ULTIMELE ARTICOLE

Mihai Daraban: România rămâne o țară sigură pentru toți

Economistul
-
0
Mihai Daraban: România rămâne o țară sigură pentru toți

Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR) susține declarațiile făcute de viceprim-ministrul Guvernului României și ministrul afacerilor interne, dl Cătălin Predoiu, cu privire la gradul de siguranța pe care îl conferă România atât pentru proprii cetățeni, cât și pentru mediul de afaceri.

La nivel mondial, România se clasează pe locul 31, potrivit Indexului Global al Păcii pentru 2023, un clasament al celor mai sigure state din lume. Raportul realizat de către Institutul pentru Economie și Pace reprezintă o analiză a datelor axate și pe valoarea economică a unui stat, precum și pe dezvoltarea durabilă a economiei acestuia. Indexul Global al Păcii include 99.7% din populația lumii și 23 de indicatori cantitativi și calitativi.

„România este considerată de tot mai multe state o destinație sigură pentru afaceri și vedem acest lucru aproape zilnic la Camera Națională, datorită interacțiunii noastre cu investitorii străini. Același lucru se întâmplă și atunci când CCIR organizează misiuni economice în străinătate, oamenii de afaceri de pe aproape toate continentele consideră România o țară sigură, un loc unde pot dezvolta proiecte majore, fără să se teamă de instabilitate fie socială, fie de altă natură. Siguranța, atât cea economică, cât și cea a vieții de zi cu zi, este unul dintre criteriile de bază pentru care foarte multe companii din străinătate aleg România ca destinație investițională. În mod cert, apartenența României la NATO și Uniunea Europeană, precum și faptul că se află într-un parteneriat strategic cu Statele Unite ale Americii, sunt factori ce aduc un grad mare de stabilitate țării noastre pe mai multe paliere. În același timp însă, nu putem trece cu vederea activitatea structurilor din cadrul Ministerului de Interne, fie că vorbim de Poliția Română, de Jandarmerie sau de Poliția de Frontieră care prin activitatea lor sprijină conceptul de integritate în mediul de afaceri. La recenta ediție a Topului Național al Firmelor, biroul de conducere al CCIR a votat să acorde Meritul Comercial Clasa I dlui Cătălin Predoiu pentru promovarea eticii și transparenței în afaceri prin aplicarea legilor împotriva corupției, distincție care se va acorda personal actualului ministru de interne, în cadrul unei alte ceremonii. În actualul context geopolitic, luând în calcul toți acești factori, România a reușit să rămână o țară sigură pentru toți”, a declarat președintele CCIR, dl. Mihai Daraban

ACUE solicită Guvernului să își respecte obligațiile asumate față de consumatorii de energie

Economistul
-
0
ACUE solicită Guvernului să își respecte obligațiile asumate față de consumatorii de energie

Guvernul limitează plata schemelor de compensare a clienților de energie electrică și gaz, printr-un proiect de Ordonanță de Urgență

Măsura propusă va bloca, practic, tot lanțul energetic, prin incapacitarea achiziției de energie și a plăților pe întregul lanț: de la producător, transportator, la distribuitor și bugetul de stat

Noul proiect de Ordonanță de Urgență pentru limitarea cheltuielilor bugetare introduce, prin articolul XIV, măsuri de limitare a plăților pentru schemele de compensare a consumatorilor și destabilizează grav capacitatea furnizorilor de a asigura achiziția de energie și, implicit, continuitatea alimentării în siguranță cu electricitate și gaz a gospodăriilor și companiilor, în prag de iarnă.

Furnizorii și-au îndeplinit obligațiile rezultate din reglementări, au aplicat prețul plafonat la energie și au prefinanțat diferența de cost. ACUE solicită autorităților să își respecte promisiunile către consumatorii de energie și să-și îndeplinească partea lor de obligație la care s-au angajat prin propriile reglementări, respectiv să deconteze sumele datorate pentru compensarea clienților, în termenul legal. 

Federația ACUE a solicitat Guvernului eliminarea articolului XIV din proiectul de OUG menționat și o discuție de urgență pentru identificare unor soluții care să nu pericliteze alimentarea cu energie electrică și gaze naturale în prag de iarnă.

„Prin articolul propus, Guvernul limitează, de fapt, aplicarea reducerilor de preț la clientul final. Banii necesari sunt promiși de stat clienților de energie pentru acoperirea diferenței de preț, între prețul real și cel plafonat, nu sunt pentru furnizori. Furnizorii sunt folosiți ca intermediari pentru prefinanțarea acestor scheme de sprijin. Dacă nu mai poate susține plafoanele de preț, statul trebuie să găsească soluții alternative. Furnizorii și-au exprimat disponibilitatea de a participa la o discuție reală, cu factorii de decizie relevanți. Apreciem înțelegerea manifestată de colegii din plenul Consiliului Economic și Social și deschiderea la dialog a reprezentanților Ministerului Energiei”, Daniela Dărăban, Directorul Executiv al ACUE

Reiterăm faptul că măsura propusă de limitare a plăților pentru schemele de compensare a clienților destabilizează grav capacitatea furnizorilor de a asigura achiziția de energie iar, din punct de vedere legal, reprezintă o încălcare a legislației naționale și a reglementărilor europene. 

Cum facem posibilă victoria Ucrainei

Economistul
-
0
Cum facem posibilă victoria Ucrainei

de Josep Borrell

 BRUXELLES – La aproape un an de la invadarea Ucrainei de către Rusia, războiul intră într-o nouă etapă. După atacul eșuat asupra Kievului din primăvara trecută și după contraofensiva uluitoare a ucrainenilor, care a eliberat Harkovul în nord și Hersonul în sud, președintele rus Vladimir Putin a inițiat o campanie punitivă cu drone și rachete, vizând populația civilă și infrastructura energetică. Obstrucționat pe câmpul de luptă, Putin încearcă să forțeze un număr cât mai mare de ucraineni să petreacă iarna în frig și întuneric. Linia frontului nu s-a deplasat mult în ultimele luni. Însă luptele rămân acerbe (cu multe victime), iar Rusia pare să se pregătească pentru o ofensivă majoră în primăvară. Economia rusă e pe picior de război, iar aparatul de propagandă al Kremlinului a turat motoarele, răspândind o combinație de amenințări apocaliptice și deliruri imperiale. Ultimul serviciu de știri independent din Rusia, Meduza, și ultima organizație pentru drepturile omului a Rusiei, Centrul Saharov, sunt obligate să se închidă. Atitudinea Moscovei este de sfidare. În aceste condiții, aliații Ucrainei au dreptul să își sporească asistența militară, inclusiv prin furnizarea de tancuri de luptă. Obiectivul este ca Ucraina să triumfe împotriva agresorului său. Dar nu putem să ne dorim acest lucru fără a oferi Ucrainei mijloacele necesare pentru a-l realiza. Alternativa este un război prelungit de uzură, care va genera și mai multe pierderi de vieți omenești în Ucraina, o insecuritate mai acută pentru Europa și suferințe continue în întreaga lume (din cauză că Rusia se folosește de energie și alimente drept arme). Partenerii Ucrainei s-au angajat deja să furnizeze sisteme avansate de apărare aeriană, cum ar fi sistemul de rachete Patriot fabricat de SUA, obuziere mai performante și vehicule de luptă blindate suplimentare. Cu toate acestea, înainte de recentul progres major, a avut loc o dezbatere intensă cu privire la posibilitatea de a furniza tancuri cum ar fi Leopard 2, fabricat în Germania, sau M1 Abrams, fabricat în SUA. Eu personal am susținut de mult că trebuie să furnizăm Ucrainei mijloacele pentru a respinge Rusia. Tancurile sunt necesare pentru ca forțele ucrainene să depășească impasul actual al războiului de tranșee și să redobândească avântul pe care l-au avut în toamna trecută, când au recucerit Harkovul și Hersonul. Pentru a se ajunge la „acordul privind tancurile” a fost nevoie de timp și discuții intense, inclusiv în cadrul Consiliului Afaceri Externe al Uniunii Europene. Schimbarea s-a produs în momentul în care Germania a fost de acord să furnizeze tancuri Leopard 2, în coordonare cu SUA, care va furniza aproximativ 30 de tancuri M1 Abrams. Deși livrarea acestor echipamente va necesita timp și va fi nevoie de instruire intensivă și de întreținere, rezultatul nu se limitează la câmpul de luptă. Am transmis Rusiei un alt semnal puternic că Putin s-a înșelat – încă o dată – atunci când a pus la îndoială angajamentul nostru. Desigur, unele voci vor susține că mai multe arme vor prelungi războiul și vor crește riscul unor noi escaladări și că singura soluție constă în negocieri pe cale diplomatică. Cu toate acestea, deși europenii vor rămâne întotdeauna deschiși față de oricine dorește cu adevărat încetarea negociată și justă a războiului, până acum Rusia a arătat clar că intenționează să continue crimele de război. Oricine a încercat să negocieze cu Putin s-a întors fără niciun rezultat. Până când acest lucru se va schimba, trebuie să conchidem că singura modalitate de a pune capăt războiului este de a oferi Ucrainei mijloacele de a alunga invadatorul. Prin urmare, sarcina UE este de a face tot ce îi stă în putință pentru a sprijini Ucraina. Și chiar asta facem. Împreună cu guvernele statelor membre ale UE, am mobilizat deja pentru Ucraina 12 miliarde EUR (13,1 miliarde USD) sub formă de arme și materiale conexe, din care 3,6 miliarde EUR provin din Instrumentul european pentru pace. Dacă se iau în calcul și ajutoarele macrofinanciare și umanitare, sprijinul nostru total se ridică la aproape 50 de miliarde EUR. În plus, UE este în prezent principalul furnizor de instruire militară pentru personalul ucrainean. Prin intermediul Misiunii de asistență militară a UE din Polonia și Germania, suntem pe drumul cel bun în ceea ce privește instruirea a 15 000 de militari până în aprilie și suntem pregătiți să dublăm acest efort și să instruim alți 15 000 – inclusiv în ceea ce privește utilizarea tancurilor precum Leopard 2. De asemenea, UE lucrează la un al zecelea pachet de sancțiuni, și a eliminat deja dependența noastră de importurile de energie din Rusia în doar câteva luni. Și să fie clar: sancțiunile au efect. Petrolul rusesc se vinde mai ieftin cu 40 USD față de țițeiul Brent și se preconizează că veniturile zilnice din energie ale Rusiei vor scădea de la aproximativ 800 de milioane EUR la 500 de milioane EUR în urma punerii în aplicare a celor mai recente măsuri, în cursul lunii curente. Războiul costă scump Kremlinul și cu cât mai mult va dura acesta, costurile nu vor face decât să crească. În luna ianuarie a anului trecut, chiar înainte de invazie, am vizitat regiunea Donbas și am văzut linia frontului. Din motive evidente, această călătorie mi-a rămas întipărită în minte. Pe drumul de întoarcere, trecând prin Kiev, prim-ministrul ucrainean Denis Șmîhal mi-a spus: „Invazia se va întâmpla curând și noi suntem conștienți că nu veți veni să luptați de partea noastră”. Dar s-a grăbit să întrebe: „Ne veți oferi armele de care avem nevoie ca să ne apărăm?” Sincer, nu am fost sigur cum să răspund, deoarece nu știam cât de ferm va fi angajamentul la nivel european. Astăzi, răspunsul vine ușor. În așteptarea summitului UE-Ucraina, pentru care mă deplasez la Kiev săptămâna aceasta, nu există nicio îndoială că Europa s-a ridicat la nivelul situației. Acum trebuie să oferim în continuare Ucrainei mijloacele pentru a învinge agresorul, a-și restabili suveranitatea și a-și găsi locul în Uniunea Europeană.  
Josep Borrell, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și vicepreședinte al Comisiei Europene. Copyright: Project Syndicate, 2023. www.project-syndicate.org  

Super-Eurasia sau Super-Europa?

Daniel Apostol
-
0
Super-Eurasia sau Super-Europa?

„Supercontinentul” Eurasia se vrea remodelat sub ochii noștri. Încă înainte de izbucnirea războiului din Ucraina mulți se întrebau de nu cumva europenii vor fi lăsați în urmă, iar Europa va rămâne doar o anexă la noul eșafodaj ruso-chinez. Dar – am mai scris – invadarea Ucrainei de către Rusia schimbă totul. Războiul lui Putin are consecințe profunde pentru securitatea și economia Europei și chiar și pentru modelul actual al Uniunii Europene. Vicepreședintele Comisiei Europene, Josep Borrell, menționa recent că, odată cu invazia din Ucraina, Vladimir Putin „ne obligă să regândim urgent multe elemente ale organizării noastre interne și ale viziunii noastre asupra lumii”.

UE este forțată acum să-și construiască o strategie proprie de apărare a securității și a valorilor care sunt însăși temelia blocului comunitar. UE va trebui să-și recalibreze atât structura, cât și principiile fundamentale. Odată ce Putin a readus războiul în Europa, europenii trebuie să se pregătească pentru o nouă lume, în care suveranitatea și securitatea lor sunt puse în joc. Revista „Time” publica încă din ianuarie ideea că deja nu mai trăim în vechea ordine liberală în care regulile trebuie aplicate, iar cei care le încalcă trebuie să fie pedepsiți. Ne regăsim trăind într-o nouă ordine în care puterea trebuie echilibrată cu altă putere. Autorul, Bruno Maçães (fost secretar de stat portughez pentru afaceri europene), sublinia că SUA trebuie să reflecteze dacă își pot permite să-și reducă prezența în Europa înainte ca la Bruxelles să fie creată o contrapondere adecvată pentru Rusia. Iar la Casa Albă, Biden se află în fața unei dileme: să ajungă la un „mare târg” cu Moscova, iar cele două mari puteri să își împartă între ele Europa, sau să sprijine dezvoltarea unui nou pol european capabil să echilibreze puterea rusă? Maçães spune că Europa trebuie să devină un actor suveran în politica externă și de securitate comunitară, și cu cât ezită mai mult să acționeze în acest sens, cu atât mai mult „va permite altora să-și asume rolul de reformatori și inovatori în spațiul european”.

Amenințată cu colapsul, UE trebuie să se relanseze sistemic: nu mai ajunge să fie doar o „simplă uniune economică și monetară”, spune Joschka Fischer – fost ministru german de externe – ci trebuie să se reconstruiască într-o uniune politică, de securitate și de apărare, în care candidații la aderare trebuie să parcurgă mai multe faze, prin îndeplinirea de standarde predeterminate referitoare la economie, stat de drept, securitate și alte domenii. La rândul său, fostul premier suedez Cald Bildt semnează un editorial în „Washington Post” în care susține că, implicațiile noii situații fiind fundamentale, viitorul Europei arată „mult diferit astăzi decât acum o săptămână”.

Așa că în timp ce la Bruxelles sunt decise noi și noi sancțiuni la adresa Rusiei, tot acolo fierbe mocnit o oală sub presiune: din ea va ieși noul model de funcționare a Uniunii Europene. Un model care ar trebui să se bizuie pe demonstrația de unitate făcută în contextul războiului din Ucraina. Un model care să facă „Super-Europa” și nu „Super-Eurasia” învingătoare.

În ce lume vom trăi?

Mircea Coșea
-
0
În ce lume vom trăi?

În ultimul timp mi-am pus deseori întrebarea dacă ne vom aminti de actuala perioadă pe care o trăim ca pe un vis urât, ca pe un accident al istoriei pe care îl vom depăși și ne vom întoarce la viața dinainte de pandemie sau ne vom aminti de viața dinainte ca la un trecut care nu se va mai întoarce niciodată.

Ne aflăm doar într-o „pauză” fortuită a procesului de implementare și consolidare a modelului global de dezvoltare sau acest model este deja caduc și suntem în pragul apariției unui alt model?

Părerea mea este că trăim un moment de maximă importanță istorică caracterizat prin apariția unor semnale de necontestat ale începutului procesului de schimbare a principiilor și instrumentelor modelului de dezvoltare al economiei globale. Este momentul în care modelul de natură neo liberală „win-win” pe care îl credeam peren și unanim acceptat pare a fi înlocuit cu altul pe care îl percepem a fi diferit dar pe care încă nu îl putem identifica cu precizie.

Sunt totuși evidente anumite tendinței ale schimbării care au o intensitate și o amploare diferită ceea ce ne conduce la concluzii nu îndeajuns de fundamentate în acest moment. Astfel, cu o precauție necesară ar trebui spus că este puțin probabil ca urmările crizei sanitare și ucrainene să vadă apariția unui capitalism radical nou. Mai degrabă, asistăm la o accelerare a tendințelor preexistente înainte de criză sau reorientarea politicilor economice. Cinci tendințe majore care, prin realizarea unui sistem, vor schimba fața capitalismului, într-un sens din ce în ce mai puțin „neoliberal”.

Prima tendință este utilizarea spectaculoasă a datoriei publice pentru a stabiliza economiile. La nivel global, valoarea lor atinge un nivel fără precedent în istoria capitalismului.

Această creștere a datoriei publice a avut loc într-un moment în care ratele reale ale dobânzilor – adică costul real al datoriei către stat, ajustat cu inflația – au scăzut timp de patruzeci de ani. De mai bine de un deceniu, rata dobânzii la datoria publică a fost mai mică decât rata de creștere a economiilor dezvoltate. Un semn că rata globală a economiilor a crescut în raport cu rata investițiilor la nivel mondial. Aceasta este o situație radical nouă, pe care economiștii o descriu drept „ineficiență dinamică”: guvernele pot intra în datorii pentru sume foarte mari și pot aștepta câțiva ani pentru ca creșterea să genereze venituri pentru a finanța taxele de dobândă. Este probabil ca această rată scăzută a dobânzii reale să continue timp de mulți ani, chiar dacă inflația crește, în special ca urmare a scăderii investițiilor chineze. Acestea din urmă reprezintă acum 30% din investițiile globale, în creștere cu 10% față de acum cincisprezece ani. Criza a contribuit la creșterea în continuare a ratei de economisire, deschizând un spațiu bugetar ceva mai mare pentru intervenția statului național.

