Modul de concepere a sistemelor de gaze în România, amplasarea surselor la distante mari de centrele de consum, depletarea zăcămintelor de gaze în ultimii 25 de ani, comportamente şi mentalităţi în neconcordanta cu elementele de piaţă concurenţială, lipsa aplicării legislaţiei etc., determina nesatisfacerea cererii de gaze naturale în perioada rece a anului fără importuri de gaze. Sistemic nu putem să asigurăm continuitatea livrării gazelor consumatorilor români fără importuri și tot sistemic avem o mare vulnerabilitate a securități în asigurarea cu gaze a tuturor consumatorilor, deoarece ne închidem consumul pe cea mai vulnerabilă componentă sursă de gaze – importul de gaze. 

Astfel, afirmațiile cum că suntem cea mai puțin vulnerabilă țară din Europa în ceea ce privește asigurarea cu gaze a tuturor consumatorilor trebuie abordată cu prudență. Vulnerabilitatea unei țări nu este dată doar de cât importă într-un an ci de cât de mult importă într-o oră/zi de maxim de consum, care sunt resursele stocate disponibile orar pe care te poți baza în situația în care nu ai gaze din import, care sunt alternativele energetice imediate pe care un consumator le poate folosi în situația lipsei gazelor și mai ales dacă importul este sursa pe care urmează să-ți închizi balanța. 

Important de precizat că această analiză a fost prezentată în anul 2011 Grupului de Lucru pentru Securitatea Energetică a României de pe lângă Guvernul României, sesizându-se importanța dezvoltării unui plan de depozitare a gazelor naturale (prin construirea unor depozite care sa asigure acoperirea vârfurilor mari de consum orare, cele existente nefiind capabile pentru aceasta) care să asigure în perspectivă securitatea energetică a României, aspect care nu a fost luat în considerare.

Analizând piața de gaze din România în ultimii ani, cererea și consumul de gaze, putem trage următoarele concluzii succinte:

• cererea de gaze in anumite perioade din iarna nu este satisfăcută ;
• tendinţa livrărilor de gaze în perioada rece este continuu descrescătoare pe parcursul celor trei luni de iarna, urmare a extragerii gazelor din depozitele de înmagazinare gaze.
• din analiza evoluției consumului de gaze pe sectoare de activitate se observă că în perioadele cu vârf de consum, când temperatura exterioară prezintă valori coborâte, în sectoarele « chimie şi petrochimie », « metalurgie » şi «producerea energiei electrice» se înregistrează scăderi ale livrările, care sunt mai accentuate în luna februarie atunci când capacitățile de extracție din depozite sunt inferioare lunii decembrie şi chiar ianuarie.
• conform datelor de pe site-ul www.meteoromania.ro, la nivelul fiecărui an se constata existența a 7 perioade cu temperaturi medii zilnice coborâte, dintre care 3 sunt cu temperaturi extreme (<-5 C) ;
• durata medie a perioadelor cu vârf de consum zilnic variază între 4 – 10 zile (maxima înregistrată în 10 ani fiind de 19 zile), numărul mediu total de zile cu vârf zilnic de consum în București fiind de 49 pe tot sezonul rece. Numărul de zile în care temperatura medie zilnica se găsește sub -5 C este de 20 de zile.

Modul în care a fost concepută funcționarea sectorului gazelor naturale din România, în anii `70, care nu a suferit modificări substanţiale, face ca necesarul de gaze din import, chiar şi în cazul eliminării  „producătorilor de energie şi de îngrăşăminte chimice ard gaze de pomană”,  să nu poată elimina total importurile de gaze.

Există o diferenţă semnificativă în abordarea bilanţieră a problematicii surselor şi consumului de gaze anual, şi asigurarea continuă şi sigură a gazelor la vârf de consum. Calculul conform căruia consumul de gaze anual în România, urmează să egaleze producţia de gaze şi îndreptarea astfel a României către Independenţă Energetică se va lovi de două realităţi evidente: 

• vârfurile de consum din România depăşesc cu 10 – 15 mil mc/zi potenţialul de asigurare cu surse exclusiv din intern; 
• presiunea medie a gazelor în punctele iniţiale ale conductei, nu permit transportul gazelor, prin actualul SNT pe distanţe mari la vârf de consum, ceea ce face ca acele gaze, care chiar dacă există sub aspect bilanţier, să nu curgă continuu şi în cantităţi suficiente până la locurile de consum (respectiv zone de consum din Moldova, Banat, Bihor, Satu Mare, Baia Mare, Slobozia etc.).

Reducerea dependenţei de import, până la eliminarea sa, este un obiectiv realist, dar într-o altă construcţie a sectorului gazier: tehnic – juridic – economic şi nu trebuie realizat în detrimentul bunăstării economice a românilor. 

