În februarie 2022, lumea a fost șocată de invazia Ucrainei de către Federația Rusă. Războiul are un impact devastator asupra vieții umane și provoacă distrugeri economice în ambele țări și va duce la pierderi economice semnificative în regiunea Europei și Asia Centrală (ECA) și în restul lumii. Este al doilea șoc major în doi ani care declanșează o contracție economică în regiune, producția în 2022 fiind estimată să se contracte cu 4,1% – de două ori mai puternică decât recesiunea din 2020 din cauza pandemiei de COVID-19.
Țările din regiune se pregăteau deja pentru o încetinire a redresării din cauza COVID-19 care a început în 2021, din cauza creșterii și comerțului reduse, presiunilor inflaționiste, preocupărilor privind sustenabilitatea datoriei și creșterii ratelor dobânzilor. Între preocupări s-au numărat și perturbările continue legate de COVID-19 și escaladarea tensiunilor geopolitice. Războiul a contribuit la deteriorarea perspectivelor, iar impactul economic al conflictului este resimțit prin mai multe canale, inclusiv piețele de mărfuri și piețele financiare, legăturile comerciale și de migrație și încrederea investitorilor.
Țările învecinate ECA sunt susceptibile de a suferi daune economice considerabile din cauza legăturilor lor puternice comerciale, financiare și de migrație cu Rusia și Ucraina. Rusia este un exportator major de energie și metale industriale, iar Rusia și Ucraina furnizează împreună peste 25% din exporturile mondiale de grâu. Europa este dependentă în special de energia rusă, cu 47% din gaze naturale și 25% din petrol importat din Rusia. Armenia, Georgia, Kazahstanul și Turcia importă peste 75% din grâu din Rusia și Ucraina, iar multe țări din Orientul Mijlociu și Africa se bazează pe importurile de grâu și alte mărfuri din Rusia și Ucraina, ceea ce ar putea duce la insecuritate alimentară.
Lipsa aprovizionării și prețurile mai mari la energie și alimente va alimenta inflația, afectând țările din regiune, precum și restul lumii. Mai mult decât atât, deși Rusia și Ucraina reprezintă mai puțin de 3% din exporturile globale, războiul și sancțiunile au deteriorat conectivitatea prin perturbarea rutelor comerciale și creșterea costurilor de transport și de asigurare. Acest lucru amplifică tensiunile existente asupra lanțurilor valorice globale, impactând o gamă largă de industrii, inclusiv alimentație, automobile, construcții, petrochimie și transport. Împreună cu prețurile mai mari ale mărfurilor, tensiunile suplimentare asupra lanțurilor valorice globale alimentează și mai mult presiunile inflaționiste.
Rusia este o destinație critică de export pentru multe țări din Europa de Est, Caucazul de Sud, Asia Centrală și țările baltice, reprezentând peste 10% din exporturile lor și aproximativ 25% pentru Armenia și peste 40% pentru Belarus. Remitențele din Rusia reprezintă aproape 30% din produsul intern brut în unele țări din Asia Centrală, cum ar fi Kîrgîzstan și Tadjikistan. Turiștii ruși și ucraineni reprezintă mai mult de 10% din sosirile în aproximativ jumătate din economiile ECA, inclusiv cele care depind de turism, cum ar fi Georgia, Muntenegru și Turcia.
Războiul și sancțiunile financiare împotriva Rusiei au împiedicat grav sistemul financiar al țării și au restrâns capacitatea acestuia de a-și îndeplini obligațiile financiare, producând șocuri mari sistemelor financiare din regiune și nu numai. Conflictul continuu este probabil să provoace slăbirea în continuare a încrederii investitorilor și reînnoirea ieșirilor de portofoliu și deprecierea monedei în regiune. Țările în mod deosebit expuse riscului sunt cele cu deficite mari de cont curent sau ponderi mari din datorii denominate în valută, deținute de nerezidenți sau pe termen scurt, și ar putea avea dificultăți să-și revină datoria sau să se confrunte cu obligații semnificativ mai mari de serviciu a datoriei.
Războiul provoacă și un val destabilizator de refugiați. Peste 4 milioane de oameni au fugit din Ucraina, peste jumătate trecând în Polonia și mulți intră în Ungaria, Moldova și România. Cu numărul de refugiați estimat că va crește în următoarele luni, țările gazdă vor trebui să facă față provocării de a-i găzdui. Resursele financiare suplimentare și ajutorul umanitar vor trebui mobilizate rapid pentru a extinde capacitatea și pentru a asigura furnizarea de servicii de bază. Războiul va crește sărăcia în regiune din cauza recesiunii și a inflației prețurilor alimentelor. În Ucraina, se estimează deja că 6,5 milioane de persoane sunt strămutate în interior și aproximativ o treime din populație are nevoie de asistență umanitară de urgență.
Academician IOAN-AUREL POP (foto) președintele Academiei Române
A scrie despre modelul economic (social-economic) românesc este un act de curaj și un prilej de mari controverse. Unii vor spune că nici nu există un asemenea model și că, dacă nu există, nici nu poate să aibă rădăcini. Ne delimităm de asemenea atitudini de frondă, cu aspect de sfidare a realității. Dacă nu am fi avut modele de viață economică, aplicate mai bine sau mai rău, nu am fi ajuns să existăm ca popor și ca stat până astăzi, am fi pierit în neantul istoriei, ca atâtea popoare și state. Este clar că am avut un fel de a fi în economie, că ne-am gospodărit într-un fel au altul, ca să putem produce cele necesare vieții. Poporul român există ca popor deplin constituit, după coordonatele sale de astăzi, din Evul Mediu și a apărut în istorie în același timp cu celelalte popoare romanice.
Evul Mediu românesc, ca și cel general european, a durat circa un mileniu, de pe la anii 500-600 până pe la 1500-1600. Atunci s-au pus temeliile economiei moderne.
Lumea europeană și, ulterior, toată lumea „civilizată” s-au obișnuit, de la Renaștere încoace (de la anii 1400-1500), să trateze Evul Mediu cu dispreț, dar și cu multă superficialitate, care au crescut mereu în timp, pe măsură ce perioada respectivă devenea tot mai îndepărtată și părea tot mai obscură. Cine nu a auzit expresii de genul „Evul Mediu întunecat”, „barbarie medievală” „întuneric medieval”, „comportament ca-n Evul Mediu”? Disprețul este conținut chiar în nume: cei doi termeni alăturați înseamnă „perioada mijlocie”, în sensul unei paranteze neinteresante, neimportante și chiar jenante, situate între luminoasa Antichitate clasică (greco-romană), care a oferit modelul sau idealul de cultură și civilizație, pe de o parte, și Renaștere, care s-a străduit să reînvie cât mai bine acest model antic, pe de altă parte.
Evaziunea este o frână serioasă pentru dezvoltarea României noastre, creând un cerc vicios, care face ca adevăratele măsuri de relaxare şi de stimulare fiscală să rămână simple intenții pe o coală de hârtie. Suma pierdută este uriașă! Pierdem 2.350 de lei pe secundă, adică 141.000 de lei pe minut și dacă vom continua să înmulțim ajungem la 15 miliarde de euro pe an.
Ce am putea face, în schimb, cu acești bani? Exemplele pot fi nenumărate: 6,5 kilometri de autostradă pe zi, adică 197 de kilometri de autostradă pe lună, am putea să construim, ipotetic vorbind, 27 de spitale regionale pe an sau 8 școli moderne în fiecare zi.
Pentru toate acestea însă, trebuie să „nu ne mai furăm căciula” singuri. Avem nevoie de o colectare mai bună și mai avem nevoie de stabilitate și predictibilitate fiscală, pentru a da o șansă României la normalitate. Iată cum motivează inițiatorii și o parte dintre susținătorii Pactului Pentru Fiscalitate nevoia unor principii sănătoase pe baza cărora să ne dezvoltăm sănătos țara.
DANIEL APOSTOL – co-inițiator Pactul Pentru Fiscalitate / fondator „România Durabilă”: „În calitate de fondator al proiectului România Durabilă, cu convingerea că nu vom avea niciodată o Românie durabilă fără o economie durabilă, consider că avem nevoie de câteva principii sănătoase, care să treacă din generație în generație și care să guverneze modul în care ne construim politicile publice și politicile de dezvoltare a economiei reale. Printre aceste politici, se găsesc, în mod evident, și politicile fiscale și știm foarte bine că în ultimii 30 de ani am suferit de prea multe modificări. De aceea, Pactul Pentru Fiscalitate, care a fost propus în urmă cu câțiva ani, revine în atenția noastră, a tuturor. El reprezintă o înțelegere națională pentru principii, pentru fundamente limpezi, care să conducă spre o fiscalitate ce stă în structura construcției unei economii durabile.”
