Legea care interzice practicile comerciale neloiale limitează autofacturarea. Cum sunt afectați comercianții?

Economistul
-
0
Legea care interzice practicile comerciale neloiale limitează autofacturarea. Cum sunt afectați comercianții?

_________________

Material de opinie de  Raluca Bâldea,
Partener, și
Victoria Dobre,
Manager Senior, Taxe Indirecte,
Deloitte România

Legea ce reglementează relațiile comerciale dintre furnizorii și cumpărătorii de produse alimentare și agricole, adoptată recent, interzice practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar. Aceasta are drept scop implementarea unui mecanism de protecție a furnizorilor în fața cumpărătorilor care au o putere de negociere mai mare. Dincolo de aspectele pozitive, legea conține o prevedere importantă care contravine prevederilor Codului Fiscal, și anume interzice cumpărătorului să utilizeze autofacturarea pentru astfel de produse, cu anumite excepții. 

Autofacturarea este folosită pe scară largă de comercianții care au în portofoliu sute sau chiar mii de furnizori, astfel că limitarea utilizării acestui mecanism va îngreuna cu siguranță partea administrativă a acestor contracte, ridicând multiple probleme practice.

Concret, noua lege se referă la articolul 320 din Codul Fiscal, care reglementează situațiile în care poate fi emisă autofactura, respectiv doar în relația cu furnizori care nu sunt stabiliți sau nu sunt considerați a fi stabiliți în România ori pentru operațiuni precum achizițiile intracomunitare. Astfel, cumpărătorii pot să emită autofactura pentru mărfurile achiziționate și avansurile plătite doar pe relații de această natură, în cazul în care aceștia nu se află în posesia facturii emise de furnizor sau prestator.

De asemenea, în relațiile comerciale menționate, autofacturarea este permisă și în situații în care apare necesitatea ajustării bazei de impozitare din punctul de vedere al TVA, precum desființarea totală sau parțială a contractului, cazuri de refuzuri privind cantitatea, calitatea ori prețurile bunurilor livrate etc., așa cum sunt detaliate în articolul 287 din Codul Fiscal.

Autofacturarea nu este permisă în relația cu furnizorii locali

În cazul tranzacțiilor cu furnizorii locali, noua lege interzice în mod specific aplicarea prevederilor articolului 319 din Codul Fiscal, în baza căruia cumpărătorii trebuie să emită autofactură, în vederea ajustării valorii taxei deductibile, în cazul în care furnizorul nu emite factura de corecție.

Astfel, în relația cu furnizorii locali, beneficiarul nu va mai putea emite factura de corecție, în situația în care intervine obligativitatea ajustării TVA, acesta fiind obligat sa aștepte documentul emis de către furnizor.

În aceste condiții, cumpărătorii trebuie să acorde o atenție sporită înregistrărilor contabile, pentru a se asigura că declară și/sau înregistrează în mod corect tranzacțiile și sumele aferente, dar și că reflectă corespunzător sumele rezultate în urma ajustărilor de TVA.

O altă consecință a noii legi constă în faptul că nu vor mai putea fi emise facturi de către beneficiar în numele și în contul furnizorului sau prestatorului, facturile emise în cadrul unui astfel de acord având denumirea de autofactură, element obligatoriu menționat de Codul Fiscal.

Interdicția va genera cu siguranță probleme practice, având în vedere că acest tip de acord este folosit frecvent de comercianții care au în portofoliu un număr mare de furnizori. 

În acest context, companiile partenere în tranzacții cu produse alimentare și agricole trebuie să își analizeze portofoliile și să găsească împreună soluții permise de noile reglementări pe care să le parafeze în baza unor acorduri similare, astfel încât să evite eventualele riscuri de neconformare. 

 

Efectele pe termen mediu și lung ale războiului din Europa asupra evoluției sectoarelor globale: ce sectoare vor rezista?

Economistul
-
0
Efectele pe termen mediu și lung ale războiului din Europa asupra evoluției sectoarelor globale: ce sectoare vor rezista?

Chiar dacă se observă disparități în funcție de poziția companiilor în lanțul de aprovizionare sau locația geografică, cele 13[1] sectoare analizate de Coface vor continua să fie afectate de războiul din Ucraina, direct sau indirect, pe termen mediu și lung. Se așteaptă ca majoritatea sectoarelor să fie afectate de un context al prețurilor ridicate a mărfurilor și de problemele de aprovizionare exacerbate de război. Acesta este cazul prețurilor ridicate ale petrolului, care probabil vor continua să fie alimentate de efectul de propagare al interdicției asupra petrolului rusesc anunțată de comisia UE[2]; precum și al cerealelor (Ucraina, Rusia și Belarus fiind producători majori de cereale). Având în vedere întreruperile în curs de desfășurare a aprovizionării cu semiconductori și efectul de propagare al pandemiei de COVID-19, așa cum este ilustrat de blocarea portului din Shanghai, cu cât războiul durează mai mult, cu atât este mai probabil ca un șoc al cererii să se materializeze, determinând un mediu global mai advers.

Prin urmare, se așteaptă ca sectoarele cele mai afectate să fie cele ciclice și consumatoare de energie, cum ar fi petrochimie[3], transporturi, auto, hârtie, textile-îmbrăcăminte și agroalimentar. Analizele arată că cele mai rezistente sectoare vor fi: media (un segment TIC[4]), un segment de produse chimice de specialitate și produsele farmaceutice.

Tensiunile inflaționiste și șocul energetic vor afecta în mare parte sectoarele ciclice și consumatoare de energie, cu disparități semnificative între regiuni

Toate sectoarele industriale sunt vizate, dar cele mai ciclice și consumatoare de energie, cum ar fi petrochimia, transporturile, hârtia și îmbrăcămintea textilă vor fi printre cele mai afectate. Sunt sectoare tipic ciclice, care au fost influențate în ultimii ani de inovațiile tehnologice, evoluția reglementărilor de mediu și evoluția preferințelor consumatorilor. De exemplu, sectorul hârtiei se confruntă cu provocările digitalizării globale în curs a economiei și a utilizării sociale.

Sectoarele care se aflau în dificultate înainte de criză vor fi, de asemenea, probabil puternic afectate de acest nou șoc pe viitor. La  nivel global, sectoarele textile-îmbrăcăminte și auto sunt deja marcate de acest șoc.

