Grupul Avenir Telecom a înscris un profit majorat în România
Avenir Telecom România, unul dintre cei mai mari distribuitori locali de telefoane și accesorii, a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 53,75 milioane de lei, în scădere cu 3,4% față de 2016. În schimb, profitul net a urcat la 1,56 milioane de lei, de la 46.902 lei în 2016, conform datelor Profit.ro.
Datoriile societății au crescut cu 9,3%, la 37,55 milioane de lei, iar creanțele au sporit cu 29,1%, la 19,33 milioane de lei. Provizioanele au atins 707.700 lei, de la 494.317 lei în 2016, iar disponibilitățile din conturi au urcat 1,68 milioane de lei la 2,49 milioane de lei, conform datelor de la Ministerul Finanțelor Publice. Retailerul român este parte a grupului Avenir Telecom (Franța), unul dintre cei mai mari distribuitori europeni de de telefoane, accesorii pentru telefoane mobile și servicii de telecomunicații. Grupul francez este și producătorul și distribuitorul accesoriilor și telefoanelor Energizer. În România, Avenir Telecom operează unul dintre cei mai mari retaileri GSM, Internity, cu o rețea națională de 51 de magazine.
Volumul lucrărilor de construcții s-a diminuat în primele 5 luni din 2018
Volumul lucrărilor de construcții a scăzut, în primele cinci luni din 2018, comparativ cu perioada similară din 2017, ca serie brută, cu 1,3%, iar ca serie ajustată în funcție de numărul de zile lucrătoare și de sezonalitate a crescut cu 0,4%, informează vineri Institutul Național de Statistică (INS).
De asemenea, scăderea ca serie brută a fost reflectată în lucrările de construcții noi (-5%). Creșteri au fost la lucrarile de întreținere și reparații curente, cu 10,2%, și la lucrările de reparații capitale, cu 3,2%. Pe obiecte de construcții, clădirile rezidențiale au scăzut cu 25,8%.
Pe obiecte de construcții, volumul lucrărilor de construcții a crescut la construcțiile inginerești, cu 21,4%.
În același timp, scăderi au fost la clădirile rezidențiale, cu 29,1%, și la clădirile nerezidențiale, cu 4,5%. În mai 2018, comparativ cu luna precedentă, volumul lucrărilor de construcții a crescut ca serie brută cu 21,5%, creștere reflectată la lucrările de reparații capitale cu 35,2%, lucrările de întreținere și reparații curente cu 22,5% și la lucrările de construcții noi cu 19,2%.
INS: numărul locuințelor finalizate s-a majorat în 2018
Numărul locuințelor finalizate în primul trimestru din 2018 a fost de 10.273, în creștere cu 189 de locuințe față de perioada similară a anului trecut, conform datelor centralizate de Institutul Național de Statistică.
Cele mai multe locuințe terminate în trimestrul I 2018 s-au realizat din fonduri private (10.138 locuințe), acestea înregistrând o pondere de 98,7% din totalul locuințelor finalizate, numărul lor fiind în creștere cu 307 locuințe, față de primele trei luni din 2017, potrivit Agerpres. Numarul cel mai mare de locuințe a fost dat în folosință în regiunile de dezvoltare Nord – Vest (21,6% din total țară), București – Ilfov (16,1%), Vest (12,4%), Centru (12,1% ) și Sud – Muntenia (11,9%).
Analiza în profil regional a autorizațiilor de construire eliberate pentru clădiri rezidențiale în trimestrul I 2018, față de trimestrul I 2017, relevă faptul că s-au înregistrat creșteri ale numărului autorizațiilor de construire pentru clădiri rezidențiale în urmatoarele regiuni de dezvoltare: Vest (+269 autorizații), Sud – Vest Oltenia (+199), Sud-Muntenia (+158), Nord – Est (+47), Centru (+30) și București – Ilfov (+12).
Totodată, s-au înregistrat scăderi în regiunile de dezvoltare Sud – Est (minus 9 autorizații) și Nord – Vest (minus 6).
A 19-a ediție a Întâlnirilor JTI „Compania de dans Martha Graham”, la București
„Martha Graham”, cea mai cunoscută companie americană de dans, vine la Întâlnirile JTI! În cadrul celei de-a nouăsprezecea ediții a „Întâlnirilor JTI”, „Martha Graham Dance Company” va prezenta, pe 19 septembrie, ora 20:00, la Teatrul Național București, cinci momente coregrafice: Lunca întunecată (Dark Meadow), Extaz (Ekstasis), Lamentație – Variațiuni (Lamentation – Variations), Cursa în labirint (Errand into the maze) și Ținutul împădurit (Woodland).
