementate odată cu reorganizarea afacerii.”

Ca urmare a noii strategii de dezvoltare, Bipmobile anunță că „intenționează să investească în acest an patru milioane de euro în achiziția de camioane, ceea ce ar reprezenta o creștere cu 50% a flotei auto de care dispune. Directorul general al companiei consideră, însă, că va putea cumpăra doar jumătate din numărul de mașini planificat, din cauza crizei de pe piața componentelor auto, care a provocat diminuarea producției de autocamioane la nivel mondial. 

Un alt proiect major pe care compania îl are pe agenda acestui an este finalizarea centrului logistic de la granița Germaniei cu Franța.

Bipmobile a creat o rețea de transporturi LTL (grupaj) ce operează pe întreg teritoriul Franței și prin care zilnic se colectează mărfuri de la aproape orice locație industrială franceză, după care acestea sunt transportate în depozitul din Saarlouis, de unde sunt ulterior distribuite la nivel global”.

Adrian Minea: „Am demarat acest proiect în martie anul trecut și a fost un mare act de curaj, având în vedere pandemia și blocarea activității în industria automotive. După un an, putem spune că funcționează perfect. Este o rețea pe care Bipmobile a construit-o de la zero, în depozit intrând zilnic în jur de 400 de tone de componente pentru industria automotive, produse ce ulterior sunt transportate în restul Europei. Strategia pe care ne-am propus-o în acest an este să ne extindem, să dezvoltăm relația cu clienții existenți și să atragem clienți noi, obiectivul fiind o dublare a veniturilor din acest centru logistic, în 2023.”

Bipmobile subliniază că, „în ceea ce privește demersurile de extinderea a operațiunilor internaționale trebuie menționat că în ultima săptămână din luna iunie se reiau discuțiile pentru proiectul din Maroc, unde compania și-a propus deschiderea unui centru logistic, la Tanger, a mai menționat CEO-ul companiei. 

În România, Bipmobile are două centre logistice. Unul dintre acestea se află la Timișoara și are un spațiu de aproximativ de 1.000 de mp. Depozitul din Timișoara, prin intermediul căruia operează 80% din businessul din zona Timiș, deservește rețeaua Pall-Ex, companie în franciză de transport de mărfuri pe paleți, rețea în care Bipmobile este membru fondator. 

Prin centrul logistic de la București, cu o suprafață de 3.000 mp, Bipmobile oferă în principal servicii pentru clienți din zona de business automotive, mare parte din transporturi făcându-se pentru clienți japonezi, beneficiarul final fiind fabricile Toyota din Turcia. Centrul de București este axat în mare măsură și pe logistică, fulfillment și distribuție pentru e-commerce.

În prezent, transportul rutier pentru industria automotive este cel mai solicitat dintre serviciile oferite de Bipmobile și reprezintă aproximativ 70% din business, însă compania intenționează să scadă treptat această pondere și să se dezvolte și pe alte servicii, cum ar fi fullfilment și logistică, warehousing și servicii conexe”. 

Compania de transport Bipmobile reamintește că „a fost înființată în 2002, la Timișoara, de antreprenorul Adrian Minea, și a activat în primă instanță ca distribuitor de servicii pentru domeniul HoReCa. Începând cu 2007, compania s-a reprofilat pe servicii de transport internațional de mărfuri, iar în primii ani și-a dublat afacerile de la an la an. În prezent, 70% din businessul companiei este orientat către transporturi pentru industria automotive. 

Bipmobile este și unul dintre membrii fondatori Pall-Ex, rețea internațională de distribuție paletizată a mărfurilor. De asemenea, în 2019, Adrian Minea a adus pe piața din România franciza Mail Boxes Etc, companie ce furnizează soluții integrate de ambalare, curierat, logistică, fullfilment, graphic design și print. Înființată în California, în 1980, Mail Boxes Etc este prezentă în 53 de țări și a avut afaceri de 1,2 mld. dolari în 2021”.

BCR lansează o nouă emisiune de obligațiuni verzi senior nepreferențiale în lei, în valoare totală de 702 milioane de lei

0

Banca Comercială Română (BCR) lansează cu succes o noua emisiune de obligațiuni verzi senior nepreferențiale, în valoare de 702 milioane de lei, continuându-și astfel strategia de diversificare a surselor de finanțare și contribuind la dezvoltarea pieței de capital din România. 