Această abordare poate să ia în considerare regândirea sistemului de transport, astfel încât tranzitarea gazelor de la vest la est şi de la sud la nord, dar şi vice-versa, să asigure energia necesară ca suport de transport şi de echilibrare între diverse zone, coroborat cu dezvoltarea sistemelor locale care să permită preluarea gazelor naturale de la zăcămintele locale şi transportul lor pe distanţe relativ restrânse. Această abordare trebuie să fie posibilă din punct de vedere tehnic şi atractivă din punct de vedere al tarifelor practicate. Regândirea sistemului de transport sub aspect juridic (reguli distincte pentru fiecare categorie de sistem) – tehnic (regimuri tehnologice, abordări investiţionale, operaţionale şi de mentenabilitate diferite pe categorii de sisteme) – economic (metodologii de tarifare, redevenţe, taxe, tarife distincte pe categorii de sisteme), ar permite preluarea gazelor din zăcămintele locale şi transportul lor în funcţie de presiunile disponibile, dar şi tranzitul bidirecţional printr-un sistem naţional compatibil cu sistemele de transport ale ţărilor vecine, preluarea eventualelor gaze descopeirte în noi zăcăminte de gaze convenţionale şi neconvenţionale, interconectarea cu sistemele actuale şi viitoare de transport gaze TAP, TANAP, South Stream, ar asigura funcţionarea sectorului gazier în concordanţă cu principiile de business promovate de Directivele şi Regulamentele Europene, dezvoltarea economică a României şi securitatea energetică a României (inclusiv prin reducerea dependenţei energetice).

Pentru a răspunde cerințelor de consum, asigurarea securității livrării și siguranței funcționarii sistemelor, propunem o noua viziune asupra rolului depozitelor din România sub două aspecte cel privind tipul de depozite necesar a fi construite în România și regândirea rolului depozitelor existente în România pentru a asigura securitatea energetică a României, continuitatea în asigurarea cu gaze a consumatorilor și reducerea dependenței de importuri.

Tipul de depozite necesar a fi construite în România

Liberalizarea pieţei de gaze din România suprapusă peste o modificare substanțială a curbelor de consum și a celor de producție, face ca folosirea depozitelor de înmagazinare a gazelor naturale pe care le are România, depozite în zăcăminte depletate să fie nesatisfăcătoare. Depozitele de înmagazinare a gazelor în zăcăminte depletate sunt depozite care nu au capacitatea de a satisface creșteri bruște ale consumului de la o zi la alata, aspect cu care se confruntă iarna România. Asta face ca România să se echilibreze cu importuri de gaze ceea ce face imposibilă în prezent reducerea totală a dependenței de importuri. Trebuie înțeles că sistemul de gaze este astfel construit încât să nu poată funcționa fără importuri.

 Pentru a putea satisface vârfurile de consum în zilele în care temperatura exterioară scade brusc se folosesc peste tot în lume gaze din depozite de gaze realizate în zăcăminte de sare sau în strate acvifere. Aceste depozite au capacitatea de a pune rapid pe piață cantități foarte mari de gaze și astfel de a asigura continuitatea livrării gazelor la consumatori. În fapt majoritatea țărilor au mai multe tipuri de depozite pentru a putea satisface cererea de gaze iarna (saline, acvifere, depletate).

O comparație între sistemele cantitatea de gaze capabilă să fie extrasă dintr-un depozit de gaze într-o cavernă salină și un depozit depletat scoate in evidență diferențele majore între cele două tipuri de depozite 

	Depozit de gaze în cavernă salină	Depozit de gaze în zăcământ depletat de gaze
Număr de sonde	1-3	10-100
Gaze extrase zilnic per sonda (mil mc/zi)	8-15	0.150 -0.300
Timp de extracție a întregii cantități de gaze din depozit	10 zile	150 zile
Cicluri pe an	6-12	1-2

Țările din UE și au construit depozite de înmagazinare gaze atât în zăcăminte depletate cât și în caverne de sare sau acvifere, tocmai pentru a-și reduce vulnerabilitatea la vârf de consum și a putea să asigure continuitatea livrării gazelor la consumatorul final. România a ales, în mod eronat, să construiască exclusiv depozite de înmagazinare în zăcăminte depletate, fapt ce face ca să fie în imposibilitatea ca pe perioada rece să asigure livrarea gazelor la consumatori fără gaze de import. 

 

Observăm astfel că dependența față de gazele de import nu se datorează doar lipsei exploatării gazelor din Marea Neagră ci și modului în care a fost construit un sistem. Apreciez că una dintre măsurile reducerii dependenței de import este regândirea sistemelor de înmagazinare și dezvoltarea rapidă a unor depozite în zăcăminte saline, acvifere sau mine părăsite, care îndeplinesc condițiile de etanșeitate, rezistență la presiune, amplasare față de centre de consum/conducte de transport.

Regândirea rolului depozitelor existente în România pentru a asigura securitatea energetică a României

Regândirea actualelor depozite sub forma transformării unora dintre acestea din depozite cu acces reglementat la depozite strategice sau tehnologice, astfel încât să se asigure creșterea securității energetice a României și asigurarea continuității livrării gazelor la consumatori. 

Directiva privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale  privind masurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze naturale, deschid noi perspective rolului depozitelor de înmagazinare a gazelor naturale:

• depozitele de înmagazinare supuse accesului reglementat al celei de a 3 parti (art 15 Directiva 73/2009);
• depozitele de înmagazinare supuse accesului nereglementat 
• depozite de înmagazinare tehnologice (Art 33. din Notele interpretative pentru aplicarea Directivei 73/2009, Third Party Acces to storages facilities, Articolul 4) 
• depozitele strategice depozitele strategice (a se vedea experienta din Ungaria și Legea maghiara XXVI, Stocul de siguranță a gazului natural)
• depozite multiciclu (a se vedea funcționarea majorității depozitelor din Europa) 

