Valoarea acțiunilor într-o lume care arde
Rebecca Henderson
profesor universitar la Universitatea Harvard
Climatul financiar, la răscruce
Huw van Steenis
președinte al departamentului de
Finanțe sustenabile al UBS
Un New Deal multicolor …și cum poate fi atins
Jayati Ghosh
profesor de economie la Universitatea Jawaharlal Nehru
Pandemia și criza economică: putem avea redresare economică și consolidare bugetară
Autori: Aurel Iancu, Daniel Dăianu, Ella Kallai, Valentin Lazea, Laurian Lungu
Lupta cu pandemia nu s-a terminat și avem de gestionat o criză economică fără precedent, care afectează sever ramuri ale economiei și distruge locuri de muncă.
Marea provocare este cum să avem redresare, creștere economică cu consolidare fiscală/bugetară în anii ce vin.
Economia colaborativă – model de economie pentru România la orizontul 2040
Începând cu anul 2010, la nivel global conceptul de „economie colaborativă” a redevenit comună nouă, tuturora, celor implicați în economie. Mai mult, așa cum a fost definită în termenii actuali de către raportorii Parlamentului European, economia colaborativă „cuprinde o gamă largă de activități, aferente unei multitudini de modele de afaceri colaborative, inclusiv cele fără scop lucrativ; modelele de afaceri asigură o plajă largă, de la platformele colaborative care permit schimbul de bunuri sau servicii în toată lumea până la mici IMM-uri colaborative care oferă servicii pentru comunitățile locale”[1].
Cum se compară criza din 2020 cu cea din 2008?
Al doilea trimestru al anului 2020 a fost o perioadă plin de provocări pentru economia românească, caracterizată de scăderi profunde nemaiîntâlnite în ultimii 25 de ani (de când datele trimestriale aferente PIB sunt disponibile). Într-o măsură mai mare sau mai mică, pandemia a afectat toate ramurile economiei. Însă, spre deosebire de criza din 2008, datele publicate cu frecvență lunară evidențiază faptul că recuperarea a început mai devreme, încă din luna mai. Iar în luna iunie ritmul revenirii a devenit deosebit de puternic, deschizând calea către o creștere robustă în trimestrul al treilea. Ulterior, ritmul revenirii este preconizat să încetinească semnificativ. În momentul de față, conform scenariului cel mai probabil activitatea economică va reuși să își revină la nivelul precriză mult mai repede decât în recesiunile anterioare. Pentru aceasta, însă, este esențială îndeplinirea simultană a mai multor condiții. Procesul de recuperare urmează să ajungă într-o etapă fragilă și dacă nu acordăm atenția potrivită provocărilor, situația poate redeveni critică într-o fracțiune de secundă. Prin urmare, încă este nevoie de multă muncă și decizii adecvate situației până la recuperarea deplină atât pe plan extern cât și intern.
1.O recesiune cum nu a mai fost
La mijlocul lunii august, toate îndoielile au dispărut după ce Institutul Național de Statistică a confirmat că, în trimestrul II 2020, economia României a scăzut cu 12,3% (ritm trimestrial) și 10,5% (ritm anual), cu mult peste pierderile înregistrate în recesiunile anterioare. Datele PIB trimestriale sunt disponibile începând din 1995, însă, în acești 25 de ani (care se transpun în cca. 100 de observații trimestriale), asemenea scăderi profunde nu au mai fost înregistrate (Grafic 2). În acest context, cred că putem aplica metafora lebedei negre făcută celebră de profesorul Nassim Nicholas Taleb. Totuși, este de remarcat faptul că, în momentul de față, vorbim de o lebădă foarte diferită comparativ cu cea din 2008. O astfel de diferență poate fi identificată în evoluția crizei utilizând date cu frecvență lunară (Grafic 1).
