Receptivitate faţă de criptomonede în România

Florin Antonescu
-
0
Receptivitate faţă de criptomonede în România

România se situează pe locul doi la nivel european în ceea ce priveşte atitudinea pozitivă faţă de criptomonede, rezultă dintr-un sondaj internațional ING efectuat de Ipsos pe bază de chestionare online, cu 14,824 de respondenți din Austria, Belgia, Cehia, Franța, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda, Polonia, România, Spania, Turcia, Marea Britanie, Australia, SUA.

44% dintre participanţii români la sondaj „manifestă o atitudine pozitivă față de criptomonede”, ţara noastră fiind a doua sub acest aspect, după Turcia (62%), urmată de Polonia (43%). Cele mai mari reticenţe rezultă a fi în Austria (13%), Luxemburg (15%), Olanda (15%). România iese în evidenţă şi prin aceea că „a înregistrat cea mai mare pondere privind informarea din social media cu privire la criptomonede (23%), cu 10 procente mai mult decât media europeană”.

La nivel european, 22% dintre cei chestionaţi declară că „ar prefera criptomonedele în cazul în care nu ar mai exista banii fizici”, 27% „sunt deschiși să primească oferte de la instituțiile financiare în care au încredere și sunt de părere, în același timp, că băncile ar trebui să ofere posibilitatea deschiderii unui cont curent în criptomonede”. În ansamblu, 32% dintre respondenţi exprimă o atitudine pozitivă faţă de criptomonede, 33%, o atitudine negativă și 35% se declară neutri.

Sondajul semnalează că „persoanele deschise la adoptarea monedelor virtuale sunt și cele receptive la noile tehnologii precum autentificarea facială, vocală sau cu amprentă și care utilizează multiple platforme sau aplicații pentru gestionarea banilor”.

Teunis Brosens, economist șef pentru servicii financiare digitale și reglementări, ING, apreciază că„dacă monedele virtuale vor deveni populare, vor fi necesare îmbunătățiri tehnice. Pentru a câștiga încredere și acceptare în rândului publicului larg, nu doar în rândul unui grup de entuziaști, asocierea cu brand-uri cu notorietate ar putea ajuta. Criptomonedele trebuie să fie prezentate potențialilor utilizatori din cadrul financiar existent, în loc să se plaseze în exteriorul acestuia.”

DE CE UN „MODEL ECONOMIC ROMÂNESC ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ?” DE CE „ROMÂNIA – ORIZONT 2040”?

Economistul
-
0
DE CE UN „MODEL ECONOMIC ROMÂNESC ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ?” DE CE „ROMÂNIA – ORIZONT 2040”?

La finalul anului 2019 se împlinesc 30 de ani de când România a optat politic pentru abandonarea economiei socialiste planificate și reîntoarcerea la economia de tip capitalist, dar evident în formele sale actuale de economie de piață concurențială. A fost de fapt o reîntoarcere la tipul de societate și de economie cunoscute de România înainte de anul 1945, desigur însă într-un context politic și condiții istorice total schimbate față de finalul deceniului al cincilea al secolului XX.


Dacă a fost bine sau nu, rămâne ca istoria să se pronunțe. Dar un prim răspuns se poate contura dacă analizăm cum se prezintă România după aproape cei 30 de ani de reconstrucție economică și socială de după 1990.
Societatea românească este la timpul prezent oarecum „reformată, dar sărăcită și dezorganizată: dezindustrializare, agricultură care abia acum trebuie pusă pe un drum normal de dezvoltare, instituții publice cu importante carențe, un stat capturat de grupurile de interese, exploatat de acestea, incapabil să prevină explozia corupției. Costul social este apreciabil: pierderea locurilor de muncă, migrația șocantă în Occident, o sărăcie explozivă, dar și grupuri restrânse care afișează o bogăție ostentativă, o populație demoralizată, neîncredere în instituțiile publice; o stare socială sever deteriorată”.


Am citat din raportul social al Institutului de Cercetare a Calității Vieții al Academiei Romane: „Starea socială a României. Calitatea Vieții: situația actuală și perspective pentru 2038”.


Această concluzie a unei instituții prestigioase de cercetare academică a stării sociale a României creează un puternic suport indubitabil și justifică inițiativa Asociației pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES) în parteneriat cu Asociația Generală a Economiștilor din România (AGER), Asociația Facultăților de Economie din România (AFER), Academia de Studii Economice (ASE) – București, Institutul Național de Cercetări Economice „Costin C. Kirițescu” (INCE), România Durabilă, Societatea Academică de Management din România (SAMRO), Asociația Confederațiilor Patronale din România (ACPR), Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR) privind necesitatea unui „MODEL ECONOMIC ROMÂNESC ÎN UE”.


Așezarea sub egida Academiei Române, Secția de Științe Economice, Juridice și Sociologie, a tuturor dezbaterilor și concluziilor din cadrul demersului „Modelul economic românesc în UE. România – Orizont 2040” îi dă acestuia forța științifică, dar și posibilitatea și justificarea de a putea fi un punct de referință în politicile economice și sociale pentru forțele politice care vor guverna România în următorii 20 de ani, respectiv la orizontul anilor 2040.


Modelul economic românesc în UE nu poate fi nici franțuzesc, nici german, nici suedez, nici polonez. El trebuie să fie un model economic românesc concordant cu realitățile din România, membră a UE, și, evident cu interesul național românesc bine ancorat în politicile de integrare în UE.
Dacă modelul economic românesc nu se potrivește cu realitățile din România și cu politicile de convergență în UE, atunci el riscă să fie un model greșit.


Cea mai înțeleaptă și eficientă modalitate de a construi un model economic românesc este de a pune în valoare potențialul de resurse naturale, minerale, umane și financiare de care România încă mai dispune în primul rând în interes național, interes național care poate fi protejat și valorificat prin promovarea unei cooperări europene și internaționale în condiții de avantaj reciproc.


Obiectivul principal al modelului economic românesc va fi țintirea unei creșteri care să ducă la dezvoltare și progres economic, la creșterea potențialului competitiv al economiei.
Activitățile economice prezente și viitoare trebuie să fie concordante cu schimbările fundamentale care se întâmplă în lume, cu mutațiile esențiale produse de tehnologiile viitorului: robotizare, IT, IA, nanotehnologii etc., astfel ca România să intre în cercurile virtuoase de dezvoltare economică și socială din Europa și din lume.


Și atunci vom concluziona că a gândi pentru România la orizontul anilor 2040 nu este prea departe, ba chiar, dacă nu reacționăm mai repede și hotărât, poate fi chiar târziu, cu consecințe iremediabile.
România poate fi și trebuie să fie un jucător activ în economia europeană și mondială.


Aceasta este gândirea pe care se va elabora și construi, în urma dezbaterilor FORULUI ECONOMIC NAȚIONAL, un document strategic de politici economice, educative și sociale din cadrul „MODELUL ECONOMIC ROMÂNESC ÎN U.E. ROMÂNIA – ORIZONT 2040”.