Noua emisiune de obligațiuni verzi se înscrie în demersurile companiei de aliniere la criteriile ESG (Environmental, Social and Governance), cu scopul de a genera dezvoltare economică durabilă, de a încuraja comportamentele responsabile față de mediu și de a reduce inegalitățile sociale. 

În ultimii trei ani, banca a emis obligațiuni în valoare de 3,75 miliarde de lei, fiind unul dintre principalii emitenți activi de la Bursa de Valori București. 

Emisiunea constă în obligațiuni senior nepreferențiale cu o maturitate de 5 ani și reprezintă a doua tranzacție cu obligațiuni verzi a BCR, urmând să fie listată la Bursa de Valori București. Obligațiunile au primit un rating pe termen lung de BBB+ din partea Fitch. 

Procesul de book building a evidențiat un interes puternic din partea investitorilor, astfel încât valoarea emisiunii a fost majorată de la minimum 350 milioane de lei la 702 milioane de lei, în timp ce randamentul de 95 bps peste randamentul titlurilor de stat, care se translatează la o rată dobânzii de 9,079%, reflectă performanța solidă a băncii. 

Distribuția a fost echilibrată între fonduri de pensii, administratori de fonduri, companii de asigurări și instituții de credit, beneficiind de asemenea de participarea notabilă a International Finance Corporation (IFC) si Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD).

©BCR/ By Mihnea Ratte www.instagram.com/mihnearatte/

„Rămânem consecvenți și extindem angajamentul nostru de a emite obligațiuni verzi, ca parte din viziunea noastră de transformare sustenabilă și pe termen lung a economiei românești. Investitorii sunt din ce în ce mai atenți la resursele pe care aleg să le susțină și ne bucură să vedem această preocupare tot mai prezentă în România. Este un semn de responsabilitate și totodată, de încredere în piața de capital, chiar și într-un context internațional dificil”, a declarat Sergiu Manea, CEO Banca Comercială Română.

Emisiunea de obligațiuni s-a dovedit una de succes încă de la început, în condițiile în care la finalul primei zile de subscriere registrul de ordine era acoperit la peste 500 milioane lei, cu mult peste suma minima vizată de 350 de milioane de lei. În cea de a doua zi, registrul de ordine a fost supra-subscris semnificativ, ceea ce a dus la decizia închiderii mai devreme a ofertei și la creșterea valorii emisiunii la 702 milioane lei. Volumul final reflectă angajamentul nostru față de piață în ceea ce privește planurile de emisiuni viitoare, precum și intenția ferma de a dezvolta o relație bazată pe încredere cu investitorii noștri.

Prin această emisiune, BCR a mai făcut un pas înainte în procesul de conformare cu reglementările Uniunii Europene privind capacitatea minimă pe care trebuie să o dețină băncile pentru a absorbi pierderile, cerințele minime pentru fonduri proprii și pasive eligibile (MREL) și ghidurile MREL, în conformitate cu strategia de rezoluție. 

Black Sea Oil & Gas a început producţia de gaze din Proiectul MGD

0

Platforma de producție Ana instalată la aprox.
120 km de ţărmul României, în largul Mării Negre

Black Sea Oil & Gas SA („BSOG”) împreună cu partenerii săi de concesiune, Petro Ventures Resources SRL („Petro Ventures”) şi Gas Plus Dacia SRL („Gas Plus”), anunță începerea ȋn această după-amiază a producţiei de gaze din Proiectul de Dezvoltare Gaze Naturale Midia („Proiectul MGD”) şi introducerea primelor gaze în Sistemul Naţional de Transport („SNT”). 

Anul acesta se estimează o producţie de 0,5 miliarde de metri cubi de gaze. Producţia la platou va fi de aproximativ 1 miliard de metri cubi de gaze/an pentru următorii trei ani din cei zece ani de viaţă estimaţi pentru zăcămintele Ana şi Doina.

