Agenţii economici din Ilfov anunţă în acest moment 987 de locuri de muncă vacante, după cum informează Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Ilfov prin purtătorul de cuvânt Corina Florentina Preda (foto).

Din totalul locurilor, 74 sunt pentru studii superioare, 245 pentru studii medii, 337 pentru muncitori calificaţi, 351 pentru muncitori necalificaţi. Oferta este în profesiile, meseriile sau ocupaţiile: ajutor de bucătar, morar, stivuitor, tapiţer, lăcătuş mecanic, sudor, fierar betonist, casier, agent de securitate, lucrător comercial etc.

Condiţiile de angajare, valabilitatea ofertei şi informaţiile suplimentare despre fiecare loc de muncă în parte se pot obţine la sediul AJOFM Ilfov din Bucureşti, str. Ruginoasa, nr. 4, sector 4, la telefon (021)332.37.08/105, pe site-ul AJOFM Ilfov sau la punctele de lucru ale AJOFM Ilfov.

Institutul de Studii Financiare a organizat ediţia a V-a a Conferinţei Internaţionale Anuale de profil, cu tema „Competenţe profesionale pentru generaţiile noi de angajaţi”. Au fost abordate subiecte privind „Revoluția din asigurări, bancassurance, inovare și insuretech”, „Optimizarea şi transformările digitale din serviciile financiare”, „Sisteme de învățare pentru adulți gata pentru viitor”, „Competenţe profesionale financiare recunoscute la nivel internaţionale”, „Produse financiare pentru generaţiile viitoare”.

Dan Armeanu, vicepreşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF), a reliefat în expunerea sa importanţa educaţiei financiare, a educaţiei în general, pentru dezvoltarea ţării: „Educaţia este cea care face difernţa între ţări. Calitatea factorului uman este determinată de nivelul de educaţie, iar acest lucru se întâmplă şi în sectorul financiar. Cererea şi oferta pe piaţa financiară ar trebui să se afle într-un echilibru determinat de gradul de educaţie financiară încorporat în cerere şi ofertă. Ce s-ar întâmpla dacă am avea o cerere educată şi o ofertă mai puţin educată sau invers?! Nivelul de educaţie încorporat în cerere şi în ofertă dă şi o imagine a pieţei financiare. Din păcate, în România, pieţele financiare nebancare au o dimensiune mai redusă, deşi în creştere, ajungând la 13% ca active în PIB”. Concomitent, a subliniat vicepreşedintele ASF, cea mai valorosă investiţie, deopotrivă la nivel micro, pentru întreprinderi, ca şi la nivel macro, de către stat, este investiţia în oameni.

În acelaşi spirit, Leonardo Badea, viceguvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR), a apreciat că “în România, avem nevoie de creşterea nivelului de educaţie financiară”. Argumente în acest sens a oferit prin prezentarea studiului „Fintech – evoluţii recente şi implicaţii pentru stabilitatea sistemului financiar”. În opinia profesorului Leonardo Badea, bazată pe realitatea evoluţiei în domeniu, „fintech-urile grupează toate tehnologiile inovatoare care au ca scop îmbunătăţirea serviciilor financiare. Trăim într-o lume globală, în care informaţia circulă cu o viteză ameţitoare. Astfel, se demonstrează mai mult ca oricând că timpul costă bani şi produce bani”. În aceste condiţii, „inovaţia are un rol important în cadrul tehnologiei, iar sub umbrela fintech putem grupa idei inovatoare, putem îmbunătăţi modelele de afaceri şi putem dezvolta noi afaceri. La nivel global, aproape un sfert dintre IMM-uri utilizează fintech”.

Ce reprezintă Institutul de Științe ale Educației și de ce trebuie să existe în continuare?

Cum a fost desființat ISE… de două ori?!