Pe termen lung, rămâne de văzut în ce măsură va fi afectat și sectorul de retail. Acest nou context determinat de război alimentează incertitudini care probabil vor continua să frâneze încrederea consumatorilor. Cu toate acestea, odată cu materializarea unor măsuri de sprijin implementate de unele guverne, în special în economiile avansate, cum ar fi bonurile alimentare pentru cele mai vulnerabile categorii de populație sau subvențiile la prețul energiei din Europa, impactul asupra segmentului de retail ar putea fi relativ redus.

În timp ce sectorul transporturilor este consumator de energie și probabil să fie afectat de prețurile ridicate ale petrolului, Coface anticipează disparități în impactul șocului între diferitele subsectoare[5], deoarece acestea se confruntă cu acest nou șoc având situații financiare diferite. De exemplu, în primul trimestru al anului 2022, profitul transportului maritim a fost de 28% din cifra de afaceri, în timp ce transportul aerian a înregistrat o pierdere de 11% din cifra de afaceri.

În plus, pentru majoritatea sectoarelor, vor exista diferențe mari în ceea ce privește impactul și o divizare între pozițiile industriilor/companiilor în lanțul de aprovizionare, în funcție de situația în care acestea se află în amonte sau în aval. Dinamica geografică, de compoziție și operațională din cadrul aceluiași sector are, de asemenea, un rol major în ceea ce privește impactul războiului.

Sectorul agroalimentar global este, de asemenea, probabil să rămână unul dintre cele mai afectate, cu riscuri socio-politice

Având în vedere dimensiunea vitală a sectorului agroalimentar, consecințele provocărilor cu care se confruntă din cauza prețurilor ridicate la alimente și inputuri (în special îngrășăminte) sunt critice, deoarece ar putea amenința siguranța alimentară la nivel mondial, precum și stabilitatea politică. Prețurile ridicate ale energiei contribuie la creșterea costurilor de intrare pentru culturile agricole, scăzând astfel randamentul pentru fermieri, în timp ce sectorul agroalimentar este deja vulnerabil la mai mulți factori structurali precum riscurile biologice și evoluția condițiilor climatice, concretizate de exemplu printr-un episod de căldură puternic de la începutul anului în diferite părți ale lumii care provoacă secete (Cornul Africii, India etc..) și incendii de amploare (cum ar fi în New Mexico în SUA).

Vor urma transformări semnificative în sectoarele de activitate și obiceiurile de consum

Pe termen lung, urmează o adaptare treptată a obiceiurilor consumatorilor și ale companiilor (economii de energie, trecerea de la făina de grâu la cele alternative), precum și o schimbare în organizarea lanțului de aprovizionare. Acesta din urmă va avea cu siguranță un impact asupra lanțurilor globale de aprovizionare. De exemplu, rutele cruciale de transport feroviar de marfă între Europa și China se dezvoltă acum în afara Rusiei, prin coridorul din mijloc. La fel ca impactul crizei COVID-19 asupra tendințelor sectoarelor globale, acest nou șoc este probabil să acționeze ca un catalizator pentru transformări semnificative atât în organizarea lanțului de aprovizionare, cât și în obiceiurile consumatorilor.

Anumite sectoare vor rezista

Sectoarele anticiclice extrem de inovatoare, care implică cercetare și dezvoltare, vor rămâne din nou cele mai rezistente la șoc.

În timp ce criza de sănătate legată de COVID-19 s-a atenuat oarecum în multe părți ale lumii, cu siguranță nu s-a încheiat. Prin urmare, sectorul farmaceutic ar trebui să înregistreze în continuare performanțe financiare solide și dinamice.

Dintre diferitele segmente TIC, Coface se așteaptă ca media să reziste cel mai bine, deoarece investițiile și nevoia de echipamente necesare pentru a utiliza aceste servicii au precedat criza, astfel încât utilizatorii să nu fie afectați de întreruperile lanțului de aprovizionare. Mai mult, aceste servicii rămân necesare și pot fi utilizate de la distanță. Astfel, nu există constrângeri de natură fizică și geografică, cum este în cazul transportului de marfă, de exemplu.

Se așteaptă ca subsegmentul de produse chimice de specialitate, în special companiile de pe piețele de frumusețe, parfumuri sau arome, să fie mai rezistent în comparație cu alte industrii din acest sector, cum ar fi vopsele și coloranți, care sunt clienți ai sectorului auto deja afectat de criza actuală.

Aceste 3 industrii (media, produse chimice de specialitate și produse farmaceutice) au în comun o combinație de diverși factori: sunt sectoare anticiclice, iar produsele și pozițiile dominante pe piață sunt concentrate în anumite părți ale lumii. În plus, acestea derulează activități industriale de înaltă tehnologie și inovatoare, și sunt relativ închise în ceea ce privește accesul noilor actori.

[1]Metodologia de evaluare a riscurilor sectoriale Coface include 13 sectoare: agroalimentar, auto, chimie, construcții, energie, tehnologia informație își comunicațiilor, metale, hârtie, farmaceutice, comerț cu amănuntul, textile-îmbrăcăminte, transport, lemn.

[2] Ca parte a unei noi runde de sancțiuni împotriva Rusiei. Această interdicție este planificată să fie implementată treptat spre sfârșitul anului

[3]În metodologia Coface de evaluare a riscurilor sectoriale, sectorul chimiei cuprinde 3 subsegmente: petrochimie, chimicale de specialitate și îngrășăminte.

[4]Metodologia Coface de evaluare a riscurilor sectoriale pentru sectorul Tehnologiilor Informației și Comunicațiilor (TIC) încorporează mai multe segmente: telecomunicații, electronică, segment media și computere, software și echipamente IT.

[5]Conform metodologiei Coface, transportul include transportul feroviar, maritim, rutier și aerian.

ETF-ul Grayscale’s Future of Finance vine în Europa

Simon Peters
-
0
ETF-ul Grayscale’s Future of Finance vine în Europa

 

Investitorii europeni pot obține acum expunere la companiile cripto prin intermediul Grayscale’s Future of Finance ETF, care este disponibil în prezent la Bursa de Valori din Londra, Borsa Italiana și Deutsche Börse Xetra.

Disponibil anterior doar pentru investitorii din SUA, fondul se bazează pe indexul Bloomberg Grayscale Future of Finance, care urmărește o selecție de companii de servicii financiare „proiectate să fie lideri ai economiei digitale emergente”.