200 kg de deşeuri strânse din Pădurea Băneasa

Florin Antonescu
-
0
200 kg de deşeuri strânse din Pădurea Băneasa

Comunitate Greenfield Residence, împreună cu Băneasa Forest Run, în parteneriat cu organizaţia Let’s Do It, Romania! şi Radio ZU, cu sprijinul Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva şi Romprest, a organizat în Pădurea Băneasa cea mai mare iniţiativă de plogging din România, „Clean&Run”: cursă necompetitivă de alergare, în timpul căreia au fost strânse deşeuri din pădure.

Au participat 85 de voluntari, cu vârste între 3 și 70 ani. Pe un traseu de 25 km de alei și poteci din pădure, împărţiţi în 4 echipe care au parcurs fiecare câte 7-8 km, ei au adunat peste 200 kg de deşeuri.

Cu sublinierea că ploggingul „este un concept apărut în Suedia, în anul 2016, care presupune îmbinarea activităţii de alergare (jogging) cu strângerea deșeurilor ca activitate civică”, organizatorii îl recomandă pentru impactul „benefic nu doar asupra mediului înconjurător, ci și asupra sănătății fizice și psihice a practicanților: alergi, ceea ce este un exercițiu de cardio eficient; tonifiezi musculatura întregului corp, pentru că antrenamentul implică și aplecări repetate, lucru cu brațele; respiri aer curat, cu mai mult oxigen; devii mai responsabil față de mediu; faci o faptă bună; oferi un exemplu societății”.

În calitate de director de marketing la Impact Developer & Contractor (dezvoltatorul Greenfield Residence), Răzvan Ionescu anunţă intenţia organizării unor „noi campanii de ecologizare și în alte zone din București, pentru toți cei care se simt responsabili față de natură și vor să arate că schimbarea vine din inițiativa fiecăruia dintre noi”.

Istoria electrotehnicii româneşti, prezentată la ICPE-CA

Florin Antonescu
-
0
Istoria electrotehnicii româneşti, prezentată la ICPE-CA

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Inginerie Electrică ICPE-CA a organizat a IX-a ediţie a Seminarului de Istoria Electrotehnicii Româneşti (foto ICPE-CA), în parteneriat cu Comitetul Electrotehnic Român, cu sprijinul Ministerului Cercetării şi Inovării. După cum îl caracterizează organizatorii, „seminarul a reprezentat un bun prilej pentru diseminarea şi promovarea cercetărilor ştiinţifice, cunoaşterea realizărilor din domeniul tematic abordat şi, nu în ultimul rând, identificarea unor soluţii la problemele actuale cu care se confruntă societatea”. Au fost abordate „priorităţi ştiinţifice, tehnologice şi industriale, naţionale şi internaţionale în dezvoltarea servomotoarelor fără perii; centenarul electronicii româneşti; istoria echipamentelor de acţionare a motoarelor electrice din structura instalaţiilor de foraj realizate în România; istoria industriei de acumulatoare din România; echipamente de tracţiune electrică urbană”. Au fost prezentate contribuţii româneşti în domeniu, exemple de materiale magnetice cercetate în ICPE/ ICPE-CA impuse în dezvoltarea produselor din industria electrotehnică, precum şi repere din istoria ideii de geometrie variabilă în aeronautică şi din istoria primelor xerografe româneşti. În acelaşi context s-a desfăşurat masa rotundă „Personalităţi ale ingineriei electrice între cele două războaie mondiale”.

Campanie de prevenire a traficului de persoane

Florin Antonescu
-
0
Campanie de prevenire a traficului de persoane

Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane a lansat campania de prevenire a traficului de persoane în scopul exploatării prin cerşetorie „Dă-i libertate! Nu-i plăti exploatarea!”, subintitulată „Banii tăi ajung din mâna cerşetorului… în buzunarul traficantului”, campanie cu derulare în perioada octombrie 2019-mai 2020. Este a treia campanie din cadrul proiectului „Reducerea amplitudinii traficului de persoane printr-o mai bună informare a cetăţenilor”, cofinanţat de Comisia Europeană prin Fondul pentru Securitate Internă, componenta Cooperare Poliţienească. Spre deosebire de precedentele campanii, având ca obiect exploatarea prin muncă, respectiv exploatarea sexuală, aceasta vizează o componentă socială accentuată, după cum s-a subliniat în conferinţa de lansare. Parteneri în actuala campanie sunt Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, Asociaţia Ecumenică a Bisericilor din România – AIDRom, Asociaţia eLiberare şi Fundaţia World Vision România. Imaginea campaniei este cântăreţul Alex Velea.

Campania are ca obiective „ccreşterea gradului de conştientizare în rândul persoanelor vulnerabile cu privire la traficul de fiinţe umane; informarea şi sensibilizarea populaţiei privind implicaţiile traficului de persoane, în vederea reducerii cererii din perspectiva exploatării prin cerșetorie; creşterea gradului de implicare a misiunilor diplomatice ale României în informarea cetăţenilor români cu privire la riscurile asociate traficului de persoane

informarea instituţiilor şi organizaţiilor implicate în prevenirea şi combaterea traficului de persoane privind dimensiunea şi formele de manifestare ale acestui fenomen; creşterea implicării în activităţile de prevenire a multiplicatorilor de opinie, în vederea reducerii numărului de informaţii inexacte şi ambigue referitoare la unele aspecte ale traficului de persoane transmise publicului”.

Publicul ţintă îl reprezintă minori (8-18 ani) aflaţi în situaţie de risc, persoane dispuse să ofere bani cerşetorilor, reprezentanţi ai instituţiilor şi organizaţiilor implicate în prevenirea şi combaterea traficului de persoane, multiplicatori de opinie (inclusiv mass-media), publicul larg.

Pe parcursul campaniei au loc întâlniri directe ale specialiştilor din instituţiile şi organizaţiile partenere cu reprezentanţi ai grupului ţintă, sunt produse materiale promoţionale de susţinere a mesajului antitrafic al campaniei, panouri publicitare stradale, precum şi fimul documentar privind problematica traficului de persoane în scopul exploatării prin cerşetorie, se organizează mese rotunde la care participă instituţii guvernamentale, ONG-uri, autorităţi locale, presă.

Alături de Alpenside Education, studenții din China pot începe marele drum al cunoașterii Și al perfecționării

Economistul
-
0
Alături de Alpenside Education, studenții din China pot începe marele drum al cunoașterii Și al perfecționării

Într-o lume axată pe dezvoltarea tehnologiilor și a inteligenței artificiale, factorul uman face în continuare diferența. Tehnologia și dezvoltarea fiecărui stat au la bază resursa umană și educația acesteia. O dezvoltare socială, economică și culturală de durată nu se poate înfăptui fără un sistem de învățământ la nivel înalt, bine structurat și cu o fundație solidă. Educația reprezintă impulsul cel mai răsunător în ceea ce privește dezvoltarea continuă a nivelului de trai, a sănătății și a bunăstării societății, în general, iar acesta este cel mai de preț dar pe care îl putem oferi generațiilor tinere.
În România, valorile pe care se construiește educația sunt încrederea, echitatea, solidaritatea și eficiența. În sensul lărgirii continue a orizontului învățământului, România a dezvoltat de-a lungul anilor relații de parteneriat cu multe state, între care China ocupă un loc cu totul special.
Așa cum spunea recent ambasadorul Chinei în Romania, Jiang Yu, „distanța nu poate separa prietenii adevărați care se simt atât de aproape chiar și atunci când sunt la mii de kilometri depărtare”, aceasta fiind interpretarea perfectă a prieteniei tradiționale care nu a încetat niciodată în cei 70 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice oficiale dintre China și România.
China și România au înființat reciproc, încă din 1950, catedre de limbă chineză, respectiv română, în cadrul propriilor universități.