Martha Graham a fost una dintre cele mai mari artiste ale secolului 20. Și-a fondat propria companie în 1926, la New York, a avut propria viziune asupra dansului, bazat pe căutarea esenței umane, iar tehnica Graham se predă și astăzi în școlile de coregrafie. De-a lungul unei cariere de aproape 70 de ani, a conceput peste 180 de lucrări, colaborând și lucrând cu Mikhail Baryshnikov, Rudolf Nureyev, Maya Plisetskaya sau Kirk Douglas, Liza Minnelli și Madonna. Compania „Martha Graham” duce mai departe stilul inovativ, inconfundabil și îndrăzneț al unei artiste care a revoluționat dansul contemporan și continuă să fie o sursă de inspirație neprețuită pentru noi și noi generații de coregrafi și dansatori.
Suita Lunca întunecată este compusă în 2016 din elementele unei lucrări mai lungi a Marthei Graham, care a avut premiera în 1946, la New York. Lunca întunecată este inspirată de dragostea artistei față de ritualurile nativilor din sud-vestul Americii și Mexic. Graham scria despre propria lucrare: „Lunca Întunecată este o reconstituire a misterelor care însoțesc eterna aventură a căutării”, iar coloana sonoră compusă de compozitorul mexican Carlos Chávez pentru acest moment coregrafic potențează esențial acest experiment.
Extaz, realizat în 1933, este considerat a fi creația cu numărul 37 a Marthei Graham. Virginie Mécène, director de program al Companiei „Martha Graham”, a reimaginat versiunea Ekstasis care va fi prezentată la București, pe baza documentației solo-ului original, inclusiv a fotografiilor.
Lamentație – Variațiuni a fost conceput inițial în 2007, pentru a comemora evenimentele tragice din 11 septembrie. Deși era planificat să se interpreteze o singură dată, primirea de către public a fost atât de entuziastă, încât Lamentație – Variațiuni a fost adăugat repertoriului permanent al „Companiei de dans Martha Graham”. Lucrarea, concepută de Janet Eilber, director artistic al companiei, în colaborare cu un grup de coregrafi, debutează cu un film al Marthei Graham de la începutul anilor ‘40. Variațiunile au fost realizate în condiții creative specifice, fiecare coregraf fiind invitat să creeze o schiță coregrafică spontană ca reacție la filmul Marthei Graham. Printre alte condiții impuse pentru realizarea lucrării se numărau 10 ore de repetiții. Muzica este semnată de Gustav Mahler, George Crumb și Frédéric Chopin.
Cursa în labirint a avut premiera în 1947, având-o ca protagonistă pe însăși Martha Graham, care repovestește, din perspectiva Ariadnei, mitul lui Tezeu, cel ce străbate labirintul pentru a se confrunta cu Minotaurul. Actuala producție a Cursei a fost re-creată după ce decorurile și costumele originale au fost distruse partial de uraganul Sandy. Această versiune, golită de elementele producției clasice, este intens concentrată pe coregrafie.
Ținutul Împădurit este realizat în 2016 de coregraful Pontus Lidberg. „Folosind muzica lui Irving Fine ca punct de plecare, în loc de concept, am auzit structura, precum și o posibilă imagistică: ținutul împădurit, lumina lunii și creaturi hoinare”, își explică Lidberg demersul.
Biletele se găsesc în rețelele EVENTIM, ENTERTIX, MYSTAGE și la agenția de bilete a Teatrului Național București.
Vă așteptăm la cea de-a nouăsprezecea ediție a Întâlnirilor JTI!
Inaugurate în anul 2000, de celebra companie de balet Bejart Ballet Lausanne, Întâlnirile JTI au găzduit dansatori, coregrafi și trupe de balet celebre: Nacho Duato și Compania Nacional De Danza, Joaquin Cortes, Alvin Ailey American Dance Theater, Tango Pasion, Les Ballets de Monte-Carlo, Sylvie Guillem și Russell Maliphant, Gigi Căciuleanu și Baletul Național din Chile, Alonzo King Lines Ballet, Vortice Dance Company, Maria Pagés și Sidi Larbi Cherkaoui, Akram Khan Company, Mats Ek, Ana Laguna, Susanne Linke și Dominique Mercy, în 2017 „Noism”, cea mai importantă companie de dans contemporan din Japonia, iar în 2018 compania de dans „Martha Graham”.
Evenimentul este organizat și în acest an de Fundația Art Production, beneficiind de consilierea artistică a Silviei Ghiață.
