Învăţământ dual organizat de Bosch la Blaj

0

În concordanţă cu cerinţe actuale şi de perspectivă ale economiei, Bosch a deschis un program de învăţământ dual la Blaj, în parteneriat cu Liceul Tehnologic „Timotei Cipariu”, unitate de învăţământ cu tradiţie şi prestigiu din localitate şi cu Primăria Municipiului Blaj. Sunt trei clase a IX-a de învăţământ dual, cu 55 de elevi care se formează în specializările sculer matrițer, mecanic în industrie şi utilaje de prelucrări mecanice, electrician constructor, instalații în industrie. Partea de pregătire teoretică se desfăşoară în unitatea de învăţământ, iar practică, sub îndrumarea specialiştilor Bosch, la fabrica Bosch din oraş, în atelierul mecanic dotat cu echipamente de ultimă generaţie.

Cu ocazia momentului inaugural, la care au participat managementul companiei Bosch, reprezentanţi ai administraţiei publice locale şi ai celei judeţene, ai Inspectoratul Şcolar al Judeţului Alba, cadre didactice, elevi şi părinţi, prof. Ioan Laţiu, directorul Liceului Tehnologic „Timotei Cipariu” a subliniat: „Liceul Tehnologic Timotei Cipariu și fabrica Bosch din Blaj vor fi locul unde fiecare elev își va putea atinge maximumul capacităților intelectuale, morale, civice și abilităților profesionale, pentru a fi competitiv pe piața muncii şi pentru a se integra în mediul social concurențial. Scopul nostru comun este să oferim elevilor din zona Târnavelor educație, instruire tehnologică și profesională duală la standarde de calitate europeană, pentru desăvârșirea intelectuală, morală și profesională”.

Obiectivul comun, a accentuat Alexander Firsching, directorul comercial al fabricii Bosch din Blaj, „este ca şcoala duală de la Blaj să devină cea mai bună din Transilvania”.

În context, Grupul Bosch reiterează faptul că din 2013 constituie un partener de încredere al învăţământului profesional din România în sistem educaţional dual. Localizat, „în Blaj, investiţia în pregătirea profesională a elevilor este un element important în strategia de implicare a companiei în dezvoltarea comunităţii locale. Compania este prezentă în Blaj din 2008, fiind prima fabrică deschisă în România de către grup şi a contribuit în acestă perioadă la dezvoltarea economică a regiunii. Fabrica Bosch din Blaj oferă tinerilor înscrişi în program o serie de beneficii precum servicii medicale, prânz gratuit la cantina fabricii, transport gratuit, echipament de lucru, rechizite, prioritate la angajare, având şi posibilitatea de a-şi continua studiile în cazul în care doresc să obţină diploma de bacalaureat. Mai mult de atât, elevii beneficiază de o bursă atât din partea statului, cât şi din partea companiei”.

România, stat eșuat

0

Un stat eșuat este incapabil să mai furnizeze servicii publice, este neputincios să-și controleze resursele, este nevolnic în a organiza viața de zi cu zi a țării și nu este în stare să-și păstreze în siguranță propriii cetățeni. Eu cred că România trăiește un paradox dureros: pe de o parte este o democrație membră a Uniunii Europene, cu toate premisele unui stat emergent. Pe de altă parte, România dă din ce în ce mai des semnele unui stat fragil care nu este în stare să deservească cetățeanul și care se apropie cu pași repezi de un eșec. Am șapte argumente pentru teoria mea:
Statul român a eșuat în a ne asigura serviciile publice medicale și de sănătate la care avem dreptul prin Constituție. Spitalele statului român au ajuns un loc și de multe ori chiar o cauză a morții.


Statul român a eșuat să livreze cetățeanului său educația și învățământul de care orice societate are nevoie pentru a se dezvolta. Deopotrivă învățăcei și învățători de la școala primară până la școala doctorală se refugiază în gloate care vânează suficiența notei 5. Acest lucru se resimte zilnic în nivelul la pământ de cultură generală națională, în rata mare a analfabetismului funcțional dar și economico-financiar, precum și în incompetența majorității covârșitoare a celor cocoțați în posturi de conducere. Scroafa e în copac și pretinde că e privighetoare.


