Prof. univ. dr. Cristina Bălăceanu Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir
Economia este acea știință socială care pune în centrul acțiunilor sale individul și nevoile sale prin raportarea la constrângeri. Aceste constrângeri te fac nefericit, îți limitează spațiul de manevră din punct de vedere social, prin raportarea la resurse. Totodată, limitele pot fi împinse, depășite, prin intermediul cunoașterii și progresului, accesul la aceste „input-uri” fiind generate tot de stadiul de dezvoltare al economiei. În urma relației de gestionare eficace a inputuri-lor (resurse convenționale, resurse neconvenționale, tehnologie, progres) se poate atinge un anumit nivel de dezvoltare care poate conduce și la bunăstare. Economia fericirii pune în evidență relația dintre individ și societate prin raportarea la constrângeri, generate de comportamente economice proprii și împrumutate. Economia nu analizează fericirea ca scop, ci permite asumarea unor mijloace care conduc către atingerea fericirii. Astfel, bunăstarea poate contribui la avansarea unei stări de fericire. Conviețuirea pașnică a oamenilor prin raportarea la o piață plină de mărfuri determină, de asemenea, o stare de fericire. Totodată, un stat care oferă servicii sociale cetățenilor la prețuri reduse (nivel de fiscalitate scăzut) desemnează aspecte ale fericirii respectivei comunități. În esență, fericirea economică este o consecință a bunăstării economice, a existenței unei economii funcționale în care atribuirea bunurilor economice nu lezează interesele niciunei persoane, contribuie la maximizarea utilității economice. În aceste condiții, se poate vorbi de profit? Poate acest context societal să confere premise agenților economici de creștere a prețurilor fără să afecteze bunăstarea oamenilor? Răspunsul ar putea consta în analiza factorilor care contribuie la formarea prețurilor în acest proces ireversibil al globalizării care, prin centrarea pe profit, conduce la polarizarea regiunilor cu efecte diferite în planul bunăstării economice. Factorii care contribuie la formarea prețurilor sunt pe de o parte din categoria resurselor convenționale și neconvenționale și, pe de altă parte, din categoria resurselor umane. Determinarea bunăstării este o funcție de maximizare a rezultatelor din producție, de eficacitate a proceselor de distribuire și redistribuire. În acest fel, bunăstarea este o determinare a unui comportament rațional, de asumare a unor efecte utile pentru societate, de reducere a risipei. Raționalitatea economică creează premise de manifestare a fericirii prin generarea de bunăstare marginală pozitivă unei creșteri proporționale de factori de producție muncă ocupate.„Dincolo de performanțele internaționale, este necesară conlucrarea cât mai bună între mediul de afaceri, mediul universitar și de cercetare și instituțiile statului”
Prof. univ. dr. Nicolae Istudor, rectorul Academiei de Studii Economice din București:„Dincolo de performanțele internaționale, este necesară conlucrarea cât mai bună între mediul de afaceri, mediul universitar și de cercetare și instituțiile statului”
Academia de Studii Economice din București este prima universitate din România care pătrunde în selectul „Top 500” al clasamentului cu cea mai mare autoritate din lume, Shanghai Ranking`s Global Ranking of Academic Subjects 2017, pe locul 151-200 al domeniului de profil. În același timp, clasamentul QS World University Rankings 2018 certifică locul 1 ca nivel de angajabilitate a absolvenților ASE în economia din România. Performanțele sunt de natură să deschidă în mod convingător împlinirea, în anul centenarului României moderne, a 105 ani de la întemeierea celei mai înalte școli economice din spațiul românesc. Interlocutor pe această temă ne este prof. univ. dr. Nicolae Istudor, rectorul Academiei de Studii Economice din București.
