ULTIMELE ARTICOLE

Mihai Daraban: România rămâne o țară sigură pentru toți

Economistul
-
0
Mihai Daraban: România rămâne o țară sigură pentru toți

Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR) susține declarațiile făcute de viceprim-ministrul Guvernului României și ministrul afacerilor interne, dl Cătălin Predoiu, cu privire la gradul de siguranța pe care îl conferă România atât pentru proprii cetățeni, cât și pentru mediul de afaceri.

La nivel mondial, România se clasează pe locul 31, potrivit Indexului Global al Păcii pentru 2023, un clasament al celor mai sigure state din lume. Raportul realizat de către Institutul pentru Economie și Pace reprezintă o analiză a datelor axate și pe valoarea economică a unui stat, precum și pe dezvoltarea durabilă a economiei acestuia. Indexul Global al Păcii include 99.7% din populația lumii și 23 de indicatori cantitativi și calitativi.

„România este considerată de tot mai multe state o destinație sigură pentru afaceri și vedem acest lucru aproape zilnic la Camera Națională, datorită interacțiunii noastre cu investitorii străini. Același lucru se întâmplă și atunci când CCIR organizează misiuni economice în străinătate, oamenii de afaceri de pe aproape toate continentele consideră România o țară sigură, un loc unde pot dezvolta proiecte majore, fără să se teamă de instabilitate fie socială, fie de altă natură. Siguranța, atât cea economică, cât și cea a vieții de zi cu zi, este unul dintre criteriile de bază pentru care foarte multe companii din străinătate aleg România ca destinație investițională. În mod cert, apartenența României la NATO și Uniunea Europeană, precum și faptul că se află într-un parteneriat strategic cu Statele Unite ale Americii, sunt factori ce aduc un grad mare de stabilitate țării noastre pe mai multe paliere. În același timp însă, nu putem trece cu vederea activitatea structurilor din cadrul Ministerului de Interne, fie că vorbim de Poliția Română, de Jandarmerie sau de Poliția de Frontieră care prin activitatea lor sprijină conceptul de integritate în mediul de afaceri. La recenta ediție a Topului Național al Firmelor, biroul de conducere al CCIR a votat să acorde Meritul Comercial Clasa I dlui Cătălin Predoiu pentru promovarea eticii și transparenței în afaceri prin aplicarea legilor împotriva corupției, distincție care se va acorda personal actualului ministru de interne, în cadrul unei alte ceremonii. În actualul context geopolitic, luând în calcul toți acești factori, România a reușit să rămână o țară sigură pentru toți”, a declarat președintele CCIR, dl. Mihai Daraban

ACUE solicită Guvernului să își respecte obligațiile asumate față de consumatorii de energie

Economistul
-
0
ACUE solicită Guvernului să își respecte obligațiile asumate față de consumatorii de energie

Guvernul limitează plata schemelor de compensare a clienților de energie electrică și gaz, printr-un proiect de Ordonanță de Urgență

Măsura propusă va bloca, practic, tot lanțul energetic, prin incapacitarea achiziției de energie și a plăților pe întregul lanț: de la producător, transportator, la distribuitor și bugetul de stat

Noul proiect de Ordonanță de Urgență pentru limitarea cheltuielilor bugetare introduce, prin articolul XIV, măsuri de limitare a plăților pentru schemele de compensare a consumatorilor și destabilizează grav capacitatea furnizorilor de a asigura achiziția de energie și, implicit, continuitatea alimentării în siguranță cu electricitate și gaz a gospodăriilor și companiilor, în prag de iarnă.

Furnizorii și-au îndeplinit obligațiile rezultate din reglementări, au aplicat prețul plafonat la energie și au prefinanțat diferența de cost. ACUE solicită autorităților să își respecte promisiunile către consumatorii de energie și să-și îndeplinească partea lor de obligație la care s-au angajat prin propriile reglementări, respectiv să deconteze sumele datorate pentru compensarea clienților, în termenul legal. 

Federația ACUE a solicitat Guvernului eliminarea articolului XIV din proiectul de OUG menționat și o discuție de urgență pentru identificare unor soluții care să nu pericliteze alimentarea cu energie electrică și gaze naturale în prag de iarnă.

„Prin articolul propus, Guvernul limitează, de fapt, aplicarea reducerilor de preț la clientul final. Banii necesari sunt promiși de stat clienților de energie pentru acoperirea diferenței de preț, între prețul real și cel plafonat, nu sunt pentru furnizori. Furnizorii sunt folosiți ca intermediari pentru prefinanțarea acestor scheme de sprijin. Dacă nu mai poate susține plafoanele de preț, statul trebuie să găsească soluții alternative. Furnizorii și-au exprimat disponibilitatea de a participa la o discuție reală, cu factorii de decizie relevanți. Apreciem înțelegerea manifestată de colegii din plenul Consiliului Economic și Social și deschiderea la dialog a reprezentanților Ministerului Energiei”, Daniela Dărăban, Directorul Executiv al ACUE

Reiterăm faptul că măsura propusă de limitare a plăților pentru schemele de compensare a clienților destabilizează grav capacitatea furnizorilor de a asigura achiziția de energie iar, din punct de vedere legal, reprezintă o încălcare a legislației naționale și a reglementărilor europene. 

