Autor : Mircea CoșeaEditură: Editura Fundației România de MâineColecția Probleme economice fundamentale – Studii și Eseuri Economice
România are un stat autoritar mai mult decât trebuie, iar în unele momente și în unele domenii are un stat incompetent – îmi spunea recent, în dialogul ProfitLive, profesorul de economie Mircea Coșea. Îl provocasem pe profesor să prezentăm ultima sa apariție editorială, „România în zodia Cocoșului de foc”, eveniment petrecut în cadrul Târgului Gaudeamus. Dar discuția pe baza cărții domniei sale s-a transformat cătinel-cătinel într-o adevărată analiză economică a prezentului, pe baza dinamicii anului 2017.
Cartea este o colecție de judecăți de valoare ce merită cunoscute, dacă nu neapărat și îmbrățișate, dar esența analizei lui 2017 stă în ideea că „drumul României de la creștere economică la dezvoltare este barat de inegalitatea distribuirii veniturilor, dar nu prin politici sociale discriminatorii, ci pur și simplu prin fraudă și corupție, ca urmare a funcționării economiei noastre «de piață» pe baza relațiilor de clientelism politic”, așa cum chiar profesorul Coșea notează.
Ca în fiecare an, și în 2017, la 23 noiembrie, s-a sărbătorit „ZIUA ECONOMIȘTILOR” și „ZIUA UNIVERSITARULUI ECONOMIST”.
Aula Magna a Academiei de Studii Economice București a fost gazda tradiționalei manifestări care a reunit reprezentanți ai Asociației Generale a Economiștilor din România (AGER), ai Asociației Facultăților de Economie din România (AFER), ai Academiei de Studii Economice (ASE) , ai Societății Române de Statistică (SRS), precum și parlamentari, miniștri, oameni de afaceri din diferite sectoare de activitate și studenți.
Pentru marcarea și evidențierea rolului economiștilor în toate sectoarele de activitate au rostit alocuțiuni:
Prof. univ. dr. Nicolae ISTUDOR, președinte AFER;
Prof. univ. dr. Gheorghe ZAMAN, președinte AGER;
Prof. univ. dr. Pavel NĂSTASE, președintele Senatului universitar al ASE București;
Prof. univ. dr. Constantin ANGHELACHE, prim-vicepreședinte SRS.
Un moment deosebit în cadrul manifestării l-a constituit Festivitatea de acordare a distincțiilor:
Excelență pentru întreaga activitate;
Cea mai bună carte din domeniul economic;
Cel mai bun articol publicat într-o revistă din domeniul economic;
Membru de onoare al AFER.
O evidențiere distinctă a constat în prezentarea celui de al douăzecilea volum al seriei „România. Starea economică, autor Prof. univ. dr. Constantin Anghelache”
Ziua Economiștilor și Ziua Universitarului Economist s-a încheiat cu desfășurarea lucrărilor Forumului AFER pe tema: „Probleme majore actuale și de perspectivă ale sistemului economico-social al României”.
În cadrul Forumului AFER au fost abordate teme cum ar fi:
Dezvoltarea economică și finanțarea investițiilor (sala Virgil Madgearu);
Educație și cercetare (sala Rotunda);
Mediu și agricultură, siguranță și securitate alimentară (sala de consiliu Rectorat);
Demografie și sănătate (sala Constantin Bărbulescu).
Ciclul de lucrări România. Starea economică, lansat în anul 1998 își are geneza în dorința autorului de a așterne pe hârtie și a imortaliza gândirea proprie cu privire la evoluția social-economică a țării noastre. S-au scurs 19 ani, concretizați în 20 de volume în care, prin analiză bazată pe datele oficiale reale și capacitatea de interpretare, am așternut pe hârtie numai ceea ce am considerat că este semnificativ și relevant cu privire la evoluția social-economică a României. Drumul nu a fost ușor, de multe ori m-a bântuit gândul că ar fi bine să fie ultimul volum adus pe piață. Știu că lucrarea, în cei nouăsprezece ani de până acum, a fost primită pe piață cu interes. Mediul academic, de cercetare sau alte persoane cu înaltă pregătire economică mi-au transmis gânduri bune, acestea fiind încurajatoare și „vinovate” de faptul că nu am oprit munca, concretizată, an de an, într-un nou volum. Acum apare volumul cu numărul douăzeci, adus la zi, după multă trudă, ambiție și chibzuință.
Prin competența Bibliotecii Naționale a României, lucrările publicate până în prezent se află în biblioteci de renume mondial, majoritatea asociate marilor universități ale lumii. Volume ale lucrării au fost primite cu interes, printre altele, de: Bayerische Staatsbibliothek – München, Germania, Harvard College Library, SUA, Stanford University Library, SUA, Cornell University Library – Ithaca, USA, Indiana University – Bloomington, SUA, The British Library – London, Marea Britanie, University of Chicago Library – Chicago, SUA, University of Pittsburgh, SUA, HathiTrust Digital Library – Ann Arbor, SUA, Bibliothèque et Archives nationales du Québec – Montreal, Canada, Oxford University, Marea Britanie, University of Illinois, SUA, Library of Congress – Washington, SUA sau University of California – Los Angeles, SUA.
