Își poate economia modifica semnul distinctiv?
LONDRA – Deşi economia aspiră către rigoarea ştiinţelor naturale, la finalul zilei, tot o știință socială rămâne. În niciun moment în ultimii 40 de ani acest lucru nu a fost mai evident ca acum.
Decenii, analiza macroeconomică convenţională s-a bazat pe curba Phillips, ce stabilește un compromis clar între șomaj și inflație: atunci când procentul şomajului scade sub un anumit punct, inflaţia trebuie să crească. Dar această presupunere nu a fost confirmată în deceniul de la criza financiară din 2008. Atât în Regatul Unit cât şi în Statele Unite, de exemplu, procentul șomajului este scăzut raportat la istoric, deşi inflaţia rămâne slabă.
Sau să luăm în considerare politica monetară. Chiar şi după ani de facilitare cantitativă (QE) şi rate foarte mici ale dobânzii, băncile centrale din economiile avansate – în special zona euro – au continuat să subestimeze obiectivele de inflaţie. Economiştii au fost, de asemenea, nevoiţi să pună sub semnul întrebării presupunerile de durată privind rigiditatea în scădere a veniturilor nominale, un artefact din anii 60-70, când munca organizată era mult mai puternică. În mod clar, idea că angajaţii vor rezista întotdeauna faţă de tăierea salariilor (sau a orelor de muncă) nu se mai aplică.
De fapt, puterea în scădere a muncii ar putea explica de ce curba Phillips nu pare să se mai aplice. Dar, şi mai important, ar putea fi motivul pentru care productivitatea măsurată rămâne în continuare slabă. Până la urmă, societăţile ce pot angaja şi concedia cu uşurinţă angajaţi sau îi pot forţa să îşi ajusteze nivelul de preţ, au puţine motive pentru a risca sume vaste pe noi clădiri şi echipament ce ar putea chiar să nu fie folosite până la următorul ciclu de afaceri. În acest caz, o soluţie la problema productivităţii este pur şi simplu ca pieţele de muncă să devină mai puţin flexibile şi munca mai puţin ieftină. Dacă liderii de afaceri şi economiştii au obiecţii, poate ar trebui să nu se mai laude întotdeauna cu productivitatea.
O altă mare presupunere teoretică, mai ales la nivel micro, este că o creştere puternică de profit ar atrage noi intrări pe piaţă, răspândind profiturile mai larg pe cheltuiala obligaţiilor anterioare. Şi, în schimb, acest lucru ar încuraja mai multe investiţii, mărind productivitatea şi salariile muncitorilor. Dar, din nou, există puţine dovezi că această presupunere s-a dovedit adevărată în ultimii ani. Dimpotrivă, profiturile corporate și concentrația de piață sunt ambele în creştere.
Ce explică această dilemă? Nu faptul că Karl Marx a avut întotdeauna dreptate și capitalismul va eșua inevitabil. Mai degrabă, este rezultatul evoluţiilor speciale pe pieţele financiare, al politicilor de reglementare şi sistemelor de bonificaţie în perioada de la criza financiară din 2008. În mod clar a devenit mult prea uşor pentru ca jucătorii dominanţi de pe piaţă să reziste competiţiei. Dar există multe idei în jur ce ar putea aborda această problemă. O problemă pe care am abordat-o înainte este reachiziţia stocurilor, ce ar permite directorilor de societăţi să îşi mărească propriile câştiguri fără a trebui să investească în creşteri ale producţiei.
Din fericire, politicienii de toate tipurile au început să se întrebe de ce politicile curente de impozitare şi reglementare par să încurajeze acest comportament. Ca principiu general, societăţile ce nu contribuie la creşterile de productivitate sau nu ajută la rezolvarea provocărilor sociale mai mari nu ar trebui să se bucure de astfel de facilităţi. Societatea britanică de construcţii Persimmon, de exemplu, a avut câştiguri mai mari nu pentru că a făcut investiţii, ci pentru că guvernul Regatului Unit a introdus o schemă specială de împrumut pentru cei ce îşi cumpără prima dată o casă. Iar majoritatea companiilor farmaceutice par acum să demonstreze interes în cercetare şi dezvoltare doar când achiziţionează un nou medicament şi trebuie să efectueze studii clinice pentru a-şi asigura drepturile exclusive asupra acestuia.
În final, la nivel global, cea mai mare provocare împotriva ortodoxiei economice este creşterea continuă a Chinei de când şi-a lansat „deschiderea“ economică în epoca lui Deng Xiaoping. Există tot mai multe dovezi ce sugerează că SUA va face aproape orice pentru a opri creşterea Chinei, chiar dacă înseamnă să le nege prosperitatea chinezilor.
Cei care au urmărit îndeaproape evoluţia Chinei în ultimii 40 de ani ştiu că o doză semnificativă de ideologie capitalistă s-a infiltrat în economia politică nominal comunistă a ţării. Dar acest fapt pare să le fi scăpat economiștilor Occidentali mai predispuși ideologic.