Deși prețul fondului a scăzut de la înființare, se poate spune că mulți dintre investitorii săi se concentrează asupra valorii pe termen lung a industriei. Prin urmare, investitorii europeni ar putea foarte bine să decidă să își asume o anumită expunere cât mai pot la aceste prețuri mai mici. 

Locuințele noi devin din ce în ce mai puțin accesibile pentru români. Cluj-Napoca se menține pe primul loc în topul prețurilor la imobiliare

Economistul
-
0
Locuințele noi devin din ce în ce mai puțin accesibile pentru români. Cluj-Napoca se menține pe primul loc în topul prețurilor la imobiliare

 

Tot mai puţini români îşi permit să-şi cumpere o locuinţă nouă, având în vedere că prețurile continuă să crească într-un ritm sensibil mai accelerat decât cel al salariilor, pe fondul scumpirii materialelor de construcții și a condițiilor economice prezente, care favorizează percepția că piața imobiliară oferă un refugiu în fața inflației.

Conform consultanților Colliers, Cluj-Napoca rămâne cel mai scump oraș din țară unde achiziționarea unui apartament nou standard costă echivalentul unui salariu mediu încasat pe 12,5 ani de muncă. Un bucureștean are nevoie de salariile pe 8,4 ani pentru o astfel de achiziție, timișorenii trebuie să lucreze 8,1 ani pentru o locuință nouă, iar ieșenii au cel mai redus nivel dintre marile orașe, de 7,7 ani.

În București, Timișoara și Iași, cele mai accesibile prețuri pentru locuințe noi au fost la final de 2020 – început de 2021, după care evoluția a intrat pe o puternică pantă ascendentă, potrivit datelor Colliers. Cluj-Napoca a cunoscut însă o evoluție aparte, locuințele noi fiind din ce în ce mai inaccesibile pe parcursul ultimilor 8 ani. Concret, la începutul lui 2014, Cluj-Napoca avea cele mai accesibile locuințe dintre marile orașe, cumpărătorul mediu având nevoie de 9,2 ani de salarii pentru achiziția unei locuințe noi, pe când Bucureștiul și Timișoara aveau nevoie de 10,4 și respectiv 10,7 ani de salarii, iar în Iași era necesară o perioadă de 11,4 pentru acoperirea sumei plătite pentru o astfel de achiziție.

Gabriel Blăniță

„Atunci când căutăm o locuință nouă, pornim întotdeauna de la locuința pe care ne-o dorim și ajungem la locuința pe care ne-o permitem. Intersecția acestor două mulțimi este însă din ce în ce mai redusă, și ne așteptăm să se reducă în continuare. Dacă indicele inflației a ajuns la 13,8% și va rămâne la valori de două cifre pentru încă cel puțin 12 luni, prețurile materialelor de construcții au cunoscut o creștere mult mai accelerată. Astfel, prețul locuințelor noi, care înglobează aceste evoluții, va crește și mai mult”, explică Gabriel Blăniță, Associate Director Valuation & Advisory Services la Colliers România.

Calculele nu sunt menite să arate efectiv în cât timp ar putea o persoană să cumpere un apartament, subliniază consultanții Colliers, ci să arate mai degrabă dacă există o discrepanță între puterea de cumpărare și prețuri. Astfel, un indice de accesibilitate de 8 ani sau mai mare poate fi un factor de îngrijorare în decizia de cumpărare, punctează ei, în special dacă există și alte angajamente financiare (leasing, credit nevoi personale, etc.) sau dacă nu există alte surse alternative de venit în afara salariului.

Pentru comparație, în 2008 indicele de accesibilitate în București era de 25 de ani, iar cel mai mult au avut de suferit cumpărătorii care s-au împrumutat la limita posibilităților, pentru a cumpăra o locuință pe o piață supraîncălzită, la un cost al finanțării în creștere, într-o valută care a cunoscut o apreciere semnificativă față de leu. Chiar dacă în clipa de față indicatorii fundamentali nu sugerează că ne-am afla într-o bula imobiliară, cu toate că orașul Cluj-Napoca dă semne de supraîncăzire, există riscul să ne îndreptăm într-acolo pe termen mediu, punctează consultanții Colliers. În contextul în care vedem o volatilitate tot mai ridicată a factorilor de influență a prețurilor, există riscul unor evoluții accelerate ale inaccesibilității locuințelor, iar toate aceste dezechilibre se vor corecta mai devreme sau mai târziu. 

„Deși nu vedem același cumul de factori precum cei din 2007-2008 și în 2022, este important îndemnul la responsabilitate pentru a nu repeta greșelile trecutului. În momente marcate de incertitudini legate de inflație, costul finanțării, război sau situația economică, este important de păstrat o marjă rezonabilă de manevră. Pe de altă parte, în condițiile în care locuința pe care ne-o dorim este din ce în ce mai greu de cumpărat, vedem un interes în creștere pentru chirii. În prezent, randamentul la închiriere pentru un apartament în zona centrală a marilor orașe este de circa 5%, pe când dobânda unui credit imobiliar depășește acest nivel. Când diferența dintre chirie și rată va ajunge semnificativ în favoarea chiriei, vom vedea și mai multe dezvoltări rezidențiale destinate exclusiv închirierii”, conchide Gabriel Blăniță.

În total, anul trecut au fost livrate 71,420 locuințe la nivel național, în creștere cu 5% față de anul precedent. Cum suprafața totală autorizată de către dezvoltatori în 2021 a crescut cu peste 15% față de 2020, la peste 12 milioane de metri pătrați, sectorul rezidențial se îndreaptă spre noi maxime de livrare anul acesta. De asemenea, indiciile recente din zona cererii sugerează că nu ar trebui să fie probleme ca aceste suprafețe să fie absorbite, creșterile salariale din sectorul privat revenind în zona de doua cifre (chiar dacă s-au situat ușor sub rata inflației de 13,8% din luna aprilie). 

Totodată, volumul de credite ipotecare nou acordate a fost cu 30% mai mare în primul trimestru și a atins noi maxime istorice. În direcția contrară acționează creșterile de dobândă ale băncii centrale, care sunt departe de a se fi încheiat, și o posibilă slăbire a pieței muncii în viitor. Un alt semn de îngrijorare este decalajul transmisiei dobânzii de politică monetară prin IRCC, folosit la acordarea de credite noi și aflat în prezent la un nivel de 1,86%, pe când indicele ROBOR la care sunt legate majoritatea creditelor este 4,68%. Acest decalaj îi expune pe noii debitori la un risc de dobândă semnificativ, care se va materializa în trimestrele următoare. 