Statul român eșuează perpetuu în ultimii 30 de ani în a construi cetățenilor săi infrastructura firească și necesară oricărei societăți civilizate. Drumul asfaltat și apa curentă sunt pentru mulți europeni moștenire a civilizației romane; pentru români sunt încă – în mileniul III – niște obiective ce par greu de înfăptuit.


Statul român a eșuat în administrația publică: birocrația, suficiența și corupția sunt atributele care înlocuiesc în România eficiența, performanța și corectitudinea actului administrativ și funcționăresc.
Chiar în timp ce scriu, statul român eșuează să-și construiască generația de mâine: tinerii fug mâncând pământul către alte state mai promițătoare și-și trag după ei – cei care pot – părinții, frații, rudele. Satele României rămân populate cu primari aroganți înconjurați de bătrâni părăsiți și disperați că nu are cine să le aducă un pahar cu apă atunci când cad la pat.


Statul român a eșuat să obțină un mediu de afaceri prosper: antreprenorul este privit mai curând drept dușman decât partener. Contribuabilul e mic și neputincios în fața barierelor birocratice greu de ridicat. “Statul pro-business” este doar o lozincă găunoasă în gura unor politicieni efemeri.
Dar cel mai tare doare când statul român eșuează în a oferi și păstra siguranța vieții cetățenilor săi, când îi îngroapă cu nepăsare sau când cu indiferență îi împinge de la spate să plece din țară.

 

Meniu preferat: Avocado Toast sau, altfel spus, Milenialii

1

Milenialii sau Millennials (engl.) sunt continuatorii Generației X. Milenialii, denumiți și membrii Generației Y, sunt persoane născute cel mai devreme în anul 1976 și cel mai târziu în anul 2004, însă diverse opinii lărgesc sau restrâng acest interval.

O perspectivă comparativă cu generația precedentă relevă o anumită accelerare a interacțiunii online – statistică realizată de Pew Research, în SUA. Astfel:
– au un număr de prieteni activi (cu care comunică) semnificativ mai mare (peste 500) față de al celor din Generația X (200);
– 55% dintre cei intervievați au postat un selfie sau mai multe pe site-urile de socializare, față de un procent de 20% în rândul celor din din Generația X;
– trimit, în medie, circa 50 de mesaje text pe zi;
– nu interacționeză cu site-uri ce au conținut politic sau ideologic.
Pentru paternitatea acestui termen, „Millennials”, sunt creditați autorii Neil Howe și William Strauss, care au folosit acest termen în cartea lor „Generații: Istoria viitorului Americii, 1584-2069”, în 1991. Similar fiecărei generații precedente, milenialii sunt caracterizați de un set de atribute specifice, atribute generate de contextul cultural și eduațional în care s-au format. Iată cum se autocaracterizează milenialii cu privire la cîteva aspecte sociale.

Milenialii și familia

Stilul de viață tumultuos a pierdut interesul milenialilor. De foarte multe ori suntem dispuși să dăm la schimb un salariu mărit pentru câteva ore libere, pe un program flexibil și o balanță echilibrată între serviciu și familie. Generațiile anterioare pot vedea acest lucru ca o lipsă de disciplină și angajament. Această generație este generația crescută de bonă, bunică sau bunic. Părinții s-au zbătut să nu le lipsească nimic, din punct de vedere material. Acest lucru le-a fost menționat sau a fost resimțit în mod direct de mileniali, care acum simt o nevoie de afirmare acută în fața părinților. De aceea, acum, ei prioritizează familia în fața muncii și chiar cei care nu sunt căsătoriți, sau cei care nu au copii, vor să facă parte dintr-o familie și să își petreacă timpul cu frați, veri, nepoți etc. La fel de bine putem numi familie, un cuplu care trăiește împreună, are scopuri comune și se ajută reciproc în atingerea acestora. Familia este privită ca o necesitate pentru progres.