Anul 2019 marchează nu doar aniversarea a 70 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice dintre China și România, dar și cea de-a 15-a aniversare a creării unui amplu Parteneriat de prietenie și cooperare.
Schimburile culturale și educaționale dintre China și România au promovat în mod eficient întărirea comunicărilor între civilizații, de ambele părți, au consolidat baza de opinie socială și publică a relațiilor dintre cele două țări și au impulsionat dezvoltarea rapidă a cooperării bilaterale pragmatice în diferite domenii.
„Trebuie să continuăm să îmbogățim conotația și forma schimburilor dintre tinerii studenți din cele două țări, să îmbunătățim înțelegerea reciprocă, să aducem oamenii noștri mai aproape unii de alții, să susținem legătura destinului poporului chinez cu cel al poporului român și să lucrăm împreună pentru a deschide un nou capitol în cooperarea prietenoasă dintre China și România și a promova dezvoltarea cuprinzătoare, durabilă și profundă a relațiilor bilaterale.”


Și la nivel economic relațiile dintre cele două țări sunt din ce în ce mai strânse, China fiind principalul partener comercial al României din zona asiatică, atât în ceea ce privește importurile cât și exporturile, aceasta reprezentând totodată si unul dintre principalii exportatori de capital în investiții străine la nivel mondial. De asemenea, China este unul dintre marii investitori în România în materie de tehnologie și de smart city. Alte domenii în care există un mare interes de cooperare, al ambelor țări, sunt cel energetic și de infrastructură.
În acest context, al dezvoltării relațiilor economice, culturale si sociale, s-a născut ideea oferirii unui sprijin real pentru studenții chinezi care doresc să studieze în universitățile din România. Anul acesta, trei universități din România au fost declarate câștigătoare în competiția pentru crearea Universităților Europene.


Astfel, Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA), Universitatea din București, și Universitatea de Construcții, au fost declarate câștigătoare de către Comisia Europeană, în competiția pentru crearea, în consorții internaționale, a primelor 17 universități-pilot europene.
Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA) va fi prima dintre universitățile românești care vor participa la crearea unei universități europene în consorțiul „CIVICA – The European University in social sciences”, alături de 6 universități internaționale. Va urma Universitatea din București – cu consorțiul „CIVIS – a European civic university alliance” și Universitatea Tehnică de Construcții București, declarată câștigătoare alături de consorțiul „CONEXUS – European University for Smart Urban Coastal Sustainability”. Astfel, învățământul românesc devine din ce în ce mai atractiv pentru studenții din întreaga lume.


Conceptul Alpenside Education a apărut din necesitatea oferirii unor informații pertinente si mereu actualizate despre ofertele universităților românești, adresate studenților din străinătate. Este o platformă online care integrează atât date despre unitățile de învățământ, cât și informații utile despre accesul la studii, oferind totodată și îndrumarea necesară înscrierii la una dintre universitățile din România.
Alpenside Education sprijină astfel nu doar formarea unor specialiști, ci, mai ales, a unor performeri în toate domeniile importante ale vieții economice și sociale, capabili să contribuie, la rândul lor, la creșterea companiilor, a instituțiilor și a comunităților în care trăiesc și activează.
Alpenside Education contribuie la bunul renume și la promovarea valorilor învățământului românesc prin sprijinul acordat celor mai prestigioase universități – partenere din România în selectarea și pregătirea de specialiști care să performeze la nivel național și internațional.
Un proverb chinezesc spune ca un drum de 1.000 de li începe cu primul pas. Alături de Alpenside Education, studenții din China pot începe marele drum al cunoașterii si al perfecționării.

Big Data e aici!

Florin Antonescu
-
0
Big Data e aici!

Epoca big data a început!
A reconfirmat-o conferința științifică internațională „Guvernanța în statele membre ale UE în era Big Data”/„Gouvernance dans les etats membres de l’UE a l’ere Big Data”/„Gouvernance in the EU member states in the era of Big Data”, reprezentând reuniunea cu numărul 25 a Rețelei PGV – Pays du Groupe Visegrad/Țările Grupului Vișegrad, eveniment organizat de Universitatea Artifex din București.

Cercetarea este motorul economiei

Actualitatea temei este relevată de prof. univ. dr. Constantin Anghelache, de la Universitatea Artifex, președintele comitetului de organizare a conferinței, membru al boardului PGV, prim-vicepreședinte al Societății Române de Statistică: „Big data este de o actualitate extraordinară! Cercetători de la Cambridge, Oxford, de la universități din Statele Unite se ocupă atent de această temă. Big data are aplicații și în investiții, și în comerț, și în învățământ, și în sănătate, și oriunde. Big data presupune că datele nu mai sunt furnizate de ici, de colo, ci se acumulează imediat. Managerul ca să ia decizia, sigur că are el nevoie de gândire rapidă, însă are nevoie și de acces rapid la big data. Blockchain este un lanț de transfer al informațiilor și de concretizare, încât de aici până nu știu unde o tranzacție se încheie în câteva secunde. Să ne imaginăm că un om de afaceri din Thailanda voia să încheie un contract cu un partener din România acum
20 de ani. Asta presupunea deplasări, avioane, vizite și așa mai departe. Acum, fiecare apasă pe baza de date specifică domeniului la care se gândește și încheie contractul sau îl respinge în cinci minute ori dă alternativele în două minute. Noi vorbim în perspectivă despre o revoluție industrială. Nu! Va fi o revoluție tehnologică industrială! De asemenea, big data înseamnă o altă organizare a sistemului statistic național. Anul trecut, la București, congresul direcțiilor statistice din toată Europa a abordat această temă. PGV confirmă prin actuala reuniune că se situează în câmpul cercetării profunde și al exigenței. Cercetarea este motorul economiei și aceasta nu poate s-o facă cineva care nu înțelege corelațiile, proporțiile care tot din big data provin”.

Dimensiune culturală dincolo de cooperarea științifică

În calitate de președinte al Rețelei PGV, Ghislaine Pellat, cercetător la Universitatea Grenoble Alpes din Franța, face o caracterizare esențializată a organizației: „Conferința actuală marchează 25 de ani de activitate. Avem 130 de membri, reprezentând 31 de universități din 11 țări. Obiectivul nostru este să participăm la construcția Europei. De la începutul activității în acest sens, am constatat că profesorii, cercetătorii, studenții Universității din Grenoble s-au dovedit foarte sensibili față de colegii lor din țări ale Europei Centrale și de Est, care nu avuseseră posibilitatea să-și prezinte rezultatele cercetărilor. Treptat,
cercetătorii din aceste țări s-au obișnuit cu stilul de cercetare occidental. În același timp, dincolo de cooperarea științifică, s-a dezvoltat și o dimensiune culturală, s-a format o rețea de prieteni. Dacă în urmă cu 15-20 de ani era suficient să ne prezentăm lucrările de cercetare la conferință și ulterior să le publicăm în volum, acum așa ceva nu mai este suficient, ci cooperăm pentru a crește calitatea cercetării și a da o dimensiune europeană proiectelor noastre”.

