Omicron. Covid-19 Omicron. Asta e noua pandemie. În Europa apar din ce în ce mai multe focare de Omicron și, odată cu acestea, din ce în ce mai multe porniri de revoltă publică se răspândesc în tot continentul, pe măsură ce guvernele revin la măsuri stricte pentru a combate noul val de infectare cu noua tulpină de coronavirus. Cu o pandemie departe de a fi învinsă – deși vaccinul este deja o armă de luptă aflată la îndemână, dar încă prea puțin acceptată a fi folosită – lumea aproape că nici nu mai are curajul să se întrebe acum cum anume va arăta după ce va ieși din starea de urgență sanitară care a avut efecte majore la nivel social și impact devastator la nivel economic.
Într-un provocator demers de cercetare socială, decanul școlii de studii globale din cadrul Universității din Boston, Adil Najam, a chestionat 99 de intelectuali ai lumii în încercarea de a înțelege cum va arăta lumea postpandemică. Rețin aici doar una dintre concluziile cercetării: aceea care enunță tranșant că „politica va deveni mai tulbure”. Mă încearcă sentimentul amar că în România am luat-o deja repede înaintea lumii postpandemice, politica băștinașă fiind cu adevărat din ce în ce mai tulbure. Norii care se adună deasupra economiei nu sunt deloc de bun augur, dar poartă aceeași negură care-i acoperă și pe liderii politici autohtoni. Parcă niciodată în ultimele trei decade nu am traversat o perioadă în care, așa cum zice politologul Francis Fukuyama, „gradul de incertitudine cu privire la cum va arăta lumea din punct de vedere politic să fie mai mare decât este astăzi”.
O privire mai atentă asupra economiei autohtone scoate la iveală putreziciunea eșafodajului unui prognozat salt al PIB-ului în 2022, prognoză ce stă la baza elaborării bugetului pe anul viitor. Pandemia de COVID-19 și mai ales felul în care statul a ales să o combată au pus în discuție tocmai competența statului în a sprijini economia reală lovită de șocul pandemic, au dat apă la moară naționalismului populist, au aruncat la coșul de gunoi știința și expertiza reală, ridicând adesea la gradul de axiomă simple enunțuri profane perorate de fitecine în agora contemporană excesiv de mediatizată.
„Pandemia va lăsa o amprentă durabilă asupra inegalității, a sărăciei și a finanțelor guvernamentale”, sugerează patru experți ai FMI (Vitor Gaspar, Sandra Lizarazo, Paulo Medas și Roberto Piazza) într-o recentă analiză în care semnalau creșterea datoriei globale la nivelul record de 226 de trilioane (226.000 de miliarde) de dolari americani. Odată cu creșterea pandemiei, a crescut datoria globală, a crescut și datoria autohtonă și a crescut și presiunea pe reforme fiscale. În economiile avansate, politica fiscală rămâne în sprijinul activității economice și al ocupării forței de muncă. În aceste țări, se trece deja la investiții publice pentru a facilita o transformare ecologică și digitală. Dar pe piețele emergente și în țările în curs de dezvoltare cu venituri mici, criza se așteaptă să aibă efecte negative de lungă durată, se așteaptă să conducă la o scădere substanțială a veniturilor comparativ cu nivelurile prepandemice.
În România, o mare parte din populație rămâne încă nevaccinată, iar amenințarea Omicron dublează riscul pandemic. Guvernul pregătește bugetul pe anul 2022, dând asigurări că politica fiscală nu va aduce nici majorări și nici noi taxe și impozite și că bugetul va fi „echilibrat și responsabil”. Dar cele mai recente estimări ale Comisiei Națională de Strategie și Prognoză (CNSP) scot în evidență adâncirea unor dezechilibre macroeconomice, ceea ce va pune presiune nu doar pe construcția bugetară, dar, probabil, și pe următoarea politică fiscală. În raportul CNSP se observă adâncirea deficitului de cont curent până la 6,3% din produsul intern brut (PIB) pentru anul în curs și la 6,1% în 2022, un salt negativ semnificativ de la estimarea de la jumătatea anului, de doar 5% pentru 2022.
Deficitul de cont curent exprimă de fapt – așa cum sublinia CursdeGuvernare.ro – nota de plată externă a țării, iar accentuarea sa vine ca rezultat al deficitului comercial în continuă creștere (estimat recent de CNSP la 9,7% din PIB pe 2021 față de prognoza din vară de 8,7% și la 9,9% din PIB pentru 2022). În același timp, datoria publică a României a ajuns la o valoare record, bătând pragul de 50% din PIB, analiștii economici fiind de părere că este crucial ca România să se angajeze în reforme fiscale. Totodată, BNR arăta că este nevoie de predictibilitatea cadrului fiscal și de reforme care să sporească colectarea veniturilor și să disciplineze cheltuielile bugetare, „în corelație cu evoluția veniturilor bugetare”.
Datoriile mari și nevoile de finanțare guvernamentale sunt, astfel, surse de vulnerabilitate macroeconomică. România se împrumută constant, iar costurile împrumuturilor sunt deja în creștere, în timp ce băncile centrale din piețele emergente cresc ratele dobânzii pentru a preveni inflația – un alt factor care amenință economia. „Pe măsură ce datoria publică crește la niveluri record, țările trebuie să calibreze politicile fiscale în funcție de circumstanțele lor unice”, subliniază, în loc de concluzie, un paragraf din Monitorul Fiscal elaborat de FMI. Rămâne de văzut ce anume poate însemna pentru România „calibrarea politicilor fiscale”.
România se regăsește astfel (din nou) în vârful clasamentelor negative (vaccinare scăzută, mortalitate ridicată, dezechilibre macroeconomice, instabilitate politică). Și – tot din nou – România e aici din cauza politicii interne de foarte joasă calitate. Pandemia ne-a procopsit cu telemunca, cu teleșcoala, cu telemedicina, dar nu am făcut astfel încât să ne procopsească și cu teleguvernarea, în timp ce guvernarea a decăzut constant până la a ajunge doar un grotesc subiect de televiziune.
Traversăm o perioadă cu întrebări legate de stabilitatea coaliției de guvernare și cu multe riscuri de instabilitate economică și socială, mai ales din cauza valului ucigaș de noi infecții cu COVID-19.
Noam Chomsky, unul dintre cei mai importanți gânditori ai timpurilor noastre, spunea că „trebuie să ne întrebăm: ce lume va ieși din asta? Care este lumea în care vrem să trăim?”, fără a avea nici el îndrăzneala de a croi un răspuns total corect și complet.
Cum facem să privim dincolo de pandemie, când pandemia încă își face de cap? Guvernarea României este mai curând o fantezie a micilor caractere ale „marilor” oameni de stat care fac zilnic țărâna praf.
Mai multe amănunte despre cel mai mare proiect privat multianual de eficiență energetică ne dezvăluie Christina Verchere, CEO al OMV Petrom, sponsorul oficial al programului România Eficientă.
De ce a ales OMV Petrom să susțină un proiect precum România Eficientă, dedicat eficienței energetice?
Corporațiile au un rol important de jucat în societate. În calitate de cea mai mare companie energetică din România, primul nostru rol este de a furniza energie. De asemenea, dată fiind mărimea noastră, suntem o parte importantă din economie, prin joburile pe care le asigurăm, prin taxele pe care le plătim. Un alt rol pe care îl avem este cel social, atât la nivel național, cât și în comunitățile locale în care activăm. Educația, sănătatea, mediul și comunitățile locale sunt cele patru zone de CSR pe care ne concentrăm atenția. Pe zona de mediu, proiectele noastre reprezentative sunt România Eficientă și România plantează pentru mâine.
Proiectul România Eficientă, la care OMV Petrom contribuie cu un buget semnificativ, a demarat în 2019. Acest program este foarte aproape de inimile noastre și ne-am angajat să îl susținem pentru că vedem un potențial uriaș în ceea ce privește eficiența energetică în clădirile din România. În contextul schimbărilor climatice, eficiența energetică are abilitatea de a aduce soluții pentru asigurarea dezvoltării economice durabile.
Cel de-al doilea proiect – România plantează pentru mâine început în 2020 – reprezintă cea mai mare inițiativă privată de împădurire din țară, prin care am plantat până acum un milion de puieți. Scopul nostru este să reușim să plantăm un total de 1,5 milioane de puieți vizați în total în acest proiect, cu o durată de 3 ani.
Ambele demonstrează angajamentul nostru de a sprijini eforturile de decarbonare ale României, în contextul schimbărilor climatice.
Ce rol joacă eficiența energetică în ecuația decarbonării?
Eficiența energetică trebuie să fie un pilon principal al decarbonării. În România avem un potențial enorm de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, dacă aplicăm corect politici de eficiență energetică sustenabilă. Tranziția energetică vine cu provocări, dar cred cu tărie că aduce și oportunități pentru noi toți în UE. Iar una dintre acestea este de a investi masiv în renovarea clădirilor, susținând astfel nu doar economia, ci beneficiind de clădiri mai eficiente și mai sănătoase, atât pentru noi, cât și pentru mediu.
De asemenea, situația actuală de creștere a prețurilor la energie ne reamintește cât este de important să conservăm energia și să o folosim cât mai atent posibil. România Eficientă este despre educarea oamenilor în privința eficienței energetice. De asemenea, este foarte mult despre cum să îmbunătățim eficiența energetică a clădirilor. Este o pierdere uriașă de energie în clădiri, în parte pentru că multe sunt vechi în România și au nevoie de renovare.
De ce, dintre toate clădirile publice ce au nevoie de renovare, ați ales să investiți în renovarea unor școli?
Investiția derulată la Liceul Tehnologic „Elie Radu” din Ploiești este un proiect pilot. Ne-am dorit să înțelegem cum va funcționa acest nou standard de construcții nZEB. Ceea ce vrem să facem cu școlile e să arătăm de ce anume este nevoie pentru a realiza un astfel de proiect, să ajutăm municipalitățile să îmbunătățească eficiența energetică a clădirilor. Le ajutăm să înțeleagă ce pot face, arătându-le prin modele de bună practică ce presupune să realizeze aceste renovări. De ce ne concentrăm pe școli? În mod fundamental, credem că atunci când educăm tinerii, aceștia tind să își educe și părinții. Așadar, efectul este multiplicator pentru generații și în societate.
Ce impact mai larg vă doriți să creeze în societate programul România Eficientă?
