ULTIMELE ARTICOLE

Mihai Daraban: România rămâne o țară sigură pentru toți

0

Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR) susține declarațiile făcute de viceprim-ministrul Guvernului României și ministrul afacerilor interne, dl Cătălin Predoiu, cu privire la gradul de siguranța pe care îl conferă România atât pentru proprii cetățeni, cât și pentru mediul de afaceri.

La nivel mondial, România se clasează pe locul 31, potrivit Indexului Global al Păcii pentru 2023, un clasament al celor mai sigure state din lume. Raportul realizat de către Institutul pentru Economie și Pace reprezintă o analiză a datelor axate și pe valoarea economică a unui stat, precum și pe dezvoltarea durabilă a economiei acestuia. Indexul Global al Păcii include 99.7% din populația lumii și 23 de indicatori cantitativi și calitativi.

„România este considerată de tot mai multe state o destinație sigură pentru afaceri și vedem acest lucru aproape zilnic la Camera Națională, datorită interacțiunii noastre cu investitorii străini. Același lucru se întâmplă și atunci când CCIR organizează misiuni economice în străinătate, oamenii de afaceri de pe aproape toate continentele consideră România o țară sigură, un loc unde pot dezvolta proiecte majore, fără să se teamă de instabilitate fie socială, fie de altă natură. Siguranța, atât cea economică, cât și cea a vieții de zi cu zi, este unul dintre criteriile de bază pentru care foarte multe companii din străinătate aleg România ca destinație investițională. În mod cert, apartenența României la NATO și Uniunea Europeană, precum și faptul că se află într-un parteneriat strategic cu Statele Unite ale Americii, sunt factori ce aduc un grad mare de stabilitate țării noastre pe mai multe paliere. În același timp însă, nu putem trece cu vederea activitatea structurilor din cadrul Ministerului de Interne, fie că vorbim de Poliția Română, de Jandarmerie sau de Poliția de Frontieră care prin activitatea lor sprijină conceptul de integritate în mediul de afaceri. La recenta ediție a Topului Național al Firmelor, biroul de conducere al CCIR a votat să acorde Meritul Comercial Clasa I dlui Cătălin Predoiu pentru promovarea eticii și transparenței în afaceri prin aplicarea legilor împotriva corupției, distincție care se va acorda personal actualului ministru de interne, în cadrul unei alte ceremonii. În actualul context geopolitic, luând în calcul toți acești factori, România a reușit să rămână o țară sigură pentru toți”, a declarat președintele CCIR, dl. Mihai Daraban

ACUE solicită Guvernului să își respecte obligațiile asumate față de consumatorii de energie

0

Guvernul limitează plata schemelor de compensare a clienților de energie electrică și gaz, printr-un proiect de Ordonanță de Urgență

Măsura propusă va bloca, practic, tot lanțul energetic, prin incapacitarea achiziției de energie și a plăților pe întregul lanț: de la producător, transportator, la distribuitor și bugetul de stat

Noul proiect de Ordonanță de Urgență pentru limitarea cheltuielilor bugetare introduce, prin articolul XIV, măsuri de limitare a plăților pentru schemele de compensare a consumatorilor și destabilizează grav capacitatea furnizorilor de a asigura achiziția de energie și, implicit, continuitatea alimentării în siguranță cu electricitate și gaz a gospodăriilor și companiilor, în prag de iarnă.

Furnizorii și-au îndeplinit obligațiile rezultate din reglementări, au aplicat prețul plafonat la energie și au prefinanțat diferența de cost. ACUE solicită autorităților să își respecte promisiunile către consumatorii de energie și să-și îndeplinească partea lor de obligație la care s-au angajat prin propriile reglementări, respectiv să deconteze sumele datorate pentru compensarea clienților, în termenul legal. 

Federația ACUE a solicitat Guvernului eliminarea articolului XIV din proiectul de OUG menționat și o discuție de urgență pentru identificare unor soluții care să nu pericliteze alimentarea cu energie electrică și gaze naturale în prag de iarnă.

Prin articolul propus, Guvernul limitează, de fapt, aplicarea reducerilor de preț la clientul final. Banii necesari sunt promiși de stat clienților de energie pentru acoperirea diferenței de preț, între prețul real și cel plafonat, nu sunt pentru furnizori. Furnizorii sunt folosiți ca intermediari pentru prefinanțarea acestor scheme de sprijin. Dacă nu mai poate susține plafoanele de preț, statul trebuie să găsească soluții alternative. Furnizorii și-au exprimat disponibilitatea de a participa la o discuție reală, cu factorii de decizie relevanți. Apreciem înțelegerea manifestată de colegii din plenul Consiliului Economic și Social și deschiderea la dialog a reprezentanților Ministerului Energiei”, Daniela Dărăban, Directorul Executiv al ACUE

Reiterăm faptul că măsura propusă de limitare a plăților pentru schemele de compensare a clienților destabilizează grav capacitatea furnizorilor de a asigura achiziția de energie iar, din punct de vedere legal, reprezintă o încălcare a legislației naționale și a reglementărilor europene. 

Cum facem posibilă victoria Ucrainei

0

de Josep Borrell

 BRUXELLES – La aproape un an de la invadarea Ucrainei de către Rusia, războiul intră într-o nouă etapă. După atacul eșuat asupra Kievului din primăvara trecută și după contraofensiva uluitoare a ucrainenilor, care a eliberat Harkovul în nord și Hersonul în sud, președintele rus Vladimir Putin a inițiat o campanie punitivă cu drone și rachete, vizând populația civilă și infrastructura energetică. Obstrucționat pe câmpul de luptă, Putin încearcă să forțeze un număr cât mai mare de ucraineni să petreacă iarna în frig și întuneric. Linia frontului nu s-a deplasat mult în ultimele luni. Însă luptele rămân acerbe (cu multe victime), iar Rusia pare să se pregătească pentru o ofensivă majoră în primăvară. Economia rusă e pe picior de război, iar aparatul de propagandă al Kremlinului a turat motoarele, răspândind o combinație de amenințări apocaliptice și deliruri imperiale. Ultimul serviciu de știri independent din Rusia, Meduza, și ultima organizație pentru drepturile omului a Rusiei, Centrul Saharov, sunt obligate să se închidă. Atitudinea Moscovei este de sfidare. În aceste condiții, aliații Ucrainei au dreptul să își sporească asistența militară, inclusiv prin furnizarea de tancuri de luptă. Obiectivul este ca Ucraina să triumfe împotriva agresorului său. Dar nu putem să ne dorim acest lucru fără a oferi Ucrainei mijloacele necesare pentru a-l realiza. Alternativa este un război prelungit de uzură, care va genera și mai multe pierderi de vieți omenești în Ucraina, o insecuritate mai acută pentru Europa și suferințe continue în întreaga lume (din cauză că Rusia se folosește de energie și alimente drept arme). Partenerii Ucrainei s-au angajat deja să furnizeze sisteme avansate de apărare aeriană, cum ar fi sistemul de rachete Patriot fabricat de SUA, obuziere mai performante și vehicule de luptă blindate suplimentare. Cu toate acestea, înainte de recentul progres major, a avut loc o dezbatere intensă cu privire la posibilitatea de a furniza tancuri cum ar fi Leopard 2, fabricat în Germania, sau M1 Abrams, fabricat în SUA. Eu personal am susținut de mult că trebuie să furnizăm Ucrainei mijloacele pentru a respinge Rusia. Tancurile sunt necesare pentru ca forțele ucrainene să depășească impasul actual al războiului de tranșee și să redobândească avântul pe care l-au avut în toamna trecută, când au recucerit Harkovul și Hersonul. Pentru a se ajunge la „acordul privind tancurile” a fost nevoie de timp și discuții intense, inclusiv în cadrul Consiliului Afaceri Externe al Uniunii Europene. Schimbarea s-a produs în momentul în care Germania a fost de acord să furnizeze tancuri Leopard 2, în coordonare cu SUA, care va furniza aproximativ 30 de tancuri M1 Abrams. Deși livrarea acestor echipamente va necesita timp și va fi nevoie de instruire intensivă și de întreținere, rezultatul nu se limitează la câmpul de luptă. Am transmis Rusiei un alt semnal puternic că Putin s-a înșelat – încă o dată – atunci când a pus la îndoială angajamentul nostru. Desigur, unele voci vor susține că mai multe arme vor prelungi războiul și vor crește riscul unor noi escaladări și că singura soluție constă în negocieri pe cale diplomatică. Cu toate acestea, deși europenii vor rămâne întotdeauna deschiși față de oricine dorește cu adevărat încetarea negociată și justă a războiului, până acum Rusia a arătat clar că intenționează să continue crimele de război. Oricine a încercat să negocieze cu Putin s-a întors fără niciun rezultat. Până când acest lucru se va schimba, trebuie să conchidem că singura modalitate de a pune capăt războiului este de a oferi Ucrainei mijloacele de a alunga invadatorul. Prin urmare, sarcina UE este de a face tot ce îi stă în putință pentru a sprijini Ucraina. Și chiar asta facem. Împreună cu guvernele statelor membre ale UE, am mobilizat deja pentru Ucraina 12 miliarde EUR (13,1 miliarde USD) sub formă de arme și materiale conexe, din care 3,6 miliarde EUR provin din Instrumentul european pentru pace. Dacă se iau în calcul și ajutoarele macrofinanciare și umanitare, sprijinul nostru total se ridică la aproape 50 de miliarde EUR. În plus, UE este în prezent principalul furnizor de instruire militară pentru personalul ucrainean. Prin intermediul Misiunii de asistență militară a UE din Polonia și Germania, suntem pe drumul cel bun în ceea ce privește instruirea a 15 000 de militari până în aprilie și suntem pregătiți să dublăm acest efort și să instruim alți 15 000 – inclusiv în ceea ce privește utilizarea tancurilor precum Leopard 2. De asemenea, UE lucrează la un al zecelea pachet de sancțiuni, și a eliminat deja dependența noastră de importurile de energie din Rusia în doar câteva luni. Și să fie clar: sancțiunile au efect. Petrolul rusesc se vinde mai ieftin cu 40 USD față de țițeiul Brent și se preconizează că veniturile zilnice din energie ale Rusiei vor scădea de la aproximativ 800 de milioane EUR la 500 de milioane EUR în urma punerii în aplicare a celor mai recente măsuri, în cursul lunii curente. Războiul costă scump Kremlinul și cu cât mai mult va dura acesta, costurile nu vor face decât să crească. În luna ianuarie a anului trecut, chiar înainte de invazie, am vizitat regiunea Donbas și am văzut linia frontului. Din motive evidente, această călătorie mi-a rămas întipărită în minte. Pe drumul de întoarcere, trecând prin Kiev, prim-ministrul ucrainean Denis Șmîhal mi-a spus: „Invazia se va întâmpla curând și noi suntem conștienți că nu veți veni să luptați de partea noastră”. Dar s-a grăbit să întrebe: „Ne veți oferi armele de care avem nevoie ca să ne apărăm?” Sincer, nu am fost sigur cum să răspund, deoarece nu știam cât de ferm va fi angajamentul la nivel european. Astăzi, răspunsul vine ușor. În așteptarea summitului UE-Ucraina, pentru care mă deplasez la Kiev săptămâna aceasta, nu există nicio îndoială că Europa s-a ridicat la nivelul situației. Acum trebuie să oferim în continuare Ucrainei mijloacele pentru a învinge agresorul, a-și restabili suveranitatea și a-și găsi locul în Uniunea Europeană.  
Josep Borrell, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și vicepreședinte al Comisiei Europene. Copyright: Project Syndicate, 2023. www.project-syndicate.org  

Super-Eurasia sau Super-Europa?

0

„Supercontinentul” Eurasia se vrea remodelat sub ochii noștri. Încă înainte de izbucnirea războiului din Ucraina mulți se întrebau de nu cumva europenii vor fi lăsați în urmă, iar Europa va rămâne doar o anexă la noul eșafodaj ruso-chinez. Dar – am mai scris – invadarea Ucrainei de către Rusia schimbă totul. Războiul lui Putin are consecințe profunde pentru securitatea și economia Europei și chiar și pentru modelul actual al Uniunii Europene. Vicepreședintele Comisiei Europene, Josep Borrell, menționa recent că, odată cu invazia din Ucraina, Vladimir Putin „ne obligă să regândim urgent multe elemente ale organizării noastre interne și ale viziunii noastre asupra lumii”.

UE este forțată acum să-și construiască o strategie proprie de apărare a securității și a valorilor care sunt însăși temelia blocului comunitar. UE va trebui să-și recalibreze atât structura, cât și principiile fundamentale. Odată ce Putin a readus războiul în Europa, europenii trebuie să se pregătească pentru o nouă lume, în care suveranitatea și securitatea lor sunt puse în joc. Revista „Time” publica încă din ianuarie ideea că deja nu mai trăim în vechea ordine liberală în care regulile trebuie aplicate, iar cei care le încalcă trebuie să fie pedepsiți. Ne regăsim trăind într-o nouă ordine în care puterea trebuie echilibrată cu altă putere. Autorul, Bruno Maçães (fost secretar de stat portughez pentru afaceri europene), sublinia că SUA trebuie să reflecteze dacă își pot permite să-și reducă prezența în Europa înainte ca la Bruxelles să fie creată o contrapondere adecvată pentru Rusia. Iar la Casa Albă, Biden se află în fața unei dileme: să ajungă la un „mare târg” cu Moscova, iar cele două mari puteri să își împartă între ele Europa, sau să sprijine dezvoltarea unui nou pol european capabil să echilibreze puterea rusă? Maçães spune că Europa trebuie să devină un actor suveran în politica externă și de securitate comunitară, și cu cât ezită mai mult să acționeze în acest sens, cu atât mai mult „va permite altora să-și asume rolul de reformatori și inovatori în spațiul european”.

Amenințată cu colapsul, UE trebuie să se relanseze sistemic: nu mai ajunge să fie doar o „simplă uniune economică și monetară”, spune Joschka Fischer – fost ministru german de externe – ci trebuie să se reconstruiască într-o uniune politică, de securitate și de apărare, în care candidații la aderare trebuie să parcurgă mai multe faze, prin îndeplinirea de standarde predeterminate referitoare la economie, stat de drept, securitate și alte domenii. La rândul său, fostul premier suedez Cald Bildt semnează un editorial în „Washington Post” în care susține că, implicațiile noii situații fiind fundamentale, viitorul Europei arată „mult diferit astăzi decât acum o săptămână”.

Așa că în timp ce la Bruxelles sunt decise noi și noi sancțiuni la adresa Rusiei, tot acolo fierbe mocnit o oală sub presiune: din ea va ieși noul model de funcționare a Uniunii Europene. Un model care ar trebui să se bizuie pe demonstrația de unitate făcută în contextul războiului din Ucraina. Un model care să facă „Super-Europa” și nu „Super-Eurasia” învingătoare.

În ce lume vom trăi?

0

În ultimul timp mi-am pus deseori întrebarea dacă ne vom aminti de actuala perioadă pe care o trăim ca pe un vis urât, ca pe un accident al istoriei pe care îl vom depăși și ne vom întoarce la viața dinainte de pandemie sau ne vom aminti de viața dinainte ca la un trecut care nu se va mai întoarce niciodată.

Ne aflăm doar într-o „pauză” fortuită a procesului de implementare și consolidare a modelului global de dezvoltare sau acest model este deja caduc și suntem în pragul apariției unui alt model?

Părerea mea este că trăim un moment de maximă importanță istorică caracterizat prin apariția unor semnale de necontestat ale începutului procesului de schimbare a principiilor și instrumentelor modelului de dezvoltare al economiei globale. Este momentul în care modelul de natură neo liberală „win-win” pe care îl credeam peren și unanim acceptat pare a fi înlocuit cu altul pe care îl percepem a fi diferit dar pe care încă nu îl putem identifica cu precizie.

Sunt totuși evidente anumite tendinței ale schimbării care au o intensitate și o amploare diferită ceea ce ne conduce la concluzii nu îndeajuns de fundamentate în acest moment. Astfel, cu o precauție necesară ar trebui spus că este puțin probabil ca urmările crizei sanitare și ucrainene să vadă apariția unui capitalism radical nou. Mai degrabă, asistăm la o accelerare a tendințelor preexistente înainte de criză sau reorientarea politicilor economice. Cinci tendințe majore care, prin realizarea unui sistem, vor schimba fața capitalismului, într-un sens din ce în ce mai puțin „neoliberal”.

Prima tendință este utilizarea spectaculoasă a datoriei publice pentru a stabiliza economiile. La nivel global, valoarea lor atinge un nivel fără precedent în istoria capitalismului.

Această creștere a datoriei publice a avut loc într-un moment în care ratele reale ale dobânzilor – adică costul real al datoriei către stat, ajustat cu inflația – au scăzut timp de patruzeci de ani. De mai bine de un deceniu, rata dobânzii la datoria publică a fost mai mică decât rata de creștere a economiilor dezvoltate. Un semn că rata globală a economiilor a crescut în raport cu rata investițiilor la nivel mondial. Aceasta este o situație radical nouă, pe care economiștii o descriu drept „ineficiență dinamică”: guvernele pot intra în datorii pentru sume foarte mari și pot aștepta câțiva ani pentru ca creșterea să genereze venituri pentru a finanța taxele de dobândă. Este probabil ca această rată scăzută a dobânzii reale să continue timp de mulți ani, chiar dacă inflația crește, în special ca urmare a scăderii investițiilor chineze. Acestea din urmă reprezintă acum 30% din investițiile globale, în creștere cu 10% față de acum cincisprezece ani. Criza a contribuit la creșterea în continuare a ratei de economisire, deschizând un spațiu bugetar ceva mai mare pentru intervenția statului național.

Întoarcerea statului

A doua tendință notabilă este rolul crescut al statului în orientarea economiei.

Există o conștientizare a faptului că piața singură nu este suficientă pentru a ghida investițiile necesare din punct de vedere social.

A treia tendință este problema climei și rolul statelor în reducerea emisiilor de CO2 și conservarea biodiversității. Deși în prezent există un consens cu privire la această necesitate, COP 26 a ilustrat încă o dată decalajul dintre evoluțiile necesare și angajamentele statelor.