Patru universități românești în Rețeaua PGV

Contribuția românească la Rețeaua PGV este reliefată de secretarul general al acesteia, Jana Marasova, cercetător la Universitatea Matej Bel din Banska-Bystrica, Slovacia: „România este reprezentată de Universitatea Artifex din București, Universitatea de Vest din Timișoara, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, Universitatea Transilvania din Brașov. Prin tema pe care o abordăm anul acesta în mediul academic românesc, ne încadrăm într-o tematică foarte nouă pe plan european. Păstrăm perspectiva de cercetare spre dezvoltarea europeană, bazată pe dimensiunea de prietenie și cooperare. În acest moment, un scop al nostru este de a atrage tineri doctoranzi pentru deschiderea de noi direcții de cercetare”.

Cooperația meșteșugărească, deschisă spre cercetare

La concretizarea activității de cercetare în Universitatea Artifex din București se referă prof. univ. dr. Sevastița Grigorescu, președintele UCECOM, președintele Consiliului de Administrație al Universității Artifex: „Cooperația meșteșugărească are o istorie îndelungată. Anvergura activității ei este foarte largă – producție, prestări servicii, comerț. De aceea, politica educațională a cooperației a fost mereu de a-și forma resursa umană, de a le asigura tinerilor condiții pentru pregătirea unei cariere profesionale solide. UCECOM, organizația de reprezentare a cooperației meșteșugărești din România, este unicul fondator al Fundației Artifex, care la rândul ei a înființat Universitatea Artifex din București, unde se pregătesc studenți în cinci facultăți, toate acreditate. Angajarea în activitatea de cercetare privind unele teme de mare perspectivă cum este cea de față ilustrează faptul că întotdeauna suntem interesați de viitor, reprezentăm o parte a economiei naționale și ne concentrăm asupra rezultatelor cercetării științifice”.

Conferința pe tema big data organizată de Universitatea Artifex a beneficiat de participarea din mediul academic a prof. univ. dr. Gheorghe Zaman, membru corespondent al Academiei Române, președintele Asociației Generale a Economiștilor din România (AGER), prof. univ. dr. Dorel Paraschiv, prorector al Academiei de Studii Economice din București (ASE), secretar general al Asociației Facultăților de Economie din România (AFER), prof. univ. dr. Constantin Mitruț, Academia de Studii Economice din București, președintele Societății Române de Statistică, prof. univ. dr. Bogdan Oancea, Universitatea din București, directorul Institutului Național de Statistică. Lucrările conferinței s-au desfășurat în workshopurile „Big Data și întreprinderile” și „Indivizii, grupurile sociale și Big Data”.

Constantin Anghelache

Foto Laurenţiu Teodorescu

Europenizare și democratizare

Diana Nazare
-
1
Europenizare și democratizare

După trei decenii de democrație în România, timp în care cuvântul de ordine părea să fie „consolidarea”, ne aflăm în plin proces de reașezare a valorilor sociale și de regres al ideologiilor în zona politicului. Numeroase fenomene politice, economice și sociale prezente pe plan european i-au determinat pe muți dintre noi să creadă că asistăm la distorsionarea democrației la scară mare sau la diminuarea calității acestui tip de regim politic.


Există și vor fi exista întotdeauna diferențe la nivelul sistemelor democratice, cu precădere în abordarea modului în care este generată decizia publică. Pentru o parte din sisteme, acest mod se apropie mai mult de concepția tradițională a democrației, ca sistem în cadrul căruia voința majorității deține câștigul de cauza asupra voinței minorității, fapt pentru care procesul decizional este unul mai curând conflictual, acesta din urmă fiind marcat de confruntarea tranșantă între majorități și minorități. În alte sisteme, decizia este mai degrabă rezultatul unui compromis, mai precis suma eforturilor în vederea atingerii unui consens mai larg între actori și o mai bună protejare a interesele minorităților, iar scindarea majoritate – minorități rămâne mai puțin categorică.


Definirea democrației ca „guvernare de către popor” naște o întrebare fundamentală: cine realizează guvernarea și intereselor cui trebuie să le răspundă ea în situația în care poporul este în dezacord și are preferințe divergente? Din acest punct de vedere, va trebui ca măcar de acum înainte să acordăm o mai mare importanță identificării și delimitărilor grupurilor de interese. Întrucât grupurile de interese sunt inerente oricărei forme de organizare socială, atât timp va exista o societate organizată, vor exista persoane și grupuri de persoane care vor urmări să influențeze deciziile celor care, la un moment dat, exercită autoritatea în cadrul societății respective. Tot acum, în etapa în care ne reevaluăm opțiunile și țintim către o dezvoltare sustenabilă a statului, va fi necesar să renunțăm la acel tip de discurs public care tratează grupurile de interese într-o manieră negativă, sinonime întrucâtva cu cele infracționale. Relația și interacțiunile dintre agențiile guvernamentale și grupurile de interese influențează, deopotrivă, formularea și implementarea politicilor publice. Așadar, competiția liberă între grupuri de interese constituite în mod voluntar cu scopul declarat și asumat de a influența procesele politice de natură decizională devine un aspect esențial.


Politicile publice sunt supuse transformării, iar odată cu schimbarea, actorii angrenați în acest proces evoluează. Indiferent dacă ne referim la actori individuali sau colectivi, înlănțuirea de acțiuni strategice pe care aceștia le urmăresc se va rezuma mai devreme sau mai târziu la luarea și asumarea deciziei. Actorii politicilor publice variază în funcție de sectorul de activitate reprezentat și de un orizont de timp limitat, iar tendința actuală este de a aduce, în condiții de transparență, la aceeași masă a dezbaterii un număr tot mai crescut de actori. Diversificarea și sporirea straturilor de actori implicați în politicile publice reprezintă un fenomen actual care își are corespondentul în instituționalizarea anumitor forme de participare a societății civile și, implicit, în atitudinea statului care, în cazul României, măcar la nivel declarativ îndeamnă la consultare publică. Asistăm la o schimbare de atitudine din partea statului, care nu mai este reticent sau ezitant în a recunoaște expertiza privată în procesul de luare a deciziilor, rezultând astfel, indirect, o delegare a puterii decizionale.
Ne vom ralia curând la o nouă viziune. Noi expuneri de politici publice vor încerca să confere substanță, să furnizeze norme de comportament, să polarizeze un context sau chiar să provoace un val de tensiuni în cadrul unui sistem de referință. În condiții de incertitudine, recunoaștem nevoia unei expuneri, a construcției de scenarii, întrucât aceasta stabilește posibile relații de cauzalitate între prezent și viitor. La conturarea imaginii panoramice, un stat privit precum un ansamblu de actori administrativi și politici, nu mai este doar un receptor al cerințelor generate de un grup de interese, ci un partener de negociere.


