Evaziunea este o frână serioasă pentru dezvoltarea României noastre, creând un cerc vicios, care face ca adevăratele măsuri de relaxare şi de stimulare fiscală să rămână simple intenții pe o coală de hârtie. Suma pierdută este uriașă! Pierdem 2.350 de lei pe secundă, adică 141.000 de lei pe minut și dacă vom continua să înmulțim ajungem la 15 miliarde de euro pe an.

Ce am putea face, în schimb, cu acești bani? Exemplele pot fi nenumărate: 6,5 kilometri de autostradă pe zi, adică 197 de kilometri de autostradă pe lună, am putea să construim, ipotetic vorbind, 27 de spitale regionale pe an sau 8 școli moderne în fiecare zi.

Pentru toate acestea însă, trebuie să „nu ne mai furăm căciula” singuri. Avem nevoie de o colectare mai bună și mai avem nevoie de stabilitate și predictibilitate fiscală, pentru a da o șansă României la normalitate. Iată cum motivează inițiatorii și o parte dintre susținătorii Pactului Pentru Fiscalitate nevoia unor principii sănătoase pe baza cărora să ne dezvoltăm sănătos țara.

DANIEL APOSTOL – co-inițiator Pactul Pentru Fiscalitate / fondator „România Durabilă”: „În calitate de fondator al proiectului România Durabilă, cu convingerea că nu vom avea niciodată o Românie durabilă fără o economie durabilă, consider că avem nevoie de câteva principii sănătoase, care să treacă din generație în generație și care să guverneze modul în care ne construim politicile publice și politicile de dezvoltare a economiei reale. Printre aceste politici, se găsesc, în mod evident, și politicile fiscale și știm foarte bine că în ultimii 30 de ani am suferit de prea multe modificări. De aceea, Pactul Pentru Fiscalitate, care a fost propus în urmă cu câțiva ani, revine în atenția noastră, a tuturor. El reprezintă o înțelegere națională pentru principii, pentru fundamente limpezi, care să conducă spre o fiscalitate ce stă în structura construcției unei economii durabile.”

ADRIAN MĂNIUȚIU – co-inițiator Pactul Pentru Fiscalitate / managing partner EM360: „Orice schimbare începe cu un prim pas, de aceea curajul de a nu aștepta ceva de la alții, de a te implica și de a încerca să miști câte puțin lucrurile este absolut esențial. În Pactul Pentru Fiscalitate este vorba despre asumare și despre acțiune. Avem o variantă nouă,
2022-2023, pentru că trăim niște vremuri mai tulburi și mai anormale decât ne-am fi așteptat vreodată. Este nevoie acum, mai mult ca niciodată, de consens, e important ca mediul de business să înțeleagă care îi sunt principiile de care are nevoie pentru ca lucrurile să funcționeze bine, e nevoie de un mediu politic ce trebuie să trateze transpartinic niște lucruri care pot să contribuie la dezvoltarea României și toate acestea sub o umbrelă a dialogului și a comunicării despre lucruri care ne pot ajuta pe fiecare dintre noi să trăim într-o Românie mai bună, mai stabilă, chiar dacă suntem înconjurați de foarte multă incertitudine. Pentru toate acestea este, însă, nevoie de bani. Fără bani nu se va face niciodată nimic și pentru a avea bani ai nevoie de o economie funcțională și de o fiscalitate, care să știe, pe de-o parte, cum să extragă sumele potrivite din economie și cum să le redistribuie, iar, pe de altă parte, ai nevoie de o economie care să se ghideze după niște principii sănătoase, simple ale echilibrului și ale echității. Par lucruri generale, par lucruri teoretice, dar fără de care o Românie de mâine nu are cum să funcționeze.”

RĂZVAN ORĂȘANU – co-inițiator Pactul Pentru Fiscalitate / președinte Asociația „Ține de Noi”: „La un moment dat am numărat 268 de modificări ale Codului fiscal, făcute în cascadă, unele lună de lună. Și vorbim doar despre legislația primară, nu despre hotărârile de guvern și despre tot ce înseamnă legislația terțiară. Lucrurile acestea nu pot continua așa și de aceea avem nevoie de o ancoră de stabilitate, avem nevoie de un Pact Pentru Fiscalitate și avem nevoie de politici publice făcute profesionist, așezat, în sprijinul dezvoltării economice a României.”