Prima dată, de regimul comunist…

Institutul de Științe ale Educației (ISE) a fost până pe 6 noiembrie 2019 singurul institut public de cercetare în domeniul educației din România. ISE fusese reînființat în anul 1990, ca măsură reparatorie la dizolvarea în 1982 a  Institutului de Cercetări Pedagogice și Psihologice, în urma unei înscenări politice a regimului comunist care asocia instituția cu mișcarea „Meditația transcendentală“, acțiune care a distrus viețile multor intelectuali prin arderea cărților scrise și interdicția de a mai publica în România, anularea titlurilor academice, trimiterea la munci necalificate etc.

Istoria se repetă

Miercuri, 6 noiembrie 2019, în mod netransparent, fără consultare, fără o evaluare a activității, s-a luat decizia de desființare a ISE (prin OUG nr. 68/06.11.2019) și de organizare a unei noi instituții (Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație), prin comasare cu Centrul Național de Evaluare și Examinare, cercetătorii institutului aflând această veste din presă. După 30 de ani de democrație, măsura nu poate să nu amintească de practicile regimului comunist.

Ce a făcut ISE în ultimii 30 de ani?

Într-un context marcat de discontinuitate, subfinanțare și schimbări frecvente, ISE a rămas o instituție profesionistă și independentă politic. A realizat numeroase cercetări și studii pentru fundamentarea măsurilor de reformă în sistemul educațional, susținând permanent necesitatea adoptării acestor măsuri numai în baza datelor de cercetare. A contribuit la selecția și formarea unor noi generații de profesioniști în domeniul educației, a promovat pluralismul educațional, a creat parteneriate solide pentru cooperare internațională, a abordat interdisciplinar și pragmatic probleme concrete ale sistemului educativ, a avut un rol major în dezvoltarea consilierii școlare în țara noastră. A participat la elaborarea indicatorilor pentru educație, folosiți de Institutul Național de Statistică. A realizat primele evaluări internaționale ale performanțelor elevilor, în România.

În momentul de față, ISE funcționează cu 31 de cercetători cu normă întreagă și 12 colaboratori cu ½ normă. Este implicat în derularea unor proiecte importante la nivelul sistemului educațional (de exemplu, starea sistemului de învățământ, evaluarea internațională PISA, studii tematice privind violența în școli, calitatea vieții elevilor și studenților, finanțarea învățământului preuniversitar, fenomenul de abandon școlar și părăsire timpurie a sistemului de educație, competențele digitale ale elevilor). Pe lângă activitatea de cercetare, din 2010, atribuțiile ISE au fost extinse în domeniul dezvoltării de curriculum, fără alocarea de resurse umane și financiare suficiente. De asemenea, ISE a oferit suport metodologic profesorilor şi consilierilor școlari şi a implementat programe inovative de formare continuă a personalului didactic (cel mai recent fiind programul derulat în cadrul proiectului CRED, pentru 55.000 de cadre didactice). În perioada 2007-2019, ISE a facilitat derularea a peste 19.000 de parteneriate școlare europene de către profesorii români din peste 7.000 de unități de învățământ. Rezultatele de cercetare au fost valorificate și în programe pilot de intervenție la nivelul școlii, în special în școli din medii dezavantajate socio-economic, cu număr mare de elevi în risc de abandon școlar.

De ce Institutul de Științe ale Educației trebuie să rămână o instituție de cercetare independentă?