Modelul de conducere european, în situația în care îl plasăm în categoria exemplelor de urmat, ne-a reliefat în ultimii ani că recunoașterea dimensiunii sociale în toate politicile poate fi cheia succesului, care ulterior se traduce în bunăstarea societății. Dacă prin guvernanță înțelegem procesul de coordonare al actorilor, grupurilor sociale și instituțiilor cu scopul de a atinge un set de obiective dezbătute și definite în mod colectiv, atunci vom reuși să ne bucurăm de beneficiile fenomenului de europenizare. În cazul în care, agregarea diferitelor interese pentru definirea interesului general va rămâne pentru români într-un con de umbră, atunci ne vom confrunta totdeauna cu incapacitatea „guvernării” de a răspunde problemelor înscrise pe angeda publică prin neadaptarea la noile forme de organizare socială economică și politică. Înorcându-ne la asumare, putem alege cum, de ce și în ce fel să generăm bunuri publice, să dezvoltăm piețe, să încurajăm comportamentul privat. Cu toți actorii la un loc, prin guvernanța negociată, putem atinge acea stare dezirabilă în care coordonarea actorilor se realizează la cel mai mic cost dar cu un câștig în favoarea tuturor.

 

Răgaz salvator pentru datornicii la credite ipotecare

Cornel Almășan
-
0
Răgaz salvator pentru datornicii la credite ipotecare

Odată cu libertățile democratice și descătușarea inițiativei private, trecerea la economia de piață în Rusia a adus majorității locuitorilor numeroase privațiuni, dintre care cele mai dureroase sunt lipsa locurilor de muncă, nesiguranța locuinței, scumpirea asistenței medicale, a accesului la învățământ superior și alte nevoi de primă necesitate. Contrar proiectelor guvernamentale, privind ridicarea nivelului de trai al locuitorilor, mare parte a acestora se descurcă tot mai greu, fiind afectați de escaladarea prețurilor la locuințe și produsele de larg consum, a tarifelor la serviciile comunale, precum și a impozitelor.


Un factor care contribuie la înrăutățirea situației multora ar fi, în opinia profesorului Igor Nikolaev, da la Școala Superioară de Economie din Moscova, și sporirea obligațiilor sociale de plată ale salariaților, ceea ce face ca ele să reprezinte procente tot mai mari din veniturile acestora, depășindu-le chiar și pe cele din perioada sovietică. Din anul 2000, cotizațiile sociale au ajuns la nivelul de 19,5 la sută. Este anormal, consideră el, ca, în timp ce veniturile companiilor, corporațiilor și ale statului cresc, în timp ce bugetul federal pe 2018 s-a soldat cu un excedent de 2.000 miliarde ruble, veniturile cetățenilor să bată pasul pe loc sau chiar să scadă (vezi „Moskovskii Komsomoleț”, din 1 august 2019).


O problemă preocupantă pentru guvernanți o reprezintă sporirea numărului de persoane nevoite să recurgă la împrumuturi bancare ipotecare pentru a-și putea cumpăra o locuință. Dintre acestea, multe nu pot face față, cu regularitate, obligațiilor de plată a ratelor bancare și ajung în mare dificultate. În 2018, peste 400.000 de persoane s-au aflat într-o asemenea situație. Datornicii tentați să recurgă la soluții de refinanțare pe piața neagră cad din lac în puț, deoarece aceasta practică dobânzi înrobitoare, de până la 200-300 la sută. Nu puțini sunt cei care, ajungând în insolvabilitate, își pierd locuința ipotecată.


Mai afectați de lipsa resurselor pentru acoperirea creditelor sunt salariații și pensionarii cu venituri mici. Salariul minim este de 11.630 ruble (192 dolari), iar pensia minimă – 4.982 ruble (85 dolari). Situația diferă în funcție de regiune. Pe scară națională, salariul mediu este de 30-40.000 ruble, iar pensia medie – 14.168 ruble. Dar în marile orașe salariile sunt mai consistente și, în consecință, și pensiile. La Moscova, de pildă, salariul mediu lunar, incluzând pe cel al miniștrilor, funcționarilor superiori, directorilor de companii sau al funcționarilor bancari, se ridică la 50.000 ruble (1.200 dolari). Marea majoritate a salariaților, însă, au venituri modeste, iar 21 milioane de cetățeni ai Rusiei, respectiv 14,3 la sută din populație, sunt considerați săraci, cu venituri sub nivelul minimumului existențial de 10.750 ruble.


Potrivit unui buletin al băncii Sberbank, în trimestrul II al anului 2019 cota parte a cheltuielilor pentru alimente, din plățile totale ale populației, a fost de 38,9 la sută, cea a cheltuielilor pentru serviciile comunale – 15,4 la sută, pentru îmbrăcăminte – 10 la sută, pentru îngrijirea sănătății – 7,1 la sută iar pentru acoperirea creditelor – 6,6 la sută, restul de 22 la sută reprezentând diverse alte cheltuieli necesare dar nu întotdeauna posibil de satisfăcut. Potrivit calculelor unor economiști, familiile care sunt nevoite să facă economii la alimente, îmbrăcăminte, îngrijire medicală sau studii trebuie considerate ca fiind „sărace” și, ca atare, în această categorie ar intra nu doar 14,3 la sută din populație, ci 30 la sută.


O categorie restrânsă a locuitorilor Rusiei nu sărăcește, ci își sporește prosperitatea, se îmbogățește. Capitalul privat se concentrează în mâinile unor persoane cu avere de peste 60 milioane ruble (1 milion de dolari), cărora le revin 55 la sută din acumulările de capital. Aproximativ 40 la sută din acumulările de capital sunt realizate de persoane a căror avere depășește 6 miliarde ruble. În această privință, Rusia se află la o înălțime a ștachetei de trei ori mai mare decât media mondială.


Îngrijorat de sporirea creditelor imobiliare, ministrul dezvoltării economice, Maksim Oreșkin, a atras atenția asupra pericolului apariției unui „balon ipotecar”, care poate exploda oricând, provocând o nouă criză economică asemănătoarei celei din 2008, și a sugerat necesitatea temperării ritmului de acordare a acestor credite. În replică, Elvira Nabiulina, ministrul finanțelor, a declarat că nu vede nici un motiv de relaxare și că, prin creditarea ipotecară se stimulează dezvoltarea sectorului construcțiilor de locuințe. Dar, din păcate, trei sferturi din creditele acordate în trimestrul IV al anului 2018 au fost utilizate nu pentru noi construcții, ci pentru refinanțarea unor credite anterioare, ale căror rate nu au putut fi acoperite de către debitori. An de an, nivelul de îndatorare crește, media pentru 2019 fiind de 260.000 ruble, cu
10 la sută mai mult față de anul trecut. Prin noi împrumuturi, subliniază
Maksim Oreșkin, volumul datoriilor populației sporește, umflând „balonul” care, după părerea sa, ar putea exploda în 2021 vezi („Moskovskii Komsomoleț”, din 30 iulie 2019).
Concomitent cu creșterea numărului datornicilor, o anumită parte a locuitorilor Rusiei reușește să-și sporească economiile. În prima jumătate a anului 2019, depunerile bancare au sporit cu 4,1 la sută, ajungând la 28.900 miliarde ruble. Din această sumă, 36,8 la sută o reprezintă depunerile de 100.000-1.000.000 ruble (vezi „Vedomosti”, din 31 iulie 2019). În schimb, 43 la sută din locuitorii Rusiei nu au făcut nicio economie.