GABRIEL BIRIȘ – avocat / cofondator și partener Biriș Goran: „De ce discutăm din nou despre Pactul Pentru Fiscalitate? Cred că cel mai bun răspuns la această întrebare ni-l oferă o lectură a textului din 2014. Dacă în urma acestei lecturi ne vom întreba cum ar fi arătat România din punctul de vedere al echilibrelor macroeconomice sau bugetare, din punctul de vedere al datoriei publice, din punctul de vedere al vulnerabilităților pe care România și le-a amplificat în ultimii ani, da, e nevoie de discutarea punerii fiscalității românești pe principii. Inclusiv pe principiul din Constituție care spune că cetățenii sunt egali în fața legii, fără privilegii și fără discriminări. Toate aceste privilegii și/sau discriminări nu fac decât un singur lucru: ne divizează nația și distrug solidaritatea!”

Prof. univ. dr. MIRCEA COȘEA – Academia de Științe Economice: „Un „pact” este o înțelegere între două sau mai multe părți asupra unui concept sau asupra oricărui alt obiectiv care se cere îndeplinit în interesul tuturor celor care sunt de acord să participe la înțelegerea respectivă.
Am putea vorbi și despre „un pact asupra fiscalității”?
Evident că da, deoarece există o astfel de necesitate în economiile și societățile moderne, unde atât democrația, cât și normele participative au înlăturat arbitrarul și tirania autocratică. Fiscalitatea, ca proces de atragere și de utilizare a resurselor, este elementul vital al existenței unei entități naționale, dar și instrumentul esențial în orientarea și susținerea dezvoltării și progresului economic și social. Tocmai datorită acestor funcții importante pentru viața și dezvoltarea societății, fiscalitatea are nevoie în lumea modernă de o înțelegere și de o susținere cât mai largă, din partea tuturor participanților la economia reală, fapt sintetizat printr-o relație stabilă, echilibrată și responsabilă între stat și populație.
România are acum nevoie, mai mult ca niciodată, de această relație corectă dintre stat și cetățean, care să se reflecte simbolic într-un „pact” menit să crească încrederea cetățeanului contribuabil în capacitatea statului de a utiliza sursele bugetare acumulate în interesul prezent și viitor al acestuia.”

Acad. prof. dr. LUCIAN ALBU – IPE, Academia Română: „Tranziția spre un sistem fiscal stabil și deci predictibil este un prim semnal al adâncirii integrării României în Uniunea Europeană, un pas fundamental în pregătirea armonizării politicilor fiscale la nivel comunitar. Dar înainte chiar de construirea sa sunt necesare acțiuni în sensul echilibrării bazelor de impozitare (precum între muncă și capital, între producție și consum, între sector public și sector privat ș.a.). Știut fiind că instrumentul creșterii ratei fiscalității are o limită naturală peste care încasările statului scad dramatic, respectarea și aplicarea fermă a legislației fiscale devine o alternativă esențială pe latura punitivă a politicii fiscale.”

GABRIEL SINCU – consultant fiscal: „În anul în care democrația modernă din România împlinește vârsta mesianică de 33 de ani, este momentul unei schimbări de paradigmă în fiscalitate. Politica fiscală oportunistă și bazată pe interesele unui grup sau altul, pro-ciclică și fără fundament economic, trebuie înlocuită cu una ancorată în realitatea secolului XXI, într-un sistem fiscal în care toți contribuabilii participă în mod echitabil la binele comun. Acest lucru trebuie să vină la pachet cu responsabilitatea în cheltuirea banului public și cu un sistem de administrare fiscală care să iasă definitiv din mentalitatea și din practicile fanariote. M-am alăturat acestui demers în speranța că vocea noastră, a unui grup de profesioniști cu mulți ani de experiență în domeniu, va fi ascultată, iar România va putea să devină locul preferat de acțiune al cât mai multor investitori de calibru.”

EDLER András-György – președinte Camera de Comerț și Industrie Covasna: „O fiscalitate stabilă înseamnă predictibilitate pentru mediul de afaceri și tocmai de aceea noi, Camera de Comerț și Industrie a României, susținem această inițiativă: Pactul Pentru Fiscalitate.”

***

Profesorul Lucian Boia, un cunoscut istoric, spunea: „Necazul e că ceea ce nu merge într-o societate ajunge să strice şi ceea ce merge”. Tocmai din acest motiv, Pactul Pentru Fiscalitate își propune să identifice greșelile trecutului, pentru a învăţa din ele şi, mai ales, pentru a nu le repeta.