Domnule rector, ce semnificație în plan academic, de conținut, are pentru Academia de Studii Economice atingerea acestor performanțe internaționale? Ne bucură faptul că am demonstrat potențialul pe care îl avem de a obține rezultate bune la nivel internațional, în clasamente de prestigiu, alături de cele mai bune universități din lume. Am arătat că suntem performanți pe criterii variate, prevăzute de exigențele celor două clasamente redutabile, ceea ce demonstrează că suntem vizibili și competitivi internațional, că avem strategii eficiente, că merităm încrederea candidaților noștri din țară și din străinătate. Dar nu ne vom lăuda excesiv cu acestea. Este firesc să fim buni, așa cum este important să validăm în competiții de acest tip ca anvergură și nivel faptul că suntem liderul învățământului economic și de administrație publică din România. Vital este să mergem mai departe cu înțelepciune și încredere în strategiile și în potențialul nostru și să arătăm că modestia este o lecție pe care o prețuim. Vom continua să ne realizăm obiectivele programului managerial, pentru a ne respecta promisiunile pentru care am fost aleși și a valorifica potențialul comunității noastre universitare. Ce perspective se deschid de aici? Perspectivele pe care le oferă obținerea unor poziții foarte bune pentru o universitate economică din România în cel mai prestigios clasament internațional, Shanghai Ranking`s Global Ranking of Academic Subjects 2017, precum și în QS World University Rankings 2018, care ne conferă statutul de universitatea din România cu cea mai mare încredere din partea angajatorilor, înseamnă plusvaloare pentru brandul ASE București, o vizibilitate internațională sporită și o și mai bună poziționare pe piața forței de muncă din țară și din spațiul extern. De aici decurg și obligații, cum sunt menținerea acestor performanțe, efortul pe care comunitatea universitară, instituția în ansamblu, trebuie să-l depună pentru a valida în timp rezultatele, pentru a demonstra că au potențialul de a fi pe actualele poziții și chiar mai sus pe termen lung. Care sunt trăsăturile ce definesc astăzi, la 105 ani de la fondare, personalitatea Academiei de Studii Economice? Cele mai importante trăsături care ne definesc astăzi sunt, după părerea noastră, următoarele: deținem poziția de lider al învățământului economic și de administrație publică din România; acțiunile noastre sunt caracterizate de responsabilitate și performanță; ne preocupă internaționalizarea universității noastre; dovedim respect față de tradiții și de membrii comunității; arătăm deschidere, dinamism și flexibilitate față de mediul de afaceri, prin adaptarea la cerințele de pe piața muncii.Investiții record de 727 milioane de lei, în 2017, în rețelele de distribuție ale Electrica
Interviu cu Directorul general al Electrica SA, Cătălin Stancu
Economistul: Care este volumul de investiții realizate în 2017 și care este programul de investiții pentru anul în curs? Care este volumul de investiții realizate de la listarea companiei și până în prezent? Cătălin Stancu: Grupul ELECTRICA a realizat în anul 2017 investiții în infrastructura de distribuție în valoare totală de 727 milioane lei. Totodată, Operatorii de Distribuție din cadrul Grupului Electrica și-au asumat pentru 2018 un plan record de investiții, în valoare de 900 milioane de lei. Comparativ cu 2014, anul listării Electrica pe bursele din București și Londra, programul de investiții al operatorilor de distribuție din cadrul Grupului este de 2,5 ori mai mare în 2017. În cei patru ani de la privatizarea prin listare, Grupul Electrica a investit 2,1 miliarde de lei în infrastructura de distribuție, investiții a căror finalitate o reprezintă îmbunătățirea semnificativă a calității serviciilor la nivelul întregii comunități beneficiare. Ce prioritate are compania pentru 2018? Modernizarea rețelelor de distribuție continuă să fie prioritatea Grupului Electrica, astfel că, pentru anul acesta, ne-am propus investiții record, în valoare de 900 de milioane de lei, probabil cel mai ambițios plan din sectorul energetic. Ținta noastră este creșterea eficienței operaționale și a calității serviciilor oferite, astfel încât timpul mediu de întrerupere neplanificată per utilizator, cunoscut în domeniu ca SAIDI, să ajungă la nivelul din țările central europene. Investițiile Grupului Electrica în infrastructură au crescut constant de la an la an. În 2017, spre exemplu, valoarea totală realizată a fost de 727 milioane lei, din care 235 milioane lei au reprezentat investiții făcute de Societatea de Distribuție Transilvania Sud, 238 milioane lei de Muntenia Nord și 254 milioane lei de Transilvania Nord. Valoarea cumulată a investițiilor realizate în 2017 la nivelul Grupului Electrica este cu peste 30% mai mare față de 2016 și mai mult decât dublă față de 2014, ceea ce noi credem ca este remarcabil.Monedele care evoluează în lipsa fundamentelor economice
Bitcoin nu se îndreaptă spre 60.000-100.000 de dolari, ci a scăzut la un moment dat sub 6.000, iar Dow Jones se zbate ca și cum investitorii, mulți din Răsărit, au abandonat inclusiv acțiunile și petrolul, însă le vor reachiziționa ca să participe la distribuirea de dividende. Cei care vor să-și facă hedging vor alege cu siguranță aurul.