Întoarcerea statului

A doua tendință notabilă este rolul crescut al statului în orientarea economiei.

Există o conștientizare a faptului că piața singură nu este suficientă pentru a ghida investițiile necesare din punct de vedere social.

A treia tendință este problema climei și rolul statelor în reducerea emisiilor de CO2 și conservarea biodiversității. Deși în prezent există un consens cu privire la această necesitate, COP 26 a ilustrat încă o dată decalajul dintre evoluțiile necesare și angajamentele statelor.

O a patra tendință se referă la dezvoltarea comerțului internațional. Temele reindustrializării, suveranității economice și rezilienței structurii economice în fața șocurilor care împiedică comerțul internațional, toate indică direcția unei noi diviziuni internaționale a muncii. Deficitul actual de materii prime și produse are diverse cauze: oprirea capacității de producție din cauza COVID-ului, capacitate prea mică comparativ cu o cerere mai dinamică decât se preconizase (semiconductori), tensiuni geopolitice (petrol și gaze), creșterea prețurilor de transport de marfă. Identificarea fragilităților lanțului de aprovizionare determină guvernele să direcționeze investițiile către sectoare-cheie, inclusiv prin planurile menționate mai sus. Cu toate acestea, nu ar trebui să ne așteptăm la o mișcare masivă a transferurilor, ci mai degrabă la o oprire a tendinței de relocare.

Cea mai recentă tendință este evoluția Europei. Comisia Ursulei von der Leyen are ambiția de a afirma Uniunea Europeană ca actor strategic, iar criza a avansat integrarea europeană. Gestionarea tensiunilor geopolitice relativ la invazia Ucrainei arată, de asemenea, o coerență europeană în construcție. Aceste evoluții și mai ales poziționarea față de sancțiunile impuse Rusiei sunt încă precare și, uneori, puțin urmate de efecte. În plus, Europa este încă plină de forțe economice divergente.

În afara acestor tendințe nu putem să o omitem probabil pe cea mai importantă, aceea a începutului procesului de deglobalizare prin limitarea mecanismelor de funcționare a pieței libere globale. Acest lucru a implicat introducerea taxelor vamale și relocalizarea producției, ceea ce, conform criticilor globalizării, trebuiau să facă posibilă absorbția tuturor dezechilibrelor generate de „ultraliberalism”, fie că este vorba de daunele provocate lumii a treia sau de creșterea inegalităților considerate insuportabile în țările bogate. (Vezi impactul la nivel mondial pe care îl are teoria inegalităților capitalismului contemporan promovată prin lucrările lui Thomas Piketty.)

Sub acțiunea forțelor geopolitice dezlănțuite de statele agresive, deglobalizarea are loc și deja putem vedea efectele ei. Acestea sunt rezultatul conjuncției a două fenomene. Prima este epidemia de COVID, care a perturbat toate lanțurile de aprovizionare, cu consecințe dramatice asupra economiei mondiale.

Al doilea este războiul din Ucraina, care instalează în inima Eurasiei un fel de pământ al nimănui rupt definitiv de economia mondială.

Astfel, cele două motoare principale ale prosperității noastre sunt sacrificate pe altarul politicii și al războiului: energia relativ ieftină și comerțul liber.

Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că economia globală continuă să se redreseze după criza pandemică și chiar în condițiile invaziei Ucrainei, la fel ca și comerțul, ocuparea forței de muncă și veniturile, dar această redresare este plină de dezechilibre: între țări, între companii și între populații, confruntate cu realități economice foarte diferite. Apar schimbări structurale, în care anumite sectoare, meserii, tehnologii și comportamente nu vor fi niciodată la fel ca înainte de pandemie.

Se semnalează de asemenea apariția și altor dezechilibre îngrijorătoare. În primul rând, redresarea variază foarte mult de la o țară la alta, reflectând diferențele în ceea ce privește situația sanitară, politicile publice și compoziția sectorială. În al doilea rând, în unele sectoare au apărut deficite acute de forță de muncă, chiar dacă ocuparea forței de muncă și orele lucrate nu și-au revenit încă pe deplin la nivelurile de dinainte de pandemie. În al treilea rând, decalajul persistent dintre cererea și oferta pentru anumite bunuri, combinat cu creșterea costurilor cu alimentele și energia, a condus la creșteri ale prețurilor mai puternice și mai durabile decât se preconizase.

Inflația este o mare incertitudine. Se preconizează că presiunile din partea ofertei se vor retrage pe măsură ce situația sanitară se îmbunătățește, cererea se stabilizează și tot mai mulți oameni se întorc la locul de muncă. Dacă constrângerile legate de ofertă persistă, întrucât PIB-ul și ocuparea forței de muncă continuă să crească și să alimenteze o creștere generală a prețurilor, intensificarea presiunilor inflaționiste ar putea dura mult.

Cum vom trăi în România? Cât de mult ne afectează criza globală și consecințele ei în viitor?

Deși România este o țară mică în economia mondială, este conectată la toate, la absolut toate fluxurile internaționale de capital, de informații, de materie primă, de alimente, de orice, pentru că trăim într-o economie globală, facem parte dintr-o piață unică europeană. Acest lucru înseamnă că asupra noastră vor veni efectele indirecte ale acestei căderi dar și ale acestor schimbări pe care economia mondială le înregistrează. Trebuie trecut la un nou concept de conducere a economiei care presupune un accent extraordinar de puternic și rapid pe obținerea unei independențe cât mai mari din punct de vedere energetic și alimentar prin resursele proprii pe care le avem.

Ar trebui să începem să refolosim resursele proprii, de gaze, de petrol, de mâncare, de tot ceea ce putem să facem, pentru a limita cât mai mult dependența de exterior.

Cred cu tărie că această criză, oricât de mizerabilă poate fi pentru alții, este o oportunitate pentru România de a-și realiza unele obiective pe care, în absența acesteia, nu și le-ar fi putut atinge.

Astfel, devenind un pion de extremă importanță al flancului estic al NATO/UE România poate folosi această poziționare ca pe un motiv de declarare a unei stări excepționale survenite în urma invaziei. Conform normelor UE, o astfel de „stare excepțională” dă posibilitatea cererii renegocierii PNRR prin care s-ar putea revizui unele „capitole problemă” cum ar fi cele ale reformelor salariale, ale pensiilor sau introducerea unor programe privind agricultura bio, irigațiile, deșertificarea.

Se creează posibilități pentru restructurarea și modernizarea industrială ca urmare a inevitabilei ascensiuni a politicii de înarmare. România va fi obligată în actualele condiții ale pericolului rusesc la granițele terestre și la Marea Neagră să aloce mai mult din buget pentru achiziționarea de armament. Achiziționarea poate fi o oportunitate de modernizare industrială dacă se extinde politica de offset prin care s-ar produce în țară părți componente ale produselor sau s-ar extinde operațiunile de mentenanță tehnică (modelul polonez).

Pe fondul acelei revizuiri a Green Deal despre care se vorbește, în noul context geopolitic în Europa, România ar putea folosi resurse de care dispune, precum cărbunele, pentru că în situații excepționale cum este aceasta, interesul vital al societății poate fi mai mare decât interesul ecologic pe o anumită perioadă.

Prin urmare, guvernanții ar trebui să pună imediat la punct un program pe termen scurt de rezolvare a unor probleme energetice prin aducerea pe piața energetică românească a unor resurse interne pentru a reduce cât mai mult posibil importul. Asta înseamnă o atenție sporită la economisirea resurselor, dar și începerea exploatării unor resurse pe care le putem pune în circulație imediat. Cum ar fi cărbunele, repunem în funcțiune Mintia și altele pe o anumită perioadă, continuăm investițiile pe segmentul hidro, continuăm negocierile cu americanii pentru energia nucleară.

În al doilea rând, un program de constituire a unor rezerve alimentare bine puse la punct. România are nevoie de un astfel de fond, pentru că importă prea mult, mai precis 70% din mâncarea de fiecare zi a românului.

Orice vom face și oricum ne-am gospodări, viitorul va fi diferit de ceea ce speram că va fi înainte de pandemie. Speram ca bunăstarea și încrederea noastră în viitor să depindă exclusiv de felul în care va evolua economia prin unii indicatori macroeconomici importanți, cum ar fi: creșterea economică, nivelul PIB, nivelul consumului sau al veniturilor pe cap de locuitor etc. Acum, suntem martorii unor situații pe care nu le mai puteam imagina în secolul XXI, „secolul revoluției verzi, al digitalizării și al inteligenței artificiale”. Realizăm că progresul și bunăstarea pot fi amânate sau chiar oprite cu viruși și cu tancuri. Lumea în care trăim și cu siguranță în care vom trăi va cunoaște un model de funcționare în care principiile și legile economiei vor fi dramatic supuse intereselor politice și violenței militare. Idealul păcii prin piața liberă globală pare din ce în ce mai îndepărtat.

 

În ce lume vom trăi?

Daniel Apostol
-
0
În ce lume vom trăi?

Invadarea Ucrainei schimbă totul. De la simpla explicație rusească a termenului „invazie” („operațiune specială” precedată de „exerciții militare”), până la aruncarea cu 70 de ani în urmă a întregii Europe. Și până la prăbușirea unor economii naționale. Atacul rus asupra Ucrainei a încheiat ordinea europeană așa cum a fost ea consacrată în actul final de la Helsinki din 1975, potrivit căruia principiul central al păcii europene este (era, până mai ieri) integritatea teritorială a fiecărui stat. Declarația asupra principiilor care acționează în relațiile dintre statele participante la Helsinki – cunoscută și sub denumirea de Decalogul – a enumerat următoarele 10 puncte:

1. Respectarea drepturilor inerente ale suveranității;

2. Nerecurgerea la amenințarea sau la folosirea forței;

3. Inviolabilitatea frontierelor;

4. Integritatea teritorială a statelor;

5. Reglementarea pașnică a diferendelor;

6. Neintervenția în afacerile interne;

7. Respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

8. Egalitatea în drepturi a popoarelor și dreptul popoarelor de a dispune de ele însele;

9. Cooperarea între state;

10. Îndeplinirea cu bună-credință a obligațiilor asumate conform dreptului internațional.

În pofida acordurilor de la Helsinki, trăim azi cele mai întunecate zile ale Europei de după Al Doilea Război Mondial. Ordinea de după Primul Război Rece este spulberată de Putin și putinism. Tocmai a răsturnat statu-quo-ul european, a ridicat A Doua Cortină de Fier, iar revizionismul dorit de el este direcția principală pe care mărșăluiește Kremlinul, cu și fără „operațiuni speciale” în Ucraina sau în altă parte. Invadarea Ucrainei va avea consecințe profunde și de durată nu doar pentru cele două state intrate în conflict, ci și pentru stabilitatea regiunii, pentru viitorul securității europene și pentru economia globală. Politologul Nina L. Hrușciova scria recent că Vladimir Putin pare să fi cedat obsesiei sale conduse de orgoliu de a restabili statutul Rusiei de mare putere cu propria sa sferă de influență clar definită.

Este deja evident că invazia Ucrainei de către Rusia va avea consecințe profunde și de durată nu doar pentru cele două state intrate în conflict, ci și pentru stabilitatea regiunii, pentru viitorul securității europene și pentru economia globală. Ca să nu mai amintim aici imensa suferință umană și criza umanitară fără precedent pe care o trăiește acum Europa, în premieră de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial. Evaluând modul în care atacul militar asupra Ucrainei va schimba fundamental epoca post-Război Rece, mai mulți cercetători ai fundației Carnegie Europe au opinat că Vladimir Putin „tocmai a răsturnat statu-quo-ul european”.

Printre ei, redactorul-șef al „Strategic Europe”, Judt Dempsey, consideră că invazia Ucrainei de către Rusia semnifică și sfârșitul amăgirii germane: „ostpolitik”, politica specială a Germaniei față de Rusia, s-a încheiat, convingerea că relația economică, comercială și politică de decenii a Germaniei cu Moscova va duce la modernizarea Rusiei a fost dezmințită. „Aceasta este o lovitură imensă pentru Berlin. Fiind cea mai mare economie a UE, Germania spera ca diplomația și arhitectura instituțiilor multilaterale să fie suficiente pentru a menține statutul perioadei post-Război Rece”, apreciază Dempsey.

În același timp, războiul din Ucraina produce serioase tensiuni suplimentare între coloșii economiei globale. America și China trebuie să afle dacă nu cumva soluția de pace în Europa de Est stă pitită undeva în buzunarele lor și ar putea fi scoasă la iveală, dacă vor găsi de cuviință să renunțe la orgolii. Joe Biden a vorbit cu Xi Jinping, într-un moment cheie al războiului din Ucraina, când China se gândește dacă să ofere asistență militară sau financiară Rusiei (care, de altfel, a solicitat-o). Iar dacă China va fi de acord, întreaga ei relație economico-politică cu economiile occidentale va fi schimbată pentru o perioadă lungă de timp.

Casa Albă a vrut să-și prezinte clar poziția, iar Beijingul a vrut să sublinieze că este pentru pace. Dar mulți analiști spun că este puțin probabil ca Beijingul să-și folosească forța diplomatică sau economică pentru a presa Rusia să oprească invazia. Ceea ce trebuia să liniștească lumea aduce și mai multă neliniște.

Sancțiunile economice impuse Rusiei nu au reușit să pună capăt luptelor din Ucraina și sporesc îngrijorarea cu privire la rolul pe care l-ar putea juca Beijingul în conflict. Criza din Ucraina aprinde tensiunile dintre SUA și China, mai degrabă decât să le atenueze. SUA doresc o distanțare a Chinei de Rusia și o aliniere la sancțiunile internaționale. Iar pentru China – arată o analiză a EIU – SUA ar trebui să înceteze sporirea sancțiunilor împotriva Rusiei, oferind, de asemenea, alte concesii bilaterale, cum ar fi eliminarea tarifelor impuse în era Trump, pentru a asigura o atitudine mai cooperantă.

Mulți se întreabă dacă neparticiparea Chinei la sancțiunile internaționale le va submina eficacitatea. Comerțul dintre UE și China a depășit în 2021 800 de miliarde de dolari, iar comerțul SUA-China a depășit 750 de miliarde de dolari, potrivit datelor oficiale ale Chinei, în timp ce comerțul cu Rusia a fost puțin sub 150 de miliarde de dolari. Shang-Jin Wei, profesor de finanțe la Columbia University, spune că, în cele din urmă, „neparticiparea Chinei nu va face o diferență uriașă, mai importante vor rămâne consecințele nefavorabile atât ale războiului, cât și ale sancțiunilor pentru țările în curs de dezvoltare”.

Pe de altă parte, invazia Rusiei în Ucraina și sancțiunile impuse Rusiei de către Occident au aruncat brusc o umbră de incertitudine asupra planurilor de creștere a Chinei, care a anunțat recent o țintă de creștere a PIB-ului pentru acest an de aproximativ 5,5%, cea mai scăzută țintă din 1991.

Continue

România va avea până în toamnă o Strategie pentru economia circulară. Cum arată evoluția principalilor indicatori

Economistul
-
0
România va avea până în toamnă o Strategie pentru economia circulară. Cum arată evoluția principalilor indicatori

Trecerea etapizată la un nou model de dezvoltare bazat pe utilizarea rațională și responsabilă a resurselor este una din țintele vizate în cadrul Strategiei Naționale pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030. Introducerea unor elemente ale economiei circulare, creșterea procentului de reciclare și colectare selectivă în rândul cetățenilor români, înjumătățirea risipei alimentare pe cap de locuitor sunt principalele teme abordate în cadrul obiectivului 12 de dezvoltare durabilă.

În toamna acestui an, va fi aprobată o strategie națională de economie circulară realizată printr-un proiect inițiat de către Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă și finanțat prin DG Reform. Strategia se va concentra pe 6 domenii prioritare: construcții; textile; turism; bunuri de consum; industrie; sectorul agro-alimentar. În acest context, vă propunem o analiză realizată în cadrul proiectului România Durabilă, cofinanțat de Fondul Social European prin Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020, despre evoluția principalilor indicatori privind economia circulară.

Dezvoltarea economiei moderne este determinată de o serie de provocări și oportunități ce pot și trebuie să fie valorificate. În această ordine de idei, putem să evidențiem limitele dezvoltării liniare caracterizate de paradigma resurse, producere, deșeuri. Costurile explicite, dar mai ales implicite ce se manifestă prin creșterea temperaturii globale, reducerea diversității biosferei, înrăutățirea situației ecologice nu mai pot fi neglijate. Trecerea de la economia liniară la cea circulară este un deziderat ce trebuie conceptualizat și realizat la nivel global. Economia circulară este un model complex, ce necesită o restructurare economico-socială a societății. Aceasta include mai multe dimensiuni, aspecte, de la cele mai simple, cum ar fi reducerea nivelului de deșeuri, consumul judicios al resurselor, logistică robustă, până la un redesign al produsului, astfel încât să fie utilizate acele resurse materiale ce ar fi incluse în perspectiva reciclării și/sau utilizării sustenabile.

Experiența UE indică faptul că adoptarea preceptelor privind economia circulară necesită un sistem de reglementare inteligent care implică un plan director bine gândit și un angajament pe termen lung al tuturor părților interesate, cum ar fi autoritățile federale și locale, întreprinderile, cetățenii și consumatorii, împreună cu rețelele de cunoștințe și de încredere respective.