Între-adevăr, aşa cum economistul din Singapore, Kishore Mahbubani a observat recent în The Straits Times, abordarea dură a Americii faţă de compania chinezească de tehnologie Huawei pare antrenată în întregime de ideologie. În loc să adopte o strategie mai măsurată pentru a se asigura că societatea (şi altele asemănătoare) respectă regulile globale comune convenite, Preşedintele SUA, Donald Trump, a transformat-o într-o monedă de negociere în războiul său comercial. Dacă aşa arată alternativa la vechile ortodoxii, ar trebui să fim cu toţii îngrijoraţi.
A venit timpul tăierilor fiscale în Germania?
MUNCHEN – O economie tot mai slabă a readus la viaţă o dezbatere mai veche: are Germania nevoie de o scutire fiscală tangibilă pentru forţa sa de muncă şi pentru întreprinderi pentru a rămâne competitivă la nivel internaţional? Sau taxele ar trebui să crească pentru a furniza mai multe fonduri pentru programe sociale şi investiţii publice?
Taxele mai mari creează mai mult loc pentru cheltuieli guvernamentale, în timp ce taxele mai mici limitează capacitatea statului de a cheltui. Alegerea dintre aceste opţiuni este o chestiune politică. Dar o abordare generală care ar putea aduna suport în rândul partidelor din Germania ar fi asigurarea faptului că partea de randament economic revendicată de sectorul public nici nu creşte, nici nu scade pe termen mediu.
În fapt, raportul dintre taxe şi contribuţii de asigurări sociale către PIB în Germania este în creştere de ani. Un punct de referinţă pentru a decide sarcinile fiscale totale ar putea fi anul 2014, în care noul debit net pentru bugetul federal a scăzut la zero. În aceea perioadă, venitul fiscal (incluzând contribuţii) s-a ridicat la 38.6% din PIB. Până în 2018 raportul a crescut la 39,8%.
În mod similar, raportul impozit-PIB, excluzând contribuţii sociale, a crescut de asemenea semnificativ, de la 22,1% în 2014 la 22,8% în ultimul an. Până în 2020 va depăşi 23%. Motivul principal este că inflaţia şi creşterea câştigurilor împing numere din ce în ce mai mari de plătitori ai taxei de venit în intervale de procente mai mari. Aducerea raportului impozit-PIB înapoi la nivelul din 2014 ar necesita scutiri fiscale în 2020 până la 34 miliarde € (38 miliarde $). Chiar şi pentru a atinge nivelul din 2017, guvernul ar trebui să scadă sarcinile fiscale cu 22 miliarde €.
Dar care taxe anume ar trebui reduse? Anularea taxei de solidaritate, o suprataxă pe impozitul pe venit, ar fi un bun punct de pornire. Această taxă a fost introdusă cu acordul că va fi percepută doar temporar pentru a finanţa reconstrucţia fostei Germanii de Est după reunificare. După treizeci de ani a venit momentul ca această promisiune să fie respectată.
Argumentul că anularea taxei de solidaritate ar fi un nepoftit „dar către cei bogaţi“ denaturează faptele. Adevărul este că introducerea sa a fost o măsură specială ce a lovit în special în „cei bogaţi“. Orice partid politic german dornic să-i taxeze mai mult pe cei cu venituri mai mari ar trebui să facă o campanie pentru a reforma procentele venit-impozit, nu pentru a bloca retragerea deja întârziată a taxei de solidaritate.
Opinia conform căreia ar avea mai mult sens să se redirecţioneze sumele strânse din taxa pe solidaritate către investiţii publice este, de asemenea, neconvingătoare, deoarece nu există lipsă de fonduri disponibile pentru investiţii. În acelaşi timp, cheltuielile finale de consum ale guvernului cresc masiv, şi programele de redistribuire deseori nu îi vizează pe cei săraci. Eşecul proiectelor de infrastructură din Germania se datorează mai mult proceselor prelungite de planificare şi rezistenţei comunităţilor locale decât unei lipse de fonduri.
Sunt, de asemenea, necesare acţiuni urgente privind impozitul pe profit. În Germania, procentul standard de impozitare pentru rezultatul reportat al societăţilor este în jur de 30%, semnificativ mai mare decât în ţări similare. Printre ţările din G7, doar procentul de 33% al Franţei este mai mare, şi acesta va scădea la 28% în următorii ani, cu reduceri ulterioare de 25% deja convenite. Pentru a împiedica o reducere a veniturilor fiscale prin mutarea profiturilor societăţilor în străinătate, şi pentru a menţine investiţiile şi locurile de muncă în Germania, guvernul federal ar trebui să urmeze exemplul Franţei şi să reducă gradual sarcinile fiscale ale societăţilor către 25%.