Clădirile sunt responsabile pentru 45% din energia consumată în România, având au un impact major asupra consumului total de energie. În cazul multor clădiri construite înainte de 1990, consumul lor de energie este de 2-3 ori mai mare decât în cazul unei clădiri moderne. Credem că eficiența energetică reprezintă o oportunitate uriașă de a avea un impact prin scăderea consumului, conducând totodată la îmbunătățirea standardelor de viață.
În general, proiectul urmărește să ne educe pe toți, de la publicul general la sectorul public, la administrație și corporații. Învățăm cât de important este să fim eficienți cu energia folosită. Apoi, analizăm să vedem de ce e nevoie pentru a face schimbarea către eficiența energetică a clădirilor din România.
Ceea ce vrem să facem este să creștem gradul de conștientizare că e nevoie de noi toți pentru a avea un impact pentru reducerea schimbărilor climatice. Eficiența energetică este importantă pentru toată lumea. Avem nevoie cu toții de energie, dar trebuie să fim atenți cum o folosim și responsabili. Cu cât suntem mai conștienți de impactul pe care îl avem prin acțiunile noastre, cu atât mai repede putem vedea schimbarea de care avem nevoie. Noi asta încercăm să realizăm, să creăm acea conștientizare care să ducă la schimbare.
Cum a afectat pandemia proiectul?
Am început această contribuție către România Eficientă înainte de pandemie și mă bucur că am putut continua. Acest lucru arată determinare și angajament din partea noastră. În plus, am observat, în timpul pandemiei, un avânt serios către problema schimbărilor climatice, iar România Eficientă se încadrează perfect pentru a contribui la agenda de combatere a schimbărilor climatice.
Radu Dudău, director al Energy Policy Group și coordonator al proiectului România Eficientă, explică ce înseamnă proiectul România Eficientă și care este dimensiunea sa.
Ce vă doriți să obțineți prin acest proiect? România Eficientă se distinge ca un proiect multianual foarte ambițios, prin care ne-am angajat foarte serios în acest domeniu al eficienței energetice în clădiri. Este un domeniu care ni s-a părut foarte important pentru România și ne bucurăm că am găsit această disponibilitate a OMV Petrom de a sponsoriza programul.
Ne-am propus prin acest proiect mare să informăm publicul și, în ultimă instanță, să creăm o cultură a eficienței energetice. Din acest punct de vedere, ne adresăm unui public de la mic la mare: de la grupe de vârstă de școală primară, până la liceeni, studenți și un public adult. Este o zonă de awareness în care am investit multe resurse. De exemplu, pentru a stimula consumatorii casnici să investească în lucrări de renovare, am creat un instrument unic pe piața din România: calculatorul de eficiență energetică. Acesta arată date estimative despre economiile de energie pe care le poate obține în urma reabilitării termice a locuinței, dar și cum scade amprenta de carbon.
Însă, am vrut înainte de toate să știm de unde plecăm. Așa că, încă de la debutul programului România Eficientă, am realizat, cu sprijinul INSCOP Research, cel mai amplu sondaj de opinie realizat la nivel național privitor la eficiența energetică: „Percepția și comportamentul populației cu privire la consumul responsabil de energie și eficiența energetică în clădiri”. Una dintre concluziile sondajului a fost că, în medie, doar 25,7% dintre români fac tot ce pot pentru a consuma energia cât mai eficient și responsabil. Aceasta ne-a arătat cât de mult avem încă de lucru pentru schimbarea mentalității în privința risipei de energie.
Totodată, am sprijinit Organismul Național de Standardizare din România (ASRO) să elaboreze noile standarde naționale, bazate pe cele europene, privind temperaturile ideale, calitatea aerului interior, nivelul de zgomot și iluminatul, pentru a asigura un climat interior sănătos și confortabil. Clădirile noi, dar și cele existente care vor fi supuse unei renovări majore trebuie să respecte, din 2020, aceste noi standarde. Ele sunt obligatorii pentru proiectanții de clădiri, dar trebuie luate în calcul de către auditorii energetici, la evaluarea performanței energetice a clădirilor.”
Ce v-ați propus prin activitățile de renovare a unor școli? Renovarea unor școli la standarde de top este celălalt obiectiv strategic pe care ni l-am propus prin proiectul România Eficientă. Am început cu o clădire pilot la Liceul Tehnologic „Elie Radu” din Ploiești. Ambiția este ca, după ce finalizăm acest obiectiv, să putem oferi altor autorităților locale și entităților interesate să deruleze lucrări similare un proiect încheiat în bune condiții, pentru care putem prezenta concluziile noastre, atât aspecte financiare, cât și tehnice.
Pe de altă parte, ce ne bucură este că efortul financiar al autorității locale pentru a acoperi cheltuielile cu încălzirea și electricitatea ale acestei școli va scădea semnificativ. Fondurile astfel disponibilizate vor putea fi canalizate în alte direcții, în favoarea comunității locale. În plus, calitatea aerului din această școală se va îmbunătăți. Clădirea va fi mult mai luminoasă și le va permite elevilor să învețe într-un mediu mult mai sănătos. Totodată, în unele săli de clasă au fost prevăzute cu aparate de dezinfectare a aerului pe baza razelor UVC, echipamente ce vor reduce semnificativ rata de transmitere a virusurilor la interior.
România va avea la dispoziție în următorii ani fonduri europene importante destinate renovării energetice a clădirilor. Cum ar trebui să le cheltuim?
România beneficiază de foarte multe fonduri destinate lucrărilor de renovare energetică. Numai prin PNRR, vom avea la dispoziție 2,2 miliarde de euro pentru renovarea clădirilor, iar clădirile publice sunt o țintă importantă în acest plan. Noi susținem că școlile ar trebui să devină ținta principală a strategiilor de renovare. Este foarte important să ne folosim de aceste fonduri publice într-un mod inteligent, pentru a crea niște școli eficiente energetic. De ce?
Știm foarte bine că starea actuală a școlilor din România nu este cea mai bună, iar dincolo de reducerea facturilor la energie, este nevoie de îmbunătățirea calității aerului interior. Primul lucru care te frapează când intri într-o sală de clasă este slaba calitate a aerului interior, ceea ce afectează performanțele școlare ale elevilor. De asemenea, calitatea slabă a iluminatului este o altă problemă din școli. Modernizând sistemul de iluminat, cu ajutorul sponsorului Signify, în proiectul pilot de la Ploiești ne propunem să arătăm cât de mari pot fi beneficiile unui sistem modern de iluminat. Ne dorim ca prin ceea ce facem noi să inspirăm și alte municipalități să așeze școlile pe primul loc atunci când elaborează strategiile locale de renovare.
Pe de altă parte, trebuie să fim conștienți că cele 2,2 miliarde de euro nu vor fi suficiente pentru a acoperi necesarul uriaș de finanțare pe care îl are România pentru modernizarea parcului de clădiri învechit. E nevoie de surse suplimentare, iar mediul privat poate juca un rol esențial. De aceea, credem că este foarte important să încurajăm parteneriatele public-private. Prin proiectul-pilot de renovare de la Ploiești, ne propunem să creăm un model de referință, astfel încât municipalitățile, autoritățile publice locale și naționale să preia din lecțiile pe care noi le oferim și să le transpună în alte proiecte naționale sau locale.
Prin tot ceea ce facem în proiectul România Eficientă, vrem să punem umărul la „valul de renovări” care va veni și în România.
Școlile, cei mai mari consumatori de energie în sectorul nerezidențial De cealaltă parte, „administrația publică, clădirile de învățământ și comerciale reprezintă aproximativ 75% din consumul de energie nerezidențial, fiecare cu 20-25% din total. Școlile sunt cei mai mari consumatori de energie (354 kWh/m2/an), alte sectoare variind de la 200 la 250 kWh/m2/an”, mai arată EPG, în raportul menționat. Așadar, iată un argument solid pentru care școlile ar trebui să devină ținta principală în strategiile de renovare a clădirilor în România.
Ne petrecem aproape 90% din timp în interiorul clădirilor, așa că modul în care acestea ne influențează sănătatea și starea de bine, câtă energie consumă pe tot ciclul de viață și cât de mult afectează mediul înconjurător capătă tot mai multă atenție publică. Creșterea calității vieții prin îmbunătățirea spațiilor în care muncim și trăim, reducerea risipei de energie și, implicit, a poluării sunt direct legate de creșterea eficienței energetice în clădiri. Un subiect în jurul căruia a fost construit proiectul România Eficientă, cel mai mare proiect privat de promovare a eficienței energetice în clădiri la nivel național, derulat de Energy Policy Group (EPG) cu sprijinul OMV Petrom, sponsorul oficial al proiectului.
Fiind cel mai mare consumator de energie din Uniunea Europeană și unul dintre cei mai mari poluatori, sectorul clădirilor are un rol esențial pentru atingerea obiectivelor Pactului Ecologic European de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 55% până în 2030. În acest demers, eficiența energetică reprezintă un pilon central al politicilor energetice și climatice europene.
Misiunea programului România Eficientă a fost, de la început, să sprijine atingerea țintelor României pentru anul 2030 în privința reducerii emisiilor de carbon și a creșterii performanței energetice a clădirilor. Reglementările europene tot mai ambițioase în privința decarbonării, pandemia de COVID-19, îngrijorările sociale cauzate de creșterea prețurilor la energie au accentuat interesul pentru clădiri eficiente și sănătoase. În continuare e însă nevoie de multă educație în acest sens, iar din acest punct de vedere, România Eficientă a devenit un program de referință la nivel național când vorbim despre eficiența energetică a clădirilor.
Direcțiile strategice ale proiectului
Demarat de către EPG cu sprijinul OMV Petrom, programul s-a transformat într-o veritabilă platformă la care s-au alăturat și alte companii și organizații private, autorități publice locale și centrale. Astfel, proiectul devine tot mai mult ceea ce și-a propus încă de la început: un model care, prin scalare, să conducă la o Românie eficientă.
Pentru a atinge acest obiectiv, una dintre cele două direcții strategice ale proiectului este informarea și educarea publicului, astfel încât să putem înțelege mai bine beneficiile eficienței energetice. Acest lucru se realizează printr-o comunicare susținută cu publicul larg, cu toate categoriile de consumatori (casnici, comerciali, administrație publică), cărora le sunt explicate aceste beneficii, prin sfaturi pentru un consum eficient de energie. Un segment important de public îl reprezintă tinerii, cărora România Eficientă li s-a adresat prin campanii de educare derulate în școli. A doua direcție strategică este realizarea unor lucrări propriu-zise de eficientizare energetică a unor școli publice din România, la standarde nZEB, care să aibă un rol de referință la nivel național din punctul de vedere al standardelor de renovare. Practic, aceste renovări vor fi exemple de bune practici, necesare ca potențialul uriaș de creștere a eficienței energetice în clădiri să fie realizat.