În perioada 23-25 noiembrie 2017, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” a organizat conferința internațională intitulată „Opera lui Dimitrie Cantemir – fundament al făuririi statului național unitar român”. Ediția din acest an, cea de-a VII-a din seria conferințelor dedicate lui Dimitrie Cantemir, a reprezentat un nou prilej de punere în valoare la cel mai înalt nivel a geniului marelui cărturar român Dimitrie Cantemir.
În plus, această manifestare științifică deschide șirul evenimentelor organizate de către Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” dedicate aniversării centenarului Marii Uniri (1918-2018). Până în decembrie 2018, în cadrul universității se vor organiza o serie conferințe științifice naționale și internaționale care vor celebra marele eveniment, punând în valoare contribuția operei și vieții lui Dimitrie Cantemir la înfăptuirea celui mai înalt deziderat al poporului român.
De-a lungul celor 27 de ani de existență, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” și-a propus drept misiune recunoașterea europeană a marelui cărturar Dimitrie Cantemir. Pe lângă organizarea de manifestări științifice cu răsunet național, european și internațional, se evidențiază două remarcabile realizări ale fondatorilor Universității Creștine „Dimitrie Cantemir”, profesor universitar doctor Momcilo Luburici și profesor universitar doctor Corina Adriana Dumitrescu.
Prima realizare este așezarea în iulie 2014 a bustului lui Dimitrie Cantemir la sediul Academiei din Berlin, cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la primirea lui Dimitrie Cantemir ca membru al Academiei din Berlin, iar cea de-a doua, în octombrie 2012, inaugurarea Bibliotecii de carte românească „Dimitrie Cantemir”, în cadrul Centrului Spiritual Român din Bruxelles.
Prin tematica abordată, conferințele organizate în cadrul Universității Creștine „Dimitrie Cantemir” evidențiază spiritul enciclopedic al lui Dimitrie Cantemir și influența majoră avută în epocă, dar și în posteritate, precum și relevanța actuală a acestei personalități, în calitate de punte între civilizații („Opera lui Dimitrie Cantemir – simbol al convergenței civilizațiilor”, 2016; „Dimensiunea enciclopedică și universală a operei lui Dimitrie Cantemir”, 2012). Seria conferințelor Dimitrie Cantemir organizate în cadrul Universității Creștine „Dimitrie Cantemir” ilustrează eforturile contemporane de cunoaștere și cercetare a operei marelui cărturar și a modului în care aceasta a fost valorificată în cultura românească din ultimele trei secole.
Printre surprizele economice și fiscale pe care 2018 le va aduce, se află una importantă și relativ ignorată. Numele acesteia este GDPR, General Data Protection Regulation și se referă la Regulamentul 679/2016 emis de Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene, adoptat la 27 Aprilie 2016, publicat pe 4 Mai 2016 cu termen de aplicare 25 mai 2018, care înlocuiește și abrogă Directiva 95/46/CE și implicit Legea 677/2001.
Regulamentul impune un set unic de reguli care se referă la protecția persoanelor fizice în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date. Cresc drepturile persoanelor fizice și implicit cresc și obligațiile celor care operează cu aceste date. Printre noutățile pe care GDPR le aduce se numără: creșterea nivelului de transparență față de persoana vizată, responsabilizarea operatorului față de modul în care colectează și prelucrează date cu caracter personal, garanții specifice pentru a proteja viața privată a minorilor în special în mediul online, consolidează drepturile persoanelor vizate și introduce noi drepturi, introduce sancțiuni severe pentru operatorii care nu-l respectă.
Sunt câteva perspective din care eu privesc acest regulament. Prima este perspectiva mea personală de individ ale cărui date sunt colectate, stocate și prelucrate. Am văzut de curând povestea lui Edward Snowden. Filmul este bazat pe o poveste reală descrisă în documentarul Citizenfour din 2014. Bănuiam că astfel de lucruri se întâmplă, dar nu mă gândeam că la această scară și în teritorii în care NSA nu are teoretic nici un fel de jurisdicție. Sigur, un astfel de regulament, nu va împiedica acest gen de autorități să colecteze date despre orice persoană într-un mod justificat. Poate, cel mult, le va face ceva mai responsabile cu privire la scara la care fac acest lucru. După ce am văzut filmul, m-am gândit ceva mai atent la datele mele personale și am realizat ușurința cu care dădeam dreptul unor companii să le colecteze și să le folosească. De la Facebook la Mega Image, aproape toate companiile și uneori chiar și persoane fizice colectează și prelucrează date personale într-o varietate de moduri.