În ceea ce privește rata de utilizare circulară a materialelor, potrivit Eurostat, la nivelul României se constată o scădere a acestui indicator în intervalul 2010-2019, ceea ce se traduce ca fiind o involuție în materie de dezvoltare și aplicare a conceptului de economie circulară.

Figura 1 – Evoluția ratei de utilizare circulară a materialelor în perioada 2010-2019 (EU27, România, Germania, Franța, Polonia) – Eurostat

România trebuie să-și îmbunătățească considerabil capacitatea de utilizare circulară a materialelor pentru a se apropia cât de cât de țările dezvoltate. Nevoia de acțiune se desprinde și atunci când analizăm evoluția acestui indicator în UE27, în Germania, Franța sau Polonia. Astfel,  Polonia era la un nivel de 10,8% în 2010 și, în ciuda unui progres la 12,6% în 2014, era la 10,3% în 2019 – de aproape opt ori peste România. În Germania, nivelul era de 11% în 2010 și de 12,3% în 2019 – de aproape zece ori peste România. Cât privește media UE27, ea era de 11,1% în 2010 și 12,4% în 2019.

Făcând trecerea spre analizarea volumului de deșeuri generate de fiecare român, se poate observa faptul că situația s-a îmbunătățit simțitor comparativ cu anul 2004, când România genera 1883 kg/capita de deșeuri, în 2018 ajungându-se la o valoare de 1115 kg/capita. Nu multe sunt capitolele la care România să se poziționeze mai bine decât media europeană sau decât țări precum Germania, Franța și Polonia. Astfel, media UE27 era de 1907 kg/capita în 2004, foarte apropiată de valoarea înregistrată de România în același an, pentru ca în 2018 să fie de 1828 kg/capita – o scădere ușoară în 14 ani. În cazul Poloniei, cantitatea de deșeuri era de 1530 kg/capita în 2004 și de 2112 kg/capita în 2018, ceea ce indică un regres net. Pentru Germania se înregistra o valoare de 1473 kg/capita în 2004, pentru ca 2018 să aducă o creștere la 1872 kg/capita.

Figura 2 – Evoluția producției de deșeuri în perioada 2004-2018
(EU27, România, Germania, Franța, Polonia) – Eurostat

Un indicator care poate contribui la mai buna înțelegere a felului în care România evoluează în ceea ce privește îndeplinirea obiectivului de dezvoltare nr. 12 ține de valoarea adăugată a bunurilor și serviciilor ecologice[1]. Potrivit Eurostat, sectorul bunurilor și serviciilor de mediu este definit ca acea parte a economiei unei țări care se ocupă cu producerea de bunuri și servicii care sunt utilizate în activitățile de protecție a mediului și de gestionare a resurselor, pe plan intern sau extern.

Figura 3 – Valoarea adăugată brută a bunurilor și serviciilor ecologice
(EU28, România, Germania, Polonia) – Eurostat

În România, valoarea adăugată a sectorului a fost de 3,9% din PIB în 2014 și de 3% din PIB în 2018, o involuție de remarcat. Chiar și așa, această pondere este peste ceea ce s-a întâmplat în UE28, în Polonia sau Germania. Media UE28 a evoluat de la 1,6% din PIB în 2000, la 2,12% în 2014 și la 2,23% în 2018. În Polonia, după 2014 avem practic o stagnare: 2,22% din PIB în 2014 și 2,21% din PIB în 2018. Cât despre Germania, aici observăm valori de 1,82% în 2014 și de 1,96% în 2018, o creștere ușoară. Aceste statistici dezvăluie potențialul real pe care România îl are în ceea ce privește sectorul bunurilor și serviciilor ecologice.

Productivitatea resurselor și consumul intern este un alt indicator asupra căruia se poate face o serie interpretări. Potrivit Eurostat, indicatorul surprinde raportul dintre produsul intern brut și consumul intern de materiale. Diferite unități de măsură sunt disponibile pentru acest indicator, având scopuri diferite în a explica evoluțiile. Astfel, atunci când avem în vedere indicatorul prin prisma euro per kilogram (volume, 2015), putem cel mai bine surprinde schimbările dintr-o țară de-a lungul timpului. Când ne referim la standardul puterii de cumpărare per kilogram, indicatorul devine foarte util în a compara diferite țări într-un anumit an. De asemenea, avem și o măsură care standardizează lucrurile, cu valoarea din anul 2000 considerată ca fiind 100%, iar evoluțiile ulterioare folosind acest termen de referință.

În cazul României, productivitatea scade clar după anul 2000, fiind la 94,6% în 2010 și abia la 62,9% în 2020. În Polonia, productivitatea era la 159,8% în 2020, practic un avans de 60 puncte procentuale față de anul 2000. În Germania, în același an 2020, eram la 153,2%, din nou un progres considerabil față de anul 2000. Media UE28 era de 141,2% în 2019, ultimul an pentru care există date disponibile. România are o mare problemă de productivitate a resurselor atât ca evoluție în timp, cât și din perspectivă comparată – este aici o sursă importantă de dezvoltare durabilă, care trebuie valorificată.

Figura 4 – Productivitatea resurselor și consumul intern de materiale (EU28, România, Germania, Polonia) – Eurostat

În concluzie, din perspectiva datelor obiective, observăm rata scăzută de utilizare circulară a materialelor în România, precum și faptul că țara noastră suferă la capitolul productivitatea resurselor și consumul intern de materiale. Pe de altă parte, România generează mai puține deșeuri decât media UE28 și decât alte țări relevante și are o valoare adăugată brută a bunurilor și serviciilor ecologice din nou peste media UE28 și peste Germania și Polonia. Tranziția către economia circulară necesită în aceste condiții eforturi coordonate de la toate nivelurile, iar o strategie națională coerentă pentru economie circulară reprezintă un pas esențial.

[1]              https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/sdg_12_61/default/table?lang=en

Previzionarea Guvernanței 4.0

Economistul
-
0
Previzionarea Guvernanței 4.0

_________________

De Klaus Schwab


Geneva – În 2022, pandemia de COVID-19 și nenumăratele crize pe care le-a generat ar putea începe în sfârșit să se retragă. Dar chiar și în cel mai bun scenariu, avem în fața noastră un tsunami de noi provocări – de la eșecul acțiunii climatice până la erodarea coeziunii sociale. Abordarea acestora va impune ca liderii să adopte un model diferit de guvernare. Când instituțiile noastre sunt bine guvernate, le acordăm puțină atenție. Sunt pur și simplu o infrastructură invizibilă care susține economia și aproape toate aspectele ordinii sociale. Iar guvernarea „destul de bună” din a doua jumătate a secolului al XX-lea a permis creșterea veniturilor și pacea socială.

Astăzi, însă, mulți oameni și-au pierdut încrederea în liderii lor. Confruntați cu riscuri tot mai mari și cu eșecul nostru colectiv de a le aborda, am început să căutăm vinovați. Unii arată cu degetul către lideri politici inepți, alții dau vina pe directorii generali de tip „Davos Man” (“Omul de la Davos”), iar o minoritate disperată, în creștere, vede o conspirație de elită în spatele nenorocirilor actuale. Adevărul este mai complicat. În centrul eșecului nostru de a prevedea și gestiona riscurile globale – nu numai schimbările climatice și adâncirea diviziunilor sociale, ci și recrudescența bolilor infecțioase, crizele datoriilor și reglementarea inadecvată a tehnologiei – se află o problemă nerezolvată a guvernanței globale. Instituțiile noastre și conducerea lor nu mai sunt potrivite scopului. Tindem să privim istoria ca pe o serie de evenimente mari și bruște, asemănătoare cutremurelor. Dar degradarea guvernanței globale a fost în mare parte un caz de eroziune treptată.

În perioada Guvernanței 1.0 imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, atât guvernanța publică, cât și cea corporativă au fost marcate de „domnia unui singur om”: „liderul puternic” ales sau neales, „șeful absolut”. Acest tip de conducere a funcționat bine într-o societate în care costul informației era mare, puterea ierarhică și managementul funcționau relativ bine, iar progresele tehnologice și economice au produs beneficii aproape tuturor.

Continue

Talibanii și dolarul

Jim O’Neill
-
0
Talibanii și dolarul

În august s-au împlinit 50 de ani de la sfârșitul sistemului Bretton Woods, când președintele american Richard Nixon a suspendat convertibilitatea dolarului american în aur și i-a permis să plutească. Sunt totodată 20 de ani de la retragerea talibanilor de la putere în Afganistan, lăsând țara în mâinile forțelor coaliției conduse de SUA. Acum, că talibanii au câștigat din nou, ar trebui să ne gândim dacă victoria lor asupra celei mai mari puteri militare și celei mai mari puteri economice din lume va avea vreo implicație asupra dolarului și rolului său în lume.

Privind înapoi în cei 50 de ani de când Nixon a închis fereastra de aur (dintre care 39 de ani i-am petrecut ca profesionist pe piețele financiare), cea mai mare învățătură este că sistemul cursului de schimb variabil și rolul dominant al dolarului în acesta s-au dovedit să fie mai robuste decât se aștepta inițial. Chiar știind ceea ce știm acum despre evoluția economiei mondiale, majoritatea experților s-ar fi îndoit că sistemul ar putea supraviețui atât timp cât a făcut-o.

Având în vedere această rezistență, este tentant să respingem eșecul Americii în Afganistan ca nepăsător pentru dolar. La urma urmei, dolarul a rezistat căderii Saigonului în 1975 și dezmembrării din Irak în urma invaziei SUA din 2003. De ce ar trebui să fie de această dată diferit? În cele din urmă, răspunsul depinde de așteptările cu privire la evoluția economiei mondiale și de comportamentul principalilor săi actori financiari, și anume China și Uniunea Europeană.

Continue

RECORDUL ECONOMIC AL CHINEI GENEREAZĂ ÎNCREDERE ÎN LUME

Jiang Yu
-
0
RECORDUL ECONOMIC AL CHINEI GENEREAZĂ ÎNCREDERE ÎN LUME

Jiang Yu,
Ambasadorul Chinei în România

În 2020, economia mondială a fost supusă unor teste extrem de severe. Pandemia de COVID-19 a lovit violent și a afectat grav activitățile economice din întreaga lume. Cele trei probleme majore, și anume, lipsa de impuls pentru creșterea economică globală, guvernanța economică globală înapoiată și dezvoltarea dezechilibrată pe plan mondial, au devenit mai evidente, iar perspectivele economiei mondiale sunt sumbre. În contextul integrării profunde a lanțurilor industriale și piețelor globale, redresarea economică a unei țări nu numai că va aduce beneficii țării respective, dar va însemna, de asemenea, că lanțurile de aprovizionare și cererile de piață din alte țări vor fi îmbunătățite și stimulate.

Economia Chinei a rezistat testului șocurilor multiple. În 2020 PIB-ul a crescut cu 2,3% față de anul precedent, țintele și sarcinile majore pentru dezvoltarea economică și socială au fost îndeplinite mai bine decât cele estimate, făcând astfel China singura economie majoră din lume care a obținut o creștere pozitivă. Directorul General al FMI, Kristalina Georgieva, consideră că redresarea viguroasă a Chinei a oferit un „impuls puternic” economiei globale, creând oportunități țărilor care aprovizionează mărfuri precum și produsele solicitate de China în lanțului său de producție.

Acest raport prezintă mai multe caracteristici ale economiei Chinei din ultimul an:

În primul rând, China a obținut un progres în economia de ansamblu. Dimensiunea economică a Chinei a depășit 100 de trilioane de yuani (15,42 trilioane de dolari SUA), marcând un nou nivel al puterii economice, științifice și tehnologice a Chinei și a puterii naționale generale. Sprijinul pentru asigurarea și îmbunătățirea mijloacelor de trai ale oamenilor este mai solid, fundamentul material pentru promovarea dezvoltării de înaltă calitate este mai puternic, iar rezistența și marja de manevră pentru a răspunde diferitelor riscuri și provocări devin mai puternice.

A doua caracteristică este promovarea optimizării structurale. În timp ce dezvoltarea economică și socială se confruntă cu riscuri și provocări severe, China se îndreaptă în direcția de dezvoltare de înaltă calitate și profită de tendința de a promova dezvoltarea de noi industrii, noi formate și noi modele, îndrumând și încurajând transformarea și modernizarea industriilor tradiționale. Producția cu înaltă tehnologie și producția de echipamente au crescut mai repede decât rata medie de creștere industrială, iar industrii precum munca la domiciliu, consultarea medicală la distanță și educația online au realizat o expansiune rapidă.

A treia caracteristică este deblocarea ciclului de cerere și ofertă. Ca răspuns la blocajul circular întâlnit în procesul de reluare a lucrărilor și producției, China a continuat să aprofundeze reforma structurală a ofertei și a acordat atenție gestionării cererii, îmbunătățind în mod eficient ciclul economic. În al patrulea trimestru al anului 2020, rata de utilizare a capacității de producție industrială a ajuns la 78%. În decembrie, rata de vânzare a produselor industriale a ajuns la 98,4%, iar rata de creștere a profitului întreprinderilor a devenit pozitivă.

A patra caracteristică este acoperirea nevoilor de trai ale oamenilor. În 2020, s-au înregistrat mari realizări istorice în finalizarea construirii unei societăți moderat prospere din toate domeniile și a fost obținută victoria decisivă în lupta împotriva sărăciei. 11,86 milioane de noi locuri de muncă au fost create pe tot parcursul anului, îndeplinind 131,8% din obiectivul stabilit; rata șomajului conform sondajelor din zona urbană a scăzut de la 6,2% în februarie la 5,2% în decembrie. Venitul disponibil pe cap de locuitor al rezidenților a crescut cu 2,1%, practic în conformitate cu creșterea economică.

Realizările sunt câștigate prin multe eforturi. Acest lucru nu s-ar fi putut realiza fără spiritul tenace și unit al poporului chinez în fața crizei și este, de asemenea, inseparabil de politici și măsuri macro și micro luate de guvernul chinez, care au luat în considerare atât condițiile actuale, cât și cele pe termen lung.

Mai întâi de toate, lupta cu tot posibilul împotriva epidemiei. Respectând principiul de a pune oamenii și viața pe primul loc, China a depus efort în lupta împotriva epidemiei, acordând prioritate producției și furnizării de materiale de prevenire a epidemiei și ale necesităților zilnice. După ce epidemia a fost tinuță eficient sub control, a fost stabilit un mecanism regulat de prevenire și control pentru a promova redresarea economică în mod ordonat.

În al doilea rând, este eficiența politicior de ajutoare. Pentru întreprinderile mici și mijlocii, operatorii economici individuali și alte entități de piață cu capacități anti-risc slabe, au fost adoptate măsuri precum reducerea impozitelor și reducerea taxelor, rambursarea creditelor și dobânzilor amânate pentru a reduce presiunea asupra lor. În același timp, pentru întreprinderile mari, a fost adoptată o abordare de serviciu „punct la punct”, vizând exact coordonarea lanțurilor industriale și a lanțurilor de aprovizionare.

Al treilea punct este creșterea bazată pe inovație. În ultimii ani, China a făcut progrese semnificative în inovația științifică și tehnologică. A apărut un număr mare de realizări ale inovației, dând nașterea pe de o parte, a multor noi industrii, noi forme și noi modele de afaceri, și au promovat pe de altă parte, transformarea și modernizarea multor industrii tradiționale. Acest lucru a oferit o forță motrice durabilă pentru dezvoltarea economică în timpul epidemiei.

Al patrulea punct este impulsul adus de reforma și deschiderea. China a continuat să îmbunătățească economia socialistă de piață, a accelerat dezvoltarea unui sistem de piață la standarde ridicate, a concentrat pe aprofundarea reformei alocării pe piață a factorilor de producție, a eliminat cu hotărâre toate barierele din calea dezvoltării entităților de piață și a continuat să se deschidă mai larg spre lumea exterioară, iar rezultatele se manifestă treptat.

În 2021, pe fondul multor incertitudini în dezvoltarea economică globală, economia chineză va avea atât provocări, cât și sprijin. În ansamblu, China a acumulat experiență de răspundere la riscuri și provocări în lupta împotriva epidemiilor și a protecției economice, a demonstrat o rezistență puternică pentru dezvoltare. Acesta este fundamentul dezvoltării economice al Chinei. Avem motive să credem că anul acesta China are capacitatea și condițiile de a consolida stabilitatea și redresarea economică și de a obține un bun început pentru „cel de-al 14-lea plan cincinal”.

În prezent, China este ferm angajată să se deschidă mai larg din toate punctele de vedere, va construi un nou sistem pentru o economie deschisă la un nivel superior și va accelera eforturile de a construi un nou model de dezvoltare în care ciclurile interne sunt dominante, iar cele interne și  cele internaționale se întăresc și promovează reciproc. Îmbunătățirea continuă a economiei Chinei va aduce încredere și energie pozitivă pentru redresarea economiei mondiale.

Privind la epoca post-epidemică, China va promova neclintit globalizarea economică și va colabora cu alte țări din lume, inclusiv cu România, pentru a face piața globală din ce în ce mai mare, pentru a pune în aplicare mecanismul de partajare și metoda de cooperare globală, aducându-și contribuția la menținerea păcii, dezvoltarea mondială și la construirea unei comunități umane cu un viitor comun.