 

Piețele imobiliare, echilibristică între creșterea prețurilor de construcție și reticența consumatorilor

Bogdan Maioreanu
-
0
Piețele imobiliare, echilibristică între creșterea prețurilor de construcție și reticența consumatorilor

Piețele imobiliare încep să resimtă măsurile antiinflaționiste, aflate sub presiunea efectelor conflictului din Ucraina și a îngrijorărilor legate de inflație și o posibilă recesiune. În timp ce prețurile materialelor de construcții cresc, dezvoltatorii observă, de asemenea, o schimbare în ceea ce privește cheltuielile de consum, deoarece ratele mai mari ale dobânzilor cresc costurile de împrumut ale cumpărătorilor, ceea ce ar putea afecta apetitul acestora pentru investiții. 

Piața imobiliară europeană este în continuare prognozată să crească în acest an. Un studiu realizat de BNP Paribas vede anul 2022 ca fiind ultimul an cu randamente de două cifre pe piața imobiliară, inclusiv în sectorul imobiliar comercial și rezidențial. Cu toate acestea, datele recente ale Eurostat arată că pe piața imobiliară se întrevăd probleme la orizont. Comparând trimestrul al patrulea din 2021 cu 2010, prețurile locuințelor au crescut față de chirii în 19 state membre ale UE. Prețurile locuințelor au crescut în 24 de state membre ale UE și au scăzut în trei. Față de 2010, cele mai mari creșteri au fost înregistrate în Estonia 156%, Ungaria 128% și Luxemburg 128%. Scăderi au fost înregistrate în Grecia -23%, Italia -19% și Cipru -9%. În România prețurile locuințelor au crescut cu 15% față de 2010, în timp ce chiriile au crescut cu 22%. România este una dintre cele 8 țări din UE în care chiriile cresc mai mult decât prețurile locuințelor. Campioana este Estonia, unde din 2010 chiria a crescut cu 171,39%, în timp ce prețurile locuințelor au crescut cu 156%. Italia este un alt exemplu, unde casele au pierdut 12% din valoare, dar chiriile au crescut cu aproape 7%, toate acestea în condițiile în care salariile au crescut mai puțin decât prețurile imobilelor. 

Ultimele date arată că în România, în luna martie, volumul lucrărilor din domeniul  construcțiilor a crescut de la an la an cu 21% pentru clădirile rezidențiale și cu 16% pentru clădirile nerezidențiale – inclusiv clădirile de birouri și comerciale. 

Potrivit unui studiu Deloitte, pentru a cumpăra o proprietate de 70 mp, o persoană din România ar trebui să economisească 7 ani salariul mediu anual. Acest lucru este similar pentru Polonia, Marea Britanie, Italia, Germania și Olanda, cu o medie între 6 și 8 ani. Cele mai scumpe piețe imobiliare folosind această metodă de calcul sunt Serbia, Cehia, Slovacia și Austria, care au o medie între 15 și 10 ani. Cele mai puțin costisitoare sunt Norvegia, Bulgaria, Portugalia și Belgia, cu mai puțin de 5 ani.  

Creșterea ratelor dobânzilor și schimbarea alocării cheltuielilor de consum determinată de inflație ar putea crea o modificare a cererii de locuințe noi și pot determina preferința pentru închiriere în locul achiziției. Constructorii resimt deja creșterea prețurilor la materialele de construcție, influențate de conflictul din Ucraina și de problemele legate de lanțurile de aprovizionare. Acest lucru duce la creșterea costurilor de construcție și, într-un mediu cu inflație ridicată, s-ar putea dovedi dificil să le transfere către clienți fără a afecta cererea. De asemenea, există un alt factor care ar putea restricționa cererea. În România, ROBOR la 3 luni a ajuns la 5,71%, arătând o creștere de 0,5% în mai puțin de două săptămâni. În condițiile în care Banca Națională a României a anunțat continuarea creșterii ratei de referință, creditele ipotecare devin din ce în ce mai scumpe. Potrivit raportului Deloitte, România a avut cea mai mare rată a dobânzii creditelor ipotecare dintre toate țările UE. 

De obicei, piața imobiliară din SUA acționează ca un semnal, evoluția pieței americane ajungând mai devreme sau mai târziu și în Europa. Ultimele date din Statele Unite arată o scădere semnificativă a vânzărilor de locuințe existente până la nivelul din iunie 2020 – trei luni consecutive de scădere. Vânzările au scăzut cu 2,4% față de luna precedentă și cu 5,9% față de anul precedent. Asociația Națională a Agenților Imobiliari din Statele Unite (NAR) consideră că această scădere este rezultatul prețurilor ridicate ale locuințelor combinate cu creșterea ratelor creditelor ipotecare. Aceștia estimează că un declin în sectorul imobiliar este iminent și că piața va reveni la nivelurile de dinainte de pandemie, după creșterea din ultimii doi ani.

Piața imobiliară din SUA a avut o problemă cu stocul de case nevândute, care era foarte mic, dar această situație se redresează. Stocul de case nevândute se situează la 2,2 luni în condițiile actuale de vânzare, în creștere de la 1,9 luni în martie, dar în scădere de la 2,3 luni în aprilie 2021. Este o piață neobișnuită în care vânzările sunt în scădere, dar casele listate încă se vând rapid, unii cumpărători optând pentru ipoteci fixe pe 5 ani pentru a se proteja de creșterile de dobândă, în timp ce 26% din toate tranzacțiile din aprilie au fost făcute în numerar. O altă tendință care favorizează vânzările rapide este concurența pe care o fac investitorii instituționali persoanelor fizice. În ultima vreme, investitorii instituționali reprezintă între 28% din cumpărători în Texas, 19% în Georgia și 16% în Utah, Missouri, Carolina de Nord, Ohio și Florida. 

Doar 25% dintre investitorii români favorizează investițiile imobiliare, mai puțin decât investițiile în acțiuni și cripto, conform sondajului eToro Retail Investor Beat. Întrebați cum văd piața imobiliară locală în acest an, 39% o văd cu performanțe mai slabe, 28% cu performanțe mai bune și 31% o văd neschimbată. 