Proiectul MGD este primul proiect nou de dezvoltare a gazelor naturale din platoul continental românesc al Mării Negre din ultimii 30 de ani și singurul proiect ȋn dezvoltare aflat în derulare astăzi. Acesta constă în cinci sonde de producţie (o sondă submarină la zăcământul Doina şi patru sonde de producţie la zăcământul Ana), o platformă de producţie monitorizată şi operată de la ţărm, amplasată pe zăcământul Ana şi o conductă submarină de 126 km care asigură transportul gazelor până la noua staţie de tratare a gazelor („STG”) din comuna Corbu, judeţul Constanţa. Gazele tratate sunt livrate în SNT la staţia de măsurare a gazelor aflată în incinta STG. 

Mark Beacom, Directorul General al BSOG, a declarat: „A fost un drum lung și plin de provocări pentru a ajunge, în sfârșit, în acest moment important pentru țară. Proiectul MGD a marcat o serie de premiere pentru România, toate realizate în timpul unei pandemii și, mai recent, a unui conflict în Ucraina care amenința să afecteze operațiunile din Marea Neagră.

Rezultatul tuturor acestor eforturi este că Proiectul MGD asigură nu doar 10% din cererea de gaze a României, ci și deschide calea, poate chiar utilizând infrastructura proiectului nostru, altor proiecte de dezvoltare din platoul continental al Mării Negre aparţinând României. De asemenea, acest proiect lansează o serie de inițiative de dezvoltare a energiei verzi, ceea ce face ca MGD să devină o infrastructură integrată de tranziție energetică.”

Despre BSOG si partenerii săi de concesiune

BSOG, deținută de Carlyle International Energy Partners şi Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, este o companie independentă de energie cu sediul în România care desfășoară operațiuni de dezvoltare a resurselor de gaze naturale. În prezent, portofoliul companiei este alcătuit din Proiectul MGD și două licențe de producţie gaze naturale, zăcămintele Ana și Doina din perimetrul XV Midia – Zona de Apă de Mică Adâncime în care BSOG deține o participație de 70%. BSOG este compania operatoare în numele parteneriatului cu Petro Ventures Resources SRL (20% participaţie) şi Gas Plus Dacia SRL (10% participaţie).

Gas Plus este al patrulea cel mai mare producător de gaze naturale din Italia activ în principalele sectoare ale industriei gazelor naturale, în special în domeniul explorării, producției, achiziției, distribuției și vânzării cu amănuntul. La 31 decembrie 2021, grupul avea 43 de concesiuni de exploatare situate pe întreg teritoriul Italiei, un total de aproximativ 1.800 de kilometri de rețea de distribuție în 40 de municipalități, deservind peste 60.000 de utilizatori finali, şi un număr de 159 de angajați. Gas Plus deține o participație de 10% în Proiectul MGD și două licențe de producţie gaze naturale, zăcămintele Ana și Doina din perimetrul XV Midia – Zona de Apă de Mică Adâncime 

Petro Ventures, un grup privat de investiții, deține o participație de 20% în Proiectul MGD și două licențe de producţie gaze naturale, zăcămintele Ana și Doina din perimetrul XV Midia – Zona de Apă de Mică Adâncime.

Accace România: Ce taxe și impozite plătesc companiile care angajează expați din Bulgaria, Ungaria sau România

0

 

Pe măsură ce companiile au ca obiectiv extinderea globală, angajarea transfrontalieră devine o parte esențială a agendei interne pentru majoritatea afacerilor. Accace România, una dintre principalele companii de consultanță de afaceri și externalizare servicii din Europa Centrală și de Est, prezintă un studiu asupra condițiilor fiscale pentru angajare transfrontalieră în țări precum Bulgaria, Ungaria și România. 

Potrivit reprezentanților Accace România, este reponsabilitatea angajatorilor dar și a angajaților să țină cont de orice activitate transfrontalieră sau de șederea în străinătate, care pot declanșa schimbări în obligațiile administrative față de țările în care se desfășoară activitatea. 