Parteneriat benefic economiei naționale
Simbioza dintre proprietatea privată și cea publică, existentă în multe țări ale lumii, se caracterizează, în Rusia, prin predominanța proprietății de stat, la care nu prea se dorește să se renunțe. Pentru compensarea slăbiciunilor acesteia, apărute după trecerea țării la economia de piață și declanșarea procesului de privatizare, autoritățile au început să recurgă pe scară tot mai largă la practica atragerii unor întreprinzători privați la realizarea anumitor obiective economice de interes național. Angajarea capitalului privat în proiecte de importanță strategică are loc fie prin vânzarea de acțiuni ale companiilor de stat unor investitori privați, fie prin concesionarea, de către administrațiile de stat locale sau regionale, a unor lucrări greu de dus la bun sfârșit prin forțe proprii.
La ora actuală, priorități ale parteneriatului dintre sectorul de stat și cel privat sunt cele privind infrastructurile și serviciile publice, cu precădere infrastructurile rutiere, domeniul IT, construcțiile de locuințe și de utilități urbane. La lucrările pentru construirea celei de-a 4-a șosele de centură (inelul exterior) în jurul Moscovei, de pildă, au fost atrase compania italiană „Astoldi”, compania turcă „Makyol” și concernul ruso-turc „Renaissance Construction”. Este preferată, însă, colaborarea cu parteneri autohtoni. În momentul când s-a pus problema vânzării pachetului majoritar de acțiuni al companiei feroviare „Transconteiner”, ținând de holdingul RJD (Căile Ferate Ruse), către investitori străini, Ministerul economiei și-a arătat anumite rezerve. Iar parteneriate în domeniul IT, al creării de sisteme informatice strategice pot fi realizate numai cu companii rusești.
Pe de-o parte, colaborarea statului cu întreprinzătorii privați face posibilă extinderea planificării, în perspectivă mai îndelungată, în unele sectoare economice sau înfăptuirea mai rapidă a unor lucrări de utilitate publică și, pe de altă parte, oferă oportunități de dezvoltare întreprinzătorilor privați care nu au curajul să-și asume riscul de a aborda din proprie inițiativă, singuri, investiții de anvergură sau pe termen lung. În măsura în care statul, ca partener cu participare, de regulă, majoritară, se angajează într-un proiect, întreprinzătorul privat are garanția unei afaceri sigure, profitabile, și poate deveni interesat de asociere.
Potrivit amendamentelor aduse, la 10 ianuarie 2018, Legii parteneriatului de stat și privat, materializarea colaborării dintre sectorul de stat și cel privat se poate realiza, atât în contextul unor societăți mixte, cât și al unor proiecte de circumstanță. Coordonatorul, la nivel federal, al diferitelor scenarii de parteneriat mixt este Ministerul Economiei. El are o viziune de ansamblu asupra strategiilor de finanțare a investițiilor preconizate și poate aviza, în cunoștință de cauză, demararea lor. Totuși, recent, Asociația națională a concesionarilor și a investitorilor pe termen lung în infrastructură, prin președintele său, Svetlana Bik, și-a exprimat preocuparea în legătură cu validitatea informațiilor oferite investitorilor privați de către minister, prin sistemul existent, precum și cu privire la riscurile lor financiare și la solvabilitatea garanțiilor oferite de stat pentru diferite finanțări. Investitorii ar dori o structurare mai funcțională a proiectelor de colaborare cu statul, precum și perfecționarea instrumentelor financiare la care pot apela în acest cadru.
S-a calculat că transferarea către sectorul privat a unor lucrări de interes public aduce bugetului de stat economii de zeci de miliarde ruble, anual. Dintre numeroasele contracte de concesionare a unor proiecte locale și regionale, încheiate, în anul 2017, până în luna noiembrie, 35 au înregistrat investiții private individuale de peste 100 milioane ruble, din care 11 mai mari de un miliard ruble (60 ruble = 1 dolar). Colaborare între stat și capitalul privat pot fi considerate, într-un anume sens, și achizițiile făcute de către companiile sau instituțiile statului din sectorul privat al bunurilor și serviciilor. Pe această cale, în 2017, capitalul privat și-a asumat o parte importantă din achizițiile de 28.000 miliarde ruble făcute de către întreprinderile și instituțiile de stat. Numai achizițiile IT s-au ridicat la 47 miliarde ruble (vezi „Kommersant”, din 11 ianuarie 2018).
Infografic Monitorul Social
Monitorul Social, proiect al Friedrich-Ebert-Stiftung România, lansează un nou infografic despre stadiul îndeplinirii obiectivelor asumate în domeniul educației de către România în cadrul Strategiei 2020.
În cadrul Strategiei Europa 2020 (adoptată în 2010), Uniunea Europeană a stabilit două obiective în domeniul educației, și anume o proporție de minim 40% a absolvenților de învățământ superior în grupa de vârstă 30-34 ani și o rată a părăsirii timpurii a școlii de cel mult 10%. La nivelul Uniunii Europene, ambele obiective sunt pe punctul de a fi atinse, valorile înregistrate în 2017 fiind de 39,9%, respectiv 10,6%.