Depozite cu acces reglementat

Puncte tari	Puncte slabe
Acces tuturor celor interesați la capacitățile de înmagazinare a gazelor naturale Tarife unice reglementate	Nesatisfacerea cererii la vârf de consum  Depozite exclusiv sezoniere Obligații de serviciu public stabilite administrativ Nu permite asigurarea echilibrului SNT Inechitatea distribuției costurilor depozitarii intre participanții la piață
Oportunități	Pericole
Dezvoltarea depozitelor multiciclu cu grad mai mare de utilizare și randamente economice superioare	Gradul limitat de utilizare a depozitelor Creșterea viitoare a costurilor serviciilor

Depozite cu acces nereglementat

Puncte tari	Puncte slabe
Acces liber la capacitățile de înmagazinare a gazelor naturale Tarife negociate Negocierea se face ținând cont de necesitățile curente ale pieței	Nu permite asigurarea echilibrului SNT
Oportunități	Pericole
Dezvoltarea depozitelor multiciclu	Dacă spredul pieței intre lunile de vara și cele de iarnă nu este suficient de mare există pericolul nerentabilizațății depozitului

Depozite tehnologice

Puncte tari	Puncte slabe
Instrument important în managementul exploatării optime a surselor de gaze naturale  Optimizarea costurilor producătorului de gaze naturale Asigura securitatea livrării clienților	Lipsa accesului terților la depozitul tehnologic Nu permite asigurarea echilibrului SNT
Oportunități	Pericole
Satisfacerea cererii la vârf de consum  Dezvoltarea depozitelor multiciclu	Inducerea în piață a unui semnal fals: furnizorii nu au nici o obligație în asigurarea securității livrărilor

Depozite strategice

Puncte tari	Puncte slabe
Asigurarea securității energetice la nivel național Satisfacerea cererii în condiții extreme  Asigura echilibrul SNT Distribuția echitabilă a costurilor depozitării intre participanții la piață	Depozite exclusiv sezoniere Sursa de finanțare necunoscută
Oportunități	Pericole
Existența unui instrument strategic practic Reducerea costurilor la consumatorul final	Inducerea în piață a unui semnal fals: furnizorii nu au nici o obligație în asigurarea securității livrărilor

Depozite multicilu

Puncte tari	Puncte slabe
Reducerea costului cu înmagazinarea gazelor naturale prin creșterea gradului de utilizare  Asigurarea securității energetice la nivel național Asigură echilibrul SNT	Depozitele existente au fost proiectate ca depozite sezoniere Numărul de cicluri în depozitele în zăcăminte depletate este limitat din considerente tehnologice
Oportunități	Pericole
Reducerea costurilor de achiziție a gazelor naturale  Reducerea costurilor la consumatorul final	Necesitatea schimbării cadrului legislativ Necesitatea schimbării Metodologiilor de tarifare

Analiza SWOT arată că fiecare din cele trei tipuri de depozite prezintă puncte tari și puncte slabe, determinând posibilitatea fructificării unor oportunități și evitării unor pericole. Realizarea unui mix între aceste tipuri de depozite ar aduce cu siguranță optimul între vectorii: securitatea livrărilor – impactul costurilor depozitarii asupra prețului – asigurarea competitivității în piață. 

Descrierea modului în care ar putea sa funcționeze aceste tipuri de depozite:

1. Depozite nereglementate
   • Depozite care sunt operate de către un operator, care poate să activeze și ca operator pe piața reglementata. 
   • Accesul la aceste depozite se face pe baza unor proceduri transparente, obligate a fi elaborate și publicate de către operator, tarifele fiind unele negociate între părți. Folosirea depozitelor cu caracter sezonier sau multiciclu este o opțiune care se stabilește în funcție de necesitățile, cerințele ți oportunitățile din piață.
   • Operatorul trebuie să fie licențiat.
2. Depozite tehnologice
   • Depozite care aparțin producătorului de gaze naturale sunt exploatate și operate de către acesta pentru necesitățile proprii. Nu este permis accesul la aceste depozite de către o terță parte. Folosirea depozitelor cu caracter sezonier sau multiciclu este o opțiune care ia în considerare necesitățile tehnologice ale producătorului.
   • Nu este necesară o licență de înmagazinare.
   • Capacitatea acestui depozit trebuie astfel stabilita încât sa nu inducă disfuncționalități în funcționarea pieței libere.
   • Reacoperirea în ultimii ani a capacității de înmagazinare disponibilă în România, demonstrează disponibilitatea și necesitatea regândirii sistemelor de înmagazinare.
3. Depozite strategice
   • În cadrul depozitului strategic nu este permis accesul terților. Depozitele au caracter sezonier. Operarea acestora se face pe bază de licență.
   • Capacitatea acestui depozit trebuie, astfel stabilită încât să satisfacă necesitățile strategice.