_________________

Departamentul pentru
Dezvoltare Durabilă al României

Agricultura, una dintre cele mai importante ramuri ale economiei, revine în atenția publică în special în perioade de criză. Avem un război la graniță care a venit imediat după criza generată de pandemie. În astfel de momente se pune mult mai vizibil problema despre hrană și tot acum se deschid și noi oportunități de dezvoltare. Avem nevoie de o agricultură durabilă care să fie capabilă să răspundă nu doar actualelor provocări, dar și celor viitoare. Pentru acest lucru însă, trebuie să știm care sunt principalele avantaje și dezavantaje în momentul de față.

Agricultura, una dintre cele mai importante ramuri ale economiei, revine în atenția publică în special în perioade de criză. Avem un război la graniță care a venit imediat după criza generată de pandemie. În astfel de momente se pune mult mai vizibil problema despre hrană și tot acum se deschid și noi oportunități de dezvoltare. Avem nevoie de o agricultură durabilă care să fie capabilă să răspundă nu doar actualelor provocări, dar și celor viitoare. Pentru acest lucru însă, trebuie să știm care sunt principalele avantaje și dezavantaje în momentul de față.

În România există un potențial încă nevalorificat, de recunoaștere și promovare a produselor locale și de includere a acestora în schemele de calitate naționale și UE, din cauza aspectelor cauzate de promovarea deficitară a produselor agroalimentare românești, slaba asociere între producători. Produsele obținute din materie primă locală, ca și cele provenite de la animale crescute în condiții superioare de bunăstare, contribuie la crearea de locuri de muncă, creșterea valorii adăugate și a valorii de piață a acestora, fiind necesară conștientizarea consumatorului referitor la calitatea produselor cu tradiție care fac parte din cultura națională, valorificarea patrimoniului imaterial local, dar și la importanța asigurării siguranței și securității alimentare.

Contribuția agriculturii la Produsul Intern Brut

Cele mai recente date (2020) arată o reducere a ponderii agriculturii în PIB la 3,5% – acest lucru nu înseamnă însă neapărat o reducere a indicatorilor economici privind activitatea agricolă, ci poate fi explicat și printr-o rată de creștere mai mică decât restul economiei. Suprafața agricolă a României și avantajele factorilor naturali reprezintă o oportunitate astfel încât agricultura să redevină un motor durabil al economiei românești, mai ales în actualele condiții.

Efectele schimbărilor climatice

România beneficiază de resurse naturale în stare bună, însă sistemele de management al riscului și serviciile prin care riscurile climatice și sanitare potențiale pot fi aplanate sunt insuficient studiate și mediatizate. Un exemplu este seceta, care, în lipsa unor sisteme de irigare adecvate, are o influență puternică asupra producției agricole. Între 2015 și 2019, conform raportărilor oficiale se vede o scădere semnificativă a suprafețelor afectate de fenomene meteorologice adverse. Cea mai importantă scădere se remarcă la secetă, unde pe lângă evoluțiile temperaturilor, se observă și efectele unui început de revitalizare a sistemelor de irigații.

Datele privind efectele schimbărilor climatice trebuie interpretate însă pe perioade mai lungi de timp. De mare interes este zona S-V Oltenia, unde a apărut fenomenul de deșertificare. Creșterea temperaturii medii anuale va aduce cu siguranță provocări serioase pentru acest sector, care are nevoie de investiții serioase pentru a fi rezilient și durabil.

Rata de ocupare a forței de muncă în sectorul agricol

România este statul membru al Uniunii Europene cu cea mai ridicată rată a ocupării în agricultură, simultan cu fenomenul paradoxal care atestă faptul că multe ferme agricole românești se confruntă cu un deficit de forță de muncă specializată. Conform datelor oferite de Eurostat, în anul 2018 29,4% dintre cetățeni activau în agricultură, cu 10% mai mult decât următorul stat, Bulgaria. State europene dezvoltate, ca Germania, au sub 1,5% dintre persoane ocupate în agricultură.

Tinerii în agricultură

Sectorul agricol se confruntă cu un grad ridicat de îmbătrânire în rândul proprietarilor și managerilor de ferme. În același timp, cu toate că pentru veniturile au ajuns la niveluri decente, sectorul încă se confruntă cu o penurie de forță de muncă

Tinerii din mediul rural sunt slab reprezentați numeric, conform datelor statistice de la nivelul anului 2019, reprezentând puțin peste 29% din totalul populației rural.