Elita gândirii juridice, reunită la Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” pentru a dezbate „Filosofia dreptului de la Iluminism la contemporaneitate”
Știință și cultură de nivel intelectual departe de rutina care inevitabil atinge și mediul academic s-au regăsit în evenimentul organizat de Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” din București – conferința internațională „Filosofia dreptului de la Iluminism la contemporaneitate/The philosophy of law, from Enlightenment to contemporaneity”. Au participat 106 personalități din 11 țări – Bulgaria, Finlanda, Germania, Italia, Marea Britanie, Republica Moldova, România, Federația Rusă, Slovacia, Statele Unite ale Americii și Ucraina, 14 instituții și universități din străinătate, 20 de instituții și universități din România – Curtea Constituțională și judecători de la Curtea Constituțională, Academia Română – Institutul de cercetări juridice „Andrei Rădulescu”, Academia Română – Centrul de Studii de Drept European, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”, Universitatea București, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, Academia de Studii Economice București, Universitatea de Vest din Timișoara, Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” București, Universitatea „Spiru Haret”, Universitatea „Nicolae Titulescu”, Universitatea din Craiova, Universitatea „Titu Maiorescu”, Universitatea „Petru Maior” din Târgu-Mureș, Universitatea din Pitești, Asociația Europeană „Dimitrie Cantemir”, Uniunea Națională a Barourilor, Baroul București. Reuniunea a avut drept causa causorum, după cum a evidențiat prof. univ. dr. Corina Adriana Dumitrescu, președintele Senatului Universității Creștine „Dimitrie Cantemir”, ideea de unitate: „Evenimentul de astăzi are la baza sa un concept interesant, deosebit, profund. Ideea generală e că Marea Unire nu s-ar fi putut împlini pe deplin fără legitimarea ei în plan internațional. Analizând contextul anilor 1918-1919, am remarcat, cu profund respect, că am avut un aliat ca țară în SUA. În abordarea complexă a aniversării Unirii, am ținut cont de faptul că acel Hronic al româno-moldo-valahilor, opera lui Dimitrie Cantemir, a fost temelia argumentelor experților americani, a președintelui american Wodrow Wilson atunci când s-au trasat granițele României unite și mari. Unirea s-a împlinit pe acel temei juridic, social și filosofic cu rădăcini iluministe care făcea posibilă existența României Mari”. Sub semnul îndemnului kantian „Sapere aude!/Ai curajul să te folosești de propria-ți înțelegere”, conferința și-a definit obiectivele pornind de la ideea că „mesajul Iluminismului, centrat pe raționalitate și umanitate, este peren și deosebit de actual în contemporaneitate, fiind o resursă a gândirii juridice, de creativitate socială și juridică”. Totodată, „centrată pe filosofia dreptului în context național, european și internațional, cu reflectarea operei lui Dimitrie Cantemir în filosofia dreptului și în ideile de unitate națională”, conferința s-a integrat în ansamblul evenimentelor dedicate de universitate celebrării a 100 de ani de la unirea din 1918, evenimente lansate din octombrie anul trecut, având între împlinirile făcute să rămână inaugurarea amfiteatrelor „Mihai Viteazul” și „Cuza Vodă”.
Statul de drept, scopul suprem al celor care studiază științele juridice
În Aula Magna, dr. Ligia Deca, în calitate de consilier de stat la Departamentul educație și cercetare al Administrației Prezidențiale, a caracterizat drept vizionară Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” pentru felul în care a integrat în actualitate esența evenimentului academic, subliniind că „este important pentru mediul universitar românesc să diversifice domeniile de studii și de cercetare prin schimbul de idei ca bază a dezvoltării universale”. În acest spirit, a reliefat rolul inovator al dreptului pentru societate. Afirmând ferm că „statul de drept reprezintă scopul suprem al celor care studiază științele juridice”, profesorul Mortimer Newlin Stead Sellers, Facultatea de Drept a Universității din Baltimore (SUA), președintele Asociației Internaționale de Filosofia Dreptului și Filosofie Socială (IVR), a definit rolul universităților de „cetăți ale adevărului, faruri ale justiției”. Președintele Asociației Române de Filozofia Dreptului, prof. univ. dr. Ion Craiovan, a susținut o prelegere referitoare la „simboluri, fapte, idei din istoria românilor care transmit peste timp mesaje de filozofie a dreptului cu valoare pentru creativitatea juridică și socială”. În plenul conferinței, prof. univ. dr. Corina Adriana Dumitrescu, președintele Senatului Universității Creștine „Dimitrie Cantemir”, profesor la Facultatea de Științe Juridice și Administrative a Universității Creștine „Dimitrie Cantemir”, a reliefat „Multidisciplinaritatea filozofiei dreptului în Epoca Iluminismului; contribuțiile definitorii datorate lui Leibniz, Cantemir și Montesquieu în determinarea acestui caracter”. Consonant, dr. Iosif Friedmann-Nicolescu, Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române, l-a evocat pe Dimitrie Cantemir ca jurist, „cunoscător al dreptului public internațional”. Din perspectivă proprie, profesorul Michael Heather, universitățile Cambridge și Northumbria (Marea Britanie), Asociația Internațională de Filosofia Dreptului și Filozofie Socială, a abordat dreptul, logica și adevărul în epoca postmodernă. „Protecția drepturilor fundamentale ale omului în sistemul european consacrat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului” a fost esențializată de conf. univ. dr. Titus Corlățean, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”.