A doua perspectivă este cea de business. Orice afacere are nevoie de astfel de date pentru ca sa funcționeze. Câte date colectează, cum sunt acestea folosite, cum sunt acestea stocate, dacă și cum sunt transferate către alte companii, sunt câteva subiecte care nu sunt transparente în marea majoritate a cazurilor. Există uneori termeni și condiții, care sunt prea lungi pentru a fi citiți în totalitate și în multe situații consimțământul este aproape implicit, fie sub forma unei bife, fie un simplu reply sau continuarea unei activități. Din ce în ce mai multe companii folosesc datele pentru profilarea ta. Un client bine profilat este o mină de aur pentru un marketer. Auzim adesea de furturi de date de la companii mari. Ținând cont de toate acestea și privind dintr-o perspectivă strategică, cred că e nevoie de un grad mai mare de responsabilizare a afacerilor care colectează și folosesc date personale.
În ultimele luni, a avut loc, în Federația Rusă, o avalanșă de schimbări ale guvernatorilor de regiuni, anticipând, în mod neobișnuit, alegerile de rutină, din septembrie 2018, care ar fi trebuit să le decidă soarta. Neobișnuita procedură de înlocuire masivă a guvernatorilor, precedată de demisii sau demiteri precipitate (în primele 14 zile au fost înlocuiți 11 guvernatori), suscită comentarii, dând naștere și unor versiuni neconcordante cu explicațiile date de către purtătorul de cuvânt al președinției, precum că motivul de bază al schimbării celor în cauză ar fi necesitatea accelerării procesului de modernizare a administrațiilor regionale.
Înlocuirea guvernatorilor în funcție cu cadre proaspete, în marea lor majoritate tinere (Aleksandr Țâbulski, noul guvernator al regiunii Nenețk, are 38 ani), este pusă de către unii comentatori în seama dorinței Kremlinului de a înnoi aparatul de stat anchilozat de prea mult conservatorism, iar de către alții în seama, mai ales, a dorinței personale a președintelui Vladimir Putin de a-și planta în teritoriu oameni siguri, devotați. În opinia unor observatori, „rotația” cadrelor are drept scop îndepărtarea din funcție a demnitarilor care, prin performanțe sau comportament, ar putea avea un rating public scăzut, de natură să compromită, în perspectiva alegerilor din primăvara anului 2018, imaginea președintelui ca protector (vezi Moskovskii Komsomoleț, din 28 septembrie 2017). Nu au lipsit nici încheierile mai exotice, cum au fost și cele ale guvernatorului demisionar Ramazan Abdulatipov, din Daghestan, precum că aceasta este o încercare „de a tunde iepurii în timp ce fug” sau că „decizia președintelui țării nu a fost luată fără voia atotputernicului Alah” (vezi Kommersant”, din 29 septembrie 2017).
Un istoric american observa că, pentru multă lume, ultima jumătate de secol apare ca fiind cea mai interesantă din istoria omenirii. Interesantă neînsemnând neapărat și fastă. Dar o lume bogată în evenimente și schimbări, încărcată de probleme și sfidări, asaltată de întrebări și solicitată tot mai des să opteze între alternative. Universitarii francezi Bertrand Badie și Dominique Vidal, renumiți exegeți consacrați ai fenomenului internațional, și-au intitulat, de altfel, cea mai recentă carte a lor despre lumea „la zi” „În căutarea alternativelor. Starea lumii în 2017”.
Anul 2017 i-a pus în fierbere pe majoritatea observatorilor vieții politice din lumea dezvoltată, prin avalanșa de evenimente mai puțin previzibile prăvălită asupra lor: venirea la putere în SUA a lui Donald Trump și mai ales contextul deosebit al alegerii sale; creșterea influenței Frontului Național în Franța, contracarată de ascensiunea unui partid – Republica în marș și a unui om politic – Macron, la care nimeni nu se aștepta să vină; suita de crize politice și economice care include mai ales state emergente precum Venezuela sau Brazilia. Din enumerarea autorilor francezi lipsesc, după cum se poate vedea, Brexitul și în general marile probleme ale Europei din Catalonia pană în Ucraina, dar mai ales la nivelul viitorului Uniunii Europene, dar și problemele Orientului Mijlociu, zonei Asia-Pacific etc. Fapt este, constată autorii menționați, că „din ce în ce mai mult, sistemele și elitele de la putere sunt supuse discreditării sau chiar respingerii din partea cetățenilor pe care îi guvernează”. De aici, necesitatea imaginării de alternative la situație și posibilele evoluții cărora trebuie să li se aplice corective sau chiar traiectorii noi, pentru a nu deveni și mai preocupante. Căci „factorii de blocaj” devin tot mai influenți, și ei exprimă – între altele – triumful gândirii unice (care, multiplicată, este… „altele” decât cea comunistă de până mai ieri), conservatorismul claselor politice, avântul populismului (și practica ieșirii „în stradă” pentru „schimbare”), deprecierea marilor instituții multilaterale (începând cu ONU și componentele sistemului, continuând cu NATO și UE ș.a.m.d.), opoziția crescândă a lobby-urilor și multinaționalelor la reforme și, în sfârșit, desigur, căci altfel nu se putea: corupția.