Cum facem posibilă victoria Ucrainei

Economistul
-
0
Cum facem posibilă victoria Ucrainei

de Josep Borrell

 BRUXELLES – La aproape un an de la invadarea Ucrainei de către Rusia, războiul intră într-o nouă etapă. După atacul eșuat asupra Kievului din primăvara trecută și după contraofensiva uluitoare a ucrainenilor, care a eliberat Harkovul în nord și Hersonul în sud, președintele rus Vladimir Putin a inițiat o campanie punitivă cu drone și rachete, vizând populația civilă și infrastructura energetică. Obstrucționat pe câmpul de luptă, Putin încearcă să forțeze un număr cât mai mare de ucraineni să petreacă iarna în frig și întuneric. Linia frontului nu s-a deplasat mult în ultimele luni. Însă luptele rămân acerbe (cu multe victime), iar Rusia pare să se pregătească pentru o ofensivă majoră în primăvară. Economia rusă e pe picior de război, iar aparatul de propagandă al Kremlinului a turat motoarele, răspândind o combinație de amenințări apocaliptice și deliruri imperiale. Ultimul serviciu de știri independent din Rusia, Meduza, și ultima organizație pentru drepturile omului a Rusiei, Centrul Saharov, sunt obligate să se închidă. Atitudinea Moscovei este de sfidare. În aceste condiții, aliații Ucrainei au dreptul să își sporească asistența militară, inclusiv prin furnizarea de tancuri de luptă. Obiectivul este ca Ucraina să triumfe împotriva agresorului său. Dar nu putem să ne dorim acest lucru fără a oferi Ucrainei mijloacele necesare pentru a-l realiza. Alternativa este un război prelungit de uzură, care va genera și mai multe pierderi de vieți omenești în Ucraina, o insecuritate mai acută pentru Europa și suferințe continue în întreaga lume (din cauză că Rusia se folosește de energie și alimente drept arme). Partenerii Ucrainei s-au angajat deja să furnizeze sisteme avansate de apărare aeriană, cum ar fi sistemul de rachete Patriot fabricat de SUA, obuziere mai performante și vehicule de luptă blindate suplimentare. Cu toate acestea, înainte de recentul progres major, a avut loc o dezbatere intensă cu privire la posibilitatea de a furniza tancuri cum ar fi Leopard 2, fabricat în Germania, sau M1 Abrams, fabricat în SUA. Eu personal am susținut de mult că trebuie să furnizăm Ucrainei mijloacele pentru a respinge Rusia. Tancurile sunt necesare pentru ca forțele ucrainene să depășească impasul actual al războiului de tranșee și să redobândească avântul pe care l-au avut în toamna trecută, când au recucerit Harkovul și Hersonul. Pentru a se ajunge la „acordul privind tancurile” a fost nevoie de timp și discuții intense, inclusiv în cadrul Consiliului Afaceri Externe al Uniunii Europene. Schimbarea s-a produs în momentul în care Germania a fost de acord să furnizeze tancuri Leopard 2, în coordonare cu SUA, care va furniza aproximativ 30 de tancuri M1 Abrams. Deși livrarea acestor echipamente va necesita timp și va fi nevoie de instruire intensivă și de întreținere, rezultatul nu se limitează la câmpul de luptă. Am transmis Rusiei un alt semnal puternic că Putin s-a înșelat – încă o dată – atunci când a pus la îndoială angajamentul nostru. Desigur, unele voci vor susține că mai multe arme vor prelungi războiul și vor crește riscul unor noi escaladări și că singura soluție constă în negocieri pe cale diplomatică. Cu toate acestea, deși europenii vor rămâne întotdeauna deschiși față de oricine dorește cu adevărat încetarea negociată și justă a războiului, până acum Rusia a arătat clar că intenționează să continue crimele de război. Oricine a încercat să negocieze cu Putin s-a întors fără niciun rezultat. Până când acest lucru se va schimba, trebuie să conchidem că singura modalitate de a pune capăt războiului este de a oferi Ucrainei mijloacele de a alunga invadatorul. Prin urmare, sarcina UE este de a face tot ce îi stă în putință pentru a sprijini Ucraina. Și chiar asta facem. Împreună cu guvernele statelor membre ale UE, am mobilizat deja pentru Ucraina 12 miliarde EUR (13,1 miliarde USD) sub formă de arme și materiale conexe, din care 3,6 miliarde EUR provin din Instrumentul european pentru pace. Dacă se iau în calcul și ajutoarele macrofinanciare și umanitare, sprijinul nostru total se ridică la aproape 50 de miliarde EUR. În plus, UE este în prezent principalul furnizor de instruire militară pentru personalul ucrainean. Prin intermediul Misiunii de asistență militară a UE din Polonia și Germania, suntem pe drumul cel bun în ceea ce privește instruirea a 15 000 de militari până în aprilie și suntem pregătiți să dublăm acest efort și să instruim alți 15 000 – inclusiv în ceea ce privește utilizarea tancurilor precum Leopard 2. De asemenea, UE lucrează la un al zecelea pachet de sancțiuni, și a eliminat deja dependența noastră de importurile de energie din Rusia în doar câteva luni. Și să fie clar: sancțiunile au efect. Petrolul rusesc se vinde mai ieftin cu 40 USD față de țițeiul Brent și se preconizează că veniturile zilnice din energie ale Rusiei vor scădea de la aproximativ 800 de milioane EUR la 500 de milioane EUR în urma punerii în aplicare a celor mai recente măsuri, în cursul lunii curente. Războiul costă scump Kremlinul și cu cât mai mult va dura acesta, costurile nu vor face decât să crească. În luna ianuarie a anului trecut, chiar înainte de invazie, am vizitat regiunea Donbas și am văzut linia frontului. Din motive evidente, această călătorie mi-a rămas întipărită în minte. Pe drumul de întoarcere, trecând prin Kiev, prim-ministrul ucrainean Denis Șmîhal mi-a spus: „Invazia se va întâmpla curând și noi suntem conștienți că nu veți veni să luptați de partea noastră”. Dar s-a grăbit să întrebe: „Ne veți oferi armele de care avem nevoie ca să ne apărăm?” Sincer, nu am fost sigur cum să răspund, deoarece nu știam cât de ferm va fi angajamentul la nivel european. Astăzi, răspunsul vine ușor. În așteptarea summitului UE-Ucraina, pentru care mă deplasez la Kiev săptămâna aceasta, nu există nicio îndoială că Europa s-a ridicat la nivelul situației. Acum trebuie să oferim în continuare Ucrainei mijloacele pentru a învinge agresorul, a-și restabili suveranitatea și a-și găsi locul în Uniunea Europeană.  
Josep Borrell, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și vicepreședinte al Comisiei Europene. Copyright: Project Syndicate, 2023. www.project-syndicate.org  

Super-Eurasia sau Super-Europa?

Daniel Apostol
-
0
Super-Eurasia sau Super-Europa?

„Supercontinentul” Eurasia se vrea remodelat sub ochii noștri. Încă înainte de izbucnirea războiului din Ucraina mulți se întrebau de nu cumva europenii vor fi lăsați în urmă, iar Europa va rămâne doar o anexă la noul eșafodaj ruso-chinez. Dar – am mai scris – invadarea Ucrainei de către Rusia schimbă totul. Războiul lui Putin are consecințe profunde pentru securitatea și economia Europei și chiar și pentru modelul actual al Uniunii Europene. Vicepreședintele Comisiei Europene, Josep Borrell, menționa recent că, odată cu invazia din Ucraina, Vladimir Putin „ne obligă să regândim urgent multe elemente ale organizării noastre interne și ale viziunii noastre asupra lumii”.

UE este forțată acum să-și construiască o strategie proprie de apărare a securității și a valorilor care sunt însăși temelia blocului comunitar. UE va trebui să-și recalibreze atât structura, cât și principiile fundamentale. Odată ce Putin a readus războiul în Europa, europenii trebuie să se pregătească pentru o nouă lume, în care suveranitatea și securitatea lor sunt puse în joc. Revista „Time” publica încă din ianuarie ideea că deja nu mai trăim în vechea ordine liberală în care regulile trebuie aplicate, iar cei care le încalcă trebuie să fie pedepsiți. Ne regăsim trăind într-o nouă ordine în care puterea trebuie echilibrată cu altă putere. Autorul, Bruno Maçães (fost secretar de stat portughez pentru afaceri europene), sublinia că SUA trebuie să reflecteze dacă își pot permite să-și reducă prezența în Europa înainte ca la Bruxelles să fie creată o contrapondere adecvată pentru Rusia. Iar la Casa Albă, Biden se află în fața unei dileme: să ajungă la un „mare târg” cu Moscova, iar cele două mari puteri să își împartă între ele Europa, sau să sprijine dezvoltarea unui nou pol european capabil să echilibreze puterea rusă? Maçães spune că Europa trebuie să devină un actor suveran în politica externă și de securitate comunitară, și cu cât ezită mai mult să acționeze în acest sens, cu atât mai mult „va permite altora să-și asume rolul de reformatori și inovatori în spațiul european”.

Amenințată cu colapsul, UE trebuie să se relanseze sistemic: nu mai ajunge să fie doar o „simplă uniune economică și monetară”, spune Joschka Fischer – fost ministru german de externe – ci trebuie să se reconstruiască într-o uniune politică, de securitate și de apărare, în care candidații la aderare trebuie să parcurgă mai multe faze, prin îndeplinirea de standarde predeterminate referitoare la economie, stat de drept, securitate și alte domenii. La rândul său, fostul premier suedez Cald Bildt semnează un editorial în „Washington Post” în care susține că, implicațiile noii situații fiind fundamentale, viitorul Europei arată „mult diferit astăzi decât acum o săptămână”.