Pentru „necesitatea filosofiei dreptului” a pledat profesorul Alexander Bröstl, Universitatea „Pavol Jozef Šafárik” din Košice (Slovacia).
Dintr-un sistem educațional de referință, cel finlandez, profesor Marja-Liisa Tenhunen a adus o perspectivă asupra libertății de exprimare.
Descendent al familiei lui Alexandru Ioan Cuza, prof. univ. dr. Bogdan Cuza, președintele Asociației Culturale Europene „Cuza”, a lansat un apel la perpetuarea „moștenirii strămoșești a acestui neam”.
Contribuții științifice de valoare au fost prezentate de asemenea în secțiunile conferinței: „Filosofia dreptului și devenirea istorică. Dimitrie Cantemir și Iluminismul”; „Doctrina juridică de la Iluminism la raționalitatea științifică contemporană”; „Probleme actuale ale filosofiei dreptului”.
Mortimer Sellers: „Bătălia pentru dreptate trebuie să fie veșnică”
Printr-o ceremonie distinctă în contextul reuniunii academice, profesorului Mortimer Newlin Stead Sellers i-a fost conferit titlul de doctor honoris causa al Universității Creștine “Dimitrie Cantemir“. Mortimer Sellers este profesor de drept la Facultatea de Drept a Universității din Baltimore și Președinte al Asociației Internaționale pentru Filosofia Dreptului și Filosofiei Sociale (IVR). Este director al Centrului pentru Drept Internațional și Comparativ al Universității din Baltimore din 1994. Principalele sale preocupări didactice și de cercetare sunt concentrate în aria filosofiei dreptului, cu accent pe drept internațional, drept constituțional, drept comparativ și istoria dreptului. Profesorul Sellers este cel mai bine cunoscut pentru cărțile sale de filosofie juridică și politică republicană, justiție globală și drepturile universale ale omului. Profesorul Sellers a avut o contribuție de excepție în revigorarea ideilor republicane printre filosofi și avocați, precum și în politica internațională. Concepțiile profesorului Sellers despre republicanism sunt fundamentate de procedurile constituționale și de conceptul de bine comun. Acesta a participat activ la dezvoltarea instituțiilor juridice post-sovietice și post-autoritare din Europa, Asia și America de Sud. Pornind de la afirmația sa formulată în discursul de răspuns, că „bătălia pentru dreptate trebuie să fie veșnică”, l-am provocat pe profesorul Sellers la un dialog pentru Economistul: Peste epoci și curente, care ar fi linia de continuitate a acestei bătălii? Primul concept al filosofiei este adevărul. El trebuie să se găsească la baza realității. Adevărul este el însuși o morală rezultată din ființa umană. Dacă vrei într-adevăr să creezi un stat pentru oameni, trebuie să-ți pui problema ce înseamnă o viață bună pentru toți cetățenii. Pentru așa ceva avem nevoie de o bază permanentă de adevăr. Se aude suficient astăzi vocea universităților în această căutare a adevărului, a justiției sociale? Se aude mai mult decât ne dăm noi seama, datorită studenților noștri. Nu numai profesorii vorbesc societății, ci și studenții. Ei sunt purtători de idealuri, preiau și duc mai departe în lume informații, cunoaștere pe care noi le transmitem prin ei. Nu sunteți dintre cei care se îndoiesc de capacitățile generației de azi? Ca istoric, am o vedere foarte lungă asupra epocilor și-mi dau seama că adevărul și umanismul au avut întotdeauna prin cine să se impună. Cel mai greu rămâne să vezi adevărul.