Raportul dintre numărul managerilor de ferme de sub 40 ani ce revin la un manager mai mare de 55 ani reflectă gradul de îmbătrânire a forței de muncă din sectorul agricol (11,2 manageri sub 40 ani la 100 manageri peste 55 de ani, sau la 10 manageri de peste 55 de ani avem un singur manager sub 40 de ani).

Sunt unele programe de finanțare dedicate tinerilor fermieri. Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) aprobase la începutul anului finanțarea a 485 de proiecte, fiecare în valoare de 40.000 de euro, doar pentru tineri fermieri din diaspora. De asemenea, prin fondurile europene, din fondurile noii Politicii Agricole Comune tinerii fermieri vor putea primii finanțări de maxim 100.000 euro, față de limita anterioară de 70.000 euro. Foarte important este, însă, ca zona rurală să devină atractivă. Conform ministrului Agriculturii aproape 70% dintre tinerii fermieri care au beneficiat de fonduri europene de câte 40.000 de euro pentru a face afaceri agricole în perioada de programare 2014-2020 „fie au abandonat afacerile, fie au plecat într-o altă direcție”.

Educația agricolă este foarte importantă pentru viitorul acestui domeniu. Scăderea numărului de licee cu profil agricol s-a produs concomitent cu reducerea numărului de absolvenți. O soluție ar putea fi încurajarea sistemului de învățământ profesional în sistem dual, proiect pe care Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă îl sprijină.

81% dintre cetățeni sunt de părere că se impun măsuri de convingere a tinerilor să se orienteze spre agricultură ca domeniu de activitate, conform datelor din barometrele realizate în cadrul proiectului România Durabilă.

Balanța comercială a României

Cele mai recente date arată că deficitul comercial al României a crescut cu
1,8 miliarde de euro în primele trei luni ale anului față de primul trimestru din 2021.

Deficitul de balanță comercială reprezintă una dintre cele mai mari provocări pentru România. În ceea ce privește sectorul agricol, România exportă materii prime și produse cu valoare adăugată mică și importă produse cu valoare adăugată mare. Soldul a început să devină negativ în 2015, în contextul creșterii de importuri. Chiar dacă și la exporturi s-au înregistrat creșteri, acestea nu au fost suficiente pentru a preveni un deficit de balanță comercială. De la -89,2 milioane euro în 2015, deficitul comercial s-a adâncit continuu până la -1.153,2 milioane euro în 2018, valoare care a fost depășită la finele anului 2019 și a ajuns la -1.247 milioane euro. Cele mai recente date arată că în 2020 deficitul a ajuns la aproape -2.000 milioane euro, pe fondul creșterii importurilor și al scăderilor privind exporturile. Industria alimentară din România încă are decalaje semnificative în ceea ce privește valoarea adăugată a produselor agricole în raport cu capacitatea de producție a produselor agricole autohtone. Trebuie încurajată procesarea de produse agricole în România, iar Guvernul României prin Ministerul Agriculturii pune mare accent pe dezvoltarea

Risipa alimentară

În spațiul mediatic românesc și internațional există îngrijorări legate de o eventuală criză alimentară cauzată de limitarea exporturilor din Ucraina din cauza războiului. Conform comunicărilor făcute de reprezentanții Organizației Națiunilor Unite, riscuri sunt în primul rând pentru țările sărace, din Africa. Pe plan național, în momentul de față, trebuie să fim precauți, dar nu trebuie în niciun caz să alimentăm panica, mai ales că România este una dintre țările europene aflate în topul producției de cereale și alte culturi agricole.

În acest context, revin în atenția publică discuția despre risipa alimentară. Conform studiului Food Waste Index Report 2021, în 2020 aproximativ 70 kg de mâncare erau risipite anual de fiecare cetățean român. Cantitatea este în scădere la 129 kg/persoană/an în 2016, dar rămâne la un nivel ridicat. Pe lângă cadrul legal care prevede reglementări pentru operatorii economici în vederea diminuării risipei, sunt necesare și campanii de educare și conștientizare a consumatorilor finali.

Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă în colaborare cu Ministerul Agriculturii a inițiat o astfel de campanie în urma căreia CNA a inclus pe lista spoturilor de informare publică recomandate un clip pentru conștientizarea impactului risipei alimentare la nivelul populației: „Risipa alimentară înseamnă bani aruncați!”