Așa că în timp ce la Bruxelles sunt decise noi și noi sancțiuni la adresa Rusiei, tot acolo fierbe mocnit o oală sub presiune: din ea va ieși noul model de funcționare a Uniunii Europene. Un model care ar trebui să se bizuie pe demonstrația de unitate făcută în contextul războiului din Ucraina. Un model care să facă „Super-Europa” și nu „Super-Eurasia” învingătoare.

În ce lume vom trăi?

Mircea Coșea
-
0
În ce lume vom trăi?

În ultimul timp mi-am pus deseori întrebarea dacă ne vom aminti de actuala perioadă pe care o trăim ca pe un vis urât, ca pe un accident al istoriei pe care îl vom depăși și ne vom întoarce la viața dinainte de pandemie sau ne vom aminti de viața dinainte ca la un trecut care nu se va mai întoarce niciodată.

Ne aflăm doar într-o „pauză” fortuită a procesului de implementare și consolidare a modelului global de dezvoltare sau acest model este deja caduc și suntem în pragul apariției unui alt model?

Părerea mea este că trăim un moment de maximă importanță istorică caracterizat prin apariția unor semnale de necontestat ale începutului procesului de schimbare a principiilor și instrumentelor modelului de dezvoltare al economiei globale. Este momentul în care modelul de natură neo liberală „win-win” pe care îl credeam peren și unanim acceptat pare a fi înlocuit cu altul pe care îl percepem a fi diferit dar pe care încă nu îl putem identifica cu precizie.

Sunt totuși evidente anumite tendinței ale schimbării care au o intensitate și o amploare diferită ceea ce ne conduce la concluzii nu îndeajuns de fundamentate în acest moment. Astfel, cu o precauție necesară ar trebui spus că este puțin probabil ca urmările crizei sanitare și ucrainene să vadă apariția unui capitalism radical nou. Mai degrabă, asistăm la o accelerare a tendințelor preexistente înainte de criză sau reorientarea politicilor economice. Cinci tendințe majore care, prin realizarea unui sistem, vor schimba fața capitalismului, într-un sens din ce în ce mai puțin „neoliberal”.

Prima tendință este utilizarea spectaculoasă a datoriei publice pentru a stabiliza economiile. La nivel global, valoarea lor atinge un nivel fără precedent în istoria capitalismului.

Această creștere a datoriei publice a avut loc într-un moment în care ratele reale ale dobânzilor – adică costul real al datoriei către stat, ajustat cu inflația – au scăzut timp de patruzeci de ani. De mai bine de un deceniu, rata dobânzii la datoria publică a fost mai mică decât rata de creștere a economiilor dezvoltate. Un semn că rata globală a economiilor a crescut în raport cu rata investițiilor la nivel mondial. Aceasta este o situație radical nouă, pe care economiștii o descriu drept „ineficiență dinamică”: guvernele pot intra în datorii pentru sume foarte mari și pot aștepta câțiva ani pentru ca creșterea să genereze venituri pentru a finanța taxele de dobândă. Este probabil ca această rată scăzută a dobânzii reale să continue timp de mulți ani, chiar dacă inflația crește, în special ca urmare a scăderii investițiilor chineze. Acestea din urmă reprezintă acum 30% din investițiile globale, în creștere cu 10% față de acum cincisprezece ani. Criza a contribuit la creșterea în continuare a ratei de economisire, deschizând un spațiu bugetar ceva mai mare pentru intervenția statului național.

Întoarcerea statului

A doua tendință notabilă este rolul crescut al statului în orientarea economiei.

Există o conștientizare a faptului că piața singură nu este suficientă pentru a ghida investițiile necesare din punct de vedere social.

A treia tendință este problema climei și rolul statelor în reducerea emisiilor de CO2 și conservarea biodiversității. Deși în prezent există un consens cu privire la această necesitate, COP 26 a ilustrat încă o dată decalajul dintre evoluțiile necesare și angajamentele statelor.

O a patra tendință se referă la dezvoltarea comerțului internațional. Temele reindustrializării, suveranității economice și rezilienței structurii economice în fața șocurilor care împiedică comerțul internațional, toate indică direcția unei noi diviziuni internaționale a muncii. Deficitul actual de materii prime și produse are diverse cauze: oprirea capacității de producție din cauza COVID-ului, capacitate prea mică comparativ cu o cerere mai dinamică decât se preconizase (semiconductori), tensiuni geopolitice (petrol și gaze), creșterea prețurilor de transport de marfă. Identificarea fragilităților lanțului de aprovizionare determină guvernele să direcționeze investițiile către sectoare-cheie, inclusiv prin planurile menționate mai sus. Cu toate acestea, nu ar trebui să ne așteptăm la o mișcare masivă a transferurilor, ci mai degrabă la o oprire a tendinței de relocare.

Cea mai recentă tendință este evoluția Europei. Comisia Ursulei von der Leyen are ambiția de a afirma Uniunea Europeană ca actor strategic, iar criza a avansat integrarea europeană. Gestionarea tensiunilor geopolitice relativ la invazia Ucrainei arată, de asemenea, o coerență europeană în construcție. Aceste evoluții și mai ales poziționarea față de sancțiunile impuse Rusiei sunt încă precare și, uneori, puțin urmate de efecte. În plus, Europa este încă plină de forțe economice divergente.

În afara acestor tendințe nu putem să o omitem probabil pe cea mai importantă, aceea a începutului procesului de deglobalizare prin limitarea mecanismelor de funcționare a pieței libere globale. Acest lucru a implicat introducerea taxelor vamale și relocalizarea producției, ceea ce, conform criticilor globalizării, trebuiau să facă posibilă absorbția tuturor dezechilibrelor generate de „ultraliberalism”, fie că este vorba de daunele provocate lumii a treia sau de creșterea inegalităților considerate insuportabile în țările bogate. (Vezi impactul la nivel mondial pe care îl are teoria inegalităților capitalismului contemporan promovată prin lucrările lui Thomas Piketty.)

Sub acțiunea forțelor geopolitice dezlănțuite de statele agresive, deglobalizarea are loc și deja putem vedea efectele ei. Acestea sunt rezultatul conjuncției a două fenomene. Prima este epidemia de COVID, care a perturbat toate lanțurile de aprovizionare, cu consecințe dramatice asupra economiei mondiale.

Al doilea este războiul din Ucraina, care instalează în inima Eurasiei un fel de pământ al nimănui rupt definitiv de economia mondială.

Astfel, cele două motoare principale ale prosperității noastre sunt sacrificate pe altarul politicii și al războiului: energia relativ ieftină și comerțul liber.

Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că economia globală continuă să se redreseze după criza pandemică și chiar în condițiile invaziei Ucrainei, la fel ca și comerțul, ocuparea forței de muncă și veniturile, dar această redresare este plină de dezechilibre: între țări, între companii și între populații, confruntate cu realități economice foarte diferite. Apar schimbări structurale, în care anumite sectoare, meserii, tehnologii și comportamente nu vor fi niciodată la fel ca înainte de pandemie.

Se semnalează de asemenea apariția și altor dezechilibre îngrijorătoare. În primul rând, redresarea variază foarte mult de la o țară la alta, reflectând diferențele în ceea ce privește situația sanitară, politicile publice și compoziția sectorială. În al doilea rând, în unele sectoare au apărut deficite acute de forță de muncă, chiar dacă ocuparea forței de muncă și orele lucrate nu și-au revenit încă pe deplin la nivelurile de dinainte de pandemie. În al treilea rând, decalajul persistent dintre cererea și oferta pentru anumite bunuri, combinat cu creșterea costurilor cu alimentele și energia, a condus la creșteri ale prețurilor mai puternice și mai durabile decât se preconizase.