Marja-Liisa Tenhunen: „Educația, dreptul și economia să dezvolte libertatea de exprimare”
Profesor Marja-Liisa Tenhunen a primit Premiul „Dimitrie Cantemir”, pe care Senatul Universitar îl acordă cu maximă rigoare unor personalități de excepție. Ca expert în domeniul economiei, fondator de universitate și factor de decizie ministerială în Finlanda, precum și cu activitate academică în China, profesor Tenhunen reprezintă ilustrarea interdisciplinarității invocate ca necesitate a lumii de azi: Ce este în măsură să lege universul economic, dreptul și filosofia? Legăturile prin cunoaștere sunt foarte moderne, foarte necesare în lumea de azi. Ca economist preocupat mai ales de administrarea afacerilor, văd o legătură inclusiv cu sistemul educațional, în sensul educării copiilor și părinților ca să-și dezvolte și să-și gestioneze libertatea de exprimare. În acest sens, filosofia dreptului este foarte importantă, pentru că libertatea a ajuns uneori să fie rău interpretată. Poate să intervină cu un rol de reglare? Sub aspect juridic și din punctul de vedere al gândirii, este necesar să fim atenți cum vorbim despre oameni. Scopul deciziilor economice și juridice să fie protejarea oamenilor. Sistemul educațional, împreună cu dreptul, cu economicul, trebuie să întreprindă ceva în acest sens. Din acest punct de vedere consider că ne găsim într-un moment de început.
Cristiana Cristureanu, model de rector, reper de erudiție și eleganță
La nivel instituțional, recunoașterea excelenței în domeniul economic a fost marcată prin decernarea Premiului „Dimitrie Cantemir” rectorului Universității Creștine „Dimitrie Cantemir”, prof. univ. dr. Cristiana Cristureanu. În caracterizarea marcată de note afective făcută de prof. univ. dr. Corina Adriana Dumitrescu, președintele Senatului Universitar, prof. univ. dr. Cristiana Cristureanu se relevă ca „intelectual desăvârșit, reper de erudiție și eleganță, model de rector care îmbină înțelepciune, tact, calități de mare profesor, deschis către provocările contemporane ale economiei mondiale”. După cum se reliefează în Laudatio, actuala distincție încununează o carieră edificată prin formarea a 50 de generații de economiști, afirmați de-a lungul timpului în mediul de afaceri și în funcții de răspundere la Banca Națională a României, la Consiliul Concurenței, la nivel parlamentar. Este o carieră deschisă în 1963 la Academia de Studii Economice și întregită printr-o vastă activitate cu specializarea turism internațional afirmată în organizații mondiale, la congrese, la reuniuni științifice de profil, precum și într-o cuprinzătoare bibliografie de autor. În cuvântul de răspuns, prof. univ. dr. Cristiana Cristureanu a subliniat că Premiul „Dimitrie Cantemir” are o semnificație unică, pentru că „nu reprezintă o recompensă pentru o lucrare științifică, pentru un eveniment, ci înseamnă mult mai mult – recunoașterea unei opțiuni”. Este vorba, a explicat, de opțiunea pentru exprimare prin transmiterea de educație și formare în mediul privat, într-o instituție de prestigiu, pe care a definit-o astfel: „O familie minunată, care m-a învățat care sunt direcțiile de progres și unde am învățat și filosofie, și management, adică m-am împlinit profesional”.***
Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir“ este una dintre primele investiții private de anvergură și de succes (1990) din țara noastră în educație și în cercetare de nivel superior. Meritul de fondator și de prim rector este al prof. univ. dr. Momcilo Luburici, actualmente președinte al Universității Creștine „Dimitrie Cantemir”. Universitatea deține cel mai înalt calificativ care poate fi acordat unei universități în România, „Grad de încredere ridicat”, obținut succesiv (2010-2015, 2015-2020) pe baza evaluărilor instituționale. Foto UCDCCultura şi căldura – consumul în România
Studiile sunt cu totul independente unul de altul. Coincidente pot fi socotite perspectivele pe care le dau asupra unui grad anume de civilizaţie.