Toate aceste sfidări, ca și altele, neamintite aici, au dus la apariția unor „prime experiențe fragile” de alternative (cum le numesc, mult prea eufemistic, autorii citați): „primăverile arabe”, politicile Chinei, experimentele din țări ale Americii Latine, apariția lui Trump, aventura Brexit, semnele de schimbare din Germania. Iar pe un plan mai larg, „neonaționalismul” – numit în fel și chip: nativism, suveranism, indigenism, identitarism etc., etc. – care se întâlnește din Nordul dezvoltat (începând cu SUA) și până în Sudul fost „lumea a treia” (pentru că nu mai este solidar). Asistăm însă, în continuare, și la ascensiunea dreptei radicale populiste în Europa, ba chiar la fenomene de „maree populistă” (precum alegerile din SUA și Franța).
CORAL IMPEX a câștigat licitația de deratizare și combatere țânțari pe Municipiul București, organizată de Primăria Municipiului București
Domnul Badea Alexandru (o mai veche cunoștință de-a noastră) este patronul societății Coral Impex SRL, Societatea care anul viitor împlinește 25 de ani de la înființare.
Din anul 1993 și până în prezent, Societatea Coral Impex a avut în general un parcurs constant progresiv.
În anul 2016, CREDIT INFO, în urma unor analize economice făcute pe o perioadă de 10 ani, a atribuit societății SC Coral Impex SRL, certificatul „STRONGEST ÎN ROMÂNIA”, situând-o în primele 4% cele mai puternice firme din România.
În anul 2016 Camera de Comerț și Industrie a României împreună cu Coface România a atribuit societății Coral Impex, calificativul „EXCELENT”.
În anii 2013, 2014, 2016, 2017 Camera de Comerț și Industrie a României a atribuit societății Coral Impex – Locul I, categoria Servicii, Activități de curățenie, Întreprinderi mijlocii; și Locul II, în anul 2015.
Societatea Coral Impex este certificată pe „Responsabilitate Socială” de către World Confederation of Businesses, din SUA.
R: Referitor la ultimele interviuri, acordate revistei „ECONOMISTUL” prin care ați făcut referire la mai multe nemulțumiri: s-a schimbat ceva în bine, s-a îmbunătățit ceva în mediul de afaceri, domnule Alexandru Badea?
A.B: În opinia mea, câtă vreme nu se va elabora o legislație clară pentru a îmbunătăți mediul de afaceri, nu are cum să se schimbe ceva în bine.
CE AR TREBUI FĂCUT?
Din punctul meu de vedere, instituțiile statului abilitate în elaborarea actelor normative și legilor ar trebui să se consulte cu mediul de afaceri, prin organizarea de simpozioane pe teme diferite, astfel încât să afle direct de la cei implicați în dezvoltarea economică a țării, greutățile cu care ne confruntăm.
În urma cunoașterii realității, pot elabora legi și acte normative realiste care să conducă la o economie de piață reală, la crearea plus valorii, care în ultimă instanță ajută la dezvoltarea României.
Ce ar trebui îmbunătățit la ora actuală în sistemul legislativ, pentru ca treburile să meargă bine în România?
Sunt foarte multe de îmbunătățit. Din punctul meu de vedere, sunt trei probleme majore, dar pentru a le înțelege vă răspund un pic mai altfel… Adică, ce NU trebuie făcut.
Dacă vrei ca treburile într-o țară să meargă bine, trebuie avut grijă la trei lucruri majore:
1. Să NU creezi un cadru legislativ care să permită distrugerea mediului de afaceri și a valorilor țării;
2. Să NU distrugi învățământul pentru a nu avea absolvenți foarte slab pregătiți;
3. Să NU distrugi sistemul de sănătate, pentru a NU avea o populație bolnavă, inaptă de muncă sau fără forță fizică și intelectuală.
Dacă aceste „trei obiective NU” vor fi realizate, sută la sută economia unei țări nu va merge din rău în mai rău.
Din punctul de vedere al însănătoșirii mediului de afaceri, ce ar trebui făcut?
Multe, foarte multe lucruri ar trebui făcute și să fie bine gândite. Dezvoltarea României, va depinde foarte mult de dezvoltarea firmelor cu capital privat.
Dacă ai firme private puternice, ai stat dezvoltat; dacă nu ai firme private puternice, nu ai stat dezvoltat.
