București, 23 iulie 2019. Facilitec (www.facilitec.ro), lider pe piața de facility & property management, deținut în România de antreprenorIi spanioli Diego Stuyck, Tomás Manjón și David Tortosa, a fost vândut luna aceasta către compania Momentum Capital, controlată de antreprenorul român David Canta.

La momentul vânzării Facilitec avea în derulare proiecte complexe în zona de servicii de property și facility management pentru segmentul rezidențial de lux și pentru clădiri de birouri.

“Suntem mândri că am făcut din Facilitec un nume reper pe piața de profil din România. Pentru noi este o decizie strategică care ne permite să ne focusăm pe zona de dezvoltare rezidențială cu Homing Properties, unde ne aflăm aproape de finalizare cu două proiecte în nordul capitalei și pe zona de construcții, cu Mantor”, declară Tomás Manjón, fost acționar Facilitec.

Compania spaniolă Facilitec a intrat pe piața din România în anul 2007 și a fost condusă de Diego Stuyck în calitate de Director General. Ulterior, în anul 2015, acesta a cumpărat compania alături de partenerii săi și a fost dezvoltată și consolidată ca o companie de referință pe segmentul de facility & property management.

De la lansarea pe piața din România Facilitec a devenit un nume de încredere în domeniul serviciilor rezidențiale de property & facility management, și a gestionat zeci de proiecte rezidențiale premium și de lux și o serie de clădiri de birouri.

Din portofoliul Facilitec fac parte proiecte precum Willbrook Platinum – care însumează peste 55.000 mp, Willbrook Residential: Oxford Gardens, Green Gate, Zodiac, Zenith, Grace Garden, North Star şi Rose Garden – constituite din 306 proprietăţi ce însumează 142.640 mp.

La portofoliul Facilitec se adaugă proiecte precum Palazzo de Italia, Floreasca 1, Estic Park, Gran Via Park, Timișoara 58, Green Vista, 60 de apartamente pentru Huawei, Ivy, Zosima, Lacul Tei, GVI Town care însumează peste 1.500 de apartamente și 75.000 m2 de birouri.

La finele anului 2018 Facilitec avea o cifră de afaceri de 1.4 mil eur, iar cifra de afaceri estimată pentru 2019 este de aproximativ 1,9 mil eur, ceea ce însemnă o creștere de 35% față de 2018. La momentul vânzării Facilitec avea o echipă de peste 30 de angajați.

Verificarea regulată a potențialului de risc al partenerilor de business devine din ce în ce mai stringentă. Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) aplică, deja de câțiva ani, principiul preluat din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene care stabilește că, atunci când are loc o evaziune în domeniul TVA, părțile implicate în tranzacție „știau sau ar fi trebuit să știe“ că participă la evaziune fiscală.

Începând cu 1 ianuarie 2018, și Codul fiscal conferă în mod specific ANAF dreptul de a refuza deducerea TVA dacă aceasta demonstrează, dincolo de orice îndoială, că o companie știa sau ar fi trebuit să știe că achiziția efectuată era implicată într-o fraudă privind TVA, indiferent de etapa din lanțul de livrări/prestări în care a intervenit. Același principiu se aplică însă și pentru livrările intracomunitare, în special în cazul bunurilor care sunt transportate în afara României de către client. În acest caz, suspiciunile ce ar putea plana asupra unei persoane juridice în lipsa verificării clienților pot duce la anularea aplicării scutirii de TVA, în măsura în care clienții nu transportă bunurile respective în alt stat membru UE.

Astfel, devine absolut necesară verificarea regulată a potențialului de risc al partenerilor de business. Companiile sunt nevoite să demonstreze că au efectuat investigații rezonabile asupra partenerilor de afaceri, spre exemplu cu privire la statutul fiscal, reputația, istoricul procesual, datoriile, sediul, numărul de angajați. Toate aceste verificări ar trebui să evidențieze dacă pot exista suspiciuni de fraudă privind TVA la nivelul partenerilor de business.

Autoritățile consideră că acele societăți care nu au efectuat un demers de due diligence în relațiile lor de business sunt neglijente, neglijență ce le poate face suspecte. Dincolo de interpretarea legislației, care face obiectul multor contestații administrative și litigii cu autoritățile, se află dificultatea de a îndeplini cerința de a fi diligent în relațiile contractuale pentru a preveni potențiale dispute și riscuri.