Autorităţile publice devin întreprinzători culturali
„Barometrul de Consum Cultural 2017. Cultura în pragul Centenarului Marii Uniri: Identitate, patrimoniu și practici culturale” este ediţia 11 a unui studiu făcut anual de Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală (INCFC). Ca noutate, apare analiza privind identitatea națională, așteptările şi interesul populației faţă de marcarea Centenarului. Rezultă că oamenii de la noi (desigur, conform eşantionului) se simt aparţinând în primul rând localităţii în care trăiesc (65%), apoi judeţului (51%) și în al treilea rând naţiunii (40%). Asistăm la „revalorizarea localului”, interpretează datele prof. univ. dr. Vintilă Mihăilescu (Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative – SNSPA). „Autorităţile publice devin mari întreprinzători culturali”, apreciază dr. Sergiu Nistor, consilier prezidenţial. A fi „un adevărat român” cel mai mult (95%) e considerat că înseamnă „respectarea legilor și instituțiilor României”. 50% dintre repondenți declară că nu au mers niciodată la manifestări dedicate zilei naţionale. Interesul pentru participare la evenimente culturale dedicate centenarului este afirmat „în foarte mare măsură” de 16% dintre cei chestionaţi, „în mare măsură” de 37%, „în mică măsură” de 28%, „în foarte mică măsură” de 19%. Afirmaţia că „statul ar trebui să investească mai mult pentru evenimentele de comemorare națională” beneficiază de acordul a 68% din participanţii la studiu. Cel mai mare beneficiu adus „de protejarea patrimoniului cultural material” rezultă a fi acela că „îi ajută pe oameni să fie mândri de localitatea/zona în care s-au născut sau trăiesc” (93%). Din altă perspectivă, pentru dezvoltarea economică, beneficiul aceleiaşi protecţii patrimoniale este apreciat în proporţie de 13%, iar pentru educaţie, în proporţie de 4%, pe când pentru memorie/identitate este văzut în proporţie de 34%. Dintre categoriile de obiective de patrimoniu, cel mai mult repondenţii au vizitat în ultimul an biserici (15%), palate şi cetăţi (10%), muzee (8%) şi cu pondere de 1%, case memoriale, instituţii de cultură, monumente ale eroilor, monumente arheologice. Alocările bugetare ale autorităţilor locale ar trebui să fie, în opinia repondenţilor, mai ales pentru „repararea/modernizarea școlilor sau liceelor din localitate” (93%) şi „repararea/modernizarea dispensarelor sau spitalelor din localitate” (92%). Dintre elementele de patrimoniu imaterial, cele mai importante sunt considerate colindele (87%) şi cel mai puţin importante (39%), credinţele populare. În ceea ce priveşte lectura, 42% dintre participanţii la sondaj nu au citit nicio carte în ultimul an, 27% au citi „mai rar” şi numai 4% au citit „zilnic”. Cea mai mare frecvenţă de consum cultural non-public o are ascultatul muzicii (44% zilnic). Cele mai ascultate genuri de muzică sunt populară şi etno (48%), pop românescă (30%), pop străină (19%), manele (17%). Lumea reiese că merge cel mai des (cel puţin o dată pe lună) în mall-uri (31%) şi la restaurant, bar, cafenea (28%), însă „niciodată în ultimul an” la cinema (77%). Internetul este folosit de 48% dintre repondenţi la nivel naţional şi de 70% în Bucureşti, cel mai mult (98%) acasă şi apoi la serviciu/ şcoală (57% la nivel naţional, 65% în Bucureşti). Jocul pe computer este indicat ca „des şi foarte des” cu pondere de 18%, dar „niciodată” cu 46%. Pe telefon/tabletă, ponderea jocului este 23% „des şi foarte des” şi 42% „niciodată”. Conf. univ. dr. Carmen Croitoru, manager al INCFC, conchide că „cifrele sunt o consecință, de aceea nu vom învinui niciodată românii care nu citesc, pe cei care nu-și cunosc sărbătorile și nici pe cei dezorientați cultural. Pentru noi e limpede că o lipsă de direcție conceptuală și strategică nu are cum să se transforme în tendințe pozitive.”Carpați fără filtru
Fumatul face rău, știm demult. De vreme ce asta oricum nu ne face să ne lăsăm, statul și comisarii de moravuri din ONG-urile de profil au grijă să nici nu ne bucurăm de viciul care – după cum ni se tot repetă papagalicește – ne va ucide.
Asta pentru că reglementările europene și naționale au ajuns să interzică practic calitatea țigărilor. Degeaba mai ai preferințe: dincolo de niște aparențe care încă sunt îngăduite, toate țigările sunt la fel. Până și afișarea brandurilor, ca factor de diferențiere pur publicitar, a fost aproape interzisă. Ce să mai vorbim de gusturi, arome, țigări fără filtru și așa mai departe.
Te uiți prin magazine, vezi că mai persistă niște vagi diferențe de preț, să zicem de la 15 la 17 lei pachetul, și te întrebi: de unde diferența? Ce pierzi plătind mai puțin și ce câștigi dând mai mulți bani? Cum se modifică raportul preț-calitate? În nici un fel, substanțial vorbind, devreme ce compoziția conținutului este atât de strict reglementată. De-abia dacă mai există vreo diferență între light și non-light.
MANAGEMENT PUBLIC – CONFORMARE VS. CONFORMISM (II)
Conformismul definește o conduită nerațională de supunere față de reguli, autorități sau instituții, care se manifestă ca obediență. Atâta timp cât obediența reflectă supunerea necritică față de o autoritate statală, ea nu poate fi considerată o valoare; și totuși, în practica social-politică este recunoascută ca utilă. Pentru a putea analiza obediența ca valoare socio-morală trebuie să descifrăm, mai întîi de toate, semnificația ei politică, adică măsura în care satisface cerințele unei puteri legitime sau dimpotrivă, măsura în care reflectă susținerea unei puteri nelegitime. Aprecierea contează numai din perspectivă politologică; în alte domenii de existență obediența nu poate fi asimilată niciunei valori morale, pentru simplul motiv că reflectă o restrîngere a libertății de opinie sau o constrîngere exterioară.