Cum obținem o recuperare verde

Economistul
-
0
Cum obținem o recuperare verde

Joseph E. Stiglitz
laureat al premiului Nobel pentru economie

Continue

O șansă în plus

Economistul
-
0
O șansă în plus

Pentru românii care nu își mai pot plăti ratele la bănci, nu este totul pierdut. Pot găsi înțelegere chiar la bănci, iar beneficiile ajung la zeci de mii de euro pentru un consumator. Astfel, suspendarea ratelor nu este singura soluție în perioadă de criză, iar negocierea cu banca în cadrul Centrului de Soluționare a Litigiilor în domeniul Bancar poate avea mai multe avantaje. Acest centru înființat la cererea Uniunii Europene îi ajută pe consumatori să găsească înțelegeri amiabile cu băncile. Daniel Apostol ne spune mai multe. 

Deciziile în Noua Economie – Declarații Victor Picu, Președinte ANOFM

Economistul
-
0
Deciziile în Noua Economie – Declarații Victor Picu, Președinte ANOFM

Energia – mijloc sau scop

Valeriu Ivan
-
1
Energia – mijloc sau scop

Imensa cantitate de informație ușor accesibilă ne face să fim mai puțin atenți și mai puțin selectivi în ceea ce alegem să ne intereseze, să susținem sau să criticăm. Această realitate poate servi interese oneroase dintre cele mai diverse și, corelativ, aduce deservicii celor care sunt luați de valul mainstream. Imaginea, asocierea cu tendințele momentului sau cu personalități de mucava contează astăzi, social, mult mai mult ca analizele bazate pe cifre reci sau opinia fundamentată a unor experți.

Până de curând, în domeniul energiei prețul carburantului și cel al energiei electrice erau interfața dintre industrie și public. Astăzi, suntem în situația în care cei doi indicatori au trecut în plan secund, prima pagină a publicațiilor de specialitate fiind ocupată de subiecte precum cine exploatează zăcămintele de hidrocarburi, ce taxe plătesc cei care fac asta, cum pot fi taxate suplimentar companiile din domeniu sau cine ce companie mai conduce. Pare că totul a trecut în plan social, în interesele pe care le avem zilnic. Prin comparație, caracteristicile, calitatea sau prețul apei pe care fiecare o bem par subiecte din altă lume. Despre cine și cum exploatează resursele de apă… aproape nu există nimic scris. Să fie vorba doar de interese mercantile? De nivelul acestora? Sau poate de priceperea celor care veghează la buna funcționare a piețelor și a proceselor prin care energia ajunge în acele piețe?

Nu am răspunsurile, dar știu că toate acestea au loc în timp ce plătim cam cea mai scumpă energie din Europa. Nu ne mai deranjează acest lucru, deși, la o simplă căutare pe internet, înțelegem că amânăm sau nu facem investiții și nu lăsăm să funcționeze liber piețele din domeniu deoarece „cineva” – statul, guvernul, instituții de reglementare sau de control – are grijă să nu se scumpească energia. Desigur, acest „cineva” este condus politic, iar aici intrăm în zona în care „urechiștii” fac legea. Și spun acest lucru deoarece sunt, de ani buni, aceleași persoane, iar domeniul este aproape de colaps funcțional. Nu există un palier corect administrat, vreunul eficace sau eficient. Cârpim, nu luăm decizii tranșante și avem un singur obiectiv: „să nu se închidă ceva (companie) sau să demareze ceva contestabil (proiect) în mandatul meu!”. Plecarea din România, în următoarea perioadă, a unor actori importanți și foarte importanți din piața mondială a energiei este consecința, în bună parte, a acestui mod de gândire mioritic. Vrem să fim parte a jocului, dar jocul să aibă regulile inventate și reinventate de noi. Jocurile și regulile care funcționează de sute de ani în lumea liberă nu ne sunt pe plac și nici nu prea suntem dispuși să le învățăm.

Pentru a justifica starea precară în care se află domeniul energetic sunt invocate, cu predilecție, două concepte: „securitate energetică” și „strategie energetică”.
Primul nu există în legislația românească. Este un concept provenit din nevoia politicului de a îmbrăca, într-o formă ce pare sofisticată și cu acces limitat, diverse decizii care, de obicei, nu au fundamentare economică sau sunt justificate electoral. Conceptul de „securitate energetică”, existent în doctrina NATO, se referă strict la siguranța fizică a liniilor de transport al energiei (rețele de transport electricitate, petrol, gaz natural), ca parte a infrastructurii critice. Recenta augmentare cu „siguranța alimentării”, sintagmă regăsibilă și în documentele Uniunii Europene, are un conținut limitat și neechivoc. Astfel, este utilizat exagerat un concept vag, al cărui conținut variază semnificativ de la producătorul de energie pe bază de cărbune, prin toate formele de transport al energiei și până la consumator, care pare beneficiarul a tot ceea ce se face fără a fi nevoie de prea multe justificări. Desigur, putem vorbi despre siguranța alimentării (existența resurselor necesare pentru a furniza consumatorilor energia necesară), despre securitatea infrastructurii de producere și transport al energiei (ca infrastructură critică), despre siguranța în funcționare a infrastructurii și despre multe alte tipuri de siguranțe și securități, însă un comandament superior care să justifice decizii neeconomice sau, de multe ori, aberante nu există în condiții de pace și normalitate socială. Aspirăm la o economie de piață, o economie în care companiile și tehnologiile se nasc, trăiesc și mor. Dacă utilizăm resursele pentru a ține „muribunzii” fără speranță în viață, pierdem resurse ce pot fi utilizate în dezvoltarea noilor tehnologii și în alinierea cu industriile momentului. Amanetăm viitorul și ne bucurăm de schemele Ponzi politicianiste, în care profitul funcționării unor companii cu tehnologii învechite se întoarce doar în voturi și în satisfacerea unor interese pecuniare locale.


„Strategia energetică”, a cărei lipsă este clamată permanent în spațiul public, reprezintă, în principiu, un document în care un grup de persoane – mai larg sau mai restrâns, mai priceput sau mai puțin priceput în elaborarea de strategii, poate cu expertiză pe diversele paliere ale domeniului, dar fără prea multă dorință de a înțelege viitorurile – prelungește cumva tendințele momentului, în speranța că viitorul va fi blând și înțelegător cu actualele moduri de a produce energia. Așa arată Strategia Energetică a României pentru perioada 2007-2020, document aprobat și aflat în vigoare (HG nr. 1069/2007), și tot așa arată și propunerile succesive de modificare/completare/adăugire sau cele care vizează perioade care se întind până în anul 2050. Deși fiecare autor al acestor propuneri consideră că aduce modificări importante în viziunea pentru următoarele decenii, liniile directoare și obiectivele seamănă, cele mai multe până la suprapunere, cu cele din strategia din 2007, diferențele semnificative fiind date de gradul în care politicul a viciat gândirea celor care au elaborat analizele și estimările. O viziune curajoasă, un răspuns inovativ la problemele prezentului, o abordare bazată pe „gândire laterală” nu au existat și nici nu există prea multe șanse să apară.

Și atunci, care e problema?

O primă problemă este aceea că cei care sunt chemați să facă strategii – și nu este cazul doar la acest nivel, ci coboară până la nivelul companiilor – nu analizează „situația actuală” și prin prisma eșecului sau succesului strategiei precedente (în cazul în care există). De obicei o ignoră deși, de cele mai multe ori, vor ajunge la aceleași direcții strategice și, nu de puține ori, la aceleași obiective. Întrebarea „ce nu a mers pentru a ajunge la obiectivele propuse în strategia precedentă?” nu am auzit-o niciodată. Iată, spre exemplu, obiectivul general al strategiei energetice din anul 2007: „Obiectivul general al strategiei sectorului energetic îl constituie satisfacerea necesarului de energie atât în prezent, cât și pe termen mediu și lung, la un preț cât mai scăzut, adecvat unei economii moderne de piață și unui standard de viață civilizat, în condiții de calitate, siguranță în alimentare, cu respectarea principiilor dezvoltării durabile”.

Sau obiectivele strategice stipulate în același document normativ:

  • „creșterea siguranței energetice prin asigurarea necesarului de resurse energetice și limitarea dependenței de resursele energetice de import;
  • diversificarea surselor de import, a resurselor energetice și a rutelor de transport al acestora;
  • creșterea nivelului de adecvanță a rețelelor naționale de transport al energiei electrice, gazelor naturale și petrolului; 
  • protecția infrastructurii critice;
  • creșterea eficienței energetice;
  • promovarea producerii energiei pe bază de resurse regenerabile;
  • promovarea producerii de energie electrică și termică în centrale cu cogenerare, în special în instalații de cogenerare de înaltă eficiență;
  • susținerea activităților de cercetare-dezvoltare și diseminare a rezultatelor cercetărilor aplicabile; 
  • reducerea impactului negativ al sectorului energetic asupra mediului înconjurător;
  • utilizarea rațională și eficientă a resurselor energetice primare;
  • dezvoltarea piețelor concurențiale de energie electrică, gaze naturale, petrol, uraniu, certificate verzi, certificate de emisii ale gazelor cu efect de seră și servicii energetice;
  • liberalizarea tranzitului de energie și asigurarea accesului permanent și nediscriminatoriu al participanților la piață la rețelele de transport, distribuție și interconexiunile internaționale;
  • continuarea procesului de restructurare și privatizare în sectoarele energiei electrice, termice și al gazelor naturale;
  • continuarea procesului de restructurare pentru sectorul de lignit, în vederea creșterii profitabilității și accesului pe piața de capital”.

Care dintre aceste obiective credeți că poate fi eliminat dintr-o strategie „actuală”? Cel mai probabil… niciunul! Și, totuși, sunt 12 ani de la legiferarea acestei strategii, iar termenul la care obiectivele trebuie atinse tocmai ce se apropie (anul 2020). Practic, s-au făcut ceva progrese, dar obiectivele sunt realizate în mică măsură, iar motivele pentru care am pierdut 12 ani din cei în care trebuia să pregătim viitorul pare să nu intereseze pe nimeni.

Deși se pot spune multe despre modul în care sunt elaborate strategiile – instrumente de analiză și estimare preponderent subiective, lipsa unor specialiști și a unor algoritmi validați ș.a. – dăm credit celor care elaborează documentele și ajungem la momentul strategiei aprobate. Acum ne dăm seama că, în general, strategiile sunt privite ca scop în sine. Și spun asta deoarece, odată aprobate, sunt folosite pentru vitrina domeniului de activitate / companiei și nu sunt operaționalizate, nu prea se obosește cineva să identifice modalități prin care, efectiv și practic, să fie atinse obiectivele respective. Aceasta a fost soarta strategiei energetice din anul 2007 și a cam tuturor celor peste 200 de strategii legiferate în ultimii 25 de ani. Situația este similară la nivelul companiilor din domeniul energetic, unde statul este acționar majoritar sau deține pachete de acțiuni de peste 40%.

În consecință, asistăm la „împietrirea timpului”, fenomen prezent în economia românească și alimentat permanent de lipsa de înțelegere a realităților economiei de piață de către cei care administrează acțiunile companiilor de stat și de organele de control. Modul „funcționăresc” în care sunt administrate și conduse aceste companii le face necompetitive (excluse fiind din această apreciere monopolurile, care nu funcționează în piețe concurențiale reale).

Deciziile de afaceri sunt deseori decizii riscante. Uneori sunt decizii care pot produce efecte pozitive abia peste ani de zile. Lipsa apetitului pentru orice tip de risc se transferă la toate nivelurile de decizie, iar obiectivul nedeclarat al „strategiei reale” pentru multe ramuri economice sau companii este, de ceva vreme, păstrarea statu-quo-ului. Energia este într-un astfel de scenariu. Inițiativa privată este puțin încurajată, barierele de intrare în piață sunt relativ greu de depășit, iar investițiile (în senul de banii cheltuiți) de stat vizează, mai degrabă, tehnologiile trecutului. Dacă adăugăm la această imagine incompetența celor puși să gestioneze domeniul și blazarea specialiștilor sătui să se lupte cu morile de vânt, avem imaginea fidelă a unui domeniu pe care nicio strategie nu îl poate ajuta.

Continuarea luării deciziilor sub imperiul „securității energetice” și perpetuarea deprofesionalizării la nivelurile decizionale strategice reprezintă scenariul cel mai probabil pentru următoarea perioadă.
Și, totuși, ce am putea face? Am putea să ne stabilim obiective ceva mai simple și mai realizabile! De exemplu, „energie ieftină și curată pentru consumatorul autohton!”. Cam ceea ce și-au propus câteva state europene cu nu mulți ani în urmă și, în bună măsură, au și realizat, fără a păzi zilnic „securitatea energetică” și a deplânge permanent lipsa „strategiei energetice”. Apoi, am putea încerca să identificăm modelul economiei românești, care să genereze prioritățile economice și, subsecvent, nevoile energetice. De asemenea, am mai putea să valorificăm cea mai ieftină sursă de energie – eficiența energetică. Și, în general, am putea face multe lucruri la îndemâna unor oameni care vor rezultate pentru consumator și industrie și nu documente pentru vitrină.


Energia este un mijloc, este hrana celulelor societății, necesară pentru ca acestea să-și îndeplinească rolul. Trebuie să fie ieftină și curată! Ieftină, pentru a fi competitivi la nivelul celorlalte ramuri economice, și curată, pentru a lăsa urmașilor noștri un mediu în care să poată trăi sănătoși.

 

Forumul România Eficientă: Ne petrecem 90% din timp în clădiri, cu impact asupra sănătății. Nu mai avem luxul să amânăm măsurile legate de eficiență energetică în România

Economistul
-
0
Forumul România Eficientă: Ne petrecem 90% din timp în clădiri, cu impact asupra sănătății. Nu mai avem luxul să amânăm măsurile legate de eficiență energetică în România

 Eficiența energetică a devenit o prioritate la nivel global, dar și în politicile Comisiei Europene, pe care România are obligația să le implementeze. Măsurile concrete de eficiență energetică nu mai pot fi amânate la nivel național, mai ales în clădiri, unde ne petrecem 90% din timp. Creșterea performanței energetice a acestora va conduce nu doar la reducerea facturilor, ci și la îmbunătățirea sănătății și productivității muncii, datorită unei calități mai bune a aerului interior, au susținut experții prezenți la Forumul România Eficientă, organizat de Energy Policy Group.

Unii dintre cei mai cunoscuți specialiști la nivel național și european au dezbătut în cadrul Forumului România Eficientă, organizat ieri în București, beneficiile, dar și dificultățile în implementarea măsurilor de creștere a eficienței energetice, precum gradul redus de informare al populației, dar și problemele clarității legislative și capacității instituționale a autorităților.

„Este momentul să punem vorbele în acord cu faptele la noi în țară, pentru că nu cred că mai avem luxul să menținem la un nivel declarativ proiectele și intențiile noastre legate de eficiență energetică. Este timpul să punem la punct instrumente și programe concrete prin care să finanțăm eficiența energetică în România”, a declarat Radu Dudău, director al Energy Policy Group, think-tank specializat în domeniul energiei și coordonator al proiectului România Eficientă.

Curs pentru formarea de manageri energetici

În cele cinci luni de la demararea proiectului România Eficientă, au fost organizate cursuri de formare pe tema managementului energetic pentru funcționari ai administrației publice locale, cu lectori reputați, pentru clarificarea oportunităților și a instrumentelor disponibile. De asemenea, au avut loc acțiuni de informare și educare publică, dar și realizarea unui amplu sondaj cantitativ al opiniei publice pe tema eficienței energetice. În parteneriat cu UPB și ANRE, va fi organizat un curs pentru formarea de manageri energetici, al căror rol este esențial pentru proiectarea și implementarea măsurilor de eficientizare la nivel local.

Beneficiile eficienței energetice se reflectă nu doar în scăderea facturilor, ci și în creșterea confortului și într-un impact mai mic asupra mediului și al consumului de resurse energetice.

 „Cred că eficiența energetică este foarte importantă, pentru că energia reprezintă fundamentul vieții noastre. Nu putem trăi fără căldură, electricitate, mobilitate. Energia consumată are însă și un impact asupra mediului, deci trebuie să o utilizăm eficient. După cum vedem, generațiile tinere au așteptări foarte exigente de la noi”, a declarat, la rândul său, Christina Verchere, CEO OMV Petrom, sponsorul proiectului România Eficientă.

În Europa, peste 65 de milioane elevi și aproape 4,5 milioane profesori petrec între 170 și 190 de zile anual la școală și aproximativ 70% din acest timp este petrecut în interiorul clasei.

„Asigurarea unui climat interior bun în școli este esențial pentru a proteja procesul educațional al copiilor și sănătatea lor. Calitatea aerului ar putea stimula performanța elevului cu până la 15%, cu un efect pozitiv asupra vitezei de lucru, nivelului de atenție și concentrare”, a susținut Mihai Moia, Director Executiv al Asociației pentru Promovarea Eficienței Energetice în Clădiri (ROENEF), unul dintre partenerii implicați în proiectul România Eficientă.

La nivel european, unul din trei copii trăiește în clădiri nesănătoase, ceea ce îi expune la risc ridicat de a se confrunta cu probleme de sănătate nedorite, precum astmul, a mai spus reprezentantul ROENEF, citând datele unui studiu efectuat în domeniu – Healthy Homes Barometer 2019.

Productivitatea muncii crește cu 12% într-o clădire de birouri renovată

De asemenea, 90 milioane de studenți își petrec zilele în clădiri de învățământ, iar 80 de milioane de muncitori petrec câte 8 ore în fiecare zi la birou, a arătat Mariangiola Fabbri, director de Cercetare în cadrul Institutului European pentru Performanța Clădirilor (BPIE), unul dintre cele mai importante think-tank-uri la nivel european în domeniu.