ADRIAN MĂNIUȚIU – co-inițiator Pactul Pentru Fiscalitate / managing partner EM360: „Orice schimbare începe cu un prim pas, de aceea curajul de a nu aștepta ceva de la alții, de a te implica și de a încerca să miști câte puțin lucrurile este absolut esențial. În Pactul Pentru Fiscalitate este vorba despre asumare și despre acțiune. Avem o variantă nouă, 2022-2023, pentru că trăim niște vremuri mai tulburi și mai anormale decât ne-am fi așteptat vreodată. Este nevoie acum, mai mult ca niciodată, de consens, e important ca mediul de business să înțeleagă care îi sunt principiile de care are nevoie pentru ca lucrurile să funcționeze bine, e nevoie de un mediu politic ce trebuie să trateze transpartinic niște lucruri care pot să contribuie la dezvoltarea României și toate acestea sub o umbrelă a dialogului și a comunicării despre lucruri care ne pot ajuta pe fiecare dintre noi să trăim într-o Românie mai bună, mai stabilă, chiar dacă suntem înconjurați de foarte multă incertitudine. Pentru toate acestea este, însă, nevoie de bani. Fără bani nu se va face niciodată nimic și pentru a avea bani ai nevoie de o economie funcțională și de o fiscalitate, care să știe, pe de-o parte, cum să extragă sumele potrivite din economie și cum să le redistribuie, iar, pe de altă parte, ai nevoie de o economie care să se ghideze după niște principii sănătoase, simple ale echilibrului și ale echității. Par lucruri generale, par lucruri teoretice, dar fără de care o Românie de mâine nu are cum să funcționeze.”
RĂZVAN ORĂȘANU – co-inițiator Pactul Pentru Fiscalitate / președinte Asociația „Ține de Noi”: „La un moment dat am numărat 268 de modificări ale Codului fiscal, făcute în cascadă, unele lună de lună. Și vorbim doar despre legislația primară, nu despre hotărârile de guvern și despre tot ce înseamnă legislația terțiară. Lucrurile acestea nu pot continua așa și de aceea avem nevoie de o ancoră de stabilitate, avem nevoie de un Pact Pentru Fiscalitate și avem nevoie de politici publice făcute profesionist, așezat, în sprijinul dezvoltării economice a României.”
GABRIEL BIRIȘ – avocat / cofondator și partener Biriș Goran: „De ce discutăm din nou despre Pactul Pentru Fiscalitate? Cred că cel mai bun răspuns la această întrebare ni-l oferă o lectură a textului din 2014. Dacă în urma acestei lecturi ne vom întreba cum ar fi arătat România din punctul de vedere al echilibrelor macroeconomice sau bugetare, din punctul de vedere al datoriei publice, din punctul de vedere al vulnerabilităților pe care România și le-a amplificat în ultimii ani, da, e nevoie de discutarea punerii fiscalității românești pe principii. Inclusiv pe principiul din Constituție care spune că cetățenii sunt egali în fața legii, fără privilegii și fără discriminări. Toate aceste privilegii și/sau discriminări nu fac decât un singur lucru: ne divizează nația și distrug solidaritatea!”
Prof. univ. dr. MIRCEA COȘEA – Academia de Științe Economice: „Un „pact” este o înțelegere între două sau mai multe părți asupra unui concept sau asupra oricărui alt obiectiv care se cere îndeplinit în interesul tuturor celor care sunt de acord să participe la înțelegerea respectivă. Am putea vorbi și despre „un pact asupra fiscalității”? Evident că da, deoarece există o astfel de necesitate în economiile și societățile moderne, unde atât democrația, cât și normele participative au înlăturat arbitrarul și tirania autocratică. Fiscalitatea, ca proces de atragere și de utilizare a resurselor, este elementul vital al existenței unei entități naționale, dar și instrumentul esențial în orientarea și susținerea dezvoltării și progresului economic și social. Tocmai datorită acestor funcții importante pentru viața și dezvoltarea societății, fiscalitatea are nevoie în lumea modernă de o înțelegere și de o susținere cât mai largă, din partea tuturor participanților la economia reală, fapt sintetizat printr-o relație stabilă, echilibrată și responsabilă între stat și populație. România are acum nevoie, mai mult ca niciodată, de această relație corectă dintre stat și cetățean, care să se reflecte simbolic într-un „pact” menit să crească încrederea cetățeanului contribuabil în capacitatea statului de a utiliza sursele bugetare acumulate în interesul prezent și viitor al acestuia.”
Acad. prof. dr. LUCIAN ALBU – IPE, Academia Română: „Tranziția spre un sistem fiscal stabil și deci predictibil este un prim semnal al adâncirii integrării României în Uniunea Europeană, un pas fundamental în pregătirea armonizării politicilor fiscale la nivel comunitar. Dar înainte chiar de construirea sa sunt necesare acțiuni în sensul echilibrării bazelor de impozitare (precum între muncă și capital, între producție și consum, între sector public și sector privat ș.a.). Știut fiind că instrumentul creșterii ratei fiscalității are o limită naturală peste care încasările statului scad dramatic, respectarea și aplicarea fermă a legislației fiscale devine o alternativă esențială pe latura punitivă a politicii fiscale.”
GABRIEL SINCU – consultant fiscal: „În anul în care democrația modernă din România împlinește vârsta mesianică de 33 de ani, este momentul unei schimbări de paradigmă în fiscalitate. Politica fiscală oportunistă și bazată pe interesele unui grup sau altul, pro-ciclică și fără fundament economic, trebuie înlocuită cu una ancorată în realitatea secolului XXI, într-un sistem fiscal în care toți contribuabilii participă în mod echitabil la binele comun. Acest lucru trebuie să vină la pachet cu responsabilitatea în cheltuirea banului public și cu un sistem de administrare fiscală care să iasă definitiv din mentalitatea și din practicile fanariote. M-am alăturat acestui demers în speranța că vocea noastră, a unui grup de profesioniști cu mulți ani de experiență în domeniu, va fi ascultată, iar România va putea să devină locul preferat de acțiune al cât mai multor investitori de calibru.”
EDLER András-György – președinte Camera de Comerț și Industrie Covasna: „O fiscalitate stabilă înseamnă predictibilitate pentru mediul de afaceri și tocmai de aceea noi, Camera de Comerț și Industrie a României, susținem această inițiativă: Pactul Pentru Fiscalitate.”
***
Profesorul Lucian Boia, un cunoscut istoric, spunea: „Necazul e că ceea ce nu merge într-o societate ajunge să strice şi ceea ce merge”. Tocmai din acest motiv, Pactul Pentru Fiscalitate își propune să identifice greșelile trecutului, pentru a învăţa din ele şi, mai ales, pentru a nu le repeta.
În ultimele 6 luni, am auzit în numeroase rânduri comentarii care făceau referire la situația ingrată cu care se confruntă băncile centrale, fiind puse în fața unei alegeri imposibile: abordează frontal inflația sau încearcă să evite recesiunea? Alegere imposibilă deoarece o creștere susținută a dobânzilor menită să frâneze inflația ar duce la o încetinire economică. Pe de altă parte, o creștere lentă a dobânzilor, care ar proteja creșterea economică, nu ar elimina presiunile inflaționiste. Adepții celei de a doua abordări aduc ca un argument suplimentar faptul că inflația este indusă de ofertă și nu de consum.
Întrebarea de o mie de puncte este: oare nu cumva tocmai această indecizie riscă să ducă la apariția stagflației? Adică o situație în care nici inflația nu e ținută sub control și nici economia nu crește. Însă vestea bună este că marile bănci centrale încep să își amintească de principalul obiectiv pe care ar trebui să-l aibă: asigurarea stabilității prețurilor.
Prima esta Fed, banca centrală americană, care a anunțat un calendar de creștere agresivă a dobânzilor, în pofida încetinirii economice. Chiar dacă creșterea negativă din trimestrul 1, de -0,4%, tocmai a fost publicată, nu am nicio îndoială că ea nu a fost o surpriză pentru Fed. Astfel de valori nu sunt furnizate peste noapte, existând calcule intermediare. Deci declarațiile legate de creșterea dobânzilor au fost făcute în cunoștință de cauză.
De ce ignoră Fed această încetinire? Pentru că banca centrală se uita la întreaga poză, care arată că dinamica negativă a fost indusă de variații ale stocurilor și de creșterea importurilor (cu impact negativ în calculul PIB) în urma accelerării consumului. Dar sper să fie mai mult decât atât.
Sper ca Fed să dea tonul unei întoarceri la normalitate. Ce înseamnă normalitate? Renunțarea la „drogul” tipăririi de bani de dragul anulării ciclurilor economice.
Până la criza din 2008, succesiunea alternantă a perioadelor de creștere economică și recesiune era privită ca o normalitate. În perioadele faste economic, băncile centrale dozau creșterea prin dobânzi mai ridicate și, eventual, creșterea rezervelor minime obligatorii. În perioade de recesiune, dobânzile erau coborâte, iar lichiditatea din piața monetară creștea prin scăderea rezervelor minime obligatorii. În paralel, guvernele își măreau deficitele bugetare, stimulând prin proiecte publice cererea agregată. Dar finanțarea deficitelor o făceau exclusiv prin intermediul investitorilor financiari.