Modul de funcționare a acestui depozit poate să ia în considerare următoarele modele:

 

1. Constituirea stocului strategic de gaze, într-un depozit existent, declarat strategic, de către o entitate asociativă, care reunește toți participanții la piața de gaze naturale 
   • obligația instituită prin lege, pentru toți participanții la piață, de a se asocia în Asociația Gaziștilor, de a achita o cotizație (taxa) la această asociație, care va constitui modul de finanțare al stocului de gaze strategic 
   • Asociația va funcționa pe principiul autofinanțării;
   • depozitele rămân în proprietatea SNGN ROMGAZ SA/DEPOGAZ Tg Mureș;
   • folosirea gazelor din depozitele strategice se face la dispoziția operatorului de piață, alocarea fiind realizată de către acesta și facturarea se va face de către Asociație.
   • cantitatea de gaze necesare constituirii stocului strategic este prioritară oricărui alt tip de vânzare/consum, excepție făcând cantitățile de gaze necesare pentru consumului tehnologic al operatorilor.
   • cantitatea de gaze din producția internă necesară pentru constituirea stocului strategic va fi furnizată de către toți producătorii de gaze din România conform cotei de piață deținută și va fi plătită conform prețului de referință stabilit de către ANRM pentru calcul redevenței.
   • cantitatea de gaze din import necesară va fi furnizată de către importatorii de gaze din România în baza unor licitații publice organizate anual, de către Asociația Gaziștilor.
2. Construirea unui depozit strategic, constituirea stocului strategic de gaze de către o entitate asociativă, care reunește toți participanții la piața de gaze naturale 
   • obligația instituită prin lege, pentru toți participanții la piață, de a se asocia în Asociația Gaziștilor, de a achita o cotizație (taxa) la aceasta asociație, care va constitui modul de finanțare al stocului de gaze strategic 
   • Asociația va funcționa pe principiul autofinanțării;
   • Asociația urmează să-și construiască propriul de depozit de înmagazinare;
   • operarea depozitului se realizeze de către Asociația Gaziștilor; 
   • folosirea gazelor din depozitele strategice se face la dispoziția operatorului de piață, alocarea fiind realizată de către acesta și facturarea se va face de către Asociație.
   • cantitatea de gaze necesară constituirii stocului strategic este prioritară oricărui alt tip de vânzare/consum, excepție făcând cantitățile de gaze necesare pentru consumul tehnologic al operatorilor.
   • cantitatea de gaze din producția internă necesară pentru constituirea stocului strategic va fi furnizata de către toți producatorii de gaze din Romana conform cotei de piața deținute și va fi plătită conform prețului de referința stabilit de către ANRM pentru calcul redevenței.
   • cantitatea de gaze din import necesară va fi furnizată de către importatorii de gaze din România în baza unor licitații publice organizate anual, de către Asociația Gaziștilor.
3. Stocul de gaze strategic se constituie ca rezerva de stat, cu finanțare de la bugetul de stat
   • finanțarea constituirii stocului și costurile de operare se va realiza de la bugetul de stat;
   • depozitele rămân în proprietatea SNGN ROMGAZ SA;
   • operarea depozitului se realizează de un operator depozit, pe baza unui contract de prestări servicii cu Ministerul Finanțelor; 
   • completarea Legii Rezervei de Stat cu precizări privind rezerva de stat pentru gaze naturale, modul de constituire și accesare a rezervei;
   • capacitatea depozitului se va aproba de Comisia de coordonare pentru asigurarea siguranței în aprovizionarea cu gaze naturale. Comisia va aproba procentul intern – import care va exista ni depozit, astfel încât prețul acestor gaze să fie suficient de mare, încât să determine participanții pe piață să-și creeze propriile rezerve și să nu fie interesați să apeleze la aceste depozite, decât în situații cu adevărat excepționale. Acest fapt determină costuri mai reduse cu depozitele strategice.
   • folosirea gazelor din depozitele strategice se face la dispoziția Dispeceratului Național, alocarea gazelor fiind realizată de către Operatorul de Piața și facturarea se va face de către un operator depozit, mandată să încaseze banii pe gaze și să-i verse la bugetul de stat.
   • cantitatea de gaze necesare constituirii stocului strategic este prioritară oricărui alt tip de vânzare/consum, excepție făcând cantitățile de gaze necesare pentru consumului tehnologic al operatorilor.
   • cantitatea de gaze din producția internă necesară pentru constituirea stocului strategic va fi furnizată de către toți producatorii de gaze din România conform cotei de piață anuală deținută în anul anterior și va fi plătită conform prețului de referință stabilit de către ANRM pentru calcul redevenței.
   • cantitatea de gaze din import necesară va fi furnizată de către importatorii de gaze din România în baza unor licitații publice organizate anual, de către operatorul depozitului.

Analiza SWOT a metodelor considerate

	Autofinanțare stocului și prestării serviciilor de operare a depozitului de către Asociația Gaziștilor	Autofinanțare construirii depozitului strategic și a stocului de către Asociația Gaziștilor	Finanțare constituirii stocului și prestării serviciilor de operare a depozitului de la Bugetul Rezervei de Stat
MĂSURĂ	VIABILĂ	VIABILĂ	PESIMISTĂ
Puncte tari	Metodă ieftină Capitalul Asociatiei format din capitalul privat al jucătorilor pe piaţă Nu necesită fonduri suplimentare pentru punerea în aplicare a procedurii de flexibilitate Capitalul privat poate să asigure echidistanţa faţă de participanţii pe piaţă. Eliminarea influenţelor (politice, economice etc.)	Cresterea capacitatii de inmagazinare in Romania Capitalul Asociatiei format din capitalul privat al jucătorilor pe piaţă Eficienta si eficacitate ridicata in construirea si operarea depozitului Nu necesită fonduri suplimentare pentru punerea în aplicare a procedurii de flexibilitate Capitalul privat poate să asigure echidistanţa faţă de participanţii pe piaţă. Eliminarea influenţelor (politice, economice etc.)	Asigurarea continuă în depozite a unui stoc acoperitor  pentru orice perioadă din an.
Puncte slabe	Necesită personal calificat în domeniul cercetării de marketing, progonozelor, activităţi comerciale etc.	Metoda scumpa Necesită personal calificat în domeniul cercetării de marketing, progonozelor, activităţi comerciale etc.	Metodă scumpă Necesită fonduri de la Bugetul de stat  Eficienţă şi eficacitate limitată Necesitatea achiziţionării de software-uri performante pentru prognoze. Supus influenţelor politice, economice etc.
Oportunități	Obţinerea de dividende de către particiapanţii la piaţă, aceştia fiind astfel motivaţi să respecte regulile pentru a nu fi incarcati cu costuri suplimentare generate de acest depozit, dar şi să vegheze la respectarea regulilor jocului de către ceilalţi particpanţi  Mecanism adaptat mentalităţii şi culturii românilor  Îmbunătăţirea organizării pieţei de gaze	Obţinerea de dividende de către particiapanţii la piaţă, aceştia fiind astfel motivaţi să respecte regulile pentru a nu fi penalizaţi dar şi să vegheze la respectarea regulilor jocului de către ceilalţi particpanţi  Mecanism adaptat mentalităţii şi culturii românilor  Îmbunătăţirea organizării pieţei de gaze	Existenţa unei entităţi cu experienţă în domeniu Dezvoltarea activităţii de prognoză, utilă în desfăşurarea activităţilor secundare.
Pericole	Alegerea incorectăa depozitului strategic dintre cele existente poate să facă activitatea ineficiente sau nerentabilă	Dimensionarea incorecta a depozitului il poate face ineficient sau nerentabil	Deţinerea unei cantităţi de gaze în depozit nu este întodeauna o condiţie suficientă Reacţia participanţilor pe piaţă la acţiunea de constrângere a unui partener de contract Acuzarea lipsei de echidistanţă.

Stabilirea obiectivelor României în domeniul depozitarii gazelor naturale trebuie să ia în considerare un mix între aceste depozite, plecând de la următoarele variante:

1. Mix-ul depozite reglementate, depozite nereglementate, depozite tehnologice și depozite strategice (RNTS)
2. Mix-ul depozite reglementate, depozite nereglementate si depozite tehnologice (RNT)
3. Mix-ul depozite reglementate, depozite nereglementate si depozite strategice (RNS)
4. Mix-ul depozite reglementate si depozite nereglementate (RN)

	RNTS	RNT	RNS	RN
Puncte tari	Satisfacerea cerintelor tuturor segmentelor de clienti Preluarea cererii la vârf de consum Asigura securitatea energetica a tarii Asigura echilibrarea SNT Distributia echitabila a costurilor depozitarii intre participantii la piata  Corelatia cu necesitatile curente ale pietei Grad mare de utilizare a depozitelor Asigura securitatea livrarii clientilor Inducerea in piata a semnalelor corecte privind obligatia in asigurarea securitatii livrarilor Existenta unui instrument strategic practic  Reducerea costurilor la consumatorul final	Satisfacerea cerintelor unor segmente de clienti Preluarea cererii la varf de consum Grad mare de utilizare a depozitelor	Satisfacerea cerințelor unor segmente de clienți Preluarea cererii la varf de consum Asigura securitatea energeticî a țării Asigura echilibrarea SNT Distributia echitabila a costurilor depozitarii intre participantii la piata  Grad mare de utilizare a depozitelor Inducerea in piata a semnalelor corecte privind obligatia in asigurarea securitatii livrarilor Existenta unui instrument strategic practic	Satisfacerea cerintelor unor segmente de clienți Negocierea se face ținând cont de necesitățile curente ale pieței
Puncte slabe	–	Depozite exclusiv sezoniere	Depozite exclusiv sezoniere	Nu permite asigurarea echilibrului SNT Inechitatea distribuției costurilor depozitarii intre participanții la piață
Oportunități	Asigurarea securitatii energetice  Dezvoltarea pietii Impact redus asupra clientului final Dezvoltarea de noi depozite	Dezvoltarea depozitelor multiciclu Dezvoltarea de noi depozite	Asigurarea securității energetice	Dezvoltarea depozitelor multiciclu
Pericole	Nedimensionarea corecta a acestor depozite poate determina disfunctionalitati in piata	Nedimensionarea corecta a acestor depozite poate determina disfunctionalitati in piata	Nedimensionarea corecta a acestor depozite poate determina disfunctionalitati in piata	Gradul limitat de utilizare a depozitelor Posibila creștere a costurilor servicilor

Alegerea mixului depozitelor este o decizie strategică care trebuie sa preceadă stabilirea capacității pentru fiecare dintre tipurile de de depozite care trebuie să se determina în baza unui studiu de oportunitate.

 

Creșterea prețurilor la mărfuri are impact major asupra inflației pe termen scurt și mediu.

• Petrolul, gazele naturale, cerealele, aurul și metalele vor influența inflația în viitorul apropiat.
• Mărfurile au cel mai mare impact asupra inflației tocmai atunci când inflația crește brusc, cel mai rău moment posibil din punctul de vedere al consumatorului.
• Pe termen lung, mărfurile au un impact limitat asupra inflației.
• Mărfurile energetice și cele agricole reprezintă aproximativ 50-60% din inflație pentru Zona Euro și 30% pentru SUA.
• Prețurile metalelor industriale sunt de asemenea în creștere, afectând construcția infrastructurii și a mijloacelor de transport.
• Ciclurile de creștere ale mărfurilor pot dura chiar și 10 ani. Suntem abia la începutul trendului ascendent.Inflația rampantă poate duce și la o recesiune, avertizează sucursala poloneză a XTB, casă de brokeraj pe burse internaționale și listată pe Bursa de la Varșovia.