Inflația este o mare incertitudine. Se preconizează că presiunile din partea ofertei se vor retrage pe măsură ce situația sanitară se îmbunătățește, cererea se stabilizează și tot mai mulți oameni se întorc la locul de muncă. Dacă constrângerile legate de ofertă persistă, întrucât PIB-ul și ocuparea forței de muncă continuă să crească și să alimenteze o creștere generală a prețurilor, intensificarea presiunilor inflaționiste ar putea dura mult.

Cum vom trăi în România? Cât de mult ne afectează criza globală și consecințele ei în viitor?

Deși România este o țară mică în economia mondială, este conectată la toate, la absolut toate fluxurile internaționale de capital, de informații, de materie primă, de alimente, de orice, pentru că trăim într-o economie globală, facem parte dintr-o piață unică europeană. Acest lucru înseamnă că asupra noastră vor veni efectele indirecte ale acestei căderi dar și ale acestor schimbări pe care economia mondială le înregistrează. Trebuie trecut la un nou concept de conducere a economiei care presupune un accent extraordinar de puternic și rapid pe obținerea unei independențe cât mai mari din punct de vedere energetic și alimentar prin resursele proprii pe care le avem.

Ar trebui să începem să refolosim resursele proprii, de gaze, de petrol, de mâncare, de tot ceea ce putem să facem, pentru a limita cât mai mult dependența de exterior.

Cred cu tărie că această criză, oricât de mizerabilă poate fi pentru alții, este o oportunitate pentru România de a-și realiza unele obiective pe care, în absența acesteia, nu și le-ar fi putut atinge.

Astfel, devenind un pion de extremă importanță al flancului estic al NATO/UE România poate folosi această poziționare ca pe un motiv de declarare a unei stări excepționale survenite în urma invaziei. Conform normelor UE, o astfel de „stare excepțională” dă posibilitatea cererii renegocierii PNRR prin care s-ar putea revizui unele „capitole problemă” cum ar fi cele ale reformelor salariale, ale pensiilor sau introducerea unor programe privind agricultura bio, irigațiile, deșertificarea.

Se creează posibilități pentru restructurarea și modernizarea industrială ca urmare a inevitabilei ascensiuni a politicii de înarmare. România va fi obligată în actualele condiții ale pericolului rusesc la granițele terestre și la Marea Neagră să aloce mai mult din buget pentru achiziționarea de armament. Achiziționarea poate fi o oportunitate de modernizare industrială dacă se extinde politica de offset prin care s-ar produce în țară părți componente ale produselor sau s-ar extinde operațiunile de mentenanță tehnică (modelul polonez).

Pe fondul acelei revizuiri a Green Deal despre care se vorbește, în noul context geopolitic în Europa, România ar putea folosi resurse de care dispune, precum cărbunele, pentru că în situații excepționale cum este aceasta, interesul vital al societății poate fi mai mare decât interesul ecologic pe o anumită perioadă.

Prin urmare, guvernanții ar trebui să pună imediat la punct un program pe termen scurt de rezolvare a unor probleme energetice prin aducerea pe piața energetică românească a unor resurse interne pentru a reduce cât mai mult posibil importul. Asta înseamnă o atenție sporită la economisirea resurselor, dar și începerea exploatării unor resurse pe care le putem pune în circulație imediat. Cum ar fi cărbunele, repunem în funcțiune Mintia și altele pe o anumită perioadă, continuăm investițiile pe segmentul hidro, continuăm negocierile cu americanii pentru energia nucleară.

În al doilea rând, un program de constituire a unor rezerve alimentare bine puse la punct. România are nevoie de un astfel de fond, pentru că importă prea mult, mai precis 70% din mâncarea de fiecare zi a românului.

Orice vom face și oricum ne-am gospodări, viitorul va fi diferit de ceea ce speram că va fi înainte de pandemie. Speram ca bunăstarea și încrederea noastră în viitor să depindă exclusiv de felul în care va evolua economia prin unii indicatori macroeconomici importanți, cum ar fi: creșterea economică, nivelul PIB, nivelul consumului sau al veniturilor pe cap de locuitor etc. Acum, suntem martorii unor situații pe care nu le mai puteam imagina în secolul XXI, „secolul revoluției verzi, al digitalizării și al inteligenței artificiale”. Realizăm că progresul și bunăstarea pot fi amânate sau chiar oprite cu viruși și cu tancuri. Lumea în care trăim și cu siguranță în care vom trăi va cunoaște un model de funcționare în care principiile și legile economiei vor fi dramatic supuse intereselor politice și violenței militare. Idealul păcii prin piața liberă globală pare din ce în ce mai îndepărtat.

 

În ce lume vom trăi?

Daniel Apostol
-
0
În ce lume vom trăi?

Invadarea Ucrainei schimbă totul. De la simpla explicație rusească a termenului „invazie” („operațiune specială” precedată de „exerciții militare”), până la aruncarea cu 70 de ani în urmă a întregii Europe. Și până la prăbușirea unor economii naționale. Atacul rus asupra Ucrainei a încheiat ordinea europeană așa cum a fost ea consacrată în actul final de la Helsinki din 1975, potrivit căruia principiul central al păcii europene este (era, până mai ieri) integritatea teritorială a fiecărui stat. Declarația asupra principiilor care acționează în relațiile dintre statele participante la Helsinki – cunoscută și sub denumirea de Decalogul – a enumerat următoarele 10 puncte:

1. Respectarea drepturilor inerente ale suveranității;

2. Nerecurgerea la amenințarea sau la folosirea forței;

3. Inviolabilitatea frontierelor;

4. Integritatea teritorială a statelor;

5. Reglementarea pașnică a diferendelor;

6. Neintervenția în afacerile interne;

7. Respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

8. Egalitatea în drepturi a popoarelor și dreptul popoarelor de a dispune de ele însele;

9. Cooperarea între state;

10. Îndeplinirea cu bună-credință a obligațiilor asumate conform dreptului internațional.

În pofida acordurilor de la Helsinki, trăim azi cele mai întunecate zile ale Europei de după Al Doilea Război Mondial. Ordinea de după Primul Război Rece este spulberată de Putin și putinism. Tocmai a răsturnat statu-quo-ul european, a ridicat A Doua Cortină de Fier, iar revizionismul dorit de el este direcția principală pe care mărșăluiește Kremlinul, cu și fără „operațiuni speciale” în Ucraina sau în altă parte. Invadarea Ucrainei va avea consecințe profunde și de durată nu doar pentru cele două state intrate în conflict, ci și pentru stabilitatea regiunii, pentru viitorul securității europene și pentru economia globală. Politologul Nina L. Hrușciova scria recent că Vladimir Putin pare să fi cedat obsesiei sale conduse de orgoliu de a restabili statutul Rusiei de mare putere cu propria sa sferă de influență clar definită.

Este deja evident că invazia Ucrainei de către Rusia va avea consecințe profunde și de durată nu doar pentru cele două state intrate în conflict, ci și pentru stabilitatea regiunii, pentru viitorul securității europene și pentru economia globală. Ca să nu mai amintim aici imensa suferință umană și criza umanitară fără precedent pe care o trăiește acum Europa, în premieră de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial. Evaluând modul în care atacul militar asupra Ucrainei va schimba fundamental epoca post-Război Rece, mai mulți cercetători ai fundației Carnegie Europe au opinat că Vladimir Putin „tocmai a răsturnat statu-quo-ul european”.