O a patra tendință se referă la dezvoltarea comerțului internațional. Temele reindustrializării, suveranității economice și rezilienței structurii economice în fața șocurilor care împiedică comerțul internațional, toate indică direcția unei noi diviziuni internaționale a muncii. Deficitul actual de materii prime și produse are diverse cauze: oprirea capacității de producție din cauza COVID-ului, capacitate prea mică comparativ cu o cerere mai dinamică decât se preconizase (semiconductori), tensiuni geopolitice (petrol și gaze), creșterea prețurilor de transport de marfă. Identificarea fragilităților lanțului de aprovizionare determină guvernele să direcționeze investițiile către sectoare-cheie, inclusiv prin planurile menționate mai sus. Cu toate acestea, nu ar trebui să ne așteptăm la o mișcare masivă a transferurilor, ci mai degrabă la o oprire a tendinței de relocare.

Cea mai recentă tendință este evoluția Europei. Comisia Ursulei von der Leyen are ambiția de a afirma Uniunea Europeană ca actor strategic, iar criza a avansat integrarea europeană. Gestionarea tensiunilor geopolitice relativ la invazia Ucrainei arată, de asemenea, o coerență europeană în construcție. Aceste evoluții și mai ales poziționarea față de sancțiunile impuse Rusiei sunt încă precare și, uneori, puțin urmate de efecte. În plus, Europa este încă plină de forțe economice divergente.

În afara acestor tendințe nu putem să o omitem probabil pe cea mai importantă, aceea a începutului procesului de deglobalizare prin limitarea mecanismelor de funcționare a pieței libere globale. Acest lucru a implicat introducerea taxelor vamale și relocalizarea producției, ceea ce, conform criticilor globalizării, trebuiau să facă posibilă absorbția tuturor dezechilibrelor generate de „ultraliberalism”, fie că este vorba de daunele provocate lumii a treia sau de creșterea inegalităților considerate insuportabile în țările bogate. (Vezi impactul la nivel mondial pe care îl are teoria inegalităților capitalismului contemporan promovată prin lucrările lui Thomas Piketty.)

Sub acțiunea forțelor geopolitice dezlănțuite de statele agresive, deglobalizarea are loc și deja putem vedea efectele ei. Acestea sunt rezultatul conjuncției a două fenomene. Prima este epidemia de COVID, care a perturbat toate lanțurile de aprovizionare, cu consecințe dramatice asupra economiei mondiale.

Al doilea este războiul din Ucraina, care instalează în inima Eurasiei un fel de pământ al nimănui rupt definitiv de economia mondială.

Astfel, cele două motoare principale ale prosperității noastre sunt sacrificate pe altarul politicii și al războiului: energia relativ ieftină și comerțul liber.

Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că economia globală continuă să se redreseze după criza pandemică și chiar în condițiile invaziei Ucrainei, la fel ca și comerțul, ocuparea forței de muncă și veniturile, dar această redresare este plină de dezechilibre: între țări, între companii și între populații, confruntate cu realități economice foarte diferite. Apar schimbări structurale, în care anumite sectoare, meserii, tehnologii și comportamente nu vor fi niciodată la fel ca înainte de pandemie.

Se semnalează de asemenea apariția și altor dezechilibre îngrijorătoare. În primul rând, redresarea variază foarte mult de la o țară la alta, reflectând diferențele în ceea ce privește situația sanitară, politicile publice și compoziția sectorială. În al doilea rând, în unele sectoare au apărut deficite acute de forță de muncă, chiar dacă ocuparea forței de muncă și orele lucrate nu și-au revenit încă pe deplin la nivelurile de dinainte de pandemie. În al treilea rând, decalajul persistent dintre cererea și oferta pentru anumite bunuri, combinat cu creșterea costurilor cu alimentele și energia, a condus la creșteri ale prețurilor mai puternice și mai durabile decât se preconizase.

Inflația este o mare incertitudine. Se preconizează că presiunile din partea ofertei se vor retrage pe măsură ce situația sanitară se îmbunătățește, cererea se stabilizează și tot mai mulți oameni se întorc la locul de muncă. Dacă constrângerile legate de ofertă persistă, întrucât PIB-ul și ocuparea forței de muncă continuă să crească și să alimenteze o creștere generală a prețurilor, intensificarea presiunilor inflaționiste ar putea dura mult.

Cum vom trăi în România? Cât de mult ne afectează criza globală și consecințele ei în viitor?

Deși România este o țară mică în economia mondială, este conectată la toate, la absolut toate fluxurile internaționale de capital, de informații, de materie primă, de alimente, de orice, pentru că trăim într-o economie globală, facem parte dintr-o piață unică europeană. Acest lucru înseamnă că asupra noastră vor veni efectele indirecte ale acestei căderi dar și ale acestor schimbări pe care economia mondială le înregistrează. Trebuie trecut la un nou concept de conducere a economiei care presupune un accent extraordinar de puternic și rapid pe obținerea unei independențe cât mai mari din punct de vedere energetic și alimentar prin resursele proprii pe care le avem.

Ar trebui să începem să refolosim resursele proprii, de gaze, de petrol, de mâncare, de tot ceea ce putem să facem, pentru a limita cât mai mult dependența de exterior.

Cred cu tărie că această criză, oricât de mizerabilă poate fi pentru alții, este o oportunitate pentru România de a-și realiza unele obiective pe care, în absența acesteia, nu și le-ar fi putut atinge.

Astfel, devenind un pion de extremă importanță al flancului estic al NATO/UE România poate folosi această poziționare ca pe un motiv de declarare a unei stări excepționale survenite în urma invaziei. Conform normelor UE, o astfel de „stare excepțională” dă posibilitatea cererii renegocierii PNRR prin care s-ar putea revizui unele „capitole problemă” cum ar fi cele ale reformelor salariale, ale pensiilor sau introducerea unor programe privind agricultura bio, irigațiile, deșertificarea.

Se creează posibilități pentru restructurarea și modernizarea industrială ca urmare a inevitabilei ascensiuni a politicii de înarmare. România va fi obligată în actualele condiții ale pericolului rusesc la granițele terestre și la Marea Neagră să aloce mai mult din buget pentru achiziționarea de armament. Achiziționarea poate fi o oportunitate de modernizare industrială dacă se extinde politica de offset prin care s-ar produce în țară părți componente ale produselor sau s-ar extinde operațiunile de mentenanță tehnică (modelul polonez).

Pe fondul acelei revizuiri a Green Deal despre care se vorbește, în noul context geopolitic în Europa, România ar putea folosi resurse de care dispune, precum cărbunele, pentru că în situații excepționale cum este aceasta, interesul vital al societății poate fi mai mare decât interesul ecologic pe o anumită perioadă.

Prin urmare, guvernanții ar trebui să pună imediat la punct un program pe termen scurt de rezolvare a unor probleme energetice prin aducerea pe piața energetică românească a unor resurse interne pentru a reduce cât mai mult posibil importul. Asta înseamnă o atenție sporită la economisirea resurselor, dar și începerea exploatării unor resurse pe care le putem pune în circulație imediat. Cum ar fi cărbunele, repunem în funcțiune Mintia și altele pe o anumită perioadă, continuăm investițiile pe segmentul hidro, continuăm negocierile cu americanii pentru energia nucleară.

În al doilea rând, un program de constituire a unor rezerve alimentare bine puse la punct. România are nevoie de un astfel de fond, pentru că importă prea mult, mai precis 70% din mâncarea de fiecare zi a românului.

Orice vom face și oricum ne-am gospodări, viitorul va fi diferit de ceea ce speram că va fi înainte de pandemie. Speram ca bunăstarea și încrederea noastră în viitor să depindă exclusiv de felul în care va evolua economia prin unii indicatori macroeconomici importanți, cum ar fi: creșterea economică, nivelul PIB, nivelul consumului sau al veniturilor pe cap de locuitor etc. Acum, suntem martorii unor situații pe care nu le mai puteam imagina în secolul XXI, „secolul revoluției verzi, al digitalizării și al inteligenței artificiale”. Realizăm că progresul și bunăstarea pot fi amânate sau chiar oprite cu viruși și cu tancuri. Lumea în care trăim și cu siguranță în care vom trăi va cunoaște un model de funcționare în care principiile și legile economiei vor fi dramatic supuse intereselor politice și violenței militare. Idealul păcii prin piața liberă globală pare din ce în ce mai îndepărtat.

 

În ce lume vom trăi?

0

Invadarea Ucrainei schimbă totul. De la simpla explicație rusească a termenului „invazie” („operațiune specială” precedată de „exerciții militare”), până la aruncarea cu 70 de ani în urmă a întregii Europe. Și până la prăbușirea unor economii naționale. Atacul rus asupra Ucrainei a încheiat ordinea europeană așa cum a fost ea consacrată în actul final de la Helsinki din 1975, potrivit căruia principiul central al păcii europene este (era, până mai ieri) integritatea teritorială a fiecărui stat. Declarația asupra principiilor care acționează în relațiile dintre statele participante la Helsinki – cunoscută și sub denumirea de Decalogul – a enumerat următoarele 10 puncte:

1. Respectarea drepturilor inerente ale suveranității;

2. Nerecurgerea la amenințarea sau la folosirea forței;

3. Inviolabilitatea frontierelor;

4. Integritatea teritorială a statelor;

5. Reglementarea pașnică a diferendelor;

6. Neintervenția în afacerile interne;

7. Respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

8. Egalitatea în drepturi a popoarelor și dreptul popoarelor de a dispune de ele însele;

9. Cooperarea între state;

10. Îndeplinirea cu bună-credință a obligațiilor asumate conform dreptului internațional.

În pofida acordurilor de la Helsinki, trăim azi cele mai întunecate zile ale Europei de după Al Doilea Război Mondial. Ordinea de după Primul Război Rece este spulberată de Putin și putinism. Tocmai a răsturnat statu-quo-ul european, a ridicat A Doua Cortină de Fier, iar revizionismul dorit de el este direcția principală pe care mărșăluiește Kremlinul, cu și fără „operațiuni speciale” în Ucraina sau în altă parte. Invadarea Ucrainei va avea consecințe profunde și de durată nu doar pentru cele două state intrate în conflict, ci și pentru stabilitatea regiunii, pentru viitorul securității europene și pentru economia globală. Politologul Nina L. Hrușciova scria recent că Vladimir Putin pare să fi cedat obsesiei sale conduse de orgoliu de a restabili statutul Rusiei de mare putere cu propria sa sferă de influență clar definită.

Este deja evident că invazia Ucrainei de către Rusia va avea consecințe profunde și de durată nu doar pentru cele două state intrate în conflict, ci și pentru stabilitatea regiunii, pentru viitorul securității europene și pentru economia globală. Ca să nu mai amintim aici imensa suferință umană și criza umanitară fără precedent pe care o trăiește acum Europa, în premieră de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial. Evaluând modul în care atacul militar asupra Ucrainei va schimba fundamental epoca post-Război Rece, mai mulți cercetători ai fundației Carnegie Europe au opinat că Vladimir Putin „tocmai a răsturnat statu-quo-ul european”.

Printre ei, redactorul-șef al „Strategic Europe”, Judt Dempsey, consideră că invazia Ucrainei de către Rusia semnifică și sfârșitul amăgirii germane: „ostpolitik”, politica specială a Germaniei față de Rusia, s-a încheiat, convingerea că relația economică, comercială și politică de decenii a Germaniei cu Moscova va duce la modernizarea Rusiei a fost dezmințită. „Aceasta este o lovitură imensă pentru Berlin. Fiind cea mai mare economie a UE, Germania spera ca diplomația și arhitectura instituțiilor multilaterale să fie suficiente pentru a menține statutul perioadei post-Război Rece”, apreciază Dempsey.

În același timp, războiul din Ucraina produce serioase tensiuni suplimentare între coloșii economiei globale. America și China trebuie să afle dacă nu cumva soluția de pace în Europa de Est stă pitită undeva în buzunarele lor și ar putea fi scoasă la iveală, dacă vor găsi de cuviință să renunțe la orgolii. Joe Biden a vorbit cu Xi Jinping, într-un moment cheie al războiului din Ucraina, când China se gândește dacă să ofere asistență militară sau financiară Rusiei (care, de altfel, a solicitat-o). Iar dacă China va fi de acord, întreaga ei relație economico-politică cu economiile occidentale va fi schimbată pentru o perioadă lungă de timp.

Casa Albă a vrut să-și prezinte clar poziția, iar Beijingul a vrut să sublinieze că este pentru pace. Dar mulți analiști spun că este puțin probabil ca Beijingul să-și folosească forța diplomatică sau economică pentru a presa Rusia să oprească invazia. Ceea ce trebuia să liniștească lumea aduce și mai multă neliniște.

Sancțiunile economice impuse Rusiei nu au reușit să pună capăt luptelor din Ucraina și sporesc îngrijorarea cu privire la rolul pe care l-ar putea juca Beijingul în conflict. Criza din Ucraina aprinde tensiunile dintre SUA și China, mai degrabă decât să le atenueze. SUA doresc o distanțare a Chinei de Rusia și o aliniere la sancțiunile internaționale. Iar pentru China – arată o analiză a EIU – SUA ar trebui să înceteze sporirea sancțiunilor împotriva Rusiei, oferind, de asemenea, alte concesii bilaterale, cum ar fi eliminarea tarifelor impuse în era Trump, pentru a asigura o atitudine mai cooperantă.

Mulți se întreabă dacă neparticiparea Chinei la sancțiunile internaționale le va submina eficacitatea. Comerțul dintre UE și China a depășit în 2021 800 de miliarde de dolari, iar comerțul SUA-China a depășit 750 de miliarde de dolari, potrivit datelor oficiale ale Chinei, în timp ce comerțul cu Rusia a fost puțin sub 150 de miliarde de dolari. Shang-Jin Wei, profesor de finanțe la Columbia University, spune că, în cele din urmă, „neparticiparea Chinei nu va face o diferență uriașă, mai importante vor rămâne consecințele nefavorabile atât ale războiului, cât și ale sancțiunilor pentru țările în curs de dezvoltare”.

Pe de altă parte, invazia Rusiei în Ucraina și sancțiunile impuse Rusiei de către Occident au aruncat brusc o umbră de incertitudine asupra planurilor de creștere a Chinei, care a anunțat recent o țintă de creștere a PIB-ului pentru acest an de aproximativ 5,5%, cea mai scăzută țintă din 1991.

România va avea până în toamnă o Strategie pentru economia circulară. Cum arată evoluția principalilor indicatori

0

Trecerea etapizată la un nou model de dezvoltare bazat pe utilizarea rațională și responsabilă a resurselor este una din țintele vizate în cadrul Strategiei Naționale pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030. Introducerea unor elemente ale economiei circulare, creșterea procentului de reciclare și colectare selectivă în rândul cetățenilor români, înjumătățirea risipei alimentare pe cap de locuitor sunt principalele teme abordate în cadrul obiectivului 12 de dezvoltare durabilă.

În toamna acestui an, va fi aprobată o strategie națională de economie circulară realizată printr-un proiect inițiat de către Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă și finanțat prin DG Reform. Strategia se va concentra pe 6 domenii prioritare: construcții; textile; turism; bunuri de consum; industrie; sectorul agro-alimentar. În acest context, vă propunem o analiză realizată în cadrul proiectului România Durabilă, cofinanțat de Fondul Social European prin Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020, despre evoluția principalilor indicatori privind economia circulară.

Dezvoltarea economiei moderne este determinată de o serie de provocări și oportunități ce pot și trebuie să fie valorificate. În această ordine de idei, putem să evidențiem limitele dezvoltării liniare caracterizate de paradigma resurse, producere, deșeuri. Costurile explicite, dar mai ales implicite ce se manifestă prin creșterea temperaturii globale, reducerea diversității biosferei, înrăutățirea situației ecologice nu mai pot fi neglijate. Trecerea de la economia liniară la cea circulară este un deziderat ce trebuie conceptualizat și realizat la nivel global. Economia circulară este un model complex, ce necesită o restructurare economico-socială a societății. Aceasta include mai multe dimensiuni, aspecte, de la cele mai simple, cum ar fi reducerea nivelului de deșeuri, consumul judicios al resurselor, logistică robustă, până la un redesign al produsului, astfel încât să fie utilizate acele resurse materiale ce ar fi incluse în perspectiva reciclării și/sau utilizării sustenabile.

Experiența UE indică faptul că adoptarea preceptelor privind economia circulară necesită un sistem de reglementare inteligent care implică un plan director bine gândit și un angajament pe termen lung al tuturor părților interesate, cum ar fi autoritățile federale și locale, întreprinderile, cetățenii și consumatorii, împreună cu rețelele de cunoștințe și de încredere respective.

În ceea ce privește rata de utilizare circulară a materialelor, potrivit Eurostat, la nivelul României se constată o scădere a acestui indicator în intervalul 2010-2019, ceea ce se traduce ca fiind o involuție în materie de dezvoltare și aplicare a conceptului de economie circulară.

Figura 1 – Evoluția ratei de utilizare circulară a materialelor în perioada 2010-2019 (EU27, România, Germania, Franța, Polonia) – Eurostat

România trebuie să-și îmbunătățească considerabil capacitatea de utilizare circulară a materialelor pentru a se apropia cât de cât de țările dezvoltate. Nevoia de acțiune se desprinde și atunci când analizăm evoluția acestui indicator în UE27, în Germania, Franța sau Polonia. Astfel,  Polonia era la un nivel de 10,8% în 2010 și, în ciuda unui progres la 12,6% în 2014, era la 10,3% în 2019 – de aproape opt ori peste România. În Germania, nivelul era de 11% în 2010 și de 12,3% în 2019 – de aproape zece ori peste România. Cât privește media UE27, ea era de 11,1% în 2010 și 12,4% în 2019.