Acest lucru poate implica în mod specific raportarea șederii și a muncii în țara respectivă, schimbarea reședinței fiscale, diferite obligații fiscale ale salariatului și angajatorului în acea țară, precum și modificări ale obligațiilor de securitate socială

„Globalizarea, libertatea de circulație în cadrul Uniunii Europene și în întreaga lume au sporit furnizarea transfrontalieră de servicii și angajarea de persoane nerezidente mai mult ca oricând. Niciodată în istorie nu a fost atât de ușor să lucrezi pentru companii din alte țări, să faci afaceri sau să participi la proiecte din străinătate. Prin urmare, realizarea eventualelor obligații de raportare precum și implicații fiscale și de securitate socială legate de implicarea unui angajat care lucrează activ în străinătate sau angajarea unei persoane din altă țară, necesită o planificare strategică. În astfel de cazuri, angajatorul trebuie să ia în considerare rezidența fiscală a salariatului, locul de muncă, timpul petrecut și condițiile de muncă în străinătate”, a declarat Laura Ștefan, Managing Director Accace România.

În Bulgaria, rezidenții fiscali sunt impozitați pe venitul lor internațional, iar nerezidenții numai pe venitul lor din țară, care cuprinde o gamă largă de definiții legale. În general, acestea includ toate veniturile obținute ca urmare a activității economice pe întreg teritoriul Bulgariei. Astfel, cota de impozitare pe venitul personal în Bulgaria este de 10%.  

Contribuțiile la asigurările sociale în Bulgaria se plătesc atât de angajator (cotă de 14,12%), dar și de angajat (rată de 10,58%). Cota agreată a contribuțiilor la asigurări de sănătate este de 8%, din care 4,8% este plătită de angajator și 3,2% este plătită de angajat. Aceste rate sunt aplicabile atât cetățenilor bulgari, cât și celor din UE și Sud-Estul Europei supuși contribuțiilor bulgare de asigurări sociale. 

Pentru plata contribuțiilor, străinii au nevoie de un Număr Personal de Străin emis de către Agenția Națională de Venituri. Contribuțiile la asigurările de sănătate se calculează și se plătesc separat de impozitul datorat, iar raportarea și depunerea întregii plăți se face de către angajator. Dacă o persoană este angajată de mai mulți angajatori, toți sunt obligați să raporteze și să plătească contribuții de asigurări de sănătate, cu excepția cazului în care întregul venit al salariatului este mai mare decât baza maximă de calcul (3400 BGN). În cazul în care persoana străină nu este rezidentă a Bulgariei, primește venituri numai dintr-un contract de muncă, fără alte venituri și nu folosește avantaje fiscale, atunci nu este obligată să depună o declarație fiscală anuală. 

Care sunt condițiile fiscale pentru lansarea unui start-up în Bulgaria 

O prevedere cu totul nouă din  Legea pentru modificarea și completarea actului privind străinii în Bulgaria introduce „Startup Visa”. Prin aceasta, antreprenorii care vin din țări din afara UE pentru a începe o afacere în Bulgaria vor avea o posibilitate mai rapidă de a locui în țară. Ministerul Economiei stabilește dacă o persoană îndeplinește condițiile pentru un astfel de program. 

Astfel, pentru a primi „Startup Visa”, o persoană trebuie să dețină un certificat de proiect high-tech sau inovator eliberat de Ministerul Economiei, a devenit partener sau acționar la o companie bulgară după eliberarea unei vize de ședere pe termen lung sau deține cel puțin 50% din capitalul companiei. 

Ce impozit pe venit plătesc angajatorii în Ungaria 

În ceea ce privește Ungaria, impozitul pe venitul personal este de 15% aplicabil fără prag. Baza de impozitare se calculează din toate veniturile diminuate cu părțile neimpozabile ale venitului, dacă este cazul, cum ar fi alocațiile de bază de impozitare în funcție de starea familiei. Contribuțiile la asigurările sociale în Ungaria sunt împărțite în 18,5% cotă pentru angajat (împreună cu contribuția la pensie și la sănătate) și 13% pentru angajator. Înregistrarea salariului, inclusiv orice alte modificări ulterioare și plățile contribuțiilor angajatului și a părții angajatorului, se face de către angajator. Acest lucru este valabil și pentru angajatorii străini. 

Contribuțiile de asigurări sociale din Ungaria nu sunt acoperite de impozitul datorat, prin urmare sunt calculate și plătite separat lunar. În cazul în care salariatul este angajat la doi sai mai mulți angajatori, toți aceștia sunt obligați să raporteze și să plătească contribuțiile. 