Cei care se opun reformei impozitului pe profit susţin că surplusul crescut de export al Germaniei arată că nu există nicio necesitate ca economia sa să devină mai competitivă. Dar acest lucru este pur şi simplu greşit. Oricine susţine acest lucru confundă potenţialul de export al societăţilor cu atractivitatea Germaniei ca spațiu de investiție și locuri de muncă.
Surplusul de export al Germaniei este însoţit de exporturi de capital net, deoarece în străinătate se fac mai multe investiţii decât intern. Impozitele mai mici pe profit ar schimba acest lucru. Conform estimărilor curente, dacă procentul de impozitare ar scădea de la 30% la 25%, societăţile din Germania şi-ar mări investiţiile până la 14%. Mai mult, în urma impozitelor reduse, profiturile înregistrate în Germania ar creşte cu aproximativ 4%. Per ansamblu, acest lucru înseamnă că reformele impozitului pe profit ar fi destul de neutre faţă de venit.
Şi există un argument final irezistibil pentru scutirile fiscale. Ar forţa politicienii germani să reexamineze cheltuielile şi priorităţile guvernamentale existente, în loc să prezinte întotdeauna prompt noi programe de cheltuieli doar pentru că par să existe fonduri abundente.
Noi echipamente de ultimă generaţie pentru combaterea contrabandei cu tigări, în dotarea Poliției de Frontieră
Poliția de Frontieră va beneficia de noi echipamente necesare pentru supravegherea şi controlul frontierei de stat în vederea eficientizării acţiunilor pentru combaterea contrabandei cu ţigarete, ca urmare a unei donații a companiei Japan Tobacco International-România, realizată în baza unui parteneriat de cooperare între cele două organizații.
JTI România a donat Inspectoratului General al Poliției de Frontieră patru drone de ultimă generație, care vor fi folosite în zona de competenţă a Inspectoratelor Teritoriale ale Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei şi Iași şi a Gărzii de Coastă. Dronele au caracteristici tehnice foarte bune care permit o autonomie de zbor crescută și ajută la monitorizarea mai eficientă a frontierei.
De asemenea, donația include binocluri cu vedere pe timp de noapte, endoscoape și truse cu scule utile la descoperirea spațiilor improvizate pentru disimularea ţigaretelor ilegale sau a drogurilor și armelor, șurubelnițe electrice, fluiere împotriva animalelor sălbatice, pompe de combustibil, manometre de măsurare a presiunii în roți şi compresoare pentru umflarea roților, cât și camere video pentru a fi montate pe maşinile polițiștilor care deseori sunt implicați în urmăriri pe șosele. Manometrul de măsurare a presiunii indică dacă roata este umflată cu aer sau este umplută cu ţigarete, dat fiind că în multe cazuri țigaretele sunt trecute peste graniță ascunse în roțile autovehiculelor.
„Ca urmare a donației anunțate astăzi, care face parte dintr-un cadru mai larg de colaborare cu JTI, acțiunile noastre pe linia combaterii contrabandei vor fi eficientizate. Combaterea şi reducerea fenomenului contrabandei cu țigarete este o prioritate pentru Poliția de Frontieră, dat fiind că sectorul tutunului este al doilea contribuabil la bugetul de stat. Comerțul ilegal nu prejudiciază însă doar veniturile la buget, ci reprezintă un pericol real pentru societate, alimentând infracționalitatea și crima organizată. În cursul anului trecut, polițiștii de frontieră în urma acţiunilor desfăşurate au confiscat peste 4,7 milioane pachete ţigări de contrabandă, cu o valoare aproximativă de 41,5 milioane lei, precum si importante cantităţi de tutun. De asemenea, au fost identificate şi destructurate 18 grupuri organizate în vederea săvârşirii infracţiunii de contrabandă cu ţigări, în care au fost implicate 160 persoane”, a declarat şeful Poliţiei de Frontieră, comisar șef de poliție Adrian Popescu.
„Intenționăm să continuăm acest proiect de dotare a Poliției de Frontieră cu echipamente moderne, proiect care se înscrie în seria de programe anticontrabandă pe care le derulăm de ani de zile în parteneriat cu autoritățile. Anul acesta sperăm să putem dona autorităţilor de aplicare a legii şi o hală de control amplasată în Vama Siret, pe sensul de intrare în ţară. După finalizarea construcţiei, hala va fi utilată pentru controlul amănunțit al autovehiculelor de mic tonaj şi al autoturismelor. Începând cu 2010, am donat Vămii Române peste 50 de câini instruiți pentru depistarea țigaretelor traficate ilegal, precum și vehicule echipate special pentru transportul echipelor canine. Din 2011, derulăm campanii publice de conștientizare a efectelor negative ale contrabandei, în parteneriat cu Vama și Poliția de Frontieră. Pentru reducerea traficului ilicit sunt însă necesare mai multe schimbări legislative pe care, împreună cu autoritățile de aplicare a legii, le solicităm fără succes de mai mulți ani. Astfel, pe lângă reglementarea unitară, pe criteriu cantitativ, a infracțiunii de contrabandă cu țigarete, este necesară intensificarea operațiunilor la punctele de trecere a frontierei interne UE, cu Bulgaria și Ungaria – locuri de acces pentru produsele „cheap whites” și tutun brut, precum și stabilirea unor atribuții specifice pentru poliția locală și jandarmerie, întrucât comerțul ilegal cu țigarete se desfășoară aproape nestingherit în zona de competență a acestora – piețe, oboare, stații de metrou”, a declarat Gilda Lazăr, Director Corporate Affairs & Communications JTI Romania, Moldova și Bulgaria.