Investiție de circa un milion de euro în renovarea unei școli din Ploiești la standard nZEB
În august 2020, România Eficientă a demarat cel mai ambițios proiect pilot de renovare a unei școli publice din România, la corpul C10 al Liceului Tehnologic Energetic „Elie Radu” din Ploiești.
Clădirea găzduiește atât săli de curs, la parter, cât și un cămin-internat, la etajele superioare. În urma acestei investiții de aproximativ un milion de euro, susținută de către OMV Petrom, profesorii și elevii vor studia într-o clădire sănătoasă, într-un mediu care conduce la creșterea atenției, a performanței școlare, dar și a sănătății. Circa 250 de elevi și 60 de cadre didactice vor beneficia de rezultatele acestei investiții.
Instalații solare termice și fotovoltaice, oferite de Electrica SA, vor acoperi o parte din necesarul de energie al acestei școli din surse regenerabile. Totodată, un accent foarte mare a fost pus pe calitatea luminii, pentru că e nevoie să creștem calitatea luminii în învățământ. În România nu s-au elaborat standarde de calitate a iluminatului în școli, deși acesta influențează performanțele școlare ale elevilor, sporindu-le atenția sau reducându-le oboseala. În acest sens, Signify a donat un sistem de iluminat ultramodern.
Amprenta comunismului asupra clădirilor din România
Eficiența energetică are un potențial enorm în România, care deține un fond imobiliar îmbătrânit. Cele mai multe dintre clădirile existente sunt construite înainte de ’90 și au pierderi energetice de 2-3 ori mai mari decât clădirile moderne. Per ansamblu, sectorul clădirilor reprezintă aproximativ 45% din consumul total de energie la nivel național. „Pentru atingerea obiectivelor și țintelor de eficiență energetică stabilite prin documentele de strategie națională și UE, fondul de clădiri din România are nevoie de o performanță energetică sporită. În ciuda existenței diferitelor fonduri europene și naționale care vizează renovările în eficiență energetică, investițiile în eficiența energetică rămân scăzute în România”, se menționează în raportul menționat. Măsurile simple de eficiență energetică pot reduce cu până la 40% consumul de energie al unei clădiri, iar în cazul renovărilor aprofundate, economiile obținute depășesc 60%. Referindu-ne strict la sectorul clădirilor rezidențiale, „peste 90% dintre acestea au fost construite înainte de 1989, cu o performanță energetică între 150 și 400 kWh/m2/an”, relevă raportul realizat de către EPG „Romania’s post-Covid recovery. Enabling a green transformation of the economy”, care abordează și sectorul construcțiilor. Totodată, sărăcia energetică este strâns legată de calitatea deficitară a locuințelor. În România, „una din șapte familii se confruntă cu probleme serioase de locuit, cel mai adesea din cauza calității proaste a pereților, podelelor și ramelor ferestrelor”, conform datelor Institutului Național de Statistică.
Eficiența energetică are un potențial enorm în România, care deține un fond imobiliar îmbătrânit. Cele mai multe dintre clădirile existente sunt construite înainte de ’90 și au pierderi energetice de 2-3 ori mai mari decât clădirile moderne.
Per ansamblu, sectorul clădirilor reprezintă aproximativ 45% din consumul total de energie la nivel național. „Pentru atingerea obiectivelor și țintelor de eficiență energetică stabilite prin documentele de strategie națională și UE, fondul de clădiri din România are nevoie de o performanță energetică sporită. În ciuda existenței diferitelor fonduri europene și naționale care vizează renovările în eficiență energetică, investițiile în eficiența energetică rămân scăzute în România”, se menționează în raportul menționat.
Măsurile simple de eficiență energetică pot reduce cu până la 40% consumul de energie al unei clădiri, iar în cazul renovărilor aprofundate, economiile obținute depășesc 60%.
Referindu-ne strict la sectorul clădirilor rezidențiale, „peste 90% dintre acestea au fost construite înainte de 1989, cu o performanță energetică între 150 și 400 kWh/m2/an”, relevă raportul realizat de către EPG „Romania’s post-Covid recovery. Enabling a green transformation of the economy”, care abordează și sectorul construcțiilor.
Totodată, sărăcia energetică este strâns legată de calitatea deficitară a locuințelor. În România, „una din șapte familii se confruntă cu probleme serioase de locuit, cel mai adesea din cauza calității proaste a pereților, podelelor și ramelor ferestrelor”, conform datelor Institutului Național de Statistică.
Deputatul Oana Özmen, secretar al Comisiei pentru industrii și servicii
„Avem nevoie, ca țară, de un program național de creștere a eficienței energetice în clădiri. Iar pentru a ne realiza acest obiectiv, un aspect important este schimbarea mentalității privind risipa de energie. De aceea, România Eficientă este un proiect bine-venit, pentru că prin ceea ce realizează este un model de inspirație și de bune practici, atât în ceea ce privește educarea și informarea, cât și renovarea la standarde nZEB. Astfel de proiecte sunt necesare pentru a ne atinge obiectivele naționale de decarbonare și eficiență energetică, iar noi, parlamentarii, trebuie să asigurăm sprijinul legislativ necesar pentru realizarea acestor ținte”.
Deputatul Oana Özmen, secretar al Comisiei pentru industrii și servicii
Stringența investițiilor în valorificarea oportunității pe care o reprezintă pentru România gazele din Marea Neagră a fost dezbătută în conferința „Marea Neagră în Noua Economie”, organizată de EM360 și România Durabilă, cu sprijinul Asociației pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale – ASPES. O serie întreagă de idei, aprecieri, critici și soluții prezentate în context pot reprezenta soluții sau, în orice caz, repere pentru decizii ale autorităților și pentru deschideri strategice.
Impactul economic al exploatărilor din Marea Neagră
Adrian Badea
Adrian Badea, vicepreședinte al Federației Patronale de Petrol și Gaze: „Marea Neagră și investițiile în proiectele offshore de gaze naturale reprezintă o oportunitate deosebită pentru România. Impactul economic care poate fi generat de aceste proiecte este imens. Un studiu Deloitte din 2018 menționa un impact economic direct, indirect și indus total de circa 30.000 de locuri de muncă în medie pe an, o creștere a PIB-ului de 71 de miliarde de dolari și venituri cumulate la bugetul de stat de 26 de miliarde de dolari. De asemenea, important este impactul în ceea ce înseamnă securitate energetică. În anul 2030, dependența de importuri va atinge 50%. Marea Neagră sprijină tranziția energetică, atingerea țintelor de Green Deal în România. Realizarea investițiilor presupune un cadrul legislativ corect și echilibrat, un cadru fiscal stabil, fiind necesari 10-15 ani de la începutul exploatării până la obținerea primei molecule de gaze naturale. Mă refer nu la impozitele generale, care sunt la latitudinea statului, ci la cadrul specific de impozitare a producției de gaze naturale.
Un studiu realizat anul acesta de PricewaterhouseCoopers arăta că media impozitării efective a producției de gaze naturale în România este de peste patru ori mai mare decât media la nivel european, având în vedere elementele specifice, cum este impozitul offshore, care se adaugă redevenței pentru gaze naturale. Impozitul offshore, introdus în contradicție cu clauzele de stabilitate de care beneficiau cesiunile existente, se aplică de la un prag de preț nejustificat de mic, 45 de lei aproximativ, un prag la care în niciun caz investitorii nu obțin supraprofituri, proiectele nu sunt economice și nu este legat de realitatea pieței din ultimii ani. Impozitul offshore este singurul impozit din România care se calculează nu la venitul realizat de către operator, ci la maximul dintre venitul realizat și un preț de referință calculat de agenția națională pentru resurse minerale, ceea ce duce la o situație incorectă, în care investitorii plătesc impozit pentru venituri nerealizate, de exemplu la nivelul lunii august prețul de referință calculat de ANRM a fost cu 65% mai mare decât prețul mediu al tranzacțiilor cu livrare în august de pe Bursa Română de Mărfuri. La impozitul pe profit, iarăși investitorii sunt supuși unui tratament discriminatoriu. Investitorii nu solicită facilități, ci un cadru fiscal stabil, un win-win atât pentru statul român, cât și pentru investitor”.
Chestiunile tehnice nu se pot rezolva dacă nu sunt abordate chestiunile de bun simț
Iulian Fota, expert în securitate națională, New Strategy Center: „Că nu scoatem gazul din Marea Neagră e doar un simptom de boală, nu e cauza. Cauza este amestecul de deprofesionalizare și reacredință. Ne confruntăm cu pericolul desincronizării de Occident. Cred că nu este o altă zonă în care pericolul acesta să fie mai bine conturat decât energia. Administrarea energiei în România în ultimii ani este un dezastru. Este atât de incompetent făcută și cu atât de multă rea credință, încât ceea ce noi concepem ca fiind politică energetică seamănă din ce în ce mai puțin cu modul în care Occidentul își gândește domeniul respectiv. Exemplul este incapacitatea noastră de a adopta o strategie națională energetică. Există o strategie energetică europeană, dar în ceea ce ne privește pe noi, nu știm cum ar trebui să arate viitorul nostru energetic. Este un nonsens. Chestiunile tehnice nu se vor putea rezolva, dacă nu sunt corect abordate chestiunile de bun simț. Noi încă nu ne-am hotărât în România, toți împreună, care trebuie să fie viitorul energetic al acestei țări. Cum putem să spunem că gazul este important pentru noi ca țară, dacă noi nu știm exact viitorul energetic cum arată. De ce nu avem strategie energetică? Pentru că este un amestec sulfuros de incompetență și de reacredință. Avem o perversitate a modului în care punem interesele individuale înaintea celor colective, ceea ce face ca, în mai multe domenii, lucrurile să meargă foarte greu”.