Diferențele dintre mileniali și părinții lor

Acest subiect este plin de antiteze și contraste. Unii ne numesc aroganți, alții superficiali și unii chiar narcisiști. În general, suntem priviți ca generația care face lucrurile „după capul ei”. Din fericire, ultimele cercetări, relevă faptul că suntem foarte pragmatici și mult mai motivați de a lupta pentru o cauză. Poate suntem mai puțini răbdători sau poate părem așa, căci timpul alocat de părinți pentru pregătirea profesională era îndelungat și demersul foarte anevoios, iar acum accesul la informație este foarte facil din toate punctele de vedere. Probabil tot noi suntem aceia care am ajutat la dezvoltarea tehnologiei din ultima decadă. Realitățile cu care se confruntă mediul înconjurător și creșterea gradului de poluare ne-au transformat în ecomilitanți fervenți. Cu toate astea, suntem etichetați ca nemulțumiți, egoiști sau „prețioși” și, de aceea, admitem posibilitatea că dragii noștrii părinți ne-au răsfățat a little bit more.

Milenialii și sistemul economic

Sistemul economic ideal s-ar baza pe o structură tehnico-economică supertehnologizată, factor care ar constitui o condiție de bază a unei înalte eficiențe economice și a satisfacerii nevoilor în creștere. Piața liberă, concurența crescută pentru obținerea produselor de calitate superioară, reguli clare, fairplay-ul ar fi unele dintre componentele unui sistem economic sănătos. Partea pozitivă a gândirii noastre este că avem o imagine mult mai amplă asupra progresului și ne dorim să îl atingem prin tehnologizare. Partea negativă este că tindem să ne mutăm dintr-o extremă în alta. Vrem ca toată lumea să trăiască la un nivel rezonabil (o formă de economie socială), dar nu prea am putea trăi fără tehnologii noi și produse inovative (smartphone-uri, laptopuri etc.), deci avem nevoie de corporații și capitalism. Cred că milenialii (în special cei din țările mai dezvoltate) caută un sistem economic în care nimeni să nu fie nevoit să se gândească la nevoile de bază, în timp ce toată lumea să poată avea acces la tehnologie și „chestii” inovative, fără să fie ignorat performanța și capacitățile individuale. Cel mai apropiat de sistemul economic perfect pentru mileniali ar putea fi sistemul nordic, în special cel danez, unde există forme complexe de sprijin social – taxe 0 pentru studenți, sume de bani oferite până la integrarea pe piața muncii etc. – fără să fie suprimate mediul de afaceri și dezvoltarea tehnologiilor.

Prețurile alimentelor continuă să crească

0

Preţurile produselor au crescut şi în luna august, faţă de luna similară a anului trecut, informaţiile publicate miercuri de INS inducând o inflaţie de 3,9%, cu 0,2% mai mică decât cea din luna iulie, potrivit Adevărul.ro.
De asemenea, rata anuală a inflaţiei a coborât la 3,9% în luna august a acestui an, de la 4,1%, în luna iulie, în condiţiile în care mărfurile nealimentare s-au scumpit cu 2,98%, cele alimentare cu 5,02% iar preţul serviciilor a înregistrat un avans de 4,23%, potrivit datelor publicate miercuri de Institutul Naţional de Statistică (INS).
„Preţurile de consum în luna august 2019 comparativ cu luna august 2018 au crescut cu 3,9%. Rata anuală calculată pe baza indicelui armonizat al preţurilor de consum (IAPC) este 4,1%. Rata medie a preţurilor de consum în ultimele 12 luni (septembrie 2018 – august 2019) faţă de precedentele 12 luni (septembrie 2017 – august 2018), calculată pe baza IPC, este 3,9%. Determinată pe baza IAPC, rata medie este 4,0%”, se arată în comunicatul INS.
Totodată, România a avut şi în luna iulie 2019 cea mai mare rată anuală a inflaţiei dintre statele membre ale Uniunii Europene, cu un avans al preţurilor de consum de 4,1%, în creştere faţă de nivelul de 3,9% înregistrat în luna iunie, arată datele publicate, luni, de Oficiul European de Statistică (Eurostat).