(luna T, asociată cu izbucnirea crizei = 100)
Notă: estimarea a fost făcută pe baza unui model cu factori comuni dinamici (DFM), care utilizează serii lunare de date acoperind diferite sectoare economice (servicii de piață, industrie, construcții), precum și indicatori ai sentimentului economic, prețurilor și pieței forței de muncă. Rezultatele pot varia, în primul rând, în funcție de revizuirea datelor istorice, precum și pe măsura publicării de date statistice noi. Luna asociată cu izbucnirea „Marii Recesiuni” este septembrie 2008, luna în care banca de investiții Lehman Brothers a înaintat documentația de protejare în caz de faliment. Luna februarie 2020 este considerată momentul zero al crizei „Marele BlocaJ”, fiindcă primele cazuri de COVID-19 din România au fost confirmate în această perioadă (o altă variantă ar putea fi luna martie 2020).
Sursă: INS, CE, BNR, RoEIM, calcule proprii
Notă: indicele urmărește evoluții pe trei piețe principale (acțiuni, obligațiuni suverane și piața valutară), dar ține cont și de corelațiile observate între piețe, având capacitatea de a indica un stres mai sever, o caracteristică generală a șocurilor sistemice (o descriere detaliată a modelului poate fi găsită în: Duprey, T. și Klaus, B., „Dating systemic financial stress episodes in the EU countries”, Working Paper Series, No 1873, ECB, decembrie 2015).
Sursă: BCE, calcule proprii
Pentru a analiza cele mai recente evoluții, am aplicat modelul prezentat într-un articol anterior utilizând informațiile economice publicate pentru lunile mai și iunie, dar și datele revizuite pentru lunile precedente. Desigur, un model nu poate fi niciodată perfect. De exemplu, pentru al doilea trimestru al anului 2020, modelul indică o scădere a PIB de „doar” -11,1% (ritm trimestrial), ușor sub cifrele anunțate de INS (-12,3%). Cu toate acestea, ținând cont de incertitudinile extrem de ridicate asociate estimărilor în timp de criză, cred că rezultatul dat de model surprinde în mod adecvat efectele pandemiei asupra activității economice. Datele recente confirmă faptul că, după o scădere extrem de dură în luna aprilie, recuperarea a început să se contureze deja pe parcursul lunii mai, iar dinamica revenirii a devenit chiar una alertă în ultima lună a trimestrului II. Astfel, forma crizei sugestiv intitulată Marele Blocaj pare să fie foarte diferită față de cea înregistrată în perioada Marii Recesiuni din 2008. Desigur, întrebarea cea mai interesantă este la ce să ne așteptăm în perioada următoare. Voi reveni și la acest subiect în a doua parte a articolului.
Educația – cheia pentru viitorul „verde”
„Adevărata ignoranță nu este absența cunoașterii, ci refuzul de a o dobândi.”
Karl Popper
Comprimarea universului personal, încetinirea semnificativă a ritmului cotidian și conștientizarea fragilității modului nostru de viață sunt perspective pe care mulți dintre noi le-am experimentat pentru prima dată. Pandemia din care nu am ieșit încă ne obligă la o reierarhizare a priorităților personale și sociale. Reflecțiile asupra calității vieții, asupra nevoilor reale pe care le avem și a riscurilor potențate de modul nostru de viață ne-au preocupat ceva mai mult și ne-au crescut sensibilitatea pentru problemele mediului în care trăim și care la care se referă nevoile umane bazale. Calitatea aerului, sustenabilitatea surselor de apă sau hrană și, în general, premisele pentru o viață în care ecosistemele să păstreze cât mai mult din echilibrul dobândit în perioade lungi de timp sunt probleme la care costurile soluțiilor încep să fie acceptate de societate. Considerând partea bună a lucrurilor, pauza acordată ritmului alert al omenirii ne permite să propunem soluții inovatoare, astfel încât viața noastră și a generațiilor următoare să beneficieze deopotrivă de un mediu sănătos și de progresul tehnologic.