CONTRABANDA CU ŢIGĂRI ÎN ANUL 2018
- Din analiza fenomenelor infracţionale transfrontaliere înregistrate la nivelul frontierei dintre România şi ţările vecine a rezultat că traficul cu ţigări de contrabandă şi alte bunuri de larg consum/accizabile reprezintă una dintre principalele manifestări ale criminalităţii organizate la frontierele României, fenomen care are ramificaţii la nivelul întregii ţări.
- Supravegherea şi controlul frontierei în zona de competenţă se realizează la standardele europene, forţele şi mijloacele tehnice deţinute de Poliţia de Frontieră Română având un rol important în acest sens.
- Având în vedere că, în general, ţigările de contrabandă provin din ţările vecine, se colaborează cu autorităţile de frontieră vecine, precum şi cu instituţiile similare din alte state, pentru combaterea acestui fenomen, scopul fiind unul comun, asigurarea securităţii şi siguranţei cetăţeanului la nivelul spaţiului comunitar.
- În anul 2018 au fost constatate 68 infracţiuni de natură economico – financiară şi 131 infracţiuni de contrabandă şi fraudă vamală, valoarea bunurilor confiscate fiind de 152,5 milioane lei. Au fost depistate aproximativ 400 persoane în trecere sau tentativă de trecere ilegală a frontierei asupra cărora au fost descoperite bunuri care făceau obiectul contrabandei sau traficului ilegal cu bunuri. De asemenea, au fost reţinute în vederea confiscării 4,7 milioane pachete ţigări, cu o valoare aproximativă de 41,5 milioane lei, peste 183,3 kg tutun, 1.223 kg tutun narghilea şi au fost identificate şi destructurate 18 grupuri organizate în vederea săvârşirii infracţiunii de contrabandă cu ţigări, în care au fost implicate 160 persoane.
- În majoritatea cazurilor, ţigările au fost depistate atât în punctele de trecere a frontierei, ascunse în mijloace de transport, la frontiera verde, precum şi în zona de competenţă, pe comunicaţiile din apropierea frontierei. Ţigările erau achiziţionate fără documente legale cu intenţia de a fi comercializate pe pieţele din interiorul ţării.
- Persoanele implicate în traficul ilegal cu ţigări provin din România, Moldova, Ucraina, dar si din alte state precum: Polonia, Rusia, Bulgaria, Serbia, Turcia, Austria, Germania, Ungaria, care au fost sancţionate contravenţional sau sunt cercetate penal, conform prevederilor legale.
- În punctele de trecere a frontierei de la graniţa cu ţările care nu fac parte din Uniunea Europeană, poliţia de frontieră acţionează pentru combaterea fenomenului infracţional transfrontalier împreună cu lucrători vamali ai Direcţiei Generale a Vămilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
- Complexitatea sub care se manifestă acest fenomen infracţional transfrontalier impune, pe lângă luarea unor măsuri de natură organizatorică, instituţională, legislativă şi logistică şi intensificarea colaborării tuturor instituţiilor cu responsabilităţi în asigurarea ordinii publice şi combaterii eficiente a fenomenului infracţional, pe plan intern.
- Poliţia de Frontieră Română acţionează în sistem integrat alături de alte structuri ale Ministerului Afacerilor Interne, precum şi cu alte instituţii ale statului cu atribuţii în domeniul fiscal, pentru combaterea contrabandei, contrafacerii şi comerţului ilegal cu produse de tutun.