Uitați-vă la statele dezvoltate, cum ar fi SUA, Japonia, Germania, Franța, Anglia etc., și veți vedea că toate au firme private puternice cu care s-au impus pe plan mondial pe diverse domenii de activitate; de aceea s-au dezvoltat, și nu doar economic.
Priviți vă rog și spre alte state, cum ar fi Bulgaria, România, Moldova, Albania, Cuba. Nu au firme puternice care să poată ieși în afară, nu se dezvoltă; și nu doar economic.
De ce credeți că în România nu s-au dezvoltat, firmele, societățile autohtone?
Păi v-am spus de ce, pentru că nu avem legi care să promoveze și să propulseze valorile, nu mai avem modele de urmat.
Din punctul meu de vedere, statul trebuie să se îngrijească și să fie un prieten al valorilor românești și asta pentru toate domeniile de activitate, economice, culturale, sportive etc.
„Valorile României”, vor fi catalizatoare pentru întreaga economie și societate civilă din România, de aceea trebuie promovate. În acest fel, moștenirea socio-culturală și profesională lăsată generațiilor viitoare asigură dezvoltarea României.
Statul român va putea face acest lucru doar dacă ajută mediul privat să se dezvolte, pentru a avea o economie puternică. Puterea economică a unui stat generează puterea politică și culturală.
Domnule Badea, dumneavoastră până acum ați spus generalități, dar concret ce trebuie făcut?!
Personal, consider că Patronatele din România, în colaborare cu Sindicatele, ar trebui să elaboreze statutul investitorului, să nu aibă doar obligații față de stat, ci și drepturi conferite de lege.
Trebuie făcută o lege care să vină în sprijinul investitorului, astfel încât să-i faciliteze acțiunile legale întreprinse etc., etc., să-i rezolve problemele rapid, să-i asigure consiliere de specialitate prin diverse programe și întâlniri organizate, să-i asigure fonduri rambursabile pentru dezvoltare.
Aveți propuneri în acest sens?
Da, am, dar până acum nu am reușit să concretizez nimic.
Care este cauza pentru care nu s-au concretizat?
Este greu de spus… Dar pot să vă enumăr câteva propuneri. Poate că prestigioasa dumneavoastră revistă „ECONOMISTUL” ajunge și la persoane competente (adică la cine trebuie) și…. cine știe, poate vor iniția elaborarea legilor necesare economiei de piață autentice.
Dar pentru asta trebuie propuneri concrete cu care să se meargă la comisiile parlamentare.
Printre propuneri se numără eliminarea posibilității atribuirii lucrărilor „propriilor servicii” din următoarele motive:
A. Motive pentru care să nu se încredințeze în gestiune directă:
a) nu se vor face servicii de calitate deoarece, fiind instituții de stat, nu există riscul să se desfacă contractul;
b) calitatea serviciilor va fi redusă și se va duce tot în jos, deoarece nu există același interes de a presta servicii de calitate cum există la o firmă particulară, iar banii publici ai cetățenilor nu vor fi cheltuiți eficient;
c) se creează posibilitatea efectuării de lucrări neînregistrate în contabilitate („la negru”), deoarece supravegherea agenților DDD se face greu în sistemul de stat;
d) având în vedere că lucrările sunt sezoniere, personalul angajat pentru astfel de lucrări va genera cheltuieli de la buget, fără să-și justifice activitatea pe toată perioada anului;
e) nu generează profit și nu contribuie cu nimic pentru P.I.B.-ul României.
B. Motive pentru care să se scoată la licitație:
a) în urma licitației se selectează firma care are cea mai bună ofertă (preț-calitate), prin criteriul tehnico-economic;
b) se vor executa servicii calitative net superioare firmelor de stat, deoarece trebuie îndepliniți indicatorii de performanță, iar în caz contrar se desface contractul;
c) generează siguranța cetățenilor că banii publici sunt administrați bine de primărie;
d) generează profit și contribuie la bugetul de stat și la bugetul local cu sume considerabile.
Nu mai continui cu propunerile, mă opresc aici. Ce voi avea de spus, voi spune instituțiilor abilitate.
Și referitor la „STATUTUL INVESTITORULUI” ce aveți să ne spuneți?
Din punctul meu de vedere, ar trebui ca patronatele să inițieze o lege prin care INVESTITOR să fie numită persoana juridică ce a investit în România minim un milion de dolari.
Pentru că generează locuri de muncă, plus valoare prin aceste investiții, statul ar trebui să vină concret cu legi în care să fie stipulate nu doar obligațiile companiilor, ci și drepturile companiilor; dar drepturi realiste, concrete, nu doar niște fraze pe hârtie.
Ca de exemplu?