Făcând trecerea spre analizarea volumului de deșeuri generate de fiecare român, se poate observa faptul că situația s-a îmbunătățit simțitor comparativ cu anul 2004, când România genera 1883 kg/capita de deșeuri, în 2018 ajungându-se la o valoare de 1115 kg/capita. Nu multe sunt capitolele la care România să se poziționeze mai bine decât media europeană sau decât țări precum Germania, Franța și Polonia. Astfel, media UE27 era de 1907 kg/capita în 2004, foarte apropiată de valoarea înregistrată de România în același an, pentru ca în 2018 să fie de 1828 kg/capita – o scădere ușoară în 14 ani. În cazul Poloniei, cantitatea de deșeuri era de 1530 kg/capita în 2004 și de 2112 kg/capita în 2018, ceea ce indică un regres net. Pentru Germania se înregistra o valoare de 1473 kg/capita în 2004, pentru ca 2018 să aducă o creștere la 1872 kg/capita.

Figura 2 – Evoluția producției de deșeuri în perioada 2004-2018
(EU27, România, Germania, Franța, Polonia) – Eurostat

Un indicator care poate contribui la mai buna înțelegere a felului în care România evoluează în ceea ce privește îndeplinirea obiectivului de dezvoltare nr. 12 ține de valoarea adăugată a bunurilor și serviciilor ecologice[1]. Potrivit Eurostat, sectorul bunurilor și serviciilor de mediu este definit ca acea parte a economiei unei țări care se ocupă cu producerea de bunuri și servicii care sunt utilizate în activitățile de protecție a mediului și de gestionare a resurselor, pe plan intern sau extern.

Figura 3 – Valoarea adăugată brută a bunurilor și serviciilor ecologice
(EU28, România, Germania, Polonia) – Eurostat

În România, valoarea adăugată a sectorului a fost de 3,9% din PIB în 2014 și de 3% din PIB în 2018, o involuție de remarcat. Chiar și așa, această pondere este peste ceea ce s-a întâmplat în UE28, în Polonia sau Germania. Media UE28 a evoluat de la 1,6% din PIB în 2000, la 2,12% în 2014 și la 2,23% în 2018. În Polonia, după 2014 avem practic o stagnare: 2,22% din PIB în 2014 și 2,21% din PIB în 2018. Cât despre Germania, aici observăm valori de 1,82% în 2014 și de 1,96% în 2018, o creștere ușoară. Aceste statistici dezvăluie potențialul real pe care România îl are în ceea ce privește sectorul bunurilor și serviciilor ecologice.

Productivitatea resurselor și consumul intern este un alt indicator asupra căruia se poate face o serie interpretări. Potrivit Eurostat, indicatorul surprinde raportul dintre produsul intern brut și consumul intern de materiale. Diferite unități de măsură sunt disponibile pentru acest indicator, având scopuri diferite în a explica evoluțiile. Astfel, atunci când avem în vedere indicatorul prin prisma euro per kilogram (volume, 2015), putem cel mai bine surprinde schimbările dintr-o țară de-a lungul timpului. Când ne referim la standardul puterii de cumpărare per kilogram, indicatorul devine foarte util în a compara diferite țări într-un anumit an. De asemenea, avem și o măsură care standardizează lucrurile, cu valoarea din anul 2000 considerată ca fiind 100%, iar evoluțiile ulterioare folosind acest termen de referință.

În cazul României, productivitatea scade clar după anul 2000, fiind la 94,6% în 2010 și abia la 62,9% în 2020. În Polonia, productivitatea era la 159,8% în 2020, practic un avans de 60 puncte procentuale față de anul 2000. În Germania, în același an 2020, eram la 153,2%, din nou un progres considerabil față de anul 2000. Media UE28 era de 141,2% în 2019, ultimul an pentru care există date disponibile. România are o mare problemă de productivitate a resurselor atât ca evoluție în timp, cât și din perspectivă comparată – este aici o sursă importantă de dezvoltare durabilă, care trebuie valorificată.

Figura 4 – Productivitatea resurselor și consumul intern de materiale (EU28, România, Germania, Polonia) – Eurostat

În concluzie, din perspectiva datelor obiective, observăm rata scăzută de utilizare circulară a materialelor în România, precum și faptul că țara noastră suferă la capitolul productivitatea resurselor și consumul intern de materiale. Pe de altă parte, România generează mai puține deșeuri decât media UE28 și decât alte țări relevante și are o valoare adăugată brută a bunurilor și serviciilor ecologice din nou peste media UE28 și peste Germania și Polonia. Tranziția către economia circulară necesită în aceste condiții eforturi coordonate de la toate nivelurile, iar o strategie națională coerentă pentru economie circulară reprezintă un pas esențial.


[1]              https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/sdg_12_61/default/table?lang=en

Previzionarea Guvernanței 4.0

0

_________________

De Klaus Schwab


Geneva – În 2022, pandemia de COVID-19 și nenumăratele crize pe care le-a generat ar putea începe în sfârșit să se retragă. Dar chiar și în cel mai bun scenariu, avem în fața noastră un tsunami de noi provocări – de la eșecul acțiunii climatice până la erodarea coeziunii sociale. Abordarea acestora va impune ca liderii să adopte un model diferit de guvernare. Când instituțiile noastre sunt bine guvernate, le acordăm puțină atenție. Sunt pur și simplu o infrastructură invizibilă care susține economia și aproape toate aspectele ordinii sociale. Iar guvernarea „destul de bună” din a doua jumătate a secolului al XX-lea a permis creșterea veniturilor și pacea socială.

Astăzi, însă, mulți oameni și-au pierdut încrederea în liderii lor. Confruntați cu riscuri tot mai mari și cu eșecul nostru colectiv de a le aborda, am început să căutăm vinovați. Unii arată cu degetul către lideri politici inepți, alții dau vina pe directorii generali de tip „Davos Man” (“Omul de la Davos”), iar o minoritate disperată, în creștere, vede o conspirație de elită în spatele nenorocirilor actuale. Adevărul este mai complicat. În centrul eșecului nostru de a prevedea și gestiona riscurile globale – nu numai schimbările climatice și adâncirea diviziunilor sociale, ci și recrudescența bolilor infecțioase, crizele datoriilor și reglementarea inadecvată a tehnologiei – se află o problemă nerezolvată a guvernanței globale. Instituțiile noastre și conducerea lor nu mai sunt potrivite scopului. Tindem să privim istoria ca pe o serie de evenimente mari și bruște, asemănătoare cutremurelor. Dar degradarea guvernanței globale a fost în mare parte un caz de eroziune treptată.

În perioada Guvernanței 1.0 imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, atât guvernanța publică, cât și cea corporativă au fost marcate de „domnia unui singur om”: „liderul puternic” ales sau neales, „șeful absolut”. Acest tip de conducere a funcționat bine într-o societate în care costul informației era mare, puterea ierarhică și managementul funcționau relativ bine, iar progresele tehnologice și economice au produs beneficii aproape tuturor.

Talibanii și dolarul

0

În august s-au împlinit 50 de ani de la sfârșitul sistemului Bretton Woods, când președintele american Richard Nixon a suspendat convertibilitatea dolarului american în aur și i-a permis să plutească. Sunt totodată 20 de ani de la retragerea talibanilor de la putere în Afganistan, lăsând țara în mâinile forțelor coaliției conduse de SUA. Acum, că talibanii au câștigat din nou, ar trebui să ne gândim dacă victoria lor asupra celei mai mari puteri militare și celei mai mari puteri economice din lume va avea vreo implicație asupra dolarului și rolului său în lume.

Privind înapoi în cei 50 de ani de când Nixon a închis fereastra de aur (dintre care 39 de ani i-am petrecut ca profesionist pe piețele financiare), cea mai mare învățătură este că sistemul cursului de schimb variabil și rolul dominant al dolarului în acesta s-au dovedit să fie mai robuste decât se aștepta inițial. Chiar știind ceea ce știm acum despre evoluția economiei mondiale, majoritatea experților s-ar fi îndoit că sistemul ar putea supraviețui atât timp cât a făcut-o.

Având în vedere această rezistență, este tentant să respingem eșecul Americii în Afganistan ca nepăsător pentru dolar. La urma urmei, dolarul a rezistat căderii Saigonului în 1975 și dezmembrării din Irak în urma invaziei SUA din 2003. De ce ar trebui să fie de această dată diferit? În cele din urmă, răspunsul depinde de așteptările cu privire la evoluția economiei mondiale și de comportamentul principalilor săi actori financiari, și anume China și Uniunea Europeană.

RECORDUL ECONOMIC AL CHINEI GENEREAZĂ ÎNCREDERE ÎN LUME

Jiang Yu,
Ambasadorul Chinei în România

În 2020, economia mondială a fost supusă unor teste extrem de severe. Pandemia de COVID-19 a lovit violent și a afectat grav activitățile economice din întreaga lume. Cele trei probleme majore, și anume, lipsa de impuls pentru creșterea economică globală, guvernanța economică globală înapoiată și dezvoltarea dezechilibrată pe plan mondial, au devenit mai evidente, iar perspectivele economiei mondiale sunt sumbre. În contextul integrării profunde a lanțurilor industriale și piețelor globale, redresarea economică a unei țări nu numai că va aduce beneficii țării respective, dar va însemna, de asemenea, că lanțurile de aprovizionare și cererile de piață din alte țări vor fi îmbunătățite și stimulate.

Economia Chinei a rezistat testului șocurilor multiple. În 2020 PIB-ul a crescut cu 2,3% față de anul precedent, țintele și sarcinile majore pentru dezvoltarea economică și socială au fost îndeplinite mai bine decât cele estimate, făcând astfel China singura economie majoră din lume care a obținut o creștere pozitivă. Directorul General al FMI, Kristalina Georgieva, consideră că redresarea viguroasă a Chinei a oferit un „impuls puternic” economiei globale, creând oportunități țărilor care aprovizionează mărfuri precum și produsele solicitate de China în lanțului său de producție.

Acest raport prezintă mai multe caracteristici ale economiei Chinei din ultimul an:

În primul rând, China a obținut un progres în economia de ansamblu. Dimensiunea economică a Chinei a depășit 100 de trilioane de yuani (15,42 trilioane de dolari SUA), marcând un nou nivel al puterii economice, științifice și tehnologice a Chinei și a puterii naționale generale. Sprijinul pentru asigurarea și îmbunătățirea mijloacelor de trai ale oamenilor este mai solid, fundamentul material pentru promovarea dezvoltării de înaltă calitate este mai puternic, iar rezistența și marja de manevră pentru a răspunde diferitelor riscuri și provocări devin mai puternice.

A doua caracteristică este promovarea optimizării structurale. În timp ce dezvoltarea economică și socială se confruntă cu riscuri și provocări severe, China se îndreaptă în direcția de dezvoltare de înaltă calitate și profită de tendința de a promova dezvoltarea de noi industrii, noi formate și noi modele, îndrumând și încurajând transformarea și modernizarea industriilor tradiționale. Producția cu înaltă tehnologie și producția de echipamente au crescut mai repede decât rata medie de creștere industrială, iar industrii precum munca la domiciliu, consultarea medicală la distanță și educația online au realizat o expansiune rapidă.

A treia caracteristică este deblocarea ciclului de cerere și ofertă. Ca răspuns la blocajul circular întâlnit în procesul de reluare a lucrărilor și producției, China a continuat să aprofundeze reforma structurală a ofertei și a acordat atenție gestionării cererii, îmbunătățind în mod eficient ciclul economic. În al patrulea trimestru al anului 2020, rata de utilizare a capacității de producție industrială a ajuns la 78%. În decembrie, rata de vânzare a produselor industriale a ajuns la 98,4%, iar rata de creștere a profitului întreprinderilor a devenit pozitivă.

A patra caracteristică este acoperirea nevoilor de trai ale oamenilor. În 2020, s-au înregistrat mari realizări istorice în finalizarea construirii unei societăți moderat prospere din toate domeniile și a fost obținută victoria decisivă în lupta împotriva sărăciei. 11,86 milioane de noi locuri de muncă au fost create pe tot parcursul anului, îndeplinind 131,8% din obiectivul stabilit; rata șomajului conform sondajelor din zona urbană a scăzut de la 6,2% în februarie la 5,2% în decembrie. Venitul disponibil pe cap de locuitor al rezidenților a crescut cu 2,1%, practic în conformitate cu creșterea economică.

Realizările sunt câștigate prin multe eforturi. Acest lucru nu s-ar fi putut realiza fără spiritul tenace și unit al poporului chinez în fața crizei și este, de asemenea, inseparabil de politici și măsuri macro și micro luate de guvernul chinez, care au luat în considerare atât condițiile actuale, cât și cele pe termen lung.

Mai întâi de toate, lupta cu tot posibilul împotriva epidemiei. Respectând principiul de a pune oamenii și viața pe primul loc, China a depus efort în lupta împotriva epidemiei, acordând prioritate producției și furnizării de materiale de prevenire a epidemiei și ale necesităților zilnice. După ce epidemia a fost tinuță eficient sub control, a fost stabilit un mecanism regulat de prevenire și control pentru a promova redresarea economică în mod ordonat.

În al doilea rând, este eficiența politicior de ajutoare. Pentru întreprinderile mici și mijlocii, operatorii economici individuali și alte entități de piață cu capacități anti-risc slabe, au fost adoptate măsuri precum reducerea impozitelor și reducerea taxelor, rambursarea creditelor și dobânzilor amânate pentru a reduce presiunea asupra lor. În același timp, pentru întreprinderile mari, a fost adoptată o abordare de serviciu „punct la punct”, vizând exact coordonarea lanțurilor industriale și a lanțurilor de aprovizionare.

Al treilea punct este creșterea bazată pe inovație. În ultimii ani, China a făcut progrese semnificative în inovația științifică și tehnologică. A apărut un număr mare de realizări ale inovației, dând nașterea pe de o parte, a multor noi industrii, noi forme și noi modele de afaceri, și au promovat pe de altă parte, transformarea și modernizarea multor industrii tradiționale. Acest lucru a oferit o forță motrice durabilă pentru dezvoltarea economică în timpul epidemiei.

Al patrulea punct este impulsul adus de reforma și deschiderea. China a continuat să îmbunătățească economia socialistă de piață, a accelerat dezvoltarea unui sistem de piață la standarde ridicate, a concentrat pe aprofundarea reformei alocării pe piață a factorilor de producție, a eliminat cu hotărâre toate barierele din calea dezvoltării entităților de piață și a continuat să se deschidă mai larg spre lumea exterioară, iar rezultatele se manifestă treptat.

În 2021, pe fondul multor incertitudini în dezvoltarea economică globală, economia chineză va avea atât provocări, cât și sprijin. În ansamblu, China a acumulat experiență de răspundere la riscuri și provocări în lupta împotriva epidemiilor și a protecției economice, a demonstrat o rezistență puternică pentru dezvoltare. Acesta este fundamentul dezvoltării economice al Chinei. Avem motive să credem că anul acesta China are capacitatea și condițiile de a consolida stabilitatea și redresarea economică și de a obține un bun început pentru „cel de-al 14-lea plan cincinal”.

În prezent, China este ferm angajată să se deschidă mai larg din toate punctele de vedere, va construi un nou sistem pentru o economie deschisă la un nivel superior și va accelera eforturile de a construi un nou model de dezvoltare în care ciclurile interne sunt dominante, iar cele interne și  cele internaționale se întăresc și promovează reciproc. Îmbunătățirea continuă a economiei Chinei va aduce încredere și energie pozitivă pentru redresarea economiei mondiale.

Privind la epoca post-epidemică, China va promova neclintit globalizarea economică și va colabora cu alte țări din lume, inclusiv cu România, pentru a face piața globală din ce în ce mai mare, pentru a pune în aplicare mecanismul de partajare și metoda de cooperare globală, aducându-și contribuția la menținerea păcii, dezvoltarea mondială și la construirea unei comunități umane cu un viitor comun.

Cum obținem o recuperare verde

Joseph E. Stiglitz
laureat al premiului Nobel pentru economie

O șansă în plus

0

Pentru românii care nu își mai pot plăti ratele la bănci, nu este totul pierdut. Pot găsi înțelegere chiar la bănci, iar beneficiile ajung la zeci de mii de euro pentru un consumator. Astfel, suspendarea ratelor nu este singura soluție în perioadă de criză, iar negocierea cu banca în cadrul Centrului de Soluționare a Litigiilor în domeniul Bancar poate avea mai multe avantaje. Acest centru înființat la cererea Uniunii Europene îi ajută pe consumatori să găsească înțelegeri amiabile cu băncile. Daniel Apostol ne spune mai multe. 

Energia – mijloc sau scop

Imensa cantitate de informație ușor accesibilă ne face să fim mai puțin atenți și mai puțin selectivi în ceea ce alegem să ne intereseze, să susținem sau să criticăm. Această realitate poate servi interese oneroase dintre cele mai diverse și, corelativ, aduce deservicii celor care sunt luați de valul mainstream. Imaginea, asocierea cu tendințele momentului sau cu personalități de mucava contează astăzi, social, mult mai mult ca analizele bazate pe cifre reci sau opinia fundamentată a unor experți.

Până de curând, în domeniul energiei prețul carburantului și cel al energiei electrice erau interfața dintre industrie și public. Astăzi, suntem în situația în care cei doi indicatori au trecut în plan secund, prima pagină a publicațiilor de specialitate fiind ocupată de subiecte precum cine exploatează zăcămintele de hidrocarburi, ce taxe plătesc cei care fac asta, cum pot fi taxate suplimentar companiile din domeniu sau cine ce companie mai conduce. Pare că totul a trecut în plan social, în interesele pe care le avem zilnic. Prin comparație, caracteristicile, calitatea sau prețul apei pe care fiecare o bem par subiecte din altă lume. Despre cine și cum exploatează resursele de apă… aproape nu există nimic scris. Să fie vorba doar de interese mercantile? De nivelul acestora? Sau poate de priceperea celor care veghează la buna funcționare a piețelor și a proceselor prin care energia ajunge în acele piețe?