Valoarea tranzacțiilor din sectorul de petrol și gaze a crescut în 2018 în pofida unui volum mai mic al tranzacțiilor
- Valoarea tranzacțiilor a crescut cu 23% în 2018, iar volumul tranzacțiilor a scăzut cu 18%
- Valoarea tranzacțiilor din segmentul midstream a crescut cu 128% față de anul anterior, ajungând la 193,1 miliarde de dolari
- Tranzacțiile din domeniul serviciilor pentru câmpurile petroliere au scăzut la 21 miliarde de dolari în 2018, un declin de 11% față de 2017
Protest al silvicultorilor la Parlament
Federația Sindicatelor din Silvicultură Silva (cu arie de cuprindere în agricultură, acvacultură, pescuit, silvicultură, economia vânatului), a organizat o nouă acţiune la sediul Camerei Deputaților, printr-un pichet pentru susținerea unor revendicări de mare actualitate, cu argumentele aferente de ordin economic, social, juridic:
„1. Se solicită plenului Camerei Deputaților și Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice respingerea Proiectului de lege PL-x nr. 9/2019 de modificare și completare a Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, prin care se urmărește legiferarea împroprietăririi fără drept cu terenuri agricole sau forestiere a formelor asociative ale comunităților din fostele regiuni grănicerești, respectiv împroprietărirea fără drept cu terenuri forestiere în suprafață de până la 30 de hectare din fondul forestier proprietate publică a statului, a unităților de cult care au deținut în folosință sau administrare și nu în proprietate astfel de suprafețe. Proiectul de lege Pl-x nr. 9/2019 încalcă Constituția României, care statuează la art. 136 că proprietatea publică este garantată și ocrotită prin lege și aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale. Proiectul de lege Pl-x nr. 9/2019 încalcă Legea nr. 46/2008 – Codul Silvic, care la art. 34 prevede că terenurile forestiere proprietate publică a statului nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate sau al vreunui dezmembrământ al acestuia.
Proiectul de lege Pl-x nr. 9/2019 transformă o lege de reconstituire a dreptului de proprietate (Legea nr. 1/2000), a cărui scop este acela de a înfăptui un act reparatoriu față de proprietarii cărora regimul comunist le-a confiscat proprietățile sau urmașii acestora, într-o lege neconstituțională de împroprietărire fără drept a unităților de cult și a formelor asociative ale comunităților din fostele regiuni grănicerești. Proiectul de lege Pl-x nr. 9/2019 creează posibilitatea ca orice persoană juridică să formuleze cereri de constituire a dreptului de proprietate, chiar dacă titlurile de proprietate au fost anulate prin hotărâri judecătorești rămase definitive. În urma evaluării impactului pe care propunerea legilativă de modificare și completare a Legii nr. 1/2000 îl va avea asupra fondului forestier proprietate publică a statului, a rezultat o diminuare cu peste 650.000 ha a fondului forestier proprietate publică a statului, iar ca efect social dispariția a peste 3.000 locuri de muncă.
- Se solicită Parlamentului României înființarea unei comisii pentru cercetarea retrocedărilor abuzive de păduri și luarea de măsuri pentru stoparea retrocedărilor ilegale de păduri. Pădurile sunt și trebuie să rămână un bun de interes strategic pentru România.
- Se solicită plenului Camerei Deputaților respingerea propunerii legislative PL-X nr. 16/2019 prin care drumurile forestiere, lucrările de corectare a torenţilor și terenurile forestiere aferente acestora, care deservesc fondul forestier proprietate publică a statului, sunt trecute cu titlu gratuit din domeniul public al statului și din administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva în domeniul public al unor unităţi administrativ teritoriale şi în administrarea consiliilor locale ale acestora. Guvernului României nu susține adoptarea acestei inițiative legislative.
- Se solicită Camerei Deputaților respingerea Proiectului de lege adoptat de Senat în data de 06.03.2019 (L415/2018) pentru aprobarea O.U.G nr. 56/2018 de completare a Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, prin care se urmărește transformarea unor regii în societăți pe acțiuni. Federația Silva a solicitat Guvernului României, a nu se da curs unui astfel de act normativ prin care inclusiv regiile naționale pot fi reorganizate ca societăți comerciale.
- Se solicită Parlamentului României ca prin propunerea legislativă înregistrată la Senat cu nr. B32/2019 privind modificarea și completarea Statutului personalului silvic să se țină seama de necesitatea asigurării unei protecții reale a personalului silvic cu atribuții de pază a pădurilor, asigurarea unei salarizări corespunzătoare pentru personalul silvic și introducerea unor activități din silvicultură în categoria condițiilor speciale de muncă.
- Se solicită Parlamentului României consultarea tuturor sindicatelor, federațiilor și confederațiilor sindicale la modificarea și completarea Legii nr. 62/2011 a dialogului social.
- Se solicită Parlamentului României, Guvernului României, Ministerului Apelor și Pădurilor ca legislația silvică să fie elaborată cu consultarea specialiștilor silvici din cadrul Academiei Române, Academiei de Științe Agricole și Silvice, Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva, Societății inginerilor silvici din România ”Progresul Silvic”, Federației pentru Apărarea Pădurilor, Confederației Consilva, Federației Sindicatelor Silva, Asociației Pensionarilor Silvici din România și Asociației Proprietarilor de Păduri din România. Solicităm respectarea și aplicarea Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională.