Din păcate însă, o măsură excepțională precum relaxarea cantitativă, ce a însemnat în esență crearea de monedă în cantități foarte mari în contextul crizei din 2008, a sfârșit prin a fi folosită abuziv. Faptul că, în pofida teoriilor economice, o astfel de măsură nu a generat inflație în deceniul ce a urmat crizei a făcut ca noul „buton” să fie folosit fără nicio reținere de băncile centrale. Astfel, ele au renunțat de bună voie (?) la independența lor, transformându-se în finanțatori ai propriilor state și susținători ai politicilor guvernelor.
„Drogul” magic descoperit părea să dea puteri supranaturale, inclusiv posibilitatea de a evita recesiunile. Ciclurile economice puteau să dispară. Creșterea cu procente mai mari sau mai mici era singura variantă posibilă și singura variantă acceptată de investitori. Ca urmare, băncile centrale și-au pierdut independența nu doar față de politic, dar au devenit și prizonierele burselor, a căror cădere era de neacceptat.
Din păcate, timp de peste un deceniu, băncile centrale au fost prea slabe ca să iasă din acest joc și să închidă tiparnița. Ce importanță avea că nu le lipseau instrumentele necesare care să le indice cu precizie dozajul optim al tipăririi de bani? Aparent, uitaseră capitolul introductiv al cărților de economie care încep prin a spune că macroeconomia nu este o știință exactă.
Odată cu apariția contextului pandemic, „drogul” magic a stat din nou la loc de cinste. Numai că, nu-i așa, durerile mai mari necesită doze mai mari. Nicio surpriză deci că relaxarea cantitativă a depășit cu mult ceea ce „îndrăzniseră” băncile centrale să facă în perioada crizei. Și revenirea în „V” a economiilor a fost pe măsură. De fapt, a fost cu supramăsură pentru că, așa cum spuneam, băncile centrale nu au avut în niciun moment un instrument care să măsoare exact consecințele măsurilor lor, aflate în afara oricărei „hărți”.
Motiv pentru care au trebuit să constate că, da, tipărirea de bani în neștire produce în final inflație. Să nu uităm că presiunile inflaționiste erau deja prezente în economie cu multe luni înainte de invazia Rusiei, care acum este considerată ca fiind principala cauză a puseului inflaționist. Stimularea excesivă a consumului făcuse ca oferta să nu poată crește în ritmul cererii. De aici, creșteri de prețuri pe toată linia, începând cu energia, materiile prime și terminând cu transportul internațional, totul pe fondul unei cereri explozive.
În aceste condiții, afirmația că inflația nu ar fi produsă de consum, ci doar de ofertă, e discutabilă. Răul originar a fost produs de chiar băncile centrale printr-o proastă calibrare a intervențiilor lor și prin utilizarea excesivă a creării de monedă.
Din acest motiv, cred că recunoașterea faptului că prioritatea numărul 1 ar trebui să fie aducerea inflației sub control este de bun augur, chiar dacă asta poate duce la o recesiune temporară. Până la urmă, perioadele de recesiune sunt acele momente care forțează mediul de afaceri să își revizuiască eficiența și modelele de business, să vină cu soluții inovatoare menite să permită relansarea afacerii pe baze mai sănătoase. Greu să mai fi motivat pentru așa ceva în epoca banilor gratis care îți garantează o creștere economică neîntreruptă.
Prioritizarea inflației în fața creșterii economice o vedem înmugurind și în Europa unde atitudinea ultrarelaxată a doamnei guvernator al Băncii Centrale Europene este acum înlocuită de o accelerare a ieșirii din programul de cumpărare a titlurilor de stat, adică de relaxare cantitativă. Spre deosebire însă de SUA, UE este la mâna pieței de hidrocarburi, fiind un mare importator. În acest context, orice întrerupere dintr-un motiv sau altul a importurilor de hidrocarburi va avea efectul unei frâne puternice peste care BCE nu vrea să suprapună o creștere de dobândă pripită.
Cum stă România? Momentan suntem încă indeciși în stabilirea priorităților, încercând să navigăm între inflație și creștere economică, ca să nu mai punem la socoteală și cursul de schimb. Ca urmare, inflația continuă să crească peste așteptările care oricum erau ridicate. Faptul că creșterea de dobândă este prea timidă este sugerată de faptul că dinamica creditelor depășește dinamica depozitelor bancare. Adică situația este exact inversă celei care ar permite reducerea inflației. De altfel, ultimele cifre legate de evoluția comerțului cu amănuntul ne arată o creștere an la an de 5,6% ușor peste media Uniunii Europene.
În acest context, cred că trebuie să fim conștienți că o inflație mare are un efect mult mai puternic asupra avuției populației decât o stagnare economică temporară sau chiar ușoară recesiune. Și asta pentru că inflația erodează nu doar puterea de cumpărare a salariilor prezente, ci erodează valoarea reală a tuturor economiilor acumulate de populație de-a lungul anilor. Din acest motiv, în cazul unei inflații mari, principalul perdant este populația, în timp ce bugetul de stat câștigă prin veniturile inflatate, prin finanțarea la dobânzi real negative și prin devalorizarea soldului datoriei publice. În cazul unei recesiuni și a inflației mici, principalul perdant este bugetul de stat și parțial populația mai ales prin creșterea șomajului. Paradoxal, în România, salariile celor ce și-au păstrat locul de muncă au continuat să crească chiar și în perioade de recesiune.
În același timp, poate ar trebui să ne întrebăm dacă în condițiile unei piețe a muncii tensionate, în care cererea depășește oferta, creșterea economică nu ar trebui calibrată astfel încât să nu producă o creștere în spirală a salariilor și inflației. Rate înalte de creștere economică cu o forță de muncă în declin nu pot duce decât la inflație, atâta vreme cât demografia este negativă, sistemul educațional nu e capabil să producă mai mulți oameni calificați, iar investițiile nu sunt suficient de mari pentru a micșora dependența de factorul uman.
Iar în final o precizare. Se vorbește în ultima vreme de inevitabilitatea unei crize economice apropiate. O stagnare sau o recesiune economică nu este echivalentă cu o criză. Până la urmă și această spaimă este și ea o consecință a lumii „ireale” create de relaxarea cantitativă, a obișnuinței ca economiile să evolueze doar în creștere. De fapt, recesiunile sunt și ele o parte a volatilității economice prin care a progresat societatea umană într-o perioadă în care eram mai puțin comozi, iar banii aveau un preț.
Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă al României
Agricultura, una dintre cele mai importante ramuri ale economiei, revine în atenția publică în special în perioade de criză. Avem un război la graniță care a venit imediat după criza generată de pandemie. În astfel de momente se pune mult mai vizibil problema despre hrană și tot acum se deschid și noi oportunități de dezvoltare. Avem nevoie de o agricultură durabilă care să fie capabilă să răspundă nu doar actualelor provocări, dar și celor viitoare. Pentru acest lucru însă, trebuie să știm care sunt principalele avantaje și dezavantaje în momentul de față.
Agricultura, una dintre cele mai importante ramuri ale economiei, revine în atenția publică în special în perioade de criză. Avem un război la graniță care a venit imediat după criza generată de pandemie. În astfel de momente se pune mult mai vizibil problema despre hrană și tot acum se deschid și noi oportunități de dezvoltare. Avem nevoie de o agricultură durabilă care să fie capabilă să răspundă nu doar actualelor provocări, dar și celor viitoare. Pentru acest lucru însă, trebuie să știm care sunt principalele avantaje și dezavantaje în momentul de față.
În România există un potențial încă nevalorificat, de recunoaștere și promovare a produselor locale și de includere a acestora în schemele de calitate naționale și UE, din cauza aspectelor cauzate de promovarea deficitară a produselor agroalimentare românești, slaba asociere între producători. Produsele obținute din materie primă locală, ca și cele provenite de la animale crescute în condiții superioare de bunăstare, contribuie la crearea de locuri de muncă, creșterea valorii adăugate și a valorii de piață a acestora, fiind necesară conștientizarea consumatorului referitor la calitatea produselor cu tradiție care fac parte din cultura națională, valorificarea patrimoniului imaterial local, dar și la importanța asigurării siguranței și securității alimentare.
Contribuția agriculturii la Produsul Intern Brut
Cele mai recente date (2020) arată o reducere a ponderii agriculturii în PIB la 3,5% – acest lucru nu înseamnă însă neapărat o reducere a indicatorilor economici privind activitatea agricolă, ci poate fi explicat și printr-o rată de creștere mai mică decât restul economiei. Suprafața agricolă a României și avantajele factorilor naturali reprezintă o oportunitate astfel încât agricultura să redevină un motor durabil al economiei românești, mai ales în actualele condiții.
Efectele schimbărilor climatice
România beneficiază de resurse naturale în stare bună, însă sistemele de management al riscului și serviciile prin care riscurile climatice și sanitare potențiale pot fi aplanate sunt insuficient studiate și mediatizate. Un exemplu este seceta, care, în lipsa unor sisteme de irigare adecvate, are o influență puternică asupra producției agricole. Între 2015 și 2019, conform raportărilor oficiale se vede o scădere semnificativă a suprafețelor afectate de fenomene meteorologice adverse. Cea mai importantă scădere se remarcă la secetă, unde pe lângă evoluțiile temperaturilor, se observă și efectele unui început de revitalizare a sistemelor de irigații.