„Studiile arată că o calitate slabă a aerului interior poate afecta semnificativ sănătatea ocupanților, prezența, concentrarea, ori performanța de muncă sau învățare. Ele mai indică o creștere de 12% a productivității într-o clădire de birouri renovată”, a declarat reprezentanta BPIE, în cadrul Forumului România Eficientă.

Astfel, politicile de sănătate și de energie ar trebui coordonate, iar în sistemele de colectare a datelor privind eficiența energetică ar trebui incluși indicatori privind sănătatea clădirilor.

Despre România Eficientă

România Eficientă este un proiect privat, de interes public național, derulat de Energy Policy Group (EPG) în parteneriat cu OMV Petrom, companie care contribuie financiar cu o sponsorizare a programului în valoare de 4 milioane de euro până în 2022. Proiectul a demarat în vara anului 2019 și constă în derularea unui program național multianual de eficiență energetică, cel puțin până în 2022. România Eficientă își propune să susțină atingerea țintelor de eficiență energetică ale României asumate la nivel european în privința reducerii emisiilor de carbon și a creșterii eficienței energetice, atât prin campanii de informare și educare, cât și prin realizarea de proiecte concrete de renovare profundă a unor clădiri publice, în diferite regiuni ale țării.

Partenerii principali ai EPG în proiectul România Eficientă  sunt Universitatea Politehnica București (UPB), ANRE și Organismul Național pentru Standardizare (ASRO). Mai multe detalii găsiți pe site-ul romania-eficienta.ro.

Inițiativa Belt and Road promovează realizarea visului de sute de ani care unește Asia și Europa

Jiang Yu
-
0
Inițiativa Belt and Road promovează realizarea visului de sute de ani care unește Asia și Europa

De mii de ani, continentul eurasiatic a jucat un rol important în dezvoltarea societății umane. În ultimele sute de ani, de la construcția căii ferate din Siberia din secolul al XIX-lea până la construcția podului continental eurasiatic din anii 1990, popoarele din Asia și Europa au început să promoveze Asia-Europa Unicom, dar cu puțin succes. Odată cu trecerea timpului, s-a maturizat sprijinul pentru realizarea visului Asia-Europa Unicom: globalizarea economică a îmbunătățit legăturile dintre țările asiatice și europene, autostrăzile și modernizarea căilor ferate au îmbunătățit accesibilitatea, iar necesitățile de cooperare dintre UE și China au crescut, la fel cum a crescut și atracția dintre Asia și Europa. Asia-Europa Unicom are nevoie de un mecanism echitabil și durabil de coordonare care să răspundă nevoilor tuturor părților și să mobilizeze toate părțile pentru a transforma oportunitățile timpurilor în rezultate reale.


Istoria este cel mai bun profesor. Drumul vechi al mătăsii, primul care a conectat Asia și Europa, poate parcurge mii de kilometri și durează de mii de ani datorită faptului că țările de-a lungul drumului au obținut o cooperare pașnică, deschisă și inclusivă, de învățare reciprocă și beneficii reciproce, ceea ce poate fi considerat cea mai bună referință.
Inițiativa Belt and Road este cea mai bună cale de a revigora spiritul vechiului drum al mătăsii. Principiul de participare egală la negociere și execuție precum și beneficii comune este regula de aur pentru a promova Belt and Road. Indiferent că planifică un plan de cooperare sau de implementare a unui proiect specific, acesta este discutat de către
participanți. Nu există un participant mai important, ci toate părțile participă la nivel de egalitate, nu există o operațiune secretă, ci se insistă asupra deschiderii și transparenței, niciun câștigător nu obține toate avantajele, ci căutând beneficii reciproce și câștigul este unul comun. Cooperarea include comunicarea politică, conectivitatea facilităților, îmbunătățirea comerțului, finanțarea capitalului și unirea inimilor oamenilor. Scopul final este de a consolida interconectarea diferitelor părți, de a aprofunda cooperarea pragmatică și de a spori bunăstarea oamenilor din toate țările.


Acestea sunt acțiunile de care au nevoie Asia-Europa Unicom și întreaga dezvoltare globală. În contextul numeroaselor provocări și incertitudini din economia mondială actuală, Belt and Road pledează pentru construirea unei economii mondiale deschise, inclusive, durabile și concentrate pe oameni pentru a promova prosperitatea comună. Președintele Elveției, Ueli Maurer, a declarat: „Inițiativa Belt and Road este orientată spre viitor și contribuie la promovarea globalizării economice”. Președintele Maurer a vorbit despre aspirațiile comune ale multor țări și a explicat de ce Belt and Road este salutată și susținută de tot mai multe țări. În prezent, peste 150 de țări și organizații internaționale au semnat un acord de cooperare cu China în cadrul inițiativei Belt and Road.


Rezultatele fructuoase sunt cele mai puternice adnotări ale inițiativei Belt and Road. Rata de creștere a importurilor și exporturilor Chinei de-a lungul Belt and Road este cu mult mai mare decât rata generală de creștere a comerțului exterior al Chinei, rata de creștere a importurilor o depășește pe cea a exporturilor, iar dezechilibrul comercial continuă să se îmbunătățească. Construirea a aproximativ 80 de zone de cooperare economică și comercială în țările de-a lungul rutei înseamnă o investiție cumulată de peste 27 miliarde de dolari. Numărul de trenuri China-Europa a atins 13.000, ajungând în 15 țări, inclusiv Regatul Unit, Polonia și Cehia. În Duisburg, Germania, au fost create mai mult de 6.000 de locuri de muncă numai în sectorul logistic legat de trenurile China-Europa. Cercetările recente efectuate de instituții internaționale, cum ar fi Banca Mondială, demonstrează că cooperarea Belt and Road va reduce costurile comerțului mondial cu 1,1% până la 2,2%, ceea ce va spori rata de creștere economică globală cu cel puțin 0,1% în 2019.


Proiectele majore s-a schimbat de la design la program bine conturat. Prin participare la cooperările Belt and Road, Maldivele au creat primul pod transversal, iar Jamaica, Muntenegru, Uganda și alte țări au construit prima autostradă. A început construcția căii ferate de mare viteză din Indonezia și a căii ferate care va uni Ungaria cu Serbia, iar perspectiva interconexiunii se îmbunătățește în mod constant.
Cooperarea financiară în cadrul Belt and Road s-a dezvoltat rapid și a dus la finanțarea proiectelor mari. Acum trei ani, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare a semnat primul proiect de finanțare comună cu Banca Asiatică de Investiții în Infrastructură, iar Fondul European de Investiții și Fondul Rutier de Mătase au înființat un fond mutual de investiții și au făcut investiții reale. Participarea instituțiilor financiare internaționale a îmbogățit fondurile, ceea ce reprezintă o manifestare vie a cooperării proiectelor mari în conformitate cu normele și standardele internaționale.


Situată în zona centrală a continentului eurasiatic, România are ieșire la Marea Neagră și este străbătută de fluviul Dunărea, are condiții bune pentru transportul multimodal, cum ar fi transportul maritim, de apă, feroviar și rutier, și poate juca un rol esențial în Asia-Europa Unicom. Inițiativa Belt and Road folosește infrastructura ca piatră de temelie a conectivității. România își poate înlătura neajunsurile în porturi, drumuri și căi ferate prin cooperarea în cadrul Belt and Road, punând bazele unei creșteri economice durabile. „Pentru a fi bogat, mai întâi construiește drumul”, acesta este unul dintre trucurile Chinei de a-și menține creșterea economică rapidă de zeci de ani.


Este de remarcat faptul că de la începutul acestui an China și România au făcut progrese remarcabile în cooperarea proiectelor mari. China General Nuclear Power Corporation, CGN, a semnat un acord cu Nuclearelectrica din România pentru a înființa o societate mixtă. Construcția unităților 3 și 4 de la Cernavodă se mișcă într-o direcție pozitivă. Grupul China Communications Construction Group, în colaborare cu companii locale din Turcia, Franța și România, negociază cu guvernul român proiectul de autostradă Ploiești-Brașov, deschizând un nou model de cooperare 1 + N pentru a contribui la obținerea de beneficii reciproce și rezultate rentabile. În cazul în care proiectul este finalizat, locuitorii Bucureștiului vor putea avea mai mult timp pentru schi în timpul iernii decât pentru drum. Belt and Road sprijină rețeaua transeuropeană de transport, iar China și România pot găsi multe oportunități de cooperare în viitor.
La cel de-al doilea forum al summit-ului de cooperare internațională Belt and Road, președintele chinez, Xi Jinping, a descris detaliat principiile, conceptele și obiectivele Belt and Road. Aceasta este cea mai recentă evoluție a inițiativei Chinei Belt and Road, bazată pe schimbările și cerințele țărilor de-a lungul timpurilor.


Inițiativa Belt and Road avansează cu timpul, iar cooperarea bilaterală dintre China și România are o istorie îndelungată și arată din ce în ce mai dinamică. Anul acesta marchează aniversarea a 70 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice dintre China și România și aniversarea celor 15 ani de la stabilirea unui parteneriat amical de cooperare. În fața noilor oportunități istorice, există motive să credem că cooperarea dintre cele două țări în cadrul Belt and Road va găsi mai multe puncte de interes. Adâncirea relațiilor chino-române va contribui mai mult la interconectarea Asia-Europa.

  • Președintele chinez, Xi Jinping, și alți lideri modiali prezenți la cea de-a 22-a întâlnire informală a liderilor APEC ce a avut loc în 2014 la Beijing
  • China, Rusia, Georgia, Elveția și alte țări au fost implicate în semnarea unui ghid cu privirea la finanțarea Belt and Road pe 14 mai 2017
  • Președintele chinez, Xi Jinping, ținând discursul de deschidere al celui de-al 11-lea summit G20, desfășurat în orașul Hangzhou, provincia Zhejiang, la 4 septembrie 2016
  • Negocierea acordului de liber schimb China-Georgia în cadrul primului forum al Summit-ului privind Cooperarea Internațională Belt and Road din mai 2017
  • La 26 septembrie 2015, Summit-ul ONU pentru Dezvoltare a avut loc la sediul ONU din New York. Președintele chinez, Xi Jinping, a explicat pe deplin în cadrul întâlnirii ideea de dezvoltare cu nucleul corectitudinii, deschiderii, exhaustivității și inovației.
  • Masa rotundă a Summit-ului Cooperarea internațională Belt and Road cu privire la sinergizarea politicilor și strategiilor de dezvoltare Belt and Road spre îmbunătățirea conectivității și promovarea schimbului people-to-people; 15 mai, 2017, Centrul Internațional de Convenții Yanxi din Beijing
  • Construirea proiectului Yamal GNL, cel mai mare proiect de cooperare chino-rusească de petrol și gaze de peste mări. În 2014, când devalorizarea rublei rusești a pus proiectul într-o situație dificilă, Băncile de Dezvoltare și de Export-Import ale Chinei au oferit un sprijin financiar echivalent cu 12 miliarde de dolari, fiind un exemplu tipic al finanțării Belt and Road
  • Stațiile solare termoenergetice Tower din NOOR III, proiect construit de China Electric Power Construction Group. Cu o suprafață de 750 de hectare și o capacitate de 150 MW, NOOR este până în prezent proiectul de energie termică solară cu cea mai mare capacitate din lume și un proiect reprezentativ de co-construire a inițiativei Belt and Road dintre China și Maroc
  • 1 ianuarie 2018, mecanicul de tren este pregătit să intre în cabină pentru a pleca pe noua cale ferată Addis Abeba-Djibouti, ce leagă capitalele Etiopiei și Africii de Est. După deschiderea sa spre trafic, timpul de transport de la Addis Abeba la Djibouti a fost scurtat de la 3 zile la 10 ore.
  • Președintele chinez, Xi Jinping, împreună cu liderii străini care au participat la primul CIIE (China International Import Expo), ce a avut loc între 5 și 10 noiembrie 2018 la Shanghai. A fost prima expoziție națională din China despre import având 3.600 de întreprinderi din peste 130 de țări care au semnat un contract pentru a participa la Expo.
  • În cadrul mecanismului de cooperare Gold Brick, Fuyao Glass Group a investit, în 2011, 200 de milioane de dolari pentru construirea unei noi fabrici în Rusia, cu 90% angajați ruși. Imaginea prezintă un atelier din cadrul Fuyao Glass Group.
 

***

În cei cinci ani de la propunerea inițiativei Belt and Road, China a semnat acorduri de liber schimb cu 13 țări dezvoltate în comun.
Proiectele de investiții ale Chinei privind co-construirea Belt and Road includ construirea căilor ferate Mombasa-Nairobi, Addis Abeba-Djibouti, China-Thailanda și Ungaria-Serbia.
Cu o creștere anuală de 7,2% și o investiție totală de 70 de miliarde de dolari, aceste proiecte au promovat în mod eficient cooperarea economică cu beneficii reciproce între China și alte țări implicate.

 

 

Bursele JTI pentru Jurnaliști Lansarea ediției 2019-2020

Economistul
-
0
Bursele JTI pentru Jurnaliști Lansarea ediției 2019-2020
De Ziua Mondială a Presei, Bursele JTI pentru Jurnaliști anunță ediția 2019 – 2020, realizată cu sprijinul foștilor bursieri, al Asociației „Clubul Presei Economice”, al Fundației Art Production și al agenției Ad Media Consult. Programul, aflat la 20 de ani de la prima ediție, este destinat ziariștilor care doresc să-și consolideze experiența profesională și încurajează pregătirea în domeniul politicilor europene. Totodată, contribuie la înțelegerea modului în care temele europene sunt abordate de către mass-media internațională. Bursele JTI pentru Jurnaliști se desfășoară în trei etape:
  • Un training specializat, susținut în România de către experți în teme europene și economice;
  • O călătorie de studii de o săptămână la Bruxelles, pe durata căreia ziariștii se vor întâlni formal și informal cu oficiali ai Uniunii Europene;
  • Stagii de pregătire profesională, timp de patru săptămâni, la Bruxelles;
La încheierea primei etape vor fi selectați jurnaliștii care vor continua programul. La ediția 2019 – 2020 sunt invitați ziariști din presa scrisă, radio, TV și on-line, specializați în domeniile economic, politic și social, care trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiții:
  • Experiența profesională de minimum doi ani
  • Vârsta de până în 40 de ani
  • Abilități de comunicare în limba engleză.
Dosarul de înscriere va cuprinde:
  • Curriculum Vitae
  • Formular de înscriere disponibil pe site-ul bursejti.ro și www.admediaconsult.ro
  • Portofoliu: trei materiale de presă relevante pentru domeniile enunțate
  • Două scrisori de recomandare, de preferință una de la coordonatorul direct sau managerul instituției unde lucrează.
Preselecția candidaților se va face pe baza dosarului de înscriere, iar selecția pe baza unui interviu. Data limită de depunere a dosarelor de înscriere este 1 septembrie 2019 (inclusiv), cu mențiunea Bursele JTI pentru Jurnaliști. Bursele JTI pentru Jurnaliști au fost lansate în anul 2000, ca o continuare a programului de stagii inițiat în anii ‘90 de National Forum Foundation/Freedom House, cu sprijinul Guvernului SUA. Obiectivul programului a fost dezvoltarea cunoștințelor și abilităților jurnaliștilor, prin expunere la realitățile democrațiilor dezvoltate, practică profesională specializată, mai întâi în Statele Unite, iar ulterior la Bruxelles. Participanții ediției actuale se vor alătura astfel celor peste 250 de colegi de breaslă care au beneficiat de-a lungul ultimilor 20 ani de Bursele JTI pentru Jurnaliști. Programul este anunțat în fiecare an pe data de 3 mai, Ziua Mondială a Presei. Ziua mondială a libertății presei a fost instituită pentru a atrage atenţia întregii lumi asupra importanței și obligaţiei respectării libertății de exprimare, aşa cum stabilește Declarația Universală a Drepturilor Omului care, la articolul 19 arată că: „Orice om are dreptul la libertatea opiniilor și exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat”. Dosarele de înscriere se pot depune fie online, prin intermediul site-ului www.bursejti.ro, la adresa contact@bursejti.ro, precum și print la adresa: Ad Media Consult, str. Erou Iancu Nicolae, nr.103, vila i-2 Voluntari, jud. Ilfov, cod postal 077190. Persoana de contact: Irina Apostol, tel: 0744584620,e-mail: irina.apostol@admediaconsult.ro    

România are nevoie de o coaliție pentru dezvoltare durabilă

László Borbély
-
0
România are nevoie de o coaliție pentru dezvoltare durabilă

Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, adoptată de statele membre ale ONU în 2015, reprezintă un răspuns la problemele sociale, economice și de mediu ale lumii. Într-o abordare holistică, documentul cuantifică 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD/SDG) care țin de toate domeniile vieții noastre, și sociale, și economice, și de mediu și 169 de ținte de care nu putem să nu ținem cont în ceea ce ne propunem să facem în perioada următoare.

Cele 17 obiective ale Agendei 2030 sunt: 1) Fără sărăcie; 2) Foamete „zero”; 3) Sănătate și bunăstare; 4) Educație de calitate; 5) Egalitate de gen; 6) Apă curată și sanitație; 7) Energie curată și la prețuri accesibile; 8) Muncă decentă și creștere economică; 9) Industrie, inovație și infrastructură; 10) Inegalități reduse; 11) Orașe și comunități durabile; 12) Consum și producție responsabile; 13) Acțiune climatică; 14) Viață activă; 15) Viață terestră; 16) Pace, justiție și instituții eficiente; 17) Parteneriate pentru realizarea obiectivelor. Care dintre aceste obiective e mai important? Toate sunt importante, se intersectează. Uniunea Europeană a dorit de la început să fie lider în implementarea Agendei 2030 și s-a dovedit cel mai activă în ceea ce privește dezvoltarea durabilă. Totuși, încă nu suntem în faza în care UE să fi definit ce vrea prin strategiile sectoriale pentru 2030. Președinția la Consiliul UE în semestrul I din 2019 aduce României oportunitatea de a juca un rol esențial în acțiunea pentru viitorul Uniunii Europene: avem o ocazie unică, să fim un catalizator al deciziilor UE în ceea ce privește Agenda 2030. Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă al Guvernului României s-a pregătit în acest sens.