Cristina Prună, vicepreședinte al Comisiei pentru industrii și servicii din Camera Deputaților: „Am lansat un apel public către toate partidele politice să constituim la nivelul parlamentului o comisie specială, susținută transpartinic, în cadrul căreia să începem discuțiile despre modificarea legii offshore; există o lege offshore în vigoare. A fost adoptată în 2018, o lege proastă, pentru că nu a permis ca decizia de investiție să fie luată și să putem avea gaze exploatate astăzi. Putem avea o discuție așezată, putem avansa asupra subiectului, fără niciun fel de emoție. Știm că, atunci când discutăm despre exploatarea resurselor naturale, apar tot felul de teorii conspiraționiste, care inhibă ideea că noi trebuie să ne exploatăm gazele naturale și orice alte tipuri de resurse într-o manieră sustenabilă. Comisia ar crea cadrul de discuție, transparent, la care să poată avea acces și opinia publică prin intermediul presei, și instituțiile statului să vină cu scenarii de preț, de evoluție, astfel încât să putem avea o lege echilibrată, în care statul să poată să câștige de pe urma acestor exploatări, iar companiile să fie stimulate să înceapă investiția. Se poate pune problema în lege și ce facem cu banii care revin statului de pe urma exploatărilor. O soluție ar fi ca banii să fie folosiți pentru pensii pe model norvegian. Fiecare român să poată avea un cont în care să intre acești bani în mod egal, gestionați de administratori după modelul pilonului doi de pensii. Banii aceștia s-ar putea întoarce în economie și ar putea contribui la investiții”.
Antal István-Loránt
Antal István-Loránt, președintele Comisiei pentru energie, infrastructură energetică și resurse minerale din Senat: „Nu numai în România, ci în toată Europa și la nivel mondial, e o criză energetică, dar pentru Uniunea Europeană, cred că a avut o consecință pozitivă, reconsiderarea Green Deal-ului, a Pactului Verde. Green Deal-ul inițial ar trebui să vină cu un cost extrem de ridicat, plătit de consumatori, de cetățenii Uniunii Europene. Consecința pozitivă s-ar putea să fie aceasta, pentru că vedem semne că Europa a început să modereze dezideratele extrem de ambițioase. Noi suntem într-o situație paradoxală. Dacă mâine am exploata gazele naturale din Marea Neagră, poate net beneficiar prin impozit ar deveni indirect cetățeanul, dar este clar că fără sisteme de distribuție, cetățeanul nu ar putea să folosească 100% gazele. Noi avem un Green Deal, avem un Fit for 55, dar nu avem capacitate de transport, nu avem capacitate de distribuție a gazelor naturale. România ar trebui, pe deoparte, să țină pasul cu dezideratele Green Deal-ului, iar pe de altă parte, să facă investiții pe care nu le-a făcut în 30 de ani”.
Consens politic pentru modificarea Legii offshore
Silvia Dinică
Silvia Dinică, președinte al Comisiei economice, pentru industrii și servicii din Senat: „Ideal ar fi ca proiectul de modificare a legii care va ajunge pe masa Parlamentului să nu mai declanșeze o discuție despre cum facem ca pentru mediul de afaceri să nu fie o povară și lucrurile să se întâmple. Trebuie găsit un grup de lucru transpartinic, unde să fie toate aceste elemente discutate în detaliu, cât de mult e nevoie, astfel încât, să se ajungă la o formă agreată. Avem nevoie și de reprezentanții ministerelor în discuția acesta, pentru că, din păcate pentru noi, la nivel de Parlament nu există multe date și informații. Dacă ar exista baze de date, am putea să facem și scenarii asta, dar nu avem și din cauza acesta, multe ori, deciziile sunt greu de luat, de argumentat, atât timp cât nu ai niște date concrete”.
Elena Stoica
Elena Stoica, membru în Comisia pentru industrii și servicii din Camera Deputaților: „Suntem într-un cerc vicios. Toată lumea dorește să adoptăm această lege cu atât mai de necesară, cu cât trecem printr-o perioadă atât de dificilă. Totul pornește de la exploatare. Dacă toți dorim, este clar că există voință, atât din partea executivului, cât și voință politică, și nu numai din partea unui partid. Toate partidele parlamentare doresc acest lucru, care poate fi rezolvat prin dialog constructiv cu specialiști”.
George Niculescu
George Niculescu, secretar de stat în Ministerul Energiei: „Suntem la dispoziția Parlamentului cu orice fel de solicitare cu privire la puncte de vedere, observații formulate de Ministerul Energiei, de experți. De fiecare dată, am răspuns prompt toate solicitările făcute de la comisiile de specialitate din Camera Deputaților și din Senat. Îmi exprim personal disponibilitatea pentru a participa la discuții, însoțit de colegii mei din Ministerul Economiei”.
Stelian Matei, consilier superior, Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă, Guvernul României: „Primul obiectiv de dezvoltare durabilă al agendei 2030 este Fără sărăcie, ceea ce înseamnă inclusiv fără sărăcie energetică, fenomen cu care România se confruntă dintotdeauna, acum, mai pregnant și mai amenințător. Al doilea obiectiv este Foamete zero. Alte obiective sunt Sănătate, Bunăstare, Educație. Nu putem face rabat de la dorința ca cetățenii României să fie sănătoși, să fie educați, să aibă un nivel de trai corespunzător, un regim alimentar adecvat. Până să trecem la emisii zero, noi putem folosi gazele ca resursă alternativă și am putea reduce dependența de cărbune”.
Contradicție între vorbe și fapte la nivelul autorităților
Oana Ijdelea
Oana Ijdelea, legal & PGA manager, Black Sea Oil & Gas: „Există și un soi de contradicție la nivelul voinței statului, pentru că, pe de o parte, sunt declarații puternice, însă pe de altă parte anumite acțiuni, pe care statul prin autoritățile sale le face, care par să demonstreze contrariul. În baza Legii offshore, era necesară aprobarea prin hotărâre de guvern, la 90 de zile de la intrarea în vigoare a legii, a unei proceduri de recepție a lucrărilor. Procedura abia a fost adoptată și a intrat în vigoare. Ministerul Energiei, care a condus acest efort, s-a lovit instituțional de multe blocaje și amânări din partea altor instituții implicate în avizarea și în aprobarea proiectului de HG și a proiectului de procedură de recepție. Toată lumea își dorește liberalizarea pieței, însă ANRE fie în mod direct, fie în mod indirect, face de fiecare dată să apară ingerințe în piață, care nu permit liberalizarea totală a pieței. Nu ar trebui făcute diferențe între piață liberă pentru producători, piață liberă pentru firmele de distribuție, pentru traderi ș.a.m.d., ci sistemul ar trebui abordat holistic. Orice măsură puternică afectează una dintre categoriile de actori din piață și în mod cert îi va afecta, chiar indirect, și pe ceilalți. Soluția nu poate veni fără consultarea industriei”.
Laurențiu Pachiu
Laurenţiu Pachiu, avocat și consultant al FPPG: „Avem o serie de vulnerabilități în Marea Neagră. În primul rând, aș puncta o incongruență a statelor riverane. Avem doar două state membre ale Uniunii Europene, față de care, implicit, procesul de tranziție energetică declanșat la nivelul UE este obligatoriu. România și Bulgaria trebuie să urmeze reglementările europene, în schimb restul statelor riverane nu sunt decât membri ai comunității energetice. Turcia, Ucraina, Georgia nu sunt obligate să implementeze reglementările europene în sfera tranziției energetice. Aceasta este de natură să creeze niveluri diferite de vulnerabilitate energetică ale statelor, cu implicații geopolitice și economice. În al doilea rând, la nivelul acestor state, în bazinul Mării Negre putem constata un nivel scăzut de acceptanță în privința unor modificări economice structurale. Tranziția energetică presupune modificări structurale, cum ar fi eficiența energetică, presupune adevărate fracturi economice, cum ar fi exitul din cărbune, presupune modificări substanțiale de sistem, cum ar fi trecerea la stocare de hidrogen și la surse de energie regenerabile, presupune noi modele de business, noi modele financiare. Există state în bazinul Mării Negre care manifestă anumite grade de iliberalism, există economii emergente, există state conservatoare. Dintr-o serie de sondaje de opinie din țara noastră, reiese că încrederea populației în Uniunea Europeană scade. La vulnerabilitatea tradițională privind energia convențională, gazul natural, se vor adăuga vulnerabilități implicite procesului de tranziție energetică. Odată cu parcurgerea procesului de tranziție energetică, va trebui să sondăm noi oportunități în domeniul energiei solare, al energiei eoliene, al stocării de energie, al energiei eoliene offshore, precum și al hidrogenului. Sondarea unor asemenea oportunități și implementarea lor vor atrage noi provocări geopolitice de cu totul altă natură decât cele tradiționale”.
Mihnea Cătuți
Mihnea Cătuți, director de cercetare, Energy Policy Group: „Contextul European Green Deal, țintele de carbonare, restrâng din ce în ce mai mult problemele combustibililor fosili. Cu cât ne apropiem mai mult de 2050, cu atât vor fi utilizate mai puțin, inclusiv gazele naturale. În același timp, în tranziția de acum, când a venit această criză a prețului, am înțeles și mai mult ce înseamnă dependența de importuri și expunerea de preț. În cazul aprovizionării cu gaze din Rusia spre Europa, prețul spot a explodat pur și simplu și ne putem confrunta cu asta în următorii 10 ani în lipsa surselor domestice de gaz natural. Din acest punct de vedere, exploatarea gazelor din Marea Neagră reprezintă o soluție la îndemână, nu doar pentru noi, ci pentru regiune. Fereastra de oportunitate se închide, practic. Putem adresa doar problemele pe termen mediu cu aceste gaze din Marea Neagră. Nu sunt alarmist, dar este posibil să fie chiar un pic prea târziu, pentru că ambițiile pe termen lung ale European Green Deal nu se mai schimbă. Nu așteaptă nimeni după noi să ne rezolvăm bucătăria internă și să stăm 10 ani ca să pornim un proiect de importanță strategică cum este acesta”.
Dumitru Chisăliță
Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă: „Nu cred că putem să discutăm de prea târziul asupra exploatării gazelor din Marea Neagră. Indiferent cât de repede sau de încet va merge România spre anul de cotitură 2050, gazele naturale vor juca un rol important în economia mondială. Trebuie să vedem gazul natural ca un element de care avem nevoie și după 2050, cel puțin din perspectiva materiei prime, fără de care nu ne putem descurca. Trei elemente ar trebui să avem în vedere pentru a convinge responsabilii de importanța resurselor – 1. Sărăcia energetică – România se găsește în sărăcie energetică pentru că, deși avem acces la diverse resurse, nu doar gaze naturale, nu suntem în momentul de față puși în situația de a le exploata și nici nu avem direcții clare în ceea ce privește exploatarea resurselor. Al doilea element important pe care ar trebui să-l luăm în considerare este direcția pe care România a luat-o, de a intra într-un top al țărilor europene și chiar mondiale care-și propun să reducă mult emisiile de dioxid carbon în viitorul apropiat și pentru care gazul natural reprezintă un element foarte important comparativ cu alte resurse care există în momentul de față; nu doar gazul natural pentru încălzire sau pentru producția energiei electrice, ci și pentru tot ce înseamnă transport rutier, care ar putea să fie mult îmbunătățit din punctul de vedere al emisiilor, dacă s-ar folosi gaze naturale, inclusiv sub aspectul prețurilor ar fi un element important. Gazul natural trebuie să-l avem în vedere în această conversie la care ne-am angajat prin tratatele pe care le-am semnat. A treia direcție importantă este plusvaloarea. Achiziție de mărfuri, energie, orice alte bunuri din afara țării înseamnă de fapt o disponibilizare a resurselor pe care le avem noi către alte țări, către alte firme. Gazul natural din propria ogradă înseamnă de fapt să ne întărim poziția economică, poziția din punct de vedere regional. Ar trebui să vorbim mai puțin și să facem mai mult”.