- Se solicită Parlamentului României elaborarea și adoptarea de legi coerente și aplicabile, conforme cu realitățile și necesitățile sectorului silvic. Sectorul silvic din România are nevoie mai mult ca oricând de legislație pentru restabilirea echilibrului între cele trei funcții ale pădurilor – funcția ecologică, funcția economică și funcția socială.
- Se solicită Parlamentului și Guvernului României să elaboreze legi pentru întărirea autorității personalului silvic, având în vedere creșterea presiunii asupra pădurii. Apărând pădurea, în ultimii ani, 4 pădurari au fost omorâți de infractorii surprinși în pădure furând lemn, iar alți peste 650 pădurari, tehnicieni și ingineri silvici au suferit vătămări corporale grave din partea infractorilor (numai în anii 2017 și 2018 au fost înregistrate peste 70 de cazuri de agresiuni deosebite îndreptate împotriva personalului silvic, din care peste 30 de cazuri au necesitat îngrijiri medicale speciale)”.
România la Târgul de Carte de la Leipzig
România participă la Târgul de la Carte de la Leipzig, 21-24 martie 2019, participare organizată de Ministerul Culturii și Identității Naționale. În contextul evenimentului, doi traducători de origine română sunt nominalizați la Premiul Târgului de Carte de la Leipzig pentru Traducere: Eva Ruth Wemme pentru traducerea romanului „Dimineață pierdută” de Gabriela Adameșteanu (apărut în limba germană la Die Andere Bibliothek, 2018) şi Georg Aescht pentru traducerea romanului „Pădurea spânzuraților” de Liviu Rebreanu (apărut în limba germană la editura Zsonlay, 2018). La actuala ediţie a târgului scriitoarele Ioana Baetica Morpurgo și Gabriela Adameșteanu participă la evenimente organizate de Rețeaua Traduki, în care România este membru cu drepturi depline din 2015. Temele supuse dezbaterii pe parcursul târgului de Ministerul Culturii și Identității Naționale vizează „romanul contemporan, poezia, critica literară, importanța traducerii, promovarea literaturii române în spațiul de limbă germană, literatura pentru copii și tineret, migrația și drepturile omului în literatură”.
„De râsul întregii lumi”: descifrarea haosului din jurul Brexit
„Dacă în anii șaptezeci eram bolnavul Europei, acuma am ajuns de râsul întregii lumi!” Mike Gapes, parlamentar laburist vreme de 27 de ani, proaspăt demisionar din partid și decan de vârsta al TIG (The Independent Group; noul grup al independenților din Camera Comunelor – n.r), a făcut practic bilanțul procesului de Brexit. Pentru referință, în 1976 Marea Britanie s-a văzut nevoită să apeleze la un ajutor de urgență din partea FMI. Ca români, știm bine ce implică așa ceva și cam în ce situație trebuie să te afli ca să apelezi la Fond. Astăzi, problemele Regatului Unit țin de relația cu Uniunea Europeană. Criza este de altă natură, dar nu mai puțin umilitoare. Mai ales când te auto-plasezi într-o situație de „râsul întregii lumi”.
Săptămâna trecută Parlamentul de la Londra a fost supus unei tornade de voturi care a făcut din nou deliciul presei din întreaga lume. Titlurile care au curs aveau un caracter spectaculos și definitiv: „Camera Comunelor respinge din nou acordul lui May”, „Parlamentul britanic exclude varianta unui Brexit dur” sau „Marea Britanie cere amânarea Brexit”. Într-adevăr, spectacolul de la Westminster a fost captivant. În realitate însă, nu s-a schimbat absolut nimic. Potrivit legii în vigoare, ruperea de Uniunea Europeană urmează să se producă pe 29 martie, la orele 23, ora Londrei, așa cum parlamentarii au stabilit încă din noiembrie 2017. Cu sau fără acord de retragere.
