Andrei
Marga
Pandemia a fost multă vreme temă de literatură, de
film, dar nu mai mult. Au fost avertismente, dar insuficient de precise, într-o
atmosferă de optimism istoric. Nu se poate spune că vreun stat a fost pregătit,
căci nici nu avea cum – surpriza fiind pentru toată lumea. Nici nu ai cum să
reproșezi cuiva ceva.
În multe țări, s-au adoptat rapid măsuri.
Acestea s-au articulat apoi, sub presiunea urgențelor, în strategii mai mult
sau mai puțin coerente. Medicii și-au spus cuvântul, dar deciziile au fost
inevitabil politice.
Prin forța lucrurilor, la locul izbucnirii
pandemiei, metropola Wuhan și provincia Hubei (China), s-a conturat prima,
cronologic vorbind, strategie. „Strategia
Wuhan”s-a bazat pe conlucrareaserviciilor de sănătate, a tuturor
serviciilor publice chineze, care au acționat imediat la sfatul celor mai buni epidemiologi –
exersați deja în combaterea unor coronaviruși.
S-a mers pe asigurarea de observații
medicale exacte, verificând prezența simptomului casă de casă, apartament de
apartament, și de carantinizare și izolare în caz de infecție. Simultan, au
fost dispuse restricții de călătorie și blocarea activităților, precum și acțiuni
de stabilire a rutei contactelor persoanelor infectate.
Strategia aceasta a fost posibilă ca
urmare a perspicacității medicale și a posibilității de a circumscrie și
delimita zona contaminată. Ea a fost posibilă căci era vorba de a bloca o
provincie (este adevărat, cu populație de peste 50 de milioane de oameni!), dar
nu o țară. Într-un asemenea cadru era posibilă urmărirea, fie și retroactivă, a
contactelor – ceea ce în alte țări s-a dovedit a fi mai greu de pus în practică.
După implementarea „strategiei Wuhan”,
trei măsuri au căpătat aplicare internațională:
„spălatul pe mâini”, „purtarea măștii” și „distanțarea fizică” („socială” este
greșit, firește!), cu implicațiile lor. Una dintre implicații este evitarea
aglomerărilor și socializărilor și oprirea
fluxurilor de vizitatori. Se și observă că țările cu fluxuri de vizitatori mari
(Spania, Italia, Franța, Germania, Anglia, SUA etc.) au și avut o infecție mai
mare și o mortalitate mai ridicată. Recent, un studiu din SUA a arătat, de
altfel, că ținuturile care au luat măsurile amintite și, mai ales, au fost în
afara marii circulații, au avut infectați puțini.
Lovită de pandemie ca urmare a
fluxurilor de vizitatori, Coreea de Sud a recurs la „testare amplă și rapidă”
după primele trei decese, în 22 februarie 2020. Ea a ajuns la 19000 de teste pe
zi. S-a mers spre individualizarea situațiilor, recurgând, în premieră, la
digitalizare, care putea indica simptome și permitea carantinizarea imediată a persoanelor
suspecte de infecție. Nu s-a recurs la oprirea activităților (lockdown)
decât în 3 dintre cele 17 provincii. La 51 de milioane de locuitori, țara avea
recent cîteva sute de decese.
„Strategia inițială
a Marii Britanii”, cum stabiliseră oficialii ei la 12 martie 2020, a
mers pe consolidarea imunizării. Strategia a trebuit să fie schimbată în 23
martie a.c. La 7 mai a.c., erau deja peste 30 de mii de decese, încât a trebuit
schimbat cam totul. David King, fost medic șef al Marii Britanii, a propus,
într-un document demn de atenție (Covid 19: what are the options for the
UK…, 12 May 2020), o„nouă strategie”,compusă din măsuri pe
gamă largă: a) suprimarea virusului, nu doar controlarea răspândirii; b) capabilitate în sistemul de
sănătate publică pentru identificare, izolare, testare și tratament; c)
evidențe și acțiuni la nivele diferite, inclusiv locale; d) diversificarea abordărilor
epidemiei; e) asumarea adevărului că, în transmiterea virusului, comportamentul
persoanelor este decisiv; f) considerarea specială a locurilor cu riscuri mari;
g) măsuri preventive la locurile de muncă – cu „distanțare fizică” și alte
măsuri preventive; h) reforma procesului de procurare a hranei și serviciilor –
inclusiv pentru deja amenințătorul al doilea val de infectări; i) atenție la
importuri; j) consultarea comunităților locale pentru ieșirea din blocare (lockdown);
k) copiii să aibă conexiunile internet acasă, pentru învățământ la distanță, în orice eventualitate ce ar
putea interveni; l) guvernul să asigure un sistem de servicii de sănătate
eficient; m) consolidarea securității sociale.