În luna august a.c., președintele Vladimir Putin a semnat un decret potrivit căruia băncilor și altor organizații financiare le este interzis să acorde microcredite, pentru așa-zise nevoi personale, în condițiile garantării acestora cu locuința. Totodată, luând în considerare numeroasele defecțiuni din activitatea sistemului bancar, precum și regimul mult prea permisiv de funcționare al lor, decretul stipulează obligația ca, pentru a funcționa, ele trebuie să prezinte dovezi solide de calificare și ca, de la 1 iulie 2020, să aibă un capital social de minimum 1.000.000 ruble, urmând să-l majoreze, anual, cu 1.000.000 ruble, astfel ca, până în 2024, acesta să ajungă la 5.000.000 ruble. Până la noua reglementare, mărimea minimă a capitalului social cerut de lege unei bănci era de doar 1.000 ruble (vezi „Rossiiskaia Gazeta”, din 2 august 2019).


La 1 august 2019 a intrat în vigoare legea creditului ipotecar, care prevede dreptul datornicilor ca, în momentul când ajung în insolvabilitate sau dificultate de asigurare a ratelor datorate pentru împrumutul luat, să-și poată lua un răgaz de maximum 6 luni, în intervalul căruia să fie scutiți de plată sau în care să plătească rate mai mici. În lege sunt menționate situațiile speciale în care se acordă acest drept, ca, de pildă, pierderea locului de muncă, recunoașterea gradului de invaliditate permanentă sau temporară (gr. 1 și 2), diminuarea veniturilor cu mai mult de 30 la sută, astfel încât nivelul ratelor lunare depășește jumătate din veniturile lunare, sporirea persoanelor aflate în întreținerea titularului (copii, părinți, rude). Datornicii pot beneficia de avantajul acordat prin lege doar o singură dată pe perioada stingerii datoriei și numai cu condiția ca locuința pentru care s-a făcut împrumutul să fie singura aflată în posesia lor și ca împrumutul să nu fie mai mare de 15 milioane de ruble (63 ruble = 1 dolar). Efectele legii se răsfrâng și asupra creditelor contractate anterior intrării ei în vigoare.
Numeroase voci incriminează sistemul bancar din Rusia pentru rapacitatea cu care își sporește veniturile pe seama celor care recurg la serviciile sale. Printre exemplele invocate, în acest sens, este profitul obținut de renumita bancă Sberbank, în trimestrul II al anului în curs, și anume 250 miliarde ruble. Suma reprezintă o creștere procentuală de
16,3 la sută față de anul 2018, permițând băncii să poată realiza, în 2019, un profit de 1.000 miliarde ruble. Pe primele 6 luni a obținut, deja, 476,9 miliarde ruble. O importantă sursă de îmbogățire rapidă a băncii o constituie finanțarea întreprinderilor mici și mijlocii, precum și modalitățile electronice de servire a clienților. Dobânda trimestrială practicată pentru împrumuturi este de 4,6 la sută, iar comisionul trimestrial – 13,4 la sută.


Unele bănci au început să slăbească strânsoarea creditelor ipotecare. Față de media dobânzii pe sistem, de 16,79 la sută, din 2018, s-a ajuns la 12,79 la sută (vezi „Kommersant” nr.137, din 5 august 2019). În urma unui sondaj întreprins de către Universitatea Financiară de pe lângă Guvernul Federal, reiese că, în urma majorărilor salariale din ultimul timp, dar și din cauza surprizelor pe care le aduce ipoteca, apetitul rușilor pentru credite de acest fel a început să scadă. Situația este diferită în funcție de zona geografică. Tentația pentru credite scade doar acolo unde situația economică este mai bună. La 20 iunie a.c., președintele Vladimir Putin, plecând de la faptul că băncile acordă credite cu garanții reprezentând, practic, 40 la sută din salariul celor împrumutați, a atras atenția că pragul ar trebui coborât, deoarece este foarte riscant.


Comentatorii consideră de neacceptat faptul că, într-o țară generos dotată cu bogății naturale, minerale și vegetale, populația nu beneficiază de ele în mod satisfăcător și susțin că responsabili pentru această situație sunt, în primul rând, guvernanții. Li se impută acestora faptul că nu au acționat adecvat pentru ca, din 2018 până în 2019, veniturile marii majorități a populației să nu scadă cu 2,3 la sută, impozitele să nu crească cu 10 la sută și plățile pentru creditele primite să nu ajungă la 29 la sută. Reiese, sunt de părere unii comentatori, că, în Rusia, statul și economia sunt două entități care trag în direcții opuse, „cea și hăis”, populația zbătându-se între ciocanul și nicovala impozitelor și a inflației, respectiv în strânsoarea capitalismului de stat și a oligarhiei liberale.


Desigur, spre a îndepărta pericolul unei nedorite explozii sociale, guvernanții adoptă măsuri de protecție socială, indexări de pensii și ajutoare, facilități pentru o categorie socială sau alta. Dar, la o inflație anuală reală de 10 la sută, indexarea pensiilor cu numai 5 la sută, la 1 ianuarie 2019, nu pare a da rezultate. După o pauză de trei ani, la 1 august a.c. s-a produs și o modestă indexare a pensiilor celor 14.000.000 persoane care mai lucrează în continuare. Și aceasta, reprezentând, în medie, un adaos lunar de doar 262 ruble, în medie, în funcție de mărimea pensiei, constituie un sprijin infim. Nici cele 4,3 miliarde ruble alocate, recent, din bugetul federal pentru indexarea suplimentară a pensiilor în 13 regiuni defavorizate ale Rusiei nu pot face mare lucru. Odată cu rateurile din economie, afirmă economistul
Nikita Maslennikov, scad veniturile populației, iar în condițiile unui spor anual al PIB de doar 1 la sută nu se poate ajunge la bunăstare ci, mai degrabă, la o nouă criză, care ar putea surveni în 2020-2021 (vezi „Moskovskii Komsomoleț”, din 29 iulie 2019).


Opinia unor observatori de stânga este că măsurile de protecție socială adoptate de către guvernanții ruși nu sunt decât paliative, insuficiente pentru eradicarea unei boli determinate de evoluția nesănătoasă a economiei, de carențele modelului de relații sociale, la care s-a trecut în urmă cu trei decenii. Ele nu pot înlătura polarizarea excesivă a societății, care concentrează, la un pol, un pumn de oligarhi multimiliardari (în dolari) și afaceriști îmbogățiți peste noapte iar, la celălalt pol, marea majoritate a unei populații sărăcite. Sfidând programul federal de reducere a sărăciei la jumătate, desfășurat în ultimii doi ani, acest flagel crește (cu 500.000 de noi cazuri, în primul trimestru al anului 2019, datorită inflației de 5,2 la sută). În ce privește dimensiunile „clasei de mijloc”, părerile sunt împărțite, dar se pare că, în realitate, ele sunt nesemnificative.
În eventualitatea unei intempestive crize economice, pentru care, în Rusia, se acumulează tot mai multe premise, situația păturilor defavorizate, în principal a pensionarilor și angajaților cu salarii mici, este de natură să devină critică.