Vă dau un caz concret: o companie prestează către stat anumite servicii sau lucrări, statul nu plătește banii la termen, iar când vine scadența compania respectivă este obligată să plătească impozitele pe salarii, chiar dacă nu are bani (altfel, orice leuț cheltuit în plus, se consideră infracțiune), TVA-ul și, când este cazul, la trei luni impozitul pe profit.
Și care este „ dreptul cerut”?
Păi corect și logic este ca INVESTITOR să ai dreptul să nu plătești taxe și impozite și TVA până când statul nu achită contravaloarea serviciilor sau lucrărilor.
Și dacă prestația sau lucrarea va fi făcută de către un alt agent economic privat?
Atunci „INVESTITORUL” să fie obligat să plătească toate obligațiile către stat, la scadență.
Dar și aici ar putea fi făcută o reglementare.
Adică?
Adică statul să confere prin lege dreptul investitorului care se consideră păgubit ca în maxim 90 de zile de la acțiunea judecătorească tribunalul să se pronunțe.
Iar în litigiile cu statul, atunci când nu se face decontarea prestației la timp?
Să fie același lucru, adică în 90 de zile să fie soluționat cazul; diferența aici este că cel care se consideră păgubit în relația cu statul nu trebuie să plătească taxele, TVA-ul și impozitul pe profit.
Domnule Badea, anul trecut ați câștigat cea mai importantă licitație din țară, și anume licitația de deratizare și combatere țânțari pe Municipiul București, organizată de Primăria Municipiului București.
Da, am câștigat. Din păcate pentru bucureșteni licitația s-a ținut pe 11 august 2016 și a fost atribuită abia în 17 octombrie 2017.
Care au fost motivele!?
Este prea complicat să intrăm în detalii. Licitația a fost atribuită în urma deciziei CNSC și a Curții de Apel, care au dat câștig de cauză societății noastre.
Să înțeleg că a fost contestată?
Comisia de evaluare a anulat licitația după mai bine de șapte luni.
Pe ce motiv?
A.B: Vă rog să mă scuzați, dar nu vreau să intrăm în amănunte.
Bun, am înțeles că ați demarat serviciile pe 17 octombrie 2017. Cum merge treaba?
Din păcate nu la nivelul care noi dorim, deoarece, fiind contractul atribuit târziu, nu ni s-au mai dat toate obiectivele de deratizat și acest lucru nu este bine din punct de vedere calitativ.
Dar, exceptând acest lucru, se vede o îmbunătățire privind diminuarea vectorilor.
Categoric. În a doua jumătate a lunii decembrie 2017 vom prezenta noul program pentru combaterea vectorilor, respectând toate metodologiile de lucru, fără a depăși valoarea estimată. Am convingerea că anul viitor, din punct de vedere al infestării cu țânțari sau șobolani, bucureștenii nu vor mai suferi. Vom face lucrări de înaltă calitate, la standarde înalte. Societatea Coral Impex este una din cele mai mari firme din Europa pe acest domeniu de activitate, dar am convingerea că din punct de vedere al calității serviciilor este în primele trei locuri.
Pe ce perioadă este atribuit contractul?
Pe un an și patru luni.
Dar noi am înțeles că poate fi reziliat în anumite condiții.
Este dreptul nostru legal să terminăm acest contract în condițiile conferite de caietul de sarcini. Acest drept l-am câștigat în urma unei licitații care s-a ținut în baza unei documentații aprobate de Consiliul Local.
Vom face totul ca să demonstrăm că merităm să gestionăm acest contract, astfel încât Municipiul București să nu mai aibă probleme cu infestarea și am convingerea că, la sfârșitul contractului, Primăria Municipiului București, prin reprezentanții săi, ne vor felicita pentru seriozitatea cu care am abordat problemele și eficiența serviciilor de combatere a vectorilor.
De asemenea, societatea Coral Impex va pune la dispoziția locuitorilor din București o gamă variată de combatere și a altor vectori.
Acum, la sfârșit de an, doriți să le transmiteți ceva colaboratorilor dumneavoastră?
Da. O fac cu toată deschiderea sufletească. Multă sănătate, sărbători fericite, un AN NOU fericit și un călduros „LA MULȚI ANI”! Doresc să adresez tuturor angajaților prestigioasei reviste „ECONOMISTUL”, pe lângă urările făcute mai sus, mult, mult succes!
Ce e bun înainte de toate?
Conceptul este sănătos și bun și merită toate laudele. Este un concept nou. Nu-l comparați cu alte Fonduri Suverane, care sunt fonduri de avere și de plasamente în alte piețe, speculative, bursiere, de plasamente transnaționale. Nu, este altă Mărie cu altă pălărie.