Rezidentul fiscal maghiar care lucrează în altă țară sau mai multe alte țări este obligat să depună declarația fiscală până pe 20 mai. În cazul rezidentului fiscal al unei țări care lucrează în Ungaria, angajatorul este considerat plătitor și este obligat să raporteze și să rețină impozitul personal pe venitul lunar. 

În România, reședința fiscală împărțită
între mai multe țări, nu este recunoscută

Impozitul pe venitul persoanelor fizice din țară este de 10%. Baza de impozitare se calculează din venitul brut impozabil, diminuat din contribuțiile la asigurările sociale plătite de salariat, diminuat în continuare cu părțile neimpozabile din venit, dacă este cazul (exemplu: pensii facultative, training-uri, cadouri cu limita de buget). 

O persoană care lucrează în România și primește salarii de la angajatorii care nu au sediul social în țară are obligația de a declara impozit pe venit, în timp ce angajatorul nerezident este supus contribuțiilor la asigurările sociale în numele acestuia din urmă. Persoanele fizice nerezidente care lucrează în România pentru angajatori locali vor fi supuse impozitării locale conform legislației aplicabile. Astfel, acestea vor fi supuse impozitului pe venit lunar care va fi calculat, reținut și plătit de către angajator. 

Ghidul general al taxelor pentru mobilitatea globală poate fi consultat aici

XTB Polonia: Bitcoin va ajunge la 10.000 de USD? Provocările actuale de pe piața monedelor digitale

0
  • Sentimentul investitorilor și inflația crescută din SUA – printre cauzele scăderilor drastice ale monedelor virtuale.
  • Industria se mai confruntă cu o scădere a încrederii față de activele digitale și de serviciile financiare descentralizate, independente de sistemul bancar, se mai arată în analiza casei de brokeraj XTB Polonia.
  • Vânzările provocate de sentimentul de panică din trecut au generat uneori oportunități pe piața monedelor virtuale.
  • Prețul Bitcoin a scăzut cu până la 85% în timpul recesiunilor, iar acest lucru ar putea însemna o scădere a prețului în apropiere de 10.000 USD.

Ce a alimentat scăderea de pe piața activelor digitale?

Monedele digitale s-au aflat într-o tendință descendentă din noiembrie 2021, dar ultimele săptămâni au fost deosebit de dificile pentru activele virtuale. 

Pesimismul persistă nu numai în rândul investitorilor axați pe piața monedelor digitale, ci și în rândul celor orientați pe indicii bursieri, indici care, în ultimele șase luni, au avut una dintre cele mai slabe evoluții din istoria pieței de valori.

Ce se află în spatele declinului?

Datele îngrijorătoare de vineri din economia SUA, combinate cu sentimentul deja afectat al pieței, au provocat o scădere amplă a indicilor, fapt care a pus presiune și asupra monedelor digitale. 

Sentimentul consumatorilor ajuns la minime istorice și datele privind inflația surprinzător de ridicată din economia SUA reprezintă motive de îngrijorare cu privire la un ciclu de înăsprire monetară agresivă din partea Rezervei Federale.

Aprecierea monedelor virtuale a coincis cu o perioadă de politică monetară relaxată fără precedent și acest lucru nu este o coincidență. 

Beneficiarii acestui mediu economic au inclus Bitcoin și alte criptomonede mai mici, care pierd teren puternic astăzi pe fondul unei schimbări în politica băncii centrale și a accentuării aversiunii față de risc în rândul investitorilor.

Teoria conform căreia Bitcoin reprezintă o modalitate de protecție a valorii împotriva inflației, pe care fanii activelor digitale au încercat să o promoveze, se dovedește până acum a fi nefondată, iar oferta limitată de Bitcoin s-a dovedit a fi un argument insuficient pentru apreciere

Monedele digitale, ca active riscante similare cu acțiunile tehnologice, tind să se afle în primul rând al scăderilor atunci când sentimentul investitorilor se deteriorează. 

În același timp, ei pot obține câștiguri puternice atunci când apetitul pentru risc se accentuează și sentimentul se îmbunătățește. 

Ca și în cazul acțiunilor, evaluările activelor digitale sunt determinate în principal de lichiditatea pieței și de prețul banilor. 