De la „consumatorul vulnerabil” la „cetățeni cu drept la energie”
Sărăcia energetică în contextul crizei pandemice și postpandemice
Epidemia de COVID-19 arată încă o dată că energia și serviciile de energie sunt ingrediente esențiale pentru o viață sigură, sănătoasă și decentă. Sărăcia energetică, înțeleasă în mod obișnuit ca incapacitatea de a asigura nivelurile necesare de servicii de energie în gospodărie (Bouzarovski S., 2018), înseamnă să trăiești într-o locuință dificil de adus la un nivel optim de temperatură (fie că acesta presupune încălzire în timpul anotimpurilor reci sau răcire pe timp de vară) sau în care gătitul sau asigurarea nevoilor de hrană proaspătă sunt constrânse din cauza costurilor mai mari în raport cu veniturile și a slabei eficiențe energetice a clădirii și a dotărilor locuinței. Pe lângă accesibilitate și eficiență, sărăcia energetică se referă și la accesul dificil la surse alternative, curate și sigure. Sărăcia energetică este recunoscută astfel ca provocare complexă cu efecte sociale importante, pentru a cărei remediere este nevoie de angajamentul factorilor de decizie.
În conformitate cu disocierea conceptuală de mai sus, sărăcia energetică presupune și expunerea la o serie de vulnerabilități. Persoanele sărace energetic sunt mai vulnerabile la riscuri de sănătate fizică, cum ar fi bolile respiratorii, cardiovasculare și de altă natură cu un impact documentat asupra creșterii mortalității, dar sunt și mai expuse bolilor mintale (Thomson & al., 2017). Totodată, sărăcia energetică este asociată cu o diversitate de probleme care țin de inegalități și (in)justiție socială, acces la educație și bunăstare în general (Grey, et al., 2017). Fenomenul, cu toate efectele sale, se răsfrânge în mod diferențiat asupra femeilor și altor grupuri vulnerabile (Reames, 2016). Toate aceste probleme sunt de mare actualitate în timpul epidemiei de COVID-19.
Criza actuală cauzată de coronavirus produce efecte mai largi decât cele legate de sănătatea publică, cu urmări socio-economice profunde și de lungă durată (UNDP). Factorii preexistenți care duc la sărăcie energetică s-au amplificat în tot acest timp, prin scăderea sau pierderea veniturilor și creșterea facturilor ca urmare a consumului crescut de energie. Din punct de vedere medical, conjugarea efectelor virusului cu afecțiuni medicale preexistente, unele dintre acestea fiind asociate și sărăciei energetice, este bine documentată. Sub oricare dintre aceste forme s-ar manifesta, sărăcia energetică produce acum presiuni sporite asupra bugetelor gospodăriilor și asupra finanțelor publice, amplificând necesitatea de a o înțelege mai bine și de a identifica măsuri țintite în raport cu cei afectați.
Recesiunea declanșată (Politico, 2021) de criza COVID a început să adâncească inegalități preexistente în toate economiile lumii pe măsură ce s-au confruntat cu o creștere alertă a șomajului, eșuarea multor afaceri (Startup Cafe, 2020) și o scădere a veniturilor gospodăriilor. Diferite analize economice se așteaptă la o dublare a numărului șomerilor în Europa (Reuters, 2020), atingând un nivel estimat de 7,6%, și la o reducere a salariilor și a timpului de lucru cu impact asupra bugetelor de familie pe termen scurt și mediu. În România rata șomajului s-a aflat în creștere de-a lungul lunilor de criză, atingând 5,2% în iunie 2020 (INS, 2020), iar, după unele surse, un nivel real superior celui european încă de la sfârșitul lunii martie, manifestând tendințe de creștere (Cornea, Cum poate România să aibă o rată a şomajului de 4,6% când milioane de români abia aşteaptă să se întoarcă la muncă în străinătate?, 2020) susținută. Șomerilor li se adaugă alte două categorii de persoane. În primul rând, cei afectați de șomajul tehnic, cu un vârf de peste un milion de persoane în luna aprilie (900.000 în mai) (Cornea, 2020), ajuns între timp la 596.000 angajați (Cornea, 2020) în urma noilor reglementări care au însoțit măsurile de redeschidere treptată a economiei. În al doilea rând, persoanele în concediu de îngrijire a copiilor (188.514 persoane în iunie) (Ministerul Muncii, 2020), inclusiv persoane care beneficiază de acest tip de ajutor în urma măsurilor de stopare a pandemiei. Pentru ambele categorii, veniturile s-au redus cu cel puțin 25% pe mai multe luni dacă luăm în calcul și limitele de barem din legislație.
Asistăm deci la o scădere generalizată a veniturilor în timp ce consumul de energie în mediul rezidențial a crescut, pe fondul creșterii timpului petrecut la domiciliu, ca urmare a decretului de impunere a stării de urgență, a muncii la domiciliu și prin suspendarea cursurilor în întregul sistem de învățământ. La nivel internațional, un studiu realizat de Agenția Internațională a Energiei (IEA) în peste 30 de țări pe perioada martie-aprilie 2020 aproximează, raportat la anii precedenți, o creștere a consumului de electricitate în mediul rezidențial cu 40%, în timp ce consumul de gaz a înregistrat o ușoară scădere datorată temperaturilor mai ridicate pentru această perioadă. În ce privește consumul de energie în mediul rezidențial la noi în țară, nu există încă date disponibile, însă, ținând cont de faptul că perioada stării de urgență a coincis cu perioade cu variații mari de temperaturi exterioare, putem aprecia o ușoară creștere și a consumului de gaz și lemne pentru încălzire și gătit raportat la perioade similare din anii precedenți, mai mare în zonele cu temperaturi mai scăzute. În termeni de impact asupra bugetelor gospodăriilor, la un consum mediu anual de electricitate pe gospodărie de aproximativ 1.600 kWh (Odyssee-Mure, 2018), un preț mediu final dinaintea perioadei de liberalizare de aproximativ 0,65 lei/kwh și o creștere de 40% a consumului de electricitate poate rezulta în cheltuieli medii lunare suplimentare de 35 lei doar cu electricitatea, fără a ține cont de eventuale creșteri ale facturilor la combustibilul de încălzire și gătit – care au survenit deja în contextul liberalizării pieței la începutul sezonului rece în 2021 – și în contextul diminuării veniturilor. Creșterea cheltuielilor va rezulta în creșterea numărului de persoane care se afla în starea de vulnerabilitate energetică, mai ales în condițiile în care numărul gospodăriilor susținute prin ajutoarele de încălzire în timpul sezonului rece s-a redus continuu din 2012 încoace, odată cu creșterea veniturilor și neactualizarea plafoanelor din legislație. În condițiile incertitudinilor legate de evoluția pandemiei, în care unele state s-au îndreptat dinspre previziunile inițiale de stabilizare economică către tendințe mult mai fluctuante și de durată (Felsenthal, 2020), cel puțin o parte din factorii care determină reducerea veniturilor și creșterea consumului de energie se vor menține pe o perioadă incertă de timp, fiind anticipați de reglementări (Ministerul Muncii, 2020) și în țara noastră.
Impactul variază în funcție de sector și segmente demografice, dar devine tot mai evident că cei care sunt cel mai puternic afectați de această criză sunt grupurile cele mai vulnerabile și marginalizate (UNDP) (vârstnici, persoane cu handicap, femei, copii, minorități, persoane cu statut informal, persoane din mediul rural, persoane singure, familii monoparentale etc.) care se suprapun în bună măsură cu categoriile pentru care impactul sărăciei energetice este disproporționat. În raport cu sectoarele afectate, lucrătorii vulnerabili din retail și horeca sunt primele victime ale opririi bruște a activității economice. La acestea se adaugă (Banita, 2020) o parte din industria prelucrătoare care angajează o masă largă de muncitori necalificați, industria textilă și operatorii de servicii precum transporturile, operatorii de turism, activitățile culturale, care sunt împreună sectoare fundamentale ale economiei și a căror dificultate este de așteptat să dea naștere la efecte în lanț și pe termen lung. Rezultă un context care este favorabil suprapunerii mai multor cauze de vulnerabilitate, accentuând precaritatea persoanelor deja vulnerabile, dar și aducerii de noi gospodării într-o situație de prioritizare a cheltuielilor și, prin urmare, de dificultate în a plăti facturile de energie.
Criza COVID-19 agravează și inegalitățile de gen, care în sine sunt profund înrădăcinate în cauzele și experiențele sărăciei energetice (Petrova & Simcock, 2021). Structura și caracteristicile tipice ale gospodăriilor din țara noastră expun cu precădere femeile și copiii nevoii unui consum de energie sigură, curată și neîntreruptă și celei de confort termic pe toată perioada anului. Prezența crescută în cadrul locuinței îi expune poluării mediului ambiant care vine din consumul de energie crescut din această perioadă. În plus, poate mai mult ca niciodată, accesul la energie este strâns legat de accesul la educație sau la piața muncii, în contextul în care școală online sau munca de acasă au devenit fie variante alternative la care se recurge în situații de urgență sanitară, fie singurele opțiuni prin care copiii și adulții își pot continua activitatea școlară sau profesională.