Președinția Consiliului UE aduce României oportunitatea rolului de catalizator al deciziilor europene în implementarea Agendei 2030.

Pentru implementarea obiectivelor Agendei 2030 în România este important să avem o voință politică. Sub acest aspect, ambele camere ale Parlamentului României și-au declarat susținerea pentru implementarea celor 17 obiective și în aprilie 2016 au adoptat o declarație politică foarte puternică pentru instituționalizarea a ceea ce ne dorim legat de obiectivele Agendei 2030. Pentru consolidarea cadrului instituțional, pe baza declarației, în mai 2017 a fost înființat prin HG nr. 313/2017 Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă, în cadrul Secretariatului General al Guvernului, cu sarcina de a coordona și monitoriza implementarea celor 17 obiective. În momentul de față, relația interinstituțională se face prin abordare multinivel, multitematic, multisectorial.  
Continue

Coerența este prima lecție pentru dezvoltarea unui model economic

Mugur Isărescu
-
0

Banca Națională este o instituție care vede destul de bine problemele cu care se confruntă societatea românească; sunt probleme multe, complicate. Noi suntem foarte interesați de a găzdui, de a organiza dacă ne stă în putință, dezbateri de calitate pe astfel de probleme economice, financiare, evenimente culturale. TDS_0235

Bineînțeles, nu vrem să le mărim frecvența până la a plictisi societatea, nu vrem nici să abuzăm de răbdarea audienței. Totodată, din punctul de vedere al Academiei Române, cred că țara are nevoie de dezbateri pe baze academice în sensul solid al cuvântului. Academic înseamnă un format de dezbateri reglementat, încadrat în niște rigori, pentru ca dezbaterile să aibă un scop și să ajungă la niște concluzii. Așa se prefigurează tema inițiată de ASPES, cu subiecte extrem de interesante, preocupante. Acesta este motivul pentru care Secția de Științe Economice, Sociologie și Juridice a Academiei Române intră în parteneriat cu ASPES, cu ceilalți organizatori pentru o dezbatere de idei, de teze, de opinii pe baze academice, care să ajungă la rezultate concrete.
Continue

Ce facem cu economia României?

Constantin Boștină
-
0
Ce facem cu economia României?

În numărul din decembrie 2018 al revistei ECONOMISTUL, dedicat Centenarului înfăptuirii României Mari, Daniel Apostol se întreba: „Creștem sau descreștem la împlinirea Centenarului? Cum ne pregătim pentru următorii 100 de ani? Și deloc de ignorat: încotro merge astăzi România?”.

Eu mi-aș permite să dau un răspuns la întrebarea lui Daniel Apostol: „Deocamdată România crește, dar nu se dezvoltă”. Încă din primul număr al apariției publicației ECONOMISTUL ca revistă, subsemnatul am deschis editorialul cu întrebarea: „Ce facem cu economia României?”. De atunci și până astăzi, cu o consecvență evidentă, în paginile sale ECONOMISTUL a abordat număr de număr probleme majore ale economiei, prin opinii ale specialiștilor, analize instituționale, dar, mai ales, prin prezentarea de propuneri și soluții pentru reconfigurarea unei economii a României în care să primeze interesul național, dar evident printr-o integrare accelerată în UE, o uniune care ea însăși este într-un proces de restructurare.
Continue

Henkel marchează tranziția de la brandul Moment la Pattex și lansează o nouă generație de cartușe sustenabile în România

Economistul
-
0
Henkel marchează tranziția de la brandul Moment la Pattex și lansează o nouă generație de cartușe sustenabile în România

Henkel deschide un nou capitol pe piața locală a adezivilor și etanșanților printr-un dublu anunț: brandul Moment devine Pattex, parte din portofoliul global al companiei, și, în același timp, are loc lansarea unei inovații majore – o nouă generație de cartușe din carton reciclat, cu un design revoluționar orientat către sustenabilitate și utilizare fără efort.

Sub mesajul „Moment devine Pattex. Aceeași calitate. Zero compromisuri”, tranziția marchează integrarea completă a României în universul Pattex, brand cu tradiție din 1956 și recunoscut la nivel internațional pentru durabilitate și inovație constantă. Calitatea și performanța produselor rămân neschimbate, consumatorii beneficiind de aceeași experiență familiară, dar sub o identitate globală mai puternică.

O inovație majoră în ambalajele pentru adezivi și etanșanți

Totodată, Henkel aduce pe piața locală una dintre cele mai importante inovații din industrie din ultimii 80 de ani: cartușele sustenabile create pentru o experiență de aplicare mai simplă și mai sigură. Sistemul automat de deschidere face aplicarea mai rapidă și mai sigură, fără a fi nevoie de unelte suplimentare. Noul design este rezultatul a peste doi ani de cercetare și testare cu mii de utilizatori profesioniști și DIY din Europa.

În plus, noile ambalaje reduc cu cel puțin 51% cantitatea de plastic utilizată, contribuind la diminuarea cu până la 73% a deșeurilor nereciclabile. Cartușele tradiționale sunt fabricate aproape integral din plastic, iar după utilizare trebuie eliminate în fluxuri de deșeuri necirculare, din cauza reziduurilor de adeziv sau etanșant. Noua soluție Henkel schimbă complet această paradigmă, fiind alcătuită din cinci componente principale: capacul și duza, inelul și pistonul – toate realizate din cel puțin 49% plastic reciclat – și un tub exterior din carton 100% reciclat, care învelește o rezervă interioară din folie.

Designul inovator permite separarea completă a componentelor contaminate (capacul, duza, pistonul și folia interioară), care pot fi aruncate în deșeul menajer, în timp ce restul cartușului – cartonul și inelul – pot fi reciclate împreună cu deșeurile obișnuite din gospodărie. 

Ion Lazarescu, Henkel

„Tranziția de la Moment la Pattex marchează începutul unei noi ere pentru noi. Brandul Moment a intrat pe piața din România în 1996 și, în cele aproape trei decenii, a fost important pe segmentul adezivilor și etanșanților, câștigând încrederea profesioniștilor și a consumatorilor prin calitate și performanță constante. Acum, păstrăm aceleași standarde, dar aducem produsele sub un brand global, puternic și recunoscut la nivel internațional. Procesul de transformare se va desfășura treptat, pentru ca utilizatorii să se familiarizeze firesc cu schimbarea. În același timp, lansăm o nouă generație de cartușe sustenabile, care stabilesc un nou standard în industrie și confirmă direcția în care mergem: un viitor construit pe performanță, simplitate și responsabilitate față de mediu – fără compromisuri”, spune Ion Lăzărescu, Head of Sales&Marketing ACC România la Henkel.

Noile cartușe Pattex vor fi disponibile pe piața din România începând cu luna noiembrie, în categoriile de etanșanți sanitari urmând ca lansarea să fie extinsă treptat și către alte segmente din portofoliu.

VOIS România, unul dintre cei mai mari angajatori din domeniul IT&C, deschide un nou birou în Iași

Economistul
-
0
VOIS România, unul dintre cei mai mari angajatori din domeniul IT&C, deschide un nou birou în Iași

VOIS România, unul dintre cei mai mari angajatori din domeniul IT&C local, anunță deschiderea unui nou birou în Iași. Această extindere consolidează prezența companiei pe piața românească de servicii IT, confirmând poziția VOIS România, parte integrantă a Vodafone Intelligent Solutions, compania internaţională care sprijină operaţiunile globale ale Vodafone prin furnizarea de soluţii tehnologice avansate, ca un centru de excelenţă în tehnologie.

Noul birou din Iași va funcționa ca hub regional de dezvoltare și suport, contribuind la oferta globală de servicii IT furnizate de VOIS România. Cu activități ce acoperă o gamă variată de domenii: software engineering, cloud, IoT și servicii digitale, analiză de date, network operations, network engineering și securitate cibernetică, VOIS România susține dezvoltarea ecosistemului IT al operațiunilor globale Vodafone prin furnizarea de soluţii tehnologice avansate către întregul Grup și partenerii săi.

Răzvan Bolborici, Head of Technology VOIS Europe Cloud & Infrastructure Services: „Deschiderea unui nou birou în Iași marchează o etapă importantă în viziunea noastră strategică de a consolida prezența VOIS în România. Ne dorim să contribuim la dezvoltarea mediului tehnologic din Iași, oferind noi oportunități de colaborare și inovare.
Dincolo de extinderea amprentei VOIS pe plan național, ne-am propus să investim în dezvoltarea oamenilor pasionați din domeniul IT de pe piața ieșeană. Cei care se alătură VOIS, atât tineri la început de drum, cât și profesioniști cu experiență, vor avea parte de numeroase oportunități de creștere și dezvoltare – de la programe de leadership la programe de formare și dezvoltare de competențe tehnice. Împreună, putem construi un ecosistem profesional în care inovația, învățarea și responsabilitatea socială merg mână în mână.”

VOIS România va recruta experți IT în Iași în toate departamentele sale. Compania caută atât profesionişti cu experiență în tehnologie cât și studenți sau proaspăt absolvenți de profil.
În perspectiva dezvoltării biroului din Iași, VOIS România își propune să extindă echipa cu 150 de noi membri până la finalul anului 2026. VOIS România a raportat o creștere de personal de 20% în ultimii 3 ani, având, în prezent, peste 3600 de angajați activi. 

Deschiderea noului birou în Iași reflectă planurile de continuă dezvoltare a companiei și consolidarea prezenței acesteia în regiunile cu potențial ridicat de talente în domeniul tehnologiei. Mai multe detalii despre VOIS România și pozițiile deschise pot fi consultate aici. 

Începe perioada de subscriere pentru IPO Contakt pe piața AeRO a Bursei de Valori București

Economistul
-
0
Începe perioada de subscriere pentru IPO Contakt pe piața AeRO a Bursei de Valori București

Începând cu 12 noiembrie 2025, acțiunile Contakt (simbol CTK), lider în retailul de accesorii pentru telefoane mobile, sunt oferite spre subscriere într-o ofertă publică inițială (IPO), marcând astfel primul pas către listarea pe piața AeRO a Bursei de Valori București (BVB).

Prețul de subscriere este stabilit între 4,30 și 5,20 lei/acțiune, echivalentul unui posibil discount de până la 18% față de valoarea estimată în raportul de evaluare realizat de consultantul de business Dragoș Cabat, membru al Consiliului Director CFA România. În urma celor două metode consacrate de evaluare a rezultat un preț pe acțiune de 5,24 lei.

Oferta vizează atingerea unui free float de 10% din capitalul social, cu intenția declarată de a extinde treptat acest procent până la 30%, prin emisiuni viitoare de acțiuni. Această strategie are ca obiectiv creșterea lichidității acțiunilor Contakt și consolidarea prezenței companiei pe piața de capital românească.

Investitorii pot subscrie un minim de 200 de acțiuni (echivalentul a 860 lei) și un maxim de 500.000 de acțiuni. Investitorii care nu dețin încă un cont de tranzacționare pot utiliza codul promoțional „CONTAKT” pentru deschiderea unui cont la Intermediarul Ofertei, Goldring, fără a fi necesară alimentarea cu suma minimă standard.

După listare, Contakt își propune implementarea unei politici de dividend atractive și predictibile, care vizează distribuirea a 70% din profitul net anual către acționari. 

După încheierea perioadei de subscriere, pe 3 decembrie, Contakt va iniția procedura de admitere la tranzacționare pe piața AeRO a Bursei de Valori București. 

Contakt anunță un parteneriat strategic cu Mobilfox

Contakt anunță și un parteneriat strategic cu Mobilfox, cel mai mare magazin online de huse personalizate din Sud-Estul Europei. Mobilfox deține o fabrică proprie de producție în Ungaria, ceea ce asigură calitate europeană și un flux de aprovizionare stabil pentru piața locală. 

Prin această colaborare, utilizatorii din România au acum acces la gama completă de huse Mobilfox, recunoscută pentru tehnologia avansată de absorbție a șocurilor, protecția 360° și designul inovativ și personalizat. Husele vor fi disponibile, într-o primă fază, în magazinele și insulele premium Contakt. 

„Parteneriatul cu Mobilfox marchează un pas important în direcția consolidării portofoliului nostru de branduri premium și a creșterii nivelului de satisfacție al clienților. Produsele Mobilfox vin cu o calitate europeană verificată, un design contemporan și o protecție superioară pentru telefoanele mobile. În plus, datorită producției din Ungaria, reușim să ne diversificăm sursele de aprovizionare și să reducem dependența de importurile din Asia”, a declarat Manuel Iana, Director General Contakt. 

Spre deosebire de alte branduri prezente doar online, integrarea Mobilfox în rețeaua Contakt aduce un avantaj semnificativ pentru consumatori: aceștia pot vedea și testa produsele fizic, beneficiind de disponibilitate imediată și servicii locale de suport și garanție. 

„Suntem încântați să colaborăm cu Contakt, un partener cu o prezență solidă și încredere pe piața românească. Ne dorim ca husele Mobilfox să fie mai accesibile pentru clienții din România, nu doar prin livrare rapidă, ci și printr-o experiență tactilă, direct în magazine”, a declarat Kevin Diller, director & CEO Mobilfox. 

Parteneriatul marchează un pas important în extinderea prezenței Mobilfox în retailul fizic și consolidează poziția Contakt ca principal canal de distribuție de accesorii pentru telefoane mobile din România. 

În paralel, Contakt își continuă expansiunea internațională, vizând piețe precum Cehia și Bulgaria, și își diversifică portofoliul de accesorii de telefoane mobile, inițiativă menită să crească fidelizarea clienților și să genereze venituri recurente.

BCR și Google formează prima generație de traineri AI din hub-urile ZBOR

Economistul
-
0
BCR și Google formează prima generație de traineri AI din hub-urile ZBOR

Banca Comercială Română (BCR) și Google România anunță o nouă etapă a programului ZBOR, într-o lună noiembrie pe care ambele companii au dedicat-o Inteligenței Artificiale.

Parteneriatul lansează formarea primei generații de traineri AI în ZBOR, pregătiți de specialiști Google. Începând din noiembrie, experții Google vor aduce în hub-urile ZBOR primele ateliere de Inteligență Artificială dedicate tinerilor din România. Atelierele le oferă tinerilor acces la competențele viitorului, contribuind la dezvoltarea abilităților digitale, a gândirii critice și a încrederii în propriul potențial.

ZBOR – locul unde tinerii prind încredere în viitor

ZBOR este cea mai mare comunitate dedicată tinerilor din România, unde aceștia pot învăța, colabora și construi împreună idei pentru viitor. Alături de Google, ZBOR continuă să dezvolte educația digitală și să aducă mai aproape de tineri una dintre cele mai importante conversații ale viitorului: cea despre inteligența artificială.

Atelierele vor fi organizate gratuit în cele 9 hub-uri ZBOR din România – Cluj-Napoca, Brașov, Constanța, Iași, Ploiești, Târgu Jiu, Vaslui, Baia Mare și Timișoara – și vor include sesiuni despre:

  • utilizarea instrumentelor de AI în învățare, carieră și creativitate
  • impactul AI la locul de muncă și oportunități de dezvoltare
  • principiile utilizării responsabile și etice a tehnologiei

„ZBOR este despre experiențe, despre învățarea care vine din explorare, curiozitate și comunitate. Colaborarea cu Google duce mai departe această misiune, aducând competențele viitorului acolo unde contează cel mai mult – aproape de tineri. 

Inteligența Artificială nu înseamnă doar algoritmi și tehnologie, ci o nouă formă de exprimare, un mod de a înțelege lumea și de a construi cu încredere viitorul pe care ni-l dorim”, declară Nicoleta Deliu-Pașol, Head of Communication & CSR, BCR


Prin acest parteneriat, ZBOR creează o punte între educația non-formală și competențele viitorului, oferind tinerilor acces la resurse recunoscute la nivel global. Trainerii formați de Google contribuie la formarea unei  generații de tineri pregătiți să folosească Inteligența Artificială (AI) în mod responsabil și creativ.

„Google este și va fi în continuare un partener de încredere pentru România. Avem 15 ani de activitate locală, iar asta reprezintă o fundație solidă pentru următorul capitol, unul care va fi definit de inteligența artificială. Vom continua să sprijinim dezvoltarea competențelor digitale, să accelerăm inovația în mediul de afaceri și să contribuim la transformarea digitală a întregii societăți. Punem un accent deosebit pe tineri, pentru a-i pregăti pentru profesiile viitorului, prin parteneriate precum cel cu BCR și ZBOR, care le este dedicat”, declară Elisabeta Moraru, Country Director Google România.


Experiența tinerilor din ZBOR confirmă impactul real al educației aplicate și relevanța parteneriatelor care unesc expertiza globală cu energia locală. Prin colaborarea cu Google, ZBOR transformă învățarea despre tehnologie într-o experiență accesibilă și inspirațională pentru mii de tineri din întreaga țară.

„Pentru mine, ZBOR e locul unde am învățat că încrederea se construiește pas cu pas — din întrebări, nu din certitudini. Trainingul cu Google mi-a schimbat complet perspectiva: am realizat că inteligența artificială nu e despre roboți, ci despre oameni. Despre cum putem folosi tehnologia ca să ne cunoaștem mai bine, să învățăm mai repede și să creăm mai mult. Abia aștept să duc mai departe ce am învățat, în hub-ul meu și în comunitatea mea”, ne spune Diana Costăchescu, trainer ZBOR.