Nu am răspunsurile, dar știu că toate acestea au loc în timp ce plătim cam cea mai scumpă energie din Europa. Nu ne mai deranjează acest lucru, deși, la o simplă căutare pe internet, înțelegem că amânăm sau nu facem investiții și nu lăsăm să funcționeze liber piețele din domeniu deoarece „cineva” – statul, guvernul, instituții de reglementare sau de control – are grijă să nu se scumpească energia. Desigur, acest „cineva” este condus politic, iar aici intrăm în zona în care „urechiștii” fac legea. Și spun acest lucru deoarece sunt, de ani buni, aceleași persoane, iar domeniul este aproape de colaps funcțional. Nu există un palier corect administrat, vreunul eficace sau eficient. Cârpim, nu luăm decizii tranșante și avem un singur obiectiv: „să nu se închidă ceva (companie) sau să demareze ceva contestabil (proiect) în mandatul meu!”. Plecarea din România, în următoarea perioadă, a unor actori importanți și foarte importanți din piața mondială a energiei este consecința, în bună parte, a acestui mod de gândire mioritic. Vrem să fim parte a jocului, dar jocul să aibă regulile inventate și reinventate de noi. Jocurile și regulile care funcționează de sute de ani în lumea liberă nu ne sunt pe plac și nici nu prea suntem dispuși să le învățăm.

Pentru a justifica starea precară în care se află domeniul energetic sunt invocate, cu predilecție, două concepte: „securitate energetică” și „strategie energetică”.
Primul nu există în legislația românească. Este un concept provenit din nevoia politicului de a îmbrăca, într-o formă ce pare sofisticată și cu acces limitat, diverse decizii care, de obicei, nu au fundamentare economică sau sunt justificate electoral. Conceptul de „securitate energetică”, existent în doctrina NATO, se referă strict la siguranța fizică a liniilor de transport al energiei (rețele de transport electricitate, petrol, gaz natural), ca parte a infrastructurii critice. Recenta augmentare cu „siguranța alimentării”, sintagmă regăsibilă și în documentele Uniunii Europene, are un conținut limitat și neechivoc. Astfel, este utilizat exagerat un concept vag, al cărui conținut variază semnificativ de la producătorul de energie pe bază de cărbune, prin toate formele de transport al energiei și până la consumator, care pare beneficiarul a tot ceea ce se face fără a fi nevoie de prea multe justificări. Desigur, putem vorbi despre siguranța alimentării (existența resurselor necesare pentru a furniza consumatorilor energia necesară), despre securitatea infrastructurii de producere și transport al energiei (ca infrastructură critică), despre siguranța în funcționare a infrastructurii și despre multe alte tipuri de siguranțe și securități, însă un comandament superior care să justifice decizii neeconomice sau, de multe ori, aberante nu există în condiții de pace și normalitate socială. Aspirăm la o economie de piață, o economie în care companiile și tehnologiile se nasc, trăiesc și mor. Dacă utilizăm resursele pentru a ține „muribunzii” fără speranță în viață, pierdem resurse ce pot fi utilizate în dezvoltarea noilor tehnologii și în alinierea cu industriile momentului. Amanetăm viitorul și ne bucurăm de schemele Ponzi politicianiste, în care profitul funcționării unor companii cu tehnologii învechite se întoarce doar în voturi și în satisfacerea unor interese pecuniare locale.


„Strategia energetică”, a cărei lipsă este clamată permanent în spațiul public, reprezintă, în principiu, un document în care un grup de persoane – mai larg sau mai restrâns, mai priceput sau mai puțin priceput în elaborarea de strategii, poate cu expertiză pe diversele paliere ale domeniului, dar fără prea multă dorință de a înțelege viitorurile – prelungește cumva tendințele momentului, în speranța că viitorul va fi blând și înțelegător cu actualele moduri de a produce energia. Așa arată Strategia Energetică a României pentru perioada 2007-2020, document aprobat și aflat în vigoare (HG nr. 1069/2007), și tot așa arată și propunerile succesive de modificare/completare/adăugire sau cele care vizează perioade care se întind până în anul 2050. Deși fiecare autor al acestor propuneri consideră că aduce modificări importante în viziunea pentru următoarele decenii, liniile directoare și obiectivele seamănă, cele mai multe până la suprapunere, cu cele din strategia din 2007, diferențele semnificative fiind date de gradul în care politicul a viciat gândirea celor care au elaborat analizele și estimările. O viziune curajoasă, un răspuns inovativ la problemele prezentului, o abordare bazată pe „gândire laterală” nu au existat și nici nu există prea multe șanse să apară.

Și atunci, care e problema?

O primă problemă este aceea că cei care sunt chemați să facă strategii – și nu este cazul doar la acest nivel, ci coboară până la nivelul companiilor – nu analizează „situația actuală” și prin prisma eșecului sau succesului strategiei precedente (în cazul în care există). De obicei o ignoră deși, de cele mai multe ori, vor ajunge la aceleași direcții strategice și, nu de puține ori, la aceleași obiective. Întrebarea „ce nu a mers pentru a ajunge la obiectivele propuse în strategia precedentă?” nu am auzit-o niciodată. Iată, spre exemplu, obiectivul general al strategiei energetice din anul 2007: „Obiectivul general al strategiei sectorului energetic îl constituie satisfacerea necesarului de energie atât în prezent, cât și pe termen mediu și lung, la un preț cât mai scăzut, adecvat unei economii moderne de piață și unui standard de viață civilizat, în condiții de calitate, siguranță în alimentare, cu respectarea principiilor dezvoltării durabile”.

Sau obiectivele strategice stipulate în același document normativ:

  • „creșterea siguranței energetice prin asigurarea necesarului de resurse energetice și limitarea dependenței de resursele energetice de import;
  • diversificarea surselor de import, a resurselor energetice și a rutelor de transport al acestora;
  • creșterea nivelului de adecvanță a rețelelor naționale de transport al energiei electrice, gazelor naturale și petrolului; 
  • protecția infrastructurii critice;
  • creșterea eficienței energetice;
  • promovarea producerii energiei pe bază de resurse regenerabile;
  • promovarea producerii de energie electrică și termică în centrale cu cogenerare, în special în instalații de cogenerare de înaltă eficiență;
  • susținerea activităților de cercetare-dezvoltare și diseminare a rezultatelor cercetărilor aplicabile; 
  • reducerea impactului negativ al sectorului energetic asupra mediului înconjurător;
  • utilizarea rațională și eficientă a resurselor energetice primare;
  • dezvoltarea piețelor concurențiale de energie electrică, gaze naturale, petrol, uraniu, certificate verzi, certificate de emisii ale gazelor cu efect de seră și servicii energetice;
  • liberalizarea tranzitului de energie și asigurarea accesului permanent și nediscriminatoriu al participanților la piață la rețelele de transport, distribuție și interconexiunile internaționale;
  • continuarea procesului de restructurare și privatizare în sectoarele energiei electrice, termice și al gazelor naturale;
  • continuarea procesului de restructurare pentru sectorul de lignit, în vederea creșterii profitabilității și accesului pe piața de capital”.

Care dintre aceste obiective credeți că poate fi eliminat dintr-o strategie „actuală”? Cel mai probabil… niciunul! Și, totuși, sunt 12 ani de la legiferarea acestei strategii, iar termenul la care obiectivele trebuie atinse tocmai ce se apropie (anul 2020). Practic, s-au făcut ceva progrese, dar obiectivele sunt realizate în mică măsură, iar motivele pentru care am pierdut 12 ani din cei în care trebuia să pregătim viitorul pare să nu intereseze pe nimeni.

Deși se pot spune multe despre modul în care sunt elaborate strategiile – instrumente de analiză și estimare preponderent subiective, lipsa unor specialiști și a unor algoritmi validați ș.a. – dăm credit celor care elaborează documentele și ajungem la momentul strategiei aprobate. Acum ne dăm seama că, în general, strategiile sunt privite ca scop în sine. Și spun asta deoarece, odată aprobate, sunt folosite pentru vitrina domeniului de activitate / companiei și nu sunt operaționalizate, nu prea se obosește cineva să identifice modalități prin care, efectiv și practic, să fie atinse obiectivele respective. Aceasta a fost soarta strategiei energetice din anul 2007 și a cam tuturor celor peste 200 de strategii legiferate în ultimii 25 de ani. Situația este similară la nivelul companiilor din domeniul energetic, unde statul este acționar majoritar sau deține pachete de acțiuni de peste 40%.

În consecință, asistăm la „împietrirea timpului”, fenomen prezent în economia românească și alimentat permanent de lipsa de înțelegere a realităților economiei de piață de către cei care administrează acțiunile companiilor de stat și de organele de control. Modul „funcționăresc” în care sunt administrate și conduse aceste companii le face necompetitive (excluse fiind din această apreciere monopolurile, care nu funcționează în piețe concurențiale reale).

Deciziile de afaceri sunt deseori decizii riscante. Uneori sunt decizii care pot produce efecte pozitive abia peste ani de zile. Lipsa apetitului pentru orice tip de risc se transferă la toate nivelurile de decizie, iar obiectivul nedeclarat al „strategiei reale” pentru multe ramuri economice sau companii este, de ceva vreme, păstrarea statu-quo-ului. Energia este într-un astfel de scenariu. Inițiativa privată este puțin încurajată, barierele de intrare în piață sunt relativ greu de depășit, iar investițiile (în senul de banii cheltuiți) de stat vizează, mai degrabă, tehnologiile trecutului. Dacă adăugăm la această imagine incompetența celor puși să gestioneze domeniul și blazarea specialiștilor sătui să se lupte cu morile de vânt, avem imaginea fidelă a unui domeniu pe care nicio strategie nu îl poate ajuta.

Continuarea luării deciziilor sub imperiul „securității energetice” și perpetuarea deprofesionalizării la nivelurile decizionale strategice reprezintă scenariul cel mai probabil pentru următoarea perioadă.
Și, totuși, ce am putea face? Am putea să ne stabilim obiective ceva mai simple și mai realizabile! De exemplu, „energie ieftină și curată pentru consumatorul autohton!”. Cam ceea ce și-au propus câteva state europene cu nu mulți ani în urmă și, în bună măsură, au și realizat, fără a păzi zilnic „securitatea energetică” și a deplânge permanent lipsa „strategiei energetice”. Apoi, am putea încerca să identificăm modelul economiei românești, care să genereze prioritățile economice și, subsecvent, nevoile energetice. De asemenea, am mai putea să valorificăm cea mai ieftină sursă de energie – eficiența energetică. Și, în general, am putea face multe lucruri la îndemâna unor oameni care vor rezultate pentru consumator și industrie și nu documente pentru vitrină.


Energia este un mijloc, este hrana celulelor societății, necesară pentru ca acestea să-și îndeplinească rolul. Trebuie să fie ieftină și curată! Ieftină, pentru a fi competitivi la nivelul celorlalte ramuri economice, și curată, pentru a lăsa urmașilor noștri un mediu în care să poată trăi sănătoși.

 

Forumul România Eficientă: Ne petrecem 90% din timp în clădiri, cu impact asupra sănătății. Nu mai avem luxul să amânăm măsurile legate de eficiență energetică în România

0

 Eficiența energetică a devenit o prioritate la nivel global, dar și în politicile Comisiei Europene, pe care România are obligația să le implementeze. Măsurile concrete de eficiență energetică nu mai pot fi amânate la nivel național, mai ales în clădiri, unde ne petrecem 90% din timp. Creșterea performanței energetice a acestora va conduce nu doar la reducerea facturilor, ci și la îmbunătățirea sănătății și productivității muncii, datorită unei calități mai bune a aerului interior, au susținut experții prezenți la Forumul România Eficientă, organizat de Energy Policy Group.

Unii dintre cei mai cunoscuți specialiști la nivel național și european au dezbătut în cadrul Forumului România Eficientă, organizat ieri în București, beneficiile, dar și dificultățile în implementarea măsurilor de creștere a eficienței energetice, precum gradul redus de informare al populației, dar și problemele clarității legislative și capacității instituționale a autorităților.

„Este momentul să punem vorbele în acord cu faptele la noi în țară, pentru că nu cred că mai avem luxul să menținem la un nivel declarativ proiectele și intențiile noastre legate de eficiență energetică. Este timpul să punem la punct instrumente și programe concrete prin care să finanțăm eficiența energetică în România”, a declarat Radu Dudău, director al Energy Policy Group, think-tank specializat în domeniul energiei și coordonator al proiectului România Eficientă.

Curs pentru formarea de manageri energetici

În cele cinci luni de la demararea proiectului România Eficientă, au fost organizate cursuri de formare pe tema managementului energetic pentru funcționari ai administrației publice locale, cu lectori reputați, pentru clarificarea oportunităților și a instrumentelor disponibile. De asemenea, au avut loc acțiuni de informare și educare publică, dar și realizarea unui amplu sondaj cantitativ al opiniei publice pe tema eficienței energetice. În parteneriat cu UPB și ANRE, va fi organizat un curs pentru formarea de manageri energetici, al căror rol este esențial pentru proiectarea și implementarea măsurilor de eficientizare la nivel local.

Beneficiile eficienței energetice se reflectă nu doar în scăderea facturilor, ci și în creșterea confortului și într-un impact mai mic asupra mediului și al consumului de resurse energetice.

 „Cred că eficiența energetică este foarte importantă, pentru că energia reprezintă fundamentul vieții noastre. Nu putem trăi fără căldură, electricitate, mobilitate. Energia consumată are însă și un impact asupra mediului, deci trebuie să o utilizăm eficient. După cum vedem, generațiile tinere au așteptări foarte exigente de la noi”, a declarat, la rândul său, Christina Verchere, CEO OMV Petrom, sponsorul proiectului România Eficientă.

În Europa, peste 65 de milioane elevi și aproape 4,5 milioane profesori petrec între 170 și 190 de zile anual la școală și aproximativ 70% din acest timp este petrecut în interiorul clasei.

„Asigurarea unui climat interior bun în școli este esențial pentru a proteja procesul educațional al copiilor și sănătatea lor. Calitatea aerului ar putea stimula performanța elevului cu până la 15%, cu un efect pozitiv asupra vitezei de lucru, nivelului de atenție și concentrare”, a susținut Mihai Moia, Director Executiv al Asociației pentru Promovarea Eficienței Energetice în Clădiri (ROENEF), unul dintre partenerii implicați în proiectul România Eficientă.

La nivel european, unul din trei copii trăiește în clădiri nesănătoase, ceea ce îi expune la risc ridicat de a se confrunta cu probleme de sănătate nedorite, precum astmul, a mai spus reprezentantul ROENEF, citând datele unui studiu efectuat în domeniu – Healthy Homes Barometer 2019.

Productivitatea muncii crește cu 12% într-o clădire de birouri renovată

De asemenea, 90 milioane de studenți își petrec zilele în clădiri de învățământ, iar 80 de milioane de muncitori petrec câte 8 ore în fiecare zi la birou, a arătat Mariangiola Fabbri, director de Cercetare în cadrul Institutului European pentru Performanța Clădirilor (BPIE), unul dintre cele mai importante think-tank-uri la nivel european în domeniu.

„Studiile arată că o calitate slabă a aerului interior poate afecta semnificativ sănătatea ocupanților, prezența, concentrarea, ori performanța de muncă sau învățare. Ele mai indică o creștere de 12% a productivității într-o clădire de birouri renovată”, a declarat reprezentanta BPIE, în cadrul Forumului România Eficientă.

Astfel, politicile de sănătate și de energie ar trebui coordonate, iar în sistemele de colectare a datelor privind eficiența energetică ar trebui incluși indicatori privind sănătatea clădirilor.

Despre România Eficientă

România Eficientă este un proiect privat, de interes public național, derulat de Energy Policy Group (EPG) în parteneriat cu OMV Petrom, companie care contribuie financiar cu o sponsorizare a programului în valoare de 4 milioane de euro până în 2022. Proiectul a demarat în vara anului 2019 și constă în derularea unui program național multianual de eficiență energetică, cel puțin până în 2022. România Eficientă își propune să susțină atingerea țintelor de eficiență energetică ale României asumate la nivel european în privința reducerii emisiilor de carbon și a creșterii eficienței energetice, atât prin campanii de informare și educare, cât și prin realizarea de proiecte concrete de renovare profundă a unor clădiri publice, în diferite regiuni ale țării.

Partenerii principali ai EPG în proiectul România Eficientă  sunt Universitatea Politehnica București (UPB), ANRE și Organismul Național pentru Standardizare (ASRO). Mai multe detalii găsiți pe site-ul romania-eficienta.ro.

Inițiativa Belt and Road promovează realizarea visului de sute de ani care unește Asia și Europa

0

De mii de ani, continentul eurasiatic a jucat un rol important în dezvoltarea societății umane. În ultimele sute de ani, de la construcția căii ferate din Siberia din secolul al XIX-lea până la construcția podului continental eurasiatic din anii 1990, popoarele din Asia și Europa au început să promoveze Asia-Europa Unicom, dar cu puțin succes. Odată cu trecerea timpului, s-a maturizat sprijinul pentru realizarea visului Asia-Europa Unicom: globalizarea economică a îmbunătățit legăturile dintre țările asiatice și europene, autostrăzile și modernizarea căilor ferate au îmbunătățit accesibilitatea, iar necesitățile de cooperare dintre UE și China au crescut, la fel cum a crescut și atracția dintre Asia și Europa. Asia-Europa Unicom are nevoie de un mecanism echitabil și durabil de coordonare care să răspundă nevoilor tuturor părților și să mobilizeze toate părțile pentru a transforma oportunitățile timpurilor în rezultate reale.


Istoria este cel mai bun profesor. Drumul vechi al mătăsii, primul care a conectat Asia și Europa, poate parcurge mii de kilometri și durează de mii de ani datorită faptului că țările de-a lungul drumului au obținut o cooperare pașnică, deschisă și inclusivă, de învățare reciprocă și beneficii reciproce, ceea ce poate fi considerat cea mai bună referință.
Inițiativa Belt and Road este cea mai bună cale de a revigora spiritul vechiului drum al mătăsii. Principiul de participare egală la negociere și execuție precum și beneficii comune este regula de aur pentru a promova Belt and Road. Indiferent că planifică un plan de cooperare sau de implementare a unui proiect specific, acesta este discutat de către
participanți. Nu există un participant mai important, ci toate părțile participă la nivel de egalitate, nu există o operațiune secretă, ci se insistă asupra deschiderii și transparenței, niciun câștigător nu obține toate avantajele, ci căutând beneficii reciproce și câștigul este unul comun. Cooperarea include comunicarea politică, conectivitatea facilităților, îmbunătățirea comerțului, finanțarea capitalului și unirea inimilor oamenilor. Scopul final este de a consolida interconectarea diferitelor părți, de a aprofunda cooperarea pragmatică și de a spori bunăstarea oamenilor din toate țările.