Suedia, un alt exemplu, a optat la
început pentruneluarea de măsuri speciale, de afectare a tradițiilor de
viață. S-a mers pe „strategia derulării naturale a vieții”. Efectivul ridicat de
decese a adus, însă, în scenă întrebarea dacă nu cumva acceasta este o
strategie eronată. Iar particularitățile covid-19, identificate între timp de
cercetători, întăresc întrebarea.
Sunt și acum oameni care cred că
pandemia este un„fenomen creat de media”. Strategia care a rezultat – un soi de „mă doare în cot” –
a avut și are adepți. Argumentul ei principal este acela că pe lume nu au murit
mai mulți de covid 19, decât de alte boli. Ceea ce este incontestabil.
Numai că nimeni nu ar trebui să își ia
răspunderea pentru moartea vreunui om, nici pentru evoluția în continuare a
pandemiei, care nu lasă deocamdată să se vadă unde se va opri. Înainte de
toate, nimeni nu are dreptul să hotărască, fie și indirect, prin decizii
politico-administrative, data la care cineva ar trebui să moară! Altfel, întregul
umanism al culturii ar fi pus sub semnul întrebării, de un darwinism social
repugnabil, ce părea zăvorât în muzeu.
Nu este fără fisuri grave „strategia
rezultată din supoziția că cei mai bogați oameni ai planetei ar fi decis o
pandemie” care să-i îmbogățescă și mai mult. Nu există probe valabile pentru o asemenea
decizie! Nici nu mai este sigur că cineva, de undeva, poate decide soarta
planetei! Personal mă îndoiesc, deși nu ignor forța unică a mecanismelor de manipulare
și falsificare din societățile modernității târzii! Supozițiile nu sunt, totuși,
automat adevăruri.
Azi, se caută febril vaccinul și
tratamentul la covid-19. Unii cercetători americani spun că este vorba de un
virus mai parazitar decât ceilalți – care atacă rapace multe organe interne și
urcă deja spre vârstele tinere – și un „virus cum nu s-a mai întâlnit” (Nevan
J. Krogan, „USA Today”, 16 May, 2020). Este tot mai clar că vaccinul și
tratamentul nu vor veni în timpul dorit și că nu va fi ceva universal eficace.
Dar, evident, va fi mai bine cu un vaccin sau tratament decât fără!
Fiecare individ, dar și rețelele de
sănătate și politicile naționale ar trebui să ajungă în convergență în acțiuni
de consolidare a imunității fiecărei persoane. Înainte de a fi trimis la
tratament, este crucial să reziști la asalturile virușilor! De orice fel!
Numai că și aici apar greutăți. Profesori
de la South Carolina University, care caută de mulți ani vaccinul la SARS, au
evocat (vezi Jeff Wise, în „The Intelligencer”, 20 aprilie 2020) dificultățile
de a găsi un medicament pentru „consolidarea imunității” față de covid-19.
„Anticorpii” descoperiți până acum trec greu examenul efectelor secundare
asupra organismului uman, chiar dacă trec la animale și la maimuțe. Asemenea
efecte sunt uneori dezastruoase.
S-a spus foarte bine că răspunsul
umanității la covid-19 a fost hipermodern, ca mijloace, dar medieval, ca
organizare (Bryan Walsh, Covid 19: the history of pandemics, 26 martie
2020). Știm cum se face secvențierea genomului, dar blocarea societății este,
într-adevăr, ca în Evul Mediu, în vremea ciumei – nimic nou. Și în secolul XVII
se luau măsurile administrative de acum.
Plecând de la această constatare, s-a
elaborat„strategia abordării diferențiate”, pe regiuni, localități,
grupuri profesionale, indivizi. Această strategie a mutat accentele: eainsistă
pe testare și circumscriere a zonei infectate și pe trecerea de la „lockdown
total” la „lockdown inteligent”. Iar aceasta este, evident, și soluția
rațională.
Epidemiologul care a descoperit virusul
SARS, Zhong Nanshan, a fost cel care a atras primul atenția (în 20 ianuarie
2020) că acest coronavirus-19 se
transmite nu numai de la animal la om, ci și de la om la om, ceea ce era atunci
o noutate. El a cerut, la o reuniune cu primul ministru chinez, blocarea
activităților la Yuhan – ceea ce s-a și aplicat în 23 ianuarie 2020. Zhong
Nanshan, care a argumentat că virusul nu a apărut în China, spune că
laboratorul din Wuhan nu are capacitatea de a genera asemenea viruși – ceea ce
confirmaseră, de fapt, și serviciile secrete americane. Tot el a atras, însă,
atenția (CNN, Lack of immunity means China is vulnerable to another wave of
coronavirus…, 17 may 2020) că al doilea val al coronavirusului-19 este
posibil, iar țara sa, China, este vulnerabilă, datorită „imunității carente”. Țările
europene și, poate, SUA au greșit crezând că noul coronavirus ar fi un fel de virus
al căilor respiratorii cunoscut (influenza). Se lucrează la vaccin – și China
testează deja trei vaccinuri – dar o soluție „perfectă” va cere ani de
cercetări.