Cum influențează prețul mărfurilor inflația?

Inflația părea a fi un subiect de ordinul trecutului pentru mai mulți ani. 

Pentru o perioadă lungă de timp, băncile centrale au încercat să stimuleze creșterea prețurilor, în principal prin majorarea salariilor. 

Țintele de inflație au fost mai mult decât atinse, din păcate în mare parte prin factori ce țin de ofertă. 

Este uneori dificil să răspundem la întrebarea dacă inflația ridicată este cauzată de creșterea prețurilor mărfurilor sau, mai degrabă, inflația ridicată determină o creștere a prețurilor mărfurilor (deoarece investitorii încearcă să se protejeze împotriva prețurilor mai mari). 

Putem afirma destul de clar că, în prezent, creșterea prețurilor mărfurilor a determinat creșterea omniprezentă a prețurilor tuturor produselor. 

În această analiză, ne vom orienta către prețurile de consum și către grupurile individuale de mărfuri din SUA și Zona Euro.

Impactul direct al prețurilor mărfurilor asupra inflației

În analiza contribuției inflației de consum, am ales acele categorii care pot fi ușor și direct legate de prețurile corespunzătoare mărfurilor. 

Desigur, modificările de preț în cazul acestor categorii depind și de alți factori precum costurile cu forța de muncă. 

Cu toate acestea, nu se poate nega că recenta creștere a importanței acestor categorii este în primul rând rezultatul creșterii prețurilor mărfurilor. 

Anul trecut, multe clase de materii prime au crescut cu câteva zeci de procente, așa că nu ar trebui să fie surprinzător faptul că aceste categorii selectate au câștigat o importanță uriașă.

Privind din perspectiva pe termen lung, impactul unor categorii precum pâinea, cerealele, carnea, cafeaua, energia casnică și combustibilul pentru transport este neglijabil:

În Statele Unite, contribuția comună a acestor categorii reprezintă 0,1% la o inflație medie de 2%. În Zona Euro, impactul categoriilor de materii prime în ultimii 10 ani este de aproximativ 0,3%, inflația medie fiind de 1,3%.

Analizând datele de mai sus, se poate ajunge la o concluzie similară cu cea a altor economiști: mărfurile au un impact limitat asupra inflației pe termen lung.

Cu toate acestea, situația este acum destul de diferită. Analizând datele din ultimele 12 luni, și mai ales datele din luna martie, categoriile de mărfuri selectate reprezintă aproximativ 50-60% din inflație pentru Zona Euro, în timp ce pentru SUA este de 30%. Ce ar mai trebui să urmărim?

Resursele energetice au cea mai mare pondere, atât cele de uz casnic cât și cele utilizate pentru producerea de energie electrică și căldură. 

Inflația la nivelul producătorilor din această categorie a crescut cu aproape 100% de la an la an.

Categoriile de mărfuri agricole sunt mai puțin importante în datele globale privind inflația, dar contribuția lor a crescut de câteva ori față de media pe termen lung.

Impactul prețurilor interne la energie în SUA este mult mai mic decât în Zona Euro, dar acest lucru se poate datora modului în care sunt definite categoriile. 

În Statele Unite, categoria adăpost („shelter”, care implică în principal costurile de închiriere) a crescut semnificativ, ceea ce indică indirect și o creștere semnificativă a prețurilor la energie.

Se pare că, pe termen lung, impactul prețurilor mărfurilor asupra inflației este destul de limitat. Pe de altă parte, într-o perioadă în care creșterile de preț la materiile prime ajung la câteva zeci de procente, contribuția acestora depășește adesea 50%. 

Sursa: Macrobond, XTB

Impactul indirect al mărfurilor asupra inflației

Am observat că impactul direct al prețurilor mărfurilor asupra inflației pe termen lung este destul de limitat, în timp ce pe termen scurt este mult mai important. 

Cu toate acestea, trebuie amintit că prețurile materiilor prime și, în special, prețurile materiilor prime energetice, au un impact indirect puternic asupra costurilor în aproape fiecare sector al economiei. 

De exemplu, energia este un cost semnificativ al producției de pâine precum și al transportului acesteia. 

Un alt exemplu este cafeaua, care este adesea transportată din America de Sud, Africa sau Asia în cealaltă parte a lumii. 

De fapt, ar putea exista nenumărate exemple de unde este nevoie de energie pentru transport. 

Jerome Powell, președintele Rezervei Federale din SUA, a subliniat recent în timpul audierii în fața Congresului că de fiecare dată când prețul petrolului crește cu 10 dolari pe baril, acesta adaugă 0,2 puncte procentuale la inflație. 

Aceste cifre sunt mari, având în vedere că ponderea prețurilor carburanților în inflația CPI din SUA și din alte țări este de obicei în jur de 4-5% (direct).

Dorim să subliniem că, pe lângă energie și alimente, sunt în creștere și prețurile metalelor industriale, care sunt coloana vertebrală în construcția infrastructurii și a mijloacelor de transport. 