Acestea sunt acțiunile de care au nevoie Asia-Europa Unicom și întreaga dezvoltare globală. În contextul numeroaselor provocări și incertitudini din economia mondială actuală, Belt and Road pledează pentru construirea unei economii mondiale deschise, inclusive, durabile și concentrate pe oameni pentru a promova prosperitatea comună. Președintele Elveției, Ueli Maurer, a declarat: „Inițiativa Belt and Road este orientată spre viitor și contribuie la promovarea globalizării economice”. Președintele Maurer a vorbit despre aspirațiile comune ale multor țări și a explicat de ce Belt and Road este salutată și susținută de tot mai multe țări. În prezent, peste 150 de țări și organizații internaționale au semnat un acord de cooperare cu China în cadrul inițiativei Belt and Road.


Rezultatele fructuoase sunt cele mai puternice adnotări ale inițiativei Belt and Road. Rata de creștere a importurilor și exporturilor Chinei de-a lungul Belt and Road este cu mult mai mare decât rata generală de creștere a comerțului exterior al Chinei, rata de creștere a importurilor o depășește pe cea a exporturilor, iar dezechilibrul comercial continuă să se îmbunătățească. Construirea a aproximativ 80 de zone de cooperare economică și comercială în țările de-a lungul rutei înseamnă o investiție cumulată de peste 27 miliarde de dolari. Numărul de trenuri China-Europa a atins 13.000, ajungând în 15 țări, inclusiv Regatul Unit, Polonia și Cehia. În Duisburg, Germania, au fost create mai mult de 6.000 de locuri de muncă numai în sectorul logistic legat de trenurile China-Europa. Cercetările recente efectuate de instituții internaționale, cum ar fi Banca Mondială, demonstrează că cooperarea Belt and Road va reduce costurile comerțului mondial cu 1,1% până la 2,2%, ceea ce va spori rata de creștere economică globală cu cel puțin 0,1% în 2019.


Proiectele majore s-a schimbat de la design la program bine conturat. Prin participare la cooperările Belt and Road, Maldivele au creat primul pod transversal, iar Jamaica, Muntenegru, Uganda și alte țări au construit prima autostradă. A început construcția căii ferate de mare viteză din Indonezia și a căii ferate care va uni Ungaria cu Serbia, iar perspectiva interconexiunii se îmbunătățește în mod constant.
Cooperarea financiară în cadrul Belt and Road s-a dezvoltat rapid și a dus la finanțarea proiectelor mari. Acum trei ani, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare a semnat primul proiect de finanțare comună cu Banca Asiatică de Investiții în Infrastructură, iar Fondul European de Investiții și Fondul Rutier de Mătase au înființat un fond mutual de investiții și au făcut investiții reale. Participarea instituțiilor financiare internaționale a îmbogățit fondurile, ceea ce reprezintă o manifestare vie a cooperării proiectelor mari în conformitate cu normele și standardele internaționale.


Situată în zona centrală a continentului eurasiatic, România are ieșire la Marea Neagră și este străbătută de fluviul Dunărea, are condiții bune pentru transportul multimodal, cum ar fi transportul maritim, de apă, feroviar și rutier, și poate juca un rol esențial în Asia-Europa Unicom. Inițiativa Belt and Road folosește infrastructura ca piatră de temelie a conectivității. România își poate înlătura neajunsurile în porturi, drumuri și căi ferate prin cooperarea în cadrul Belt and Road, punând bazele unei creșteri economice durabile. „Pentru a fi bogat, mai întâi construiește drumul”, acesta este unul dintre trucurile Chinei de a-și menține creșterea economică rapidă de zeci de ani.


Este de remarcat faptul că de la începutul acestui an China și România au făcut progrese remarcabile în cooperarea proiectelor mari. China General Nuclear Power Corporation, CGN, a semnat un acord cu Nuclearelectrica din România pentru a înființa o societate mixtă. Construcția unităților 3 și 4 de la Cernavodă se mișcă într-o direcție pozitivă. Grupul China Communications Construction Group, în colaborare cu companii locale din Turcia, Franța și România, negociază cu guvernul român proiectul de autostradă Ploiești-Brașov, deschizând un nou model de cooperare 1 + N pentru a contribui la obținerea de beneficii reciproce și rezultate rentabile. În cazul în care proiectul este finalizat, locuitorii Bucureștiului vor putea avea mai mult timp pentru schi în timpul iernii decât pentru drum. Belt and Road sprijină rețeaua transeuropeană de transport, iar China și România pot găsi multe oportunități de cooperare în viitor.
La cel de-al doilea forum al summit-ului de cooperare internațională Belt and Road, președintele chinez, Xi Jinping, a descris detaliat principiile, conceptele și obiectivele Belt and Road. Aceasta este cea mai recentă evoluție a inițiativei Chinei Belt and Road, bazată pe schimbările și cerințele țărilor de-a lungul timpurilor.


Inițiativa Belt and Road avansează cu timpul, iar cooperarea bilaterală dintre China și România are o istorie îndelungată și arată din ce în ce mai dinamică. Anul acesta marchează aniversarea a 70 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice dintre China și România și aniversarea celor 15 ani de la stabilirea unui parteneriat amical de cooperare. În fața noilor oportunități istorice, există motive să credem că cooperarea dintre cele două țări în cadrul Belt and Road va găsi mai multe puncte de interes. Adâncirea relațiilor chino-române va contribui mai mult la interconectarea Asia-Europa.

 

***

În cei cinci ani de la propunerea inițiativei Belt and Road, China a semnat acorduri de liber schimb cu 13 țări dezvoltate în comun.
Proiectele de investiții ale Chinei privind co-construirea Belt and Road includ construirea căilor ferate Mombasa-Nairobi, Addis Abeba-Djibouti, China-Thailanda și Ungaria-Serbia.
Cu o creștere anuală de 7,2% și o investiție totală de 70 de miliarde de dolari, aceste proiecte au promovat în mod eficient cooperarea economică cu beneficii reciproce între China și alte țări implicate.

 

 

Bursele JTI pentru Jurnaliști Lansarea ediției 2019-2020

0
De Ziua Mondială a Presei, Bursele JTI pentru Jurnaliști anunță ediția 2019 – 2020, realizată cu sprijinul foștilor bursieri, al Asociației „Clubul Presei Economice”, al Fundației Art Production și al agenției Ad Media Consult. Programul, aflat la 20 de ani de la prima ediție, este destinat ziariștilor care doresc să-și consolideze experiența profesională și încurajează pregătirea în domeniul politicilor europene. Totodată, contribuie la înțelegerea modului în care temele europene sunt abordate de către mass-media internațională. Bursele JTI pentru Jurnaliști se desfășoară în trei etape:
  • Un training specializat, susținut în România de către experți în teme europene și economice;
  • O călătorie de studii de o săptămână la Bruxelles, pe durata căreia ziariștii se vor întâlni formal și informal cu oficiali ai Uniunii Europene;
  • Stagii de pregătire profesională, timp de patru săptămâni, la Bruxelles;
La încheierea primei etape vor fi selectați jurnaliștii care vor continua programul. La ediția 2019 – 2020 sunt invitați ziariști din presa scrisă, radio, TV și on-line, specializați în domeniile economic, politic și social, care trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiții:
  • Experiența profesională de minimum doi ani
  • Vârsta de până în 40 de ani
  • Abilități de comunicare în limba engleză.
Dosarul de înscriere va cuprinde:
  • Curriculum Vitae
  • Formular de înscriere disponibil pe site-ul bursejti.ro și www.admediaconsult.ro
  • Portofoliu: trei materiale de presă relevante pentru domeniile enunțate
  • Două scrisori de recomandare, de preferință una de la coordonatorul direct sau managerul instituției unde lucrează.
Preselecția candidaților se va face pe baza dosarului de înscriere, iar selecția pe baza unui interviu. Data limită de depunere a dosarelor de înscriere este 1 septembrie 2019 (inclusiv), cu mențiunea Bursele JTI pentru Jurnaliști. Bursele JTI pentru Jurnaliști au fost lansate în anul 2000, ca o continuare a programului de stagii inițiat în anii ‘90 de National Forum Foundation/Freedom House, cu sprijinul Guvernului SUA. Obiectivul programului a fost dezvoltarea cunoștințelor și abilităților jurnaliștilor, prin expunere la realitățile democrațiilor dezvoltate, practică profesională specializată, mai întâi în Statele Unite, iar ulterior la Bruxelles. Participanții ediției actuale se vor alătura astfel celor peste 250 de colegi de breaslă care au beneficiat de-a lungul ultimilor 20 ani de Bursele JTI pentru Jurnaliști. Programul este anunțat în fiecare an pe data de 3 mai, Ziua Mondială a Presei. Ziua mondială a libertății presei a fost instituită pentru a atrage atenţia întregii lumi asupra importanței și obligaţiei respectării libertății de exprimare, aşa cum stabilește Declarația Universală a Drepturilor Omului care, la articolul 19 arată că: „Orice om are dreptul la libertatea opiniilor și exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat”. Dosarele de înscriere se pot depune fie online, prin intermediul site-ului www.bursejti.ro, la adresa contact@bursejti.ro, precum și print la adresa: Ad Media Consult, str. Erou Iancu Nicolae, nr.103, vila i-2 Voluntari, jud. Ilfov, cod postal 077190. Persoana de contact: Irina Apostol, tel: 0744584620,e-mail: irina.apostol@admediaconsult.ro    

România are nevoie de o coaliție pentru dezvoltare durabilă

Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, adoptată de statele membre ale ONU în 2015, reprezintă un răspuns la problemele sociale, economice și de mediu ale lumii. Într-o abordare holistică, documentul cuantifică 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD/SDG) care țin de toate domeniile vieții noastre, și sociale, și economice, și de mediu și 169 de ținte de care nu putem să nu ținem cont în ceea ce ne propunem să facem în perioada următoare.

Cele 17 obiective ale Agendei 2030 sunt: 1) Fără sărăcie; 2) Foamete „zero”; 3) Sănătate și bunăstare; 4) Educație de calitate; 5) Egalitate de gen; 6) Apă curată și sanitație; 7) Energie curată și la prețuri accesibile; 8) Muncă decentă și creștere economică; 9) Industrie, inovație și infrastructură; 10) Inegalități reduse; 11) Orașe și comunități durabile; 12) Consum și producție responsabile; 13) Acțiune climatică; 14) Viață activă; 15) Viață terestră; 16) Pace, justiție și instituții eficiente; 17) Parteneriate pentru realizarea obiectivelor. Care dintre aceste obiective e mai important? Toate sunt importante, se intersectează. Uniunea Europeană a dorit de la început să fie lider în implementarea Agendei 2030 și s-a dovedit cel mai activă în ceea ce privește dezvoltarea durabilă. Totuși, încă nu suntem în faza în care UE să fi definit ce vrea prin strategiile sectoriale pentru 2030. Președinția la Consiliul UE în semestrul I din 2019 aduce României oportunitatea de a juca un rol esențial în acțiunea pentru viitorul Uniunii Europene: avem o ocazie unică, să fim un catalizator al deciziilor UE în ceea ce privește Agenda 2030. Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă al Guvernului României s-a pregătit în acest sens.

Președinția Consiliului UE aduce României oportunitatea rolului de catalizator al deciziilor europene în implementarea Agendei 2030.

Pentru implementarea obiectivelor Agendei 2030 în România este important să avem o voință politică. Sub acest aspect, ambele camere ale Parlamentului României și-au declarat susținerea pentru implementarea celor 17 obiective și în aprilie 2016 au adoptat o declarație politică foarte puternică pentru instituționalizarea a ceea ce ne dorim legat de obiectivele Agendei 2030. Pentru consolidarea cadrului instituțional, pe baza declarației, în mai 2017 a fost înființat prin HG nr. 313/2017 Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă, în cadrul Secretariatului General al Guvernului, cu sarcina de a coordona și monitoriza implementarea celor 17 obiective. În momentul de față, relația interinstituțională se face prin abordare multinivel, multitematic, multisectorial.  

Coerența este prima lecție pentru dezvoltarea unui model economic

Banca Națională este o instituție care vede destul de bine problemele cu care se confruntă societatea românească; sunt probleme multe, complicate. Noi suntem foarte interesați de a găzdui, de a organiza dacă ne stă în putință, dezbateri de calitate pe astfel de probleme economice, financiare, evenimente culturale. TDS_0235

Bineînțeles, nu vrem să le mărim frecvența până la a plictisi societatea, nu vrem nici să abuzăm de răbdarea audienței. Totodată, din punctul de vedere al Academiei Române, cred că țara are nevoie de dezbateri pe baze academice în sensul solid al cuvântului. Academic înseamnă un format de dezbateri reglementat, încadrat în niște rigori, pentru ca dezbaterile să aibă un scop și să ajungă la niște concluzii. Așa se prefigurează tema inițiată de ASPES, cu subiecte extrem de interesante, preocupante. Acesta este motivul pentru care Secția de Științe Economice, Sociologie și Juridice a Academiei Române intră în parteneriat cu ASPES, cu ceilalți organizatori pentru o dezbatere de idei, de teze, de opinii pe baze academice, care să ajungă la rezultate concrete.

Ce facem cu economia României?

În numărul din decembrie 2018 al revistei ECONOMISTUL, dedicat Centenarului înfăptuirii României Mari, Daniel Apostol se întreba: „Creștem sau descreștem la împlinirea Centenarului? Cum ne pregătim pentru următorii 100 de ani? Și deloc de ignorat: încotro merge astăzi România?”.

Eu mi-aș permite să dau un răspuns la întrebarea lui Daniel Apostol: „Deocamdată România crește, dar nu se dezvoltă”. Încă din primul număr al apariției publicației ECONOMISTUL ca revistă, subsemnatul am deschis editorialul cu întrebarea: „Ce facem cu economia României?”. De atunci și până astăzi, cu o consecvență evidentă, în paginile sale ECONOMISTUL a abordat număr de număr probleme majore ale economiei, prin opinii ale specialiștilor, analize instituționale, dar, mai ales, prin prezentarea de propuneri și soluții pentru reconfigurarea unei economii a României în care să primeze interesul național, dar evident printr-o integrare accelerată în UE, o uniune care ea însăși este într-un proces de restructurare.

O singură acțiune din grupul celor „7 Magnifici” a crescut de la începutul anului

A fost o săptămână aglomerată pentru patru companii din grupul celor „7 Magnifici” – giganții tehnologici americani, care și-au publicat rapoartele financiare pentru primul trimestru al anului: Meta, Microsoft, Amazon și Apple. Deși toate au raportat creșteri ale veniturilor, doar în cazul uneia din ele, Microsoft, rezultatele au reușit să împingă performanța acțiunii în teritoriu pozitiv de la începutul anului. Înainte de publicarea acestor rezultate, investitorii aveau semne de întrebare cu privire la cererea de legată de AI, dar și la impactul tarifelor vamale.

Microsoft a risipit rapid aceste îngrijorări, înregistrând o creștere masivă de 35% a vânzărilor cloud-ului Azure, cu mult peste așteptările analiștilor de 30%, și demonstrând cât de bine monetizează inteligența artificială. Veniturile totale au crescut cu 13%, până la 70,1 miliarde de dolari, în timp ce profitul ajustat a fost de 3,46 dolari pe acțiune. Cheltuielile de capital în primul trimestru din 2025 au crescut la 21,4 miliarde de dolari, mai puțin decât în trimestrul anterior – prima scădere trimestrială în doi ani – dar cheltuielile de capital prevăzute pentru întregul an rămân neschimbate. Este important de menționat că Microsoft se așteaptă la o ușoară creștere a marjelor operaționale de la an la an, în ciuda cheltuielilor masive, ceea ce întărește teza că Microsoft este o mașină de făcut bani.

Meta Platforms, proprietara Facebook, WhatsApp și Instagram a raportat, de asemenea, rezultate solide pentru primul trimestru al anului 2025, cu venituri în creștere cu 16% față de aceeași perioadă a anului trecut, până la 42,3 miliarde de dolari, depășind cu 4% așteptările analiștilor. Profitul net a crescut cu 35%, până la 16,6 miliarde de dolari (6,43 dolari pe acțiune), impulsionat de veniturile solide din publicitate, de 41,4 miliarde de dolari, din segmentul familiei sale de aplicații. Meta a descoperit însă că metaversul este costisitor, divizia respectivă raportând o pierdere operațională de 4,2 miliarde de dolari. Compania și-a majorat însă previziunile privind cheltuielile de capital pentru 2025 la 64-72 miliarde de dolari (de la 60-65 miliarde de dolari) pentru a accelera infrastructura de AI, inclusiv centrele de date și hardware-ul de ultimă generație. CEO-ul Mark Zuckerberg a subliniat progresele înregistrate de Meta AI, care se apropie acum de 1 miliard de utilizatori lunari. Meta a estimat venituri pentru trimestrul al doilea de 42,5-45,5 miliarde de dolari, dar analiștii și-au exprimat îngrijorarea cu privire la impactul tarifelor vamale dintre SUA și China asupra cheltuielilor de publicitate, în special din partea firmelor chineze de comerț electronic, precum Temu.

Amazon a raportat, de asemenea, rezultate solide, cu vânzări nete în creștere cu 9% față de anul precedent, până la 155,7 miliarde de dolari, și un profit net care a sărit la 17.1 miliarde de dolari. Veniturile sale din serviciile cloud Amazon Web Services au crescut cu 17%, până la 29,3 miliarde de dolari (aproape egalând consensul de 29,4 miliarde de dolari), în timp ce veniturile din publicitate au crescut cu 19%, până la 13,92 miliarde de dolari. Cu toate acestea, acțiunile au scăzut cu aproape 4% după închiderea pieței, investitorii reacționând la previziunile prudente pentru trimestrul al doilea, care nu au îndeplinit estimările Wall Street, ceea ce a stârnit îngrijorări cu privire la profitabilitate în contextul noilor tarife impuse de SUA asupra produselor chinezești. De fapt, Amazon a menționat că estimările sale fac obiectul unei „incertitudini substanțiale”.