Printre ei, redactorul-șef al „Strategic Europe”, Judt Dempsey, consideră că invazia Ucrainei de către Rusia semnifică și sfârșitul amăgirii germane: „ostpolitik”, politica specială a Germaniei față de Rusia, s-a încheiat, convingerea că relația economică, comercială și politică de decenii a Germaniei cu Moscova va duce la modernizarea Rusiei a fost dezmințită. „Aceasta este o lovitură imensă pentru Berlin. Fiind cea mai mare economie a UE, Germania spera ca diplomația și arhitectura instituțiilor multilaterale să fie suficiente pentru a menține statutul perioadei post-Război Rece”, apreciază Dempsey.

În același timp, războiul din Ucraina produce serioase tensiuni suplimentare între coloșii economiei globale. America și China trebuie să afle dacă nu cumva soluția de pace în Europa de Est stă pitită undeva în buzunarele lor și ar putea fi scoasă la iveală, dacă vor găsi de cuviință să renunțe la orgolii. Joe Biden a vorbit cu Xi Jinping, într-un moment cheie al războiului din Ucraina, când China se gândește dacă să ofere asistență militară sau financiară Rusiei (care, de altfel, a solicitat-o). Iar dacă China va fi de acord, întreaga ei relație economico-politică cu economiile occidentale va fi schimbată pentru o perioadă lungă de timp.

Casa Albă a vrut să-și prezinte clar poziția, iar Beijingul a vrut să sublinieze că este pentru pace. Dar mulți analiști spun că este puțin probabil ca Beijingul să-și folosească forța diplomatică sau economică pentru a presa Rusia să oprească invazia. Ceea ce trebuia să liniștească lumea aduce și mai multă neliniște.

Sancțiunile economice impuse Rusiei nu au reușit să pună capăt luptelor din Ucraina și sporesc îngrijorarea cu privire la rolul pe care l-ar putea juca Beijingul în conflict. Criza din Ucraina aprinde tensiunile dintre SUA și China, mai degrabă decât să le atenueze. SUA doresc o distanțare a Chinei de Rusia și o aliniere la sancțiunile internaționale. Iar pentru China – arată o analiză a EIU – SUA ar trebui să înceteze sporirea sancțiunilor împotriva Rusiei, oferind, de asemenea, alte concesii bilaterale, cum ar fi eliminarea tarifelor impuse în era Trump, pentru a asigura o atitudine mai cooperantă.

Mulți se întreabă dacă neparticiparea Chinei la sancțiunile internaționale le va submina eficacitatea. Comerțul dintre UE și China a depășit în 2021 800 de miliarde de dolari, iar comerțul SUA-China a depășit 750 de miliarde de dolari, potrivit datelor oficiale ale Chinei, în timp ce comerțul cu Rusia a fost puțin sub 150 de miliarde de dolari. Shang-Jin Wei, profesor de finanțe la Columbia University, spune că, în cele din urmă, „neparticiparea Chinei nu va face o diferență uriașă, mai importante vor rămâne consecințele nefavorabile atât ale războiului, cât și ale sancțiunilor pentru țările în curs de dezvoltare”.

Pe de altă parte, invazia Rusiei în Ucraina și sancțiunile impuse Rusiei de către Occident au aruncat brusc o umbră de incertitudine asupra planurilor de creștere a Chinei, care a anunțat recent o țintă de creștere a PIB-ului pentru acest an de aproximativ 5,5%, cea mai scăzută țintă din 1991.

Continue

România va avea până în toamnă o Strategie pentru economia circulară. Cum arată evoluția principalilor indicatori

Economistul
-
0
România va avea până în toamnă o Strategie pentru economia circulară. Cum arată evoluția principalilor indicatori

Trecerea etapizată la un nou model de dezvoltare bazat pe utilizarea rațională și responsabilă a resurselor este una din țintele vizate în cadrul Strategiei Naționale pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030. Introducerea unor elemente ale economiei circulare, creșterea procentului de reciclare și colectare selectivă în rândul cetățenilor români, înjumătățirea risipei alimentare pe cap de locuitor sunt principalele teme abordate în cadrul obiectivului 12 de dezvoltare durabilă.

În toamna acestui an, va fi aprobată o strategie națională de economie circulară realizată printr-un proiect inițiat de către Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă și finanțat prin DG Reform. Strategia se va concentra pe 6 domenii prioritare: construcții; textile; turism; bunuri de consum; industrie; sectorul agro-alimentar. În acest context, vă propunem o analiză realizată în cadrul proiectului România Durabilă, cofinanțat de Fondul Social European prin Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020, despre evoluția principalilor indicatori privind economia circulară.

Dezvoltarea economiei moderne este determinată de o serie de provocări și oportunități ce pot și trebuie să fie valorificate. În această ordine de idei, putem să evidențiem limitele dezvoltării liniare caracterizate de paradigma resurse, producere, deșeuri. Costurile explicite, dar mai ales implicite ce se manifestă prin creșterea temperaturii globale, reducerea diversității biosferei, înrăutățirea situației ecologice nu mai pot fi neglijate. Trecerea de la economia liniară la cea circulară este un deziderat ce trebuie conceptualizat și realizat la nivel global. Economia circulară este un model complex, ce necesită o restructurare economico-socială a societății. Aceasta include mai multe dimensiuni, aspecte, de la cele mai simple, cum ar fi reducerea nivelului de deșeuri, consumul judicios al resurselor, logistică robustă, până la un redesign al produsului, astfel încât să fie utilizate acele resurse materiale ce ar fi incluse în perspectiva reciclării și/sau utilizării sustenabile.

Experiența UE indică faptul că adoptarea preceptelor privind economia circulară necesită un sistem de reglementare inteligent care implică un plan director bine gândit și un angajament pe termen lung al tuturor părților interesate, cum ar fi autoritățile federale și locale, întreprinderile, cetățenii și consumatorii, împreună cu rețelele de cunoștințe și de încredere respective.

În ceea ce privește rata de utilizare circulară a materialelor, potrivit Eurostat, la nivelul României se constată o scădere a acestui indicator în intervalul 2010-2019, ceea ce se traduce ca fiind o involuție în materie de dezvoltare și aplicare a conceptului de economie circulară.

Figura 1 – Evoluția ratei de utilizare circulară a materialelor în perioada 2010-2019 (EU27, România, Germania, Franța, Polonia) – Eurostat

România trebuie să-și îmbunătățească considerabil capacitatea de utilizare circulară a materialelor pentru a se apropia cât de cât de țările dezvoltate. Nevoia de acțiune se desprinde și atunci când analizăm evoluția acestui indicator în UE27, în Germania, Franța sau Polonia. Astfel,  Polonia era la un nivel de 10,8% în 2010 și, în ciuda unui progres la 12,6% în 2014, era la 10,3% în 2019 – de aproape opt ori peste România. În Germania, nivelul era de 11% în 2010 și de 12,3% în 2019 – de aproape zece ori peste România. Cât privește media UE27, ea era de 11,1% în 2010 și 12,4% în 2019.

Făcând trecerea spre analizarea volumului de deșeuri generate de fiecare român, se poate observa faptul că situația s-a îmbunătățit simțitor comparativ cu anul 2004, când România genera 1883 kg/capita de deșeuri, în 2018 ajungându-se la o valoare de 1115 kg/capita. Nu multe sunt capitolele la care România să se poziționeze mai bine decât media europeană sau decât țări precum Germania, Franța și Polonia. Astfel, media UE27 era de 1907 kg/capita în 2004, foarte apropiată de valoarea înregistrată de România în același an, pentru ca în 2018 să fie de 1828 kg/capita – o scădere ușoară în 14 ani. În cazul Poloniei, cantitatea de deșeuri era de 1530 kg/capita în 2004 și de 2112 kg/capita în 2018, ceea ce indică un regres net. Pentru Germania se înregistra o valoare de 1473 kg/capita în 2004, pentru ca 2018 să aducă o creștere la 1872 kg/capita.

Figura 2 – Evoluția producției de deșeuri în perioada 2004-2018
(EU27, România, Germania, Franța, Polonia) – Eurostat

Un indicator care poate contribui la mai buna înțelegere a felului în care România evoluează în ceea ce privește îndeplinirea obiectivului de dezvoltare nr. 12 ține de valoarea adăugată a bunurilor și serviciilor ecologice[1]. Potrivit Eurostat, sectorul bunurilor și serviciilor de mediu este definit ca acea parte a economiei unei țări care se ocupă cu producerea de bunuri și servicii care sunt utilizate în activitățile de protecție a mediului și de gestionare a resurselor, pe plan intern sau extern.

Figura 3 – Valoarea adăugată brută a bunurilor și serviciilor ecologice
(EU28, România, Germania, Polonia) – Eurostat

În România, valoarea adăugată a sectorului a fost de 3,9% din PIB în 2014 și de 3% din PIB în 2018, o involuție de remarcat. Chiar și așa, această pondere este peste ceea ce s-a întâmplat în UE28, în Polonia sau Germania. Media UE28 a evoluat de la 1,6% din PIB în 2000, la 2,12% în 2014 și la 2,23% în 2018. În Polonia, după 2014 avem practic o stagnare: 2,22% din PIB în 2014 și 2,21% din PIB în 2018. Cât despre Germania, aici observăm valori de 1,82% în 2014 și de 1,96% în 2018, o creștere ușoară. Aceste statistici dezvăluie potențialul real pe care România îl are în ceea ce privește sectorul bunurilor și serviciilor ecologice.

Productivitatea resurselor și consumul intern este un alt indicator asupra căruia se poate face o serie interpretări. Potrivit Eurostat, indicatorul surprinde raportul dintre produsul intern brut și consumul intern de materiale. Diferite unități de măsură sunt disponibile pentru acest indicator, având scopuri diferite în a explica evoluțiile. Astfel, atunci când avem în vedere indicatorul prin prisma euro per kilogram (volume, 2015), putem cel mai bine surprinde schimbările dintr-o țară de-a lungul timpului. Când ne referim la standardul puterii de cumpărare per kilogram, indicatorul devine foarte util în a compara diferite țări într-un anumit an. De asemenea, avem și o măsură care standardizează lucrurile, cu valoarea din anul 2000 considerată ca fiind 100%, iar evoluțiile ulterioare folosind acest termen de referință.

În cazul României, productivitatea scade clar după anul 2000, fiind la 94,6% în 2010 și abia la 62,9% în 2020. În Polonia, productivitatea era la 159,8% în 2020, practic un avans de 60 puncte procentuale față de anul 2000. În Germania, în același an 2020, eram la 153,2%, din nou un progres considerabil față de anul 2000. Media UE28 era de 141,2% în 2019, ultimul an pentru care există date disponibile. România are o mare problemă de productivitate a resurselor atât ca evoluție în timp, cât și din perspectivă comparată – este aici o sursă importantă de dezvoltare durabilă, care trebuie valorificată.

Figura 4 – Productivitatea resurselor și consumul intern de materiale (EU28, România, Germania, Polonia) – Eurostat

În concluzie, din perspectiva datelor obiective, observăm rata scăzută de utilizare circulară a materialelor în România, precum și faptul că țara noastră suferă la capitolul productivitatea resurselor și consumul intern de materiale. Pe de altă parte, România generează mai puține deșeuri decât media UE28 și decât alte țări relevante și are o valoare adăugată brută a bunurilor și serviciilor ecologice din nou peste media UE28 și peste Germania și Polonia. Tranziția către economia circulară necesită în aceste condiții eforturi coordonate de la toate nivelurile, iar o strategie națională coerentă pentru economie circulară reprezintă un pas esențial.

[1]              https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/sdg_12_61/default/table?lang=en

Previzionarea Guvernanței 4.0

Economistul
-
0
Previzionarea Guvernanței 4.0

_________________

De Klaus Schwab


Geneva – În 2022, pandemia de COVID-19 și nenumăratele crize pe care le-a generat ar putea începe în sfârșit să se retragă. Dar chiar și în cel mai bun scenariu, avem în fața noastră un tsunami de noi provocări – de la eșecul acțiunii climatice până la erodarea coeziunii sociale. Abordarea acestora va impune ca liderii să adopte un model diferit de guvernare. Când instituțiile noastre sunt bine guvernate, le acordăm puțină atenție. Sunt pur și simplu o infrastructură invizibilă care susține economia și aproape toate aspectele ordinii sociale. Iar guvernarea „destul de bună” din a doua jumătate a secolului al XX-lea a permis creșterea veniturilor și pacea socială.

Astăzi, însă, mulți oameni și-au pierdut încrederea în liderii lor. Confruntați cu riscuri tot mai mari și cu eșecul nostru colectiv de a le aborda, am început să căutăm vinovați. Unii arată cu degetul către lideri politici inepți, alții dau vina pe directorii generali de tip „Davos Man” (“Omul de la Davos”), iar o minoritate disperată, în creștere, vede o conspirație de elită în spatele nenorocirilor actuale. Adevărul este mai complicat. În centrul eșecului nostru de a prevedea și gestiona riscurile globale – nu numai schimbările climatice și adâncirea diviziunilor sociale, ci și recrudescența bolilor infecțioase, crizele datoriilor și reglementarea inadecvată a tehnologiei – se află o problemă nerezolvată a guvernanței globale. Instituțiile noastre și conducerea lor nu mai sunt potrivite scopului. Tindem să privim istoria ca pe o serie de evenimente mari și bruște, asemănătoare cutremurelor. Dar degradarea guvernanței globale a fost în mare parte un caz de eroziune treptată.

În perioada Guvernanței 1.0 imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, atât guvernanța publică, cât și cea corporativă au fost marcate de „domnia unui singur om”: „liderul puternic” ales sau neales, „șeful absolut”. Acest tip de conducere a funcționat bine într-o societate în care costul informației era mare, puterea ierarhică și managementul funcționau relativ bine, iar progresele tehnologice și economice au produs beneficii aproape tuturor.

Continue

Talibanii și dolarul

Jim O’Neill
-
0
Talibanii și dolarul

În august s-au împlinit 50 de ani de la sfârșitul sistemului Bretton Woods, când președintele american Richard Nixon a suspendat convertibilitatea dolarului american în aur și i-a permis să plutească. Sunt totodată 20 de ani de la retragerea talibanilor de la putere în Afganistan, lăsând țara în mâinile forțelor coaliției conduse de SUA. Acum, că talibanii au câștigat din nou, ar trebui să ne gândim dacă victoria lor asupra celei mai mari puteri militare și celei mai mari puteri economice din lume va avea vreo implicație asupra dolarului și rolului său în lume.

Privind înapoi în cei 50 de ani de când Nixon a închis fereastra de aur (dintre care 39 de ani i-am petrecut ca profesionist pe piețele financiare), cea mai mare învățătură este că sistemul cursului de schimb variabil și rolul dominant al dolarului în acesta s-au dovedit să fie mai robuste decât se aștepta inițial. Chiar știind ceea ce știm acum despre evoluția economiei mondiale, majoritatea experților s-ar fi îndoit că sistemul ar putea supraviețui atât timp cât a făcut-o.

Având în vedere această rezistență, este tentant să respingem eșecul Americii în Afganistan ca nepăsător pentru dolar. La urma urmei, dolarul a rezistat căderii Saigonului în 1975 și dezmembrării din Irak în urma invaziei SUA din 2003. De ce ar trebui să fie de această dată diferit? În cele din urmă, răspunsul depinde de așteptările cu privire la evoluția economiei mondiale și de comportamentul principalilor săi actori financiari, și anume China și Uniunea Europeană.

Continue

RECORDUL ECONOMIC AL CHINEI GENEREAZĂ ÎNCREDERE ÎN LUME

Jiang Yu
-
0
RECORDUL ECONOMIC AL CHINEI GENEREAZĂ ÎNCREDERE ÎN LUME

Jiang Yu,
Ambasadorul Chinei în România

În 2020, economia mondială a fost supusă unor teste extrem de severe. Pandemia de COVID-19 a lovit violent și a afectat grav activitățile economice din întreaga lume. Cele trei probleme majore, și anume, lipsa de impuls pentru creșterea economică globală, guvernanța economică globală înapoiată și dezvoltarea dezechilibrată pe plan mondial, au devenit mai evidente, iar perspectivele economiei mondiale sunt sumbre. În contextul integrării profunde a lanțurilor industriale și piețelor globale, redresarea economică a unei țări nu numai că va aduce beneficii țării respective, dar va însemna, de asemenea, că lanțurile de aprovizionare și cererile de piață din alte țări vor fi îmbunătățite și stimulate.

Economia Chinei a rezistat testului șocurilor multiple. În 2020 PIB-ul a crescut cu 2,3% față de anul precedent, țintele și sarcinile majore pentru dezvoltarea economică și socială au fost îndeplinite mai bine decât cele estimate, făcând astfel China singura economie majoră din lume care a obținut o creștere pozitivă. Directorul General al FMI, Kristalina Georgieva, consideră că redresarea viguroasă a Chinei a oferit un „impuls puternic” economiei globale, creând oportunități țărilor care aprovizionează mărfuri precum și produsele solicitate de China în lanțului său de producție.

Acest raport prezintă mai multe caracteristici ale economiei Chinei din ultimul an:

În primul rând, China a obținut un progres în economia de ansamblu. Dimensiunea economică a Chinei a depășit 100 de trilioane de yuani (15,42 trilioane de dolari SUA), marcând un nou nivel al puterii economice, științifice și tehnologice a Chinei și a puterii naționale generale. Sprijinul pentru asigurarea și îmbunătățirea mijloacelor de trai ale oamenilor este mai solid, fundamentul material pentru promovarea dezvoltării de înaltă calitate este mai puternic, iar rezistența și marja de manevră pentru a răspunde diferitelor riscuri și provocări devin mai puternice.

A doua caracteristică este promovarea optimizării structurale. În timp ce dezvoltarea economică și socială se confruntă cu riscuri și provocări severe, China se îndreaptă în direcția de dezvoltare de înaltă calitate și profită de tendința de a promova dezvoltarea de noi industrii, noi formate și noi modele, îndrumând și încurajând transformarea și modernizarea industriilor tradiționale. Producția cu înaltă tehnologie și producția de echipamente au crescut mai repede decât rata medie de creștere industrială, iar industrii precum munca la domiciliu, consultarea medicală la distanță și educația online au realizat o expansiune rapidă.

A treia caracteristică este deblocarea ciclului de cerere și ofertă. Ca răspuns la blocajul circular întâlnit în procesul de reluare a lucrărilor și producției, China a continuat să aprofundeze reforma structurală a ofertei și a acordat atenție gestionării cererii, îmbunătățind în mod eficient ciclul economic. În al patrulea trimestru al anului 2020, rata de utilizare a capacității de producție industrială a ajuns la 78%. În decembrie, rata de vânzare a produselor industriale a ajuns la 98,4%, iar rata de creștere a profitului întreprinderilor a devenit pozitivă.

A patra caracteristică este acoperirea nevoilor de trai ale oamenilor. În 2020, s-au înregistrat mari realizări istorice în finalizarea construirii unei societăți moderat prospere din toate domeniile și a fost obținută victoria decisivă în lupta împotriva sărăciei. 11,86 milioane de noi locuri de muncă au fost create pe tot parcursul anului, îndeplinind 131,8% din obiectivul stabilit; rata șomajului conform sondajelor din zona urbană a scăzut de la 6,2% în februarie la 5,2% în decembrie. Venitul disponibil pe cap de locuitor al rezidenților a crescut cu 2,1%, practic în conformitate cu creșterea economică.

Realizările sunt câștigate prin multe eforturi. Acest lucru nu s-ar fi putut realiza fără spiritul tenace și unit al poporului chinez în fața crizei și este, de asemenea, inseparabil de politici și măsuri macro și micro luate de guvernul chinez, care au luat în considerare atât condițiile actuale, cât și cele pe termen lung.

Mai întâi de toate, lupta cu tot posibilul împotriva epidemiei. Respectând principiul de a pune oamenii și viața pe primul loc, China a depus efort în lupta împotriva epidemiei, acordând prioritate producției și furnizării de materiale de prevenire a epidemiei și ale necesităților zilnice. După ce epidemia a fost tinuță eficient sub control, a fost stabilit un mecanism regulat de prevenire și control pentru a promova redresarea economică în mod ordonat.

În al doilea rând, este eficiența politicior de ajutoare. Pentru întreprinderile mici și mijlocii, operatorii economici individuali și alte entități de piață cu capacități anti-risc slabe, au fost adoptate măsuri precum reducerea impozitelor și reducerea taxelor, rambursarea creditelor și dobânzilor amânate pentru a reduce presiunea asupra lor. În același timp, pentru întreprinderile mari, a fost adoptată o abordare de serviciu „punct la punct”, vizând exact coordonarea lanțurilor industriale și a lanțurilor de aprovizionare.

Al treilea punct este creșterea bazată pe inovație. În ultimii ani, China a făcut progrese semnificative în inovația științifică și tehnologică. A apărut un număr mare de realizări ale inovației, dând nașterea pe de o parte, a multor noi industrii, noi forme și noi modele de afaceri, și au promovat pe de altă parte, transformarea și modernizarea multor industrii tradiționale. Acest lucru a oferit o forță motrice durabilă pentru dezvoltarea economică în timpul epidemiei.

Al patrulea punct este impulsul adus de reforma și deschiderea. China a continuat să îmbunătățească economia socialistă de piață, a accelerat dezvoltarea unui sistem de piață la standarde ridicate, a concentrat pe aprofundarea reformei alocării pe piață a factorilor de producție, a eliminat cu hotărâre toate barierele din calea dezvoltării entităților de piață și a continuat să se deschidă mai larg spre lumea exterioară, iar rezultatele se manifestă treptat.