O săptămâna cu prețuri fluctuante pentru criptoactive

Simon Peters
-
0
O săptămâna cu prețuri fluctuante pentru criptoactive

 

Criptoactivele au fost din nou martorele unei noi perioade de șapte zile cu cu fluctuații de preț care au afectat toate activele, deși au înregistrat o volatilitate mai mică decât săptămâna trecută. 

Bitcoin a oscilat între 28.000 și 31.000 de dolari pe parcursul săptămânii trecute, dar acum a revenit la nivelul de 30.150 de dolari, unde a încheiat săptămâna precedentă. Eter a rămas relativ stabil, tranzacționându-se în prezent în jurul valorii de 2.000 de dolari, cu aproximativ 100 de dolari mai puțin față de cât era săptămâna trecută, la acest moment.

Cu toate acestea, cele mai multe știri au continuat să fie legate de consecințele decuplăriii monedei terraUSD de la echivalentul său fiat și de pierderea ulterioară a valorii monedei sale pereche, Luna.

În timp ce piața se confruntă cu prima sa „agitație” continuă din ultimii aproape doi ani (în oglindă cu S&P 500 în teritoriu de piață bear), este corect să ne așteptăm că vor urma perioade de testare pentru multe active. Rolul burselor va fi mai important ca oricând pentru a-i ajuta pe investitorii în devenire să reducă riscurile, oferindu-le acces la acele proiecte cu cele mai solide cazuri de utilizare, în condițiile în care creșterea costului vieții începe să afecteze cu adevărat veniturile disponibile. 

Cu toate acestea, vestea bună este că precedentele piețe bear au condus la inovare, astfel încât, deși titlurile din presă sugerează că este vorba de o situație sumbră, aceasta ar putea stimula dezvoltarea sectorului.

Pierderile BTC ale El Salvador egale cu următoarea plată a obligațiunilor țării

Reducerea prețului Bitcoin a afectat rezervele El Salvadorului, pierderile fiind echivalente cu următoarea plată preconizată a națiunii către deținătorii de obligațiuni. 

De când a devenit primul guvern din lume care a făcut din Bitcoin mijloc legal de plată, în septembrie anul trecut, președintele Nayib Bukele a investit aproximativ 105 milioane de dolari în cumpărarea de BTC. Din nefericire, prețul criptoactivului a scăzut cu 45% de la prima achiziție, reducând valoarea deținerii cu 66 de milioane de dolari. 

Acest lucru a dus la pierderi de aproximativ 40 de milioane de dolari, potrivit Bloomberg, ceea ce reprezintă puțin mai mult decât următoarea plată a țării pentru datoria externă, de 38,25 milioane de dolari, care va trebui plătită în iunie.

Cu toate acestea, volatilitatea prețului nu pare să descurajeze prea mult guvernele. Trezoreria britanică a anunțat luna trecută planuri pentru ca stablecoins să fie recunoscute ca o formă de plată valabilă – totul face parte din planurile sale mai ample de a face din Marea Britanie un centru global pentru tehnologia și investițiile în cripto. Așadar, deși ar putea fi multe de învățat din experimentul din El Salvador, nu înseamnă că acesta reprezintă sfârșitul interesului statelor pentru criptoactive și pentru utilizarea lor tot mai mult în efectuarea plăților obișnuite.

Studiu Reveal Marketing Research: Teama de inflație îi determină pe români să consume mai puțin

Economistul
-
0
Studiu Reveal Marketing Research: Teama de inflație îi determină pe români să consume mai puțin

• În luna aprilie, rata inflației a atins un nivel record de 13,8%, depășind prognoza de inflație proiectată de BNR pentru anul 2022.
• Într-un context marcat de lipsă de predictibilitate, 58% dintre români consideră că reducerea consumului este cea mai la îndemână soluție pentru a combate dificultățile financiare generate de inflație.
• Atitudinea ostilă față de instituțiile statului capătă noi valențe, guvernul fiind perceput de 67% dintre români ca responsabil pentru nivelul inflației din România.

Prognoza pentru rata inflației din România a ajuns la 12.5% pentru finalul anului 2022, în urma ultimelor proiecții ale Băncii Naționale Române. Cu toate acestea, în luna aprilie, rata inflației a atins un nivel record de 13,8% pe teritoriul țării noastre.


Reveal Marketing Research a realizat un studiu reprezentativ la nivel național în rândul locuitorilor din mediului urban, pentru a afla ce impact a avut creșterea inflației pentru români.

Conform celui mai recent studiu Reveal Marketing Research, aproape jumătate dintre români se consideră informați cu privire la fenomenul inflației.

42% dintre românii din mediul urban declară că sunt informați sau foarte informați cu privire la fenomenul inflației. Categoriile de persoane care se consideră mai puțin informate despre acest subiect sunt femeile (35%), persoanele sub 35 de ani (34%) și cele cu venituri mici (35%). Mai mult, 72% dintre respondenți consideră că nivelul inflației din România este mai mare decât cel din alte țări, într-o mai mare măsură persoanele peste 45 de ani (88%) și cele cu venituri ridicate (80%).

Alimentele, combustibilul și utilitățile sunt categoriile de produse cele mai afectate de inflație.

Creșterile mari ale cheltuielilor necesare satisfacerii nevoilor de bază sunt cele mai resimțite consecințe ale inflației. Astfel, românii intervievați declară că cele mai afectate de scumpiri categorii de produse sunt alimentele (77%), combustibilul (77%) și utilitățile (electricitate, gaz etc.) (70%). Acestea se află la o distanță semnificativă de valoarea față de următoarea categorie de produse măsurate, materialele de construcții, care a înregistrat un scor de 17%.

Reducerea consumului este considerată a fi cea mai potrivită soluție pentru a face față provocărilor financiare cauzate de inflație.

6 din 10 respondenți consideră că reducerea consumului ar putea rezolva problema inflației, în măsuri semnificativ mai mari bărbații (63%), persoanele peste 55 de ani (71%), dar și cele cu venituri ridicate (65%).
O altă potențială soluție pentru combaterea efectelor inflației este cererea unei măriri de salariu, 42% dintre românii din mediul urban preferând și această opțiune.
Tinerii între 18-24 de ani sunt cei mai puțin dispuși să își schimbe stilul de viață și să își modifice obiceiurile de consum (53%), aceștia preferând în mai mare măsură cererea unei măriri de salariu (58%).
Mai mult decât atât, un sfert dintre români iau în considerare și emigrarea pentru a face față provocărilor economice aduse de inflație, alternativă menționată în mai mare măsură de persoanele cu venituri mici.