Dincolo de sectoarele formale de primă linie, OECD (OECD, 2020) atrage atenția asupra nevoii de protejare a lucrătorilor din piețele informale care nu beneficiază de niciun mecanism de sprijin pe timp de criză, dar din care fac parte cele mai vulnerabile categorii de consumatori. Mai mult, studiile atrag atenția (Bouzarovski S., 2018) asupra distribuției sociale și spațiale a vulnerabilităților și a sărăciei energetice scoțând în evidență manifestările ample la nivel de societate (dificultățile cu care se confruntă statele postcomuniste în comparație cu cele occidentale), dar și existența unor buzunare de sărăcie, cu precădere în mediul urban, și care produc contexte de captivitate (lock-in effect) în care vulnerabilitățile se perpetuează într-un cerc vicios care dă naștere unei dinamici de degradare socio-economică profundă. Astfel de medii, precum Ferentari sau Pata Rât, ca să ne referim la cele mai cunoscute, sunt contexte în care sărăcia energetică este un fenomen multidimensional, care se combină cu alte vulnerabilități între care informalitatea joacă un rol central (Teschner, Sinea, Vornicu, Abu-Hamed, & Negev, 2020). Aici se găsesc condiții suboptime de locuire, locuințe supraaglomerate și vizibil degradate și este de așteptat ca, odată cu criza sanitară, starea de precaritate să se accentueze profund.
Evoluția pandemiei produce incertitudini la toate nivelurile de activitate, generând presiuni psihologice (Grey, et al., 2017) importante asupra indivizilor. O cercetare experimentală INSSE (INSSE, 2020) din primele săptămâni ale crizei coronavirusului evaluează impactul acesteia prin prisma așteptărilor agenților economici din varii sectoare de activitate și evidențiază gradul ridicat de incertitudine cu privire la evoluția activităților în fiecare dintre acestea. Imposibilitatea de a anticipa un venit sigur și constant în viitor, conjugată cu efectele carantinei și ale stresului venit din nevoia de conciliere a activităților profesionale și personale pot rezulta în costuri psihologice importante precum anxietatea, depresia (Brooks, et al., 2020) sau diminuarea capacității de decizie etc. Date fiind evidențele privind efectele psihologice ale sărăciei energetice, factorii conjuncturali pot deveni un element important de amplificare.
Situațiile anterioare de sărăcie energetică sunt acum exacerbate. Unii oameni sunt obligați să trăiască în condiții de confort termic scăzut, lipsiți de serviciile de energie prin care să-și poată asigura necesarul de hrană proaspătă sau de apă caldă curentă. Pentru alții, mai mult ca înainte, activitatea profesională, educația sau activitățile casnice devin provocări de luat în calcul în procesul de prioritizare a cheltuielilor. În pofida inițiativelor necesare de plafonare a prețurilor pe perioada stării de urgență, rămâne incertă situația celor care erau deja deconectați pentru neplată sau a celor care acumulează datorii la furnizori. Capacitatea fizică de reacție a companiilor și instituțiilor abilitate a fost redusă în această perioadă. Distanțarea fizică înseamnă, de asemenea, mai multe dificultăți în a căuta și a primi ajutor, fie din partea serviciilor oficiale de asistență socială, fie a familiei și a prietenilor. Mai mult, pentru cea mai mare parte a consumatorilor vulnerabili nu există politici de sprijin, parțial din pricina unei legislații incomplete, parțial din cauza nerecunoașterii fenomenului în totalitatea sa în politicile comerciale ale companiilor. Minoritățile subreprezentate rămân în afara măsurilor de urgență. Legislația recunoaște consumatorii vulnerabili pe motiv de venituri reduse sau pe cei din motive de vârstă. Pentru aceștia ajutoarele de încălzire sunt acordate exclusiv în lunile de iarnă și în condițiile unui cumul de criterii restrictive. Tarifele sociale au la rândul lor un grad ridicat de limitare (Jiglau, Sinea & Murafa, 2017). Mai mult, măsuri luate în calcul în multe țări (Energy Poverty Observatory, 2020) și care au produs o plasă de siguranță suplimentară pentru consumatori, precum sunt interzicerea temporară a deconectărilor sau mecanisme de sprijin financiar pe timp de criză, au lipsit deocamdată la noi în țară.
Energia reprezintă o resursă indispensabilă desfășurării activității cotidiene, fie că este vorba de populație, fie că ne referim la operatorii economici. Astfel, creșterea amplă a prețurilor acesteia în perioada recentă pe plan european este de natură să se răsfrângă mai devreme sau mai târziu asupra dinamicii prețurilor de consum, majorarea generalizată a ratelor inflației la nivel comunitar putând semnala debutul unor astfel de ajustări. Totodată, au început să sporească preocupările cu privire la potențiale efecte pe termen mediu și lung ale acestor șocuri, existând riscul dezancorării anticipațiilor privind inflația ale agenților economici și, respectiv, al unei redresări a activității economice într-un ritm mai puțin alert. În acest context, caseta de față își propune să identifice cauzele care au generat asemenea creșteri pe piața gazelor naturale și energiei electrice și natura acestora (structurală sau tranzitorie), precum și să cuantifice impactul pe care aceste majorări îl vor exercita asupra dinamicii viitoare a prețurilor și a creșterii economice din România.
Ce s-a întâmplat pe piața energetică începând cu a doua jumătate a anului 2021 și cât de persistent este acest șoc?
Revenirea activității la nivel global, pe măsura ridicării restricțiilor impuse de pandemie și a redeschiderii complete a economiilor, a antrenat creșterea alertă a cererii pentru gaze naturale, atât pentru generarea de energie electrică, cât și în scopuri industriale. Pe perioada verii, această situație a fost amplificată de cererea puternică pentru producția de energie electrică, pe fondul valurilor de căldură, concomitent cu reducerea producției din surse concurente (hidro și eoliene) și manifestarea unor constrângeri la nivelul ofertei, determinate de evenimente meteorologice extreme sau de lucrări de mentenanță prelungite (dată fiind amânarea unora dintre acestea din urmă în fazele acute ale pandemiei). Pe piața europeană, un factor important al ascensiunii rapide a cotațiilor gazelor naturale (până la valori maxime istorice, spre deosebire de evoluțiile din alte regiuni) a fost unul de natură conjuncturală, reprezentat de nivelul redus al stocurilor (circa 77 la sută în luna octombrie 2021, față de aproape 95 la sută în luna corespunzătoare din anul precedent[1]), cauzat de o iarnă prelungită, cu temperaturi sub media sezonieră. Efectul a fost accentuat de imposibilitatea refacerii stocurilor pe perioada verii, pe fondul livrării unor cantități limitate de gaze naturale de către principalii jucători, fie din cauze structurale (declinul natural al producției, tendința de renunțare la centralele care utilizează cărbune și restrângerea investițiilor în combustibili fosili în contextul procesului de decarbonizare, inițierea procedurilor de închidere a celui mai mare câmp gazifer din Țările de Jos, principalul producător din UE, creșterea concurenței pentru gazul natural lichefiat din partea economiilor asiatice, ca urmare a planului de reducere a emisiilor de carbon), fie din cauze cu substrat geopolitic (dependența de importurile de gaze rusești și problemele de aprovizionare asociate). În același timp, un rol în creșterea cotațiilor a jucat și structura pieței europene, în care ponderea dominantă (80 la sută în 2020) revine contractelor cu prețuri stabilite în funcție de raportul dintre cererea și oferta de gaze naturale (în detrimentul contractelor indexate la prețul petrolului), această trăsătură favorizând transmiterea mai rapidă a presiunilor specifice pieței. În România, peisajul a fost relativ similar, cantitatea de gaze naturale din depozite fiind mult inferioară nivelului consemnat în anul anterior (circa 74 la sută în luna octombrie 2021, comparativ cu 95 la sută cu un an în urmă); în plus, și piața internă este caracterizată de un declin natural al producției, fapt care a antrenat majorarea importurilor în ultimii ani, crescând astfel expunerea la șocurile externe.
În ceea ce privește avansul cotațiilor energiei electrice din a doua jumătate a anului 2021 pe piețele europene și, implicit, pe cea din România, determinantă a fost creșterea amplă a costurilor de producție pentru centralele pe bază de combustibili fosili – în speță, saltul sensibil al prețului gazelor naturale (de până la cinci ori față de aceeași perioadă a anului trecut) și al cotațiilor cărbunelui (de circa trei ori). Un impact suplimentar a continuat să exercite creșterea prețurilor certificatelor de emisii CO2, ca urmare a măsurilor decise la nivel european în scopul accelerării tranziției către o economie verde (de exemplu, reducerea mai amplă a plafonului de emisii de carbon sau eliminarea mai rapidă de pe piață a certificatelor nefolosite; BCE, 2021). La aceste influențe s-a adăugat diminuarea producției de electricitate a hidrocentralelor și a centralelor eoliene (determinată de precipitații reduse și lipsa vântului), care a trebuit să fie astfel compensată de generarea energiei electrice în termocentrale, confruntate deja cu probleme pe latura costurilor de producție. În final, creșterea exacerbată a cotațiilor energiei electrice reflectă inclusiv mecanismul specific de stabilire a prețurilor pe această piață, în contextul alinierii prețurilor tuturor unităților de producere a energiei electrice la costul marginal de producție al ultimei unități care intră în sistem pentru a acoperi cererea de energie electrică (Blume-Werry et al., 2021; graficul A). La nivelul UE, deși s-au făcut progrese în ultimele decenii, acoperirea cererii din surse poluante rămâne semnificativă în mixul energetic, inclusiv în cazul României (graficul B).
Începând cu primăvara anului 2022, după încheierea sezonului rece, piețele anticipează o anumită corecție a prețurilor pe plan european, în așteptarea unei ameliorări a dezechilibrului acut dintre cerere și ofertă care se manifestă în acest moment. De exemplu, cotațiile futures ale indicelui gazelor naturale TTF[2] relevă pentru a doua jumătate a anului viitor o înjumătățire a prețurilor față de maximul istoric înregistrat în octombrie 2021 pe piața spot. Un tablou similar se conturează și pe piața electricității, cotațiile futures în anumite economii europene reprezentative (Germania, Franța, Țările de Jos, Italia, Spania) plasându-se în anul următor în jurul valorii de 100 euro/MWh, comparativ cu nivelurile actuale de pe piața spot, de circa 200 euro/MWh în luna octombrie 2021. Cu toate acestea, atât în cazul gazelor naturale, cât și în cel al energiei electrice, prețurile de livrare pentru anul 2022 continuă să se plaseze la praguri sensibil superioare celor consemnate în 2019 (valori de 2,5-3 ori mai mari), indicând astfel importanța factorilor cu acțiune mai persistentă. Totodată, nu poate fi exclusă prelungirea influenței nefavorabile a factorilor conjuncturali, în scenariul în care și sezonul rece 2021-2022 va fi mai lung și mai friguros decât în mod normal.