Datele privind efectele schimbărilor climatice trebuie interpretate însă pe perioade mai lungi de timp. De mare interes este zona S-V Oltenia, unde a apărut fenomenul de deșertificare. Creșterea temperaturii medii anuale va aduce cu siguranță provocări serioase pentru acest sector, care are nevoie de investiții serioase pentru a fi rezilient și durabil.
Rata de ocupare a forței de muncă în sectorul agricol
România este statul membru al Uniunii Europene cu cea mai ridicată rată a ocupării în agricultură, simultan cu fenomenul paradoxal care atestă faptul că multe ferme agricole românești se confruntă cu un deficit de forță de muncă specializată. Conform datelor oferite de Eurostat, în anul 2018 29,4% dintre cetățeni activau în agricultură, cu 10% mai mult decât următorul stat, Bulgaria. State europene dezvoltate, ca Germania, au sub 1,5% dintre persoane ocupate în agricultură.
Tinerii în agricultură
Sectorul agricol se confruntă cu un grad ridicat de îmbătrânire în rândul proprietarilor și managerilor de ferme. În același timp, cu toate că pentru veniturile au ajuns la niveluri decente, sectorul încă se confruntă cu o penurie de forță de muncă
Tinerii din mediul rural sunt slab reprezentați numeric, conform datelor statistice de la nivelul anului 2019, reprezentând puțin peste 29% din totalul populației rural.
Raportul dintre numărul managerilor de ferme de sub 40 ani ce revin la un manager mai mare de 55 ani reflectă gradul de îmbătrânire a forței de muncă din sectorul agricol (11,2 manageri sub 40 ani la 100 manageri peste 55 de ani, sau la 10 manageri de peste 55 de ani avem un singur manager sub 40 de ani).
Sunt unele programe de finanțare dedicate tinerilor fermieri. Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) aprobase la începutul anului finanțarea a 485 de proiecte, fiecare în valoare de 40.000 de euro, doar pentru tineri fermieri din diaspora. De asemenea, prin fondurile europene, din fondurile noii Politicii Agricole Comune tinerii fermieri vor putea primii finanțări de maxim 100.000 euro, față de limita anterioară de 70.000 euro. Foarte important este, însă, ca zona rurală să devină atractivă. Conform ministrului Agriculturii aproape 70% dintre tinerii fermieri care au beneficiat de fonduri europene de câte 40.000 de euro pentru a face afaceri agricole în perioada de programare 2014-2020 „fie au abandonat afacerile, fie au plecat într-o altă direcție”.
Educația agricolă este foarte importantă pentru viitorul acestui domeniu. Scăderea numărului de licee cu profil agricol s-a produs concomitent cu reducerea numărului de absolvenți. O soluție ar putea fi încurajarea sistemului de învățământ profesional în sistem dual, proiect pe care Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă îl sprijină.
81% dintre cetățeni sunt de părere că se impun măsuri de convingere a tinerilor să se orienteze spre agricultură ca domeniu de activitate, conform datelor din barometrele realizate în cadrul proiectului România Durabilă.
Balanța comercială a României
Cele mai recente date arată că deficitul comercial al României a crescut cu 1,8 miliarde de euro în primele trei luni ale anului față de primul trimestru din 2021.
Deficitul de balanță comercială reprezintă una dintre cele mai mari provocări pentru România. În ceea ce privește sectorul agricol, România exportă materii prime și produse cu valoare adăugată mică și importă produse cu valoare adăugată mare. Soldul a început să devină negativ în 2015, în contextul creșterii de importuri. Chiar dacă și la exporturi s-au înregistrat creșteri, acestea nu au fost suficiente pentru a preveni un deficit de balanță comercială. De la -89,2 milioane euro în 2015, deficitul comercial s-a adâncit continuu până la -1.153,2 milioane euro în 2018, valoare care a fost depășită la finele anului 2019 și a ajuns la -1.247 milioane euro. Cele mai recente date arată că în 2020 deficitul a ajuns la aproape -2.000 milioane euro, pe fondul creșterii importurilor și al scăderilor privind exporturile. Industria alimentară din România încă are decalaje semnificative în ceea ce privește valoarea adăugată a produselor agricole în raport cu capacitatea de producție a produselor agricole autohtone. Trebuie încurajată procesarea de produse agricole în România, iar Guvernul României prin Ministerul Agriculturii pune mare accent pe dezvoltarea
Risipa alimentară
În spațiul mediatic românesc și internațional există îngrijorări legate de o eventuală criză alimentară cauzată de limitarea exporturilor din Ucraina din cauza războiului. Conform comunicărilor făcute de reprezentanții Organizației Națiunilor Unite, riscuri sunt în primul rând pentru țările sărace, din Africa. Pe plan național, în momentul de față, trebuie să fim precauți, dar nu trebuie în niciun caz să alimentăm panica, mai ales că România este una dintre țările europene aflate în topul producției de cereale și alte culturi agricole.
În acest context, revin în atenția publică discuția despre risipa alimentară. Conform studiului Food Waste Index Report 2021, în 2020 aproximativ 70 kg de mâncare erau risipite anual de fiecare cetățean român. Cantitatea este în scădere la 129 kg/persoană/an în 2016, dar rămâne la un nivel ridicat. Pe lângă cadrul legal care prevede reglementări pentru operatorii economici în vederea diminuării risipei, sunt necesare și campanii de educare și conștientizare a consumatorilor finali.
Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă în colaborare cu Ministerul Agriculturii a inițiat o astfel de campanie în urma căreia CNA a inclus pe lista spoturilor de informare publică recomandate un clip pentru conștientizarea impactului risipei alimentare la nivelul populației: „Risipa alimentară înseamnă bani aruncați!”
Păduri întregi, ape curate, resurse drămuite putem avea inclusiv prin recurs la economia circulară. Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor își intensifică susținerea acesteia, angrenând instituții din subordine, organizații neguvernamentale, autorități locale. „Economia circulară este o activitate producătoare de venit!”, reamintește ministrul mediului, apelor și pădurilor, Tánczos Barna.
„Curățăm România!”, o campanie inclusiv pentru schimbarea unor mentalități
Campania națională „Curățăm România!” a pornit în aprilie, sub sloganul „Vrem o țară fără deșeuri abandonate!” Obiectivele sunt de ecologizare, informare, conștientizare asupra cerinței de păstrare a unui mediu curat. Ministrul Tánczos Barna face o retrospectivă a primei luni: „Campania aceasta presupune în primul rând un efort menit să schimbe mentalități. Peste 500.000 de kg de deșeuri abandonate au fost adunate în cele aproximativ 1.500 de acțiuni de ecologizare și conștientizare la care au participat aproximativ 20.000 de angajați ai instituțiilor aflate în subordinea/sub autoritatea/în coordonarea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor și aproximativ 30.000 de voluntari.
Au avut loc «dialoguri verzi» cu aproximativ 5.000 de elevi și cadre didactice implicate în ateliere, demonstrații, discuții, lecții deschise cu diferite teme legate de problemele de mediu. Zeci de primării au realizat acțiuni în colaborare cu instituțiile noastre fără să mai aștepte finanțarea de la Administrația Fondului pentru Mediu și doar 191 de UAT-uri au depus dosare de finanțare a campaniei, în valoare totală de aproximativ 1.900.000 lei. Există, la nivel de județ, echipe de lucru coordonate de instituția prefectului formate din reprezentanți ai tuturor serviciilor deconcentrate ale MMAP, ai consiliului județean, ai asociațiilor de dezvoltare intercomunitară (ADI), ai inspectoratului școlar județean, care lucrează cu sprijinul structurilor Ministerului Afacerilor Interne”.
Reținem din rezultatele primei luni a campaniei:
Regia Națională a Pădurilor Romsilva
770 de acțiuni de ecologizare la care au participat 18.316 angajați ai Romsilva de la 300 de ocoale silvice și 17 administrații ale parcurilor, respectiv 24.450 voluntari (cetățeni, unități de învățământ, instituții locale, ONG-uri etc.)
406.746 kg deșeuri, din care 31.414 kg hârtie și carton, 170.627 kg materiale plastice, 25.304 kg materiale metalice, 40.495 kg sticlă, 39.326 kg materiale provenite din demolări/dezmembrări (moloz, obiecte ceramice, cauciucuri, electronice, electrocasnice etc.) și 99.580 kg alte deșeuri (menajere și nespecificate)
Administrația Națională Apele Române
600 de acțiuni de ecologizare la care au participat aproximativ 3.000 de angajați, în colaborare cu peste 300 de primării, 1500 de voluntari, peste 150 de unități de învățământ
251.801 kg deșeuri abandonate
Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării
17.185 kg de deșeuri (în principal plastic, sticlă, hârtie/carton și metal)
15 acțiuni de ecologizare pe raza UAT-urilor Crișan, Sulina, Somova, Ceatalchioi, Chilia, Jurilovca, Corbu la care au participat 35 de angajați ai ARBDD și peste 549 de voluntari
Ținte pentru reciclarea deșeurilor la nivelul Uniunii Europene stabilite prin Directiva cadru privind gestionarea deșeurilor statelor membre: 50% în 2020, 55% până în 2025, 60% până în 2030, 65% până în 2035. România a ratat deja ținta de 50% în anul 2020. În România, rată de reciclare a deșeurilor municipale abia a ajuns la 14%.
