Spre deosebire de contrabanda cu țigări, care reprezintă sub 18% din totalul pieței, contrabanda cu băuturi spirtoase și evaziunea fiscală rezultată din existența acestei piețe negre sunt în mod inexplicabil ignorate de către autorități. Se estimează că afacerile cu băuturi spirtoase derulate pe piața neagră au ajuns să reprezinte mai bine de 90% din totalul pieței, iar prejudiciul adus bugetului de stat prin neplata accizelor și a celorlalte taxe să depășească un miliard de euro anual. Acest comerț nefiscalizat cu alcool se desfășoară prin târguri la tarabe improvizate, la marginea drumului, în piețe, găsindu-se oferte și pe internet. Astfel, în bufetele din mediul rural în special, se poate cumpăra cu nici doi lei „o sută de matrafox”, de regulă de proveniență necunoscută. Autoritățile s-ar putea sesiza automat în astfel de situații, când prețul afișat este sub valoarea care rezultă din însumarea taxelor și impozitelor datorate statului și a costului de producție și distribuție și, de asemenea, când proveniența produsului nu este evidentă. Este cea mai bună dovadă a unei evaziuni fiscale practicate pe scară largă. O idee asupra diferenței dintre cantitățile de alcool vândute legal și cele de contrabandă rezultă din studiul Organizației Mondiale a Sănătății, care plasează România pe un periculos loc cinci în topul mondial al țărilor cu cel mai mare consum de alcool pur pe cap de locuitor. Conform acestui studiu, un român, cu vârsta de peste 15 ani, bea 14,4 litri de alcool pur pe an, structura fiind de 8,2 litri de băuturi spirtoase și 6,2 litri de bere și vin. Această cantitate trebuie considerată ca o valoare minimă, deoarece sociologii spun că tendința consumatorilor este de a-și subevalua numărul de pahare băute zilnic, atunci când sunt chestionați, iar cantitățile de băuturi neînregistrate în evidențele contabile sunt cu siguranță mai mari. Paradoxul este că dacă OMS arată că în România consumul pe cap de locuitor a crescut de la 12,8 l alcool pur în perioada 2003-2005 la 14,4 l în perioada 2008 – 2010, oficial în 2016 s-a produs de 100 de ori mai puțin alcool etilic destinat producției de băuturi spirtoase decât se producea în anul 2000. Iar anomaliile statistice continuă: dacă în 2000 erau înregistrate peste 20 de distilării cu capacități mari de producție, în prezent mai puțin de un sfert dintre acestea mai sunt funcționale. Se naște întrebarea legitimă dacă nu cumva, unele dintre cele declarate închise nu produc ilegal alcool. În plus, la problema reală a alcoolismului în rândul românilor, se adaugă pericolul pentru sănătate generat de consumul chiar a unor cantități mici de băuturi spirtoase scăpate de orice control a materiilor prime utilizate sau a procesului de fabricație. În multe cazuri este utilizat alcool etilic industrial, nu obținut prin fermentație, arome, îndulcitori și coloranți, care pun în pericol sănătatea oamenilor. De asemenea, instalațiile artizanale pentru producerea rachiurilor pot fi confecționate din materiale care contaminează produsul final, cu aceleași urmări nefaste pentru consumatori. Toate acestea adaugă, pe lângă neîncasările la buget, cheltuielile suplimentare pe care le suportă casele de sănătate. Concurența neloială generată de evazioniști are un impact devastator asupra industriei care își desfășoară activitatea în conformitate cu cadrul legal și care, prin taxele și salariile pe care le plătește, contribuie la dezvoltarea economică. O fabrică de acest tip este de multe ori cel mai important agent economic de pe raza a mai multor localități și care asigură venituri (direct sau indirect) pentru majoritatea locuitorilor. Mai mult chiar, se pierd locuri de muncă și în domeniile producătoare de materii prime pentru industria alcoolului, multe dintre acestea fiind importante pentru agricultura sau industria locală. În România se colectează din accize aproximativ 20% din totalul veniturilor bugetare, mult sub procentajele realizate în țările învecinate. În Polonia, de exemplu, care are o populație dublă ca a noastră, se colectează anual două miliarde de euro din accize, incomparabil mai mult decât dublul realizat de România. Și trebuie ținut cont că în afară de acciză și TVA-ul pe respectiva acciză, bugetul este de văduvit și de TVA-ul plătit de consumatorul final. Practic, dacă s-ar lua în calcul toate taxele și impozitele de pe lanțul de producție și distribuție, suma colectată de stat s-ar dubla comparativ cu acciza. În cazul contrabandei cu țigări, autoritățile statului consideră că un procentaj de 17-18% din totalul pieței este un nivel periculos care aduce grave prejudicii bugetului. „Contrabanda cu țigări aduce pierderi majore economiei naționale, iar bugetul consolidat al statului are de suferit”, se arată într-un comunicat al ANAF transmis presei pe 30 ianuarie 2017. În acest caz ANAF anunțat declanșarea acțiunilor de combatere a traficului ilicit cu țigarete și controale la birourile teritoriale vamale. Astfel de măsuri nu se iau însă și pentru desființarea pieței negre a băuturilor alcoolice, care prejudiciază însă cel puțin la fel de mult bugetul de stat. Organizațiile patronale din domeniu se plâng de ani de zile de pierderile pe care trebuie să le suporte din acest motiv, dar autoritățile par a nu fi interesate de acest aspect. Revista Economistul a solicitat și punctul de vedere al ANAF referitor la măsurile pe care le întreprinde în vederea eradicării pieței negre a băuturilor alcoolice. Răspunsul venit cu mare întârziere (cam trei săptămâni) nu conține elementul esențial, și anume estimarea valorii fraudei fiscale din acest domeniu: „Menționăm că Direcţia Generală a Vămilor nu deţine informaţii cu privire la ponderea produselor nefiscalizate din total piaţă a băuturilor alcoolice”, se menționează în răspuns. De asemenea, ANAF precizează că nu este singura instituție abilitată în investigarea contrabandei cu băuturi alcoolice: „atribuţii în acest sens au şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Autoritatea pentru Protecţia Consumatorului, Ministerul de Interne etc”. Acest lucru nu este contestat de nimeni, dar ne întrebăm de ce cele mai mediatizate cazuri sunt cele care țin care de contrabanda cu țigări. Și, de asemenea, este adevărat că Autoritatea pentru Protecţia Consumatorului nu-și face deloc simțită activitatea pe această piață, care este dominată de produse contrafăcute și toxice, fie că sunt de contrabandă sau fabricate în țară în condiții insalubre. Dar, chiar și în aceste condiții, „structurile de specialitate de la nivel regional şi central, coordonate de Direcţia Generală a Vămilor au efectuat un număr de 1927 de controale la agenţi economici care au derulat operaţiuni comerciale cu produse alcoolice, întocmind 585 de procese verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, suma totală a amenzilor fiind de 4.134.990 lei, confiscându-se în același timp și cantitatea de 56.931 de litri alcool etilic”, se mai arată în răspunsul ANAF transmis la solicitarea revistei Economistul. În concluzie, intensificarea acestor controale nu ar fi decât o sursă pentru creșterea veniturilor la bugetul de stat, ceea ce este de fapt și obiectivul ANAF. Iar producătorii locali, care își desfășoară legal activitatea, ar fi protejați de concurența complet neloială făcută de evazioniști.