Se lucrează la vaccin în multe țări.
Deduc că solicitarea unor țări arabe de sprijin, adresată Israelului, se
bazează pe informația că școala medico-farmaceutică, demult de vârf, a statului
evreu este pe drumul reușitei. Firmele americane, în primul rând Johnson & Johnson
și Moderna, sunt deja în faza testărilor avansate. Germania, cu Institutul
Koch, este în avans, ca și Marea Britanie, cu două universități.
Desigur, interesează, fie și comparativ,
strategia adoptată în România. Ea permite câteva observații, pe care doar le
enumăr aici.
Strategia aplicată în Romania este, din nefericire, un
colaj superficial. Medicii care au sfătuit decidenții și-au făcut datoria – ei au
fost în linie cu recomandări de pe glob. Dar traducerea administrativă a fost
eronată. În fapt, decidenții actuali au politizat vulgar ceea ce nu este
politizabil, fiind vorba de însăși viața oamenilor, după ce nepriceperea administrării
s-a văzut la fiecare pas.
Cum se știe, “Apelul
Vigano” (7 mai a.c.), avându-l ca purtător de cuvânt pe cardinalul Gerhard
Müller, a exprimat îngrijorarea că pandemia poate fi luată ca „pretext” pentru
măsuri de „controlare” a oamenilor, de lipsire de drepturi și de sustragere de
la controlul democratic. Din păcate, decidenții actuali din România nu
contenesc să confirme această îngrijorare. Ei dețin recordul european în materie de încălcări de constituții.
Bunăoară, din calcule meschine, de genul
„guvernului meu”, s-au adus în țară, fără examinare serioasă la frontieră,
peste un milion de persoane – „votanții noștri” cum spunea posesiv un purtător
de cuvânt al guvernului – care, venind din zonele infectate ale continentului,
au infectat în plus populația României. Apoi, societatea a fost blocată cu
generalități vagi, fără să se poată individualiza situațiile. La drept vorbind,
nu se știe nici acum distribuția efectivă (geografică și de altă natură) a
infecțiilor. Nu au fost puse în mișcare autoritățile locale, decât pentru a
aplica dispoziții teatrale.
Să fim lucizi, „starea de urgență” („de
demență”, cum zicea un parlamentar din arcul guvernării, dar se poate spune
liniștit: „starea de prostie și de prostire”) nu a rezolvat, de fapt, nimic. Ea
a servit o penibilă campanie pentru ca „președintele” să aibă ocazia să apară
la microfoane spre a debita banalități și atacuri de prost gust, culminând cu
„furatul Ardealului de către unguri” și noua sa sustragere de la sancțiunile pe
care i le-au dat instituții ale statului.
Toate acestea, în vreme ce, pe la spate,
se comercializau „niște zilieri” pentru munci refuzate de alții! Și în vreme ce
„starea de urgență”, mai nou „starea de alertă”, sunt folosite pentru a feri de
răspundere un guvern evident incapabil și a umple abuziv funcțiile sanitare din
județe cu neaveniți (șefi la pompe funebre, responsabili de restaurante etc.). Prostocrație
pas cu pas!
O încoronare a erorilor este obstinata falsificare
a datelor. Se compară „oficial” România cu Spania, Franța, Germania, Marea
Britanie, Italia, țări cu incomparabil mai mari populații, cu fluxuri de vizitatori
de pe toate continentele, veritabile sugative turistice. Aceasta pentru a
ascunde realitatea – o realitate tristă și care iese repede în lumină la
comparația, normală, de altfel, cu Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehia, Slovacia,
chiar dacă și în acestea vizitatorii au fost mai numeroși.
Prin forța lucrurilor, România avea
avantaje în fața nenorocirii aduse de pandemie– nefiind masiv vizitată, nici
măcar de turiști. Dar le-a irosit cu decizii ale unor nepricepuți, luate cu
gândul la altceva decât la sănătatea
populației. Statisticile, chiar falsificate cum sunt, rămân proba zdrobitoare. <a
href=”http://www.andreimarga.eu„>Andrei
Marga</a>