Agenția Națională pentru Protecția Mediului
265.374 kg deșeuri abandonate adunate în cadrul acțiunilor la care au participat cele 42 agenții care s-au implicat în activități de ecologizare organizate de UAT-uri sau alte instituții de mediu locale
Peste 3200 de cadre didactice și elevi din 12 județe implicați în diferite activități în parteneriat cu ISJ
Garda Națională de Mediu
peste 564.000 kg de deșeuri colectate în acțiuni comune cu 520 de UAT-uri, cu Romsilva, ANAR, cu agențiile pentru protecția mediului din 33 de județe
160 de acțiuni de control dispuse în toate țara
140 de acțiuni de ecologizare și „dialoguri verzi” în care au fost implicate școli
peste 2.000 de apeluri la implicare și mesaje de conștientizare lansate la nivel național
Generații cărora suntem datori să le lăsăm resurse
Campania națională „Un’ Doi Trei” are ca scop educarea și informarea cetățenilor cu privire la importanța colectării separate a deșeurilor de ambalaje la sursă. Asociația OIREP Ambalaje, organizație profesională de profil, beneficiază în derularea ei de susținerea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor. Organizațiile prin care se concretizează Campania sunt Clean Recycle, Ecologic 3R Ambalaje, Eco-Rom Ambalaje, Eco Synergy, Financiar Recycling, GreenPoint Management. Green Resources Management.
Ideea de bază a campaniei este „Desfaci. Folosești. Arunci unde & cum trebuie – să colectăm separat este simplu, de bun simț, normal, civilizat”.
Geanin Șerban, președintele Asociației OIREP Ambalaje, apreciază că „o bună gestionare a deșeurilor de ambalaje pornește încă din gospodăria oamenilor, iar comportamentul corect al acestora de a sorta va aduce neîntârziat rezultate concrete, contribuind la o comunitate mai curată și mai sănătoasă, dar și la trecerea spre o economie circulară”.
Ca expert în problematica de mediu, Mihaela Frăsineanu, director executiv al Asociației OIREP Ambalaje, își exprimă bucuria față de receptivitatea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, partener în campanie: „Suntem convinși că printr-o implicare exemplară a autorităților și investind în educarea cetățenilor, Romania se poate schimba în bine în ceea ce privește creșterea reciclării și combaterea problemelor de mediu”.
Ministrul Tánczos Barna conchide referitor la asemenea demersuri, evidențiindu-le inclusiv în sensul lor de „datorie pentru copiii și nepoții noștri”, ei formând „generațiile cărora suntem datori să le lăsăm resurse”.
Transformarea digitală a administrațiilor fiscale și noile reglementări care pun un accent tot mai mare pe transparența raportărilor legate de plata taxelor determină companiile din întreaga lume să implementeze sisteme informatice de ultimă generație, de tip Next Generation Entreprise Resource Planning (NextGen ERP), astfel că 24% dintre acestea utilizează deja astfel de soluții, iar 86% sunt în curs de implementare, reiese din studiul Deloitte Tax Transformation Trends – Technology in Focus. Această evoluție are loc în contextul în care 70% dintre companiile participante anticipează că accesul direct al autorităților fiscale la sistemelor lor financiare va crește în următorii trei ani.
Reprezentanții companiilor estimează că procesul se va intensifica odată cu implementarea celor doi piloni ai reformei Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), convenită prin acordul semnat de aproape 140 de state în anul 2021, respectiv impozitul minim pe profit la nivel global și distribuirea profiturilor între jurisdicțiile de proveniență. De altfel, 60% dintre companiile care lucrează deja într-un sistem NextGen ERP susțin că acesta le permite să realizeze analize mai sofisticate, necesare în contextul noilor reglementări. Prin comparație, în companiile care nu au implementat încă un astfel de sistem, capacitatea de analiză este de aproape trei ori mai redusă.
Nouă din zece companii din România vor investi în recalificare și traininguri pentru angajații din departamentele financiare, pe măsură ce implementează și utilizează noi tehnologii în activitățile zilnice, arată concluziile celei mai recente ediții a studiului Deloitte CFO Survey România, efectuat în rândul a peste 100 de directori financiari din România. Ariile departamentelor financiare în care companiile vor investi cu prioritate în formare sunt planificarea și analiza financiară, contabilitatea și controlul, mai arată studiul. Ritmul lent de recalificare a angajaților reprezintă și unul dintre cele mai mari obstacole în implementarea transformării digitale în companii, după cum menționează 30% dintre participanții la studiu, la fel ca nivelul investițiilor necesare (49%) și gradul scăzut de digitalizare a instituțiilor publice (42%).
Consiliul de Administrație al Băncii Naţionale a României, întrunit în ședința din 10 mai 2022, a hotărât următoarele:
majorarea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 3,75 la sută pe an, de la 3,00 la sută pe an, începând cu data de 11 mai 2022;
majorarea ratei dobânzii pentru facilitatea de creditare (Lombard) la 4,75 la sută pe an, de la 4,00 la sută pe an și creșterea ratei dobânzii la facilitatea de depozit la 2,75 la sută, de la 2,00 la sută pe an, începând cu data de 11 mai 2022;
păstrarea controlului ferm asupra lichidității de pe piața monetară;
menținerea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei și în valută ale instituțiilor de credit.
Rata anuală a inflației a consemnat un nou salt în luna martie 2022, urcând la 10,15 la sută, de la 8,53 la sută în februarie, în principal ca efect al accentuării scumpirii alimentelor procesate și combustibililor, sub impactul creșterii abrupte a cotațiilor mărfurilor agroalimentare și țițeiului, odată cu invadarea Ucrainei de către Rusia și cu impunerea sancțiunilor internaționale.
În trimestrul I 2022, rata anuală a inflației a înregistrat astfel o nouă creștere substanțială (de la 8,19 la sută în decembrie 2021) și peste așteptări, cu o contribuție însă mult mai modestă din partea componentelor exogene ale IPC, în condițiile aplicării schemelor de plafonare a prețurilor la energie pentru populație. Pe acest fond, scăderile de dinamică consemnate de prețurile energiei electrice și gazelor naturale pe ansamblul trimestrului I au contrabalansat în bună măsură influențele creșterii ample a prețului combustibililor și a prețurilor LFO.
Rata anuală a inflației CORE2 ajustat și-a accentuat considerabil trendul ascendent în trimestrului I 2022, inclusiv față de previziuni, mărindu-se de la 4,7 la sută în decembrie 2021, la 7,1 la sută în martie. Evoluția ei continuă să reflecte efectele majorărilor ample cvasi-generalizate ale cotațiilor materiilor prime, prioritar agroalimentare, și ale costurilor crescute cu energia și transportul, alături de influențele blocajelor în lanțuri de producție, potențate pe plan intern de cotele înalte ale așteptărilor inflaționiste pe termen scurt, de reziliența cererii pe anumite segmente, precum și de ponderea însemnată deținută în coșul de consum de produsele alimentare și de cele importate.
Prin urmare, creșterea accentuată a ratei anuale a inflației în trimestrul I 2022 a continuat să fie determinată de șocurile globale pe partea ofertei, amplificate în acest interval de declanșarea războiului din Ucraina și de sancțiunile instituite, ce au accelerat ascensiunea puternică a inflației pe plan mondial, inclusiv în numeroase state europene. Astfel, creșteri mari ale ratei anuale a inflației, inclusiv a celei de bază, au fost consemnate în multe țări din Europa și în SUA, în condițiile unei situații macroeconomice fără precedent în ultimele decenii.
Rata medie anuală a inflației IPC și cea calculată pe baza indicelui armonizat al prețurilor de consum (IAPC – indicator al inflației pentru statele membre UE) au crescut în martie 2022 la 6,5 și la 5,6 la sută, de la 5,0 la sută, respectiv, 4,1 la sută, în luna decembrie 2021.
Noile date statistice reconfirmă comprimarea activității economice cu 0,1 la sută în trimestrul IV 2021 față de trimestrul precedent, ca urmare a deteriorării semnificative a performanțelor agriculturii, evoluție ce implică menținerea excedentului de cerere agregată la o valoare scăzută în acest interval, în linie cu previziunile din februarie, inclusiv ca efect al revizuirii recente a datelor statistice privind evoluția PIB în cursul anilor 2020 și 2021.
Se reconfirmă, totodată, scăderea dinamicii anuale a PIB la 2,4 la sută în trimestrul IV 2021, de la 6,9 la sută în precedentele trei luni, pe seama slăbirii considerabile a ritmului absorbției interne. În schimb, exportul net și-a redus aportul negativ la avansul PIB, în condițiile în care scăderea dinamicii anuale a volumului importurilor de bunuri și servicii a devansat-o pe cea a volumului exporturilor. Pe acest fond, creșterea anuală a soldului negativ al balanței comerciale a decelerat semnificativ față de trimestrul III, dată fiind și restrângerea decalajului nefavorabil dintre variația prețurilor importurilor și cea a prețurilor exporturilor. Deficitul de cont curent și-a mărit însă substanțial avansul în termeni anuali, sub influența deteriorării balanței veniturilor secundare, ponderea acestuia în PIB majorându-se astfel la 7,0 la sută pe ansamblul anului 2021, de la 5,0 la sută în 2020.