Întrebarea “ce măsuri concrete poate lua o companie și ce criterii ar trebui să urmărească atunci când își verifică partenerii?” își găsește răspuns incomplet în legislația și practica fiscală din România.

Instrumentele puse la dispoziție de ANAF permit verificarea codurilor de TVA / informațiilor despre partenerii de business. Astfel, se pot face verificări în cele două registre existente la nivelul ANAF (Registrul contribuabililor inactivi sau reactivați, respectiv Registrul persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA) sau cu ajutorul altor surse de informații – obligații fiscale restante, lipsa angajaților, sediul social etc.

Totuși, chiar și aceste criterii sunt discutabile, pentru că nu relevă de fiecare dată situația reală a societății verificate, în practică existând cazuri în care informația nu este actualizată în timp real. Mai mult, implică o activitate detectivistică ce presupune alocarea de costuri și resurse umane. În final, acest efort ar putea să nu dea rezultate, iar un partener aparent corect să se dovedească, ulterior, fraudulos sau invers. Însă tot acest efort ajută companiile să poată argumenta că au făcut verificări rezonabile, iar informațiile disponibile au indicat un caracter corect al partenerului de business.

În articolul anterior am evidențiat polarizarea excesivă a mediului de afaceri, în condițiile în care cele mai mari 1.000 de companii (din totalul de 500.000 active în România) concentrează aproape jumătate din veniturile totale din mediul de afaceri. Astdel, devine evident faptul că cele mai mari 1.000 de companii active în România joacă un rol esențial în evoluția din dinamica mediului de afaceri local. De asemenea, aceste companii „gigant” au o vizibilitate mai mare asupra industriilor în care activează (prin pozițiile de lider de piață), sectoarelor de clienți pe care le deservesc (datorită portofoliului extins de parteneri) și maturității acestora (experiența individuală a persoanelor decidende cuplată cu know-how-ul organizației), având în vedere că vârstă medie a celor mai mari 1000 de companii active în România este de 19 ani (comparativ cu durata medie de viață a unei firme în România de doar 10 ani).

În acest context, devine foarte relevant să analizăm cum se mișcă aceste companii, în ce direcție merg și ce decizii iau .. deoarece strategia acestora ne poate spune multe despre evoluția viitoare a mediului de afaceri activ în România. În acest sens, după ce am analizat bilanțul consolidat al acestor companii în articolul anterior, este momentul să vedem ce reflectă evoluția contului de profit și pierdere raportat de aceste firme pentru anul 2018! Sintetizez în 5 concluzii principale evoluția din utimul deceniu a veniturilor, cheltuielilor și principalelor marje de profitabilitate cele mai mari 1.000 de companii active în România.