R. P. Chineză la 70 de ani: Reformă și deschidere

Corneliu Vlad
-
0
R. P. Chineză la 70 de ani: Reformă și deschidere

Pentru China de azi, simbolicului Zid Chinezesc, cu valoare istorică, i se adaugă la începutul secolului XXI Visul Chinez, metaforă emblematică lansată la 29 noiembrie 2012 de către noul lider al Partidului Comunist și statului chinez, președintele Xi Jinping. La 17 martie 2013, liderul chinez sublinia că visul chinez înseamnă „realizarea obiectivului de edificare a unei societăți a bunăstării medii și a unei țări socialiste moderne, prospere, democratice, civilizate și armonioase”. În același timp, liderul de la Beijing ținea să precizeze că visul chinez este unul „de dezvoltare națională și nu un vis de hegemonie”.


La împlinirea a 70 de ani de la proclamarea Republicii populare Chineze, la 1 octombrie 1949, de către liderul istoric Mao Zedong, afirmația vizionară atribuită lui Napoleon – „Când China se va trezi, lumea se va cutremura” – dobândește semnificații contemporane și de perspectivă imprevizibile în urmă cu două secole, când a fost rostită (în 1816, după ce împăratul ar fi citit impresiile de călătorie ale unui ambasador englez).
Cu cei 1,4 miliarde locuitori ai săi, adică circa o șesime din omenire, China este cea mai populată țară de pe glob, iar cu cei 9,6 milioane kmp se află, ca mărime a teritoriului, pe locul al treilea sau al patrulea în lume. Astăzi China este a doua putere economică a lumii, primul exportator mondial, are cea mai numeroasă armată de pe glob și arme nucleare și este membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU.


Beijingul a ținut să marcheze acest an aniversar încă din primele zile ale lui 2019. Săptămânalul francez „Le Point” consemna: „Trimițând cu succes, la 3 ianuarie, un robot de explorare pe față ascunsă a Lunii, China a dovedit că se află în elita tehnologică mondială. Avertizând Taiwanul că va recurge la constrângere pentru reunificarea țării, a manifestat nerăbdare față de voința insulei de a rămâne independentă. Testând o bombă convențională antibunker sau experimentând o nouă rachetă nucleară intercontinentală, ea arată că dispune, în caz de necesitate, de mijloacele necesare obiectivelor sale”.
Din 1978, când a fost lansat programul de deschidere și reformă, dezvoltarea economică a Chinei Populare a fost vertiginoasă. „Trebuie să preluăm elementele pozitive ale capitalismului pentru a edifica socialismul în varianta chineză”, declara în 1992 liderul Partidului Comunist Deng Xiaoping.


Astăzi, Produsul Intern Brut (PIB) al Chinei este de peste 200 de ori mai mare decât cel din 1960, iar ponderea țării în PIB-ul mondial a crescut de la 2 la sută în 1979 la 15 la sută în 2017. Dacă în anii 1970, era, încă, una dintre cele mai sărace țări de pe glob, în ultimele trei decenii China a devenit a doua economie mondială, al doilea investitor în străinătate, primul deținător de rezerve de schimb, primul producător mondial de oțel, cărbune, ciment. China deține peste 70 la sută din producția mondială de pământuri rare.


Creșterea realizată într-un răstimp istoricește scurt este nu numai cantitativă, ci și calitativă. „Dacă ieri era atelierul lumii, China a știut să-și descopere noi vocații, mai ales tehnologice” – scrie cotidianul canadian „Le Journal du Montreal”. Performanțele tehnologice ale acestor decenii sunt ilustrate sugestiv de grupul de coloși ai tehnologiei și numericului BATHX (Baidu, Alibaba, Tencent, Huawei și Xiaomi) care tind să rivalizeze cu consacratul omolog american GAFAM (Google, Amazon, Facebook, Apple, Microsoft). Apariția acestor titani tehnologici chinezi este explicabilă prin imensa piață internă, de 1,4 miliarde beneficiari, care recurg în exclusivitate la companiile naționale. China nu s-a branșat la webul mondial, ci și-a construit un uriaș intranet național. În fiecare an, statul chinez alocă circa 4 la sută din PIB, adică o subvenție în valoare de aproape 500 miliarde de euro, pentru sprijinirea propriilor ramuri industriale.
O atenție specială este acordată ramurilor de vârf cum sunt inteligența artificială și automobilul electric (cu 2 miliarde de vehicule înmatriculate și 28 milioane exportate în 2018). Preocupare constantă, formarea de profesioniști și specialiști beneficiază de investiții considerabile din partea statului. Așa se face că anual sunt formați de patru ori mai mulți ingineri decât în toate cele 28 de state membre ale UE. După un clasament din 2018 al revistei britanice „Nature”, China este a doua țară din lume ca productivitate în domeniul științei (după Statele Unite). Academia de Științe de la Beijing se află în clasamentul amintit pe primul loc, înaintea Universității Harvard.


Este însă la fel de adevărat că deși China este înalt performantă în numeroase sectoare, inclusiv de vârf, ea rămâne în urmă în multe altele. În plus, creșterea economică susținută riscă să ducă la supraproducție și la excedente de stocuri (mai ales la vehiculele electrice, panourile solare). Iar pe fondul dificultăților crescânde din economia mondială, dar și al “războiului comercial” cu Statele Unite, ritmul de creștere economică al Chinei manifestă tendințe de încetinire. Fondul Monetar Internațional previzionează pentru acest an un ritm de creștere de 6,2 la sută, iar pentru 2020 de 6 la sută – cel mai scăzut nivel din ultimii 30 de ani, dar – în același timp – unul dintre cele mai ridicate la nivel mondial, pe o perioadă de mai mulți ani.


O sfidare majoră este și poluarea, căci după datele Agenției Internaționale pentru Energie, China „contribuie” cu 28 la sută la emisiile de CO2 ale planetei (față de 4,9 la sută – SUA). În anul 2014, premierul Li Keqiang a declarat oficial „războiul împotriva poluării”, iar în 2015, în cadrul Acordului de la Paris asupra climei, China s-a angajat să reducă considerabil, până în 2030, emisiile de carbon. Societatea Bloomberg New Energy Finance apreciază că în 2017 China a investit 118 miliarde euro în energii curate, adică 40 la sută din investițiile mondiale în acest domeniu. Preocuparea pentru ecologie a intrat ca o componentă firească în cotidian. În 2017, agenția chineză pentru protecția mediului a determinat aproape 4 milioane de cămine să abandoneze încălzirea cu cărbune și să recurgă la electricitate și gaze naturale. Shenzen, megalopolisul de 12 milioane de locuitori apărut pe țărmul Pacificului, a abolit motoarele cu ardere internă de pe arterele de circulație, unde și-au făcut apariția, deocamdată, 16.000 de autobuze și 12.000 de taxiuri electrice. „Conversiunea verde” se desfășoară în ritm alert și în industrii.