Cei mai talentați Chefi din România, premiați la cea de-a XIV-a ediție a competiției Arena Bucătarilor

Economistul
-
0
Cei mai talentați Chefi din România, premiați la cea de-a XIV-a ediție a competiției Arena Bucătarilor

Cea de-a XIV-a ediție a competiției gastronomice Arena Bucătarilor, organizată de Selgros România în perioada 8-9 noiembrie, și-a desemnat câștigătorii. Pe podium au urcat Petre Mihai Robert (locul I), Adam Filip (locul al II-lea) și Eftenie Ionetecu Ilie (locul al III-lea), care au primit premii în valoare de 40.000 de lei, 25.000 de lei și, respectiv, 15.000 de lei. 

„Arena Bucătarilor reprezintă o demonstrație de pasiune, rigoare și respect pentru arta gătitului. Fiecare ediție reunește oameni care inspiră prin talent și perseverență, iar anul acesta am văzut din nou cât de sus poate ajunge performanța atunci când este dublată de dedicare. Suntem mândri să susținem o inițiativă care cultivă excelența și dă formă viitorului gastronomiei românești”, a declarat Robert Hellwagner, CEO Selgros România.

Ediția din acest an s-a desfășurat în cadrul târgului FoodService & Hospitality Expo, eveniment de referință pentru industria Retail & HoReCa din Europa de Sud-Est, găzduit la Hala Laminor din Capitală. Atât concursul, cât și festivitatea de premiere au fost transmise în direct pe paginile de Facebook și YouTube ale Selgros România.

Deschisă bucătarilor profesioniști susținuți de restaurante sau instituții de învățământ de profil, competiția Arena Bucătarilor a fost jurizată de Chefi internaționali de renume, din țările în care este prezent grupul Transgourmet.

Cei opt finaliști au impresionat juriul cu preparate în care au integrat într-un mod creativ ingredientele  obligatorii: picanha, coadă de vită, piper boabe Tellichery de la Fuchs și țelină.

Din juriul de gust au făcut parte: Domenico Maggi (Italia), Mike Süesser (Germania), Cezar Munteanu (România), Peter Bartosz (Polonia), Leo Aichinger (Austria) și Lars Toboll (Elveția).

Juriul tehnic a avut următoarea componență: Marc Wiltschko (Germania), Christoph Pop (Elveția), Krysztof Klimaszewski (Polonia), Bogdan Cozma (România) și Alin Vădean (România).

Cea mai recentă ediție a Arenei Bucătarilor a reconfirmat rolul competiției ca spațiu de afirmare și inspirație pentru comunitatea culinară. Prin susținerea talentului, a creativității și a standardelor înalte, Selgros România sprijină evoluția și educația profesioniștilor din industria HoReCa.

Organizatorii le mulțumesc partenerilor care s-au alăturat inițiativei și au contribuit la desfășurarea evenimentului: Cocorico, Wau, Conti Grup, Kӓrcher, Elit, Coca-Cola, Olympus, Cooking by Heinner, Dr. Oetker Professional, Fuchs, Napolact, Peroni, Fairy Professional, Haier, Bonna, Unilever, Pfanner, Ozti, Negro2000, Ocean Fish, Casa Țărănească, Albalact Horeca TOP, Unilever Food Solutions și FrescoVerde, precum și partenerilor de comunicare ANBCT și HORA.

Cognizant România dezvăluie 10 moduri în care AI transformă industria IT

Economistul
-
0
Cognizant România dezvăluie 10 moduri în care AI transformă industria IT

Pe măsură ce inteligența artificială continuă să redefinească peisajul digital, Cognizant România, una dintre cele mai mari companii IT din țară, publică 10 descoperiri și idei despre modul în care AI transformă dezvoltarea de software. Cognizant se află în prima linie a inovației AI la nivel global, sprijinindu-și clienții să valorifice puterea inteligenței artificiale pentru a-și transforma afacerile. În România, Cognizant joacă un rol strategic în avansarea capabilităților AI, printr-o bază de talente bine pregătite și expertiză profundă în industrie și angajament pentru dezvoltarea responsabilă a inteligenței artificiale.

Aceste perspective au fost prezentate în cadrul Programmers’ Week 2025, un eveniment emblematic al Cognizant în România, desfășurat în luna septembrie, inspirat de tradiția companiei în inovare și împărtășirea cunoștințelor. Anul acesta, tema centrală explorată a fost modul în care inteligența artificială transformă dezvoltarea software pe întreg stack-ul tehnologic – de la agenți backend și aplicații mobile, până la DevOps, QA și guvernanța proiectelor.

1. Accelerarea dezvoltării aplicațiilor mobile cu AI: experiența Cursor

Dezvoltarea de aplicații mobile evoluează rapid. Echipele sunt supuse presiunii de a livra mai repede, de a menține integritatea arhitecturală și de a asigura experiențe de utilizator de înaltă calitate. Fluxurile de lucru tradiționale întâmpină adesea dificultăți în a ține pasul cu aceste cerințe, mai ales atunci când se lucrează cu cod vechi, arhitecturi complexe sau documentație fragmentată.

Pentru a răspunde acestor provocări, echipele de inginerie apelează la instrumente bazate pe AI, iar unul dintre acestea este Cursor, un editor de cod inteligent conceput pentru a asista dezvoltatorii prin instrucțiuni în limbaj natural. Cursor sprijină totul, de la inițializarea proiectelor și refactorizarea codului, până la generarea documentației și auditarea securității, devenind astfel un aliat puternic în fluxurile moderne de dezvoltare.

Dezvoltarea asistată de AI aduce avantaje clare: economii semnificative de timp în toate etapele de dezvoltare, mai multă consecvență cu standardele arhitecturale și integrarea mai ușoară de noi membri în echipă, prin împărtășirea mai eficientă a cunoștințelor. Analizele și corecțiile automate de securitate îmbunătățesc, de asemenea, calitatea codului.

Totuși, există și limitări: logica de business complexă și sarcinile specifice necesită în continuare expertiză umană – codul generat trebuie verificat temeinic pentru acuratețe și securitate, iar integrarea cu SDK-uri terțe necesită adesea ajustări fine.

Deși nu înlocuiește expertiza umană, Cursor permite echipelor să lucreze mai rapid, mai inteligent și într-un mod mai bine aliniat. Adoptarea sa poate genera fluxuri de lucru mai disciplinate și cicluri de livrare mai rapide, ceea ce îl face să fie un instrument valoros pentru echipele moderne de software.

2. Adoptarea AI în Project Management

Pe măsură ce AI devine o prioritate strategică în dezvoltarea de software, managerii de proiect trebuie să integreze AI în fluxurile echipelor, în procesele părților interesate și în modelele de livrare. Pentru a valorifica eficient AI în cadrul echipelor, experții Cognizant recomandă să începeți printr-o evaluare folosind checklist-uri structurate, care clarifică capacitățile actuale și ghidează strategiile de training și dezvoltare; stabiliți așteptări realiste, estimând efortul și rezultatele pe care instrumentele AI le pot oferi, evitând promisiunile exagerate.

Dezvoltarea competențelor în folosirea AI în echipe este esențială – identificați abilitățile critice și promovați o cultură a învățării continue. Gestionați proactiv riscurile folosind cadre precum NIST AI RMF, pentru a anticipa și rezolva eventualele capcane specifice AI.

În final, e bine să măsurați productivitatea și impactul prin KPI bine stabiliți, folosind modele precum DORA Metrics, DX AI Framework sau LinearB ROI. 

3. Ghid pentru construirea pipeline-urilor Medallion asistat de GPT-4.1 pentru inginerii de date

Pe măsură ce platformele de date devin tot mai complexe, echipele de ingineri resimt o presiune tot mai mare pentru a livra rapid pipeline-uri robuste și scalabile. Arhitectura Medallion – organizarea datelor în straturi Bronze, Silver și Gold – a devenit un standard în ingineria modernă a datelor. Totuși, implementarea acestei arhitecturi necesită un efort semnificativ de codare, orchestrare și documentare.

Integrarea GitHub Copilot în fluxurile DevOps accelerează dezvoltarea și prototiparea, îmbunătățește documentația prin fișiere README și comentarii generate automat și facilitează colaborarea prin iterație AI–om. Scalabilitatea sa sprijină implementări modulare și containerizate, fiind ideal pentru pipeline-uri moderne CI/CD.

Totuși, claritatea prompturilor este esențială pentru calitatea rezultatelor, iar supravegherea umană rămâne crucială pentru validarea și testarea codului generat de AI. Adoptarea cu succes depinde, de asemenea, de accesul la instrumente avansate precum GPT-4.1 și infrastructura suport, împreună cu bune practici precum prompt engineering, design modular și documentare iterativă.

4. Construirea agenților inteligenți AI în .NET

Dezvoltatorii nu mai scriu doar cod, ci orchestrază fluxuri de lucru AI. Apariția sistemelor agentice – agenți AI autonomi, orientați pe obiective – deschide noi oportunități pentru automatizare scalabilă, decizii inteligente și colaborare interdisciplinară.

Dezvoltatorii .NET pot construi agenți inteligenți AI folosind framework-uri precum Semantic Kernel și AutoGen.NET, demonstrând evoluția de la soluții cu un singur agent la sisteme multi-agent capabile să raționeze, să planifice și să acționeze autonom.

Iată o serie de recomandări pentru implementarea cu succes a agenților: începeți cu agenți simpli și adăugați complexitate treptat, definiți obiective clare și context pentru a îmbunătăți performanța, păstrați oamenii în conversație pentru deciziile critice, folosiți sandbox și mecanisme de logare pentru a preveni, controla și monitoriza, alegeți framework-uri aliniate cu maturitatea proiectului și necesitățile de integrare. Prin această abordare, echipele pot să dezvolte agenți AI eficienți, siguri și adaptabili, pregătiți pentru provocările sistemelor complexe.

5. Îmbunătățirea dezvoltării .NET cu GitHub Copilot

Dezvoltarea modernă de backend în .NET devine tot mai complexă, necesitând livrare rapidă, arhitectură curată și cod de înaltă calitate. Dezvoltatorii petrec adesea mult timp generând cod standard, depanând și documentând. În acest context, instrumentele bazate pe AI, precum GitHub Copilot, se conturează deja ca aliați strategici pentru optimizarea fluxurilor.

Deși Copilot automatizează sarcinile repetitive și crește productivitatea, adevăratul său potențial se dezvăluie atunci când este folosit împreună cu practici de inginerie bine gândite și sub supraveghere umană.

Iată o serie de recomandări pentru utilizarea eficientă a Copilot în fluxurile de dezvoltare: împărțiți sarcinile în prompturi mici și ușor de revizuit pentru un control mai bun; folosiți fișiere de instrucțiuni pentru a ghida sugestiile în limbajul specific domeniului; revizuiți și refactorizați întotdeauna codul generat înainte de a-l integra; automatizați documentarea și testarea cât mai devreme; păstrați playbook-uri de prompturi pentru fluxurile recurente pentru a menține consecvența.

Echipele care adoptă Copilot strategic se pot aștepta nu doar la livrări mai rapide, ci și la o mai bună mentenabilitate a codului și o experiență mai bună pentru dezvoltatori.

6. Asistenții AI generativi ajută dezvoltatorii să recupereze rapid și să țină pasul

Asistenții AI generativi, precum ChatGPT, Claude sau TabNine, sunt tot mai folosiți pentru optimizarea dezvoltării software, mai ales atunci când se lucrează cu biblioteci sau framework-uri necunoscute. Aceștia generează rapid cod standard și repetitiv, simplificând munca mult, comparativ cu scripting-ul manual sau soluțiile bazate pe regex din IDE-uri precum IntelliJ sau Visual Studio Code.

Dezvoltatorii îi folosesc și pentru brainstorming de funcționalități, pentru redactarea cerințelor și identificarea cazurilor care sunt la limită. Toate aceste instrumente ajută la automatizarea testelor unitare și de integrare, precum și a mock-urilor, crescând impactul testelor cu efort minim.

Eficiența lor reflectă adesea calitatea tehnologiei de bază. Când asistenții nu reușesc să genereze cod funcțional, acest lucru poate indica documentație slabă sau design inconsecvent în biblioteca respectivă – provocări observate, de exemplu, în framework-uri precum Next.js. În schimb, tehnologiile cu suport solid din comunitate și documentație clară, precum Java, React, Kotlin sau Docker, oferă rezultate mult mai bune. Ecosistemele bine întreținute furnizează actualizări frecvente și exemple accesibile, permițând modelelor AI să rămână relevante și fiabile în fluxurile moderne de dezvoltare software.

7. De la API la MCP: Este GenAI noul control panel pentru DevOps?

MCP, introdus de Anthropic în 2024, este un protocol deschis creat pentru a standardiza modul în care sistemele AI interacționează cu instrumente, API-uri și surse de date. Prin integrarea API-urilor existente într-un strat structurat și prietenos cu AI, MCP permite LLM-urilor (modelelor lingvistice mari), agenților și copiloților să interogheze și să acționeze în siguranță asupra serviciilor cloud, infrastructurii și instrumentelor pentru dezvoltatori.

Pentru unii, MCP marchează o nouă eră în care GenAI devine turnul de control al operațiunilor. Pentru alții, ridică întrebări legate de securitate, guvernanță și dependența de furnizori.

În final, impactul MCP va depinde de deschiderea cu care este adoptat și de cât de bine reușește ecosistemul să echilibreze inovația cu siguranța. Marea întrebare nu este doar dacă MCP va avea succes, ci cum își vor redefini inginerii DevOps rolul într-o lume în care AI poate automatiza chiar și procesul de automatizare.

8. GitHub Copilot în dezvoltarea de aplicații mobile: de la evaluare la adoptare la nivel de echipă

Echipele de dezvoltare de aplicații mobile se confruntă cu presiunea de a livra calitate înaltă mai rapid, în timp ce navighează prin framework-uri în continuă schimbare și așteptările utilizatorilor cresc. Instrumentele AI, precum GitHub Copilot, promit să reducă munca repetitivă și să accelereze scrierea codului, însă eficiența lor depinde în mare măsură de modul în care sunt utilizate. Prompt engineering și context engineering pot „debloca” întregul potențial al Copilot în fluxurile mobile.

Iată o serie de recomandări pentru a maximiza eficiența Copilot: creați fișiere de instrucțiuni specifice pentru activități precum testarea sau refactorizarea, pentru claritate și repetabilitate; dezvoltați codul iterativ, ajustând prompturile și contextul pe măsură ce cerințele evoluează; mențineți contextul concis și resetați-l periodic pentru a evita supraîncărcarea; încurajați Copilot să evidențieze ipotezele pentru o transparență mai mare; folosiți comentarii pentru a surprinde intenția de design, nu doar pentru a descrie codul.

Echipele pot transforma Copilot dintr-un asistent reactiv într-un contributor proactiv, accelerând livrările și îmbunătățind calitatea codului la scară largă.

9. Dezvoltarea aplicațiilor alimentate de AI: Vercel AI SDK și Model Context Protocol

Vercel AI SDK oferă instrumentele practice și optimizările necesare pentru implementarea în producție, în timp ce MCP stabilește fundația arhitecturală pentru aplicații AI sustenabile, multi-provider. Această combinație reprezintă stadiul actual de vârf în instrumentele și standardele de dezvoltare AI, permițând dezvoltatorilor să creeze aplicații sofisticate cu o ușurință și flexibilitate fără precedent.

Aceste tehnologii rezolvă provocări reale în dezvoltarea aplicațiilor AI, de la prototiparea inițială până la implementarea la scară enterprise, devenind esențiale pentru orice dezvoltator implicat în AI. Ele sprijină dezvoltarea AI la nivel enterprise prin gestionarea robustă a erorilor, integrarea flexibilă cu pipeline-urile de deployment și arhitecturi proiectate pentru interoperabilitate și scalabilitate. Deși monitorizarea și analiza sunt, de obicei, furnizate de platforme externe sau integrări, Vercel AI SDK și MCP creează, împreună, fundația practică și arhitecturală necesară pentru construirea de aplicații AI scalabile, sigure și pregătite pentru producție.

10. Ce oportunități aduce testarea AI-driven

Dezvoltatorii de software se află astăzi într-o cursă contracronometru. Funcționalitățile sunt construite, testate și livrate în zile, uneori chiar în câteva ore. În acest ritm alert al lansărilor, asigurarea calității nu mai este doar un simplu pas birocratic, ci un adevărat pilon de încredere. Odată cu integrarea AI în produse, de la chatbots la motoare de recomandare, QA nu mai înseamnă doar verificarea corectitudinii; este vorba despre garantarea încrederii în sisteme care generează rezultate probabilistice și adesea imprevizibile.

Metodele tradiționale de QA nu fac față testării componentelor AI. Testarea AI-driven reprezintă nu doar un upgrade tehnologic, ci o schimbare de paradigmă care redefinește rolul QA în dezvoltarea software modernă. În loc să înlocuiască testerii, AI le oferă mai multă putere. AI folosește modele lingvistice mari (LLM) pentru a genera cazuri de test, pentru a crea date sintetice, a corecta teste instabile și a prioritiza bug-urile, mutând QA de la un rol reactiv la unul proactiv. 

Testarea AI-driven combină metode avansate de evaluare cu automatizarea. Procesul începe cu AI Testing, unde LLM-urile sunt evaluate pentru fluență, coerență și înțelegere semantică, folosind judecată umană, tehnici LLM-as-Judge și scorare bazată pe metrici. Pe această bază, sistemele agentice aduc automatizare în domenii complexe, precum sănătatea și finanțele, prin generarea de date scenariate, agenți de validare și crearea conversațională a cazurilor de test. 