Dar, mai am vedea că aceia care au achiziționat criptomonede pe creștere, au cumpărat și acțiuni. Punctul comun între cele două tipuri de deal-uri vine de la „specialiștii” în marketing, care pot fi numiți, pe bună dreptate, și antrenorii prețurilor.
Sigur că aici revine eterna și fascinanta problematică, dacă de la 0,013% din populația Statelor Unite, în 1900 – pe timpul etalonului aur – ponderea milionarilor s-a majorat la 1,5% din totalul populației, câți desfășoară activități cu rol social, precum cei dinainte? Sau, altfel spus, câți milionari au legătură cu marketingul și câți cu activități ce permit societății un salt calitativ din punctul de vedere al standardului de viață?
Sau câți întăresc diviziunea muncii ca să-și multiplice baza de clienți în vederea un câștiguri viitoare? Fiindcă dacă acest lucru nu se produce, și rolul social nu se găsește în conexiune cu capitalismul adevărat – cu diviziunea muncii și circulația elitelor –, are loc o extorcare de fonduri de la populație în vederea menținerii unor false elite.
Și alături de această chestiune merită subliniat că sunt mulți bani în piață, însă nici pe departe ei nu-s capabili să facă din relaxarea cantitativă o măsură de succes. De fapt, nici nu sunt câți ar trebui, cu tot cu QE, dar nu asupra acestui lucru trebuie neapărat să ne concentrăm, ci a principalei defecțiuni, lipsa de încredere. Spre deosebire de perioada monedelor marfă, când exista un drept de proprietate cert asupra unei anumite cantități de aur, în momentul de față, pe timpul banilor de hârtie, încrederea e esențială, iar ceea ce se cumpără în prezent n-are legătură cu aceasta.
Așadar, nu banii sunt insuficienți, ci încrederea se găsește la cote de avarie, ceea ce zdruncină teoria monetaristă. Mai simplu zis, au apărut monedele care nu înseamnă nimic. Ele au priză la public deoarece nu se cunoaște nici plătitorul, nici încasatorul și reprezintă o reacție firească a societății la suprareglementare.
INACO: România față în față cu 340 milioane euro fonduri europene pentru dezvoltări blockchain. Cu cine? De ce?
Uniunea Europeană oferă finanțare pentru dezvoltarea tehnologiei blockchain de 340 milioane de euro pentru această tehnologie în perioada 2018-2020. Obiectivul european este să dezvolte o abordare comună și unitară a mediului de afaceri privind tehnologia blockchain. În România se derulează în prezent mai puțin de 0,8% din proiectele blockchain la nivel european, prin cele 65 de proiecte blockchain în curs de dezvoltare, în timp ce la nivel european sunt peste 8.200 de proiecte active.
Cea mai recentă inițiativă în acest sens este crearea Blockchain Observatory and Forum, care va monitoriza evoluția tehnologiei blockchain și va acționa ca un hub în promovarea actorilor europeni și consolidarea angajamentului european cu toți cei implicați în aceste activități. Comisia Europeană recunoaște și încurajează potențialul inovator al acestei tehnologii. Încă din mai 2017, în raportul Digital Single Market, Comisia a recunoscut tehnologiile bazate pe tehnologia blockchain ca având potențial enorm pentru administrațiile, întreprinderile și societatea noastră în general și a accelerat programele de finanțare Horizon 2020 în acest sens. Până în prezent, UE a alocat 83 de milioane de euro pentru finanțarea proiectelor bazate pe blockchain și se estimează că vor fi investite până la 340 milioane euro în perioada 2018-2020. Obiectivul particular al Comisiei Europene este de a explora potențialul block- chain pentru îmbunătățirea serviciilor europene transfrontaliere, precum raportarea TVA, impozitare, raportări de mediu și financiare, vamă, administrarea dosarelor medicale, raportarea studiilor clinice, înregistrarea medicamentelor, managementul identității etc. Creșterea utilizării sistemelor block- chain indică o perspectivă interesantă asupra viitorului, confirmând că Europa ar putea asista în curând la apariția unei noi generații de servicii digitale, în care avem toată încrederea că și România poate juca un rol important.Inovare prin blockchain
Blockchain este în acest moment cea mai disruptivă tehnologie utilizată pentru efectuarea de tranzacții securizate, realizate în mod descentralizat. Deși această tehnologie a fost introdusă odată cu Bitcoin și este frecvent asociată cu monedele virtuale, în prezent este adoptată la scară din ce în ce mai largă de toate sectoarele industriale și se bucură de popularitate în creștere accelerată. Multe state membre ale UE au demarat inițiative în acest sens, iar marii giganți IT oferă deja soluții Block-chain clienților. Iată doar câteva exemple: IBM dezvoltă un sistem de plăți bazat pe blockchain, Amazon intenționează să includă blockchain în suita de aplicații AWS, iar Microsoft oferă deja „Blockchain as a Service” pe platforma lor cloud Azure.Evoluțiile economice peste așteptări lovesc bursa americană. Serios?