1. Scăderea marjei brute – ceea ce reflectă creșterea presiunii exercitate de clienți și / sau furnizori. Practic, diferența dintre prețul de vânzare (cifra de afaceri) și costul de producție al bunurilor / serviciilor oferite (cheltuielile cu materia primă, mărfuri și alte cheltuieli materiale sau de utilități) a scăzut de la 34% (2008) la doar 27% (2018). Marja brută scade atunci când companiile reduc prețurile oferite pe fondul unui război comercial agresiv cu firmele concurente, sau costul de achiziție al materiei prime ori mărfurilor achiziționate este în creștere! Singura modalitate sustenabilă prin care se poate crește marja brută este realizarea de investiții valorificate prin capital uman de calitate, mixul celor două ducând la diferențiere față de concurență prin inovație! Din păcate, România stă prost la ambele capitole: investițiile publice, private și străine sunt la un nivel sub potențial (așa cum am arătat în articolul anterior), în timp ce emigrarea accelerată a cauzat pierderea multor oameni foarte bine pregătiți!
2. Diminuarea rezultatului operațional – aceasta reflectă deteriorarea capacității companiilor de a genera profit din activitatea de bază. Spre exemplu, cele mai mari 1.000 de companii active în România au raportat o creștere a veniturilor cu aproximativ 8% pe parcursul anului 2018, dar profitul operațional a rămas stabil la 29 mld RON. Astfel, marja de profitabilitate operațională a scăzut la doar 4,4% pe parcursul anului 2018, nivel similar cu cel înregistrat pe durata impactului plin al ultimei crize financiare (2009). Profitul operațional insuficient și deprecierea monedei naționale descurajează atragerea de investiții străine directe sau pe plan local. În contextul nivelului foarte scăzut al impozitului pe dividend și impredictibilității fiscale și politice a României, motivația de a reinvesti capitalul în companiile locale scade, ceea ce înseamnă că țara noastre pierde oportunități de investiții și dezvoltare!
3.  Utilizarea activelor pe o perioadă de timp mai îndelungată – din cauza scăderii investițiilor. Cele mai mari 1.000 de companii active în România înregistrează pe parcursul anului 2018 cel mai scăzut ritm al amortizării din ultimul deceniu, respectiv doar 6,6%, nivel similar regăsit doar în anul 2008 (exact înaintea impactului crizei financiare). Practic, aceasta reflectă că, dacă strategie actuală ar fi perpetuată în timp, durata medie de utilizare a activelor curente ar fi de aproximativ 15 ani, cel mai lung ciclu de utilizare din ultimul deceniu. Perioada este extrem de îndelungată, având în vedere creșterea vitezei inovării și dezvoltării de produse / tehnologii noi, ceea ce reflectă o competitivitate scăzute a companiilor românești 4. Creșterea cheltuielilor de ajustare a activelor comerciale –  din cauza recunoașterii pierderilor generate de creanțe neperformante sau stocuri care expiră ori își pierd din valoare. Atât viteza de încasare a creanțelor, cât și durata medie de rotație a stocurilor, au înregistrat niveluri maxime pe parcursul anului 2018, ceea ce reflectă creșterea riscului de nevalorificare al activelor circulante (capitalul de lucru NU lucrează). Astfel, cele mai mari 1000 de companii active în România au înregistrat cheltuieli cu ajustarea activelor circulante pe parcursul anului 2018 în valoare de 14 mld RON, de trei ori peste media anuală obișnuită și aproape 7% din nivelul activelor circulante! 5. Tensionarea forței de muncă (creșterea salariilor peste dinamica productivității, cuplată cu dificultatea de a găsi repede forța de muncă necesară pentru proiectele în derulare) duce la necesitatea de îmbunătățire a proceselor de producție (automatizare, eficiență logistică). Astfel, cele mai mari 1000 de companii active în România au raportat o scădere a numărului de angajați cu 14%, deși veniturile consolidate ale acestora au crescut cu 8%. Aceste ajustări au fost posibile datorită eficientizării proceselor și mai puțin a investițiilor noi, strategie implementată după foarte mulți ani de experiență care a dus la acumularea know-howului și dezvoltarea capitalului uman. Optimizările proceselor sunt necesare în marile companii deoarece oamenii potriviți se găsesc din ce în ce mai greu, și la costuri mult mai mari decât în trecut (fără o justificare completă în creșterea calității, abilităților practice și calificărilor resursei umane). Astfel, salariul mediu raportat de cele mai mari 1000 de companii în România pe parcursul anului 2018 a fost de 5.718 RON, în creștere cu aproape 10% comparativ cu anul anterior, și aproape dublu față de acum 10 ani. În acest context, ponderea cheltuielilor cu salariile a crescut de la 5% (anul 2008) la aproape 9% (anul 2017), scăzând marginal la 8% în 2018. Un lucru este clar: roboții vor prelua din ce în ce mai multe joburi !Analiza consolidată a contului de profit și pierdere pentru cele mai mari 1000 de companii active în România reflectă provocări majore în dezvoltarea acestora: diminuarea marjei brute (concurența agresivă și câteodată neloială, din cauza evaziunii), scăderea profitului operațional (costurile cresc mai accelerat decât veniturile), reevaluarea negativă a activelor circulante (încep să expire stocurile iar unele creanțe neperformante sunt trecute pe pierdere) și deteriorarea competitivității (activele sunt utilizate pentru o perioadă mai extinsă). Așa cum am observat în articolul anterior, nici bilanțul acestor companii nu reflectă o încredere extraordinară pentru perspectivele viitoare: diminuarea datoriilor, păstrarea capitalizării la un nivel ridicat, amânarea investițiilor (și realizarea celor strict necesar sau care sunt time sensitive, respectiv nu o să mai apară în viitor), încasarea rapidă a creanțelor, vânzarea mai lentă a stocurilor și conservarea lichidității. Oare ce văd marile companii? Oare pentru ce se pregătesc? O altă întrebare care mă preocupă și mai mult este: dacă cele mai mari 1000 de companii (care concentrează jumătate din veniturile firmelor din România) arată așa cum am văzut în cele două articole anterioare … oare ce se întâmplă cu restul de 499.000 de companii care se luptă pentru cealaltă jumătate a veniturilor? Promit să încerc să răspund la această ultimă întrebare în analizele viitoare! Pe curând!