Pe un orizont mai îndelungat, prețurile energiei de pe plan european ar putea să se stabilizeze la niveluri mai reduse, sub acțiunea dominantă a unui factor structural, respectiv accelerarea tranziției spre o economie verde la nivelul UE. Procesul presupune majorarea alertă a producției de energie electrică din surse regenerabile (concomitent cu electrificarea sistemului de încălzire a gospodăriilor populației; CE, 2021), ceea ce implică o reducere a influenței costurilor mai mari de producție din partea electricității bazate pe combustibili fosili (CE – DG Energie, 2021). Este de așteptat ca tranziția să nu fie chiar lină, în condițiile angajării autorităților europene și a celor naționale pentru reducerea mai alertă a emisiilor de gaze cu efect de seră în UE (cu 55 la sută până în anul 2030 față de nivelul din 1990, comparativ cu ținta anterioară de 40 la sută). Strategia presupune renunțarea mai rapidă la centralele pe bază de combustibili fosili, în special la cele pe cărbune[3], și preluarea producției acestora de către sursele cu emisii scăzute de carbon, precum energia nucleară sau cea produsă din surse regenerabile (hidro, eoliană, solară). Dată fiind volatilitatea producției din surse regenerabile, apariția unor dezechilibre între cerere și ofertă este de natură să genereze noi fluctuații ample ale prețurilor în anii de tranziție.
Programele naționale de redresare și reziliență au alocate sume importante pentru investiții în energia regenerabilă, alte măsuri menite să faciliteze procesul vizând: creșterea gradului de integrare a piețelor europene de electricitate (prin extinderea capacităților de interconectare), dezvoltarea mult mai rapidă a unor modalități de stocare fiabile și la costuri rezonabile a energiei electrice regenerabile, respectiv sporirea eficienței energetice la nivelul consumatorilor finali.
Impactul asupra ratei inflației
Fluctuațiile cotațiilor energiei electrice și ale gazelor naturale se transmit în rata inflației direct, prin prețurile plătite de consumatorii finali, dar și indirect, pe canalul costurilor de producție ale altor bunuri și servicii din coșul de consum. Aceste efecte de runda întâi sunt considerate tranzitorii, impactul lor persistând la nivelul ratei anuale a inflației timp de patru trimestre în cazul efectelor directe și, uneori, o perioadă mai lungă de timp în cazul celor indirecte, ca urmare a faptului că transmisia creșterii costurilor de producție în prețuri nu se produce întotdeauna imediat și nici liniar. Mai departe însă, în absența unei reacții a politicii monetare, creșterile de prețuri ample, manifestate o perioadă prelungită, au potențialul de a afecta așteptările inflaționiste pe termen mediu ale agenților economici, influențând comportamentul acestora de stabilire a prețurilor și salariilor în viitor. Aceste efecte, de runda a doua, au o natură mai persistentă, putând marca traiectoria prețurilor pe un orizont mai îndelungat comparativ cu cele de runda întâi (graficul C).
Cel mai simplu mod de evaluare a măsurii în care prețul energiei afectează consumatorul casnic are la bază structura facturii asociate acestor utilități, ponderea costurilor aferente mărfii fiind de circa 70 la sută în cazul gazelor naturale și de aproximativ 50 la sută în cel al electricității. Pe fondul celor mai recente evoluții și al poverii costurilor cu achiziția mărfii, principalii furnizori de gaze naturale vor implementa scumpiri de circa 40 la sută în perioada octombrie-noiembrie cel puțin la nivelul contractelor aferente consumatorilor pasivi[4], care au primit deja notificări în acest sens. Și în cazul energiei electrice, ofertele de pe piața concurențială se plasau în luna septembrie 2021 cu circa 30 la sută peste cele aferente contractelor încheiate la începutul anului, ceea ce sugerează că în ianuarie 2022 (momentul în care sunt renegociate cele mai multe contracte pe această piață), creșterea se va reflecta și la nivelul acestei componente din cadrul IPC. Date fiind magnitudinea scumpirilor și situația în continuare tensionată pe piețele de profil, autoritățile au adoptat mai multe măsuri pentru protejarea consumatorilor, inclusiv a celor vulnerabili. În luna septembrie a fost adoptată Legea consumatorului vulnerabil (nr. 226/2021), conform căreia sunt acordate ajutoare pentru încălzire în sezonul rece consumatorilor cu venituri mici. În condițiile în care punerea în aplicare a legii presupune un proces de durată, acordarea ajutorului social implicând depunerea documentelor justificative, aprobarea acestora de către primării, notificarea furnizorilor, pentru intervalul noiembrie 2021 – martie 2022, a fost adoptată Legea nr. 259/2021 pentru aprobarea OUG nr. 118/2021. Compensările propuse de acest act normativ se acordă în funcție de consum, direct în factură, eligibile fiind circa două treimi dintre gospodării. Pentru traiectoria prețurilor, această schemă de compensare presupune, în esență, o redistribuire a scumpirii, o parte din aceasta fiind suportată de către stat pe perioada iernii, atunci când consumul este mai mare, pentru ca, începând cu luna aprilie, prețul să nu mai fie afectat de măsurile de sprijin și să revină la nivelul stipulat în contracte.
Pe lângă efectele directe, proporționale cu ponderea deținută de componentele energetice în coșul IPC (4,6 la sută în cazul energiei electrice și 3,1 la sută în cel al gazelor naturale), șocul de pe piața energiei se va transmite în rata anuală a inflației și prin intermediul costurilor de producție, energia reprezentând un input în procesul de fabricație, alături de materii prime, materiale, forță de muncă. Impactul va fi cu atât mai amplu cu cât procesul de producție este mai intensiv din punct de vedere energetic, cele mai expuse ramuri fiind cele care produc bunuri intermediare sau de capital. În cazul industriilor producătoare de bunuri de consum, direct relevante pentru prețurile finale, ponderea cheltuielilor cu energia variază între 1 la sută și 3 la sută, potrivit datelor bilanțiere disponibile pentru anul 2020. Abordarea este însă incompletă, întrucât nu ține cont de consumul de energie utilizat de-a lungul lanțului de producție pentru fabricarea celorlalți factori de producție. Astfel, dacă la consumul energetic direct se adaugă și cel indirect, realizat de sectoarele situate în amonte pe lanțul de producție, ponderile variază de la sub 5 la sută în producția bunurilor alimentare și a confecțiilor, până la circa 7 la sută pentru bunurile farmaceutice și producția de mobilă, respectiv peste 8 la sută în cazul electrocasnicelor[5]. În rândul serviciilor prestate populației, se observă o intensitate energetică mai redusă, sub 3 la sută pentru serviciile de învățământ și cele medicale, un consum ușor mai ridicat în cazul segmentului ospitalității (circa 4 la sută) și semnificativ mai crescut pentru serviciile de curierat și de turism (peste 7 la sută; graficul D).
Pentru a cuantifica măsura în care un șoc la nivelul prețurilor de producție ale bunurilor energetice de pe piața internă este transmis în cele finale de consum, au fost estimate o serie de modele de tip VECM (vector de corecție a erorilor). Estimarea a presupus două etape. Prima a vizat transmisia prețurilor de producție din industria energetică de pe piața internă (IPPII energie) în prețurile producției industriale pentru bunurile de consum (IPPII consum), iar a doua, dinspre acestea din urmă către prețurile finale, fiind utilizată o măsură a inflației de bază care asigură cea mai bună corespondență între structura ramurilor industriale și cea a coșului de consum, respectiv CORE2 ajustat exclusiv servicii, din care au fost ulterior eliminate și efectele de runda întâi ale modificărilor cotei TVA[6]. În cazul primului canal (IPPII energie – IPPII consum), estimările indică o transmisie de circa 4 la sută din magnitudinea șocului inițial al IPPII energie în variația IPPII consum în decurs de un an. Mai departe, modificarea IPPII consum este estimată a fi transferată în inflația de bază în proporție de aproximativ 50-70 la sută pe același orizont de timp. Pe ansamblu, cumulând efectele estimate, un scenariu de creștere a IPPII energie cu 20 la sută ar genera un impact de aproximativ 0,4-0,6 puncte procentuale la nivelul inflației de bază pe parcursul unui an. Rezultatul obținut reflectă nu numai efectele indirecte de runda întâi, prin intermediul costurilor de producție, ci și efecte de runda a doua, prin intermediul anticipațiilor agenților economici. Având în vedere magnitudinea șocului care afectează activitatea economică, este posibil ca agenții economici să transfere chiar mai rapid și într-o proporție mai mare presiunea asupra costurilor în prețurile finale față de ceea ce indică modelele econometrice, construite pe baza seriilor istorice.
În cazul unui șoc singular, de tip one-off, de o magnitudine limitată, transmisia prin intermediul așteptărilor inflaționiste ale agenților economici este anticipată a avea un impact relativ redus (de exemplu, corespunzător celui descris anterior asupra IPPI energie, impactul prin acest canal ar fi în jur de 0,1 puncte procentuale).
Însă în contextul actual, caracterizat de șocuri repetate de ofertă, de o magnitudine substanțială – asociate atât variațiilor prețurilor bunurilor energetice, cât și prețurilor materiilor prime agroalimentare, dar și perturbărilor produse în lanțurile globale de producție și aprovizionare –, o eventuală deteriorare a anticipațiilor inflaționiste pe termen mediu ar putea genera importante efecte de runda a doua, în ipoteza în care politica monetară nu ar acționa în sensul prevenirii acestora.
Impactul asupra activității economice
Creșterea prețurilor bunurilor energetice, precum și a prețurilor altor materii prime și materiale se vor reflecta în următoarele perioade și asupra dinamicii PIB real, într-o manieră contracționistă, cu efecte anticipat a persista cel puțin o perioadă de timp. Dintre canalele relevante de transmisie a acestor șocuri sunt de subliniat cele cu privire la venitul disponibil real al gospodăriilor populației și la resursele disponibile pentru investiții ale firmelor, în condițiile în care inputurile energetice sunt dificil de substituit cu alți factori de producție, cel puțin pe termen scurt și mediu. Impactul cumulat al creșterii prețurilor bunurilor energetice asupra dinamicii PIB real este proiectat la aproximativ -0,4 puncte procentuale în următorii doi ani, magnitudinea acestui impact fiind condiționată de ipotezele adoptate[7] și de setul de informații disponibile la data publicării prezentului Raport. Șocurile aferente sunt proiectate a se reflecta atât asupra componentei ciclice (gap-ul PIB), în principal ca rezultat al atenuării cererii agregate interne, cât și asupra dinamicii PIB potențial.