INS: Preţurile de consum s-au majorat cu 3,9% în luna august

0

Preţurile de consum au crescut cu 3,9% în luna august a acestui an, comparativ cu luna august 2018, iar rata anuală calculată pe baza indicelui armonizat al preţurilor de consum (IAPC) este 4,1%, potrivit datelor publicate miercuri de Institutul Naţional de Statistică (INS).
Mărfurile alimentare s-au scumpit cu 5,02%, mărfurile nealimentare cu 2,98%, în timp ce tarifele serviciilor au crescut cu 4,23%, scrie News.ro.
”Rata medie a preţurilor de consum în ultimele 12 luni (septembrie 2018– august 2019) faţă de precedentele 12 luni (septembrie 2017– august 2018), calculată pe baza IPC, este 3,9%”, se arată în datele INS.

Ford Motor va lansa în 2020 opt vehicule electrice în Europa

0

Ford Motor a anunţat marţi că va lansa în acest an opt vehicule electrice în Europa, acesta fiind un pas major către obiectivul său ca până în 2022 majoritatea vânzărilor sale totale să fie reprezentate de automobile electrice, transmite Reuters.
Între vehiculele care vor fi lansate se află versiunile electrice ale SUV-urilor Kuga şi Puma şi ale berlinei Mondeo, potrivit News.ro.
De asemenea, producătorul auto mai intenţionează să lanseze în Europa alte nouă vehicule electrice până în 2024, între care SUV-ul electric inspirat de modelul Mustang, în 2020.
Ford a prezentat modelele la salonul auto de la Frankfurt, anunţând că se va asocia cu şase furnizori majori de energie din Europa, care vor oferi servicii de instalare a echipamentelor de încărcare a vehiculelor electrice la domiciliu.
Ford anticipează ca gama sa de vehicule electrice să atragă în Europa vânzări mai mari decât modelele pe benzină şi motorină, din 2022, anticipând ca până la momentul respectiv să vândă 1 milion de vehicule electrice.

EUROPA, ASCULȚI?

0

Milenialii cu vârste cuprinse între 18 și 35 de ani reprezintă aproximativ un sfert din întreaga populație a Europei. Dar liderii Europei ascultă vocile lor și răspund nevoilor lor? Le cunosc speranțele și visele pentru viitor? Încurajează liderii această generație să își exercite puterea politică, care este în creștere?
Acest ultim raport al Millennial Dialogue oferă o privire din interior pentru a oferi răspuns acestor întrebări și pentru a împlini promisiunea și potențialul acestei generații. Este unul dintre cele mai cuprinzătoare proiecte de cercetare finalizate vreodată cu privire la milenialii din Europa, cu peste 10.000 de participanți la sondaj și 72 de persoane implicate în grupuri focus din 10 state membre ale UE.

Rezultatele acestei cercetări extraordinare surprind opiniile milenialilor cu privire la provocările mari cu care se confruntă Europa într-un moment decisiv pentru proiectul european.
În pragul alegerilor europene din 2019, mișcările eurosceptice și populiste au câștigat teren în Uniune. Alegerile au fost, de asemenea, primele după votul privind ieșirea din UE a Marii Britanii, ceea ce lasă 27 de locuri libere pentru completarea Parlamentului European. Cu toate acestea, milenialii veneau cu un istoric de a nu se prezenta la urne. În 2014, doar 27% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani au votat pentru un membru al Parlamentului European. Unii cred că această apatie în ceea ce privește votul se datorează lipsei de încredere a milenialilor în instituțiile politice și sentimentul răspândit la scară largă că UE este prea departe de viața de zi cu zi a oamenilor. Prin millennial Dialogue sperăm să inversăm aceste tendințe. Împuternicim milenialii să construiască și să formeze instituțiile democratice ale Europei. Cercetarea de față se dorește a fi un pod între factorii de decizie politică și tinerii care trebuie să lucreze împreună pentru a decide viitorul Europei. Acest raport prezintă patru ferestre diferite către opiniile și credințele generației milenialilor. Priviți prin ele. Și descoperiți ferestrele de oportunitate de implicare pe parcursul „anului schimbării” care urmează.