De unde atunci toată agitația? În primul rând, premierul Theresa May a promis că revine cu un acord de retragere îmbunătățit. Era și cazul, având în vedere că aleșii l-au respins pe primul cu o majoritate de 230 de voturi, cea mai cruntă înfrângere legislativă pe care un prim-ministru a trebuit s-o îndure de mai bine de-o sută de ani încoace. Din 15 ianuarie, ziua votului, au trecut aproape două luni în care nu s-a întâmplat mai nimic. În orice caz, acordul inițial aprobat de șefii celor 27 de state membre la șfârșitul anului trecut a rămas intact. Nu s-a schimbat nici măcar o virgulă. Totuși, având în vedere data limita de 29 martie, primul ministru și-a luat inima în dinți și a prezentat un nou calendar de vot. Problematica backstop-ului din Irlanda de Nord s-a dovedit din nou de netrecut, chiar dacă au fost înregistrate progrese. În seara zilei de 11 martie, Theresa May a reușit să obțină de la Jean Claude Juncker asigurări suplimentare pe marginea statutului Irlandei de Nord, în speranța că temerile euroscepticilor vor fi astfel risipite. Pentru context, „backstopul” este un fel de asigurare temporară. Ea intervine doar dacă în urma perioadei de tranziție post – Brexit, adică până la sfârșitul lui 2020, UE și UK nu reușesc să-și stabilească noua formă de cooperare economică. Atunci și doar atunci, Irlanda de Nord ar trebui să se supună temporar unor reguli europene, având în vedere că granița cu Irlanda reprezintă singura linie de demarcație terestră intre UE și UK. Preocuparea europenilor ține de standardele produselor și de respectarea normelor comunitare. În același timp, pacea de la Belfast din 1998, cunoscută și ca „Acordul din Vinerea Mare” presupune, printre altele, lipsa frontierelor fizice de orice fel. Este vorba despre momentul istoric când unioniștii protestanți și republicanii catolici și-au dat mâna după treizeci de ani de conflict. Brexit complică lucrurile atât din punct de vedere tehnic, cât mai ales politic. Chiar dacă frontiera fizică se menține invizibilă și controalele urmează să fie efectuate doar maritim, un regim diferit de restul Regatului Unit aplicat exclusiv Irlandei de Nord, ar fi sinonim cu un început de dezintegrare statală.
Asta cred britanicii. Mai exact, cei de la DUP (Democratic Unionist Party), adică unioniștii nord-irlandezi, ale căror obiecții au fost preluate ulterior și de euroscepticii conservatori. DUP are de ce să se teamă. Acasă la ei, situația este pe zi ce trece mai tensionată. Sinn Fein câștigă teren și regiunea s-a văzut nevoită să se descurce fără executiv regional din Ianuarie 2017. Trebuie menționat aici că o altă condiție a păcii de la Belfast este guvernul de coabitare, cu prim ministru de la un partid și viceprim-ministru de la celălalt, în funcție de numărul de voturi obținute. În zona, trecutul n-a dat oricum niciodată pace prezentului și ultimele zile au redeschis rănile istorice. La 47 de ani de la masacrul din Londonderry cunoscut sub numele de „Bloody Sunday”, un fost soldat britanic a fost trimis în judecată pentru uciderea a doi protestatari.
În același timp, euroscepticii din partidul conservator văd în backstop o capcană întinsă de Bruxelles. Pe lângă un regim separat aplicat Irlandei de Nord, întregul Regat Unit ar rămâne de facto într-un fel de uniune vamală cu UE. Situație temporară, ce-i drept, însă, potrivit euroscepticilor este una care se poate prelungi la nesfârșit. Cu alte cuvinte, europenii ar putea să-i țină pe britanici cu forța alături de ei. De aici și asigurările primite de la Juncker, de care aminteam mai devreme. După cum s-a văzut a doua zi în Parlament, prea mulți nu s-au lăsat convinși. Acordul a fost din nou respins, chiar dacă verdictul aleșilor a fost mai puțin devastator decât cel din Ianuarie: guvernul a pierdut la 149 de voturi. O îmbunătățire vizibilă față de înfrângerea anterioară de 230 de voturi, ar spune optimiștii. Unii s-au lăsat totuși convinși. Nu și DUP alături de 75 de parlamentari conservatori. N-a ajutat prea mult nici pledoaria procurorului general Geoffrey Cox, cel însărcinat cu evaluarea impactului legal al acordului de retragere și a noilor documente aferente. Acesta a recomandat votul în favoarea acordului, cu mențiunea ca, din punct de vedere legal, riscul de captivitate al backstop-ului se menșine. Ulterior, specialiștii au declanșat în spațiul public o amplă dezbatere pe marginea subiectului. Potrivit The Times, există și conservatori care îl acuză pe Geoffrey Cox de incompetență. Ei consideră că Tratatul de la Viena care guvernează acordurile internaționale oferă de fapt Marii Britanii posibilitatea de „evadare” unilaterală din backstop. Cert este că, în urma votului din 12 martie, mulți parlamentari sunt convinși că acordul de retragere agreeat cu Uniunea Europeană, sau „Theresa May’s deal” și-a dat obstescul sfârșit și ca documentul trebuie renegociat de la zero.
A doua zi după votul pe marginea acordului pentru Brexit, Camera Comunelor a fost chemată să se pronunțe asupra posibilității unui „Brexit fără acord”. Adică, în teorie, să-l respingă. Spun doar în teorie, pentru că moțiunea depusă de guvern n-a fost de natura sa excludă posibilitatea unui „no deal Brexit” în proporție de 100%. Motiv pentru care s-a ajuns în situația jenantă în care cinci membri marcanți ai cabinetului din aripa „Soft Brexit”, s-au abținut de la vot, cu riscul de a fi sancționați conform procedurii parlamentare („three line whip”). Cu alte cuvinte, au mers împotriva guvernului. De sancțiuni nici nu s-a pus problema pentru că autoritatea Theresei May nu mai există de fapt. Dezbaterile din Parlament sunt extrem de sugestive în acest sens. În ultimele luni, rolul primului ministru a fost redus la „da, am inteles” când se pune problema interacțiunii cu aleșii. Dacă porecla de „Maybot” s-a născut inițial din manieră robotică și lipsită de empatie, acum capătă noi valențe. Premierul primește instrucțiuni și se conformează.
