În ultimii ani, China și-a dezvoltat, pe rând, atribute de mare putere, începând de la zona sa de avantaj, cea economică. Profitând de o conjunctură globală favorabilă, în care modelul economic practicat de Vest i-a înlesnit accesul la capital și tehnologie pe care apoi le-a utilizat într-un model hibrid de corporatism de stat, ascensiunea fulminantă a Chinei a depășit așteptările atât ale partenerilor, cât și ale rivalilor. Diversele state încearcă să elaboreze strategii cu privire la atingerea intereselor lor într-o lume schimbată profund de ascensiunea Chinei nu doar ca putere economică, ci și ca putere politică și militară. Felul în care marile puteri vor răspunde la mediul internațional în continuă schimbare va determina caracterul pașnic sau nu al acestor transformări și s-au văzut mișcări importante nu doar din partea SUA, dar și din partea unor state vest-europene cum ar fi Germania.
Acum 600 de ani, amiralul Zheng He a pornit cu o flotă impresionantă să exploreze și să ducă gloria Regatului de Mijloc în toate colțurile lumii. Sfârșitul acestor expediții, cu flota în flăcări ca urmare a unei decizii politice, a inaugurat o perioadă de izolare al cărei sfârșit, sub presiunea marilor puteri europene, a lăsat o traumă în China care se resimte și astăzi. Deschiderea de atunci a Chinei nu a fost durabilă și nu a produs schimbări permanente în locurile vizitate, inclusiv pe coasta Africii. Astăzi, nu ne putem aștepta în mod realist la o retragere a Chinei de pe scena internațională, pe care a ajuns să o influențeze major și de care a ajuns să depindă economic. Conflictul cu puterile perturbate de ascensiunea sa și de potențiala agendă a Chinei de restabilire a măreției și mândriei naționale, precum și de rectificare a unor nedreptăți istorice percepute nu va face decât să retraseze sistemul internațional în favoarea unui modus vivendi sustenabil al lumii multipolare. Căpitanii și marinarii chinezi au fost înlocuiți de directori de companii de stat și private și de sute de mii de muncitori chinezi angrenați în proiecte de anvergură.
Politica externă și activitățile diplomatice ale președintelui Xi Jinping, de a obține locul pe care îl merită China în sânul unei noi paradigme a relațiilor dintre marile puteri și într-o „comunitate cu destin comun”, este dublată de o campanie internă de a menține coeziunea națională, de a adresa doleanțe cu privire la corupție, mediu și inegalitate crescândă și de a desăvârși opera de ridicare a încă câtorva sute de milioane de chinezi din sărăcie. Iar axul central al acestor eforturi este Inițiativa Drumul și Centura (BRI), un proiect al secolului care este cu atât mai important cu cât nicio altă putere nu a reușit să ofere un proiect alternativ de aceeași ambiție și anvergură, iar vechile proiecte de integrare transatlantică și transpacifică au fost marginalizate. În cele din urmă, așa cum nota fostul ministru de externe al Rusiei Igor Ivanov, actualmente la Consiliul de Afaceri Internaționale al Rusiei, „BRI nu ar trebui văzut ca un proiect exclusiv economic (sau poate, nu ar trebui văzut ca un proiect economic), ci ca o încercare de a găsi un mijloc alternativ de a schimba ordinea mondială”.