În final, Automated Bug Triage eficientizează clasificarea și prioritizarea defectelor, reducând blocajele manuale și accelerând livrarea. Împreună, aceste inovații transformă provocările tradiționale QA în oportunități pentru o testare mai inteligentă, scalabilă și fiabilă.

Analiza corectă și integrată de mediu – condiție esențială pentru sustenabilitatea proiectelor hidroenergetice realizate în proporție de 70-90%

Dumitru Chisalita
-
0
Analiza corectă și integrată de mediu – condiție esențială pentru sustenabilitatea proiectelor hidroenergetice realizate în proporție de 70-90%

de Dumitru Chisăliță,
Președinte Asociația Energia Inteligentă

În ultimii ani, mai multe proiecte de hidrocentrale din România au devenit subiect de controversă între autorități, companiile energetice și organizațiile de mediu. Ultima situație a fost determinată de trimiterea Legii care permitea finalizarea unor hidrocentrale care se găsesc în diferite stadii de realizare de către Președintele României la CCR, care echivalează cu o nouă întârziere. 

Motivele invocate țin în principal de protecția biodiversității și de respectarea legislației europene privind ariile naturale protejate. Totuși, o problemă majoră a dezbaterii actuale este caracterul incomplet și limitat al analizelor de mediu folosite în evaluarea acestor proiecte.

Legile trebuie realizate într-un mod corect și respectate fără echivoc. Problema analizelor actuale de mediu este că au o viziune fragmentară

Evaluările de mediu invocate se concentrează aproape exclusiv asupra zonei imediate a barajului și a lucrărilor conexe. Ele măsoară impactul punctual asupra habitatelor, pădurilor sau speciilor de pești, dar nu iau în considerare efectele cumulative asupra mediului din întregul bazin hidrografic și asupra implicit asupra comunităților umane (parte a mediului) dependente de rezervele de apă, ca urmare a scăderii resursei de apă.

Astfel, analizele actuale omit faptul că o hidrocentrală nu este doar o construcție energetică, ci o infrastructură hidrotehnică multifuncțională, cu influențe pozitive la scară regională. Limitarea perspectivei la aria barajului conduce la concluzii incomplete și, adesea, la decizii care pot genera consecințe negative pe termen lung asupra mediului dintr-o zonă mai largă, care ar trebui analizată în analizele de mediu.

Beneficiile regionale ignorate în actualele demersuri 

O hidrocentrală, mai ales atunci când este realizată în proporție de peste 90%, aduce multiple beneficii socio-ecologice:

– Securitate hidrică pentru sute de mii de oameni – asigurarea apei potabile, industriale și pentru agricultură;
– Combaterea secetei și reglarea debitelor râurilor, prin reținerea apei în perioadele ploioase și eliberarea controlată în perioadele secetoase;
– Prevenirea inundațiilor și protejarea localităților din aval;
– Susținerea irigațiilor și a producției agricole, în special în zone cu deficit de umiditate;
– Producerea de energie curată, stabilă și cu emisii zero de carbon;
– Crearea unui microclimat mai umed și mai stabil, benefic pentru păduri și faună;
– Dezvoltarea turismului local prin apariția lacurilor de acumulare și a zonelor de agrement.

Aceste beneficii nu sunt, de regulă, analizate în evaluările de mediu standard, deși ele definesc impactul real al amenajării asupra mediului și societății.

Există un vădit dezechilibrul metodologic în realizarea analizelor de mediu


În conformitate cu directivele europene privind conservarea naturii, studiile de impact se concentrează asupra protejării speciilor și habitatelor. Însă o evaluare sustenabilă trebuie să includă toate dimensiunile ecologice și socio-economice, pentru a evita decizii disproporționate.

În multe cazuri, oprirea sau abandonarea lucrărilor la o hidrocentrală realizată în proporție de 90–95% nu restabilește ecosistemul inițial, ci lasă în urmă o zonă instabilă, cu eroziuni, galerii deschise, betoane degradate și risc de poluare secundară. Prin urmare, nefinalizarea poate produce mai mult rău mediului decât finalizarea controlată a lucrărilor, urmată de măsuri compensatorii de refacere a habitatelor.

Analiza de mediu a unui proiect hidroenergetic trebuie să țină cont nu doar de impactul punctual, ci și momentul istoric al construirii sale. O hidrocentrală existentă înainte de declararea ariei protejate nu poate fi tratată ca o construcție nouă, ci ca o realitate deja integrată în sistem .

Prin urmare, soluția corectă nu este oprirea sau demolarea, ci modernizarea și compatibilizarea ecologică — pentru ca investiția publică, securitatea hidrologică și protecția naturii să poată coexista.

Necesitatea unei abordări integrate în analizele de impact de mediu


Pentru a asigura o decizie echilibrată între protecția naturii și interesul public, România are nevoie de o analiză integrată de mediu, care:

– să evalueze efectele la nivel de bazin hidrografic principal, nu doar la nivel local;
– să includă beneficiile sociale, climatice și economice ale proiectelor;
– să impună măsuri compensatorii moderne: coridoare ecologice pentru pești, replantări, zone tampon verzi, monitorizare biologică permanentă;
– să permită modernizarea tehnologică a amenajărilor pentru reducerea impactului ecologic (debit ecologic minim, turbine cu trecere pentru ihtiofaună etc.).

Sustenabilitatea nu înseamnă doar a opri ceea ce afectează într-un mod absolut teoretic natura (de cele mai multe ori natura s-a dovedit că se adaptează), ci a gestiona inteligent ceea ce deja există. În contextul schimbărilor climatice, secetei și al nevoii de energie verde, hidrocentralele pot fi parte a soluției – dacă sunt proiectate, finalizate și operate responsabil. Prin adoptarea unei viziuni integrate asupra mediului, România poate echilibra protecția ecosistemelor (a adevăratelor ecosisteme și nu a celor particularizate la suprafețe sau zone extrem de mici) cu dezvoltarea durabilă, siguranța hidrologică a comunităților sale, u asigurarea necesarului de apă într-un viitor presărat cu tot mai multe secete și fenomene extreme.


Viitorul industriei de apărare: cooperare româno-germană și stimul pentru  dezvoltare economică

Economistul
-
0
Viitorul industriei de apărare: cooperare româno-germană și stimul pentru  dezvoltare economică

Domeniul apărării devine noua componentă strategică a relațiilor bilaterale dintre România și Germania, iar securitatea cibernetică ar trebui să fie o preocupare esențială în toate sectoarele economiei, inclusiv pe lanțurile de furnizare ale diferitelor subansamble. Aceste idei au fost dezbătute în cadrul Conferinței privind cooperarea industrială în domeniul apărării între Germania și România, organizată luni de Camera de Comerț și Industrie Româno-Germană (AHK România), sub înaltul patronaj al Președintelui României, cu sprijinul Ambasadei Republicii Federale Germania și al Ministerului Federal al Economiei și Energiei. Evenimentul a reunit circa 400 de participanți din mediul de afaceri, mediul guvernamental și  diplomatic. 

„Acum suntem într-un context pe care nu ni l-am dorit, dar suntem nevoiți să creștem în Europa industria de apărare în mod accelerat și această necesitate poate să reprezinte o oportunitate pentru economia noastră și pentru colaborarea între România și Germania. România are toate datele pentru a deveni un hub de inovație și producție în zona de industria de apărare în Europa de Sud-Est”, a spus în deschiderea conferinței președintele României, Nicușor Dan. 

Dacă în urmă cu câțiva ani cooperarea dintre Germania și România era axată pe industrie, energie și alte domenii conexe, acum se deschid noi capitole, a subliniat directorul general al AHK România, Sebastian Metz. „Astăzi nu sunt prezente aici doar companii militare, ci și companii civile care doresc să se adapteze și să își schimbe profilul de activitate. Camera de Comerț și Industrie Româno-Germană este platforma de business din România care face posibilă această transformare. Este timpul să construim o industrie de apărare puternică și rezilientă, care să producă în Europa. Prin evenimentul de azi, dorim să contribuim la acest obiectiv în cadrul relațiilor economice bilaterale”, a continuat el. 

La rândul său președintele AHK România, Volker Raffel, a remarcat transformarea României, care a devenit un pilon important pentru lanțul regional de aprovizionare. Aici va crește mult capacitatea de producție a energiei electrice, ca urmare a exploatării gazelor din Marea Neagră. „Cred că România este o țară în care merită să investim, mai ales dacă investitorul are o fabrică ce necesită energie electrică sau gaze naturale, precum și o rută de aprovizionare sigură”, a afirmat acesta.  El a subliniat că securitatea și reziliența sunt principii esențiale care se aplică tuturor sectoarelor economice — de la infrastructura critică și telecomunicații, până la energie electrică și gaze naturale. „Aici cred că avem nevoie ca și cadrul de reglementare să fie favorabil. Vedem ce se întâmplă în Ucraina atunci când infrastructura critică este atacată. De aceea, cred că trebuie să ne gândim nu doar la industria de apărare, ci și la alte sectoare, la cum putem fi mai bine pregătiți pentru întreruperi de electricitate, cum să le evităm”.

Și ambasadoarea Republicii Federale Germania la București, E.S. Angela Ganninger, a subliniat importanța cooperării dintre cele două țări, în domeniul apărării: „Pentru a face față provocărilor comune de securitate cu care se confruntă Germania și România, trebuie să fim mai rapizi și mai bine conectați. Conferința de astăzi reprezintă un moment important pentru a conecta companiile germane cu guvernul României, precum și cu companiile românești, în scopul de a crea noi parteneriate”.

Tema abordată la această conferință nu este doar una strategică, ci și una fundamentală pentru consolidare rezilienței colective și a capacităților operaționale ale României, a declarat ministrul Apărării Naționale, Ionuț Moșteanu. „Contextul geopolitic actual, cu provocări complexe și evoluții imprevizibile impune accelerarea procesului de modernizare militară. Germania este lider european incontestabil în domeniul tehnologilor de apărare. Este un partener de încredere, cu care împărtășim valori comune și obiective convergente. Experiența companiilor germane este recunoscută la nivel global și poate fi valorificată prin parteneriate industriale durabile în beneficiul ambelor state și al securității europene în ansamblu”, a menționat acesta. Ministrul Apărării a precizat că finanțarea prin programul european SAFE oferă cadrul pentru ca firmele românești să devină furnizori de încredere în proiecte multinaționale, prin includerea componentei de localizare în marile contracte.

Șeful Cancelariei primului ministru, Mihai Jurca, a susținut că este important, din rațiuni de securitate, dar și de dezvoltare, ca toate companiile care activează în România în domeniul apărării să fie integrate în acest complex industrial militar. „Este o șansă care ne va permite să ne dezvoltăm în viitor. Și atunci, din cele 16 miliarde, aproximativ 12 miliarde de euro vor fi investite în achiziții de echipamente. Mai avem 4 miliarde care vor fi investite în infrastructura de mobilitate duală, și vorbim aici despre cele două capete din autostrada Moldovei”, a spus el.

Din partea Ministerului Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, secretarul de stat Iulian Mărgeloiu a menționat tradiția industrială solidă a României. „Ceea ce ne-a lipsit a fost o viziune strategică pentru a readuce această industrie în prim-plan. Prin programul SAFE, putem aduce tehnologii moderne de la partenerii noștri europeni în aceste facilități și le putem pune din nou în funcțiune, bineînțeles adaptate nevoilor noastre actuale”, a explicat el.

În cele două runde de dezbateri care au urmat au participat reprezentanți ai companiilor, ai administrației publice centrale și experți din industrie. A fost abordat subiectul relocalizării afacerilor în România și a fost dat exemplul companiilor din domeniul auto, care au reușit să găsească aici ingineri talentați și să producă competitiv și cu succes. Este un model de business care poate fi implementat și în sectorul apărării. În acest context, un rol esențial îl joacă companiile de stat, care se confruntă cu un deficit de inovație și competitivitate. Totuși, infrastructura existentă ar putea fi valorificată prin parteneriate cu firme private, care să dezvolte afaceri finanțate din fonduri europene. Reprezentanții companiilor au subliniat că relocarea activităților nu reprezintă o „povară”, atâta timp cât cadrul legislativ este clar și transparent. În plus, dinamica pieței impune un ritm accelerat: companiile trebuie să livreze rapid volume mari de produse de înaltă tehnologie, adaptându-se constant cerințelor tot mai exigente ale clienților.

Un alt subiect abordat a fost cel al tehnologiei informației, cu accent pe securitatea cibernetică, infrastructura de protecție și capacitatea de contraatac. Companiile din sectorul IT au început să integreze soluții de securitate cibernetică în portofoliul lor, având în vedere că toate domeniile economice — inclusiv agricultura, sănătatea și energia — au devenit dependente de componente informatice. Astfel, securitatea cibernetică nu mai este percepută exclusiv ca o responsabilitate a industriei IT, ci ca o prioritate guvernamentală.

Participanții au atras atenția asupra importanței alegerii lanțului de aprovizionare și a verificării riguroase a componentelor utilizate, întrucât, în cazul produselor provenite din Rusia sau China, controlul asupra rezultatului final poate fi compromis.

Una dintre provocările majore ale industriei europene de apărare rămâne alinierea producției la standardele NATO. În lipsa acestui efort, accesul pe piețele internaționale ar putea fi limitat. Este un proces complex, care necesită timp, iar concluzia generală a fost că nu mai este timp de pierdut.

tbi bank a emis obligațiuni în valoare de aproape 100 de milioane de euro în anul 2025

Economistul
-
0
tbi bank a emis obligațiuni în valoare de aproape 100 de milioane de euro în anul 2025

tbi bank a atras cu succes săptămâna trecută 60 de milioane de euro printr-o emisiune publică de obligațiuni eligibile MREL, cu o maturitate de 3 ani și opțiune de răscumpărare după 2 ani.

Tranzacția a atras o cerere ridicată din partea investitorilor, depășind intervalul țintă inițial de 30–40 milioane de euro. Banca a onorat ordinele doar la o rată a dobânzii de 7,0% sau mai mică (ghidajul de preț a fost între 6,5% și 7,5%). Toți investitorii vor primi un cupon fix anual de 7,0%.

La începutul acestui an, banca a finalizat o altă emisiune de obligațiuni eligibile MREL, în valoare de 34 de milioane de euro. Ambele tranzacții au fost gestionate exclusiv de echipa tbi bank.

„Apreciem interesul deosebit manifestat de un număr larg de investitori și încrederea constantă pe care aceștia o acordă tbi. Noua emisiune de obligațiuni va sprijini în continuare creșterea noastră constantă pe toate piețele în care operăm – Bulgaria, România și Grecia”, spune Lukas Tursa, Executive Director, tbi bank.

tbi bank și-a consolidat imaginea ca fiind unul dintre cei mai activi emitenți de obligațiuni din Europa de Sud-Est, cu cinci emisiuni publice finalizate în ultimii doi ani. Doar în anul 2025, banca a atras aproape 100 de milioane de euro de pe piața publică internă, oferind investitorilor instrumente atractive și flexibile din punct de vedere al maturității și randamentului. Noua emisiune va fi listată la tranzacționare pe Bursa de Valori din Bulgaria în următoarele săptămâni, alături de toate celelalte emisiuni de obligațiuni ale băncii.

Pitești Retail Park găzduiește cel mai mare Târg de Turism din regiune, din ultimii 4 ani

Economistul
-
0
Pitești Retail Park găzduiește cel mai mare Târg de Turism din regiune, din ultimii 4 ani

Pitești Retail Park găzduiește cel mai important Târg de Turism din regiune, în perioada 14-16 noiembrie, între orele 10:00-20:00, organizat în parteneriat cu ANAT – Asociația Națională a Agențiilor de Turism. Pe parcursul celor trei zile, peste 10 agenții de turism și resorturi de top, locale și naționale, își vor prezenta ofertele și pachetele de vacanță. Intrarea este liberă. 

Evenimentul reunește agenții și resorturi de renume în Pitești și pe plan național. Printre cele care și-au confirmat deja prezența se numără: New Travel Muntenia, Discovery, Happy Holiday, Nikos Travel, Activ Tours, Bobi Travel, DERTOUR, Romanian Adventures și Livadie Resort, care vor oferi reduceri exclusive, promoții early-booking și consultanță personalizată pentru alegerea vacanței potrivite.

Vizitatorii vor avea acces la o gamă variată de oferte:

  • Vacanțe de Crăciun și Revelion, în țară și în destinații internaționale;
  • City break-uri și circuite interne și externe, în capitalele europene;
  • Pachete pentru familii, destinate vacanțelor școlare;
  • Oferte de ski 2025-2026 în România, Austria, Franța, Italia, Elveția și Bulgaria;
  • Chartere și sejururi estivale 2026, disponibile în regim early-booking până pe 30 noiembrie;
  • Circuite cu autocarul, în țară și în străinătate.

Târgul de Turism de la Pitești Retail Park îi așteaptă pe pasionații de călătorii, pe familiile care își planifică vacanțele din timp, alături de toți cei dornici să descopere România și destinațiile spectaculoase ale Europei. 

Evenimentul are loc într-un moment important pentru Pitești Retail Park, care a trecut recent printr-un amplu proces de modernizare, finalizat anul acesta. Acesta le oferă acum vizitatorilor un spațiu modern, cu mobilier minimalist și noi chiriași care vin cu oferte și experiențe de shopping complete. 

Târgul de Turism din centrul comercial se desfășoară în perioada 14-16 noiembrie, între orele 10:00-20:00, pe galeria sa, cu intrare liberă. 

123...2.081Pagina 1 din 2.081