De exemplu, se estimează că prețurile oțelului, cuprului, aluminiului și nichelului reprezintă 10% din toate costurile de producție a mașinilor. 

Dacă luăm în considerare prețurile în creștere ale tuturor materiilor prime, menționate mai sus, care sunt utilizate în producția de mașini, costul produsului final trebuie să fie mai mare.

Merită să ne amintim că, în cazul unei economii sănătoase, prețurile mai mari ale mărfurilor s-ar putea să nu se traducă neapărat într-o creștere a prețurilor produsului final. Este legat de efectul de scară. 

În plus, producătorii nu transmit întotdeauna toate costurile către consumatori. 

Volatilitatea inflației PPI este cu siguranță mai mare decât cea a inflației CPI. 

Cu toate acestea, dacă inflația PPI atinge niveluri extreme, cum ar fi 30% pe an în Germania sau 15% anual în SUA, atunci trebuie să presupunem că unele dintre costuri vor fi în cele din urmă transferate consumatorilor.

Cu alte cuvinte, dacă prețul nichelului sau zincului crește cu 100%, dar economia este stabilă, atunci există șanse mari ca aceste costuri să nu fie transferate asupra consumatorilor pentru a evita reacția negativă a acestora. 

Pe de altă parte, atunci când toate mărfurile sunt scumpe și, în același timp, cererea este puternică, companiile vor încerca la un moment dat să rămână profitabile chiar și cu prețul pierderii cumpărătorilor. 

Prin urmare, măsurarea impactului pe termen lung al prețurilor mărfurilor asupra inflației poate fi înșelătoare. 

Mărfurile au cel mai mare impact asupra inflației tocmai atunci când aceasta crește brusc, cel mai rău moment posibil din punctul de vedere al consumatorului. 

Inflația la nivelul producătorilor, unde impactul mărfurilor este mai mare, este mult mai volatilă. Materiile prime foarte scumpe îi pot obliga pe producători să transfere costurile către consumatori într-o măsură și mai mare. 

Sursa: Macrobond, XTB

Cum pot beneficia investitorii de situația actuală?

Deseori se spune că inflația îi obligă pe investitori să cumpere active fizice, cum ar fi mărfuri, pentru a-și proteja fondurile împotriva scăderii puterii de cumpărare.

În acest caz, investitorul poate alege fie o abordare pasivă, fie una activă. 

Primul scenariu se poate realiza prin investiția într-un ETF (Exchange Traded Fund) sau ETC (Exchange Traded Commodity). 

În acest caz, nu se poate folosi efectul de levier și nu se pot plasa poziții short (vânzare în lipsă), iar unitățile fondului sunt tranzacționate conform orarului bursei la care sunt listate.

Cea mai extinsă gamă de expunere la mărfuri este oferită de instrumentul iShares Diversified Commodity SWAP UCITS ETF (ICOM.UK în oferta XTB), care își propune să reproducă evoluția indicelui Bloomberg Commodity USD Total Return Commodity.

Fondul ETF bazat pe indicele de mărfuri Bloomberg este puternic corelat cu țițeiul, deși nu în proporție de 100%. Acest lucru se datorează importanței foarte mari a țițeiului în indicele de mărfuri. 

Sursa: xStation5

Se poate obține expunere și pe o singură piață. De exemplu ETC Deutche Boerse Commodities Gmbh Xetra-Gold Bearer Notes (4GLD.DE) urmărește dinamica prețului aurului. 

Pentru petrol, acesta ar putea fi Wisdomtree Crude WTI Crude Oil (CRUD.UK), care nu numai că urmărește subindicele Bloomberg pentru cotația WTI, dar oferă și un randament colateral.

O abordare mai proactivă implică decizia
de a investi în mărfuri prin CFD-uri

În acest caz, există o gamă largă de materii prime, unde se poate utiliza efectul de levier, se pot plasa atât poziții long (de cumpărare), cât și short și tranzacționarea se realizează 24/5. 

Cele mai populare piețe de materii prime sunt petrolul (OIL), gazele naturale (NATGAS), cafeaua (COFFEE), grâul (WHEAT) și cuprul (COPPER).

Există și o modalitate indirectă de a investi în acest grup de active. 

Investitorii pot cumpăra acțiuni ale companiilor care se ocupă, de exemplu, cu extracția de materii prime precum cele ale companiei poloneze KGHM (KGH.PL), ale cărei acțiuni sunt strâns corelate cu prețurile cuprului, sau Shell (RDSA.UK), ale cărei acțiune sunt foarte strâns legate de prețurile petrolului. 

De asemenea, putem găsi companii mai „exotice”, care operează pe piețe care nu sunt ușor accesibile, prin contracte, precum Lithium Americas Corp. (LAC.US), ale cărei acțiuni sunt corelate cu prețurile litiului, sau Cheniere Energy (LNG.US), care este corelată cu prețul GNL (gaz natural lichefiat). 

Cât va dura mișcarea de creștere?

Ciclurile de creștere ale mărfurilor pot dura chiar și 10 ani. 

Teoretic, ultimul minim local a fost atins la începutul pandemiei, în martie 2020.

Acest lucru ar însemna că suntem abia la începutul trendului ascendent. 

Desigur, inflația rampantă poate duce și la o recesiune care ar putea împinge prețurile mărfurilor în jos. 