Ceea ce m-a intrigat constant în cei peste 20 de ani de când urmăresc evoluțiile piețelor financiare a fost ambiția principalelor platforme de tranzacționare și informare de a explica în mod savant orice mișcare a piețelor financiare, chiar și cele pe termen scurt. Astfel, într-o zi investitorii vând pentru că sunt preocupați de ceva, pentru că a doua zi să cumpere pentru că nu mai sunt preocupați și și-au schimbat viziunea. Da, peste noapte… Într-o zi au aversiune la risc, peste două zile le trece și le revine apetitul de risc.
Bineînțeles că lucrurile nu se întâmplă așa. Volatilitățile pe termen scurt ale burselor nu trebuie căutate în explicații savante. Pentru că este naiv să ne imaginăm că marii investitori instituționali, cei care mișcă de multe ori bursele împingând primii bulgărele de zăpadă, se răzgândesc de la o zi la alta în ce privește evaluările lor economice, geopolitice sau în ce privește apetitul lor de risc.
Adevărul este că de multe ori tranzacțiile pe termen scurt au ca simplu corespondent dorința de a specula, poate o eroare majoră de tranzacționare („fat finger”), poate un algoritm de tranzacționare care a luat-o razna sau poate, pur și simplu, o decizie irațională. Acestea sunt gândurile care m-au încercat din nou când am văzut pe canalele de știri primele explicații ale declinului bursei americane: rezultatele peste așteptări ale pieței muncii și implicit ale economiei americane, ceea ce va duce la decizia Fed de a crește dobânzile mai rapid.
Serios? De când bursele reflectă rezultate economice peste așteptări prin scăderi zilnice record? Pentru că bursele sunt considerate a fi un bun barometru al mersului economiei. Or, în momentul de față nu există semnale cum că economia americană ar fi amenințată de recesiune. Și atunci în ce notă ar trebui citită corecția zilelor trecute? Să nu uităm, cea mai mare cădere nominală a indicelui Dow Jones raportată într-o singură zi.
Cred că, în principiu, este vorba despre lipsa de convingere cu care investitorii tranzacționează acțiunile americane de o bună perioadă de timp. Mai toată lumea era conștientă de evaluările deja întinse la maxim ale acțiunilor americane și totuși nimeni nu dorea să părăsească turma. Temerea că ar putea să piardă o parte din „raliu”, chiar dacă acesta nu mai avea justificare în fundamentele microeconomice, i-a făcut pe mulți investitori să continue să rămână în piață, în pofida temerilor în creștere.
Lipsa de convingere a investitorilor face ca la cel mai mic semn care le confirmă temerile să își ia zborul rapid de pe bursă, antrenând o avalanșă a vânzărilor. În cazul în care investitorii ar fi avut convingeri ferme în ce privește evaluarea acțiunilor la bursă, s-ar fi găsit imediat cumpărători care să pună ordine de cumpărare, astfel încât declinul s-ar fi oprit rapid.
BNR în Marele Război. Avantajele unei bănci centrale private independente
După bătălia pierdută de la Turtucaia și după invadarea Munteniei de către armatele imperiale germane în 1916, familia regală a României, Guvernul și instituțiile de stat s-au refugiat la Iași. La rândul său, Banca Națională a României, în frunte cu guvernatorul Ioan Bibicescu, și-a mutat sediul central la Iași, noua capitală a țării pe perioada ocupației, până la eliberarea din 1918. O mână de funcționari bancari și directorii lor Nicolae Bărbulescu și Constantin Băicoianu au rămas însă la București, în teritoriul controlat de inamic, în cadrul unei sucursale cu atribuții limitate.
Iar ocupația a debutat cu un „atac” asupra monedei naționale, relatează Constantin Băicoianu, martor direct și actor al întâmplărilor, în lucrarea sa „Banca Națională în timpul ocupațiunei, Noiembrie 1916 – Noiembrie 1918”, apărută la scurt timp după evenimente, în 1919. Mai precis, autoritățile germane au luat măsura deprecierii arbitrare, prin decret, a cursului leului față de marca germană cu peste 6%, de la 1,25 (curs inițial stabilit tot de ocupant) la 1,33 lei/marcă. După un an, devalorizarea oficială a fost accentuată la 1,4285 lei/marcă.