Acțiunile Apple au scăzut, de asemenea, cu peste 2% după închiderea pieței, în ciuda rezultatelor financiare peste așteptări pentru trimestrul al doilea al anului 2025, cu venituri în creștere cu 5,1%, până la 95,36 miliarde de dolari, și un profit pe acțiune de 1,65 dolari. Vânzările de iPhone au depășit așteptările, atingând 46,84 miliarde de dolari, în timp ce veniturile din servicii (26,65 miliarde de dolari) au ratat la limită estimările. Vânzările din China au scăzut la 16 miliarde de dolari, cu 2,3% mai puțin decât estimările, pe fondul concurenței din partea Huawei, Xiaomi și Oppo, în timp ce guvernul chinez a interzis utilizarea tehnologiei străine în anumite locuri de muncă. Investitorii rămân prudenți din cauza riscurilor legate de tarifele impuse de SUA asupra Chinei. Apple se așteaptă la o creștere a costurilor cu 900 de milioane de dolari din cauza tarifelor vamale în perioada actuală, dacă acestea rămân neschimbate, a declarat compania. Veniturile vor crește cu un procent cuprins între 1% și 5% în acest trimestru. Analiștii au estimat o creștere medie de 5%.

Dintre cei „7 Magnifici”, de la începutul anului, doar Microsoft înregistrează o performanță pozitivă a acțiunilor, de +0,93%. Cea mai mare scădere a prețului acțiunilor de la începutul anului se înregistrează la Tesla (-31%), urmată de Apple și Nvidia, ambele cu aproape -16%, Alphabet (Google) și Amazon, cu aproximativ -15%. Meta se apropie de zona pozitivă, cu -2,27%. Toate acțiunile companiilor din grupul celor „7 Magnifici” sunt printre cele preferate de investitorii individuali români pe platforma de tranzacționare și investiții eToro, Nvidia fiind cea mai deținută acțiune, urmată de Tesla, Apple pe locul 4, Microsoft pe  5, Amazon pe 7, Alphabet pe 8 și Meta pe locul 10 la sfârșitul trimestrului 1 al anului 2025.

Eroii mari şi mici ai brandurilor româneşti

0

Suntem mari amatori de poveşti şi mari consumatori ai acestora, la orice vârstă. Cu cât mai veridice, cu atât mai bine, iar dacă sunt veritabile, atunci sunt chiar perfecte. Ne implicăm emoţional în firele narative şi ne ataşăm de eroii lor. Devin şi ai noştri, iar adesea ajungem aproape să ne identificăm cu unii din ei.


Interesant este că uneori ne lăsăm atraşi în poveştile unor lucruri care de fapt au foarte puţină legătură cu noi. În schimb, cunoaştem prea puţin despre cele care au legătură directă, strânsă cu noi şi cu viaţa noastră.


Fac parte din cotidian şi suntem obişnuiţi cu ele de mult timp, poate chiar dintotdeauna. Suntem legaţi prin rutina zilnică de brandurile cu care interacţionăm zilnic, iar pe cele româneşti le preţuim în mod special pentru că „sunt ale noastre”. Dar despre unele branduri româneşti cunoaştem mai puţin decât despre celelalte şi nu rare sunt cazurile în care nu percepem corect originea autohtonă a unor branduri doar pentru că nu poartă denumiri neaoşe.

La Branduri cu Buletin de România – conferinţa pe care în 2025 o organizăm a treia oară şi care continuă proiectul editorial început în 2020 – depănăm poveştile adevărate ale brandurilor cu rădăcini româneşti, ale celor cu cetăţenie română dobândită şi ale oamenilor care le însufleţesc. Sunt încă multe istorisiri frumoase şi pline de semnificaţii ale brandurilor româneşti care trebuie aflate şi preţuite. Într-un fel, prezentul „efervescent” pe care îl trăim intens de câteva luni încoace nu numai că ne testează trăinicia relaţiilor interumane şi tăria adeziunii noastre la nişte principii, dar ne arată că valorile care nu sunt cultivate permanent nu sunt chiar atât de solide pe cât credem, iar adevărurile care nu sunt cunoscute temeinic şi în detaliu tind să-şi piardă din consistenţă.

Este esenţial să vorbim continuu despre brandurile româneşti dacă dorim să ne păstrăm solidă legătura cu acestea, este esenţial să le cunoaştem poveştile şi mai ales eroii – cei mari şi cei mici, deopotrivă. Nu există poveşti fără eroi şi eroii nu există dacă nu povestim despre ei.

Pe 8 mai, la a treia ediţie a conferinţei Branduri cu Buletin de România, vom cunoaşte alţi eroi şi vom afla poveştile lor adevărate. Şi vom înţelege mai bine de ce suntem ataşaţi de ei şi de ele.

Analiză Eaton: Pene de curent – cum să protejezi tehnologia și datele atunci când rețeaua electrică se oprește

0

Pe măsură ce Peninsula Iberică își revine după întreruperile masive de curent, este oportun să analizăm ce pot face proprietarii de case și afaceri pentru a proteja dispozitivele electrice sensibile și datele digitale atunci când alimentarea de la rețea se oprește brusc.

Extinderea și severitatea întreruperilor de curent din această săptămână au fost neobișnuite, cu pierderea aparentă a 15 gigawați în doar câteva secunde, creând perturbări succesive în rețeaua europeană. Efectele secundare, resimțite cel mai acut în Spania și Portugalia, au inclus o oprire temporară a sistemului feroviar, precum și perturbări în case și birouri, pe măsură ce computerele au pierdut alimentarea fără un avertisment prealabil.

Deși este dificil de prezis când va avea loc o pană de curent, proprietarii de case și afaceri pot proteja echipamentele electrice continuu cu un sistem de alimentare neîntreruptibilă (UPS). Fie că este vorba de o scădere temporară a puterii sau de o pană majoră, un UPS previne pierderea de date și deteriorarea hardware-ului, făcându-l un pas important de luat, indiferent de cauza întreruperii.

Vremea este adesea un factor

Penele de curent cauzate de vreme au lăsat milioane de case și afaceri în întuneric în ultimul an. De la cicloane extratropicale puternice la uragane devastatoare, aceste evenimente au perturbat viața de zi cu zi și au evidențiat vulnerabilitățile în sistemele noastre de infrastructură electrică, ce au fost atât de evidente în Iberia săptămâna aceasta.

Este clar că există multe de făcut pentru a înțelege mai bine cum să gestionăm și să atenuăm astfel de evenimente, fie că sunt cauzate de factori meteorologici sau nu. Între timp, proprietarii de case și afaceri pot lua măsuri pentru a proteja activele electrice și datele folosind un sistem de alimentare neîntreruptibilă (UPS).

Merită să faci acest lucru în regiunea ta? Pentru a te ajuta să decizi, iată selecția noastră a celor mai raportate pene de curent cauzate de vreme din Europa și Africa în ultimii ani:

Europa de Nord – Furtuna Darragh. Acest ciclon extratropical puternic, cu rafale de până la 141 km/h, a afectat Belgia, Franța, Irlanda, Țările de Jos și Regatul Unit în decembrie 2024. Furtuna a avut un impact deosebit de sever asupra Irlandei și Regatului Unit, cauzând întreruperi de curent pe scară largă în aceste regiuni. Aproximativ 2,3 milioane de proprietăți au experimentat întreruperi de curent care au durat câteva zile, cu peste 1.874.950 de case și afaceri afectate doar în Marea Britanie. Potrivit Scottish Power și National Grid, aproximativ 11.000 de case din Țara Galilor au rămas fără curent pe 10 decembrie, iar în Irlanda au fost aproximativ 395.000 de case, ferme și afaceri fără curent, în timp ce mai mult de 50.000 de case din Franța au rămas în întuneric.

Peninsula Iberică și Franța – Uraganul Kirk. Un uragan de categoria 4 în octombrie 2024, care s-a transformat într-o furtună de vânt europeană, cauzând întreruperi extinse de curent în Portugalia, Spania, Franța și Germania. Mai mult de 300.000 de gospodării din Portugalia au rămas fără curent, în timp ce perturbările severe ale rețelei electrice au dus la întreruperi pe scară largă în Spania, în special în Galicia. În Franța, întreruperile de curent au fost raportate în mai multe regiuni, afectând viața de zi cu zi și serviciile. În sudul Franței, 64.000 de persoane au fost afectate, regiunea Pirineii-Atlantici confruntându-se cu un număr de 35.000 de gospodării rămase fără electricitate.

Europa Centrală – Furtuna Boris. Ploi abundente și vânturi puternice au dus la inundații severe și întreruperi de curent în Austria, Polonia, România și Republica Cehă în septembrie 2024. Zeci de mii de oameni din Austria au rămas fără curent, ducând la suspendarea serviciilor de circulație a trenurilor și închiderea rutelor majore. În Polonia, întreruperile de curent au afectat 17.000 de rezidenți, iar ploaia torențială a rupt un baraj, ducând la evacuări. România a întâmpinat întreruperi de curent pe scară largă care au perturbat serviciile, lăsând mulți oameni blocați. În Republica Cehă, peste 260.000 de gospodării au fost afectate de întreruperi de curent, cu mii de persoane evacuate din orașele afectate de inundații.

Regatul Unit – Furtuna Lilian. În august 2024, această furtună a adus vânturi de 113 km/h în nord-vestul Angliei și Țării Galilor, cauzând perturbări semnificative. Liniile de energie doborâte au dus la întreruperi de curent pentru 36.000 de persoane, cu zeci de mii de case afectate. Furtuna a cauzat perturbări ale călătoriilor, evenimentelor și zborurilor, iar Podul Severn M48 din Gloucestershire a fost temporar închis.

Regiunea Balcanică – Valul de căldură de vară. O întrerupere majoră de curent a lovit Balcanii de Vest în timpul unui val de căldură în iunie 2024, care a afectat Muntenegru, Croația, Bosnia și Albania. Întreruperea a durat câteva ore și a cauzat perturbări pe scară largă. Ministrul energiei din Muntenegru a spus că oprirea a fost cauzată de o creștere bruscă a consumului de energie adusă de temperaturile ridicate și de căldura în sine care a supraîncărcat sistemele. În Sarajevo, au apărut blocaje de trafic pe măsură ce tramvaiele s-au oprit și semafoarele s-au defectat. Blocaje similare au fost raportate în Split, iar mii de turiști au rămas blocați în Dubrovnik, cu restaurante, pub-uri, supermarketuri și alte unități închizându-și ușile. Fanii fotbalului nu au putut urmări meciurile Campionatului European din Germania din cauza ecranelor închise. Mulți au pierdut alimentarea cu apă în Podgorica pe măsură ce pompele au încetat să funcționeze, iar aparatele de aer condiționat s-au oprit, lăsând oamenii să se încingă în căldură. Rețelele de electricitate și Wi-Fi au căzut în jurul orei 13:00, deși alimentarea a fost în mare parte restaurată până seara.

Africa de Sud – Tornade. În iunie 2024, un complex de furtuni a produs două tornade care au lovit zonele rezidențiale din nordul Durbanului, cauzând devastare pe scară largă. Tornada, clasificată ca dezastru național, a lăsat peste 7.000 de case avariate și 1.200 de familii fără adăpost. Vremea severă a distrus sau avariat școli, drumuri, poduri, săli comunitare și linii de energie, cauzând întreruperi de curent. În provincia Eastern Cape, furtuna a cauzat ploi semnificative și grindină care au dus la inundații, rezultând întreruperi de curent și evacuări.

Norvegia – Furtuna Ingunn. Această furtună, care a început spre sfârșitul lunii ianuarie 2024, a produs vânturi record de 250 km/h peste Insulele Feroe și a ajuns pe uscat în Norvegia cu o intensitate comparabilă cu un uragan de categoria 1, care a lovit coasta cu vânturi record și valuri de 10 metri. Furtuna a cauzat daune structurale semnificative, inclusiv smulgerea acoperișurilor și creșterea riscurilor de avalanșă. Întreruperile de alimentare cu energie electrică au fost pe scară largă, afectând zeci de mii de case în mai multe țări. Furtuna a afectat grav infrastructura de transport, cu zboruri anulate și drumuri blocate de zăpadă și resturi. Acest eveniment a fost una dintre cele mai puternice furtuni care au lovit Norvegia în peste trei decenii.

Europa de Nord – Furtuna Isha. Vânturi de 137 km/h au fost înregistrate pe coasta de vest a Irlandei, cauzând întreruperi de curent și perturbări în mai multe țări. În Irlanda de Nord, aproximativ 53.000 de case au fost afectate în timpul furtunii. În Anglia, Țara Galilor și Scoția, aproximativ 30.000 de proprietăți au pierdut alimentarea cu energie electrică, deși multe au fost reconectate pe parcursul zilei. Pe măsură ce furtuna s-a mutat în Țările de Jos, rafale puternice de vânt au dus la întreruperi de curent pentru cel puțin 68.000 de gospodării în Amsterdam și regiuni mai vestice și nordice, inclusiv Castricum, Ede și Hoorn.

Deși este dificil de prezis când va avea loc o pană de curent, proprietarii de case și afaceri pot proteja echipamentele electrice continuu cu un sistem de alimentare neîntreruptibilă. Fie că este vorba de o scădere temporară a puterii sau de o pană majoră, un UPS previne pierderea de date și deteriorarea hardware-ului, făcându-l un pas important de luat, oriunde locuiești sau lucrezi.

Raport PwC: PIB-ul global ar putea crește cu încă 15 puncte procentuale până în 2035, datorită inteligenței artificiale care remodelează economia

0

Inteligența artificială (AI) are potențialul de a crește economia globală cu până la 15 puncte procentuale în următorul deceniu. Această evoluție ar adăuga efectiv peste un punct procentual la rata anuală de creștere, la egalitate cu creșterea economică de care lumea s-a bucurat odată cu industrializarea din secolul al XIX-lea, arată cel mai nou raport ”Value in Motion”, realizat de PwC la nivel global.

Potrivit raportului, care cuprinde o serie de scenarii bazate pe date oficiale, câștigurile generate de AI pentru economia globală nu sunt garantate și depind atât de succesul implementării la nivel tehnic, cât și de politici responsabile de aplicare, de o guvernanță clară și de încrederea publică și organizațională. În alte scenarii analizate de PwC, caracterizate prin mai puțină încredere și cooperare, creșterea economică generată de inteligența artificială ar fi mai modestă, de 8%, sau, într-un scenariu pesimist, de doar 1% până în 2035. 

Inteligența artificială are potențialul de a genera o schimbare economică de magnitudinea unei noi revoluții industriale. Dar valoarea reală nu va veni doar din inovație tehnologică, ci din modul în care construim încredere, colaborăm între industrii și folosim AI cu responsabilitate. Într-un context global marcat de presiuni economice, incertitudine, conflicte și provocări climatice, rolul nostru este să sprijinim organizațiile să facă față acestor transformări, să valorifice noile oportunități și să fie sustenabile pe termen lung. Atingerea acestui potențial necesită identificarea domeniilor de implementare, investiții în pregătirea datelor, integrarea AI în platforme și fluxuri de lucru, și dezvoltarea competențelor angajaților. Aceste măsuri vor permite companiilor să valorifice oportunități mai mari, de la transformarea unei funcții specifice la schimbări radicale de model de business,” a declarat Daniel Anghel, Country Managing Partner PwC România.

Studiul arată că economia trece deja printr-un proces accelerat de transformare. Conform analizei realizate de PwC, presiunea asupra companiilor de a se reinventa a atins unele dintre cele mai ridicate niveluri din ultimii 25 de ani, în 17 din cele 22 de sectoare economice la nivel global. Se estimează că, doar în 2025, aproximativ 7,1 trilioane de dolari în venituri vor fi transferați între companii — și asta înainte de recenta creștere a tarifelor la nivel mondial.

Raportul PwC sugerează că, în următorul deceniu, industriile se vor reconfigura pentru a răspunde nevoilor în moduri noi, ducând la formarea unor noi ”domenii” care depășesc granițele sectoriale tradiționale. De exemplu, creșterea numărului de vehicule electrice aduce laolaltă furnizorii de electricitate, producătorii de baterii, firmele de tehnologie și alții în domeniul mobilității, permițându-le să creeze valoare alături de producătorii de automobile. 

Impactul AI asupra climei 

Se preconizează că adoptarea sporită a AI va duce la creșterea consumului de energie în centrele de date. PwC estimează că impactul AI asupra consumului de energie și a emisiilor ar fi neutru dacă fiecare punct procentual suplimentar de utilizare a AI ar conduce la inovații care reduc intensitatea energetică cu doar 0,1%. Modelarea economică a PwC sugerează că riscurile climatice ar putea avea un impact negativ asupra economiei globale, determinînd o scădere cu aproape 7% până în 2035 comparativ cu un scenariu în care aceste riscuri nu ar exista.  

PwC își sprijină clienții să valorifice oportunitățile oferite de AI

PwC are o serie de inițiative pentru a ajuta clienții să valorifice inteligența artificială la scară largă. Printre acestea se numără un nou sistem de operare pentru agenți inteligenți, care integrează AI în procesele de afaceri de până la 10 ori mai rapid decât metodele tradiționale, generând câștiguri de productivitate în domenii precum fiscalitate, audit și consultanță.

Compania investește continuu în formarea angajaților prin Network AI Academy – peste 291.000 de angajați la nivel global, dintre care 8.000 doar în Europa Centrală și de Est, sunt deja instruiți și utilizează GenAI.

Parteneriate cu lideri tehnologici precum Microsoft, Google, SAP, Salesforce și alții, pentru a livra soluții personalizate și imparțiale. Inovații precum ChatPwC – premiat CIO 100 – oferă echipelor acces la date, metodologii și cercetări aplicate, adaptate fiecărei industrii.