Ferestre către opiniile Milenialilor

În general, milenialii doresc în mod clar să se simtă mai conectați la UE, iar vocile lor sa fie auzite și respectate. Acest raport oferă liderilor europeni o privire din interior care îi va ajuta să facă acest lucru, oferind patru „ferestre” către opiniile milenialilor privind provocările politice europene majore.

  1. Fereastră către democrație
  2. Fereastră către integrare
  3. Fereastră către societate
  4. Fereastră către lume

Există o scindare în gândirea milenialilor. Ei susțin cu tărie Uniunea Europeană ca proiect. Dar, de asemenea, cred că există posibilitatea ca mai multe țări să părăsească Uniunea în viitor. Milenialii au solicitat o mai mare solidaritate economică între statele membre ale UE pentru a sprijini financiar țările europene care trec printr-o criză economică. Dat fiind faptul că au crescut în timpul ultimei crize economice globale, nu ar trebui să ne surprindă faptul că milenialii vor să consolideze bunăstarea socială. Aceștia susțin cu entuziasm stabilirea unui salariu minim european și a unui ajutor de șomaj finanțate de UE pentru toți angajații.
Întrucât milenialii sunt principalii beneficiari ai programului de schimb Erasmus al UE pentru studenții universitari, este în mod predictibil popular printre aceștia. Totuși, ei sunt împărțiți în privința măsurii în care programul trebuie extins dincolo de clasa tradițională, astfel încât să ofere formare profesională pentru angajații tineri.
În timp ce milenialii sunt adesea descriși ca apatici, cercetările noastre arată că reacționează la problemele globale majore. Ei doresc ca liderii să lupte mai agresiv împotriva schimbărilor climatice și să dezvolte soluții mai bune pentru criza refugiaților. Aceștia susțin opțiunea de a acorda o mai mare putere Uniunii Europene, astfel încât aceasta să reprezinte Europa pe scena mondială.

Exporturile au crescut cu 2,1% în primele șapte luni

0

Exporturile au crescut cu 2,1% în primele șapte luni, la 40,73 miliarde euro, iar importurile cu 5,8%, la 50,2 miliarde euro, comparativ cu perioada ianuarie-iulie 2018, arată datele transmise luni de Institutul Național de Statistică (INS).
”Deficitul balanței comerciale (FOB/CIF) în perioada 1 ianuarie – 31 iulie 2019 a fost de 9.479,9 milioane euro, mai mare cu 1.892,3 milioane euro decât cel înregistrat în perioada 1 ianuarie – 31 iulie 2018”, precizează INS.
În același timp, în luna iulie 2019, exporturile FOB au însumat 5,84 miliarde euro, iar importurile CIF au însumat 7,59 miliarde euro, rezultând un deficit de 1,75 miliarde euro, scrie News.ro. Față de luna iulie 2018, exporturile din luna iulie 2019 au scăzut cu 1%, iar importurile au crescut cu 5,9%, conform Profit.ro.
Valoarea schimburilor intra-UE de bunuri în primele șapte luni ale acestui an a fost de 3,13 miliarde euro la expedieri și de 3,75 miliarde euro la introduceri, reprezentând 77,1% din total exporturi și 74,7% din total importuri.

Investițiile economiei naționale au crescut

0

Investițiile nete realizate în economia națională au crescut cu 12,1% în primul semestru, la 39,68 miliarde lei, comparativ cu semestrul I 2018, arată datele transmise luni de Institutul Național de Statistică (INS).
”În semestrul I 2019, comparativ cu semestrul I 2018, investițiile nete realizate în economia națională au crescut cu 12,1%, creștere înregistrată la lucrările de construcții noi (+30,3%) și la alte cheltuieli (+4,8%). Investițiile nete în utilaje (inclusiv mijloace de transport) au înregistrat o scădere cu 1,3%”, arată un comunicat al INS.
De asemenea, investițiile nete realizate în economia națională au crescut în trimestrul II cu 18,7%, la 22,53 miliarde lei, comparativ cu trimestrul II 2018, scrie Profit.ro.
Totodată, investițiile nete reprezintă cheltuielile destinate creării de noi mijloace fixe, dezvoltării, modernizării și reconstrucției celor existente, precum și valoarea serviciilor legate de transferul de proprietate asupra mijloacelor fixe existente și al terenurilor preluate cu plată de la alte unități sau de la populație (taxe notariale, comisioane, cheltuieli de transport, de manipulare.