Conduita de conformare se verifică în situații limită, ceea ce înseamnă că valoarea morală derivă din identificarea demnitarului (managerului) cu rolul său social-politic. Dacă acceptăm această ipoteză, atunci conformarea poate fi considerată o valoare politică dacă și numai dacă demnitarul (managerul) recunoaște în mod voluntar legitimitatea puterii. Din păcate, puterea politică apreciază ca valoare numai conduita conformă cu deciziile politice, indiferent de conținutul lor moral, sau pentru faptul că un manager le consideră legale, indiferent de consecințele lor. Din păcate, executarea deciziilor politice din obligație, de teamă sau ca urmare a raportului de subordonare nu implică nicio valoare socio-morală; cu alte cuvinte, nu lipsa libertății de voință a managerului exclude valoarea acțiunilor sale, ci lipsa de rațiune a acelor acțiuni care reflectă doar dorința de subordonare.
Conduita de conformare este imorală atâta timp cât denotă imitație, ipocrizie sau dedublare. Intenția managerului de a se conforma ordinelor juridice și nonjuridice trebuie analizată ca valoare socio-morală și prin prisma eficienței pe care o are această intenție; în principiu, cu cât un individ se conformează mai bine la valorile sociale, cu atât societatea este mai coezivă. Atitudinea de conformare nu poate fi apreciată ca valoare, atâta timp cât este o imitație, pentru că, după cum se știe, imitația nu are valoare1. Deși imitația nu are valoare în sens moral, totuși, conduita celui care imită acțiunile celorlalți este apreciată social pentru că asigură relațiile formale dintre funcționarii statului, precum și dintre aceștia și cetățeni. A. Bandura a sesizat pericolul abordării nediferențiate a imitației, susținând că sunt două faze ale imitației, una de „achiziție” – în care subiectul învață comportamentul modelului – și alta de „performanță” – în care subiectul se comportă efectiv ca modelul social2. Marele pericol al imitației constă în faptul că un individ se poate substitui altuia (prin furt de identitate) pentru a-și atribui merite pe care nu le are. Viața socială are un prim plan, în care managerii interpretează roluri formale, și un plan secund, în care ei se manifestă non-formal, prin acțiuni mai puțin dezirabile social. Dacă acceptăm această ipoteză, atunci ajungem la un paradox, și anume la o definiție imorală a meritului moral ca formă de dedublare; după teoria lui Goffman aceasta înseamnă că un individ care cunoaște regulile sociale le poate folosi în interes propriu, interpretînd roluri care nu-i aparțin3. Atunci când conformarea nu are conținut moral (în termeni kantieni nu mai este „dezinteresată”), ea devine obediență, slugărnicie sau imitație din interes; cel mai bun argument în acest sens este supunerea față de un lider (demnitar de stat), chiar și atunci când știe că liderul respectiv exercită puterea în mod nelegitim.
Conduita de conformare nu exclude flexibilitatea funcționarului (cf.lat. flecto, ext, xum, ere, = a se îndoi, a se îndupleca, a se întoarce). La prima vedere s-ar putea crede că acest tip de subordonare ipocrită (fără convingere) la norme și valori sociale exclude orice valoare morală4. Flexibilitatea nu este o valoare morală în sine, ci o calitate socio-profesională ce definește adaptarea la schimbările sistemului politico-administativ. Flexibilitatea managerului poate fi apreciată ca valoare morală numai pentru că definește adaptarea rapidă și necritică la ordinele sistemului politic; altfel spus, adaptabilitatea este suficientă pentru a întemeia o valoare socio-morală, dacă sistemul apreciază acest lucru. La o analiză mai atentă observăm că flexibilitatea denotă adaptarea și acceptarea de către manager la noi valori și principii impuse de sistemul din care face parte. Cercetătorul D.Wrong a ajuns la concluzia că toate formele de supunere necesită o motivație complementară. Una dintre motivații ar fi obținerea unor beneficii de la cel care deține puterea, deși supunerea în sine nu este dorită de nimeni5. Flexibilitatea are valoare politică pentru că, în principiu, ea asigură realizarea funcției executive a statului; ea poate avea și valoare socială dacă reflectă modul în care se schimbă opinia publică; în fine, valoarea morală depinde și de respectarea codului etic specific activității socio-profesionale a managerului.