Raportul ”Value in Motion” și alte studii dezvoltate intern sunt transpuse în realitate prin Industry Edge – portofoliul PwC care combină expertiza din industrie cu modele de afaceri, procese, tehnologii, date și acceleratori AI pentru transformări adaptate fiecărui sector. 

Totodată, PwC și-a actualizat brandul, identitatea vizuală și verbală, pentru a reflecta mai bine rolul său de partener strategic: combinând expertiza și tehnologia pentru a ajuta clienții să construiască, să mențină și să accelereze progresul. Noua identitate vizuală include imagini actualizate și un nou logo care simbolizează colaborarea strânsă cu clienții.


Metodologia PwC de evaluare a impactului AI și al schimbărilor climatice este o abordare minuțioasă, în mai multe etape, care combină elaborarea de scenarii calitative cu modelarea cantitativă și cunoștințele de specialitate. Ajustările privind riscul climatic fizic sunt efectuate pe baza cercetărilor academice externe, estimând reducerile PIB datorate amenințărilor climatice. Modelul AI evaluează diferite niveluri de adoptare a AI și de schimbare netă a sarcinilor, precum și impactul economic al acestora, în timp ce modelul de risc al tranziției climatice evaluează costurile tranziției către o economie net zero utilizând un model de evaluare integrată. Rezultatele acestor modele sunt combinate într-un model economic principal pentru a proiecta impactul macroeconomic global și regional.

Studiu Deloitte: două treimi dintre companii invocă lipsa de experiență a noilor angajați, în timp ce posturile de începători sunt preluate de inteligența artificială. Stimularea abilităților umane devine prioritară

0

Două treimi (66%) dintre reprezentanții companiilor la nivel global spun că angajații recrutați recent sunt insuficient pregătiți pentru rolurile pe care le ocupă, iar lipsa de experiență este principala cauză a eșecului, în timp ce angajații (aproape 60%) afirmă că organizația din care fac parte pune un accent mai mare pe experiență și pe studii decât pe abilități și pe potențial, potrivit studiului Deloitte 2025 Global Human Capital Trends.

Decalajul de experiență subliniat în studiu este accentuat și de faptul că tehnologiile bazate pe inteligența artificială (AI) preiau sarcinile aferente posturilor de începători și reduc, astfel, posibilitățile celor aflați la început de carieră să dobândească abilitățile practice necesare. Din aceste considerente, aproape trei sferturi dintre lideri (73%) și angajați (72%) consideră că angajatorii ar trebui să ofere mai multe oportunități pentru acumularea experienței. 

În aceste condiții, aproape trei sferturi dintre angajați și reprezentanți ai companiilor susțin că este important ca abilitățile umane (curiozitate, inteligență emoțională etc.) să fie tratate cu prioritate. Conform studiului, organizațiile care reușesc să stimuleze capacitatea angajaților de a se dezvolta profesional, de a-și folosi imaginația și de a realiza analize complexe au șanse aproape duble (de 1,8 ori) să raporteze rezultate financiare solide, de 1,4 ori mai mari să creeze valoare extinsă pentru clienți și societate și de 1,6 ori mai multe să ofere experiențe profesionale relevante. 

Astfel, sustenabilitatea capitalului uman, care presupune crearea unui mediu favorabil tuturor celor conectați la organizație, a devenit esențială în obținerea echilibrului dintre performanța umană și cea financiară. Pe de altă parte, doar 6% dintre organizații înregistrează progrese reale în asumarea acestui concept ca strategie de business. 

„Prin integrarea capitalului uman în strategia de business, organizațiile își pot asigura succesul pe termen lung, demonstrând că a investi în oameni și în performanța lor nu reprezintă doar o obligație morală, ci și una de business. Angajații care percep stabilitate și se simt conectați la locul de muncă au mai multe șanse să aibă încredere în organizația lor și să contribuie în mod semnificativ la îmbunătățirea rezultatelor financiare. Pe de altă parte, evoluțiile din tehnologie sunt incontestabile, iar beneficiile generate în diverse activități nu pot fi ignorate. Dar cele două componente ale forței de muncă – soluțiile informatice și personalul uman – sunt complementare și trebuie doar să se găsească varianta optimă de integrare, astfel încât să crească productivitatea, pe de o parte, și, pe de altă parte, să fie stimulată creativitatea, inovarea și implicarea angajaților în activitatea de zi cu zi”, a declarat Raluca Bontaș, Partener, Deloitte România.

De altfel, studiul relevă faptul că utilizarea inteligenței artificiale poate contribui la creșterea productivității, dar poate crea și incertitudine în rândul angajaților cu privire la siguranța locului de muncă și la reducerea oportunităților de învățare. În plus, mai mult de jumătate (54%) dintre angajați și lideri sunt îngrijorați de estomparea granițelor dintre munca realizată de oameni și cea efectuată de tehnologie.

Conform studiului, organizațiile au de șase ori mai multe șanse să obțină beneficii financiare din utilizarea AI atunci când angajații sunt cei care generează valoare prin intermediul unor astfel de tehnologii. În plus, 56% dintre participanți spun că este foarte important ca beneficiile obținute de angajator prin intermediul AI să se reflecte în recompensele acordate angajaților. Cu toate acestea, cele mai multe organizații (77%) nu fac nimic în acest sens. 

În aceste condiții, aproape 70% dintre liderii participanți la studiu recunosc importanța revizuirii criteriilor de atragere și de menținere a angajaților (employee value proposition) pentru a reflecta modul de colaborare dintre oameni și tehnologie, însă doar 6% au făcut progrese semnificative în această direcție.

Totodată, organizațiile (73%) conștientizează necesitatea redefinirii rolului de manager, astfel încât cei aflați în astfel de poziții să se concentreze pe oameni, pe regândirea modului de lucru și pe abordarea provocărilor într-o manieră strategică. În prezent, managerii alocă aproape 40% din timp rezolvării aspectelor curente și sarcinilor administrative și doar 13% pentru dezvoltarea membrilor echipei. De altfel, studiul evidențiază faptul că un management puternic este corelat cu o performanță financiară superioară cu până la 15%.

În final, pentru angajatori este esențial să asigure un echilibru între nevoia lor de agilitate, pentru a performa într-un mediu de business volatil, și stabilitatea de care au nevoie angajații – 85% dintre liderii care au participat la studiu spun că organizația trebuie să devină mai agilă pentru a face față schimbărilor frecvente, în timp ce 75% dintre angajați așteaptă mai multă stabilitate în activitatea lor profesională. Dar, în timp ce 72% dintre organizații recunosc importanța găsirii căii de mijloc între cele două preocupări, doar 39% iau măsuri relevante în această direcție. 

„Per ansamblu, studiul scoate în evidență noi paradigme ale relației dintre organizații și oameni. Într-o eră în care incertitudinea și schimbarea au devenit permanente, companiile care investesc strategic în performanța umană reală vor deveni liderii de mâine. Cred că echilibrul dintre rezultatele economice și cele umane nu mai poate fi tratat superficial sau opțional, ci devine o prioritate esențială pentru supraviețuirea și succesul organizațiilor pe termen lung. Provocarea reală este să avem curajul să renunțăm la paradigme tradiționale și să adoptăm soluții creative și sustenabile pentru viitorul muncii”, a declarat Doina Patrubani, Senior Advisor, Human Capital, Deloitte România.

Cu privire la factorii care îi motivează să performeze la cel mai înalt nivel în jobul actual, angajații plasează pe primul loc recompensele financiare (32%), urmate de siguranța locului de muncă (21%) și munca de echipă (18%), la egalitate cu flexibilitatea relației cu angajatorul. 

Raportul Deloitte 2025 Global Human Capital Trends a fost efectuat în rândul a 10.000 de lideri de business și de resurse umane din diferite industrii și sectoare din 93 de țări, inclusiv România. În plus față de raportul global, Deloitte a realizat studii în rândul angajaților, managerilor și al membrilor echipelor de conducere, pentru a prezenta și perspectiva lor și a evidenția discrepanțele dintre percepțiile liderilor și cele ale angajaților.

Analiză Storia: cum percep românii nivelul de curățenie din orașele și cartierele în care locuiesc

0

În prezent, Râmnicu Vâlcea, Brașov și Miercurea Ciuc sunt orașele din România percepute de locuitori ca având cel mai ridicat nivel de curățenie stradală, conform indexului T.R.A.I., realizat de Storia – platforma cu anunțuri imobiliare lansată de OLX. Orașele care au obținut cel mai redus scor în ceea ce privește nivelul de curățenie stradală sunt Ploiești, Giurgiu și Călărași.

Indexul T.R.A.I poate fi accesat pe trai.storia.ro și prezintă atât date obiective, preluate din Google Traffic, Google Places, Airly, Storia, cât și date subiective preluate de la locuitorii din cartierele incluse pe platformă. Unul dintre indicatorii subiectivi analizați este reprezentat de „Curățenie” și cumulează răspunsurile a peste 105.000 de locuitori, referitoare la nivelul de curățenie stradală din cartierele și orașele lor. Fiecare indicator este evaluat de locuitori cu un scor. În cazul indicatorului „curățenie”, cu cât scorul este mai apropiat de 100, cu atât nivelul de curățenie stradală din cartierele sau orașele evaluate de români este mai ridicat. 

„Rezultatele indexului T.R.A.I. arată că există anumite criterii care generează cel mai mare nivel de nemulțumire în rândul locuitorilor, precum curățenia, lipsa locurilor de parcare, absența pistelor pentru biciclete, nivelul de zgomot sau costul general al vieții. Aceste aspecte, evaluate constant de români atunci când analizează orașele și cartierele în care locuiesc, influențează direct calitatea vieții și atractivitatea rezidențială. Prin platforma Storia și inițiative precum indexul T.R.A.I., ne dorim să oferim date relevante și transparente care să ajute oamenii să ia decizii informate despre locuințele în care aleg să trăiască”, a declarat Monica Dudău, Head of Marketing Real Estate Europe OLX Group (Storia și OLX Imobiliare).

Topul celor mai curate și mai puțin curate orașe și cartiere din România

Potrivit indexului T.R.A.I., Râmnicu Vâlcea este orașul perceput ca având în prezent cel mai înalt nivel de curățenie stradală (74,9 puncte), urmat de Brașov (74 puncte), Miercurea Ciuc (73,1 puncte), Sfântu Gheorghe (73) și Oradea (72,9). Alte orașe cu scoruri ridicate sunt Sibiu (71,7), Cluj-Napoca (70,7), Botoșani (69,7), dar și Drobeta-Turnu Severin (68,6) și Iași (68,3).     

La polul opus, Ploiești (50,2 puncte), Giurgiu (53,2), Călărași (54,3), Târgu Mureș (54,7) și Constanța (56,1) sunt considerate orașele cu cel mai scăzut nivel de curățenie, conform percepției locuitorilor. Următoarele orașe din topul celor cu scoruri scăzute sunt Timișoara (58,1), Tulcea (58,2),  Deva (58,4), Brăila (58,5) și Reșița (58,7).

București se situează pe locul 26 din 41 în topul orașelor din România evaluate din perspectiva curățeniei, cu un scor de 60,9 puncte, sub media națională, dar peste alte mari orașe precum Constanța sau Timișoara.

Cartierele sau zonele considerate cele mai curate din România, potrivit locuitorilor, se află în Sibiu, Buzău și Râmnicu Vâlcea. Pe primul loc se află Trei Stejari din Sibiu, cu un scor de 85,9 puncte, urmat de Orizont din Buzău (85,6 puncte) și Centru din Râmnicu Vâlcea (85,3 puncte). În top se regăsesc și Copou din Iași (84,7 puncte) și Universității din Oradea (83,8 puncte), urmate de Sub Arini din Sibiu (83,5 puncte), Valea Cetății din Brașov (82,8), Andrei Mureșanu din Cluj-Napoca (82,4), Scriitorilor din Brașov (82,2) și Tineretului din Sibiu (81,8).

La polul opus, cartierele percepute ca fiind mai puțin curate sunt, în principal, din Ploiești, București și Constanța. Bereasca din Ploiești obține cel mai mic scor – doar 27,3 puncte. Urmează Gara de Nord din București (41,2 puncte) și Energia din Constanța (42,3 puncte). În topul negativ mai intră și Vest 1 din Ploiești (42,5 puncte), Inel 1 din Constanța (43,2), Tineretului din Giurgiu (43,3), Micro 40 din Galați (43,4), Malu Roșu din Ploiești (43,5), 2 Moldoveni din Călărași (43,6) și Mihai Bravu din Ploiești, cu 44 de puncte.

Percepția asupra curățeniei stradale joacă un rol esențial în calitatea vieții urbane, influențând nu doar confortul zilnic al locuitorilor, ci și atractivitatea unei zone pentru potențiali cumpărători sau investitori. Diferențele semnificative dintre cartiere arată că, dincolo de infrastructură sau amplasare, grija pentru spațiile comune este un criteriu tot mai important în evaluarea unui cartier ca „bun de locuit”.

Meta Estate Trust investește aproape 4 milioane de euro în sectorul rezidențial din București și extinde portofoliul companiei

0

Meta Estate Trust (simbol bursier MET), companie de tip holding care activează în sectorul imobiliar și acționează ca un portal între piața imobiliară și piața de capital, anunță investiții de aproape 4 milioane de euro în patru proiecte rezidențiale din București. Compania a semnat promisiuni de vânzare-cumpărare pentru 37 de apartamente poziționate strategic în București, parte a unor proiecte rezidențiale aflate în diverse etape de construcție, dezvoltate de HILS Development și Exigent Development. Investiția în sectorul rezidențial din București reprezintă un pilon important pe linia de trading a companiei, pentru următorii 2-3 ani, vizând maximizarearandamentelor investiționale. 

„Piața imobiliară rezidențială este împinsă de forțe distincte în funcție de perioada de timp analizată, iar în București estimăm o creștere accelerată a prețurilor apartamentelor, ținând cont că numărul de apartamente noi ce vor fi livrate în 2026 și 2027 este drastic în scădere. Pe termen scurt – până într-un an – piața este influențată puternic de cerere, dar pe termen lung, respectiv 3 – 7 ani, este drastic influențată de ofertă, fiindcă dezvoltarea de proiecte rezidențiale de anvergură este un proces de durată. În ultimii patru ani, în București, nu cred ca am avut un PUZ nou emis pentru o dezvoltare rezidențială, iar autorizațiile de construcție emise pentru proiecte de anvergură au fost și sunt în scădere semnificativă, efecte care se vor resimți în piață treptat, în următorii ani. Suntem un investitor agil în sectorul imobiliar, iar investiția de acum, de aproape 4 milioane de euro, are capacitatea să genereze o rată internă de profitabilitate foarte bună pe zona de trading, de 23 – 24%”, spune Alexandru Bonea, CEO Meta Estate Trust.

Portofoliul de locuințe include patru proiecte rezidențiale distincte, situate în două zone-cheie ale Bucureștiului. Trei dintre aceste portofolii sunt parte din proiectele dezvoltate de HILS Development în zona de est a Capitalei: HILS Republica, HILS Titanium și HILS Sunrise. Acestea totalizează 27 de apartamente, iar investiția cumulată este de 2,7 milioane de euro, cu termene de finalizare  cuprinse între 2025 și prima parte a anului 2027. În zona de est a Bucureștiului, HILS Republica este unul dintre cele mai ample proiecte de regenerare urbană de tip mixed-use, HILS Sunrise este primul proiect pre-certificat Green Homes, iar HILS Titanium – proiect rezidențial mixed-use – a fost premiat în octombrie 2024 la European Property Awards – Large Scale 5 StarsProiectele HILS se concentrează pe crearea de spații care să răspundă nevoilor moderne de locuire, oferind locatarilor acces imediat la facilități comerciale, medicale, educaționale și de transport. 

Cel de-al patrulea portofoliu de locuințe include 10 apartamente în cadrul Plaza Residence Faza VI, un proiect dezvoltat de Exigent Development în Sectorul 6 al Capitalei, cu termen de finalizare pentru primele luni din 2027. În imediata apropiere a Plaza Residence Faza VI urmează să fie construit Spitalul Sectorului 6, ce va deservi și localități adiacente. Pe latura nordică, proiectul se învecinează cu Parcul Liniei care la momentul finalizării tuturor etapelor de construcție va fi cel mai lung parc liniar din Europa, respectiv 4,2 km, de la AFI Cotroceni la Valea Cascadelor. Valoarea totală a investiției Meta Estate Trust în acest proiect se ridică la 1 milion de euro. 

Toate proiectele rezidențiale, parte a investiției anunțate de Meta Estate Trust, se află în diferite faze de dezvoltare, și sunt amplasate strategic în apropierea stațiilor de metrou, cu acces rapid către Centura București și Autostrada Soarelui. Meta Estate Trust a achitat un avans de 15% ca parte a promisiunilor de vânzare-cumpărare agreate cu cei doi dezvoltatori din București. Apartamentele achiziționate sunt bine compartimentate, situate la etaje intermediare și se încadrează în marja de preț pentru aplicarea facilității de TVA de 9%.  

Linia de investiții de trading a Meta Estate Trust presupune achiziția de pachete de apartamente în proiecte de dezvoltare imobiliară aflate în diverse stadii de dezvoltare și revânzarea lor după finalizarea lucrărilor. Până în prezent, pe această linie de business compania a înregistrat rezultate remarcabile, IRR între 15 și 40%. În zona de trading, echipa Meta este un partener complet pasiv, având avantajul unei puteri mai mari de negociere prin capacitatea de a cumpăra un pachet mai mare de locuințe la un preț redus.

Corden BioChem investește în relansarea fabricii de bioetanol de la Podari

0

Compania Corden BioChem, caracterizată ca „lider european în domeniul biotehnologiei industriale”, anunță „o investiție strategică în România, prin achiziționarea fabricii dezafectate de bioetanol din Podari, județul Dolj. Noua etapă începe cu reluarea producției, urmând un plan ambițios de dezvoltare pe termen mediu și lung”.