Contul curent al balanței de plăți a înregistrat, după primele cinci luni ale anului curent , un deficit de 2.306 milioane euro, adică 1,56% din PIB estimat pentru 2019 (217,5 miliarde euro), potrivit Curs de guvernare.

Majorarea soldului negativ faţă de aceeaşi perioadă din 2018 a fost de 837 milioane euro, respectiv 33% creştere procentuală.

Expandarea cu circa 30% a deficitului pe partea de bunuri a fost în foarte mică măsură compensată de avansul soldului pozitiv pe segmentul de servicii (+3,6%). Din păcate, pe segmentul combinat de bunuri şi servicii creşterea deficitului a fost de +84% ( de la -1.615 milioane euro la -2.975 milioane euro), potrivit sursei citate.

Creşterile consemnate pe soldurile pozitive la serviciile de transport (+248 milioane euro) şi la serviciile de prelucrare a bunurilor aflate în proprietatea terţilor (+99 milioane euro) au rămas puţin semnificative în context.

Datoria externă totală a mai crescut cu aproape o jumătate de milliard de euro şi a ajuns la 103.526 milioane  euro. Ceva mai mult de o treime din această creştere s-a regăsit în datoria externă pe termen mediu şi lung, care s-a apropiat de 70 miliarde de euro, iar 64% s-au văzut în creşterea datoriei pe termen scurt cam de la 31,5 miliarde euro la 34 miliarde euro.

Rata serviciului datoriei externe pe termen mediu și lung, a fost de 19,5%, sub nivelul de 21,2% consemnat în anul 2018 (valoare, la rândul ei, mai mica decât cea de circa 25% de la finele lui 2017).

Grupul austriac OMV AG intenţionează să opereze în vestul Ungariei o reţea de benzinării care va aplica discounturi, combustibilul urmând să fie adus de la rafinăria austriacă Schwechat, aflată în apropiere de graniţa cu Ungaria, a anunţat publicaţia de afaceri Világgazdaság, informează Budapest Business Journal, citată de Agerpres.

De asemenea, OMV vrea să-şi extindă reţeaua de benzinării care aplică discounturi în sudul Germaniei şi în Slovenia. Deja compania are 220 de astfel de benzinării în Austria, scrie Adevărul.ro.

În prezent, în Ungaria se află 197 de benzinării OMV care folosesc combustibil de la rafinăria Százhalombatta deţinută de grupul energetic ungar Mol. Statul român, prin Ministerul Energiei, deţine 20,64% din acţiunile OMV Petrom, Fondul Proprietatea deţine 9,9985%, iar 18,35% se tranzacţionează liber la Bursa de Valori Bucureşti şi la Bursa de Valori Londra.

Valoarea producţiei ramurii agricole a crescut în 2018 cu 7,2% comparativ cu anul precedent, producţia vegetală şi serviciile agricole înregistrând creşteri de 11,5% şi, respectiv, 16,9%, în timp ce producţia animală a scăzut cu 2,6%, conform datelor publicate joi de INS, citat de Agerpres.

Astfel, valoarea producţiei ramurii agricole a fost în 2018 de 86,35 miliarde lei (date semidefinitive), din care vegetală – 61,216 miliarde lei valoarea producţiei vegetale, 23,9 miliarde lei cea a producţiei animale şi 1,23 miliarde lei servicii Agricole, potrivit Economica.net.

În anul 2018, structura valorii producţiei nu a prezentat modificări semnificative în comparaţie cu anul precedent. Ponderea producţiei vegetale a fost de 70,9%, ponderea producţiei animale de 27,7%, iar serviciile agricole au avut o pondere de 1,4%.