ZONA EURO, CONSECINȚELE PASULUI BĂTUT PE LOC (I)

0

Privind în urmă la perioada scursă de la criza financiară a secolului XXI, începută în august 2008, dar cu semnale obturate de încrederea că Marea Moderație nu s-ar mai putea produce, și până în prezent, avem percepția că Uniunea Europeană este tot mai încorsetată de veșnica încăpățânare de a acționa asupra ceea ce este esențial pentru continuitatea destinului ei de uniune politică și actor global de luat în seamă. Centrul ei de tracțiune politic și economic, zona euro, în ciuda unor căutări nu lipsite de profunzime pentru o mai bună prevenție și reziliență la posibile noi crize, bate parcă pasul pe loc, dacă avem în vedere diferența între promisiunile asumate, să zicem, prin raportul celor cinci președinți din anul 2015 și unde s-a ajuns, de asemenea să zicem, cu Uniunea Bancară și Uniunea Piețelor de Capital, amândouă încă nefuncționale. Ca să nu mai vorbim de pilonul fiscal, care ar trebui să susțină, printr-o formă a Uniunii Fiscale, tăria monedei unice – euro. Toate acestea întăresc impresia unei stări de lucruri care ne duce cu gândul la tentația continuă de a crea mereu „anticamere”, înaintea acțiunii esențiale care se impune.


Euro, ca monedă de rezervă și de tranzacții, a ajuns la o semnificație importantă în economia globală: peste 26% din rezervele valutare globale sunt constituite în euro; mai mult de o treime din fluxurile comerciale internaționale sunt denominate în euro; aproape 400 milioane de cetățeni ai UE folosesc euro ca monedă proprie; alte 175 de milioane de persoane trăiesc în state care au moneda națională legată de euro (euro pegged), unde moneda națională cotează direct față de euro (inclusiv România); cca 50% din datoriile internaționale exigibile sunt constituite din instrumente financiare denominate în euro; tranzacțiile în euro sunt cele mai active după cele în dolari, cu o pondere de 25% în totalul tranzacțiilor globale valutare. Și să remarcăm și faptul că piața valutară internațională este dominată de cotația dolar-euro. Cu toate acestea, euro nu este un rival absolut al dolarului SUA, proporțiile dominației acestuia în plan global rămânând considerabile pe piețele financiare și în sistemul de plăți internațional. Slăbiciunile acute ale euro rămân însă designul lui imperfect și aranjamentele politice conflictuale ale susținerii acestuia.
Succesele euro în plan internațional, dincolo de blocul comercial cel mai mare pe care îl servește, reflectate în rapoarte la 10 sau 20 de ani de la înființarea sa, sunt obiective. Nu sunt de natură să creeze și percepția longevității lor, în condițiile recunoașterii că refacerea postcriză a economiei zonei euro rămâne vulnerabilă și în fața unei doar amânate posibile noi crize. Dezbaterea unui buget comun al zonei euro, cu conotația de transferuri, se opintește în variante de stabilizare. BCE nu-și revine din politica monetară a relaxării fiscale și se chinuie cu dobânzile negative, iar configurația politică – fie a statelor membre, fie a Parlamentului European – s-a schimbat cu slaba credință că euroscepticismul ar fi fost învins. Bătăliile rămân deschise, iar motorul franco-german încă nu poate fi reglat, având în vedere că fiecare „piston” al acestuia acumulează parcă rugozitățile problemelor naționale – politice și sociale – ale lui E. Macron și A. Merkel.