Din vara lui 2020, primul factor era din abundență, în timp ce prețul capitalului era extrem de scăzut. Acum se inversează lucrurile într-un ritm accelerat.

Odată cu creșterea inflației și a incertitudinii, oportunitățile de investiții pentru investitorii de retail se diminuează. Instituțiile financiare sunt conștiente de acest lucru și pot renunța la achizițiile majore de monede digitale, până când se asigură că economia globală se îmbunătățește. 

Vânzările  provocate de sentimentul de panică din trecut au generat uneori oportunități pe piața monedelor virtuale. 

Cu toate acestea, nu există evenimente la orizont care ar putea determina marii investitori să revină pe această piață în viitorul apropiat.

Care sunt principalele probleme de pe piața monedelor digitale?

Inflația și prețul banilor nu sunt totul. Zilele recente au fost, de asemenea, pline de evenimente relevante pentru această piață. 

Industria se confruntă cu o scădere a încrederii față de activele digitale și de serviciile financiare descentralizate promovate în 2021, independente de sistemul bancar.

Prăbușirea Luna a „semănat” incertitudine în rândul investitorilor, iar acest sentiment a fost alimentat recent de probleme cu rețeaua Ethereum, suspendarea retragerilor de la cea mai mare bursă de active digitale, Binance, și blocarea retragerilor și transferurilor la platforma financiară descentralizată Celsius.

Platforma a oferit forme avansate de așa-numitul „DeFi”, adică, printre altele, împrumuturi în criptomonede sau alte forme de credit. 

În acest moment, se pare că proiectul este în insolvență, iar asta înseamnă pierderi care se ridică la miliarde de dolari. 

Piața activelor digitale se teme de intervenții și de un audit mai larg din partea autorităților de reglementare, care ar putea expune fraude și scheme piramidale financiare în spațiul „DeFi”.

Îngrijorările investitorilor s-au accentuat și în jurul celei de-a doua criptomonede ca mărime, Ethereum, a cărei transformare în versiunea foarte anticipată 2.0 a fost din nou amânată de dezvoltatori. 

Toate acestea, combinate cu datele deloc îmbucurătoare din economie și corecțiile ample ale indicilor bursieri, au majorat nivelul ofertei pe piața monedelor digitale, provocând vânzări masive.

Când să ne așteptăm la o revenire a prețului Bitcoin?

Bitcoin este un activ extrem de volatil, dar în ultimii 12 ani a oferit investitorilor profituri mult mai mari decât indicele S&P 500 sau acțiunile marilor companii de tehnologie.

Piața monedelor virtuale este caracterizată  prin „reacții exagerate”, iar fluctuațiile prețurilor de câteva zeci de procente nu sunt neobișnuite pentru participanții săi.

Prezicerea unui minim pare acum extrem de dificilă, deoarece piața și circumstanțele macroeconomice sunt incomparabile cu anii precedenți.

Bitcoin a scăzut sub media sa mobilă pe 200 de săptămâni aproape de pragul de 22.000 de dolari, ceea ce a dus la scăderi suplimentare de preț cu zeci de procente în ciclurile precedente. 

Prețul Bitcoin a scăzut cu până la 85% în timpul recesiunilor, iar acest lucru ar însemna o scădere a prețului în apropiere de 10.000 USD

Catalizatorul unei astfel de mișcări ar putea fi posibilul colaps al monedei stabile Tether, a cărei capitalizare este de șapte ori mai mare decât Celsius și ale cărei fundamente sunt la fel de discutabile.

În același timp, situația nu este obligatoriu să se repete. În ciclurile anterioare, implicarea instituțiilor pe piața activelor digitale și gradul de conștientizare generală a participanților pe piața monedelor digitale au fost reduse în comparație cu situația de astăzi. 

Cu toate acestea, dacă băncile centrale semnalează o abordare mai agresivă a politicii monetare și incertitudinea de pe piața largă nu reușește să găsească un catalizator pentru stabilizare, contextul ar putea declanșa perturbări suplimentare pe piața activelor digitale.

Bitcoin a spart în jos suportul multianual stabilit de media mobilă pe 200 de săptămâni (SMA 200). Grafic pe o scară logaritmică. 

Sursa: xStation 5