Guvernul și situațiile de conflict/ război, principalii responsabili pentru nivelul crescut al inflației.

Nemulțumirea și neîncrederea în instituțiile statului iau amploare și îi determină pe 67% dintre respondenți să considere guvernul ca fiind responsabil pentru nivelul inflației din România. Această atitudine ostilă este vizibilă într-o măsură semnificativ mai mare în cazul persoanelor de peste 45 de ani (77%).
Situațiile de conflict sau război sunt considerate, de asemenea, cauze ale nivelului inflației (60%), semnalate într-o măsură mai mare de persoanele cu venituri ridicate (70%).
Următoarele 2 poziții sunt ocupate de pandemie (42%) și de marile corporații (31%), acestea fiind menționate în mai mare măsură de către tinerii între 18 și 24 de ani.

Lansarea programelor IMM PROD și GARANT CONSTRUCT

Economistul
-
0
Lansarea programelor IMM PROD și GARANT CONSTRUCT

Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii anunță operaționalizarea celor mai noi programe guvernamentale: IMM PROD și GARANT CONSTRUCT. 

Aplicațiile se primesc în platforma www.imminvest.ro, începând cu data de 25.05.2022. 

Programul IMM PROD este destinat întreprinderilor mici și mijlocii, inclusiv startup-uri, din zona urbană pentru accesarea de credite pentru producţie și pentru creşterea capacităţii de producţie, reconversia de la intermediere la producţie, precum și pentru digitalizarea activităţii și îmbunătăţirea standardelor de mediu. 

Garanţiile FNGCIMM pot acoperi până la 90% din valoarea finanţării de maxim 5.000.000 lei/ beneficiar pentru creditele destinate capitalului de lucru și până la 10.000.000 lei, în cazul creditelor de investiţii. Prin program, se acordă garanţii de stat ce pot acoperi până la 90% din valoarea finanţării de maxim 5.000.000 lei/ beneficiar pentru creditele destinate capitalului de lucru și până la 10.000.000 lei, pentru creditele de investiţii. 

Costurile de finanțare vor fi acoperite din schema de ajutor de stat atașată programului, astfel va fi subvenționată plata dobânzii pe o perioadă de 24 luni de la data acordării creditului, valoarea comisioanelor de risc și de administrare. Pentru creditele de investiții, se acordă și un grant de 10% aplicat la valoarea finanţării garantate.

Băncile participante în program sunt: Alpha Bank România, Banca Română de Credite și Investiții, Banca Românească, Banca Transilvania, BCR – Banca Comercială Română, BRD – Groupe Societe Generale, CEC Bank, Credit Agricole Bank România, Credit Europe Bank, Eximbank, First Bank, Garanti Bank, ING Bank N.V. Amsterdam, Libra Internet Bank, OTP România, Patria Bank, Procredit Bank, Raiffeisen Bank, Techventures Bank, Unicredit Bank, Vista Bank România.

Programul GARANT CONSTRUCT are o componentă de sprijin pentru antreprenorii din domeniul construcțiilor și o componentă dedicată proiectelor de investiții pentru care solicită finanțare unitățile administrativ teritoriale. Prin program se urmărește îmbunătățirea eficienței energetice, susținerea investițiilor în domeniul energiei verzi și alinierea la obiectivele de mediu. Programul permite achiziționarea de echipamente, softuri și utilaje, construcția, achiziția, amenajarea de hale, finanțarea capitalului de lucru sau plata salariilor. Facilitățile oferite prin schema de ajutor de stat atașată acestui program, constau în ajutor nerambursabil de până la 10% din valoarea finanțârii garantate și garanții de stat de până la 90% din creditele acordate, pentru care se acoperă integral de către stat, comisionul de risc, a comisionului de administrare pe toată perioada de valabilitate a garanției, iar subvenționarea dobânzii se va realiza conform procedurilor de implementare.

Băncile la care IMM-urile din sectorul construcţiilor pot apela pentru finanțare sunt:Alpha Bank România, Banca Comercială Intesa Sanpaolo România, Banca Transilvania, Banca Românească, BCR – Banca Comercială Română, BRD – Groupe Societe Generale, CEC Bank, Credit Agricole Bank România, Eximbank, First Bank, Garanti Bank, ING Bank, Libra Internet Bank, OTP Bank România, Patria Bank, Procredit Bank, Raiffeisen Bank, Techventures Bank, Unicredit Bank, Vista Bank România, Banca Română de Credite si Investiții. (BRCI).

Unitățile Administrativ Teritoriale pot apela la Alpha Bank România, Banca Românească, Banca Transilvania, BCR – Banca Comercială Română, BRD – Groupe Societe Generale, CEC Bank, EximBank, Garanti Bank, Libra Internet Bank, OTP BANK România, Raiffeisen Bank,
Techventures Bank, Unicredit Bank. 

Pentru înscriere, beneficiarii eligibili vor intra în aplicația www.imminvest.ro, vor selecta secțiunea dedicată IMMPROD sau GARANTCONSTRUCT și vor urma câțiva pași simpli pentru a încărca documentele solicitate. 

Studiu Deloitte: jumătate dintre români vor să-și cumpere mașini electrice pentru a reduce costul cu alimentarea și a proteja mediul. Infrastructura de încărcare rămâne principalul motiv de reticență

Economistul
-
0
Studiu Deloitte: jumătate dintre români vor să-și cumpere mașini electrice pentru a reduce costul cu alimentarea și a proteja mediul. Infrastructura de încărcare rămâne principalul motiv de reticență

 

Mașinile hibride și electrice sunt preferate de aproape jumătate dintre consumatorii români (46%), care spun că ar alege o astfel de motorizare pentru viitoarea mașină, reiese din studiul Deloitte 2022 Global Automotive Consumer Study, realizat în 25 de țări din întreaga lume, inclusiv România. Dintre aceștia, cei mai mulți (63%) ar face o astfel de achiziție datorită costului cu alimentarea, care rămâne încă scăzut față de motorizarea pe benzină sau motorină, 49% sunt motivați de protecția mediului, 47% de sănătatea personală, iar 40% sunt atrași de stimulentele acordate de stat.

Dintre țările europene analizate în studiu, în cinci se remarcă faptul că numărul consumatorilor care intenționează să își cumpere o mașină pe combustie internă a scăzut sub 50%. Este vorba de cele mai mari piețe din regiune, respectiv Germania (49%), Franța (48%), Marea Britanie (47%), Spania (35%) și Italia (31%). În România, procentul celor care rămân fideli unei mașini pe motorină sau benzină este de 50%. 