De altfel, momentele jenante au continuat și în ultima zi de vot. Pe ordinea de zi s-a aflat amânarea Brexitului propriu-zis, mai exact modificarea datei limită de 29 martie. Secretarul pentru Brexit, Stephen Barclay, a susținut cu aplomb specific dezbaterilor de la Westminster cauza guvernului. Le-a cerut colegilor să voteze în consecință. Adică pentru extinderea termenului limită. La doar câteva minute, el s-a dus și a votat impotrivă. În condiții cât de cât normale, Barclay ar fi fost exclus pe loc din cabinet. Nimeni nu mai are însă nici timpul, nici răbdarea și nici autoritatea ca să aplice măsuri punitive. Indisciplina la nivelul executivului este fără precedent și ar fi trebuit de mult să conducă la căderea guvernului.
Ce urmeazî? Pare greu de crezut, dar Theresa May are de gând să trimită din nou în Parlament acordul de retragere. Același acord care a fost deja respins de două ori. N-o s-o facă însă decât cu garanția că DUP votează pentru. Dacă unioniștii dau undă verde, ar putea să atragă după ei o cohortă de eurosceptici și chiar voturi de la Opoziția laburistă. Nu este imposibil.
Oricum ar fi, „the show must go on”, vorba regretatului Freddie Mercury.
Indicele ROBOR la 3 luni a crescut până la pragul de 3,12%
Indicele ROBOR la 3 luni, în funcţie de care sunt calculate dobânzile la majoritatea creditelor în lei, a crescut la 3,12%, potrivit datelor publicate marţi de Banca Naţională a României (BNR).
De asemenea, ROBOR la trei luni este indicatorul principal în funcţie de care se calculează dobânzile variabile la creditele în lei, potrivit datelor News.ro.
Marţi, acesta a urcat la 3,12%.
Totodată, marţi, indicele ROBOR la şase luni a urcat de la 3,30% la 3,31%.
ROBOR (Romanian Interbank Offer Rate) este rata medie a dobânzii la care se împrumută, între ele, instituţiile bancare din România, în lei, iar evoluţia sa este legată, în principal, de nivelul de lichiditate existent în piaţă.
Startup-uri și firme mici din UE vor beneficia de alte fonduri europene
Startup-urile și firmele mici și mijlocii (IMM) inovatoare din Uniunea Europeană, inclusiv din România, vor putea beneficia de fonduri europene în valoare totală de 2 miliarde de euro, bani alocați pentru 2019 și 2020 de către Comisia Eurpeană, a anunțat luni executivul comunitar într-un comunicat remis StartupCafe.ro.
De asemenea, Uniunea Europeană va avea un Consiliu european pentru inovare (CEI), a cărui misiune este să transforme descoperirile științifice ale Europei în firme care au capacitatea de a se dezvolta mai rapid, potrivit Hotnews.ro.
Totodată, Comisia va numi între 15 și 20 de lideri ai inovării în cadrul unui comitet consultativ al CEI, cu rolul de a supraveghea etapa pilot a CEI, de a pregăti viitorul CEI și de a promova CEI la nivel internațional. Inovatorii din întregul ecosistem sunt invitați să-și exprime interesul până la 10 mai.
Credite de angajament pentru continuitatea programelor de cercetare
Ministrul cercetării și inovării, Nicolae Hurduc (foto), a prezentat caracteristicile bugetului în domeniu pe acest an. Este un buget de 1,79 miliarde lei, cu 27% mai mare decât cel de anul trecut. Se adaugă bugetul Academiei Române, de 400 milioane lei, destinat de asemenea susţinerii activităţii de cercetare.
De interes deosebit este alocarea în acest an a unei componente bugetare reprezentate de creditele de angajament – 3,3 miliarde lei – destinate funcţionarii în continuitate a institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare pe o perioadă de patru ani, fără întreruperile în finanţare care apăreau la trecerea de la un exerciţiu bugetar annual la altul. Competiţiile de granturi trebuiau lansate în fiecare an, or aşa ceva nu era posibil din motive bugetare. Din 2016 nici nu s-au mai organizat competiţii de proiecte. Prin aplicarea acum a sistemului creditelor de angajament, a subliniat ministrul cercetării şi inovării, se asigură predictibilitate şi se poate organiza competiţie de proiecte pe patru ani, existând suma alocată. Este o formă de atragere a tinerilor cercetători, în sensul că îi ajută în dezvoltarea carierei, prin competiţii anume destinate lor.