Cele mai recente date și analize indică o reaccelerare ușoară a creșterii economiei în trimestrul I 2022, urmată însă de o cvasi-stagnare în trimestrul II, sub impactul războiului din Ucraina și al sancțiunilor asociate. Evoluția PIB din trimestrul I implică totuși o descreștere ușoară a dinamicii lui anuale și în acest interval, pe fondul continuării manifestării unui efect de bază, după cum arată și indicatorii cu frecvență ridicată.
Astfel, menținerea cvasi-constantă a ritmului anual de creștere a comerțului cu amănuntul și a celui auto-moto în intervalul ianuarie-februarie a fost acompaniată de scăderea puternică a acestuia pe segmentul serviciilor prestate populației. Dinamica anuală a producției industriale a s-a mărit totuși ușor, revenind astfel în teritoriul pozitiv, iar volumul lucrărilor de construcții și-a accelerat considerabil creșterea în termeni anuali. Totodată, majorarea ceva mai pronunțată consemnată pe ansamblul celor două luni de variația anuală a importurilor de bunuri și servicii în raport cu cea a exporturilor reflectă cu precădere efectul nefavorabil al evoluțiilor prețurilor externe. Acesta a determinat însă o accentuare semnificativă a creșterii deficitului comercial față de aceeași perioadă a anului trecut, dar mai modestă a deficitului de cont curent, în condițiile ameliorării balanței veniturilor secundare, inclusiv pe seama intrărilor de fonduri europene de natura contului curent.
În același timp, efectivul salariaților din economie și-a prelungit ascensiunea ușoară în primele două luni din 2022, dar în contextul unor evoluții neuniforme la nivel sectorial, în timp ce rata șomajului BIM a rămas constantă în trimestrul I, la 5,7 la sută, vizibil peste valorile pre-pandemice și semnificativ deasupra minimului istoric consemnat în august 2019. Deficitul de forță de muncă raportat de companii și-a accelerat însă creșterea, inclusiv în debutul trimestrului II, rămânând totuși semnificativ sub vârful din anii pre-pandemie, iar intențiile de angajare pe orizontul apropiat de timp s-au redresat în aprilie, mai ales în comerț și servicii – probabil și ca urmare a ridicării restricțiilor de mobilitate –, dar mai modest în industrie, inclusiv în contextul efectelor și incertitudinilor generate de războiul din Ucraina și de sancțiunile instituite.
Pe piața financiară, principalele cotații ale segmentului monetar interbancar au continuat să crească relativ alert în perioada recentă, sub impulsul majorării ratei dobânzii de politică monetară din aprilie, precum și pe fondul controlului ferm exercitat de banca centrală asupra lichidității de pe piață și al așteptărilor privind creșterea pe mai departe a ratei dobânzii-cheie. La rândul lor, randamentele titlurilor de stat și-au prelungit ori și-au accentuat traiectoria ascendentă, inclusiv sub influența unei noi deteriorări a sentimentului investitorilor financiari față de piețele din regiune, în contextul războiului din Ucraina, dar și al expectațiilor privind creșterea relativ mai alertă a ratei dobânzii de către Fed. Totodată, rata medie a dobânzii la depozitele noi la termen și-a accelerat considerabil creșterea în martie și pe ansamblul trimestrului I 2022. În această conjunctură, cursul de schimb leu/euro s-a menținut relativ stabil și în luna aprilie.
Dinamica anuală a creditului acordat sectorului privat și-a stopat ascensiunea în martie, dar la un nivel deosebit de înalt, de 15,7 la sută (15,8 la sută în februarie), în contextul intensificării puternice a activității de creditare, mai cu seamă pe segmentul societăților financiare, și cu un aport în creștere, dar relativ modest, al programelor guvernamentale. Ponderea componentei în lei în creditul acordat sectorului privat a continuat să se mărească, ajungând la 72,7 la sută. În ședința de astăzi, Consiliul de administrație al BNR a analizat și aprobat Raportul asupra inflației, ediția mai 2022, document ce încorporează cele mai recente date și informații disponibile.
Prognoza actualizată evidențiază o nouă deteriorare considerabilă a perspectivei inflației, în condițiile în care traiectoria prognozată a dinamicii ei anuale cunoaște o amplă revizuire suplimentară în sens ascendent pe întregul orizont de prognoză, sub impactul puternic al șocurilor globale pe partea ofertei, amplificate și prelungite de războiul din Ucraina și de sancțiunile impuse Rusiei.
Astfel, rata anuala a inflației este așteptată să-și accentueze ascensiunea în trimestrul II 2022 și să descrească doar gradual în următoarele patru trimestre, dar mai alert ulterior, pe fondul unor ample efecte de bază și în condițiile restrângerii excedentului de cerere agregată spre valori cvasi-nule. Prin urmare, dinamica inflației va urca probabil considerabil peste nivelurile previzionate anterior și va coborî la niveluri de o cifră doar în semestrul II 2023, rămânând deasupra intervalului țintei la finele orizontului prognozei.
Determinante pentru noua perspectivă a inflației sunt majorările mult mai ample anticipate ale prețurilor alimentelor procesate și combustibililor, precum și ale prețurilor gazelor naturale și energiei electrice, al căror impact inflaționist va fi însă atenuat substanțial până în martie 2023 de schemele de plafonare a prețurilor la energie pentru consumatorii casnici, dar se va evidenția pregnant ulterior, contrabalansând parțial și temporar influențele de sens opus venite din efecte de bază și din corecții probabile ale cotațiilor mărfurilor energetice.
Incertitudini sunt totuși asociate impactului prezumat, dar și duratei, schemelor de plafonare a prețurilor la energie extinse până în luna martie 2023, iar riscuri notabile continuă să vină din evoluția cotațiilor materiilor prime, mai ales a celor agroalimentare și energetice, precum și din acutizarea/prelungirea blocajelor în lanțuri de producție și aprovizionare, în contextul războiului din Ucraina și al sancțiunilor asociate.
Războiul din Ucraina și sancțiunile impuse Rusiei amplifică însă considerabil și incertitudinile și riscurile la adresa perspectivei activității economice, implicit a evoluției pe termen mediu a inflației, prin efectele potențial exercitate, pe multiple căi, asupra puterii de cumpărare și încrederii consumatorilor, precum și asupra activității, profiturilor și planurilor de investiții ale firmelor, dar și prin afectarea economiei europene/globale și a percepției de risc asupra economiilor din regiune, cu impact nefavorabil asupra costurilor de finanțare.
O sursă importantă de incertitudini și riscuri rămâne, de asemenea, absorbția fondurilor europene, în special a celor aferente programului Next Generation EU, care este condiționată de îndeplinirea unor ținte și jaloane stricte în implementarea proiectelor aprobate.
Incertitudini și riscuri sunt însă asociate și conduitei politicii fiscale, având în vedere cerința continuării consolidării bugetare în contextul procedurii de deficit excesiv și al tendinței generale de înăsprire a condițiilor de finanțare, dar într-o conjunctură economică și socială dificilă pe plan intern și global, marcată puternic de războiul din Ucraina și de sancțiunile instituite.
Deosebit de relevante sunt, de asemenea, perspectiva conduitei politicilor monetare ale BCE și Fed, precum și nivelul și dinamica majorării ratelor dobânzilor reprezentative de către băncile centrale din Cehia, Polonia și Ungaria.
În ședința de astăzi, 10 mai 2022, pe baza evaluărilor și a datelor disponibile în acest moment, precum și în condițiile incertitudinilor extrem de ridicate, Consiliul de administrație al BNR a hotărât majorarea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 3,75 sută pe an, de la 3,00 la sută pe an, începând cu data de 11 mai 2022. Totodată, s-a decis majorarea ratei dobânzii pentru facilitatea de creditare (Lombard) la 4,75 la sută pe an, de la 4,00 la sută pe an, și creșterea ratei dobânzii la facilitatea de depozit la 2,75 la sută pe an, de la 2,00 la sută, precum și păstrarea controlului ferm asupra lichidității de pe piața monetară. De asemenea, Consiliul de administrație al BNR a decis menținerea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei și în valută ale instituțiilor de credit.
Deciziile CA al BNR urmăresc ancorarea anticipațiilor inflaționiste pe termen mediu, precum și stimularea economisirii prin creșterea ratelor dobânzilor bancare, în vederea readucerii durabile a ratei anuale a inflației în linie cu ținta staționară de 2,5 la sută ±1 punct procentual, într-o manieră care să contribuie la realizarea unei creșteri economice sustenabile.
BNR monitorizează atent evoluțiile mediului intern și internațional și utilizează instrumentele de care dispune în vederea îndeplinirii obiectivului fundamental privind stabilitatea prețurilor pe termen mediu.
Noul Raport trimestrial asupra inflației va fi prezentat publicului într-o conferinţă de presă organizată în data de 12 mai 2022, ora 11:00. Minuta deliberărilor privind adoptarea deciziei de politică monetară în cadrul ședinței de astăzi va fi publicată pe website-ul BNR în data de 20 mai 2022, la ora 15:00.
Conform calendarului anunțat, următoarea ședință a CA al BNR dedicată politicii monetare va avea loc în data de 6 iulie 2022.
Ancuța-Carolina Stanciu redactor-șef al FinancialIntelligence.ro
Datoria publică a României a crescut considerabil în ultimii ani, triplându-se după 2008, iar în acest an a trecut de 50% din PIB Efectele creșterii datoriei publice: reducerea economisirii și creșterea costului finanțării externe
Datoria publică a României a crescut considerabil în ultimii ani, triplându-se după 2008, iar în acest an a trecut de 50% din PIB, inclusiv din cauza prefinanțării din componenta de împrumut a PNRR, care a influențat acest indicator. Totuși, datoria publică autohtonă este încă la o cotă rezonabilă în context UE, datoria publică a zonei euro fiind de circa 90% din PIB.
La începutul anului, analiștii CFA România estimau că datoria publică va ajunge la 52,5% din PIB în 12 luni. Potrivit lui Adrian Vasilescu, consultant de strategie la BNR, datoria publică, deși a depășit 50% din PIB, este cu 10 procente sub plafonul maxim. „Asta înseamnă că avem o marjă de 10 puncte procentuale până la sunetul de alarmă, când am putea ajunge la linia roșie, de 60%. Totuși, datoria publică e în creștere an de an. Dar nu stăm bine cu dinamica, care a ajuns la 50% din PIB. Nu cred că sunt șanse să se oprească repede”, a spus Adrian Vasilescu, pentru Europa Liberă.
Datoria publică a României a depășit, pe metodologie UE, pragul de 50% din PIB atât în ianuarie cât și în februarie 2022, potrivit unui document al Ministerului Finanțelor Publice (MFP). Legea responsabilității fiscal-bugetare spune că trecerea acestui prag obligă autoritățile să conceapă un plan de redresare fiscală.
Ministrul Finanțelor Publice, Adrian Câciu, spune că, deocamdată, nu se are în vedere implementarea măsurilor de reducere a datoriei stipulate în Legea responsabilității fiscal-bugetare odată cu depășirea acestui prag, fiind încrezător că datoria publică va scădea sub 50% din PIB până la sfârșitul anului.
În actualele condiții macroeconomice, piețele financiare nebancare au un potențial mare de creștere și ar putea susține mai mult economia.
Dăianu: „Depășirea pragului de 50% a datoriei publice raportată la PIB era inevitabilă”
Ministerul de Finanțe ar trebui să se concentreze pe construcția și execuția unui program de consolidare fiscal-bugetară, astfel încât să stabilizeze datoria publică, a anunțat, recent, la Profit TV, Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal.
„Depășirea pragului de 50% a datoriei publice raportată la PIB era inevitabilă. Nu se putea altfel, în condițiile în care noi avem deficite foarte mari. Am avut nenorocirea pandemiei, acum avem criza energetică și un război care afectează întreaga lume. În asemenea circumstanțe este extrem de greu să ceri unui guvern să reducă deficitul bugetar în 2-3 ani într-un mod semnificativ (…) Nu faptul că datoria publică a depășit 50% este problema. Ce trebuie să ne intereseze pe toți este să reușim să stabilizăm datoria publică cât mai repede, nu la calendele grecești”, a spus Daniel Dăianu.
Ionuț Dumitru: „Orice punct procentual în plus la datoria publică a României adaugă 0,5 puncte procentuale din PIB la costul cu dobânzile”
Consolidarea fiscală a început, dar trebuie să conștientizăm cu toții că problema este încă nerezolvată, iar ajustarea deficitului bugetar doar pe partea de cheltuieli e o iluzie, a declarat, recent, economistul-șef al Raiffesen Bank, Ionuț Dumitru.
Orice punct procentual în plus la datoria publică a României adaugă 0,5 puncte procentuale din PIB la costul cu dobânzile, a declarat, recent, economistul-șef al Raiffesen Bank, Ionuț Dumitru, explicând: „Pe partea de cheltuieli, evident că având o anvelopă bugetară foarte mică, avem o problemă cu sustenabilitatea facturii sociale în cadrul bugetar pe care îl avem astăzi. Adică salariile și asistența socială «mănâncă» peste 90% din ceea ce bugetul are astăzi ca resurse din taxe și impozite. Or, lucrul acesta nu poate fi susținut «a la long». Să crezi că poți ajusta pe partea de cheltuieli foarte mult cred că iar e o iluzie și trebuie să ne gândim cum creștem acel 27% nu la standarde europene, dar măcar la un 32-33% din PIB, cât e media țărilor din jurul nostru, din Europa Centrală și de Est. Deficitul nostru bugetar este estimat, anul acesta, la 6,9% de către Comisia Europeană, cel mai înalt deficit din Europa, într-un mediu în care dobânzile peste tot în lume cresc. Orice punct procentual în plus la datoria publică ne adaugă 0,5 puncte procentuale din PIB la costul cu dobânda. Deci, spațiul fiscal ne este îngustat și de creșterea de dobânzi, a costurilor de finanțare care te obligă la o consolidare și mai accentuată”.
Nicu Marcu: Piețele financiare nebancare, potențial mare de creștere, în actualele condiții macroeconomice
Două dintre efectele cunoscute ale creșterii datoriei publice sunt reducerea economisirii și creșterea costului finanțării externe, având ca efect direct prezența mai pronunțată a statului pe piețele interne, de unde se finanțează și companiile private. O consecință pe care o resimțim deja în această perioadă este creșterea dobânzilor, deci un acces mai dificil la finanțările bancare.
Nicu Marcu, președintele Autorității de Supraveghere Financiară, este de părere că, în actualele condiții macroeconomice, piața de capital ar putea fi o sursă de finanțare pentru mediul privat.
Domnia sa a precizat pentru jurnalul.ro: „Anul 2021 a venit cu noi recorduri pentru piața de capital, inclusiv în ceea ce privește numărul de listări. Peste 20 de companii au venit pe bursă doar anul trecut. România are încă foarte mult loc de creștere în această zonă. Interesul există, după cum ne arată numărul de companii nou listate, dar și datele aferente primelor trei luni din acest an. Valoarea tranzacțiilor la Bursa de Valori București a depășit 5 miliarde de lei (peste un miliard de euro) în primul trimestru al acestui an, dublu față de perioada similară a anului trecut, un record istoric”.
În ceea ce privește fondurile private de pensii, președintele Nicu Marcu spune că relația între acestea și bugetul statului este una directă, semnificativă și bidirecțională, dezvoltarea fondurilor însemnând în mod real și acces mai ridicat al statului la surse de finanțare: „La sfârșitul anului 2021, fondurile private de pensii (Pilonul II și Pilonul III) acumulau active totale de peste 92,5 miliarde de lei, adică peste 7,8% din PIB. Este o sumă semnificativă și nu trebuie uitat că cea mai mare parte a acesteia (în jur de 96%) o reprezintă activele fondurilor de pensii Pilon II, unde contribuția este obligatorie prin lege și va crește, așa cum s-a anunțat relativ recent, cu un punct procentual, până la 4,75% din salariul brut. Relația între stat și fonduri este însă una bidirecțională, pentru că, la rândul său, sistemul, adică cei aproximativ 7,8 milioane de contribuabili participanți, ajută bugetul să se finanțeze, în condițiile în care circa 60% din active sunt investite în titluri de stat. Amintesc aici că ASF a eliminat, prin derogare de la lege, limita maximă de 70% pentru deținerile de titluri de stat ale fondurilor. Este un sprijin atât pentru administratori, care pot merge într-o măsură mai importantă către active mai sigure în perioade cu volatilitate mare, cât și pentru bugetul statului”.
După criza financiară din 2008-2012, s-au instituit mai multe mecanisme menite să protejeze piețele financiare nebancare. „România a adoptat deja o serie de măsuri menite să protejeze piețele amintite în eventualitatea unei noi crize și își actualizează legislația concomitent cu celelalte țări membre. Iar crearea uniunii piețelor de capital este doar unul dintre proiectele mari la care România participă”, a mai afirmat președintele ASF, pentru Jurnalul.
Eugen Rădulescu, BNR: România are cel mai mare cost al îndatorării publice din Uniunea Europeană
România are cel mai mare cost al îndatorării publice din Uniunea Europeană, precum și o expunere foarte mare a sectorului bancar față de administrația publică, a declarat recent șeful Direcției stabilitate financiară din Banca Națională a României (BNR), Eugen Rădulescu.