Independența BNR: responsabilitate sau putere?
Începând cu anul 2016, din vremea unui guvern tehnocrat cu multă știință de la Bruxelles și cu ricoșeuri la unii parlamentari care l-au susținut, asistăm la atacuri îndreptate împotriva BNR vizând independența acesteia. Începute cu virulență, apoi mai domolite, ele plutesc în aer deja permanent. Deciziile BNR, mai ales din momentul schimbării sensului conduitei politicii monetare – ușor mai restrictive în anticiparea unor riscuri la stabilitatea macroeconomică – au devenit motive de re-evocare a problemei independenței băncii centrale, căci își permite prea multe, în opinia unora: a dus la creșterea dobânzilor din piață, mărește inflația, a depreciat cursul, stimulează cămătăria și câte și mai câte. Cu alte cuvinte, independența de decizie a BNR este un fel de manifestare a unei puteri discreționare care trebuie stopată.
Atitudinea din comentarii se înscrie, din păcate, în ceea ce cred unii și alții despre rolul unei bănci centrale, departe de reglementarea ei prin statut, într-un context în care, observând interesul pentru politica monetară, cunoștințele despre ea parcă se diminuează și degenerează într-un limbaj nemeritat. De aceea, ca să ne revenim din reveria unor distor-
siuni care nu se mai opresc, dar care au darul de a antrena din voleu cohorte de nespecialiști, ar fi bine să comentăm cu legea în mână, și nu după impresii sau cunoștințe vagi.
Vorbim foarte mult de convergența reală, cât de îndepărtată este ea de ceea ce ar trebui să fie ca să ne permitem să adoptăm euro, dar foarte puțin se vorbește de convergența juridică a României la dreptul comunitar, despre acel proces de continuă armonizare a legislației și instituțiilor sale astfel încât România să aibă capacitatea de a răspunde angajamentelor sale ca stat membru al UE în domeniul politicilor economice de orice fel. Sensul acestei convergențe juridice este acela de a utiliza norme comune în implementarea deciziilor, în cazul nostru cu menirea de a susține o creștere economică sănătoasă, ferită de dezechilibre periculoase, care să stimuleze crearea de locuri de muncă și prezervarea nivelului real al veniturilor de orice fel.
„Revoluția”, pardon, aventura fiscală nesfârșită a Statului român anulează Revoluția tehnologică 4.0
Revoluția 4.0 a determinat Suedia să-și creeze un Minister al Viitorului acum 3 ani, iar Emiratele Arabe Unite un Minister al Inteligenței Artificiale acum câteva luni. Toată Uniunea Europeană își structurează și dezvoltă Piața Unică Digitală și investește masiv în cercetare-dezvoltare-inovare prin programul Horizon 2020 și nu numai.
4.0 înseamnă industrie cu inteligență artificială, internetul tuturor lucrurilor, robotizare. Pentru România înseamnă multă cercetare și inovație în toate domeniile, educarea pentru excelență a tinerilor, înseamnă păstrarea și dezvoltarea talentelor și asigurarea viitorului acestora în țară.
Numai că la noi aceste teme prefiguratoare ale zilei de mâine nu sunt abordate sistematic, de fapt nu sunt abordate deloc, ci sunt blocate ca tematici esențiale de aventura fiscală nesfârșită a Statului.
În România, „revoluția” fiscală nu are nicio legătură cu economia viitorului. Nici cu industrializarea, nici cu serviciile high-tech, nici cu tinerii… Suntem în fața unui cocktail exploziv de incompetență care se acoperă cu ineficiența populismului, cu atacuri aiuritoare la adresa investitorilor, a cercetărilor și a IT-iștilor, a tinerilor.
Eroarea fiscală a zilei este acoperită cu explicația aberantă a zilei. Zi de zi de zi, vorba reclamei, de o bună perioadă, aberațiile fiscale sunt întrerupte doar de perioadele în care mai cad guvernele…
Să analizăm câteva exemple din această serie aiuritoare de măsuri care face viața antreprenorilor, liberilor profesioniști și a angajaților din sectorul privat un coșmar. (Nici salariații din sectorul public nu o duc mai bine. Cu toții vom plăti începând din acest an cu vârf și îndesat factura „campaniei electorale permanente” și a populismului prin credite mai mari la bănci și în prețurile care cresc în linie.)
Lipsesc lucrătorii din piața construcțiilor
