Interviu cu Gabriel Biriș, preluat de pe ProfitLive
Plata defalcată a TVA ca mecanism de reducere a evaziunii de TVA este o poveste care sună ambițios. Care este, însă, problema?
Să spunem că dintotdeauna ieșirile mele publice au fost în favoarea măsurilor de combatere a evaziunii, să mai spunem că în 2009 am fost primul om din țara asta care a vorbit de evaziune ca amenințare la siguranța națională. Tot ce am făcut în spațiul public a fost să susțin astfel de măsuri, pe aceasta nu o susțin, dimpotrivă. Am declarat la întâlnirile în grupul de lucru la ministerul de finanțe că scopul principal nu este să discutăm tehnicități, ci să discutăm de ce această măsură nu trebuie implementată. Acum să explicăm ce înseamnă contul de TVA. Contul de TVA înseamnă că de la data intrării în vigoare a acestei măsuri toate companiile din România ar trebui să își deschidă conturi separate prin care să-și ruleze sumele aferente TVA-ului pe facturile emise, în care să încaseze TVA-ul de pe factură și să facă plați de TVA către furnizori sau către buget.
Să explicăm puțin. Pe factură avem suma netă plus TVA. Plătitorul facturii are obligația să facă două plăți, una să plătească serviciile și a doua să plătească TVA-ul?
Da. Iar dacă face plăți parțiale să prorateze. Dar nu e doar asta, că ai problemă de cash flow, ca firmă. De exemplu, sunt un producător și îmi vând marfa cu plata la 90 de zile, 25 ale lunii următoare e tot timpul mai devreme de 90 de zile. Plata TVA-ului survine mai repede decât încasarea banilor. Asta înseamnă ca TVA-ul pe care îl datorez bugetului de stat pentru factura emisă și neîncasată trebuie să îi plătesc pe 25 ale lunii următoare, îi scot din buzunarul meu, din contul meu neblocat și îl plătesc la buget. Dacă am noroc și clientul plătește îmi intră TVA-ul peste 90 de zile tot în contul acela blocat, banii ăia eu deja i-am plătit, deci am dreptul să îi folosesc eu, numai că nu pot să îi trag din contul respectiv să-mi finanțez afacerea. Trebuie să mă duc la ANAF să-mi fac un control fiscal și să-mi dea banii înapoi. Cine? ANAF-ul, care astăzi jumătate din forța lor de control, din inspecția fiscală lucrează pe rambursări de TVA – sunt câteva mii pe lună. Cel puțin într-o prima fază vor avea cel puțin câte o astfel de cerere pentru fiecare companie din România. Sunt în stare să mai proceseze pe lângă cele câteva mii de deconturi și aceste cereri?
Deci pentru fiecare astfel de factură la care se cere rambursarea TVA, firma devine pasibilă de control.
Da, trebuie un control fiscal. Mai mult decât atât, te întrebi pentru ce o fac. Că poate s-a gândit cineva că blochează banii firmelor la trezorerie și îi folosește statul fără să mai plătească dobânda că au nevoie de bani să plătească pensii și salarii. Ghici ce? Banii aceștia nu sunt la trezorerie, sunt la bancă, deci nici măcar asta nu se poate întâmpla. Mai mult decât atât, firmele mari, firmele de utilități, emit milioane de facturi; chestiunile astea nu le poți face de mână, le faci automatizat, asta înseamnă că în câteva săptămâni care se întâmplă să fie și de vacanță ar trebui ca România să facă ce n-a mai făcut nici o altă țară în Uniunea Europeană, să deschidă toate conturile astea, să-și modifice toate sistemele informatice care pentru companiile mari pot costa milioane, pentru că nimeni nu a mai făcut așa ceva până acum și trebuie echipe de IT-iști pregătite să facă chestiunea asta. Toate companiile își vor cel puțin dubla costurile de procesare a plăților pentru că sunt două plăți, trebuie să angajezi oameni.
Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament