ULTIMELE ARTICOLE

Mihai Daraban: România rămâne o țară sigură pentru toți

Economistul
-
0
Mihai Daraban: România rămâne o țară sigură pentru toți

Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR) susține declarațiile făcute de viceprim-ministrul Guvernului României și ministrul afacerilor interne, dl Cătălin Predoiu, cu privire la gradul de siguranța pe care îl conferă România atât pentru proprii cetățeni, cât și pentru mediul de afaceri.

La nivel mondial, România se clasează pe locul 31, potrivit Indexului Global al Păcii pentru 2023, un clasament al celor mai sigure state din lume. Raportul realizat de către Institutul pentru Economie și Pace reprezintă o analiză a datelor axate și pe valoarea economică a unui stat, precum și pe dezvoltarea durabilă a economiei acestuia. Indexul Global al Păcii include 99.7% din populația lumii și 23 de indicatori cantitativi și calitativi.

„România este considerată de tot mai multe state o destinație sigură pentru afaceri și vedem acest lucru aproape zilnic la Camera Națională, datorită interacțiunii noastre cu investitorii străini. Același lucru se întâmplă și atunci când CCIR organizează misiuni economice în străinătate, oamenii de afaceri de pe aproape toate continentele consideră România o țară sigură, un loc unde pot dezvolta proiecte majore, fără să se teamă de instabilitate fie socială, fie de altă natură. Siguranța, atât cea economică, cât și cea a vieții de zi cu zi, este unul dintre criteriile de bază pentru care foarte multe companii din străinătate aleg România ca destinație investițională. În mod cert, apartenența României la NATO și Uniunea Europeană, precum și faptul că se află într-un parteneriat strategic cu Statele Unite ale Americii, sunt factori ce aduc un grad mare de stabilitate țării noastre pe mai multe paliere. În același timp însă, nu putem trece cu vederea activitatea structurilor din cadrul Ministerului de Interne, fie că vorbim de Poliția Română, de Jandarmerie sau de Poliția de Frontieră care prin activitatea lor sprijină conceptul de integritate în mediul de afaceri. La recenta ediție a Topului Național al Firmelor, biroul de conducere al CCIR a votat să acorde Meritul Comercial Clasa I dlui Cătălin Predoiu pentru promovarea eticii și transparenței în afaceri prin aplicarea legilor împotriva corupției, distincție care se va acorda personal actualului ministru de interne, în cadrul unei alte ceremonii. În actualul context geopolitic, luând în calcul toți acești factori, România a reușit să rămână o țară sigură pentru toți”, a declarat președintele CCIR, dl. Mihai Daraban

ACUE solicită Guvernului să își respecte obligațiile asumate față de consumatorii de energie

Economistul
-
0
ACUE solicită Guvernului să își respecte obligațiile asumate față de consumatorii de energie

Guvernul limitează plata schemelor de compensare a clienților de energie electrică și gaz, printr-un proiect de Ordonanță de Urgență

Măsura propusă va bloca, practic, tot lanțul energetic, prin incapacitarea achiziției de energie și a plăților pe întregul lanț: de la producător, transportator, la distribuitor și bugetul de stat

Noul proiect de Ordonanță de Urgență pentru limitarea cheltuielilor bugetare introduce, prin articolul XIV, măsuri de limitare a plăților pentru schemele de compensare a consumatorilor și destabilizează grav capacitatea furnizorilor de a asigura achiziția de energie și, implicit, continuitatea alimentării în siguranță cu electricitate și gaz a gospodăriilor și companiilor, în prag de iarnă.

Furnizorii și-au îndeplinit obligațiile rezultate din reglementări, au aplicat prețul plafonat la energie și au prefinanțat diferența de cost. ACUE solicită autorităților să își respecte promisiunile către consumatorii de energie și să-și îndeplinească partea lor de obligație la care s-au angajat prin propriile reglementări, respectiv să deconteze sumele datorate pentru compensarea clienților, în termenul legal. 

Federația ACUE a solicitat Guvernului eliminarea articolului XIV din proiectul de OUG menționat și o discuție de urgență pentru identificare unor soluții care să nu pericliteze alimentarea cu energie electrică și gaze naturale în prag de iarnă.

„Prin articolul propus, Guvernul limitează, de fapt, aplicarea reducerilor de preț la clientul final. Banii necesari sunt promiși de stat clienților de energie pentru acoperirea diferenței de preț, între prețul real și cel plafonat, nu sunt pentru furnizori. Furnizorii sunt folosiți ca intermediari pentru prefinanțarea acestor scheme de sprijin. Dacă nu mai poate susține plafoanele de preț, statul trebuie să găsească soluții alternative. Furnizorii și-au exprimat disponibilitatea de a participa la o discuție reală, cu factorii de decizie relevanți. Apreciem înțelegerea manifestată de colegii din plenul Consiliului Economic și Social și deschiderea la dialog a reprezentanților Ministerului Energiei”, Daniela Dărăban, Directorul Executiv al ACUE

Reiterăm faptul că măsura propusă de limitare a plăților pentru schemele de compensare a clienților destabilizează grav capacitatea furnizorilor de a asigura achiziția de energie iar, din punct de vedere legal, reprezintă o încălcare a legislației naționale și a reglementărilor europene. 

Cum facem posibilă victoria Ucrainei

Economistul
-
0
Cum facem posibilă victoria Ucrainei

de Josep Borrell

 BRUXELLES – La aproape un an de la invadarea Ucrainei de către Rusia, războiul intră într-o nouă etapă. După atacul eșuat asupra Kievului din primăvara trecută și după contraofensiva uluitoare a ucrainenilor, care a eliberat Harkovul în nord și Hersonul în sud, președintele rus Vladimir Putin a inițiat o campanie punitivă cu drone și rachete, vizând populația civilă și infrastructura energetică. Obstrucționat pe câmpul de luptă, Putin încearcă să forțeze un număr cât mai mare de ucraineni să petreacă iarna în frig și întuneric. Linia frontului nu s-a deplasat mult în ultimele luni. Însă luptele rămân acerbe (cu multe victime), iar Rusia pare să se pregătească pentru o ofensivă majoră în primăvară. Economia rusă e pe picior de război, iar aparatul de propagandă al Kremlinului a turat motoarele, răspândind o combinație de amenințări apocaliptice și deliruri imperiale. Ultimul serviciu de știri independent din Rusia, Meduza, și ultima organizație pentru drepturile omului a Rusiei, Centrul Saharov, sunt obligate să se închidă. Atitudinea Moscovei este de sfidare. În aceste condiții, aliații Ucrainei au dreptul să își sporească asistența militară, inclusiv prin furnizarea de tancuri de luptă. Obiectivul este ca Ucraina să triumfe împotriva agresorului său. Dar nu putem să ne dorim acest lucru fără a oferi Ucrainei mijloacele necesare pentru a-l realiza. Alternativa este un război prelungit de uzură, care va genera și mai multe pierderi de vieți omenești în Ucraina, o insecuritate mai acută pentru Europa și suferințe continue în întreaga lume (din cauză că Rusia se folosește de energie și alimente drept arme). Partenerii Ucrainei s-au angajat deja să furnizeze sisteme avansate de apărare aeriană, cum ar fi sistemul de rachete Patriot fabricat de SUA, obuziere mai performante și vehicule de luptă blindate suplimentare. Cu toate acestea, înainte de recentul progres major, a avut loc o dezbatere intensă cu privire la posibilitatea de a furniza tancuri cum ar fi Leopard 2, fabricat în Germania, sau M1 Abrams, fabricat în SUA. Eu personal am susținut de mult că trebuie să furnizăm Ucrainei mijloacele pentru a respinge Rusia. Tancurile sunt necesare pentru ca forțele ucrainene să depășească impasul actual al războiului de tranșee și să redobândească avântul pe care l-au avut în toamna trecută, când au recucerit Harkovul și Hersonul. Pentru a se ajunge la „acordul privind tancurile” a fost nevoie de timp și discuții intense, inclusiv în cadrul Consiliului Afaceri Externe al Uniunii Europene. Schimbarea s-a produs în momentul în care Germania a fost de acord să furnizeze tancuri Leopard 2, în coordonare cu SUA, care va furniza aproximativ 30 de tancuri M1 Abrams. Deși livrarea acestor echipamente va necesita timp și va fi nevoie de instruire intensivă și de întreținere, rezultatul nu se limitează la câmpul de luptă. Am transmis Rusiei un alt semnal puternic că Putin s-a înșelat – încă o dată – atunci când a pus la îndoială angajamentul nostru. Desigur, unele voci vor susține că mai multe arme vor prelungi războiul și vor crește riscul unor noi escaladări și că singura soluție constă în negocieri pe cale diplomatică. Cu toate acestea, deși europenii vor rămâne întotdeauna deschiși față de oricine dorește cu adevărat încetarea negociată și justă a războiului, până acum Rusia a arătat clar că intenționează să continue crimele de război. Oricine a încercat să negocieze cu Putin s-a întors fără niciun rezultat. Până când acest lucru se va schimba, trebuie să conchidem că singura modalitate de a pune capăt războiului este de a oferi Ucrainei mijloacele de a alunga invadatorul. Prin urmare, sarcina UE este de a face tot ce îi stă în putință pentru a sprijini Ucraina. Și chiar asta facem. Împreună cu guvernele statelor membre ale UE, am mobilizat deja pentru Ucraina 12 miliarde EUR (13,1 miliarde USD) sub formă de arme și materiale conexe, din care 3,6 miliarde EUR provin din Instrumentul european pentru pace. Dacă se iau în calcul și ajutoarele macrofinanciare și umanitare, sprijinul nostru total se ridică la aproape 50 de miliarde EUR. În plus, UE este în prezent principalul furnizor de instruire militară pentru personalul ucrainean. Prin intermediul Misiunii de asistență militară a UE din Polonia și Germania, suntem pe drumul cel bun în ceea ce privește instruirea a 15 000 de militari până în aprilie și suntem pregătiți să dublăm acest efort și să instruim alți 15 000 – inclusiv în ceea ce privește utilizarea tancurilor precum Leopard 2. De asemenea, UE lucrează la un al zecelea pachet de sancțiuni, și a eliminat deja dependența noastră de importurile de energie din Rusia în doar câteva luni. Și să fie clar: sancțiunile au efect. Petrolul rusesc se vinde mai ieftin cu 40 USD față de țițeiul Brent și se preconizează că veniturile zilnice din energie ale Rusiei vor scădea de la aproximativ 800 de milioane EUR la 500 de milioane EUR în urma punerii în aplicare a celor mai recente măsuri, în cursul lunii curente. Războiul costă scump Kremlinul și cu cât mai mult va dura acesta, costurile nu vor face decât să crească. În luna ianuarie a anului trecut, chiar înainte de invazie, am vizitat regiunea Donbas și am văzut linia frontului. Din motive evidente, această călătorie mi-a rămas întipărită în minte. Pe drumul de întoarcere, trecând prin Kiev, prim-ministrul ucrainean Denis Șmîhal mi-a spus: „Invazia se va întâmpla curând și noi suntem conștienți că nu veți veni să luptați de partea noastră”. Dar s-a grăbit să întrebe: „Ne veți oferi armele de care avem nevoie ca să ne apărăm?” Sincer, nu am fost sigur cum să răspund, deoarece nu știam cât de ferm va fi angajamentul la nivel european. Astăzi, răspunsul vine ușor. În așteptarea summitului UE-Ucraina, pentru care mă deplasez la Kiev săptămâna aceasta, nu există nicio îndoială că Europa s-a ridicat la nivelul situației. Acum trebuie să oferim în continuare Ucrainei mijloacele pentru a învinge agresorul, a-și restabili suveranitatea și a-și găsi locul în Uniunea Europeană.  
Josep Borrell, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și vicepreședinte al Comisiei Europene. Copyright: Project Syndicate, 2023. www.project-syndicate.org  

Super-Eurasia sau Super-Europa?

Daniel Apostol
-
0
Super-Eurasia sau Super-Europa?

„Supercontinentul” Eurasia se vrea remodelat sub ochii noștri. Încă înainte de izbucnirea războiului din Ucraina mulți se întrebau de nu cumva europenii vor fi lăsați în urmă, iar Europa va rămâne doar o anexă la noul eșafodaj ruso-chinez. Dar – am mai scris – invadarea Ucrainei de către Rusia schimbă totul. Războiul lui Putin are consecințe profunde pentru securitatea și economia Europei și chiar și pentru modelul actual al Uniunii Europene. Vicepreședintele Comisiei Europene, Josep Borrell, menționa recent că, odată cu invazia din Ucraina, Vladimir Putin „ne obligă să regândim urgent multe elemente ale organizării noastre interne și ale viziunii noastre asupra lumii”.

UE este forțată acum să-și construiască o strategie proprie de apărare a securității și a valorilor care sunt însăși temelia blocului comunitar. UE va trebui să-și recalibreze atât structura, cât și principiile fundamentale. Odată ce Putin a readus războiul în Europa, europenii trebuie să se pregătească pentru o nouă lume, în care suveranitatea și securitatea lor sunt puse în joc. Revista „Time” publica încă din ianuarie ideea că deja nu mai trăim în vechea ordine liberală în care regulile trebuie aplicate, iar cei care le încalcă trebuie să fie pedepsiți. Ne regăsim trăind într-o nouă ordine în care puterea trebuie echilibrată cu altă putere. Autorul, Bruno Maçães (fost secretar de stat portughez pentru afaceri europene), sublinia că SUA trebuie să reflecteze dacă își pot permite să-și reducă prezența în Europa înainte ca la Bruxelles să fie creată o contrapondere adecvată pentru Rusia. Iar la Casa Albă, Biden se află în fața unei dileme: să ajungă la un „mare târg” cu Moscova, iar cele două mari puteri să își împartă între ele Europa, sau să sprijine dezvoltarea unui nou pol european capabil să echilibreze puterea rusă? Maçães spune că Europa trebuie să devină un actor suveran în politica externă și de securitate comunitară, și cu cât ezită mai mult să acționeze în acest sens, cu atât mai mult „va permite altora să-și asume rolul de reformatori și inovatori în spațiul european”.

Amenințată cu colapsul, UE trebuie să se relanseze sistemic: nu mai ajunge să fie doar o „simplă uniune economică și monetară”, spune Joschka Fischer – fost ministru german de externe – ci trebuie să se reconstruiască într-o uniune politică, de securitate și de apărare, în care candidații la aderare trebuie să parcurgă mai multe faze, prin îndeplinirea de standarde predeterminate referitoare la economie, stat de drept, securitate și alte domenii. La rândul său, fostul premier suedez Cald Bildt semnează un editorial în „Washington Post” în care susține că, implicațiile noii situații fiind fundamentale, viitorul Europei arată „mult diferit astăzi decât acum o săptămână”.

Așa că în timp ce la Bruxelles sunt decise noi și noi sancțiuni la adresa Rusiei, tot acolo fierbe mocnit o oală sub presiune: din ea va ieși noul model de funcționare a Uniunii Europene. Un model care ar trebui să se bizuie pe demonstrația de unitate făcută în contextul războiului din Ucraina. Un model care să facă „Super-Europa” și nu „Super-Eurasia” învingătoare.

În ce lume vom trăi?

Mircea Cosea
-
0
În ce lume vom trăi?

În ultimul timp mi-am pus deseori întrebarea dacă ne vom aminti de actuala perioadă pe care o trăim ca pe un vis urât, ca pe un accident al istoriei pe care îl vom depăși și ne vom întoarce la viața dinainte de pandemie sau ne vom aminti de viața dinainte ca la un trecut care nu se va mai întoarce niciodată.

Ne aflăm doar într-o „pauză” fortuită a procesului de implementare și consolidare a modelului global de dezvoltare sau acest model este deja caduc și suntem în pragul apariției unui alt model?

Părerea mea este că trăim un moment de maximă importanță istorică caracterizat prin apariția unor semnale de necontestat ale începutului procesului de schimbare a principiilor și instrumentelor modelului de dezvoltare al economiei globale. Este momentul în care modelul de natură neo liberală „win-win” pe care îl credeam peren și unanim acceptat pare a fi înlocuit cu altul pe care îl percepem a fi diferit dar pe care încă nu îl putem identifica cu precizie.

Sunt totuși evidente anumite tendinței ale schimbării care au o intensitate și o amploare diferită ceea ce ne conduce la concluzii nu îndeajuns de fundamentate în acest moment. Astfel, cu o precauție necesară ar trebui spus că este puțin probabil ca urmările crizei sanitare și ucrainene să vadă apariția unui capitalism radical nou. Mai degrabă, asistăm la o accelerare a tendințelor preexistente înainte de criză sau reorientarea politicilor economice. Cinci tendințe majore care, prin realizarea unui sistem, vor schimba fața capitalismului, într-un sens din ce în ce mai puțin „neoliberal”.

Prima tendință este utilizarea spectaculoasă a datoriei publice pentru a stabiliza economiile. La nivel global, valoarea lor atinge un nivel fără precedent în istoria capitalismului.

Această creștere a datoriei publice a avut loc într-un moment în care ratele reale ale dobânzilor – adică costul real al datoriei către stat, ajustat cu inflația – au scăzut timp de patruzeci de ani. De mai bine de un deceniu, rata dobânzii la datoria publică a fost mai mică decât rata de creștere a economiilor dezvoltate. Un semn că rata globală a economiilor a crescut în raport cu rata investițiilor la nivel mondial. Aceasta este o situație radical nouă, pe care economiștii o descriu drept „ineficiență dinamică”: guvernele pot intra în datorii pentru sume foarte mari și pot aștepta câțiva ani pentru ca creșterea să genereze venituri pentru a finanța taxele de dobândă. Este probabil ca această rată scăzută a dobânzii reale să continue timp de mulți ani, chiar dacă inflația crește, în special ca urmare a scăderii investițiilor chineze. Acestea din urmă reprezintă acum 30% din investițiile globale, în creștere cu 10% față de acum cincisprezece ani. Criza a contribuit la creșterea în continuare a ratei de economisire, deschizând un spațiu bugetar ceva mai mare pentru intervenția statului național.

Întoarcerea statului

A doua tendință notabilă este rolul crescut al statului în orientarea economiei.

Există o conștientizare a faptului că piața singură nu este suficientă pentru a ghida investițiile necesare din punct de vedere social.

A treia tendință este problema climei și rolul statelor în reducerea emisiilor de CO2 și conservarea biodiversității. Deși în prezent există un consens cu privire la această necesitate, COP 26 a ilustrat încă o dată decalajul dintre evoluțiile necesare și angajamentele statelor.

O a patra tendință se referă la dezvoltarea comerțului internațional. Temele reindustrializării, suveranității economice și rezilienței structurii economice în fața șocurilor care împiedică comerțul internațional, toate indică direcția unei noi diviziuni internaționale a muncii. Deficitul actual de materii prime și produse are diverse cauze: oprirea capacității de producție din cauza COVID-ului, capacitate prea mică comparativ cu o cerere mai dinamică decât se preconizase (semiconductori), tensiuni geopolitice (petrol și gaze), creșterea prețurilor de transport de marfă. Identificarea fragilităților lanțului de aprovizionare determină guvernele să direcționeze investițiile către sectoare-cheie, inclusiv prin planurile menționate mai sus. Cu toate acestea, nu ar trebui să ne așteptăm la o mișcare masivă a transferurilor, ci mai degrabă la o oprire a tendinței de relocare.

Cea mai recentă tendință este evoluția Europei. Comisia Ursulei von der Leyen are ambiția de a afirma Uniunea Europeană ca actor strategic, iar criza a avansat integrarea europeană. Gestionarea tensiunilor geopolitice relativ la invazia Ucrainei arată, de asemenea, o coerență europeană în construcție. Aceste evoluții și mai ales poziționarea față de sancțiunile impuse Rusiei sunt încă precare și, uneori, puțin urmate de efecte. În plus, Europa este încă plină de forțe economice divergente.

În afara acestor tendințe nu putem să o omitem probabil pe cea mai importantă, aceea a începutului procesului de deglobalizare prin limitarea mecanismelor de funcționare a pieței libere globale. Acest lucru a implicat introducerea taxelor vamale și relocalizarea producției, ceea ce, conform criticilor globalizării, trebuiau să facă posibilă absorbția tuturor dezechilibrelor generate de „ultraliberalism”, fie că este vorba de daunele provocate lumii a treia sau de creșterea inegalităților considerate insuportabile în țările bogate. (Vezi impactul la nivel mondial pe care îl are teoria inegalităților capitalismului contemporan promovată prin lucrările lui Thomas Piketty.)

Sub acțiunea forțelor geopolitice dezlănțuite de statele agresive, deglobalizarea are loc și deja putem vedea efectele ei. Acestea sunt rezultatul conjuncției a două fenomene. Prima este epidemia de COVID, care a perturbat toate lanțurile de aprovizionare, cu consecințe dramatice asupra economiei mondiale.

Al doilea este războiul din Ucraina, care instalează în inima Eurasiei un fel de pământ al nimănui rupt definitiv de economia mondială.

Astfel, cele două motoare principale ale prosperității noastre sunt sacrificate pe altarul politicii și al războiului: energia relativ ieftină și comerțul liber.

Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că economia globală continuă să se redreseze după criza pandemică și chiar în condițiile invaziei Ucrainei, la fel ca și comerțul, ocuparea forței de muncă și veniturile, dar această redresare este plină de dezechilibre: între țări, între companii și între populații, confruntate cu realități economice foarte diferite. Apar schimbări structurale, în care anumite sectoare, meserii, tehnologii și comportamente nu vor fi niciodată la fel ca înainte de pandemie.

Se semnalează de asemenea apariția și altor dezechilibre îngrijorătoare. În primul rând, redresarea variază foarte mult de la o țară la alta, reflectând diferențele în ceea ce privește situația sanitară, politicile publice și compoziția sectorială. În al doilea rând, în unele sectoare au apărut deficite acute de forță de muncă, chiar dacă ocuparea forței de muncă și orele lucrate nu și-au revenit încă pe deplin la nivelurile de dinainte de pandemie. În al treilea rând, decalajul persistent dintre cererea și oferta pentru anumite bunuri, combinat cu creșterea costurilor cu alimentele și energia, a condus la creșteri ale prețurilor mai puternice și mai durabile decât se preconizase.

Inflația este o mare incertitudine. Se preconizează că presiunile din partea ofertei se vor retrage pe măsură ce situația sanitară se îmbunătățește, cererea se stabilizează și tot mai mulți oameni se întorc la locul de muncă. Dacă constrângerile legate de ofertă persistă, întrucât PIB-ul și ocuparea forței de muncă continuă să crească și să alimenteze o creștere generală a prețurilor, intensificarea presiunilor inflaționiste ar putea dura mult.

Cum vom trăi în România? Cât de mult ne afectează criza globală și consecințele ei în viitor?

Deși România este o țară mică în economia mondială, este conectată la toate, la absolut toate fluxurile internaționale de capital, de informații, de materie primă, de alimente, de orice, pentru că trăim într-o economie globală, facem parte dintr-o piață unică europeană. Acest lucru înseamnă că asupra noastră vor veni efectele indirecte ale acestei căderi dar și ale acestor schimbări pe care economia mondială le înregistrează. Trebuie trecut la un nou concept de conducere a economiei care presupune un accent extraordinar de puternic și rapid pe obținerea unei independențe cât mai mari din punct de vedere energetic și alimentar prin resursele proprii pe care le avem.

Ar trebui să începem să refolosim resursele proprii, de gaze, de petrol, de mâncare, de tot ceea ce putem să facem, pentru a limita cât mai mult dependența de exterior.

Cred cu tărie că această criză, oricât de mizerabilă poate fi pentru alții, este o oportunitate pentru România de a-și realiza unele obiective pe care, în absența acesteia, nu și le-ar fi putut atinge.

Astfel, devenind un pion de extremă importanță al flancului estic al NATO/UE România poate folosi această poziționare ca pe un motiv de declarare a unei stări excepționale survenite în urma invaziei. Conform normelor UE, o astfel de „stare excepțională” dă posibilitatea cererii renegocierii PNRR prin care s-ar putea revizui unele „capitole problemă” cum ar fi cele ale reformelor salariale, ale pensiilor sau introducerea unor programe privind agricultura bio, irigațiile, deșertificarea.

Se creează posibilități pentru restructurarea și modernizarea industrială ca urmare a inevitabilei ascensiuni a politicii de înarmare. România va fi obligată în actualele condiții ale pericolului rusesc la granițele terestre și la Marea Neagră să aloce mai mult din buget pentru achiziționarea de armament. Achiziționarea poate fi o oportunitate de modernizare industrială dacă se extinde politica de offset prin care s-ar produce în țară părți componente ale produselor sau s-ar extinde operațiunile de mentenanță tehnică (modelul polonez).

Pe fondul acelei revizuiri a Green Deal despre care se vorbește, în noul context geopolitic în Europa, România ar putea folosi resurse de care dispune, precum cărbunele, pentru că în situații excepționale cum este aceasta, interesul vital al societății poate fi mai mare decât interesul ecologic pe o anumită perioadă.

Prin urmare, guvernanții ar trebui să pună imediat la punct un program pe termen scurt de rezolvare a unor probleme energetice prin aducerea pe piața energetică românească a unor resurse interne pentru a reduce cât mai mult posibil importul. Asta înseamnă o atenție sporită la economisirea resurselor, dar și începerea exploatării unor resurse pe care le putem pune în circulație imediat. Cum ar fi cărbunele, repunem în funcțiune Mintia și altele pe o anumită perioadă, continuăm investițiile pe segmentul hidro, continuăm negocierile cu americanii pentru energia nucleară.

În al doilea rând, un program de constituire a unor rezerve alimentare bine puse la punct. România are nevoie de un astfel de fond, pentru că importă prea mult, mai precis 70% din mâncarea de fiecare zi a românului.

Orice vom face și oricum ne-am gospodări, viitorul va fi diferit de ceea ce speram că va fi înainte de pandemie. Speram ca bunăstarea și încrederea noastră în viitor să depindă exclusiv de felul în care va evolua economia prin unii indicatori macroeconomici importanți, cum ar fi: creșterea economică, nivelul PIB, nivelul consumului sau al veniturilor pe cap de locuitor etc. Acum, suntem martorii unor situații pe care nu le mai puteam imagina în secolul XXI, „secolul revoluției verzi, al digitalizării și al inteligenței artificiale”. Realizăm că progresul și bunăstarea pot fi amânate sau chiar oprite cu viruși și cu tancuri. Lumea în care trăim și cu siguranță în care vom trăi va cunoaște un model de funcționare în care principiile și legile economiei vor fi dramatic supuse intereselor politice și violenței militare. Idealul păcii prin piața liberă globală pare din ce în ce mai îndepărtat.

 

În ce lume vom trăi?

Daniel Apostol
-
0
În ce lume vom trăi?

Invadarea Ucrainei schimbă totul. De la simpla explicație rusească a termenului „invazie” („operațiune specială” precedată de „exerciții militare”), până la aruncarea cu 70 de ani în urmă a întregii Europe. Și până la prăbușirea unor economii naționale. Atacul rus asupra Ucrainei a încheiat ordinea europeană așa cum a fost ea consacrată în actul final de la Helsinki din 1975, potrivit căruia principiul central al păcii europene este (era, până mai ieri) integritatea teritorială a fiecărui stat. Declarația asupra principiilor care acționează în relațiile dintre statele participante la Helsinki – cunoscută și sub denumirea de Decalogul – a enumerat următoarele 10 puncte:

1. Respectarea drepturilor inerente ale suveranității;

2. Nerecurgerea la amenințarea sau la folosirea forței;

3. Inviolabilitatea frontierelor;

4. Integritatea teritorială a statelor;

5. Reglementarea pașnică a diferendelor;

6. Neintervenția în afacerile interne;

7. Respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

8. Egalitatea în drepturi a popoarelor și dreptul popoarelor de a dispune de ele însele;

9. Cooperarea între state;

10. Îndeplinirea cu bună-credință a obligațiilor asumate conform dreptului internațional.

În pofida acordurilor de la Helsinki, trăim azi cele mai întunecate zile ale Europei de după Al Doilea Război Mondial. Ordinea de după Primul Război Rece este spulberată de Putin și putinism. Tocmai a răsturnat statu-quo-ul european, a ridicat A Doua Cortină de Fier, iar revizionismul dorit de el este direcția principală pe care mărșăluiește Kremlinul, cu și fără „operațiuni speciale” în Ucraina sau în altă parte. Invadarea Ucrainei va avea consecințe profunde și de durată nu doar pentru cele două state intrate în conflict, ci și pentru stabilitatea regiunii, pentru viitorul securității europene și pentru economia globală. Politologul Nina L. Hrușciova scria recent că Vladimir Putin pare să fi cedat obsesiei sale conduse de orgoliu de a restabili statutul Rusiei de mare putere cu propria sa sferă de influență clar definită.

Este deja evident că invazia Ucrainei de către Rusia va avea consecințe profunde și de durată nu doar pentru cele două state intrate în conflict, ci și pentru stabilitatea regiunii, pentru viitorul securității europene și pentru economia globală. Ca să nu mai amintim aici imensa suferință umană și criza umanitară fără precedent pe care o trăiește acum Europa, în premieră de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial. Evaluând modul în care atacul militar asupra Ucrainei va schimba fundamental epoca post-Război Rece, mai mulți cercetători ai fundației Carnegie Europe au opinat că Vladimir Putin „tocmai a răsturnat statu-quo-ul european”.

Printre ei, redactorul-șef al „Strategic Europe”, Judt Dempsey, consideră că invazia Ucrainei de către Rusia semnifică și sfârșitul amăgirii germane: „ostpolitik”, politica specială a Germaniei față de Rusia, s-a încheiat, convingerea că relația economică, comercială și politică de decenii a Germaniei cu Moscova va duce la modernizarea Rusiei a fost dezmințită. „Aceasta este o lovitură imensă pentru Berlin. Fiind cea mai mare economie a UE, Germania spera ca diplomația și arhitectura instituțiilor multilaterale să fie suficiente pentru a menține statutul perioadei post-Război Rece”, apreciază Dempsey.

În același timp, războiul din Ucraina produce serioase tensiuni suplimentare între coloșii economiei globale. America și China trebuie să afle dacă nu cumva soluția de pace în Europa de Est stă pitită undeva în buzunarele lor și ar putea fi scoasă la iveală, dacă vor găsi de cuviință să renunțe la orgolii. Joe Biden a vorbit cu Xi Jinping, într-un moment cheie al războiului din Ucraina, când China se gândește dacă să ofere asistență militară sau financiară Rusiei (care, de altfel, a solicitat-o). Iar dacă China va fi de acord, întreaga ei relație economico-politică cu economiile occidentale va fi schimbată pentru o perioadă lungă de timp.

Casa Albă a vrut să-și prezinte clar poziția, iar Beijingul a vrut să sublinieze că este pentru pace. Dar mulți analiști spun că este puțin probabil ca Beijingul să-și folosească forța diplomatică sau economică pentru a presa Rusia să oprească invazia. Ceea ce trebuia să liniștească lumea aduce și mai multă neliniște.

Sancțiunile economice impuse Rusiei nu au reușit să pună capăt luptelor din Ucraina și sporesc îngrijorarea cu privire la rolul pe care l-ar putea juca Beijingul în conflict. Criza din Ucraina aprinde tensiunile dintre SUA și China, mai degrabă decât să le atenueze. SUA doresc o distanțare a Chinei de Rusia și o aliniere la sancțiunile internaționale. Iar pentru China – arată o analiză a EIU – SUA ar trebui să înceteze sporirea sancțiunilor împotriva Rusiei, oferind, de asemenea, alte concesii bilaterale, cum ar fi eliminarea tarifelor impuse în era Trump, pentru a asigura o atitudine mai cooperantă.

Mulți se întreabă dacă neparticiparea Chinei la sancțiunile internaționale le va submina eficacitatea. Comerțul dintre UE și China a depășit în 2021 800 de miliarde de dolari, iar comerțul SUA-China a depășit 750 de miliarde de dolari, potrivit datelor oficiale ale Chinei, în timp ce comerțul cu Rusia a fost puțin sub 150 de miliarde de dolari. Shang-Jin Wei, profesor de finanțe la Columbia University, spune că, în cele din urmă, „neparticiparea Chinei nu va face o diferență uriașă, mai importante vor rămâne consecințele nefavorabile atât ale războiului, cât și ale sancțiunilor pentru țările în curs de dezvoltare”.

Pe de altă parte, invazia Rusiei în Ucraina și sancțiunile impuse Rusiei de către Occident au aruncat brusc o umbră de incertitudine asupra planurilor de creștere a Chinei, care a anunțat recent o țintă de creștere a PIB-ului pentru acest an de aproximativ 5,5%, cea mai scăzută țintă din 1991.

Continue

România va avea până în toamnă o Strategie pentru economia circulară. Cum arată evoluția principalilor indicatori

Economistul
-
0
România va avea până în toamnă o Strategie pentru economia circulară. Cum arată evoluția principalilor indicatori

Trecerea etapizată la un nou model de dezvoltare bazat pe utilizarea rațională și responsabilă a resurselor este una din țintele vizate în cadrul Strategiei Naționale pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030. Introducerea unor elemente ale economiei circulare, creșterea procentului de reciclare și colectare selectivă în rândul cetățenilor români, înjumătățirea risipei alimentare pe cap de locuitor sunt principalele teme abordate în cadrul obiectivului 12 de dezvoltare durabilă.

În toamna acestui an, va fi aprobată o strategie națională de economie circulară realizată printr-un proiect inițiat de către Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă și finanțat prin DG Reform. Strategia se va concentra pe 6 domenii prioritare: construcții; textile; turism; bunuri de consum; industrie; sectorul agro-alimentar. În acest context, vă propunem o analiză realizată în cadrul proiectului România Durabilă, cofinanțat de Fondul Social European prin Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020, despre evoluția principalilor indicatori privind economia circulară.

Dezvoltarea economiei moderne este determinată de o serie de provocări și oportunități ce pot și trebuie să fie valorificate. În această ordine de idei, putem să evidențiem limitele dezvoltării liniare caracterizate de paradigma resurse, producere, deșeuri. Costurile explicite, dar mai ales implicite ce se manifestă prin creșterea temperaturii globale, reducerea diversității biosferei, înrăutățirea situației ecologice nu mai pot fi neglijate. Trecerea de la economia liniară la cea circulară este un deziderat ce trebuie conceptualizat și realizat la nivel global. Economia circulară este un model complex, ce necesită o restructurare economico-socială a societății. Aceasta include mai multe dimensiuni, aspecte, de la cele mai simple, cum ar fi reducerea nivelului de deșeuri, consumul judicios al resurselor, logistică robustă, până la un redesign al produsului, astfel încât să fie utilizate acele resurse materiale ce ar fi incluse în perspectiva reciclării și/sau utilizării sustenabile.

Experiența UE indică faptul că adoptarea preceptelor privind economia circulară necesită un sistem de reglementare inteligent care implică un plan director bine gândit și un angajament pe termen lung al tuturor părților interesate, cum ar fi autoritățile federale și locale, întreprinderile, cetățenii și consumatorii, împreună cu rețelele de cunoștințe și de încredere respective.

În ceea ce privește rata de utilizare circulară a materialelor, potrivit Eurostat, la nivelul României se constată o scădere a acestui indicator în intervalul 2010-2019, ceea ce se traduce ca fiind o involuție în materie de dezvoltare și aplicare a conceptului de economie circulară.

Figura 1 – Evoluția ratei de utilizare circulară a materialelor în perioada 2010-2019 (EU27, România, Germania, Franța, Polonia) – Eurostat

România trebuie să-și îmbunătățească considerabil capacitatea de utilizare circulară a materialelor pentru a se apropia cât de cât de țările dezvoltate. Nevoia de acțiune se desprinde și atunci când analizăm evoluția acestui indicator în UE27, în Germania, Franța sau Polonia. Astfel,  Polonia era la un nivel de 10,8% în 2010 și, în ciuda unui progres la 12,6% în 2014, era la 10,3% în 2019 – de aproape opt ori peste România. În Germania, nivelul era de 11% în 2010 și de 12,3% în 2019 – de aproape zece ori peste România. Cât privește media UE27, ea era de 11,1% în 2010 și 12,4% în 2019.

Făcând trecerea spre analizarea volumului de deșeuri generate de fiecare român, se poate observa faptul că situația s-a îmbunătățit simțitor comparativ cu anul 2004, când România genera 1883 kg/capita de deșeuri, în 2018 ajungându-se la o valoare de 1115 kg/capita. Nu multe sunt capitolele la care România să se poziționeze mai bine decât media europeană sau decât țări precum Germania, Franța și Polonia. Astfel, media UE27 era de 1907 kg/capita în 2004, foarte apropiată de valoarea înregistrată de România în același an, pentru ca în 2018 să fie de 1828 kg/capita – o scădere ușoară în 14 ani. În cazul Poloniei, cantitatea de deșeuri era de 1530 kg/capita în 2004 și de 2112 kg/capita în 2018, ceea ce indică un regres net. Pentru Germania se înregistra o valoare de 1473 kg/capita în 2004, pentru ca 2018 să aducă o creștere la 1872 kg/capita.

Figura 2 – Evoluția producției de deșeuri în perioada 2004-2018
(EU27, România, Germania, Franța, Polonia) – Eurostat

Un indicator care poate contribui la mai buna înțelegere a felului în care România evoluează în ceea ce privește îndeplinirea obiectivului de dezvoltare nr. 12 ține de valoarea adăugată a bunurilor și serviciilor ecologice[1]. Potrivit Eurostat, sectorul bunurilor și serviciilor de mediu este definit ca acea parte a economiei unei țări care se ocupă cu producerea de bunuri și servicii care sunt utilizate în activitățile de protecție a mediului și de gestionare a resurselor, pe plan intern sau extern.

Figura 3 – Valoarea adăugată brută a bunurilor și serviciilor ecologice
(EU28, România, Germania, Polonia) – Eurostat

În România, valoarea adăugată a sectorului a fost de 3,9% din PIB în 2014 și de 3% din PIB în 2018, o involuție de remarcat. Chiar și așa, această pondere este peste ceea ce s-a întâmplat în UE28, în Polonia sau Germania. Media UE28 a evoluat de la 1,6% din PIB în 2000, la 2,12% în 2014 și la 2,23% în 2018. În Polonia, după 2014 avem practic o stagnare: 2,22% din PIB în 2014 și 2,21% din PIB în 2018. Cât despre Germania, aici observăm valori de 1,82% în 2014 și de 1,96% în 2018, o creștere ușoară. Aceste statistici dezvăluie potențialul real pe care România îl are în ceea ce privește sectorul bunurilor și serviciilor ecologice.

Productivitatea resurselor și consumul intern este un alt indicator asupra căruia se poate face o serie interpretări. Potrivit Eurostat, indicatorul surprinde raportul dintre produsul intern brut și consumul intern de materiale. Diferite unități de măsură sunt disponibile pentru acest indicator, având scopuri diferite în a explica evoluțiile. Astfel, atunci când avem în vedere indicatorul prin prisma euro per kilogram (volume, 2015), putem cel mai bine surprinde schimbările dintr-o țară de-a lungul timpului. Când ne referim la standardul puterii de cumpărare per kilogram, indicatorul devine foarte util în a compara diferite țări într-un anumit an. De asemenea, avem și o măsură care standardizează lucrurile, cu valoarea din anul 2000 considerată ca fiind 100%, iar evoluțiile ulterioare folosind acest termen de referință.

În cazul României, productivitatea scade clar după anul 2000, fiind la 94,6% în 2010 și abia la 62,9% în 2020. În Polonia, productivitatea era la 159,8% în 2020, practic un avans de 60 puncte procentuale față de anul 2000. În Germania, în același an 2020, eram la 153,2%, din nou un progres considerabil față de anul 2000. Media UE28 era de 141,2% în 2019, ultimul an pentru care există date disponibile. România are o mare problemă de productivitate a resurselor atât ca evoluție în timp, cât și din perspectivă comparată – este aici o sursă importantă de dezvoltare durabilă, care trebuie valorificată.

Figura 4 – Productivitatea resurselor și consumul intern de materiale (EU28, România, Germania, Polonia) – Eurostat

În concluzie, din perspectiva datelor obiective, observăm rata scăzută de utilizare circulară a materialelor în România, precum și faptul că țara noastră suferă la capitolul productivitatea resurselor și consumul intern de materiale. Pe de altă parte, România generează mai puține deșeuri decât media UE28 și decât alte țări relevante și are o valoare adăugată brută a bunurilor și serviciilor ecologice din nou peste media UE28 și peste Germania și Polonia. Tranziția către economia circulară necesită în aceste condiții eforturi coordonate de la toate nivelurile, iar o strategie națională coerentă pentru economie circulară reprezintă un pas esențial.

[1]              https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/sdg_12_61/default/table?lang=en

Previzionarea Guvernanței 4.0

Economistul
-
0
Previzionarea Guvernanței 4.0

_________________

De Klaus Schwab


Geneva – În 2022, pandemia de COVID-19 și nenumăratele crize pe care le-a generat ar putea începe în sfârșit să se retragă. Dar chiar și în cel mai bun scenariu, avem în fața noastră un tsunami de noi provocări – de la eșecul acțiunii climatice până la erodarea coeziunii sociale. Abordarea acestora va impune ca liderii să adopte un model diferit de guvernare. Când instituțiile noastre sunt bine guvernate, le acordăm puțină atenție. Sunt pur și simplu o infrastructură invizibilă care susține economia și aproape toate aspectele ordinii sociale. Iar guvernarea „destul de bună” din a doua jumătate a secolului al XX-lea a permis creșterea veniturilor și pacea socială.

Astăzi, însă, mulți oameni și-au pierdut încrederea în liderii lor. Confruntați cu riscuri tot mai mari și cu eșecul nostru colectiv de a le aborda, am început să căutăm vinovați. Unii arată cu degetul către lideri politici inepți, alții dau vina pe directorii generali de tip „Davos Man” (“Omul de la Davos”), iar o minoritate disperată, în creștere, vede o conspirație de elită în spatele nenorocirilor actuale. Adevărul este mai complicat. În centrul eșecului nostru de a prevedea și gestiona riscurile globale – nu numai schimbările climatice și adâncirea diviziunilor sociale, ci și recrudescența bolilor infecțioase, crizele datoriilor și reglementarea inadecvată a tehnologiei – se află o problemă nerezolvată a guvernanței globale. Instituțiile noastre și conducerea lor nu mai sunt potrivite scopului. Tindem să privim istoria ca pe o serie de evenimente mari și bruște, asemănătoare cutremurelor. Dar degradarea guvernanței globale a fost în mare parte un caz de eroziune treptată.

În perioada Guvernanței 1.0 imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, atât guvernanța publică, cât și cea corporativă au fost marcate de „domnia unui singur om”: „liderul puternic” ales sau neales, „șeful absolut”. Acest tip de conducere a funcționat bine într-o societate în care costul informației era mare, puterea ierarhică și managementul funcționau relativ bine, iar progresele tehnologice și economice au produs beneficii aproape tuturor.

Continue

Talibanii și dolarul

Jim O’Neill
-
0
Talibanii și dolarul

În august s-au împlinit 50 de ani de la sfârșitul sistemului Bretton Woods, când președintele american Richard Nixon a suspendat convertibilitatea dolarului american în aur și i-a permis să plutească. Sunt totodată 20 de ani de la retragerea talibanilor de la putere în Afganistan, lăsând țara în mâinile forțelor coaliției conduse de SUA. Acum, că talibanii au câștigat din nou, ar trebui să ne gândim dacă victoria lor asupra celei mai mari puteri militare și celei mai mari puteri economice din lume va avea vreo implicație asupra dolarului și rolului său în lume.

Privind înapoi în cei 50 de ani de când Nixon a închis fereastra de aur (dintre care 39 de ani i-am petrecut ca profesionist pe piețele financiare), cea mai mare învățătură este că sistemul cursului de schimb variabil și rolul dominant al dolarului în acesta s-au dovedit să fie mai robuste decât se aștepta inițial. Chiar știind ceea ce știm acum despre evoluția economiei mondiale, majoritatea experților s-ar fi îndoit că sistemul ar putea supraviețui atât timp cât a făcut-o.

Având în vedere această rezistență, este tentant să respingem eșecul Americii în Afganistan ca nepăsător pentru dolar. La urma urmei, dolarul a rezistat căderii Saigonului în 1975 și dezmembrării din Irak în urma invaziei SUA din 2003. De ce ar trebui să fie de această dată diferit? În cele din urmă, răspunsul depinde de așteptările cu privire la evoluția economiei mondiale și de comportamentul principalilor săi actori financiari, și anume China și Uniunea Europeană.

Continue

RECORDUL ECONOMIC AL CHINEI GENEREAZĂ ÎNCREDERE ÎN LUME

Jiang Yu
-
0
RECORDUL ECONOMIC AL CHINEI GENEREAZĂ ÎNCREDERE ÎN LUME

Jiang Yu,
Ambasadorul Chinei în România

În 2020, economia mondială a fost supusă unor teste extrem de severe. Pandemia de COVID-19 a lovit violent și a afectat grav activitățile economice din întreaga lume. Cele trei probleme majore, și anume, lipsa de impuls pentru creșterea economică globală, guvernanța economică globală înapoiată și dezvoltarea dezechilibrată pe plan mondial, au devenit mai evidente, iar perspectivele economiei mondiale sunt sumbre. În contextul integrării profunde a lanțurilor industriale și piețelor globale, redresarea economică a unei țări nu numai că va aduce beneficii țării respective, dar va însemna, de asemenea, că lanțurile de aprovizionare și cererile de piață din alte țări vor fi îmbunătățite și stimulate.

Economia Chinei a rezistat testului șocurilor multiple. În 2020 PIB-ul a crescut cu 2,3% față de anul precedent, țintele și sarcinile majore pentru dezvoltarea economică și socială au fost îndeplinite mai bine decât cele estimate, făcând astfel China singura economie majoră din lume care a obținut o creștere pozitivă. Directorul General al FMI, Kristalina Georgieva, consideră că redresarea viguroasă a Chinei a oferit un „impuls puternic” economiei globale, creând oportunități țărilor care aprovizionează mărfuri precum și produsele solicitate de China în lanțului său de producție.

Acest raport prezintă mai multe caracteristici ale economiei Chinei din ultimul an:

În primul rând, China a obținut un progres în economia de ansamblu. Dimensiunea economică a Chinei a depășit 100 de trilioane de yuani (15,42 trilioane de dolari SUA), marcând un nou nivel al puterii economice, științifice și tehnologice a Chinei și a puterii naționale generale. Sprijinul pentru asigurarea și îmbunătățirea mijloacelor de trai ale oamenilor este mai solid, fundamentul material pentru promovarea dezvoltării de înaltă calitate este mai puternic, iar rezistența și marja de manevră pentru a răspunde diferitelor riscuri și provocări devin mai puternice.

A doua caracteristică este promovarea optimizării structurale. În timp ce dezvoltarea economică și socială se confruntă cu riscuri și provocări severe, China se îndreaptă în direcția de dezvoltare de înaltă calitate și profită de tendința de a promova dezvoltarea de noi industrii, noi formate și noi modele, îndrumând și încurajând transformarea și modernizarea industriilor tradiționale. Producția cu înaltă tehnologie și producția de echipamente au crescut mai repede decât rata medie de creștere industrială, iar industrii precum munca la domiciliu, consultarea medicală la distanță și educația online au realizat o expansiune rapidă.

A treia caracteristică este deblocarea ciclului de cerere și ofertă. Ca răspuns la blocajul circular întâlnit în procesul de reluare a lucrărilor și producției, China a continuat să aprofundeze reforma structurală a ofertei și a acordat atenție gestionării cererii, îmbunătățind în mod eficient ciclul economic. În al patrulea trimestru al anului 2020, rata de utilizare a capacității de producție industrială a ajuns la 78%. În decembrie, rata de vânzare a produselor industriale a ajuns la 98,4%, iar rata de creștere a profitului întreprinderilor a devenit pozitivă.

A patra caracteristică este acoperirea nevoilor de trai ale oamenilor. În 2020, s-au înregistrat mari realizări istorice în finalizarea construirii unei societăți moderat prospere din toate domeniile și a fost obținută victoria decisivă în lupta împotriva sărăciei. 11,86 milioane de noi locuri de muncă au fost create pe tot parcursul anului, îndeplinind 131,8% din obiectivul stabilit; rata șomajului conform sondajelor din zona urbană a scăzut de la 6,2% în februarie la 5,2% în decembrie. Venitul disponibil pe cap de locuitor al rezidenților a crescut cu 2,1%, practic în conformitate cu creșterea economică.

Realizările sunt câștigate prin multe eforturi. Acest lucru nu s-ar fi putut realiza fără spiritul tenace și unit al poporului chinez în fața crizei și este, de asemenea, inseparabil de politici și măsuri macro și micro luate de guvernul chinez, care au luat în considerare atât condițiile actuale, cât și cele pe termen lung.

Mai întâi de toate, lupta cu tot posibilul împotriva epidemiei. Respectând principiul de a pune oamenii și viața pe primul loc, China a depus efort în lupta împotriva epidemiei, acordând prioritate producției și furnizării de materiale de prevenire a epidemiei și ale necesităților zilnice. După ce epidemia a fost tinuță eficient sub control, a fost stabilit un mecanism regulat de prevenire și control pentru a promova redresarea economică în mod ordonat.

În al doilea rând, este eficiența politicior de ajutoare. Pentru întreprinderile mici și mijlocii, operatorii economici individuali și alte entități de piață cu capacități anti-risc slabe, au fost adoptate măsuri precum reducerea impozitelor și reducerea taxelor, rambursarea creditelor și dobânzilor amânate pentru a reduce presiunea asupra lor. În același timp, pentru întreprinderile mari, a fost adoptată o abordare de serviciu „punct la punct”, vizând exact coordonarea lanțurilor industriale și a lanțurilor de aprovizionare.

Al treilea punct este creșterea bazată pe inovație. În ultimii ani, China a făcut progrese semnificative în inovația științifică și tehnologică. A apărut un număr mare de realizări ale inovației, dând nașterea pe de o parte, a multor noi industrii, noi forme și noi modele de afaceri, și au promovat pe de altă parte, transformarea și modernizarea multor industrii tradiționale. Acest lucru a oferit o forță motrice durabilă pentru dezvoltarea economică în timpul epidemiei.

Al patrulea punct este impulsul adus de reforma și deschiderea. China a continuat să îmbunătățească economia socialistă de piață, a accelerat dezvoltarea unui sistem de piață la standarde ridicate, a concentrat pe aprofundarea reformei alocării pe piață a factorilor de producție, a eliminat cu hotărâre toate barierele din calea dezvoltării entităților de piață și a continuat să se deschidă mai larg spre lumea exterioară, iar rezultatele se manifestă treptat.

În 2021, pe fondul multor incertitudini în dezvoltarea economică globală, economia chineză va avea atât provocări, cât și sprijin. În ansamblu, China a acumulat experiență de răspundere la riscuri și provocări în lupta împotriva epidemiilor și a protecției economice, a demonstrat o rezistență puternică pentru dezvoltare. Acesta este fundamentul dezvoltării economice al Chinei. Avem motive să credem că anul acesta China are capacitatea și condițiile de a consolida stabilitatea și redresarea economică și de a obține un bun început pentru „cel de-al 14-lea plan cincinal”.

În prezent, China este ferm angajată să se deschidă mai larg din toate punctele de vedere, va construi un nou sistem pentru o economie deschisă la un nivel superior și va accelera eforturile de a construi un nou model de dezvoltare în care ciclurile interne sunt dominante, iar cele interne și  cele internaționale se întăresc și promovează reciproc. Îmbunătățirea continuă a economiei Chinei va aduce încredere și energie pozitivă pentru redresarea economiei mondiale.

Privind la epoca post-epidemică, China va promova neclintit globalizarea economică și va colabora cu alte țări din lume, inclusiv cu România, pentru a face piața globală din ce în ce mai mare, pentru a pune în aplicare mecanismul de partajare și metoda de cooperare globală, aducându-și contribuția la menținerea păcii, dezvoltarea mondială și la construirea unei comunități umane cu un viitor comun.

Cum obținem o recuperare verde

Economistul
-
0
Cum obținem o recuperare verde

Joseph E. Stiglitz
laureat al premiului Nobel pentru economie

Continue

O șansă în plus

Economistul
-
0
O șansă în plus

Pentru românii care nu își mai pot plăti ratele la bănci, nu este totul pierdut. Pot găsi înțelegere chiar la bănci, iar beneficiile ajung la zeci de mii de euro pentru un consumator. Astfel, suspendarea ratelor nu este singura soluție în perioadă de criză, iar negocierea cu banca în cadrul Centrului de Soluționare a Litigiilor în domeniul Bancar poate avea mai multe avantaje. Acest centru înființat la cererea Uniunii Europene îi ajută pe consumatori să găsească înțelegeri amiabile cu băncile. Daniel Apostol ne spune mai multe. 

Deciziile în Noua Economie – Declarații Victor Picu, Președinte ANOFM

Economistul
-
0
Deciziile în Noua Economie – Declarații Victor Picu, Președinte ANOFM

Energia – mijloc sau scop

Valeriu Ivan
-
1
Energia – mijloc sau scop

Imensa cantitate de informație ușor accesibilă ne face să fim mai puțin atenți și mai puțin selectivi în ceea ce alegem să ne intereseze, să susținem sau să criticăm. Această realitate poate servi interese oneroase dintre cele mai diverse și, corelativ, aduce deservicii celor care sunt luați de valul mainstream. Imaginea, asocierea cu tendințele momentului sau cu personalități de mucava contează astăzi, social, mult mai mult ca analizele bazate pe cifre reci sau opinia fundamentată a unor experți.

Până de curând, în domeniul energiei prețul carburantului și cel al energiei electrice erau interfața dintre industrie și public. Astăzi, suntem în situația în care cei doi indicatori au trecut în plan secund, prima pagină a publicațiilor de specialitate fiind ocupată de subiecte precum cine exploatează zăcămintele de hidrocarburi, ce taxe plătesc cei care fac asta, cum pot fi taxate suplimentar companiile din domeniu sau cine ce companie mai conduce. Pare că totul a trecut în plan social, în interesele pe care le avem zilnic. Prin comparație, caracteristicile, calitatea sau prețul apei pe care fiecare o bem par subiecte din altă lume. Despre cine și cum exploatează resursele de apă… aproape nu există nimic scris. Să fie vorba doar de interese mercantile? De nivelul acestora? Sau poate de priceperea celor care veghează la buna funcționare a piețelor și a proceselor prin care energia ajunge în acele piețe?

Nu am răspunsurile, dar știu că toate acestea au loc în timp ce plătim cam cea mai scumpă energie din Europa. Nu ne mai deranjează acest lucru, deși, la o simplă căutare pe internet, înțelegem că amânăm sau nu facem investiții și nu lăsăm să funcționeze liber piețele din domeniu deoarece „cineva” – statul, guvernul, instituții de reglementare sau de control – are grijă să nu se scumpească energia. Desigur, acest „cineva” este condus politic, iar aici intrăm în zona în care „urechiștii” fac legea. Și spun acest lucru deoarece sunt, de ani buni, aceleași persoane, iar domeniul este aproape de colaps funcțional. Nu există un palier corect administrat, vreunul eficace sau eficient. Cârpim, nu luăm decizii tranșante și avem un singur obiectiv: „să nu se închidă ceva (companie) sau să demareze ceva contestabil (proiect) în mandatul meu!”. Plecarea din România, în următoarea perioadă, a unor actori importanți și foarte importanți din piața mondială a energiei este consecința, în bună parte, a acestui mod de gândire mioritic. Vrem să fim parte a jocului, dar jocul să aibă regulile inventate și reinventate de noi. Jocurile și regulile care funcționează de sute de ani în lumea liberă nu ne sunt pe plac și nici nu prea suntem dispuși să le învățăm.

Pentru a justifica starea precară în care se află domeniul energetic sunt invocate, cu predilecție, două concepte: „securitate energetică” și „strategie energetică”.
Primul nu există în legislația românească. Este un concept provenit din nevoia politicului de a îmbrăca, într-o formă ce pare sofisticată și cu acces limitat, diverse decizii care, de obicei, nu au fundamentare economică sau sunt justificate electoral. Conceptul de „securitate energetică”, existent în doctrina NATO, se referă strict la siguranța fizică a liniilor de transport al energiei (rețele de transport electricitate, petrol, gaz natural), ca parte a infrastructurii critice. Recenta augmentare cu „siguranța alimentării”, sintagmă regăsibilă și în documentele Uniunii Europene, are un conținut limitat și neechivoc. Astfel, este utilizat exagerat un concept vag, al cărui conținut variază semnificativ de la producătorul de energie pe bază de cărbune, prin toate formele de transport al energiei și până la consumator, care pare beneficiarul a tot ceea ce se face fără a fi nevoie de prea multe justificări. Desigur, putem vorbi despre siguranța alimentării (existența resurselor necesare pentru a furniza consumatorilor energia necesară), despre securitatea infrastructurii de producere și transport al energiei (ca infrastructură critică), despre siguranța în funcționare a infrastructurii și despre multe alte tipuri de siguranțe și securități, însă un comandament superior care să justifice decizii neeconomice sau, de multe ori, aberante nu există în condiții de pace și normalitate socială. Aspirăm la o economie de piață, o economie în care companiile și tehnologiile se nasc, trăiesc și mor. Dacă utilizăm resursele pentru a ține „muribunzii” fără speranță în viață, pierdem resurse ce pot fi utilizate în dezvoltarea noilor tehnologii și în alinierea cu industriile momentului. Amanetăm viitorul și ne bucurăm de schemele Ponzi politicianiste, în care profitul funcționării unor companii cu tehnologii învechite se întoarce doar în voturi și în satisfacerea unor interese pecuniare locale.


„Strategia energetică”, a cărei lipsă este clamată permanent în spațiul public, reprezintă, în principiu, un document în care un grup de persoane – mai larg sau mai restrâns, mai priceput sau mai puțin priceput în elaborarea de strategii, poate cu expertiză pe diversele paliere ale domeniului, dar fără prea multă dorință de a înțelege viitorurile – prelungește cumva tendințele momentului, în speranța că viitorul va fi blând și înțelegător cu actualele moduri de a produce energia. Așa arată Strategia Energetică a României pentru perioada 2007-2020, document aprobat și aflat în vigoare (HG nr. 1069/2007), și tot așa arată și propunerile succesive de modificare/completare/adăugire sau cele care vizează perioade care se întind până în anul 2050. Deși fiecare autor al acestor propuneri consideră că aduce modificări importante în viziunea pentru următoarele decenii, liniile directoare și obiectivele seamănă, cele mai multe până la suprapunere, cu cele din strategia din 2007, diferențele semnificative fiind date de gradul în care politicul a viciat gândirea celor care au elaborat analizele și estimările. O viziune curajoasă, un răspuns inovativ la problemele prezentului, o abordare bazată pe „gândire laterală” nu au existat și nici nu există prea multe șanse să apară.

Și atunci, care e problema?

O primă problemă este aceea că cei care sunt chemați să facă strategii – și nu este cazul doar la acest nivel, ci coboară până la nivelul companiilor – nu analizează „situația actuală” și prin prisma eșecului sau succesului strategiei precedente (în cazul în care există). De obicei o ignoră deși, de cele mai multe ori, vor ajunge la aceleași direcții strategice și, nu de puține ori, la aceleași obiective. Întrebarea „ce nu a mers pentru a ajunge la obiectivele propuse în strategia precedentă?” nu am auzit-o niciodată. Iată, spre exemplu, obiectivul general al strategiei energetice din anul 2007: „Obiectivul general al strategiei sectorului energetic îl constituie satisfacerea necesarului de energie atât în prezent, cât și pe termen mediu și lung, la un preț cât mai scăzut, adecvat unei economii moderne de piață și unui standard de viață civilizat, în condiții de calitate, siguranță în alimentare, cu respectarea principiilor dezvoltării durabile”.

Sau obiectivele strategice stipulate în același document normativ:

  • „creșterea siguranței energetice prin asigurarea necesarului de resurse energetice și limitarea dependenței de resursele energetice de import;
  • diversificarea surselor de import, a resurselor energetice și a rutelor de transport al acestora;
  • creșterea nivelului de adecvanță a rețelelor naționale de transport al energiei electrice, gazelor naturale și petrolului; 
  • protecția infrastructurii critice;
  • creșterea eficienței energetice;
  • promovarea producerii energiei pe bază de resurse regenerabile;
  • promovarea producerii de energie electrică și termică în centrale cu cogenerare, în special în instalații de cogenerare de înaltă eficiență;
  • susținerea activităților de cercetare-dezvoltare și diseminare a rezultatelor cercetărilor aplicabile; 
  • reducerea impactului negativ al sectorului energetic asupra mediului înconjurător;
  • utilizarea rațională și eficientă a resurselor energetice primare;
  • dezvoltarea piețelor concurențiale de energie electrică, gaze naturale, petrol, uraniu, certificate verzi, certificate de emisii ale gazelor cu efect de seră și servicii energetice;
  • liberalizarea tranzitului de energie și asigurarea accesului permanent și nediscriminatoriu al participanților la piață la rețelele de transport, distribuție și interconexiunile internaționale;
  • continuarea procesului de restructurare și privatizare în sectoarele energiei electrice, termice și al gazelor naturale;
  • continuarea procesului de restructurare pentru sectorul de lignit, în vederea creșterii profitabilității și accesului pe piața de capital”.

Care dintre aceste obiective credeți că poate fi eliminat dintr-o strategie „actuală”? Cel mai probabil… niciunul! Și, totuși, sunt 12 ani de la legiferarea acestei strategii, iar termenul la care obiectivele trebuie atinse tocmai ce se apropie (anul 2020). Practic, s-au făcut ceva progrese, dar obiectivele sunt realizate în mică măsură, iar motivele pentru care am pierdut 12 ani din cei în care trebuia să pregătim viitorul pare să nu intereseze pe nimeni.

Deși se pot spune multe despre modul în care sunt elaborate strategiile – instrumente de analiză și estimare preponderent subiective, lipsa unor specialiști și a unor algoritmi validați ș.a. – dăm credit celor care elaborează documentele și ajungem la momentul strategiei aprobate. Acum ne dăm seama că, în general, strategiile sunt privite ca scop în sine. Și spun asta deoarece, odată aprobate, sunt folosite pentru vitrina domeniului de activitate / companiei și nu sunt operaționalizate, nu prea se obosește cineva să identifice modalități prin care, efectiv și practic, să fie atinse obiectivele respective. Aceasta a fost soarta strategiei energetice din anul 2007 și a cam tuturor celor peste 200 de strategii legiferate în ultimii 25 de ani. Situația este similară la nivelul companiilor din domeniul energetic, unde statul este acționar majoritar sau deține pachete de acțiuni de peste 40%.

În consecință, asistăm la „împietrirea timpului”, fenomen prezent în economia românească și alimentat permanent de lipsa de înțelegere a realităților economiei de piață de către cei care administrează acțiunile companiilor de stat și de organele de control. Modul „funcționăresc” în care sunt administrate și conduse aceste companii le face necompetitive (excluse fiind din această apreciere monopolurile, care nu funcționează în piețe concurențiale reale).

Deciziile de afaceri sunt deseori decizii riscante. Uneori sunt decizii care pot produce efecte pozitive abia peste ani de zile. Lipsa apetitului pentru orice tip de risc se transferă la toate nivelurile de decizie, iar obiectivul nedeclarat al „strategiei reale” pentru multe ramuri economice sau companii este, de ceva vreme, păstrarea statu-quo-ului. Energia este într-un astfel de scenariu. Inițiativa privată este puțin încurajată, barierele de intrare în piață sunt relativ greu de depășit, iar investițiile (în senul de banii cheltuiți) de stat vizează, mai degrabă, tehnologiile trecutului. Dacă adăugăm la această imagine incompetența celor puși să gestioneze domeniul și blazarea specialiștilor sătui să se lupte cu morile de vânt, avem imaginea fidelă a unui domeniu pe care nicio strategie nu îl poate ajuta.

Continuarea luării deciziilor sub imperiul „securității energetice” și perpetuarea deprofesionalizării la nivelurile decizionale strategice reprezintă scenariul cel mai probabil pentru următoarea perioadă.
Și, totuși, ce am putea face? Am putea să ne stabilim obiective ceva mai simple și mai realizabile! De exemplu, „energie ieftină și curată pentru consumatorul autohton!”. Cam ceea ce și-au propus câteva state europene cu nu mulți ani în urmă și, în bună măsură, au și realizat, fără a păzi zilnic „securitatea energetică” și a deplânge permanent lipsa „strategiei energetice”. Apoi, am putea încerca să identificăm modelul economiei românești, care să genereze prioritățile economice și, subsecvent, nevoile energetice. De asemenea, am mai putea să valorificăm cea mai ieftină sursă de energie – eficiența energetică. Și, în general, am putea face multe lucruri la îndemâna unor oameni care vor rezultate pentru consumator și industrie și nu documente pentru vitrină.


Energia este un mijloc, este hrana celulelor societății, necesară pentru ca acestea să-și îndeplinească rolul. Trebuie să fie ieftină și curată! Ieftină, pentru a fi competitivi la nivelul celorlalte ramuri economice, și curată, pentru a lăsa urmașilor noștri un mediu în care să poată trăi sănătoși.

 

Forumul România Eficientă: Ne petrecem 90% din timp în clădiri, cu impact asupra sănătății. Nu mai avem luxul să amânăm măsurile legate de eficiență energetică în România

Economistul
-
0
Forumul România Eficientă: Ne petrecem 90% din timp în clădiri, cu impact asupra sănătății. Nu mai avem luxul să amânăm măsurile legate de eficiență energetică în România

 Eficiența energetică a devenit o prioritate la nivel global, dar și în politicile Comisiei Europene, pe care România are obligația să le implementeze. Măsurile concrete de eficiență energetică nu mai pot fi amânate la nivel național, mai ales în clădiri, unde ne petrecem 90% din timp. Creșterea performanței energetice a acestora va conduce nu doar la reducerea facturilor, ci și la îmbunătățirea sănătății și productivității muncii, datorită unei calități mai bune a aerului interior, au susținut experții prezenți la Forumul România Eficientă, organizat de Energy Policy Group.

Unii dintre cei mai cunoscuți specialiști la nivel național și european au dezbătut în cadrul Forumului România Eficientă, organizat ieri în București, beneficiile, dar și dificultățile în implementarea măsurilor de creștere a eficienței energetice, precum gradul redus de informare al populației, dar și problemele clarității legislative și capacității instituționale a autorităților.

„Este momentul să punem vorbele în acord cu faptele la noi în țară, pentru că nu cred că mai avem luxul să menținem la un nivel declarativ proiectele și intențiile noastre legate de eficiență energetică. Este timpul să punem la punct instrumente și programe concrete prin care să finanțăm eficiența energetică în România”, a declarat Radu Dudău, director al Energy Policy Group, think-tank specializat în domeniul energiei și coordonator al proiectului România Eficientă.

Curs pentru formarea de manageri energetici

În cele cinci luni de la demararea proiectului România Eficientă, au fost organizate cursuri de formare pe tema managementului energetic pentru funcționari ai administrației publice locale, cu lectori reputați, pentru clarificarea oportunităților și a instrumentelor disponibile. De asemenea, au avut loc acțiuni de informare și educare publică, dar și realizarea unui amplu sondaj cantitativ al opiniei publice pe tema eficienței energetice. În parteneriat cu UPB și ANRE, va fi organizat un curs pentru formarea de manageri energetici, al căror rol este esențial pentru proiectarea și implementarea măsurilor de eficientizare la nivel local.

Beneficiile eficienței energetice se reflectă nu doar în scăderea facturilor, ci și în creșterea confortului și într-un impact mai mic asupra mediului și al consumului de resurse energetice.

 „Cred că eficiența energetică este foarte importantă, pentru că energia reprezintă fundamentul vieții noastre. Nu putem trăi fără căldură, electricitate, mobilitate. Energia consumată are însă și un impact asupra mediului, deci trebuie să o utilizăm eficient. După cum vedem, generațiile tinere au așteptări foarte exigente de la noi”, a declarat, la rândul său, Christina Verchere, CEO OMV Petrom, sponsorul proiectului România Eficientă.

În Europa, peste 65 de milioane elevi și aproape 4,5 milioane profesori petrec între 170 și 190 de zile anual la școală și aproximativ 70% din acest timp este petrecut în interiorul clasei.

„Asigurarea unui climat interior bun în școli este esențial pentru a proteja procesul educațional al copiilor și sănătatea lor. Calitatea aerului ar putea stimula performanța elevului cu până la 15%, cu un efect pozitiv asupra vitezei de lucru, nivelului de atenție și concentrare”, a susținut Mihai Moia, Director Executiv al Asociației pentru Promovarea Eficienței Energetice în Clădiri (ROENEF), unul dintre partenerii implicați în proiectul România Eficientă.

La nivel european, unul din trei copii trăiește în clădiri nesănătoase, ceea ce îi expune la risc ridicat de a se confrunta cu probleme de sănătate nedorite, precum astmul, a mai spus reprezentantul ROENEF, citând datele unui studiu efectuat în domeniu – Healthy Homes Barometer 2019.

Productivitatea muncii crește cu 12% într-o clădire de birouri renovată

De asemenea, 90 milioane de studenți își petrec zilele în clădiri de învățământ, iar 80 de milioane de muncitori petrec câte 8 ore în fiecare zi la birou, a arătat Mariangiola Fabbri, director de Cercetare în cadrul Institutului European pentru Performanța Clădirilor (BPIE), unul dintre cele mai importante think-tank-uri la nivel european în domeniu.

„Studiile arată că o calitate slabă a aerului interior poate afecta semnificativ sănătatea ocupanților, prezența, concentrarea, ori performanța de muncă sau învățare. Ele mai indică o creștere de 12% a productivității într-o clădire de birouri renovată”, a declarat reprezentanta BPIE, în cadrul Forumului România Eficientă.

Astfel, politicile de sănătate și de energie ar trebui coordonate, iar în sistemele de colectare a datelor privind eficiența energetică ar trebui incluși indicatori privind sănătatea clădirilor.

Despre România Eficientă

România Eficientă este un proiect privat, de interes public național, derulat de Energy Policy Group (EPG) în parteneriat cu OMV Petrom, companie care contribuie financiar cu o sponsorizare a programului în valoare de 4 milioane de euro până în 2022. Proiectul a demarat în vara anului 2019 și constă în derularea unui program național multianual de eficiență energetică, cel puțin până în 2022. România Eficientă își propune să susțină atingerea țintelor de eficiență energetică ale României asumate la nivel european în privința reducerii emisiilor de carbon și a creșterii eficienței energetice, atât prin campanii de informare și educare, cât și prin realizarea de proiecte concrete de renovare profundă a unor clădiri publice, în diferite regiuni ale țării.

Partenerii principali ai EPG în proiectul România Eficientă  sunt Universitatea Politehnica București (UPB), ANRE și Organismul Național pentru Standardizare (ASRO). Mai multe detalii găsiți pe site-ul romania-eficienta.ro.

Inițiativa Belt and Road promovează realizarea visului de sute de ani care unește Asia și Europa

Jiang Yu
-
0
Inițiativa Belt and Road promovează realizarea visului de sute de ani care unește Asia și Europa

De mii de ani, continentul eurasiatic a jucat un rol important în dezvoltarea societății umane. În ultimele sute de ani, de la construcția căii ferate din Siberia din secolul al XIX-lea până la construcția podului continental eurasiatic din anii 1990, popoarele din Asia și Europa au început să promoveze Asia-Europa Unicom, dar cu puțin succes. Odată cu trecerea timpului, s-a maturizat sprijinul pentru realizarea visului Asia-Europa Unicom: globalizarea economică a îmbunătățit legăturile dintre țările asiatice și europene, autostrăzile și modernizarea căilor ferate au îmbunătățit accesibilitatea, iar necesitățile de cooperare dintre UE și China au crescut, la fel cum a crescut și atracția dintre Asia și Europa. Asia-Europa Unicom are nevoie de un mecanism echitabil și durabil de coordonare care să răspundă nevoilor tuturor părților și să mobilizeze toate părțile pentru a transforma oportunitățile timpurilor în rezultate reale.


Istoria este cel mai bun profesor. Drumul vechi al mătăsii, primul care a conectat Asia și Europa, poate parcurge mii de kilometri și durează de mii de ani datorită faptului că țările de-a lungul drumului au obținut o cooperare pașnică, deschisă și inclusivă, de învățare reciprocă și beneficii reciproce, ceea ce poate fi considerat cea mai bună referință.
Inițiativa Belt and Road este cea mai bună cale de a revigora spiritul vechiului drum al mătăsii. Principiul de participare egală la negociere și execuție precum și beneficii comune este regula de aur pentru a promova Belt and Road. Indiferent că planifică un plan de cooperare sau de implementare a unui proiect specific, acesta este discutat de către
participanți. Nu există un participant mai important, ci toate părțile participă la nivel de egalitate, nu există o operațiune secretă, ci se insistă asupra deschiderii și transparenței, niciun câștigător nu obține toate avantajele, ci căutând beneficii reciproce și câștigul este unul comun. Cooperarea include comunicarea politică, conectivitatea facilităților, îmbunătățirea comerțului, finanțarea capitalului și unirea inimilor oamenilor. Scopul final este de a consolida interconectarea diferitelor părți, de a aprofunda cooperarea pragmatică și de a spori bunăstarea oamenilor din toate țările.


Acestea sunt acțiunile de care au nevoie Asia-Europa Unicom și întreaga dezvoltare globală. În contextul numeroaselor provocări și incertitudini din economia mondială actuală, Belt and Road pledează pentru construirea unei economii mondiale deschise, inclusive, durabile și concentrate pe oameni pentru a promova prosperitatea comună. Președintele Elveției, Ueli Maurer, a declarat: „Inițiativa Belt and Road este orientată spre viitor și contribuie la promovarea globalizării economice”. Președintele Maurer a vorbit despre aspirațiile comune ale multor țări și a explicat de ce Belt and Road este salutată și susținută de tot mai multe țări. În prezent, peste 150 de țări și organizații internaționale au semnat un acord de cooperare cu China în cadrul inițiativei Belt and Road.


Rezultatele fructuoase sunt cele mai puternice adnotări ale inițiativei Belt and Road. Rata de creștere a importurilor și exporturilor Chinei de-a lungul Belt and Road este cu mult mai mare decât rata generală de creștere a comerțului exterior al Chinei, rata de creștere a importurilor o depășește pe cea a exporturilor, iar dezechilibrul comercial continuă să se îmbunătățească. Construirea a aproximativ 80 de zone de cooperare economică și comercială în țările de-a lungul rutei înseamnă o investiție cumulată de peste 27 miliarde de dolari. Numărul de trenuri China-Europa a atins 13.000, ajungând în 15 țări, inclusiv Regatul Unit, Polonia și Cehia. În Duisburg, Germania, au fost create mai mult de 6.000 de locuri de muncă numai în sectorul logistic legat de trenurile China-Europa. Cercetările recente efectuate de instituții internaționale, cum ar fi Banca Mondială, demonstrează că cooperarea Belt and Road va reduce costurile comerțului mondial cu 1,1% până la 2,2%, ceea ce va spori rata de creștere economică globală cu cel puțin 0,1% în 2019.


Proiectele majore s-a schimbat de la design la program bine conturat. Prin participare la cooperările Belt and Road, Maldivele au creat primul pod transversal, iar Jamaica, Muntenegru, Uganda și alte țări au construit prima autostradă. A început construcția căii ferate de mare viteză din Indonezia și a căii ferate care va uni Ungaria cu Serbia, iar perspectiva interconexiunii se îmbunătățește în mod constant.
Cooperarea financiară în cadrul Belt and Road s-a dezvoltat rapid și a dus la finanțarea proiectelor mari. Acum trei ani, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare a semnat primul proiect de finanțare comună cu Banca Asiatică de Investiții în Infrastructură, iar Fondul European de Investiții și Fondul Rutier de Mătase au înființat un fond mutual de investiții și au făcut investiții reale. Participarea instituțiilor financiare internaționale a îmbogățit fondurile, ceea ce reprezintă o manifestare vie a cooperării proiectelor mari în conformitate cu normele și standardele internaționale.


Situată în zona centrală a continentului eurasiatic, România are ieșire la Marea Neagră și este străbătută de fluviul Dunărea, are condiții bune pentru transportul multimodal, cum ar fi transportul maritim, de apă, feroviar și rutier, și poate juca un rol esențial în Asia-Europa Unicom. Inițiativa Belt and Road folosește infrastructura ca piatră de temelie a conectivității. România își poate înlătura neajunsurile în porturi, drumuri și căi ferate prin cooperarea în cadrul Belt and Road, punând bazele unei creșteri economice durabile. „Pentru a fi bogat, mai întâi construiește drumul”, acesta este unul dintre trucurile Chinei de a-și menține creșterea economică rapidă de zeci de ani.


Este de remarcat faptul că de la începutul acestui an China și România au făcut progrese remarcabile în cooperarea proiectelor mari. China General Nuclear Power Corporation, CGN, a semnat un acord cu Nuclearelectrica din România pentru a înființa o societate mixtă. Construcția unităților 3 și 4 de la Cernavodă se mișcă într-o direcție pozitivă. Grupul China Communications Construction Group, în colaborare cu companii locale din Turcia, Franța și România, negociază cu guvernul român proiectul de autostradă Ploiești-Brașov, deschizând un nou model de cooperare 1 + N pentru a contribui la obținerea de beneficii reciproce și rezultate rentabile. În cazul în care proiectul este finalizat, locuitorii Bucureștiului vor putea avea mai mult timp pentru schi în timpul iernii decât pentru drum. Belt and Road sprijină rețeaua transeuropeană de transport, iar China și România pot găsi multe oportunități de cooperare în viitor.
La cel de-al doilea forum al summit-ului de cooperare internațională Belt and Road, președintele chinez, Xi Jinping, a descris detaliat principiile, conceptele și obiectivele Belt and Road. Aceasta este cea mai recentă evoluție a inițiativei Chinei Belt and Road, bazată pe schimbările și cerințele țărilor de-a lungul timpurilor.


Inițiativa Belt and Road avansează cu timpul, iar cooperarea bilaterală dintre China și România are o istorie îndelungată și arată din ce în ce mai dinamică. Anul acesta marchează aniversarea a 70 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice dintre China și România și aniversarea celor 15 ani de la stabilirea unui parteneriat amical de cooperare. În fața noilor oportunități istorice, există motive să credem că cooperarea dintre cele două țări în cadrul Belt and Road va găsi mai multe puncte de interes. Adâncirea relațiilor chino-române va contribui mai mult la interconectarea Asia-Europa.

  • Președintele chinez, Xi Jinping, și alți lideri modiali prezenți la cea de-a 22-a întâlnire informală a liderilor APEC ce a avut loc în 2014 la Beijing
  • China, Rusia, Georgia, Elveția și alte țări au fost implicate în semnarea unui ghid cu privirea la finanțarea Belt and Road pe 14 mai 2017
  • Președintele chinez, Xi Jinping, ținând discursul de deschidere al celui de-al 11-lea summit G20, desfășurat în orașul Hangzhou, provincia Zhejiang, la 4 septembrie 2016
  • Negocierea acordului de liber schimb China-Georgia în cadrul primului forum al Summit-ului privind Cooperarea Internațională Belt and Road din mai 2017
  • La 26 septembrie 2015, Summit-ul ONU pentru Dezvoltare a avut loc la sediul ONU din New York. Președintele chinez, Xi Jinping, a explicat pe deplin în cadrul întâlnirii ideea de dezvoltare cu nucleul corectitudinii, deschiderii, exhaustivității și inovației.
  • Masa rotundă a Summit-ului Cooperarea internațională Belt and Road cu privire la sinergizarea politicilor și strategiilor de dezvoltare Belt and Road spre îmbunătățirea conectivității și promovarea schimbului people-to-people; 15 mai, 2017, Centrul Internațional de Convenții Yanxi din Beijing
  • Construirea proiectului Yamal GNL, cel mai mare proiect de cooperare chino-rusească de petrol și gaze de peste mări. În 2014, când devalorizarea rublei rusești a pus proiectul într-o situație dificilă, Băncile de Dezvoltare și de Export-Import ale Chinei au oferit un sprijin financiar echivalent cu 12 miliarde de dolari, fiind un exemplu tipic al finanțării Belt and Road
  • Stațiile solare termoenergetice Tower din NOOR III, proiect construit de China Electric Power Construction Group. Cu o suprafață de 750 de hectare și o capacitate de 150 MW, NOOR este până în prezent proiectul de energie termică solară cu cea mai mare capacitate din lume și un proiect reprezentativ de co-construire a inițiativei Belt and Road dintre China și Maroc
  • 1 ianuarie 2018, mecanicul de tren este pregătit să intre în cabină pentru a pleca pe noua cale ferată Addis Abeba-Djibouti, ce leagă capitalele Etiopiei și Africii de Est. După deschiderea sa spre trafic, timpul de transport de la Addis Abeba la Djibouti a fost scurtat de la 3 zile la 10 ore.
  • Președintele chinez, Xi Jinping, împreună cu liderii străini care au participat la primul CIIE (China International Import Expo), ce a avut loc între 5 și 10 noiembrie 2018 la Shanghai. A fost prima expoziție națională din China despre import având 3.600 de întreprinderi din peste 130 de țări care au semnat un contract pentru a participa la Expo.
  • În cadrul mecanismului de cooperare Gold Brick, Fuyao Glass Group a investit, în 2011, 200 de milioane de dolari pentru construirea unei noi fabrici în Rusia, cu 90% angajați ruși. Imaginea prezintă un atelier din cadrul Fuyao Glass Group.
 

***

În cei cinci ani de la propunerea inițiativei Belt and Road, China a semnat acorduri de liber schimb cu 13 țări dezvoltate în comun.
Proiectele de investiții ale Chinei privind co-construirea Belt and Road includ construirea căilor ferate Mombasa-Nairobi, Addis Abeba-Djibouti, China-Thailanda și Ungaria-Serbia.
Cu o creștere anuală de 7,2% și o investiție totală de 70 de miliarde de dolari, aceste proiecte au promovat în mod eficient cooperarea economică cu beneficii reciproce între China și alte țări implicate.

 

 

Bursele JTI pentru Jurnaliști Lansarea ediției 2019-2020

Economistul
-
0
Bursele JTI pentru Jurnaliști Lansarea ediției 2019-2020
De Ziua Mondială a Presei, Bursele JTI pentru Jurnaliști anunță ediția 2019 – 2020, realizată cu sprijinul foștilor bursieri, al Asociației „Clubul Presei Economice”, al Fundației Art Production și al agenției Ad Media Consult. Programul, aflat la 20 de ani de la prima ediție, este destinat ziariștilor care doresc să-și consolideze experiența profesională și încurajează pregătirea în domeniul politicilor europene. Totodată, contribuie la înțelegerea modului în care temele europene sunt abordate de către mass-media internațională. Bursele JTI pentru Jurnaliști se desfășoară în trei etape:
  • Un training specializat, susținut în România de către experți în teme europene și economice;
  • O călătorie de studii de o săptămână la Bruxelles, pe durata căreia ziariștii se vor întâlni formal și informal cu oficiali ai Uniunii Europene;
  • Stagii de pregătire profesională, timp de patru săptămâni, la Bruxelles;
La încheierea primei etape vor fi selectați jurnaliștii care vor continua programul. La ediția 2019 – 2020 sunt invitați ziariști din presa scrisă, radio, TV și on-line, specializați în domeniile economic, politic și social, care trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiții:
  • Experiența profesională de minimum doi ani
  • Vârsta de până în 40 de ani
  • Abilități de comunicare în limba engleză.
Dosarul de înscriere va cuprinde:
  • Curriculum Vitae
  • Formular de înscriere disponibil pe site-ul bursejti.ro și www.admediaconsult.ro
  • Portofoliu: trei materiale de presă relevante pentru domeniile enunțate
  • Două scrisori de recomandare, de preferință una de la coordonatorul direct sau managerul instituției unde lucrează.
Preselecția candidaților se va face pe baza dosarului de înscriere, iar selecția pe baza unui interviu. Data limită de depunere a dosarelor de înscriere este 1 septembrie 2019 (inclusiv), cu mențiunea Bursele JTI pentru Jurnaliști. Bursele JTI pentru Jurnaliști au fost lansate în anul 2000, ca o continuare a programului de stagii inițiat în anii ‘90 de National Forum Foundation/Freedom House, cu sprijinul Guvernului SUA. Obiectivul programului a fost dezvoltarea cunoștințelor și abilităților jurnaliștilor, prin expunere la realitățile democrațiilor dezvoltate, practică profesională specializată, mai întâi în Statele Unite, iar ulterior la Bruxelles. Participanții ediției actuale se vor alătura astfel celor peste 250 de colegi de breaslă care au beneficiat de-a lungul ultimilor 20 ani de Bursele JTI pentru Jurnaliști. Programul este anunțat în fiecare an pe data de 3 mai, Ziua Mondială a Presei. Ziua mondială a libertății presei a fost instituită pentru a atrage atenţia întregii lumi asupra importanței și obligaţiei respectării libertății de exprimare, aşa cum stabilește Declarația Universală a Drepturilor Omului care, la articolul 19 arată că: „Orice om are dreptul la libertatea opiniilor și exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat”. Dosarele de înscriere se pot depune fie online, prin intermediul site-ului www.bursejti.ro, la adresa [email protected], precum și print la adresa: Ad Media Consult, str. Erou Iancu Nicolae, nr.103, vila i-2 Voluntari, jud. Ilfov, cod postal 077190. Persoana de contact: Irina Apostol, tel: 0744584620,e-mail: [email protected]    

România are nevoie de o coaliție pentru dezvoltare durabilă

László Borbély
-
0
România are nevoie de o coaliție pentru dezvoltare durabilă

Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, adoptată de statele membre ale ONU în 2015, reprezintă un răspuns la problemele sociale, economice și de mediu ale lumii. Într-o abordare holistică, documentul cuantifică 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD/SDG) care țin de toate domeniile vieții noastre, și sociale, și economice, și de mediu și 169 de ținte de care nu putem să nu ținem cont în ceea ce ne propunem să facem în perioada următoare.

Cele 17 obiective ale Agendei 2030 sunt: 1) Fără sărăcie; 2) Foamete „zero”; 3) Sănătate și bunăstare; 4) Educație de calitate; 5) Egalitate de gen; 6) Apă curată și sanitație; 7) Energie curată și la prețuri accesibile; 8) Muncă decentă și creștere economică; 9) Industrie, inovație și infrastructură; 10) Inegalități reduse; 11) Orașe și comunități durabile; 12) Consum și producție responsabile; 13) Acțiune climatică; 14) Viață activă; 15) Viață terestră; 16) Pace, justiție și instituții eficiente; 17) Parteneriate pentru realizarea obiectivelor. Care dintre aceste obiective e mai important? Toate sunt importante, se intersectează. Uniunea Europeană a dorit de la început să fie lider în implementarea Agendei 2030 și s-a dovedit cel mai activă în ceea ce privește dezvoltarea durabilă. Totuși, încă nu suntem în faza în care UE să fi definit ce vrea prin strategiile sectoriale pentru 2030. Președinția la Consiliul UE în semestrul I din 2019 aduce României oportunitatea de a juca un rol esențial în acțiunea pentru viitorul Uniunii Europene: avem o ocazie unică, să fim un catalizator al deciziilor UE în ceea ce privește Agenda 2030. Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă al Guvernului României s-a pregătit în acest sens.

Președinția Consiliului UE aduce României oportunitatea rolului de catalizator al deciziilor europene în implementarea Agendei 2030.

Pentru implementarea obiectivelor Agendei 2030 în România este important să avem o voință politică. Sub acest aspect, ambele camere ale Parlamentului României și-au declarat susținerea pentru implementarea celor 17 obiective și în aprilie 2016 au adoptat o declarație politică foarte puternică pentru instituționalizarea a ceea ce ne dorim legat de obiectivele Agendei 2030. Pentru consolidarea cadrului instituțional, pe baza declarației, în mai 2017 a fost înființat prin HG nr. 313/2017 Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă, în cadrul Secretariatului General al Guvernului, cu sarcina de a coordona și monitoriza implementarea celor 17 obiective. În momentul de față, relația interinstituțională se face prin abordare multinivel, multitematic, multisectorial.  
Continue

Coerența este prima lecție pentru dezvoltarea unui model economic

Mugur Isărescu
-
0
Coerența este prima lecție pentru dezvoltarea unui model economic

Banca Națională este o instituție care vede destul de bine problemele cu care se confruntă societatea românească; sunt probleme multe, complicate. Noi suntem foarte interesați de a găzdui, de a organiza dacă ne stă în putință, dezbateri de calitate pe astfel de probleme economice, financiare, evenimente culturale. TDS_0235

Bineînțeles, nu vrem să le mărim frecvența până la a plictisi societatea, nu vrem nici să abuzăm de răbdarea audienței. Totodată, din punctul de vedere al Academiei Române, cred că țara are nevoie de dezbateri pe baze academice în sensul solid al cuvântului. Academic înseamnă un format de dezbateri reglementat, încadrat în niște rigori, pentru ca dezbaterile să aibă un scop și să ajungă la niște concluzii. Așa se prefigurează tema inițiată de ASPES, cu subiecte extrem de interesante, preocupante. Acesta este motivul pentru care Secția de Științe Economice, Sociologie și Juridice a Academiei Române intră în parteneriat cu ASPES, cu ceilalți organizatori pentru o dezbatere de idei, de teze, de opinii pe baze academice, care să ajungă la rezultate concrete.
Continue

Ce facem cu economia României?

Constantin Boștină
-
0
Ce facem cu economia României?

În numărul din decembrie 2018 al revistei ECONOMISTUL, dedicat Centenarului înfăptuirii României Mari, Daniel Apostol se întreba: „Creștem sau descreștem la împlinirea Centenarului? Cum ne pregătim pentru următorii 100 de ani? Și deloc de ignorat: încotro merge astăzi România?”.

Eu mi-aș permite să dau un răspuns la întrebarea lui Daniel Apostol: „Deocamdată România crește, dar nu se dezvoltă”. Încă din primul număr al apariției publicației ECONOMISTUL ca revistă, subsemnatul am deschis editorialul cu întrebarea: „Ce facem cu economia României?”. De atunci și până astăzi, cu o consecvență evidentă, în paginile sale ECONOMISTUL a abordat număr de număr probleme majore ale economiei, prin opinii ale specialiștilor, analize instituționale, dar, mai ales, prin prezentarea de propuneri și soluții pentru reconfigurarea unei economii a României în care să primeze interesul național, dar evident printr-o integrare accelerată în UE, o uniune care ea însăși este într-un proces de restructurare.
Continue

Studiu EY România: Comportamentul consumatorului român în perioada sărbătorilor de Paște 2024

Economistul
-
0
Studiu EY România: Comportamentul consumatorului român în perioada sărbătorilor de Paște 2024

Perioada festivă care se apropie aduce, ca în fiecare an, provocări legate de stabilirea și planificarea bugetelor pentru cumpărături, cadouri sau vacanțe. Cum arată deciziile de consum și cumpărare, care sunt cele mai importante criterii de achiziție pentru consumatorii români în contextul economic actual, dar și ce perspective iau în considerare pentru perioada următoare, au fost principalele aspecte urmărite de EY România prin studiul derulat în avansul Sărbătorilor de Paște 2024. 

Din punct de vedere al cheltuielilor, care vin la pachet și cu o perioadă de vacanță, Studiul EY a analizat răspunsurile privind sumele alocate pentru cadouri, pentru masa de Paște, dar și pentru eventuale vacanțe. La întrebarea privind așteptarea unor posibile reduceri, doar puțin peste jumătate au răspuns pozitiv (51%), restul nefiind interesați de asemenea campanii pentru a cumpăra cadouri. Nicio surpriză din punct de vedere al sursei de achiziții preferate, în sensul că majoritatea optează pentru cumpărături într-o combinație de magazine online și fizic (41%). În comparația între cele două canale în campanii de reduceri, aproape o treime din total au bifat varianta „în principal online” (29%), depășindu-i categoric pe cei care au indicat variantele singulare: doar magazine online – 3% sau doar magazine fizice – 2%. 

Respondenții Studiului au indicat, în proporție de 77%, și faptul că nu au economisit pentru a realiza achizițiile de Paște. Acest răspuns poate fi corelat cu tipul de venituri realizate de respondenți, care s-au situat, în marea lor majoritate, în segmentul de venituri peste medie, mari și foarte mari. 

Cheltuielile pentru masa de Paște vor fi superioare celor pentru cadouri, având în vedere că aproape jumătate dintre respondenți au spus că vor cheltui de la 400 până la 1.000 de lei (49%), iar procentul imediat următor, cu 25%, este cel al persoanelor care vor cheltui între 1.000 și 1.500 lei și peste acest prag. 

„Concluzia din răspunsurile primite este că românii nu vor face rabat nici în acest an, în pregătirea mesei de Paște, prilej de reunire a familiilor, prin urmare bugetele alocate sunt semnificative pentru circa trei sferturi dintre cei intervievați”, a spus Georgiana Iancu, Partener, coordonator al practicii de Impozite indirecte și liderul sectorului de Retail şi Produse de Consum, EY România.

Cum apreciați valoarea cumpărăturilor de Paște de anul acesta, față de anul anterior, în contextul inflației actuale, a fost următoarea întrebare, la care o treime dintre respondenți au apreciat că aceasta va fi mai mare cu 30%. Evaluarea consumatorilor s-a bazat pe tendința observată deja în acest an, de creștere a prețurilor, chiar dacă inflația comunicată oficial se situează cu mult sub acest procent. La polul opus celor menționați sunt cei care au spus că vor cheltui sume mai mici de 400 lei (27%).

„Este evident că inflația a erodat puterea de cumpărare, mai ales în rândurile celor care au avut venituri constante, astfel că aproape o treime dintre respondenți au indicat că vor cheltui la fel sau mai puțin ca anul trecut. Cât îi privește pe cei 25% din respondenți care au spus că vor cheltui mai mult, este de așteptat ca aceștia sa se regăsească în categoria celor cu venituri peste medie și mari, care, de regulă, nu resimte la fel de acut majorările de prețuri ale produselor de bază”, a completat Georgiana Iancu.

La întrebarea privind achiziția biletelor de avion sau a unor pachete de vacanță de 1 mai sau de Paște, majoritatea covârșitoare a celor intervievați au răspuns negativ (87%). Pare că nu este ceva ieșit din comun, având în vedere că sărbătoarea Paștelui este una în care familiile se reunesc acasă, dar dacă avem în vedere faptul că aproape cinci milioane de români lucrează în afara țării, ar fi fost de așteptat o mai mare efervescență pe zboruri și vacanțe planificate, cel puțin din partea acestui segment.

Partea a doua a sondajului EY s-a referit la aspecte calitative și a vizat criterii de achiziții, atât în contextul economic general, cât și în legătură cu situația personală – materială și financiară. Astfel, la întrebarea cu răspunsuri multiple privind importanța unor criterii specifice de achiziție, respondenții au fost rugați să le clasifice pe o scară de la 1 la 5 (1 = complet neimportant, 5 = foarte important). Majoritatea (93%) au indicat calitatea ca fiind cea mai importantă, urmați de cei pentru care prețul contează (80%), proveniența produselor (63%) și proximitatea (53%). Au urmat criterii precum varianta livrării la domiciliu, sustenabilitatea și rezonanța cu brandul.

În ceea ce privește impactul financiar al contextului actual (criză geopolitică, economică, creșterea inflației) asupra situației personale, cei mai mulți respondenți nu au indicat o scădere a veniturilor, pierderi financiare, sau adăugarea altor locuri de muncă prin care să suplimenteze veniturile. De asemenea, 62% dintre respondenți au spus că acum încearcă să economisească mai mult decât în trecut, iar mai mult de jumătate (60%) spun că au reușit să-și atingă obiectivele financiare.

„Vedem din răspunsurile primite o tendință evidentă de economisire, ceea ce poate părea paradoxal în vremuri economice destul de dificile. Faptul că două treimi dintre cei intervievați au declarat că încearcă să economisească și tot atâția spun că au reușit să își atingă obiectivele financiare, vine ca o veste bună pe fondul contextului economic actual”, a adăugat Georgiana Iancu.

CCIR a semnat un Memorandum de Înțelegere cu Federația Camerelor de Comerț a EAU

Economistul
-
0
CCIR a semnat un Memorandum de Înțelegere cu Federația Camerelor de Comerț a EAU

Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR) a semnat azi, 26 aprilie a.c., un Memorandum de Înțelegere cu Federația Camerelor de Comerț a Emiratelor Arabe Unite (EAU), evenimentul având loc în marja celei de-a treia sesiuni a Comitetului mixt al Guvernului României și al Guvernului emiratez.

Documentul prevede consolidarea relațiilor de afaceri și dezvoltarea componentei economice dintre cele două state și stabilește liniile directoare pe care mediile de afaceri din România și Emiratele Arabe Unite le pot urma pentru facilitarea schimburilor comerciale bilaterale.

„Memorandumul de Înțelegere, semnat astăzi cu Federația Camerelor de Comerț a EAU, reprezintă continuarea colaborării dintre cele două organizații începută la Abu Dhabi, în luna februarie a acestui an. În același timp, beneficiem și de un context politic favorabil, pe agenda Guvernului României existând o serie de proiecte economice foarte importante, derulate în parteneriat cu EAU. Pentru CCIR, este foarte important însă să reușească să implice cât mai mult mediul de afaceri din România în aceste proiecte. Cifrele de la sfârșitul anului trecut indică o valoare a schimburilor comerciale cu EAU de numai 487 de milioane de euro, în mod evident, mult sub potențialul economic ale celor două state. Există, așadar, necesitatea extinderii operațiunilor antreprenorilor români în spațiul emiratez, concomitent cu atragerea unor investiții majore în țara noastră, Memorandumul de Înțelegere dintre cele două organizații fiind un prim pas în această direcție”, a declarat secretarul general adjunct al CCIR, dl Bogdan Vișan.

„Emiratele Arabe Unite consideră România un partener comercial foarte important, o serie de proiecte investiționale pe care le-am făcut în țara dumneavoastră dovedindu-se extrem de profitabile pentru ambele părți. În ceea ce privește relația cu CCIR, aceasta depășește granițele celor două state, împreună reușind, de-a lungul timpului, să promovăm, la nivel mondial, un set de inițiative în scopul întăririi relațiilor comunităților de business care să ofere, în final, un grad mai ridicat de stabilitate politică. Am convingerea că Memorandumul de Înțelegere pe care l-am semnat azi va deschide noi oportunități de afaceri pentru mediile de business din România și EAU”, a declarat secretarul general al  Federației Camerelor de Comerț a Emiratelor Arabe Unite, dl Humaid M. Ben Salem.

ENERTOWN: Orașele mici din România au nevoie de un sprijin mai mare în tranziția energetică

Economistul
-
0
ENERTOWN: Orașele mici din România au nevoie de un sprijin mai mare în tranziția energetică

Localitățile urbane mici sunt adesea lăsate în afara discuțiilor publice privind tranziția energetică. Ele au nevoie de sprijin mai mare pentru a naviga cu succes prin transformările tranziției, precum și de un dialog mai bun cu autoritățile centrale. De asemenea, cetățenii din aceste comunități mici au nevoie de informații accesibile, astfel încât să poată lua cele mai bune decizii în ceea ce privește energia din surse regenerabile, comportamentele pentru eficiența energetică, precum și sursele de finanțare aferente. Acestea sunt câteva concluzii ale proiectului „Educație energetică pentru localități urbane durabile – ENERTOWN”, finanțat de Innovation Norway și derulat de Asociația Centrul pentru Studiul Democrației (inițiatorul Observatorului Român al Sărăciei Energetice) în parteneriat cu Universitatea din Stavanger (Norvegia) și cu Asociația Circular – ECERA, alături de Servelect, în perioada 1 aprilie 2023 – 30 aprilie 2024. 

ENERTOWN a prilejuit, timp de un an, o serie de interacțiuni între experții care fac parte din echipa de proiect și membrii comunității locale din patru orașe mici – Turda, Câmpia Turzii, Gherla, Huedin, ca etapă pilot. Totodată, a inclus un schimb de bune practici între reprezentanții acestor comunități și partenerii cu expertiză în administrația locală din Norvegia, în special cu ocazia vizitei în Norvegia din perioada 23-27 octombrie 2023. 

Interacțiunile pe care experții ORSE le au cu membrii comunităților locale vizează mai multe faze de acțiune: conștientizare, diagnoză, construirea de competențe, asistență în elaborarea de politici locale și în implementarea acestora. Prin proiectul ENERTOWN, experții au urmărit în special prima dimensiune, aceea de a crește nivelul de conștientizare și cunoaștere cu privire la tranziția energetică, în contextul în care orașele de dimensiuni mai reduse au de-a face cu provocări diferite de cele ale orașelor mari.

În seria de dialoguri din cadrul proiectului, au avut loc întâlniri cu cetățenii, la care au luat parte reprezentanți ai sistemului educațional (inclusiv elevi), antreprenori locali, reprezentanți ai asociațiilor de proprietari. În cadrul acestor întâlniri, au fost culese percepțiile proprii ale comunităților locale cu privire la tranziția energetică și implicațiile pe care aceasta le are la nivelul comunităților locale, precum și impactul asupra calității vieții. 

„Întâlnirile cu cetățenii au fost cele mai dense în conținut. Ne-au ajutat și pe noi să ne îmbogățim nivelul de înțelegere cu privire la modul în care astfel de dinamici macro, adeseori reglementate la nivel european sau național, sunt percepute la nivel local. Chiar dacă există multă variație de la un context local la altul, există o nemulțumire colectivă cu privire la felul adeseori netransparent și lipsit de coordonare prin care actorii de la nivel central (entități guvernamentale sau companii private) comunică cu administrațiile locale. ENERTOWN a adus în prim-plan vocea oamenilor din orașele mici, care se simt adesea marginalizați și lipsiți de putere”, a declarat George Jiglău, președintele Asociației Centrul pentru Studiul Democrației.

De asemenea, au fost surprinse câteva situații extrem de relevante, cum ar fi tranziția către gaz natural de la Huedin, în contextul în care la nivel european și chiar național se merge spre renunțarea la gaz. Trecerea de la lemn la gaze naturale are un impact în general pozitiv asupra calității vieții la nivel local. 

„În contextul tranziției orașului către gaz natural, pentru localnici lemnul rămâne un combustibil alternativ de dorit mai ales când prețurile cresc. Localnicii nu și-au desființat soba de lemne, chiar dacă au trecut pe gaze naturale. Această flexibilitate este bine-venită mai ales în contexte cum a fost cel al creșterii prețurilor la energie de anul trecut. Mai ales în zonele acestea de munte, iarna e mai lungă, acest aspect este foarte important”, mai spune George Jiglău, președintele Asociației Centrul pentru Studiul Democrației.

Așadar, proiectul ENERTOWN aduce mai multă lumină asupra problemelor și oportunităților din orașele mici ale României în contextul tranziției energetice. Lecțiile învățate:

  • Comunicare, coordonare, cooperare – Nevoia unei comunicări mai transparente și coordonate între nivelurile central și local și încurajarea cooperării între orașe pentru realizarea de proiecte comune pentru accesarea fondurilor.
  • Resurse și fonduri – Importanța unei distribuiri echitabile a fondurilor europene și a cooperării între primăriile orașelor mici pentru accesarea acestor bani.
  • Rolul școlilor în dezvoltarea comunității – Implicarea activă a școlilor în educația privind sustenabilitatea și tranziția energetică în rândul comunității locale.

Ghidul ENERTOWN

Totodată, pe baza experienței acumulate în proiect, echipa ENERTOWN a realizat materiale de informare care vor fi orientate atât către autoritățile locale, cât și către membri ai comunității. Materialele au fost sintetizate în Ghidul ENERTOWN. 

Ghidul abordează provocările modernizării clădirilor pentru a îmbunătăți eficiența termică și reducerea emisiilor de CO2, evidențiind soluții tehnice și financiare disponibile. Ghidul include aspecte legate de consumatorul vulnerabil și de impactul sărăciei energetice, subliniind necesitatea unor politici bine direcționate și a investițiilor în tehnologii sustenabile, precum și accesul la energie pentru toți. De asemenea, ghidul oferă recomandări concrete pentru reducerea risipei de energie în clădirile publice și în cele rezidențiale. 

Proiectul „Educație energetică pentru localități urbane durabile – ENERTOWN” este finanțat de Innovation Norway prin Granturile Norvegiene 2014 – 2021 (https://www.innovasjonnorge.no, Working together for a green, competitive and inclusive Europe), prin programul „Energy Programme in Romania”, având o finanțare de 195.774 EURO, cu o valoare a grantului de 174.696 EURO. Mai multe informații despre proiect se regăsesc pe website-ul: https://www.enertown.ro/

Odată finalizat acest proiect, echipa ENERTOWN va continua dialogul cu autoritățile locale pentru a sprijini elaborarea de politici locale în zona creșterii eficienței energetice și combaterii sărăciei energetice. Totodată, va căuta modalități, inclusiv financiare, să replice această experiență și la nivelul altor primării din zona urbanului mic.

Observatorul Român al Sărăciei Energetice (ORSE) este un proiect inițiat de Centrul pentru Studiul Democrației, think-tank înființat în anul 2006 în cadrul Departamentului de Știinţe Politice, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, unde funcționează ca centru de cercetare acreditat.

Scopul acestei inițiative este de a oferi o perspectivă de 360 de grade asupra sărăciei energetice la nivel național, precum și expertiza necesară pentru combaterea acestui fenomen complex, ce afectează o mare parte a populației. Prin ORSE, sunt aduși la aceeași masă experți de vârf din diverse domenii relevante pentru subiectul sărăciei energetice din România, pentru a identifica cele mai bune soluții. Mai multe informații despre acest proiect, dar și despre fenomenul sărăciei energetice la nivel național puteți afla de pe website-ul ORSE: www.saracie-energetica.ro.

18 instituții de credit și-au exprimat intenția de a participa în cadrul Schemei de ajutor de stat IMM PLUS şi a componentelor acesteia – IMM ROMÂNIA PLUS, AGRO PLUS, IMM PROD PLUS şi CONSTRUCT PLUS. 

Economistul
-
0
18 instituții de credit și-au exprimat intenția de a participa în cadrul Schemei de ajutor de stat IMM PLUS şi a componentelor acesteia – IMM ROMÂNIA PLUS, AGRO PLUS, IMM PROD PLUS şi CONSTRUCT PLUS. 

Plafonul total de garantare în valoare de peste 7.9 mld lei,  aprobat pentru emiterea de garanții în anul 2024 în cadrul Programului a fost suprasubscris de finanțatori în procent de 330,14%, stabilit pe baza volumului finanțărilor pe care estimează că le vor acorda în anul 2024.

FNGCIMM a transmis în data de 19.04.2024 unui număr de 20 instituții de credit, invitații de înscriere în cadrul Schemei de ajutor de stat IMM PLUS şi a componentelor acesteia – IMM ROMÂNIA PLUS, AGRO PLUS, IMM PROD PLUS şi CONSTRUCT PLUS, respectiv solicitarea de transmitere a cererilor de alocare a plafoanelor de garantare, bazate pe estimarea volumului de garanții pe care le vor acorda în cadrul programului. 

Precizăm că la data de 02.05.2024, va expira termenul limită de înscriere a instituțiilor de credit în cadrul Schemei de ajutor de stat IMM PLUS şi a componentelor acesteia. 

Potrivit Ordinului comun nr. 621/129/1028/20637/1227/2024, din plafonul total în sumă de 11.100.000.000 lei, aprobat în vederea emiterii de garanții în anul 2024 n cadrul schemei de ajutor de stat IMM PLUS, pentru componentele gestionate de către FNGCIMM, plafoanele de garantare totalizează suma de 7.992.370.000 lei, în următoarea structură: IMM ROMÂNIA PLUS: 5.892.370.000 lei; AGRO PLUS: 100.000.000 lei; IMM PROD PLUS: 1.000.000.000 lei și CONSTRUCT PLUS:1.000.000.000 lei, din care 900.000.000 lei pentru  subcomponenta IMM CONSTRUCT PLUS, iar 100.000.000 lei pentru subcomponenta UAT CONSTRUCT PLUS.

Până la această dată, un număr de 18 de instituții de credit eligibile în cadrul Programului, au transmis către FNGCIMM solicitări de alocare a plafoanelor de garantare pentru anul 2024. Valoarea cumulată a solicitărilor de alocare a plafoanelor de garantare transmise de cele 18 instituții de credit, este de 26.386.093.000 lei, corespunzător unui grad general de subscriere a plafonului de aproximativ 330,14%.

“Suntem extrem de încântați de interesul manifestat de instituțiilor financiare, care se alătura pentru al patrulea an consecutiv programului guvernamental. Infuzia de capital atras în economie prin derularea acestor scheme de ajutor de stat, începând cu IMM INVEST, IMM INVEST ROMÂNIA, continuat cu IMM INVEST PLUS, a reprezentat un record european, susținând acordarea unui număr de 84.547 de garanții, în valoare de 54,3 mld lei, ce au atras finanțări de peste 63,8 mld. lei. Prin continuarea cu IMM PLUS, începînd cu data de 29.04 și până la data de 30.06.2024, când vom închide acest program, cel puțin alți 15.000 de beneficiari vor primi finanțare garantată pentru a-și asigura capitalul de lucru necesar continuării activității, vor putea să-și dezvolte afacerile și realiza obiectivele de investiții. Doresc să adresez multțumirile mele Ministerului Finanțelor, antreprenorilor români și sistemului bancar, deopotrivă, pentru încrederea acordată fondului de garantare, care a devenit, datorită partenerilor săi și a echipei FNGCIMM, garantul și liantul celui mai mare parteneriat public – privat de susținere a economiei românești.”, a declarat Dumitru Nancu, directorul FNGCIMM.

Subscrierile aferente fiecărei componente a Programului IMM PLUS se prezintă astfel: pentru componenta IMM ROMÂNIA PLUS, gradul de subscriere este de 317.37%, pentru componenta AGRO PLUS gradul de subscriere a depășit plafonul alocat în procent de 743.37%,, componenta IMM PROD PLUS are subscriere din partea finanțatorilor de  362.06%, iar subcomponentele CONSTRUCT PLUS IMM și CONSTRUCT PLUS, înregistrează solicitări de plafon de peste  358.45%, respectiv UAT- 95.50%.

Prin schema de ajutor de stat IMM PLUS, se asigură accesul IMM-urilor, inclusiv a start-up-urilor și a întreprinderilor mici cu capitalizare medie de piață, la finanțări cu garanții de stat și  costuri subvenționate din bugetul Ministerului Finanțelor, respectiv:

 – Rata dobânzii ROBOR la 3 luni plus o marjă, diferențiată pentru creditele de investiții, marja este de maximum 1,5% pe an, pentru creditele/liniile de credit pentru finanțarea capitalului de lucru marja este de maximum 1,9% pe an. 

– Nivelul comisionului de administrare este de 0,20% și se calculează pentru întreaga perioadă de valabilitate a garanției;

– Comisioanele de risc pentru beneficiarii ce se încadrează în categoria întreprinderilor mici și mijlocii, se ridică la nivelul de 0,25% pentru primul an de garantare, de 0,5% pentru anii 2 și 3 de garantare, respectiv de 1% pentru anii 4 – 6 de garantare. Pentru beneficiarii care se încadrează în categoria întreprinderilor mari, întreprinderilor mici cu capitalizare de piață medie și a UAT-urilor se percep comisioane de risc la nivelul celor aferente întreprinderilor mari, respectiv: la nivelul de 0,5% pentru primul an de garantare, de 1% pentru anii 2 și 3 de garantare, respectiv de 2% pentru anii 4 – 6 de garantare, aplicat la valoarea/soldul garanției de stat. 

Costurile cu dobânda sunt subvenționate pentru o perioadă de 12 luni pentru toate componentele schemei (cu excepția componentei AGRO PLUS, in cazul careia nu se subventioneaza dobanda), iar grantul acordat beneficiarilor include și comisioanele de risc și administrare, pentru întreaga perioadă de valabilitate a garanţiei.

INSCOP: 60% dintre români cred că țara noastră a îndeplinit toate criteriile pentru admiterea cu granițele terestre în Schengen, dar unele state europene blochează primirea României din motive economice

Economistul
-
0
INSCOP: 60% dintre români cred că țara noastră a îndeplinit toate criteriile pentru admiterea cu granițele terestre în Schengen, dar unele state europene blochează primirea României din motive economice

Conform sondajului de opinie realizat de INSCOP Research la comanda News.ro în aprilie 2024, 60% dintre români cred că țara noastră a îndeplinit toate criteriile pentru admiterea cu granițele terestre în Schengen, dar unele state europene blochează primirea României din motive economice.

Remus Ștefureac – director INSCOP Research: „Majoritatea românilor (60%) este de părere că aderarea parțială la spațiul Schengen (fără granițe terestre) este determinată de blocajul unor state europene la adresa României. Doar 30% cred că România nu a îndeplinit toate criteriile pentru aderarea cu granițele terestre. Frustrarea populației pe acest subiect rămâne una ridicată și pe deplin justificată în condițiile în care nici blocarea ani de zile a accederii la spațiul Schengen, nici aderarea parțială nu au fost explicate în mod credibil de puținele state ostile României. Acest sentiment este amplificat și de faptul că în acest moment, o singură țară, Austria, blochează aderarea cu granițele terestre, majoritatea statelor membre, precum și toate instituțiile europene exprimându-și în mod repetat sprijinul pentru aderarea deplină a țării noastre la spațiul Schengen.”

Aderarea României la spațiul Schengen

30.1% dintre români cred că România nu a fost încă admisă cu granițele terestre în spațiul Schengen pentru că țara noastră nu a îndeplinit toate criteriile pentru aderarea cu granițele terestre.  60.1% sunt de părere că România a îndeplinit toate criteriile, dar unele state europene blochează primirea României cu granițele terestre în Schengen din motive economice. 9.8% nu știu sau nu răspund la această întrebare.

Sunt de părere că România a îndeplinit toate criteriile, dar unele state europene blochează primirea României cu granițele terestre în Schengen 67% dintre bărbați și 54% dintre femei. Împărtășesc această părere 62% dintre tinerii între 18 și 29 de ani, 52% dintre persoanele cu vârsta între 30 și 44 de ani, 58% dintre cei cu vârsta între  45 și 59 de ani și 67% dintre cei peste 60 de ani. 42% dintre persoanele cu studii primare, 63% dintre cei cu studii medii și 61% dintre cei cu studii superioare cred că România a îndeplinit toate criteriile, dar unele state europene blochează aderarea completă a țării în Schengen. Aceeași opinie o au 55% dintre persoanele cu venituri mici și foarte mici, 60% dintre cei cu venituri medii și 68% dintre cei cu venituri mari și foarte mari.

Vă prezentăm pe larg, în cele ce urmează, rezultatele celei de a cincea părți din cercetarea sociologică, cu mențiunea că prezentarea grafică a sondajului poate fi descărcată la: https://www.inscop.ro/wp-content/uploads/2024/04/26.04.24-Sondaj-INSCOP-NEWS-Partea-a-V-a-Schengen.pdf

Sondajul de opinie a fost realizat de INSCOP Research la comanda agenției de știri News.ro. Datele au fost culese în perioada 12 – 20 aprilie 2024. Metoda de cercetare: interviu prin intermediul chestionarului. Datele au fost culese prin metoda CATI (interviuri telefonice), volumul eșantionului simplu, stratificat fiind de 1100 de persoane, reprezentativ pe categoriile socio-demografice semnificative (sex, vârstă, ocupație) pentru populația neinstituționalizată a României, cu vârsta de 18 ani și peste. Eroarea maximă admisă a datelor este de ± 2.95%, la un grad de încredere de 95%.

STUDIU Centrul de Formare APSAP: 9 din 10 angajați la stat se supraevaluează și consideră în mod greșit că dețin competențe digitale avansate, doar pentru ca știu să navigheze pe internet

Economistul
-
0
STUDIU Centrul de Formare APSAP: 9 din 10 angajați la stat se supraevaluează și consideră în mod greșit că dețin competențe digitale avansate, doar pentru ca știu să navigheze pe internet

Aproape 90% dintre angajații din sectorul public se supraevaluează și consideră în mod greșit că dețin competențe digitale avansate prin faptul că știu să navigheze pe Internet, arată datele unui studiu pe un eșantion de aproape 5.200 de persoane din sistemul de stat, realizat de către Centrul de Formare APSAP, principalul furnizor de cursuri acreditate din România. Având în vedere această autoevaluare, angajații de la stat nu își dezvoltă abilitățile constant, participând în număr mic la cursuri de perfecționare. Mai mult, cei care participă la cursuri plătesc pentru acestea din propriul buzunar în 50% din cazuri, ceea ce este descurajant pe termen lung, mai ales că legea obligă instituțiile publice să investească constant în perfecționarea angajaților.

FALSA ÎNȚELEGERE A COMPETENȚELOR DIGITALE

În urma analizei datelor furnizate de respondenți, 1.477 persoane consideră că dețin un nivel de competențe digitale la nivel AVANSAT. Dintre aceștia, 1.285 înțeleg prin competențe digitale avansate activitățile de navigare și căutare eficientă pe Internet, pe când doar 140 afirmă că dețin cunoștințe de programare și dezvoltare de programe/ aplicații (HTML), care i-ar clasa într-adevăr la un nivel avansat. Constatarea este alarmantă, deoarece activitățile de navigare și căutare eficientă pe Internet nu necesită un nivel avansat de competențelor digitale. Astfel, există o discrepanță reală între percepția deținerii competențelor digitale avansate și nivelul real al acestora.

În ceea ce privește abilitățile digitale, angajații la stat spun că dețin mai multe competențe individual, cel puțin 3-4, dintre care navigarea pe Internet, folosirea programelor și a aplicațiilor specifice muncii, dar și abilități mai tehnice cum ar fi programare software, editare multimedia și utilizarea datelor. 

Supraestimarea competențelor și cunoștințelor digitale duce la subestimarea necesității dezvoltării și îmbunătățirii acestora, aspect îngrijorător atât la nivel individual, cât și colectiv. Conform unui raport al Eurostat, nivelul competențelor digitale de bază a crescut treptat în ultimii ani în majoritatea statelor membre UE, dar nu și în cazul României. Țara noastră se află pe penultimul loc, înaintea Bulgariei, în ceea ce privește competențele digitale deținute de adulții activi din punct de vedere economic. Aceeași sursă realizează o diferențiere clară între competențele de bază și cele avansate.

Astfel, având în vedere această percepție pozitivă și supraevaluarea proprie a angajaților asupra competențelor lor, cei din administrația centrală (guvern, ministere) nu merg la cursuri de formare, deoarece nu consideră că educația este prioritară. În plus, 50% dintre angajații la stat spun că au fost nevoiți să plătească cursurile de perfecționare din fonduri proprii, deși instituțiile statului sunt obligate de lege să aloce bugete pentru dezvoltarea și îmbunătățirea competențelor personalului cel puțin o dată la doi ani.

Ce sunt „competențele digitale de bază” 

Există diverse definiții pentru abilitățile sau competențele digitale și mai mulți termeni, cum ar fi „alfabetizare digitală”, „competență digitală”, „competențe legate de TIC” și „competențe informatice”, sunt adesea utilizați ca sinonime. În mai 2018, Consiliul a definit competența digitală ca „implicând utilizarea cu încredere, critică și responsabilă a tehnologiilor digitale, precum și utilizarea acestora pentru învățare, la locul de muncă, și pentru participarea în societate. Ele includ alfabetizarea în domeniul informației și al datelor, comunicarea și colaborarea, educația în domeniul mass-mediei, crearea de conținuturi digitale (inclusiv programarea), siguranța (inclusiv bunăstarea digitală și competențele legate de securitatea cibernetică), chestiunile legate de proprietatea intelectuală, precum și soluționarea problemelor și gândirea critică”. În ceea ce privește nivelul competențelor digitale, Curtea se referă în principal la Cadrul european al competențelor digitale pentru cetățeni, care prevede, pentru nivelurile de bază, competențe care permit îndeplinirea de sarcini simple în toate domeniile menționate de Consiliu.

„Și în opinia specialiștilor IT, competențele digitale avansate se referă la capacitatea de a utiliza tehnologiile informatice și de comunicații (TIC) în mod eficient într-o varietate de contexte. Aceste competențe includ, printre altele, operarea tehnică avansată, abilitatea de a scrie cod HTML, de a dezvolta aplicații software și de a lucra cu diferite limbaje de programare, capacitatea de a colecta, organiza, analiza și interpreta datele într-un mod relevant, dar mai ales cunoștințe avansate de securitate cibernetică. Astfel că, navigarea pe Internet sau utilizarea aplicațiilor de birou reprezintă competențe de bază, care, într-o lume modernă și digitalizată, trebuie continuu dezvoltate”, afirmă Bogdan-Costin Fârșirotu, fondator și președinte al Centrului de Formare APSAP. 

Mai mult, România se află pe penultimul loc, doar înaintea Bulgariei, la competențe digitale de bază avute de angajații cu vârste între 25 și 64 ani, potrivit datelor Eurostat.

În luna martie a acestui an, Centrul de Formare APSAP a organizat o serie de sesiuni de perfecționare GRATUITE, în format online, destinate personalului din administrația publică din România, cu scopul actualizării cunoștințelor și noutăților legislative din 11 domenii relevante. În urma acestor cursuri, dintre participanți, 5.162 de angajați din sectorul bugetar au răspuns unui chestionar alcătuit din 29 de întrebări, care a stat la baza unor concluzii semnificative. Studiul a evidențiat aspecte care necesită atenție și intervenții imediate din partea autorităților și instituțiilor responsabile de gestionarea resurselor umane și a resurselor financiare din cadrul administrației publice din România.

Mai exact, potrivit studiului realizat de Centrul de Formare APSAP:

  • 9 din 10 funcționari publici care susțin că dețin competențe digitale AVANSATE înțeleg prin acestea că este suficient să navighezi pe Internet și să utilizezi aplicațiile de birou de tip Word, Excel, PowerPoint
  • La nivel național, Administrația Publică Locală (primării, consilii județene, ș.a.) este mai interesată de participarea la programe de formare profesională, decât Administrația Publică Centrală (ministere, guvern, instituții publice deconcentrate, ș.a.).
  • În 2024, peste 50% dintre angajații sectorului public și-au suportat din fonduri proprii costul participării la programele de perfecționare, deși Codul Administrativ îl obligă pe angajator să asigure finanțarea acestora

ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ SE IMPLICĂ MAI MULT ÎN DEZVOLTAREA PROFESIONALĂ DECÂT ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ CENTRALĂ 

În mod surprinzător, în ultimii doi ani, din totalul celor 5.162 de respondenți, cei mai interesați de cursuri nu au fost cei din Administrația Publică Centrală, ci cei din Administrația Publică Locală. Concret, din 5.162 de respondenți, 2.244 fac parte din Administrația Publică Locală (consilii locale, primării și consilii județene) și doar 1.676 din Administrația Publică Centrală (Guvern, ministere, alte organe centrale de specialitate subordonate Guvernului sau ministerelor, autoritățile administrative autonome).

Aceste constatări indică faptul că Administrația Publică Centrală nu alocă fonduri pentru participarea la programe de perfecționare profesională pentru angajații săi, fapt care provine din lipsa unei priorități de dezvoltare a personalului.

În ceea ce privește Administrația Publică Locală, peste 53% dintre cei chestionați au declarat că angajatorul suportă costurile participării la programele de perfecționare, în timp ce, în Administrația Publică Centrală, doar 33% dintre respondenți au putut să afirme același lucru. Astfel, Aylin-Alexia David, analist în cadrul Centrului de Formare APSAP, afirmă faptul că Administrația Publică Locală este mai deschisă și înțelege importanța actualizării continue a cunoștințelor, pentru a reacționa rapid la nevoile cetățenilor și pentru a furniza servicii de înaltă calitate și eficiență.

LEGĂTURA DINTRE VENITUL SALARIAL ȘI PARTICIPAREA LA CURSURI. 
CE ARATĂ DATELE?

Venitul lunar al personalului din Administrația Publică Locală este mai mic decât cel al personalului din Administrația Publică Centrală. Mai mult de 63% dintre angajații din organismele centrale declară că au un venit cuprins între 5.000 și 10.000 de lei/lună, pe când 57% dintre angajații din cadrul administrațiilor locale spun că venitul lor este sub pragul de 5.000 de lei lunar, potrivit datelor Centrului de Formare APSAP. Totodată, cei mai mulți angajați la stat (90%) susțin că un venit lunar motivant este de cel puțin 1.000 euro. Peste un sfert dintre ei consideră că ar trebui să câștige lunar 1.000-1.500 euro, iar aproape 40% spun că venitul lunar ar trebui să fie în intervalul 1.500-2.000 euro.

PESTE 50% DINTRE CEI DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ
ÎȘI ACHITĂ SINGURI PROGRAMELE DE FORMARE

Din evaluarea datelor studiului, se constată că un număr semnificativ de 2.831 de persoane din 5.162 își asumă costul cursurilor de formare profesională și acoperă cheltuielile de certificare din resurse proprii. Există și un segment alcătuit din 761 persoane care sunt de părere că instituția pe care o reprezintă valorizează și sprijină dezvoltarea lor profesională prin diverse programe și cursuri de formare, deși tot ei au ajuns să suporte costul programelor de formare profesională. 

„Această constatare subliniază diferențele dintre modul în care individul și instituția își asumă responsabilitatea pentru dezvoltarea profesională. Este important ca organizațiile să continue să ofere sprijin și oportunități de învățare pentru angajați, pentru a promova angajamentul și creșterea profesională în cadrul acestora”, afirmă Anca-Cătălina Bașturea, analist al Centrului de Formare APSAP. 

Angajații din primării și alte instituții din mediul rural,
puțin interesați de perfecționare

În ciuda faptului că programul de formare gratuit, organizat de Centrul de Formare APSAP, a fost trimis către toate instituțiile publice centrale și locale din țară, rata de înscriere a fost redusă în mediul rural. În timp ce peste 80% dintre participanți sunt din mediul urban, doar 17,4% dintre angajații de la instituții publice din comune și sate au participat la cursuri de perfecționare gratuite, deși în mediul rural este o mare nevoie de adaptare la mediul digital, punctează Bogdan-Costin Fârșirotu, fondatorul Centrului de Formare APSAP. Astfel, expertul APSAP spune că acest dezechilibru ridică un mare semnal de alarmă referitor la informația care ajunge îngreunat la angajații din sectorul public care locuiesc în afara zonelor urbane, dar care trebuie să fie la curent cu schimbările legislative, dar și cu oportunitățile pe care piața le oferă.

Fondată în 2006, organizația neguvernamentală Centrul de Formare APSAP a devenit unul dintre cele mai de încredere organizații care furnizează programe de perfecționare pentru sectoarele public și privat din România. Furnizor acreditat de formare profesională, cu o experiență de mai bine de 18 ani, Centrul de Formare APSAP are peste 250.000 de participanți activi și un corp de lectori alcătuit din 75 formatori excepționali. Prin cursurile oferite pentru angajații de la stat și cei din domeniul privat se află cursuri de resurse umane, protecția datelor, competențe digitale, marketing digital și social media, public speaking, competențe antreprenoriale, management de proiect și altele. Toate cursurile APSAP sunt autorizate de Ministerul Muncii și de Ministerul Educației.

Sute de companii private aleg, an de an, serviciile de formare și perfecționare organizate fizic (cu prezență) sau în format online ale Centrului. Doar în ultimii 4 ani de activitate, Centrul de Formare APSAP a organizat 3.000 de programe de formare și conferințe naționale la care au participat peste 100.000 de persoane fizice, funcționari publici, personal contractual, demnitari și alte categorii de personal din țara noastră.