Un alt factor care merită urmărit este creșterea ratelor dobânzilor, care ar putea face din obligațiuni o investiție relativ sigură și profitabilă. 

Cu toate acestea, trebuie amintit că prețurile materiilor prime sunt influențate de mulți factori care pot duce la continuarea tendințelor actuale pentru mulți ani de acum înainte.

Ponderea mărfurilor energetice în PIB-ul global este cu adevărat mare și a crescut în ultimii ani, ceea ce indică faptul că modificările prețurilor acestei clase de active pot avea un impact semnificativ asupra inflației în viitorul apropiat. Prețurile unor mărfuri se apropie de maximele istorice, însă cele mai importante sunt încă mult sub maximele istorice. 

Sursa: Bloomberg, XTB

46% dintre companiile de la nivel global s-au confruntat cu fraude sau infracțiuni financiare în ultimele 24 de luni, atacurile cibernetice, fraudarea clienților și deturnarea de active fiind cele mai frecvente infracțiuni, potrivit studiului bianual PwC „Global Economic Crime and Fraud Survey” (GECS) 2022. 

Tehnologia și media și telecomunicațiile s-au confruntat cu cea mai mare incidență a fraudelor dintre toate industriile, aproape două treimi dintre companiile din aceste sectoare experimentând o anumită formă de fraudă. 

„Rata generală a fraudelor și infracțiunilor financiare împotriva companiilor a rămas constantă față de anul  2020 (47%), în pofida problemelor legate de lanțul de aprovizionare, a instabilității mediului geopolitic, a unei economii incerte și a multor amenințări emergente. Pandemia a redus actele de însușire frauduloasă de bunuri, în parte pentru că mai mulți angajați lucrează acum de la distanță, cu acces limitat la activele companiei, însă asistăm la o creștere a amenințărilor din afara organizației. Criminalitatea cibernetică se află în fruntea listei de amenințări cu care se confruntă în prezent companiile, iar pe viitor se preconizează o creștere a riscurilor de fraudă în raportările ESG și a celor prin intermediul platformelor digitale. Regulile jocului se schimbă, iar companiile trebuie să fie mai agile ca niciodată pentru a răspunde la aceste amenințări și să adopte noi abordări și tehnologii de prevenire”, a declarat Ana Sebov, liderul echipei de Forensic din cadrul PwC România.

În rezultatele sondajului din acest an, criminalitatea cibernetică a devansat cu o marjă substanțială fraudele săvârșite de clienți, cea mai frecventă infracțiune în 2020. 42% dintre companiile cu venituri între 1 și 10 miliarde de dolari au raportat că s-au confruntat cu infracțiuni cibernetice în această perioadă, în timp ce doar 34% au avut de-a face cu fraude săvârșite de clienți.

Companiile mai mari sunt expuse unui risc mai mare de fraudă

Mai bine de jumătate (52%) dintre companiile cu venituri anuale globale de peste 10 miliarde de dolari s-au confruntat cu fraude în ultimele 24 de luni. În cadrul acestui grup, aproape una din cinci a raportat că cel mai perturbator incident a avut un impact financiar de peste 50 de milioane de dolari.

Cele mai puțin afectate au fost companiile cu venituri mai mici de 100 de milioane de dolari, doar 38%, iar una din patru s-a confruntat cu un impact total de peste 1 milion de dolari.

Riscuri emergente: fraudele din rapoartele ESG, lanțul de aprovizionare și platformele digitale

Creșterea numărului de platforme digitale, cum ar fi rețelele sociale, serviciile (ridesharing, cazare) și comerțul electronic, deschide ușa riscurilor de fraudă și de infracțiuni economice, iar 40% dintre respondenți au experimentat o astfel de fraudă.

De asemenea, frauda în materie de raportare ESG (modificarea informațiilor astfel încât acestea să nu reflecte cu adevărat activitățile unei organizații) și cea în lanțul de aprovizionare au potențialul de a provoca perturbări mai mari în următorii ani. De exemplu, doar 6% dintre organizații au declarat că s-au confruntat cu fraude anti-embargo (participarea la boicoturi străine nesancționate) în ultimele 24 de luni. Dar acest lucru s-ar putea schimba în următoarele 24 de luni, pe măsură ce sancțiunile globale cresc la cele mai ridicate niveluri din istoria recentă.

În mod similar, doar 8% dintre organizațiile care s-au confruntat cu fraude în ultimele 24 de luni s-au confruntat cu fraude în ceea ce privește raportarea privind mediul, societatea și guvernanța (ESG). Cu toate acestea, pe măsură ce ESG continuă să crească în importanță pentru părțile interesate, stimulentul de a comite fraude în acest domeniu ar putea crește.

De asemenea, doar una din opt organizații a avut parte de noi incidente de fraudă în lanțul de aprovizionare ca urmare a perturbărilor cauzate de COVID-19, iar una din cinci organizații consideră că frauda în lanțul de aprovizionare reprezintă un domeniu de risc sporit ca urmare a pandemiei.

Rezultatele sondajului arată că amenințările din partea entităților externe sunt în creștere, iar infractorii devin din ce în ce mai puternici și mai eficienți. Aproape 70% dintre organizațiile care se confruntă cu frauda au declarat că cel mai perturbator incident a fost provocat de un atac extern sau de o conlucrare între surse externe și interne.

Sondajul a fost realizat în rândul a 1.296 de lideri de afaceri din 53 de țări și poate fi consultat aici.