Dintre participanții din România care preferă o mașină electrică, cei mai mulți ar opta pentru un model hibrid, în timp ce interesul pentru mașinile pe baterie rămâne încă redus, doar 7% din totalul respondenților români având o astfel de opțiune. 

Ciprian Gavriliu, Partener Servicii Fiscale, Deloitte România, Lider al serviciilor de consultanță pentru sectorul auto. 

„Tendința de trecere către mașini mai puțin poluante este evidentă în Europa, chiar dacă remarcăm țări în care motorizarea clasică rămâne preferată – Cehia (74%), Austria (58%) sau Polonia (57%). În primul trimestru din 2022, cota de piață a autovehiculelor electrice hibride a crescut la 25,1% din vânzările din Uniunea Europeană, de la 21% în aceeași perioadă din 2021, potrivit Asociației Europene a Producătorilor de Automobile. Și în România, vânzările de mașini electrice hibride au crescut cu 45% în perioada analizată, iar în cazul celor pe baterie avansul a fost de peste 400%. Evoluția este remarcabilă, chiar dacă baza de raportare este scăzută. Schimbarea de mentalitate se explică atât prin creșterea gradului de conștientizare a populației cu privire la impactul utilizării mașinii personale asupra mediului, cât și prin politica autorităților europene în această direcție. Pe de altă parte, timpul de așteptare pentru o mașină nouă este din ce în ce mai mare, din cauza problemelor apărute în ultimii doi ani pe lanțurile de aprovizionare, motiv pentru care înmatriculările de mașini rulate, mult mai poluante, au crescut în România, în 2021, cu 3,7% (aproximativ 400.000 de mașini), iar pentru cele noi au scăzut cu 4% comparativ cu anul anterior (121.000 de mașini), conform datelor publicate de autorități. Tendința s-a inversat în primele luni din 2022, dar situația rămâne îngrijorătoare”, a declarat Ciprian Gavriliu, Partener Servicii Fiscale, Deloitte România, Lider al serviciilor de consultanță pentru sectorul auto. 

Dintre românii care intenționează să își cumpere o mașină electrică, 54% spun că și-ar menține preferința chiar dacă prețul energiei ar fi similar cu cel al combustibililor clasici, însă 38% și-ar schimba planurile în acest caz, iar 8% nu sunt siguri ce decizie ar lua.

Sorin Elisei, Director, Deloitte România, Lider al practicilor de sustenabilitate și energie

„Tensiunile din piața energiei, care au generat creșteri semnificative de prețuri, ridică semne de întrebare inclusiv în rândul consumatorilor care analizează cumpărarea unei mașini electrice, pentru care costul cu alimentarea reprezintă un avantaj în această direcție. După cum reiese din studiu, prețul combustibilului și protecția mediului reprezintă principalele argumente pentru achiziția unei mașini electrice atât în România, cât și în celelalte state europene. Din aceste considerente, sunt necesare măsuri suplimentare pentru reglarea pieței energiei, dar și pentru îmbunătățirea infrastructurii de încărcare a mașinilor electrice, atât în România, cât și celelalte state ale Uniunii Europene”, a declarat Sorin Elisei, Director, Deloitte România, Lider al practicilor de sustenabilitate și energie.

Motivele pentru care consumatorii români rămân reticenți cu privire la mașinile electrice sunt legate de infrastructura publică de încărcare, încă precară (23%), autonomia limitată (16%) și prețul ridicat (15%). În celelalte țări europene analizate, autonomia limitată reprezintă principalul motiv de reticență – Franța (25%), Germania (24%), Italia (22%), Polonia (22%), Austria (21%), Belgia (21%), Spania (21%), Marea Britanie (21%). Consumatorii europeni care încă preferă motoarele clasice așteaptă ca autonomia motoarelor electrice să crească pentru a își schimba opțiunea. Britanicii sunt cei mai exigenți, așteptând ca autonomia să ajungă la 700 de kilometri. 

Cei mai mulți români plănuiesc să își încarce mașina electrică acasă (49%), dar aproape la fel de mulți (45%) spun că vor să apeleze la stațiile publice de încărcare. În alte țări europene, procentul celor care vor să își alimenteze mașina electrică acasă crește la 81% în Marea Britanie, 71% în Austria sau 70% în Germania. 

Studiul Deloitte Global Automotive Consumer Study 2022 a fost efectuat în rândul a peste 26.000 de consumatori din 25 de țări din întreaga lume, dintre care peste 11.000 din zece state europene, respectiv Austria, Belgia, Cehia, Franța, Germania, Italia, Polonia, România, Spania și Marea Britanie. 

Merită să ne întoarcem la impozitul progresiv? Pro și contra

Economistul
-
0
Merită să ne întoarcem la impozitul progresiv? Pro și contra

_________________

Daniel Anghel,
Partener și Lider al Departamentului
de Consultanță Fiscală și Juridică PwC România

 

Revenirea la impozitul progresiv este o temă care reapare periodic în dezbaterea publică, însă mediul de afaceri și contribuabilii persoane fizice nu par convinși că această schimbare este necesară și benefică. Din toate sondajele realizate pe acest subiect, reiese că marea majoritate susține în continuare cota unică. Motivul principal ține atât de teama că va crește inevitabil povara fiscală, cât și de faptul că practic va fi mult mai greoi și mai complicat de administrat.  Există o listă lungă de argumente pro și contra, însă cele mai multe vin din zona teoretică, fără referire la ce se întâmplă în realitate cu taxarea și administrarea fiscală. Voi face referire la cele mai frecvente dintre ele și le voi comenta în oglindă (atât pro, cât și contra) pe scurt:

Cota unică este învechită, spun susținătorii sistemul de impozitare progresivă care cred că renunțarea la aceasta ar reprezenta un pas spre modernizarea sistemului nostru fiscal și o dovadă că economia noastră este una dezvoltată. Ei cred că în urmă cu 20 de ani cota unică era potrivită cu stadiul României de dezvoltare de atunci, dar între timp a devenit o frână pentru redistribuirea bunăstării pe care am reușit să o generăm în ultimii 15 ani. Sunt de acord că economia României nu se mai compară cu cea de acum 15-20 de ani, că există mult mai multă avuție, fapt măsurat prin creșterea semnificativă a PIB. Însă, administrarea fiscală a evoluat la fel de rapid? Am reușit să o modernizăm cu sisteme IT la zi, cu resurse umane bine antrenate?  Din păcate, progrese s-au văzut doar în ultimii câțiva ani, iar capacitatea de colectare a taxelor și impozitelor existente acum în Codul fiscal nu a crescut semnificativ. Continuăm să avem cea mai slabă colectare a TVA din UE, conform Comisiei Europene, și cele mai mici venituri fiscale, în afara de Irlanda, care e un caz aparte, având un regim fiscal extrem de lejer, practicat pentru atragerea investitorilor. Să nu uităm că unul dintre motivele adoptării cotei unice a fost tocmai dificultatea de a administra cote progresive, care presupun o serie de deduceri fiscale, în funcție de situația personală a fiecărui contribuabil persoană fizică. Se consumau resurse umane și materiale ineficient, fapt care a dus la găsirea unei soluții foarte simple. Este acum ANAF gata să preia administrarea a câtorva milioane de declarații fiscale? Fostul președinte al instituției declara la finalul lunii februarie că nu. E improbabil ca în două luni situația să se fi schimbat radical.

În UE mai au cotă unică doar câteva state

Este adevărat că România, Bulgaria, Estonia au cotă unică dintre statele membre, însă marea majoritate, în special cele din vestul Europei, nici nu au avut vreodată. Acest regim fiscal a fost implementat de țările din zona central – est europeană în perioada de tranziție la economia de piață pentru că erau mai simplu și mai ieftin de administrat. În același timp au fost folosite ca un stimul pentru atragerea investițiilor străine, contribuind la un cost mai mic al forței de muncă. Să ne amintim că România, ca de altfel și alte state est-europene, nu aveau mari avantaje pentru investitori, după zeci de ani de economie închisă, care rămăsese mult în urmă la toate capitolele – de la tehnologie și management, la acces la alte piețe. Prin urmare, forța de muncă bine calificată și ieftină a fost un motiv pentru investiții. Între timp forța de muncă nu mai este ieftină și nici nu prea se mai găsește ușor. Deci din acest punct de vedere, cota unică și-a făcut treaba și poate nu mai este necesară. În mod cert au fost și alți factori care au sprijinit aducerea investițiilor, dar nu fac obiectul discuției acesteia. Între timp, putem și trebuie să oferim alte motive investitorilor de a veni în România. Însă dacă ne uităm ce caută aceștia: infrastructură modernă, claritate și predictibilitate legislativă, ca să dau doar două exemple, ne dăm seama că încă mai este mult de lucrat pentru a avea un cadru prielnic.

Redistribuirea echitabilă a bunăstării

În principiu, sistemul progresiv, datorită faptului că oferă deduceri contribuabililor pentru diverse cheltuieli (pentru educație, sănătate, cultură etc) sau în funcție de numărul persoanelor întreținute– ca să dau un exemplu general –, are mai multe șanse să distribuie bunăstare unor categorii mai puțin avantajate. În același timp, dacă bunăstarea pe care se presupune că o redistribuie nu e suficientă ca să rămână cu venituri motivante și categoria celor care câștigă mult, astfel încât să îi stimuleze să producă în continuare la același nivel, nu va fi prea mult de redistribuit. Cota unică are și acest rol de a sprijini formarea unei clase mijlocii, pentru că în economiile dezvoltate această categorie este coloana vertebrală a economiei. În România, această pătură este încă în formare și o impozitare agresivă ar subția-o semnificativ și ar împinge-o să emigreze.

Cota unică nu aduce încasări bugetare

Actualul impozit pe venitul persoanelor fizice, pentru că la el ne referim când vorbim de cota unică (așa cum știm noi nu am avut niciodată o singură cotă de taxare pentru orice, iar în ultimii ani s-au făcut mai multe exceptări și derogări), este mic, de numai 10%. În schimb, contribuțiile de asigurări sunt mari și povara fiscală (impozitul pe venit plus contribuțiile de asigurări sociale) ajunge la circa 45% din venitul salarial, de exemplu. Practic cu acest procent România se plasează în primele 10 state din UE la impozitarea muncii. Încasările bugetare scăzute nu sunt, deci, cauzate de taxarea mică a muncii. Dacă ne uităm la cotele de impozitare, fie că e vorba de TVA sau alte taxe, România este în media sau cu puțin sub media UE. Problema este că taxele existente nu sunt colectate eficient. Practic evaziunea și capacitatea administrativă duc la o colectare prea mică. Pentru a majora colectarea e nevoie de un ANAF modern și bine echipat tehnic. Cred că aici trebuie să se concentreze atenția, asupra reformelor și investițiilor pentru a avea o administrație fiscală eficientă.

În concluzie

De fiecare dată când discutăm avantajele și dezavantajele cotei unice versus impozitul progresiv, lipsește un element fundamental: analiza funcționării celor două sisteme în România, pornind de la date: cine și cât contribuie, care e nivelul de taxare, cât și cum se colectează și, mai ales, care e structura economiei noastre, care e capacitatea administrativă fiscală, pentru a vedea dacă sistemul progresiv ar fi mai eficient din perspectiva colectării și mai echitabil pentru contribuabili. Din cele mai recente informații vehiculate public, rezultă că Ministerul Finanțelor va putea publica o analiză în perioada următoare, în colaborare cu instituții financiare internaționale. Pe de altă parte, tot Ministerul de Finanțe și-a asumat prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) că în acest an va realiza o analiză a sistemului fiscal care se va concentra pe: eliminarea graduală a stimulentelor fiscale și breșelor din legislație în ce privește taxarea veniturilor, revizuirea sistemului de microintreprinderi, a contribuțiilor sociale și al taxelor pe proprietate precum si trecerea către o fiscalitate verde. În același timp, prin PNRR sunt vizate multe măsuri de digitalizare pentru administrația fiscală. Mediul de afaceri se așteaptă ca toate aceste propuneri să fie trimise spre consultare publică, să fie analizate și discutate înainte de a fi aprobate. Argumentele pro sau contra nu ar trebui să rămână doar la nivel de declarații, ci să fie parte din dezbaterea transparentă a schimbărilor care vor fi aduse sistemului fiscal pentru că, în mod cert, schimbări vor apărea de anul viitor.

1...1.0611.0621.063...2.015Pagina 1.062 din 2.015