Lansarea unei cărți-eveniment despre valorificarea bogățiilor naturale, a forței gândirii creative

Constantin Boștină
-
0
Lansarea unei cărți-eveniment despre valorificarea bogățiilor naturale, a forței gândirii creative

_________________

de Dr. ec. Constantin Boștină.
Director General revista ECONOMISTUL
Președinte Asociația pentru Studii si Prognoze Economico-Sociale (ASPES)

Sala de festivități din sediul central al AGIR, monument istoric (Calea Victoriei nr. 118), gazdă de-a lungul anilor a numeroase evenimente memorabile, a fost arhiplină cu prilejul recentei lansări a cărții scrise de dr. Teodor Brateș despre „Aurul, picamerul și… maramureșeanul Nicolae Bud”. Este o carte greu de încadrat într-un anumit gen – biografie, memorialistică, pagini de istorie, de politologie sau, poate, toate la un loc într-o sinteză cu un mesaj dominant: unitatea dintre inginerie și economie, personificată în eroul narațiunii și în autorul acesteia. 

Desigur, un asemenea enunț nu poate fi lăsat fără detalieri.

Publicistul doctor în economie, Teodor Brateș, a consacrat doctorului inginer și, totodată, doctor în economie, Nicolae Bud, un volum consistent, care, în primă și în ultimă instanță, reprezintă un omagiu adresat deopotrivă minerilor și mineritului. Desigur, nu ne putem propune în acest spațiu tipografic să rezumăm o asemenea carte; n-au făcut-o nici personalitățile care au luat cuvântul cu acest prilej, prof. univ. dr. Adrian Severin, fost președinte al Adunării Parlamentare a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), fost ministru de Externe al României, fost europarlamentar, dr. Octavian Știreanu, unul dintre liderii consacrați ai presei române, prof. univ. dr. Vasile Morar, creator de școală în domeniul eticii, dr. Mihaela Oancea, medic primar deosebit de apreciat în Cluj-Napoca și nu numai, prof. univ. dr. Radu Sorin Mihai, rectorul Universității din Petroșani (unde a fost șef de promoție Nicolae Bud), președintele Secției Ingineria petrolului, minelor si geonomiei a Academiei de Științe Tehnice din România (ASTR), prof. univ. dr. Narcis Zărnescu, redactor-șef al revistei Academica, precum și generoasa gazdă, președintele AGIR, președinte de onoare al ASTR, Mihai Mihăiță. Cu toții au preferat să îmbine amintirile personale, informațiile furnizate de cartea lansată cu relevarea unor semnificații inedite. Bineînțeles, au vorbit autorul și personajul central al cărții.

Aparent, esența „produsului publicistic” de o factură aparte ca stil constă într-o simplă reconstituire a biografiei unui fiu de marcă al Maramureșului, care a îmbrățișat o meserie specifică locului, care a performat în tot ceea ce a întreprins în calitate de inginer minier, care s-a implicat în viața publică în perioada postdecembristă, fiind ales în trei legislaturi deputat al Parlamentului României, fost membru al Adunării Naționale Bisericești, fost conducător de organizații sportive, actual consilier al unui mare grup de firme românești cu profil industrial „Astra Vagoane Călători” Arad. 

Vorbitorii au remarcat, desigur, că avem de-a face cu un parcurs profesional de excepție, marcat de performanțe incontestabile. La toate acestea se adaugă o operă științifico-tehnică, și în același timp de economie teoretică și aplicată, care a fost distinsă cu un Premiu al Academiei Române și cu numeroase alte distincții ale Academiei Oamenilor de Știință, AGIR, ASTR și ale altor foruri prestigioase. Și acest fapt a fost subliniat de vorbitori, ca o expresie a unei vocații creative autentice.

Dar ideea centrală a intervențiilor, care s-au caracterizat prin percutanță intelectuală, a fost aceea a complementarității profilelor profesionale ale inginerilor și economiștilor.

Păstrând proporțiile, cei care au luat cuvântul au remarcat că ingineri de formație, unii deveniți adevărați bărbați de stat, precum Ionel I.C. Brătianu și Vintilă I.C. Brătianu s-au înscris la loc de cinste în istorie și prin activitățile lor specifice unor mari economiști. S-a evocat și exemplul inginerului Mihail Manoilescu, care a fost învestit, în perioada interbelică, în funcția de guvernator al Băncii Naționale a României.

Tradițiile s-au îmbogățit continuu, dar perioada postdecembristă a fost marcată de numeroase acțiuni comune ale inginerilor și economiștilor. Președintele AGIR, Mihai Mihăiță, cel care a avut o contribuție de seamă la renașterea Asociației și la fondarea ASTR, a colaborat strâns cu conducătorii Asociației Generale a Economiștilor din România (AGER). Și-a pus amprenta la inițierea și desfășurarea de acțiuni comune în numele interesului public, al interesului național, împreună cu regretații, prof. univ. dr. Gheorghe Zaman, academician, fost președinte al AGER, și prof. univ. dr. Marin Dinu, care, până de curând, a fost secretarul general al AGER. Cei doi au fost evocați ca adevărate simboluri ale unității dintre economiști și ingineri.

În fața unei asistențe care a inspirat aprecierea că „rar se găsește în medie pe metru pătrat atât de multă materie cenușie de calitate”, academicieni, profesori universitari, cercetători, ziariști, oameni de cultură, s-a pus accentul pe ideile promovate de cartea lansată, sursă de inspirație pentru abordarea și tratarea, în cunoștință de cauză, a unor teme vitale privind istoria, prezentul și viitorul României. Nu s-au omis și nici nu s-au minimalizat fapte și date, inclusiv de ordin biografic, dar s-a țintit mai sus spre interpretarea acestora de pe pozițiile unor oameni care nu fac din propria competență profesională, din convingerile lor patriotice o pură lozincă, lipsită de substanță și de mesaj. Aceste gânduri au dominat un spațiu cu nealterate ecouri ale unor fapte ale inginerilor și economiștilor, împreună în slujba cauzei comune întruchipate de prosperitatea țării și a oamenilor ei.

Eficienta Energetică în viața oamenilor din perspectiva anilor 2050

Economistul
-
0
Eficienta Energetică în viața oamenilor din perspectiva anilor 2050

Într-o lume din ce în ce mai limitată în resurse, comportamentul oamenilor privind modul în care își aleg echipamentele și mașinile și eficiența energetică a clădirilor este o necesitate în zilele noastre. Eficiența energetică nu înseamnă să stai pe întuneric și în frig.

Eficiența energetică înseamnă să folosești resursele într-un mod responsabil față de mediu, față de generațiile viitoare și față de tine însuti.

Intră pe www.asociatiaenergiainteligenta.ro secțiunea „Eficiența energetică în viața oamenilor în perspectiva anilor 2050” si urmărește sfaturile practice despre cum poți crește eficiența energetică prin gesturi simple.

Comportamentul responsabil al oamenilor poate  face  diferența. Fii parte din schimbare! Fii responsabil!

„Eficiența energetică în viața oamenilor în perspectiva anilor 2050” este un program derulat de Asociația Energia Inteligentă, finanțat prin Mecanismul de finanțare Norvegian 2014‐2021, Programul pentru energie în România, apelul de proiecte – Cunoștințe sporite privind energia regenerabilă și eficiența energetică – Sensibilizarea publicului larg și formare. 

Asigurările de sănătate NN au oferit despăgubiri de aproximativ 40 de milioane de euro pentru problemele medicale cu care s-au confruntat românii în ultimii 8 ani

Economistul
-
0
Asigurările de sănătate NN au oferit despăgubiri de aproximativ 40 de milioane de euro pentru problemele medicale cu care s-au confruntat românii în ultimii 8 ani

NN Asigurări de Viață a acoperit cheltuieli medicale și a plătit despăgubiri clienților de asigurări de sănătate în valoare totală de aproximativ 40 de milioane de euro din 2016 până în prezent. Clienții au beneficiat astfel de sprijin financiar real în situațiile acoperite de asigurarea lor și au putut accesa tratamentul sau intervențiile chirurgicale de care au avut nevoie fără grija cheltuielilor neplanificate. 

Un accident sau o problemă de sănătate pot însemna, pe lângă grija accesului la serviciile medicale de care este nevoie, și griji financiare pe fondul cheltuielilor neplanificate pe care multe familii din România nu le pot acoperi întotdeauna fără dificultăți. România rămâne printre țările europene cu un deficit important de protecție, o familie având nevoie, în medie, de 132.000 de lei în plus față de resursele financiare disponibile pentru a putea acoperi cheltuielile într-o situație neprevăzută și a-și menține nivelul de trai, arată datele UNSAR. O asigurare de sănătate contribuie la reducerea deficitului, acoperind cheltuielile medicale sau oferind clienților o sumă de bani pe care o pot folosi oricum au nevoie atunci când se confruntă cu o problemă de sănătate. 

„Sănătatea, starea de bine și siguranța financiară sunt cele mai importante pentru români când se gândesc la viitor, iar interesul pentru soluții financiare care să le ofere sprijin când se confruntă cu o problemă medicală confirmă nevoia lor de protecție. Soluțiile de asigurare ajută oamenii să se concentreze pe tratamentul de care au nevoie fără să se gândească la bani, fiind utile atât în cazul unor boli grave, cât și în situații medicale care pot să apară oricând în orice familie”, spune Gabriela Lupaș-Țicu, Chief Customer Officer la NN Asigurări de Viață.

Portofoliul de soluții NN pentru protejarea sănătății include mai multe tipuri de asigurări și clauze suplimentare, cu acoperiri extinse, pliate pe nevoile diferite ale clienților, de la spitalizare și intervenții chirurgicale sau tratament în situația unor boli grave și până la despăgubiri pentru recuperare medicală sau în caz de invaliditate din accident. 

Mai exact, Asigurarea de Sănătate NN lansată în urmă cu 8 ani acoperă cheltuieli medicale de până la 100.000 de lei pe an când se întâmplă un accident sau când apare o boală și e nevoie de spitalizare sau de intervenții chirurgicale, sumă care crește cu 20.000 de lei după fiecare an în care nu a fost nevoie de asigurare, până la 200.000 de lei pe an. Serviciile medicale în situațiile acoperite de asigurare pot fi accesate atât în rețeaua NN, care include peste 300 de spitale și clinici private de top din România și din străinătate, cât și în spitale din afara rețelei, inclusiv de stat. Asigurarea este îmbunătățită permanent, oferind din acest an un serviciu nou de telemedicină, extinderea acoperirii pentru copii, începând de la o lună, îmbunătățirea acoperirilor existente și noi beneficii în pachetele de prevenție. 

Asigurarea de Sănătate NN poate fi completată cu o asigurarea suplimentară pentru Cancer, Arsuri Grave și Transplant Organe care oferă în plus până la 500.000 de lei, bani pe care clienții îi primesc în situațiile acoperite și pe care îi pot folosi oricum au nevoie, fără justificarea cheltuielilor. 

Iar pentru mai multă protecție când apare o boală gravă, NN oferă și Premium Care Abroad, o soluție completă pentru diagnostic rapid în România și tratament personalizat de înaltă precizie în străinătate. Asigurarea acoperă cheltuieli medicale și non-medicale de peste 2 milioane de euro, cu un cost care începe de la 176 de lei pe lună, în situația unor boli grave precum cancer, chirurgie cardiovasculară cu by-pass, neurochirurgie sau transplant. Fiecare caz este preluat în 2 ore lucrătoare, iar clienții beneficiază de a doua opinie medicală și de un medic coordonator dedicat, de la suspiciune până la diagnostic, tratament de înaltă precizie în străinătate și post-tratament în România.

Soluțiile de asigurare de sănătate NN pot fi cumpărate într-un proces digital, în baza unei discuții online cu unul dintre cei 1.600 de consultanți financiari din toată țara. Mai departe, prin aplicația mobilă NN Direct, clienții au acces în orice moment, direct pe telefon, la toate informațiile despre asigurările lor, pot face plăți și își pot actualiza datele personale. 

Acționarii One United Properties au aprobat plata unui dividend în valoare de 75,9 milioane de lei pentru anul financiar 2023

Economistul
-
0
Acționarii One United Properties au aprobat plata unui dividend în valoare de 75,9 milioane de lei pentru anul financiar 2023

One United Properties (BVB: ONE), principalul investitor și dezvoltator imobiliar de proiecte sustenabile rezidențiale, mixte și de birouri din România, a organizat pe 25 aprilie 2024 Adunarea Generală a Acționarilor (AGA). În cadrul AGA, acționarii au aprobat, printre alte puncte, distribuirea celei de-a doua tranșe a dividendelor din profitul anului 2023, bugetul pentru anul 2024 și au ales membrii Consiliului de Administrație. Cvorumul AGA a fost de peste 80%. 

„În numele Consiliului de Administrație al One United Properties, le mulțumesc tuturor acționarilor noștri pentru participarea activă la Adunarea Generală Anuală a Acționarilor. Aprobarea punctelor cheie legate de finanțare și guvernanță subliniază încrederea și angajamentul nostru comun față de viziunea managementului, așa cum a fost prezentată de curând la evenimentul nostru dedicat pieței de capital. Strategia ONE 2030 include o serie de obiective ambițioase, precum extinderea noastră în piața rezidențială din București, consolidarea poziției în sectorul de birouri și intrarea în industria ospitalității. Pe măsură ce ne dezvoltăm, suntem la fel de dedicați menținerii celor mai înalte standarde de guvernanță corporativă, asigurând transparență și integritate în toate activitățile noastre. Aceste elemente sunt vitale, deoarece vizează nu numai creșterea financiară, ci și expansiunea sustenabilă a poziției de lider a One United Properties”, a declarat Claudio Cisullo, Președintele Consiliului de Administrație al One United Properties. 

În urma aprobării de către acționari în cadrul AGA, pentru anul 2024 One United Properties vizează venituri consolidate de 1,7 miliarde de lei, în creștere cu 15% față de rezultatul din 2023, și un rezultat din activitatea operațională de 687,6 milioane de lei, o creștere cu 22% determinată de majorarea volumului de vânzări de proprietăți rezidențiale. Profitul brut consolidat vizat este de 617,5 milioane de lei, cu 16% mai mare decât rezultatul din 2023, în timp ce profitul net este estimat să ajungă la 525,2 milioane de lei în 2024, în creștere cu 17% față de 2023, cu o marjă netă anticipată de 30%.

În 2023, One United Properties a înregistrat o creștere a cifrei de afaceri consolidate cu 31%, ajungând la 1,5 miliarde de lei, un record pentru Grup. Această creștere a fost stimulată de o piață rezidențială dinamică, cu vânzări care au crescut cu 47% față de anul precedent, ajungând la 1,1 miliarde de lei, și o creștere de 63% a veniturilor din chirii, care s-au ridicat la 128,4 milioane de lei. Profitul brut a atins 531,7 milioane de lei în 2023, marcând o creștere de 11% la nivel normalizat, comparativ cu anul anterior. Indicatorul loan-to-value brut a fost de 28% la sfârșitul anului 2023, în timp ce datoria netă a fost de 12% din activele totale de 5 miliarde de lei.

Pentru anul 2023, One United Properties propune distribuirea unui dividend brut total de 75,9 milioane de lei. Prima tranșă a dividendelor brute de 37,9 milioane de lei a fost aprobată în AGA din octombrie 2023 și a fost distribuită la 31 ianuarie 2024. Pentru AGA din aprilie 2024, Consiliul de Administrație a propus aprobarea celei de-a doua tranșe de 37,9 milioane de lei către acționari. După aprobarea din cadrul AGA, dividendul brut de 0,01 de lei per acțiune va fi plătit pe 15 iulie 2024. Politica de dividende a One United Properties include plata dividendelor de două ori pe an. 

Începând cu anul 2022, mandatele acordate membrilor Consiliului de Administrație au o durată de un an, cu posibilitatea realegerii. Prin urmare, în AGA anuală, acționarii au ales și membrii Consiliului de Administrație – au reales membrii actuali ai Consiliului, Claudio Cisullo, Victor Căpitanu, Andrei-Liviu Diaconescu, Dragoș Manda, Marius Diaconu, Augusta Dragic, precum și un nou membru al Consiliului – Dirk Pahlke. Dirk Pahlke va contribui în cadrul Consiliul de Administrație al One United Properties cu experiența sa extinsă în finanțe corporative și fuziuni și achiziții la nivel european și global, experiență dobândită în aproape trei decenii la Rothschild & Co. 

Propunerea de a elimina drepturile preferențiale pentru o majorare a capitalului social de până la 20% nu a fost aprobată din lipsa cvorumului necesar, deoarece Compania a propus acționarilor un punct alternativ legat de o operațiune de majorare a capitalului social cu drepturi de preferință, care va fi supusă votului în Adunarea Generală a Acționarilor convocată pentru 28 mai 2024.  

Prin urmare, planurile de dezvoltare ale companiei, așa cum au fost prezentate acționarilor în Strategia ONE 2030, vor fi finanțate prin majorarea capitalului social, care va fi efectuată după ce va primi aprobare în AGA în vara anului 2024. Compania își propune să majoreze capitalul social cu 350 de milioane de lei, prin emiterea a 1.750.000.000 de acțiuni noi. Acțiunile vor fi oferite, respectând dreptul de preferință, tuturor acționarilor care dețin acțiuni ONE la data de 6 august 2024, la o valoare nominală de 0,2 lei. Data participării garantate, adică data limită până la care un acționar trebuie să achiziționeze acțiuni pentru a avea drept de participare la majorarea capitalului social la valoare nominală, este 2 august 2024. Pentru a subscrie pentru o acțiune nouă, acționarii trebuie să dețină 2,1879186 drepturi de preferință. Mai mult de jumătate din capitalul pe care compania intenționează să-l atragă este deja asigurat de cei doi cofondatori și membri executivi ai Consiliului de Administrație, Victor Căpitanu și Andrei Diaconescu, precum și de Președintele Consiliului, Claudio Cisullo, și membrul Consiliului, Marius Diaconu.

Acționarii au aprobat și o potențială emisiune de obligațiuni de până la 300 de milioane de euro în următorii trei ani. Acest punct pe ordinea de zi a fost propus acționarilor pentru a permite Companiei să optimizeze costurile de finanțare și să refinanțeze datoriile existente cu obligațiuni corporative emise la termeni mai favorabili. Compania nu are intenția de a emite obligațiuni corporative în viitorul apropiat, iar refinanțarea potențială a datoriilor prin intermediul obligațiunilor corporative este condiționată de o scădere a ratelor dobânzilor.

123...1.560Pagina 1 din 1.560