Evoluția consumului gospodăriilor populației, marcată deja de incertitudini privind perspectiva situației medicale, este anticipată a fi grevată de impactul asupra venitului disponibil al gospodăriilor populației provenind din creșteri ale prețurilor bunurilor energetice[8]. Deteriorarea traiectoriei investițiilor, care au manifestat totuși o reziliență notabilă în context pandemic, se transpune într-o acumulare mai redusă de capital și în pierderi de eficiență în utilizarea factorilor de producție, cu impact asupra dinamicii PIB potențial. Acesta din urmă ar urma să fie influențat și de capacitatea mai redusă a economiei de a genera noi locuri de muncă.
Afectarea investițiilor poate fi coroborată cu o deteriorare a activității într-o serie de sectoare-cheie ale economiei (de exemplu, producția industrială), inclusiv ca urmare a creșterilor costurilor de producție generate de prețurile bunurilor energetice. La rândul lor, exporturile de bunuri și servicii, deja afectate de persistența sincopelor în lanțurile de aprovizionare, sunt anticipate a reflecta dificultățile firmelor exportatoare generate de creșterea costurilor de producție (cu impact asupra competitivității externe prin preț) și diminuarea resurselor pentru investiții (cu efecte adverse asupra productivității). Dinamica importurilor de bunuri și servicii este, de asemenea, proiectată a resimți șocurile asupra cererii interne și, respectiv, pe cele asupra exporturilor de bunuri și servicii. Totuși, importurile ar putea câștiga cotă de piață pe anumite segmente de bunuri unde producătorii interni ar fi mai afectați de scumpirea energiei decât competitorii externi (cu acces la tehnologii mai eficiente energetic).
[2] Facilitatea de transfer de titluri (TTF) – Bursa de gaze din Rotterdam, indice de referință al pieței europene.
[3] În cadrul celei mai recente conferințe ONU privind schimbările climatice (COP26, 31 octombrie – 12 noiembrie 2021), 190 de state și organizații s-au angajat să descurajeze investițiile în noi centrale pe bază de cărbune și să elimine treptat această sursă de energie până în 2030 în economiile dezvoltate, respectiv 2040 în celelalte state.
[4] Peste jumătate dintre consumatorii casnici nu optaseră încă pentru o ofertă pe piața concurențială la mijlocul anului 2021.
[5] Calcule realizate pe baza datelor din tabelul intrări-ieșiri (cele mai recente date disponibile sunt aferente anului 2015).
[6] A se vedea Caseta 1. „Transmisia modificării prețurilor producției industriale pentru piața internă în variația prețurilor de consum”, publicată în Raportul asupra inflației, ediția din noiembrie 2017.
[7] De exemplu, setul de elasticități estimate cu ajutorul Modelului de analiză și prognoză pe termen mediu (MAPM) al BNR utilizate inclusiv la fundamentarea unor scenarii adverse.
[8] De exemplu, creșterea prețului petrolului afectează consumul printr-o serie de canale directe și indirecte. A se vedea, de exemplu, referința BCE, 2018.
Referințe
Banca Centrală Europeană, Buletinul economic nr. 6/2018, Caseta 3 – „Oil Prices, the Terms of Trade and Private Consumption” Banca Centrală Europeană, Buletinul economic nr. 6/2021, Caseta 5 – „EU Emissions Allowance Prices in the Context of the ECB’s Climate Change Action Plan” Blume-Werry, E., Faber, T., Hirth, L., Huber, C., și Everts, M. – „Eyes on the Price: Which Power Generation Technologies Set the Market Price”, Economics of Energy & Environmental Policy, 10(1): 251-265, 2021 Comisia Europeană – Questions and Answers – Making our Energy System Fit for our Climate Targets, 2021, disponibil la: https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/ QANDA_21_3544 Comisia Europeană, Direcția Generală Energie – Quarterly Report on European Electricity Markets, vol. 14, ediția a 2-a, 2021 „Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (PNIESC) 2021-2030”, publicat ca anexă la H.G. nr. 1.076/2021, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 bis/ 2021
Creșterile fără precedent ale prețurilor energiei din ultimele luni au generat discuții aprinse despre cauze, designul pieței de energie electrică, prețul carbonului și dependența de importurile de gaze naturale. Răspunsul formulat până acum de legiuitori pentru rezolvarea acestor probleme (în principal, plafonări de prețuri și subvenții) nu oferă decât soluții de avarie, de termen scurt, care nu rezolvă disfuncționalitățile structurale ce pot duce la repetarea unor astfel de situații.
În plus, măsurile luate de autoritățile din România pentru contracararea efectelor crizei actuale a prețurilor energiei asupra consumatorilor surprind prin direcția opusă față de propunerile Comisiei Europene în toolbox-ul recent publicat. Decizia de a suprataxa cu 80% veniturile ce depășesc 450 lei/MWh, ce se aplică doar producătorilor de energie curată, fără a ține cont de specificul de operare în piață a surselor regenerabile, periclitează nu doar investițiile existente, ci mai ales noile dezvoltări de capacități de generare ieftine și cu timp de instalare rapid, ce reprezintă, de altfel, singura soluția pentru a evita astfel de crize în anii următori. Pseudoargumentarea că acest tratament fiscal discriminatoriu s-ar justifica prin faptul că producția de energie electrică pe bază de combustibili fosili este „deja împovărată” prin plata certificatelor de emisii de carbon denotă atât neînțelegerea rostului acestor certificate, cât și lipsa oricărei preocupări reale de decarbonare a sistemului energetic românesc.
Blocarea și întârzierea investițiilor în surse regenerabile, în special solare și eoliene, vor cauza prețuri mai mari ale energiei electrice și ale certificatelor de carbon, vor crește dependența de importurile de gaze și, mai ales, vor periclita atingerea obiectivelor climatice de reducere a emisiilor, după cum arată, printre altele, un raport publicat recent de Aurora Research. Înainte de a explica mai aprofundat aceste riscuri, este necesară clarificarea principalelor cauze ale crizei actuale și corectarea unor explicații eronate care au fost lansate în spațiul public.
Putem blama prețul certificatelor de carbon?
Având în vedere aproape dublarea prețului certificatelor de dioxid de carbon de la aproximativ 34 €/tCO2e la începutul anului 2021 la peste 60 €/tCO2e în prezent, schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) a fost imediat blamată pentru creșterea prețurilor electricității.
Mecanismul ETS limitează volumul de gaze cu efect de seră care poate fi emis de industria energointensivă, de către producătorii de energie și de companiile aeriene. Producătorii de energie electrică trebuie să cumpere un certificat EUA pentru fiecare tonă emisă de CO2. Totalul certificatelor disponibile este plafonat la un nivel stabilit pentru UE. Acest plafon este redus anual, ajungând în cele din urmă la zero. Pe măsură ce volumul certificatelor scade, acestea vor deveni tot mai dificil de achiziționat de către companiile ce produc energie electrică cu un nivel ridicat de emisii per MWh. Astfel, cu timpul, implementarea schemei ETS va determina reducerea orelor de operare a centralelor pe combustibili fosili, precum lignitul, huila, dar și gazele naturale.
Licitațiile principale organizate de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva în toamna și la începutul iernii actuale s-au soldat cu rezultate care transmit „semnale de agravare a crizei de resursă de lemn și de creștere a prețurilor pentru 2022”, atrage atenția Asociația Industriei Lemnului – Prolemn.
Profesioniștii domeniului ne oferă exemplul unei astfel de licitații, organizate de Direcția Silvică Vâlcea: „Prețul mediu de adjudecare a fost de 462 lei/m3 lemn pe picior, față de un preț mediu de adjudecare de 147 lei/m3 pentru producția anului 2021. Aceste prețuri de adjudecare au apărut pe fondul unei oferte de masă lemnoasă reduse la jumătate la licitațiile principale pentru anul 2022, față de masa lemnoasă pentru producția anului 2021 și pe fondul unei incertitudini maxime privind blocajele suplimentare care ar putea să fie induse de suprareglementarea evaluării de mediu a amenajamentelor silvice, blocaje care ar putea reduce în continuare volumele disponibile în piață”.
Cătălin Tobescu, președintele AIL-Prolemn: „Suntem în ceasul al doisprezecelea și trebuie luate măsuri urgente. Ministerul Mediului trebuie să asume eșecul, pe domeniul pădurilor, al politicilor sale din ultimii ani și să acționeze neîntârziat. Industria lemnului și întreg sectorul pădure-lemn pun la dispoziție toată expertiza pentru găsirea unor soluții, inclusiv strategii și modele de bune practici din alte țări europene. Cuvântul cheie este urgența”.
Peste 100.000 de firme din România se află, în prezent, într-o situație de risc, pe fondul creșterii semnificative a costurilor operaționale, extinderii blocajului financiar, accesului tot mai dificil la finanțare și accentuării neîncrederii în relațiile de business, avertizează Sierra Quadrant, într-o analiză privind starea economiei românești în pragul iernii. Scumpirea carburanților și creșterea tarifelor la energie și gaze au accentuat și mai mult problemele financiare, în primul rând în zona IMM-urilor slab capitalizate, vulnerabile la criză.
73.365 de firme au intrat în acest an în insolvență, și-au suspendat activitatea sau au fost dizolvate sau radiate, cu 13.398 mai multe decât în anul trecut. Datele, prezentate de Registrul Comerțului, vin să confirme estimările făcute de Sierra Quadrant la începutul anului.
Cele mai multe probleme au fost înregistrate în comerț, construcții și industria prelucrătoare, trei dintre cele mai importante motoare ale economiei.
Numărul firmelor intrate în insolvență, în comerț, la nivelul lunii august, era mai mare cu 7,61% față de anul precedent. 11.577 de firme din acest sector au fost radiate, cu 33,1% mai multe decât în 2020, iar 5864 au fost dizolvate, cu 18,7% peste nivelul din august 2020.
În sectorul construcțiilor, numărul firmelor radiate a crescut cu aproape 30%, la 3926, iar cel al companiilor dizolvate cu 7,16% la 1826. Pe fondul problemelor economice, 593 de firme de construcții și-au suspendat activitatea, cu 28% mai multe decât în 2020, iar 640 au intrat în insolvență, cu 12,2% peste nivelul din anul trecut.
În industria prelucrătoare, numărul societăților radiate a crescut cu 31%, la 3386, iar cel al firmelor dizolvate s-a majorat cu 12,67%, la 1690. 564 de companii și-au suspendat activitate iar alte 484 au intrat în insolvență.