Corden BioChem precizează că, inițial, „intenționează să utilizeze infrastructura existentă pentru producerea de bioetanol de primă generație (1G), pe bază de materii prime locale precum melasa și amidonul. Capacitatea de producție inițială estimată este de câteva zeci de mii de tone anual. Totodată, va consolida o echipă de specialiști locali, creând zeci de noi locuri de muncă în regiune.

Inițiativa contribuie la îndeplinirea obligației distribuitorilor de carburanți din România de a comercializa un conținut minim de biocombustibili, în conformitate cu Ordonanța de Urgență a Guvernului (OUG) nr. 33/2023, și contribuie la reducerea dependenței de combustibili importați. 

Pe lângă producția de bioetanol, infrastructura existentă permite folosirea și extinderea capacităților tehnologice pentru introducerea altor produse de fermentație. Astfel, dezvoltarea unor produse de fermentație cu valoare ridicată, având aplicații în industrii precum cea alimentară, cosmetică, furajeră, cea a suplimentelor alimentare și altele, devine posibilă. Investițiile suplimentare aferente diversificării producției sunt estimate la alte câteva zeci de milioane de euro, cu potențialul de a genera peste 100 de locuri de muncă specializate.

După preluarea fabricii și relansarea producției, Corden BioChem propune o viziune pe termen lung pentru industria de biotehnologii din România”. 

Dr. Klaus Pellengahr, Managing Director al Corden BioChem: „Această investiție înseamnă mai mult decât relansarea unei fabrici – este despre echipă, despre performanță și despre dezvoltarea unei regiuni care va deveni un punct-cheie în tranziția verde. Este începutul unei noi etape care va pune Doljul pe harta europeană a energiei și biotehnologiei. Vom crea împreună un exemplu de succes în materie de inovație, locuri de muncă stabile și valorificarea resurselor locale. Începem aici, la Podari, dar impactul va fi național. Reluarea producției de bioetanol este primul pas într-un angajament ferm față de sustenabilitate și față de comunitate.”


Corden BioChem apreciază că „fabrica din Podari reprezintă un exemplu de reconversie industrială replicabil în România, unde tradiția agricolă se împletește cu tehnologia de vârf pentru a susține competitivitatea națională, într-o economie modernă. Această investiție strategică reflectă angajamentul Corden BioChem și al grupului International Chemical Investors Group (ICIG) pentru soluții sustenabile și tranziția către tehnologii regenerabile. Demersul se aliniază cu obiectivele europene și naționale privind promovarea biocombustibililor și vine într-un moment relevant, în care cererea pentru surse de energie alternativă devine tot mai mare, atât la nivel regional, cât și continental”.


Corden BioChem este „o companie germană de referință, specializată în dezvoltarea și producția la comandă (CDMO) de produse biotehnologice de înaltă calitate. Cu una dintre cele mai mari capacități de fermentare din Europa și o experiență de peste 70 de ani, compania valorifică expertiza acumulată în fermentație și în procesele de purificare pentru a livra produse esențiale – de la ingrediente funcționale și substanțe chimice fine, până la soluții utilizate în industriile alimentară, furajeră, tehnică și a biocombustibililor.

Ca actor cheie într-o economie sustenabilă bazată pe resurse regenerabile, Corden BioChem contribuie activ la tranziția către alternative ecologice, oferind produse obținute prin fermentație care completează în mod eficient metodele tradiționale bazate pe resurse fosile.

Corden BioChem International face parte din International Chemical Investors Group (ICIG) – un grup industrial privat, cu sediul în Germania și prezență globală. Cu în jur de 7.150 de angajați și o cifră de afaceri anuală de  peste 4 miliarde de euro, ICIG este dedicat dezvoltării durabile și performanței în industriile chimică. Grupul reunește platforme specializate precum WeylChem, Catexel, Vynova, Benvic, Haltermann Carless și Stockhausen, alături de mai multe entități independente, oferind cadrul necesar pentru creștere, inovație și excelență operațională.

Global Steel Climate Council (GSCC) certifică obiectivele științifice de reducere a emisiilor ale Grupului AFV Beltrame

0

Consiliul Global pentru climă în Industria Siderurgică (Global Steel Climate Council) a anunțat astăzi certificarea emisiilor de carbon din anul de referință ale Grupului AFV Beltrame (Corporate Average Steel Emissions Intensity – CASEI), precum și a obiectivelor de reducere a emisiilor bazate pe știință (Science-Based Emissions Targets – SBET). Prin această recunoaștere, AFV Beltrame se alătură unei rețele tot mai extinse de producători de oțel care își asumă public angajamente clare, măsurabile și verificabile în direcția decarbonizării.

„AFV Beltrame arată că ambiția și responsabilitatea merg mână în mână. Certificarea lor, prima obținută de o entitate siderurgică europeană, întărește mesajul că producerea de oțel cu emisii scăzute de carbon este posibilă. Datorită verificării independente și progresului continuu, AFV Beltrame oferă clienților, partenerilor și factorilor de decizie încrederea de care au nevoie pentru a-și atinge obiectivele climatice”, a declarat Adina Renee Adler, Director Executiv al GSCC.

Certificarea, acordată în urma unui audit independent riguros realizat de RINA – organizație internațională de certificare activă în peste 70 de țări – acoperă două aspecte fundamentale:

  • Certificarea amprentei de carbon la nivel de organizație (CASEI – Intensitatea Medie Corporativă a Emisiilor din Oțel), stabilită cu o valoare de referință de 0,571 tone CO₂e per tonă de oțel laminat la cald pentru anul 2021.
  • Validarea obiectivelor de decarbonizare pe termen mediu și lung, vizând atingerea unui nivel de 0,457 tone CO₂e per tonă de oțel până în 2030 și 0,120 tone CO₂e per tonă de oțel până în 2050.

Aceste obiective sunt pe deplin conforme cu Standardul Climatic pentru Oțel emis de Global Steel Climate Council (GSCC) și sunt aliniate cu angajamentele asumate prin Acordul de la Paris pentru limitarea încălzirii globale.

„Ca lider în industria siderurgică europeană, ne-am asumat activ rolul de pionieri ai tranziției ecologice, devenind, încă din 2022, primul producător din Europa – pe segmentul produselor lungi – care a lansat Chalibria, oțelul nostru certificat ca neutru din punct de vedere al emisiilor de carbon. Certificarea obținută astăzi din partea GSCC confirmă încă o dată angajamentul nostru ferm și reflectă clar orientarea noastră spre transparență și eficiență în toate procesele. Grupul AFV Beltrame demonstrează în mod concret că excelența în producție poate merge mână în mână cu sustenabilitatea, un principiu aplicat întregului lanț de producție. Obiectivele de reducere a emisiilor pe care ni le-am asumat – clare, cuantificabile și auditate – definesc un parcurs solid și ambițios către decarbonizare. Prin parteneriatul cu GSCC, oferim pieței nu doar produse de înaltă calitate, ci și o garanție reală de responsabilitate și încredere pentru toți partenerii noștri”, a declarat Carlo Beltrame, Country Manager pentru Franța și România & Chief Business Development Officer al Grupului AFV Beltrame.

„Standardul climatic pentru oțel (The Steel Climate Standard), introdus de GSCC în 2023, reprezintă un sistem de referință clar și recunoscut la nivel global, care permite industriei siderurgice să își cuantifice și să comunice transparent propriile emisii. Acesta impune verificări independente anuale și încurajează îmbunătățirea continuă a performanței climatice, în conformitate cu cele mai recente cercetări științifice în domeniul climei. Grupul AFV Beltrame este deosebit de mândru să fie primul producător european de oțel care obține această certificare de referință. Această recunoaștere ne permite să garantăm pieței un angajament concret și cuantificabil, sprijinindu-ne clienții în luarea unor decizii de achiziție responsabile și contribuind în mod concret la eforturile globale de atingere a neutralității climatice”, afirmă Raffaele Ruella, Chief Financial Officer & Head of Corporate Services, Managing Director în cadrul Grupului AFV Beltrame.

„Suntem mândri că am susținut Grupul AFV Beltrame în atingerea acestui obiectiv important, care a condus atât la certificarea amprentei de carbon de referință, cât și la validarea obiectivelor Grupului de reducere a emisiilor. Activitatea noastră se bazează pe standarde internaționale riguroase, cu scopul de a asigura transparența, credibilitatea și măsurabilitatea pe drumul către neutralitatea climatică. Această certificare reprezintă un exemplu concret despre cum colaborarea dintre industrie și organisme independente poate accelera o tranziție sustenabilă”, a declarat Emanuele Castagno, Executive Vice President Certification în cadrul RINA.

Certificarea obținută de AFV Beltrame consolidează rețeaua tot mai extinsă a producătorilor de oțel validați de GSCC, oferind clienților garanții suplimentare în luarea deciziilor de achiziții responsabile. Totodată, sprijină elaborarea și implementarea politicilor publice care promovează producția de oțel cu emisii reduse.

Grupul BCR, rezultate T1 2025: profit net de 742 milioane de lei (149 milioane de euro)

0

Grupul BCR a înregistrat un profit net de 742 milioane de lei (149 milioane de euro) în trimestrul întâi al anului 2025. Cu o creștere accelerată în termeni anuali a business-ului BCR în trimestrul 2025 față de același trimestru al anului 2024, BCR înregistrează un avans de 9,7% al activelor nete, o creștere de 19,8% a profitului net, venituri operaționale mai mari cu 12,7% și un rezultat operațional în creștere cu 15,7%, susținute de un volum semnificativ mai mare de afaceri cu clienții.

Sergiu Manea, CEO BCR

„Investim permanent în relația cu clienții noștri, pentru care am creat Programul de Beneficii George – primul program bancar de loialitate din România. Peste 1,4 milioane de clienți BCR beneficiază deja de acest nou mod de a face banking, care scalează planificarea financiară și recompensează utilizatorii cu oferte personalizate, adaptate obiectivelor lor financiare. Programul de Beneficii George reflectă modul în care înțelegem să ne susținem clienții, prin reciprocitate și parteneriate de lungă durată. Este un angajament real față de cei care ne aleg, zi de zi, și este modul nostru de a le întoarce încrederea prin acțiuni concrete, de la oferte personalizate și costuri preferențiale, la comisioane mai mici și dobânzi mai bune.

Privim cu aceeași responsabilitate relația cu mediul de afaceri și rolul nostru în susținerea și accelerarea competitivității IMM-urilor. Suntem alături de antreprenori cu expertiză și soluții personalizate, care aduc claritate, predictibilitate și îi ajută să-și construiască strategii de creștere într-o lume tot mai complexă. Ceea ce ne motivează este felul în care reușim să evoluăm împreună cu clienții noștri, transformând potențialul în realitate și datele în decizii” a declarat Sergiu Manea, CEO Banca Comercială Română

BCR a realizat un profit net de 742 milioane de lei (149 milioane de euro) în T1 2025, în creștere cu 19,8% față de 620 milioane de lei (125 milioane de euro) în T1 2024, datorită unei performanțe operaționale îmbunătățite, susținută de un volum semnificativ mai mare de afaceri cu clienții.

Rezultatul operațional s-a îmbunătățit cu 15,7% până la 1.062 milioane de lei (214 milioane de euro) în T1 2025, de la 918 milioane de lei (185 milioane de euro) în T1 2024, pe fondul unei creșteri puternice a veniturilor operaționale și o bună gestionare a cheltuielilor operaționale.

Venitul net din dobânzi a crescut cu 15,2% până la 1.191 milioane de lei (239 milioane de euro) în T1 2025, de la 1.034 milioane de lei (208 milioane de euro) în T1 2024, determinat de un volum mai mare de business.

Venitul net din comisioane s-a îmbunătățit cu 12,2% până la 285 milioane de lei (57 milioane de euro) în T1 2025, de la 254 milioane de lei (51 milioane de euro) în T1 2024, determinat de un volum mai mare de tranzacții și din activitatea de creditare.

Rezultatul net din tranzacționare și din instrumente financiare evaluate la valoare justă a scăzut cu 3,5% până la 120 milioane de lei (24 milioane de euro) în T1 2025, de la 124 milioane de lei (25 milioane de euro) în T1 2024.

Venitul operațional a crescut cu 12,7% până la 1.604 milioane de lei (322 milioane de euro) în T1 2025, de la 1.423 milioane de lei (286 milioane de euro) în T1 2024, determinat de creșterea venitului net din dobânzi și a venitului net din comisioane.

Cheltuielile administrative generale au înregistrat valoarea de 541 milioane de lei (109 milioane de euro) în T1 2025, în creștere cu 7,2% în comparație cu 505 milioane de lei (101 milioane de euro) în T1 2024, determinat de cheltuieli de IT mai mari pentru a sprijini proiecte strategice, împreună cu cheltuieli cu personalul ușor mai ridicate. 

În baza acestor evoluții, raportul cost-venituri s-a îmbunătățit până la 33,7% în T1 2025, față de 35,5% în T1 2024.

Portofoliul total de credite nete acordate clienților de Banca Comercială Română (Grupul BCR) a crescut cu 12,5% an pe an la 31 martie 2025.

Creditele noi acordate au avut o valoare de peste 3,2 miliarde de lei în T1 2025 către persoane fizice (credite ipotecare și de consum) și microîntreprinderi. Stocul de credite de consum negarantate (inclusiv carduri de credit și descoperit de cont) a crescut cu 41,4% an pe an. În același timp, stocul de credite ipotecare standard (Casa Mea) acordate în moneda locală a crescut cu 14,1% an pe an, cu portofoliul de credite Prima Casă influențat de cererea în scădere.

BCR a aprobat credite noi corporate în valoare de 3,5 miliarde de lei în T1 2025, dintre care aproximativ 42% sunt destinate investițiilor.

Mai mult de 500 milioane de lei finanțări sustenabile corporate, cu un volum de aproximativ două ori mai mare comparativ cu T1 2024. Majoritatea finanțărilor sustenabile corporate semnate în primul trimestru din 2025 sunt proiecte de energie regenerabilă și rețele de distribuție, BCR fiind principalul partener pentru astfel de investiții în România.

Produsul ipotecar Casa Mea Natura, destinat achiziției de locuințe cu certificat de performanță energetică clasa A și B, a reprezentat 78% din creditele ipotecare noi acordate în T1 2025, în creștere față de media anului anterior de 69%, și cu un volum aproape dublu față de T1 2024.

BCR în economie și societate

În activitatea de creditare retail, BCR a acordat credite noi pentru persoane fizice și microîntreprinderi de peste 3,2 miliarde de lei în T1 2025. Stocul de credite de consum negarantate (inclusiv carduri de credit și descoperit de cont) a crescut cu 41,4% an pe an. În același timp, stocul de credite ipotecare standard (Casa Mea) acordate în moneda locală a crescut cu 14,1% an pe an, cu portofoliul de credite Prima Casă influențat de cererea în scădere. 

În activitatea de creditare corporate, BCR a aprobat credite noi pentru companii în valoare de 3,5 miliarde de lei în T1 2025, dintre care aproximativ 42% sunt destinate investițiilor. 

Portofoliul de finanțări acordate clienților BCR Leasing a ajuns în T1 2025 la o valoare de 4,73 miliarde de lei (950 milioane de euro), cu o creștere de 11% comparativ cu T1 2024, iar volumul finanțărilor noi a crescut cu 20% comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut. Subsidiara de leasing a BCR a continuat susținerea mediului antreprenorial românesc și a înregistrat cele mai solide creșteri în sectorul de transporturi, servicii medicale și comerț. 

Aproximativ 2,1 milioane de români au trecut prin programele de educație financiară BCR – Școala de Bani și Coaching Financiar. Peste 815.000 copii, adolescenți, tineri și adulți sunt absolvenți Școala de Bani. Proiectul a fost lansat în 2016 și a devenit cel mai amplu program de educație financiară din România, ajutând românii să aibă o relație mai bună cu banii și să ia decizii financiare inteligente. În T1 2025, peste 15.000 de persoane au trecut prin cursurile Școala de Bani.Aproximativ 1,3 milioane de persoane au beneficiat de un plan financiar personalizat prin Coaching Financiar în unitățile BCR, dintre care peste 252.000 doar în T1 2025. 

BCR Social Finance a susținut peste 600 de microîntreprinderi, dintre care 250 în sectorul agribusiness, oferind finanțări în valoare de 10 milioane de euro și susținând peste 800 locuri de muncă. În plus, în T1 2025, a finanțat 6 ONG-uri și întreprinderi sociale, contribuind la bunăstarea a peste 2.500 de beneficiari și la menținerea a peste 100 de locuri de muncă. Aceste finanțări sprijină Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (SDG) stabilite de Organizația Națiunilor Unite, printre care cele mai abordate țin de SDG 1 (Fără sărăcie), SDG 2 (Zero foamete), SDG 4 (Educație de calitate) și SDG 11 (Orașe și Comunități Durabile).  În plus, BCR Social Finance a acordat 63 de credite StudyUP pentru formare continuă prin cursuri universitare, de masterat, doctorat sau specializare, susținând educația pe tot parcursul de viață. 

Capitalizare și finanțare

Rata de solvabilitate a BCR (doar banca) în conformitate cu reglementările privind cerințele de capital (CRR), s-a situat la nivelul de 23,2% în februarie 2025, semnificativ peste cerinţele Băncii Naţionale a României. De asemenea, Rata capitalului de Rang 1+2 de 21,8% (Grup BCR) în februarie 2025 reflectă clar poziţiile puternice de capital şi finanţare ale BCR. Începând cu februarie 2025, în conformitate cu aprobarea primită din partea autorității de reglementare, BCR a trecut la abordarea bazată pe modele interne de rating (IRB) în locul abordării standardizate pentru determinarea activelor ponderate la risc pentru riscul de credit – pentru portofoliile de persoane fizice, micro, standard corporate și expuneri față de administrații centrale.

Creditele și avansurile nete acordate clienților s-au menținut la un nivel stabil față de 31 decembrie 2024 la valoarea de 66.721 milioane de lei (13.406 milioane de euro) la data de 31 martie 2025.

Depozitele de la clienți au scăzut ușor cu 1,1% până la 90.036 milioane de lei (18.090 milioane de euro) la data de 31 martie 2025 de la 91.008 milioane de lei (18.296 milioane de euro) la data de 31 decembrie 2024.