Lumea, și inclusiv cea a finanțelor publice, se profesionalizează. Astăzi conduci după principii sănătoase, de guvernanță, de măsurare a performanței, acesta era al doilea comentariu important, standarde clare pentru managementul entității ș.a.m.d. Standardul privat cu care suntem obișnuiți în managementul privat al activelor trebuie implementat cu rigurozitate cred eu și în standardul managementului public al activelor publice. Deci, din punctul acesta de vedere el va fi obligat, odată ce vei avea o entitate. Care va fi, atenție, sub privirile tuturor. Vă dați seama cum o să tocăm noi acest Fond de la guvernanță corporativă până la oameni, de la decizii investiționale, politică de dividende ș.a.m.d. Părerea mea e că va fi obligat să fie prizonierul propriei reușite. Va fi obligat să fie condus și va fi condus, cred eu, cu optimism, după un minim de standard obligatoriu din următorul motiv: pentru că performanța unei entități de asemenea anvergură, performanța operațională, performanța entității operaționale trebuie să fie clar cuantificabilă. Te uiți la o entitate din asta și cum măsori performanța? La un Fond privat de investiții știi foarte bine: randamentul îi asociezi de exemplu cu riscul, Pilonul I, Pilonul II. Știi clar cum este randamentul anual ș.a.m.d. Cum o să măsurăm performanța acestui Fond? Foarte interesant. Pentru că – și acesta era argumentul meu cheie – succesul i se va măsura în capacitatea lui de a aduce capital extern capitalului disponibil pe care îl are. Atenție, capitalul merge acolo unde îi este cel mai bine. Și atunci trebuie să aduci capital extern, fie că este capital propriu, fie că este împrumutat. Iar acel capital extern cum vine el într-o asemenea afacere? Bazat pe performanță.
Presiunea pe Fondul Suveran de Investiții nu este să colecteze bani din economia românească, ci să producă bani pentru economia românească. Adică să deruleze proiecte de investiții care să dea naștere la bani pe termen lung în economia românească.
În regulă. Asta este pentru proiectele ca să spun așa comerciale. Ce părere aveți de cele de natură socială? Care au o componentă greu cuantificabilă, pe termen lung: spitalele, infrastructura rutieră, alte lucruri care sunt mai greu de cuantificat într-un randament al unui Fond de Investiții.Statul are interese care sunt fundamentale. Și acest Fond este – și eu aș folosi și cuvântul strategic – este un stabilopod al economiei românești. Avem perlele acestea; nu toate sunt în cea mai bună formă economică. Dar noi avem interese strategice aici; nu vom privatiza niciodată integral, că nu este un fond de privatizare, ci doar niște părți care să-i permită menținerea a 50+1. Deci ai și interese strategice. Ați văzut că statul care nu-și păstrează și nu are grijă de interesele lui strategice se află într-o poziție fragilă la un moment dat. Sistemul bancar, financiar de exemplu.
Insolvența în forma ei actuală este îndeobște cunoscută. O societate aflată în dificultate financiară devine insolvabilă, iar apoi intră în procedura insolvenței fie pentru a se reorganiza, fie pentru a fi lichidată.
Meseria de practician în insolvență este, în același timp, și ingrată și necesară. Ingrată deoarece își atrage oprobriul altor oameni de afaceri, lichidând o societate, dar necesară pentru că fără ei creditorii nu și-ar recupera nimic din insolvențe.
Ce este mai puțin cunoscut este faptul că insolvența și profesia practicianului în insolvență nu este recentă. Și mai ales conceptul de capital și modul de administrare al acestuia nu au început să fie înțelese decât odată cu lucrarea lui Adam Smith „Wealth of Nations” (Bogăția Națiunilor).
Ele sunt de fapt cu mult mai vechi, încă din perioada Imperiului Roman. Mai exact, au fost inițiate de principalul motiv pentru care Imperiul Roman a căzut. Nu migrațiile barbare, așa cum din păcate se crede, ci rațiunile de ordin economic sau ceea ce este acum numită Criza Secolului al 3-lea. Istoria acestei crize începe la începutul secolului al III-lea, în urma unui război civil început după moartea împăratului Commodus (fiul lui Marcus Aurelius, ultimul mare împărat al Imperiul Roman aflat la apogeu). Războiul civil era alimentat de legiunile de graniță care aveau comandanții cei mai experimentați și care frecvent îl alegeau pe unul dintre comandanți ca împărat în schimbul promisiunii de bani (denari). În cele din urmă, Septimius Severus a reușit să devină împărat. Temându-se de un nou război civil și pentru a putea să acopere promisiunile făcute legiunilor, Severus a devalorizat moneda romană, denar-ul, banii produși de el având un gramaj de argint cu aproape 50% mai mic decât înainte. Aceasta a condus pe termen scurt la o finanțare excesivă a economiei imperiului. Evident, pe termen lung a dus la o inflație galopantă, ce a afectat Imperiul Roman, acesta intrând într-o criză financiară fără precedent.