• Într-un context european în care nevoia de cercetare educațională este în creştere, în România se desfiinţează singura instituţie publică dedicată acestui domeniu.
• Se șterge, discreționar și pripit, istoria și identitatea unui institut de cercetare cunoscut în lume. Dispare o școală de cercetare în care s-au format generații de cercetători cu expertiză în domeniul educației.
• Nu dispare doar o instituție de cercetare, ci un domeniu de cercetare, ISE fiind prima instituție care,după dezastrul din anii `80, odată cu reînființarea sa din 1990, a introdus specializarea doctorală Științele educației și a investit constant în formarea unor noi specialiști în domenii precum politici educaționale, curriculum, management educațional, finanțarea învățământului, pedagogii alternative. Multiplele arii de cercetare în științele educației vor fi reduse la un „laborator“ într-un centru de politici și de evaluare, influențat direct de schimbările politice de la vârful Ministerului Educației și vulnerabil din perspectiva rigorii științifice.
• Dispare o întreagă infrastructură de cercetare construită în timp (acreditări instituţionale, reţele de cercetare, Revista de pedagogie – indexată în baze de date internaţionale).
• Se aduce un prejudiciu de imagine pentru învățământul românesc, această măsură reluând, într-un alt context politic și, fără îndoială, cu alte intenții, o intervenție asemănătoare cu cea din perioada dictaturii comuniste.
• Imaginea cercetării educaționale din România este afectată în plan internațional, prin dispariția ISE din proiecte, colaborări și rețele europene (EUNEC, Consiliul Europei, Comisia Europeană, CEDEFOP, UNICEF etc.).

De ce comasarea nu este o soluție viabilă?

Comasarea propusă prin ordonanța de urgență din 6 noiembrie este o modalitate de manipulare a opiniei publice și de mascare a desființării ISE. Sub cuvintele „cercetătorii nu pierd nimic, vor fi preluați de noul centru“ se ascunde altă realitate. Cercetătorii pierd statutul de neutralitate profesională, prin alipirea cu o instituție în care salariații sunt funcționari publici, instituție care va fi condusă de o persoană numită sau subordonată politic. Chiar dacă încadrarea în administrația centrală poate aduce unele creșteri salariale (la ora actuală, salariile cercetătorilor fiind de două-trei ori mai mici decât cele ale funcționarilor), cercetătorul îşi pierde independența în raport cu politicul. Funcționarea ISE ca instituție de sine stătătoare, guvernată de legislația cercetării științifice, garanta o selecție a conducerii și a personalului pe criterii de competență profesională, strict reglementate de această legislație. Schimbarea statutului cercetătorului în funcționar public sau simplu personal contractual, deschide calea ocupării unor posturi de către clientela politică (până acum, aceasta putea accede doar în zona administrației publice, nu și în zona cercetării științifice). Un cercetător ştiinţific nu poate avea statut de funcţionar public, nu se poate afla sub comandă politică directă (nici printr-o conducere numită politic) și nu poate avea alt interes decât cel al adevărului științific.

În graba deciziei, guvernanții au uitat să răspundă la întrebări fundamentale:

• În ce măsură contribuie comasarea la recunoașterea importanței educației – o nevoie atât de invocată în discursul public?
• Care a fost urgența acestei decizii și de ce nu s-a bazat pe o evaluare obiectivă a activității celor două instituții? În ordonanța guvernului nu este definit caracterul extraordinar al situației, nu există justificare și nici temei pentru adoptarea acestei măsuri, nu este motivată urgența măsurii luate, așa cum prevede Constituția.
• Cum se pot alipi două instituții care, în mod firesc, funcționează și trebuie să funcționeze, după legi diferite? Este o situație care poate fi asemănată cu cea în care comasezi o facultate de administrație publică din cadrul unei universități cu o agenție a administrației publice.

Având în vedere toate aspectele prezentate, solicităm reconsiderarea de urgență a deciziei de desființare a ISE și repunerea cercetării educaționale într-un cadru instituțional care să susțină importanța acestui domeniu pentru societatea românească.

Petiția online pentru păstrarea identității și a statutului Institutului de Științe ale Educației a fost semnată până acum de peste 2200  de persoane – între care profesori universitari, cercetători, personalități de marcă din domeniile pedagogie, sociologie, psihologie, științe politice, experţi internaţionali care profesează în universităţi şi instituţii de educaţie de prestigiu, profesori din învăţământul preuniversitar etc.

Petiția cercetătorilor și opiniile semnatarilor pot fi consultate la adresa:

https://www.petitieonline.com/institutul_de_stiinte_ale_educatiei_a_fost_desfiintat