La jumătatea acestui an aniversar, Biroul național de statistică al Chinei a publicat un amplu bilanț al evoluțiilor economice și sociale ale țării în cei 70 de ani ai noii sale istorii. Progresele sunt considerabile, uneori de-a dreptul spectaculoase, în sectoare esențiale. Dacă la proclamarea Republicii, baza economică a Chinei era extrem de slabă (în 1952, PIB-ul era de 67,9 miliarde yuani), după reforma și deschiderea din 1978, economia chineză s-a dezvoltat rapid, producția economică totală depășind în 1986 1.000 miliarde yuani. În 2000 era depășit pragul de 10.000 yuani, în 2010, cu 41,212 miliarde yuani, China devansa Japonia pentru a urca pe locul al doilea în lume, iar în 2018 atingea un PIB de peste 90.000 miliarde yuani.
Concomitent a crescut și nivelul de urbanizare a țării. În 1949 populația urbană reprezenta doar 10,6 la sută din total, iar în 1978 17,9 la sută. Ca urmare a reformei și deschiderii, procesul de urbanizare s-a accelerat și populația urbană s-a ridicat în 2018 la 51,6 la sută din total.
Și comerțul exterior a consemnat creșteri impresionante. În 1950 volumul total al importurilor-exporturilor era de 1,13 miliarde dolari, iar după aderarea Chinei la Organizația Mondială a Comerțului, în 2001, comerțul exterior al țării s-a dezvoltat rapid – 4.600 miliarde dolari în 2018, adică de 223 de ori mai mare față de 1978 și primul loc mondial.
În paralel au crescut și veniturile, și nivelul de consum ale populației. De la un venit mediu pe locuitor de 98 yuani și cheltuieli de consum de 88 yuani în 1956 s-a ajuns în 2018 la cifre corespunzătoare de 28.228 yuani și 19.853 yuani, respectiv creșteri de 24,3 ori și 19,2 ori, în 40 de ani.


Pe fundamental acestor ample transformări economice și sociale, prezența și acțiunea Chinei în lume au devenit tot mai evidente și mai influente, iar prestigiul și autoritatea internațională a țării au sporit considerabil. „Dacă până în urmă cu câteva decenii China impresiona prin ponderea sa demografică și preocupa prin puterea sa militară, remarca o publicație universitară vesteuropeană cu câtva timp în urmă, astăzi China atrage atenția prin puterea sa economică”. Autorul francez Yann Meus se întreba, într-un titlu, în publicația „Alternatives Economiques”: „Va deveni China stăpânul lumii?” și răspundea: „China vizează primul loc în lume în 2050. Pentru a ajunge aici, ea investește mai mult în prezent pe terenul economiei și al tehnologiilor decât pe cel al puterii militare”.
În 2013, președintele Xi Jinping anunță lansarea proiectului „Noilor Drumuri ale Mătăsii”, în ideea de a potența căile terestre, maritime dar și numerice care leagă China de restul lumii. Acest „proiect al secolului”, cum este el numit la Beijing sau „O Centură, Un Drum”, cum este cunoscut și consacrat pe plan internațional, se întemeiază pe un vast plan de investiții, de noi infrastructuri, precum și pe multiplicarea acordurilor politice și comerciale ale Chinei cu alte state ale lumii.


În 2015, Beijingul a lansat programul „Made in China 2025”, care urmărește să asigure leadershipul țării în zece sectoare cheie de viitor, între care cele privind „vehiculele curate”, biotehnologiile și aeronautica. Potrivit datelor oficiale, China ar putea consacra echivalentul a până la 199 miliarde euro acestui program prin care se are în vedere ca industria chineză să se substituie celor străine în cele zece sectoare de vârf.
În anul 2017, la congresul partidului, președintele Xi Jinping declara că pentru 2050, China și-a stabilit ca obiectiv să ajungă „în primul rând pe plan mondial în materie de putere globală și că influență internațională”. Președintele R.P. Chineze a fixat obiectivul ca în 2049, anul centenar al creării Republicii Populare, această să devină „o țară socialistă modernă”, care să-și afle locul „de prim rang în lume”, cu „deosebită mândrie” în concertul națiunilor.


Obiectivul creării unei „societăți a bunăstării medii pe toate planurile”, fixat pentru anul 2021, când este celebrat centenarul P. C. Chinez, presupune ca economia țării să devină cu 40 la sută mai importantă decât cea a SUA, evaluată în termenii puterii de cumpărare, potrivit estimației FMI. Potrivit FMI, dacă China atinge obiectivele stabilite pentru 2019, economia sa va fi de trei ori mai mare decât aceea a SUA. Publicația „China Magazine” scrie că astăzi economia chineză contribuie cu peste 30 la sută la creșterea economică mondială.


Noile turbulențe din economia mondială și din ansamblul vieții internaționale, marcate de „războiul comercial” chino-american și de iminența unei noi crize economice mondiale au un impact negativ evident și asupra ritmului de dezvoltare a Chinei. Dar, așa cum afirma într-un comunicat din august a.c. Comisia Națională pentru Dezvoltare și Reforma și Ministerul de Finanțe, „în ciuda vânturilor potrivnice și a presiunii de descreștere, China și-a menținut elanul de dezvoltare economică de înaltă calitate de la începutul lui 2019”. Cu o creștere a PIB-ului de 6,3 la sută, China a creat 7,37 milioane de noi locuri de muncă în mediul urban în primul semestru al anului, șomajul a fost menținut la 5 la sută, prețurile de consum au crescut cu 2,2 la sută, iar rezervele de devize străine continuă să fie superioare nivelului de 3.000 miliarde dolari.


În același timp, autoritățile chineze subliniază că „în ciuda avântului economic prodigios și a progresului tehnologic remarcabil, inegalitățile economice și sociale se mențin. Disparitățile sunt considerabile, determinând guvernul să reformeze sistemul, dar amploarea acestei sarcini riscă să pună numeroase probleme politice, economice și sociale. Numeroase sfidări economice și sociale așteaptă China”, scria în iulie a.c. „China Magazine”. În această situație, continuă publicația, „guvernul de la Beijing se străduiește de câțiva ani să soluționeze principalele probleme: corupția, imigrația, sistemul de sănătate, creșterea salariilor, reforma pensiilor, protecția socială”. Într-o viziune optimistă, Beijingul este încrezător în înfăptuirea „noii renașteri a națiunii chineze”. Viceministrul de externe, Zhai Jun declara că „dezvoltarea economică realizată de China în ultimele trei decenii arată că suntem pe calea cea bună. Urmăm cu convingere această cale, în ciuda hărțuielilor, dificultăților și criticilor”.
La summitul G20 de la Osaka, președintele Xi Jinping enunța cinci inițiative majore pentru extinderea deschiderii Chinei spre lume: „accentuarea deschiderii pieței chineze, creșterea activă a importurilor, continuarea ameliorării mediului de afaceri, realizarea integrală a egalității de tratament și promovarea viguroasă a negocierilor economice și comerciale”. „Ziarul Poporului” din 7 august 2019 aprecia dezvoltarea la o înaltă calitate a economiei chineze ca o contribuție importantă la creșterea economiei mondiale de calitate și „China nu poate să se dezvolte fără lume, iar lumea nu poate prospera fără China”.

 

1...1.5901.5911.592...1.896Pagina 1.591 din 1.896