„Avem problema reinflamării inflației. Aici, Slavă Domnului, nu mai suntem singuri. Am ajuns la două cifre, ceea ce speram să nu se mai întâmple vreodată, dar toată Uniunea Europeană este pe aici. Avem cel mai înalt cost al îndatorării publice. Rata dobânzii pe termen lung, care este criteriu de Maastricht, este la noi de peste 5%, în timp ce Bulgaria ar 0,31, Cehia 2,53, Polonia 3,03 și Ungaria 4,05. Noi suntem mai sus decât toate aceste țări. De ce? Pentru că avem cele două deficite gemene care vor apăsa din ce în ce mai greu asupra costului îndatorării României. În același timp, avem o expunere foarte mare a sectorului bancar față de administrația publică. Suntem singura țară unde în ultimii ani continuă să crească această pondere. Am ajuns la peste 25% în decembrie, anul trecut. Celelalte țări care au niveluri relativ mai scăzute totuși înregistrează o tendință de scădere a expunerii sectorului bancar față de sectorul public. Principalul risc este că, pe măsură ce dobânzile vor crește și dobânzile vor crește, băncile să înregistreze pierderi care să le facă și mai reticente în a finanța deficitul public”, a spus Eugen Rădulescu.
Mircea Coșea: Datoria publică penalizează cetățenii obișnuiți, nu pe cei care au creat împrumuturile
Cei care ar urma să fie penalizați de creșterea datoriei publice la peste 50% din PIB, adică a măsurilor pe care trebuie să le ia guvernul conform Legii responsabilității fiscale, sunt cetățenii, a declarat, recent, profesorul Mircea Coșea, pentru Hotnews. „În momentul în care ajungi la o asemenea situație (de creștere a datoriei publice la peste 50% din PIB – n.r.), ar trebui ca cei care au dus la această situație să răspundă într-o formă sau alta”, a spus el, pentru HotNews.ro.
Profesorul Coșea a spus: „Noi nu avem niciun fel de informație în legătură cu modul în care au crescut aceste datorii publice pe timpul guvernării Orban-Cîțu. Am văzut o creștere nemaiîntâlnită în România la niște costuri și nu avem niciun fel de informații cu privire la modul în care s-au folosit banii. Atunci sigur că ar trebui să existe o responsabilitate, dar nu există”.
Mircea Coșea spune că trebuie făcut un plan de austeritate pentru stoparea cheltuielilor și datoriilor. Potrivit domniei sale, este posibil ca salariile și pensiile să fie înghețate pe anumită perioadă, iar generațiile viitoare vor plăti împrumuturile de acum.
La începutul anului, Mircea Coșea susținea că România ar trebui să se ferească „extraordinar de mult” să depășească limita de 50% în privința datoriei publice. În opinia profesorului Coșea, România nu ar fi trebuit să depășească 50% pentru că asta este limita capacității ei de rambursare.
OCDE: În absența consolidării fiscale, datoria publică ar urma să crească la niveluri nesustenabile în următoarele decenii
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) a recomandat României reîncadrarea finanțelor publice pe o traiectorie sustenabilă, avertizând că, în absența consolidării fiscale, datoria publică ar urma să crească la niveluri nesustenabile în următoarele decenii.
„Deși încă moderată, datoria publică a crescut rapid de la criza financiară globală. Măsurile fiscale de sprijin din timpul pandemiei au contribuit la sporirea gradului de îndatorare publică, dar evoluția a fost cauzată, parțial, și de măsurile expansioniste din trecut, inclusiv reforma pensiilor din 2019. Conform Planului Național de Redresare și Reziliență, autoritățile române au început o nouă reformă a sistemului de pensii. Fără reformă, creșterea costurilor îmbătrânirii populației ar putea determina ca nivelul datoriei publice să depășească 100% din PIB până în 2040, dacă creșterea acestor costuri nu este compensată de măsuri de consolidare”, avertizează OCDE.
Menținerea datoriei la un nivel prudent este crucială pentru reziliența economiilor care recuperează decalajele, expuse la riscurile financiare globale. Aproximativ jumătate din datoria publică este denominată în valută, și 40% este deținută de nonrezidenți, expunând România la șocurile adverse, în special în contextul sporirii instabilității pe piețele financiare. De departe costurile de împrumut ale României sunt cele mai ridicate din UE, din cauza primei de risc peste medie a țării, ceea ce reflectă percepția investitorilor privind situația fiscală a României în raport cu alte țări din Europa, apreciază instituția.
„Stabilizarea nivelului datoriei publice ca procent din PIB va necesita eforturi semnificative de consolidare. Guvernul intenționează o reducere progresivă a deficitului fiscal la 2,9% din PIB până în 2024, dar încă nu au fost clar identificate măsurile compensatorii. Consolidarea ar trebui să înceapă cu seriozitate din 2022, dacă redresarea va fi atât de solidă cum se estimează. Măsurile care stimulează potențialul de creștere pot atenua presiunile fiscale. În special, creșterea participării pe piața forței de muncă și reducerea muncii la negru pot extinde semnificativ baza impozabilă. În paralel, România are spațiu masiv de manevră pentru îmbunătățirea veniturilor și eficientizarea cheltuielilor. Acestea pot fi realizate prin revizuirea sistemului de pensii, sporirea gradului de respectare a obligațiilor fiscale, în timp ce impozitele vor produce denaturări mai mici. Reformele fiscale pot ajuta la reechilibrarea cheltuielilor, spre măsuri de sprijinire a creșterii, în timp ce este redus deficitul”, consideră OCDE.
* Legea responsabilității fiscal-bugetare – limite pentru datoria publică calculată conform metodologiei Uniunii Europene:
1. Dacă datoria publică depășește 45% din produsul intern brut, dar se situează sub 50% din produsul intern brut, Ministerul Finanțelor Publice prezintă Guvernului un raport privind justificarea creșterii datoriei și prezintă propuneri pentru menținerea acestui indicator la un nivel sustenabil.
2. Dacă datoria publică depășește 50% din produsul intern brut, dar se situează sub 55% din produsul intern brut: a) Guvernul prezintă public și aplică în cel mai scurt timp un program pentru reducerea ponderii datoriei publice în produsul intern brut; b) programul prevăzut la lit. a) cuprinde, fără a se limita la acestea, și măsuri care determină înghețarea cheltuielilor totale privind salariile din sectorul public; c) măsurile cuprinse în programul prevăzut la lit. a) se aplică prin aprobarea unui act normativ la nivel de lege, astfel încât să se asigure aplicabilitatea măsurilor într-un termen cât mai scurt, cel mai târziu în semestrul următor celui în care s-a constatat depășirea procentului de datorie publică.
3. Dacă datoria publică depășește 55% din produsul intern brut, dar se situează sub 60% din produsul intern brut: a) se aplică prevederile pct. 2; b) Guvernul inițiază măsuri care să determine înghețarea cheltuielilor totale privind asistența socială din sistemul public; c) măsurile prezentate potrivit lit. b) se aplică prin aprobarea unui act normativ la nivel de lege, astfel încât să se asigure aplicabilitatea acestora într-un termen cât mai scurt, cel mai târziu în semestrul următor celui în care s-a constatat depășirea procentului de datorie publică.
4. Dacă datoria publică depășește 60% din produsul intern brut: a) se aplică prevederile pct. 3; b) Guvernul inițiază și aplică un program de reducere a datoriei publice potrivit prevederilor art. 10; c) măsurile cuprinse în programul prevăzut la lit. b) se aplică prin aprobarea unor acte normative la nivel de lege, prin care să fie identificate măsuri urgente de reducere a deficitului bugetar și a datoriei publice, cel mai târziu în semestrul următor celui în care s-a constatat depășirea procentului de datorie publică.
5. Prevederile pct. 2, 3 și pct. 4 lit. a) nu se aplică în condițiile manifestării unor circumstanțe extraordinare, dacă neaplicarea nu periclitează sustenabilitatea datoriei publice pe termen mediu și lung.
Ministerul Finanțelor a anunțat recent măsurile pe care intenționează să le ia pentru a limita nivelul datoriei.
– Intensificarea investițiilor publice în anul 2022, acestea fiind estimate să ajungă la 7,2% din PIB, în creștere de la aproximativ 5% în 2021. Investițiile publice sunt așteptate să aibă un impact pozitiv asupra potențialului de creștere al economiei, mai ales în condițiile unei perspective economice afectate de incertitudini generate de tensiunile geo-politice, creșterea prețurilor produselor energetice, blocajele pe lanțurile de aprovizionare, înăsprirea condițiilor financiare, etc. În plus, România va beneficia considerabil de pe urma mecanismelor de finanțare europene pe care le are la dispoziție. Astfel, în cadrul politicii de coeziune 2021-2027, România are alocate fonduri europene în valoare de 31,35 miliarde euro, iar prin mecanismul de redresare și reziliență, are un buget alocat de 29,2 miliarde euro.
– Implementarea PNRR va presupune realizarea de reforme și investiții în domenii cheie ale economiei (infrastructură, educație, sănătate, agricultură, mediu și energie), care vor spori considerabil potențialul de creștere sustenabilă, sprijinind digitalizarea economiei și tranziția verde.
– Guvernul a prioritizat o serie de proiecte investiționale, în funcție de eficiența economică a acestora. Cele mai mari investiții rămase de finanțat ar urma să fie realizate în domeniile transporturi (87%, cu precădere pentru feroviar, metrou și rutier) și sănătate (cca 7%).