Care au fost consecințele acestei crize? În primul rând, în cursul domniilor următorilor împărați, precum Caracalla, finanțele deveneau dezastruoase. Imperiul nu mai ducea războaie de cucerire, iar economia imperiului se destabiliza. Pe deasupra, Septimiu Severus dizolvase senatul, care nu mai avea dreptul de a administra direct provinciile imperiului, locul lor fiind luat de o birocrație excesivă care era interesată în auto-susținere.
S-a ajuns astfel la finanțarea economiei imperiului prin intermediul bancherilor. Bancherii erau de fapt comercianți care aveau relații de comerț cu alte imperii, precum Imperiul Sassanid (Persan), India și chiar China. Aurul obținut de aceștia putea, la nevoie, să servească drept capital pentru Imperiu. Denumirea de bancher provine de la băncile din forumuri unde aceștia își desfășurau activitățile. Nu a durat mult până când aparatul birocratic a început să îi taxeze pe acești bancheri. În momentul în care un bancher devenea incapabil să își mai achite impozitele, averea lui era vândută la licitație, iar banca sa era ruptă. De aici a provenit pentru prima dată cuvântul Bankruptcy (Bancus ruptus).
Problema esențială a aparatului birocratic era taxarea. Pentru aceasta a fost creată o profesie, decurionii, care aveau ca sarcină nu doar colectarea taxelor, dar și urmărirea tuturor debitorilor și vânzarea bunurilor acestora la licitație. Decurionii sunt deci strămoșii lichidatorilor.
Și totuși, decurionii nu reușeau întotdeauna să acopere pierderile financiare. S-a luat deci decizia de impunere a unei legi care îi obliga pe decurioni să acopere toate pierderile financiare cu propria avere în cazul în care nu reușeau să vândă la licitație bunurile debitorilor.
Paradoxal, această lege a condus într-un timp foarte scurt la o masivă criză de decurioni. Chiar și decurionii existenți preferau să fugă în alte municipalități, iar o nouă lege a impus ca în cazul în care un decurion își părăsea profesia, putea fi arestat în orice altă municipalitate, luat ca sclav și adus înapoi în municipalitatea de unde fugise pentru a fi restabilit în poziția de decurion.
Demn de menționat este și faptul că secolul 3 este și cunoscut pentru persecuțiile desfășurate împotriva creștinilor. Evident, în Imperiul Roman persecuțiile aveau de cele mai multe ori și un caracter practic, așa că nu puține au fost cazurile în care în loc să sfârșească în arenă luptând cu lei, creștinilor li se oferea posibilitatea grațierii în schimbul dobândirii calității de decurion…
Cu toate acestea, pe măsură ce criza financiară se adâncea, birocrația imperiului era în continuare incapabilă să acopere pierderile. La începutul secolului 4, s-a încercat în mod dezastruos să se mărească masa de impozitare prin mărirea numărului de persoane impozabile. Până atunci, armata fusese scutită de la plata impozitelor, dar ulterior s-a luat decizia demobilizării armatelor pentru ca cetățenii romani să fie pasibili de plată de taxe, iar în locul armatelor au fost angajați mercenari. Dar mercenarii nu puteau să fie loiali decât atâta vreme cât erau plătiți. În momentul în care fodeorati, așa cum erau numiți și-au dat seama de reala putere pe care o aveau în imperiu, pretențiile lor au început să crească, în primul rând solicitând să dobândească cetățenia romană. Dar cu cetățenia romană, dobândeau și obligația de a plăti taxe.
În același timp, Biserica Creștină era scutită de taxe. Devenise religia oficială, sub influența Sfântului Ambrozie din Mediolanium (Milan), iar Sfântul Ambrozie obținuse din partea împăratului Grațian scutirea perpetuă a bisericii de la plata de taxe.
Acesta este momentul în care barbarii au tras cu adevărat cortina peste Imperiul Roman de Apus. La acel moment, nimeni nu își mai dorea supraviețuirea imperiului. Cetățenii, comercianții și armata își pierduseră încrederea în statul de drept, în aparatul birocratic și mai ales vroiau doar o încheiere a fiscalității excesive. Regatele barbare, succesoare ale imperiului Roman de Apus, deși la origine fondate de fodeorati, au sfârșit prin a da naștere națiunilor de astăzi. Edward Gibbon, în a sa Declinul și Căderea Imperiului Roman, spunea că este de mirare nu că Imperiul Roman s-a prăbușit, ci că i-a luat atât de mult să o facă. Motivul este acela al statului de drept, care a rezistat cu mult peste realitățile economice ale Imperiului. Iar în momentul în care statul de drept a fost abolit, căderea nu a mai putut fi oprită.
Iar dreptul roman, însușit de societatea modernă, a preluat din păcate și tarele Imperiului Roman. Iar lecțiile, lecțiile sunt aceleași.