Totodată, în ceea ce priveşte structura valorii producţiei animale, aceasta a prezentat următoarele diferenţe faţă de anul precedent: ponderea produselor obţinute din prelucrarea laptelui în fermă zootehnică a crescut cu 2,3 puncte procentuale, iar ponderea păsărilor cu 1 punct procentual; la bovine ponderea a scăzut cu 2 puncte procentuale, iar la porcine cu 1,3 puncte procentuale. 

Licitaţia pentru achiziţia a 100 de troleibuze noi pentru Bucureşti a intrat miercuri în etapa de evaluare financiară. Astfel, producătorul turc Bozankaya, singurul participant, este cu un pas mai aproape să câştige contractul cu Primăria Capitalei, potrivit Economica.net.

Miercuri, 24 iulie, a fost finalizată etapa de evaluare tehnică din cadrul licitaţiei pentru cele 100 de troleibuze noi în Bucureşti, potrivit datelor din platforma de achiziţii publice SICAP.

Astfel, singura ofertă depusă a intrat în etapa de evaluare financiară, care s-ar putea încheia până pe 15 septembrie. Rămâne de văzut dacă la finalul etapei financiare, această ofertă va fi declarată câştigătoare, potrivit sursei citate.

Primăria Bucureşti a lansat pe 5 februarie licitaţia pentru achiziţia celor 100 de troleibuze, valoarea estimată a contractului fiind de 214,49 milioane de lei.

Cele 100 de troleibuze noi vor avea 12 metri, podea complet coborâtă pe toată lungimea vehiculului, conform cerințelor din caietul de sarcini.

De asemenea, troleibuzele vor avea un sistem de stocare a energiei electrice, garantat 480.000 km sau opt ani de circulație. Autonomia va fi de 20 km pentru fiecare cursă, cu posibilitatea de încărcare rapidă și lentă a bateriilor de stocare. Captatorii vor avea sistem de retragere automată cu acționare pneumatică și repunere pe fir cu frânghii.

Bozankaya a fost unic ofertant şi la o licitaţie pentru 68 de autobuze electrice în oraşele Brăila, Constanţa, Focşani, Lugoj şi Slobozia. Oferta sa a fost însă respinsă de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP).

Ritmul de creștere a prețurilor locuințelor a continuat să încetinească în al doilea trimestru, mai ales în marile orașe, în frunte cu Bucureștiul, dar într-un context în care volumul tranzacțiilor imobiliare la nivel național este mai mic decât în perioada similară a anului trecut, cererea pentru proprietăți rezidențiale de vânzare este mai ridicată decât în urmă cu 12 luni, iar oferta este, dimpotrivă, mai scăzută, scrie Profit.ro.

Această discrepanță este explicată de specialiști prin faptul că între faza de căutare a unei locuințe și luarea unei decizii de achiziție intervine o perioadă mai lungă de așteptare. „În al doilea trimestru din 2019, cererea de locuințe (cumpărători care au interacționat direct cu vânzătorii prin intermediul) a cunoscut o creștere anuală de 14% în cele șase orașe mari. Credem că este o primă reacție pozitivă a cererii la temperarea creșterii prețurilor. Clienții sunt mai atenți la produsul achiziționat, își iau mai mult timp pentru informare și amână decizia de achiziție, deși proiectele aflate aproape de finalizare sunt mai scumpe. Dacă vor să rămână într-un anumit buget, cumpărătorii ar trebui să aleagă proiecte care au ca termen de finalizare anul 2020 sau 2021”, spune Dorel Niță, Head of Data Imobiliare.ro.  

Cu excepția Bucureștiului, majoritatea marilor orașe monitorizate au consemnat, trimestrul trecut, creșteri ale prețurilor apartamentelor – chiar dacă acestea nu au fost foarte mari, potrivit sursei citate.

De asemenea, pretențiile proprietarilor s-au mai diminuat în București, dar și în Târgu-Jiu (-0,4%, până la 970 de euro pe metru pătrat). Cererea, oferta și tranzacțiile Această evoluție a prețurilor a avut loc în contextul în care, față de perioada similară din 2018, volumul actual al cererii este, per ansamblu, cu 14% mai mare, iar tendința de creștere poate fi observată în toate marile centre regionale analizate.