În 2021, pe fondul multor incertitudini în dezvoltarea economică globală, economia chineză va avea atât provocări, cât și sprijin. În ansamblu, China a acumulat experiență de răspundere la riscuri și provocări în lupta împotriva epidemiilor și a protecției economice, a demonstrat o rezistență puternică pentru dezvoltare. Acesta este fundamentul dezvoltării economice al Chinei. Avem motive să credem că anul acesta China are capacitatea și condițiile de a consolida stabilitatea și redresarea economică și de a obține un bun început pentru „cel de-al 14-lea plan cincinal”.

În prezent, China este ferm angajată să se deschidă mai larg din toate punctele de vedere, va construi un nou sistem pentru o economie deschisă la un nivel superior și va accelera eforturile de a construi un nou model de dezvoltare în care ciclurile interne sunt dominante, iar cele interne și  cele internaționale se întăresc și promovează reciproc. Îmbunătățirea continuă a economiei Chinei va aduce încredere și energie pozitivă pentru redresarea economiei mondiale.

Privind la epoca post-epidemică, China va promova neclintit globalizarea economică și va colabora cu alte țări din lume, inclusiv cu România, pentru a face piața globală din ce în ce mai mare, pentru a pune în aplicare mecanismul de partajare și metoda de cooperare globală, aducându-și contribuția la menținerea păcii, dezvoltarea mondială și la construirea unei comunități umane cu un viitor comun.

Cum obținem o recuperare verde

Economistul
-
0
Cum obținem o recuperare verde

Joseph E. Stiglitz
laureat al premiului Nobel pentru economie

Continue

O șansă în plus

Economistul
-
0
O șansă în plus

Pentru românii care nu își mai pot plăti ratele la bănci, nu este totul pierdut. Pot găsi înțelegere chiar la bănci, iar beneficiile ajung la zeci de mii de euro pentru un consumator. Astfel, suspendarea ratelor nu este singura soluție în perioadă de criză, iar negocierea cu banca în cadrul Centrului de Soluționare a Litigiilor în domeniul Bancar poate avea mai multe avantaje. Acest centru înființat la cererea Uniunii Europene îi ajută pe consumatori să găsească înțelegeri amiabile cu băncile. Daniel Apostol ne spune mai multe. 

Deciziile în Noua Economie – Declarații Victor Picu, Președinte ANOFM

Economistul
-
0
Deciziile în Noua Economie – Declarații Victor Picu, Președinte ANOFM

Energia – mijloc sau scop

Valeriu Ivan
-
1
Energia – mijloc sau scop

Imensa cantitate de informație ușor accesibilă ne face să fim mai puțin atenți și mai puțin selectivi în ceea ce alegem să ne intereseze, să susținem sau să criticăm. Această realitate poate servi interese oneroase dintre cele mai diverse și, corelativ, aduce deservicii celor care sunt luați de valul mainstream. Imaginea, asocierea cu tendințele momentului sau cu personalități de mucava contează astăzi, social, mult mai mult ca analizele bazate pe cifre reci sau opinia fundamentată a unor experți.

Până de curând, în domeniul energiei prețul carburantului și cel al energiei electrice erau interfața dintre industrie și public. Astăzi, suntem în situația în care cei doi indicatori au trecut în plan secund, prima pagină a publicațiilor de specialitate fiind ocupată de subiecte precum cine exploatează zăcămintele de hidrocarburi, ce taxe plătesc cei care fac asta, cum pot fi taxate suplimentar companiile din domeniu sau cine ce companie mai conduce. Pare că totul a trecut în plan social, în interesele pe care le avem zilnic. Prin comparație, caracteristicile, calitatea sau prețul apei pe care fiecare o bem par subiecte din altă lume. Despre cine și cum exploatează resursele de apă… aproape nu există nimic scris. Să fie vorba doar de interese mercantile? De nivelul acestora? Sau poate de priceperea celor care veghează la buna funcționare a piețelor și a proceselor prin care energia ajunge în acele piețe?

Nu am răspunsurile, dar știu că toate acestea au loc în timp ce plătim cam cea mai scumpă energie din Europa. Nu ne mai deranjează acest lucru, deși, la o simplă căutare pe internet, înțelegem că amânăm sau nu facem investiții și nu lăsăm să funcționeze liber piețele din domeniu deoarece „cineva” – statul, guvernul, instituții de reglementare sau de control – are grijă să nu se scumpească energia. Desigur, acest „cineva” este condus politic, iar aici intrăm în zona în care „urechiștii” fac legea. Și spun acest lucru deoarece sunt, de ani buni, aceleași persoane, iar domeniul este aproape de colaps funcțional. Nu există un palier corect administrat, vreunul eficace sau eficient. Cârpim, nu luăm decizii tranșante și avem un singur obiectiv: „să nu se închidă ceva (companie) sau să demareze ceva contestabil (proiect) în mandatul meu!”. Plecarea din România, în următoarea perioadă, a unor actori importanți și foarte importanți din piața mondială a energiei este consecința, în bună parte, a acestui mod de gândire mioritic. Vrem să fim parte a jocului, dar jocul să aibă regulile inventate și reinventate de noi. Jocurile și regulile care funcționează de sute de ani în lumea liberă nu ne sunt pe plac și nici nu prea suntem dispuși să le învățăm.

Pentru a justifica starea precară în care se află domeniul energetic sunt invocate, cu predilecție, două concepte: „securitate energetică” și „strategie energetică”.
Primul nu există în legislația românească. Este un concept provenit din nevoia politicului de a îmbrăca, într-o formă ce pare sofisticată și cu acces limitat, diverse decizii care, de obicei, nu au fundamentare economică sau sunt justificate electoral. Conceptul de „securitate energetică”, existent în doctrina NATO, se referă strict la siguranța fizică a liniilor de transport al energiei (rețele de transport electricitate, petrol, gaz natural), ca parte a infrastructurii critice. Recenta augmentare cu „siguranța alimentării”, sintagmă regăsibilă și în documentele Uniunii Europene, are un conținut limitat și neechivoc. Astfel, este utilizat exagerat un concept vag, al cărui conținut variază semnificativ de la producătorul de energie pe bază de cărbune, prin toate formele de transport al energiei și până la consumator, care pare beneficiarul a tot ceea ce se face fără a fi nevoie de prea multe justificări. Desigur, putem vorbi despre siguranța alimentării (existența resurselor necesare pentru a furniza consumatorilor energia necesară), despre securitatea infrastructurii de producere și transport al energiei (ca infrastructură critică), despre siguranța în funcționare a infrastructurii și despre multe alte tipuri de siguranțe și securități, însă un comandament superior care să justifice decizii neeconomice sau, de multe ori, aberante nu există în condiții de pace și normalitate socială. Aspirăm la o economie de piață, o economie în care companiile și tehnologiile se nasc, trăiesc și mor. Dacă utilizăm resursele pentru a ține „muribunzii” fără speranță în viață, pierdem resurse ce pot fi utilizate în dezvoltarea noilor tehnologii și în alinierea cu industriile momentului. Amanetăm viitorul și ne bucurăm de schemele Ponzi politicianiste, în care profitul funcționării unor companii cu tehnologii învechite se întoarce doar în voturi și în satisfacerea unor interese pecuniare locale.


„Strategia energetică”, a cărei lipsă este clamată permanent în spațiul public, reprezintă, în principiu, un document în care un grup de persoane – mai larg sau mai restrâns, mai priceput sau mai puțin priceput în elaborarea de strategii, poate cu expertiză pe diversele paliere ale domeniului, dar fără prea multă dorință de a înțelege viitorurile – prelungește cumva tendințele momentului, în speranța că viitorul va fi blând și înțelegător cu actualele moduri de a produce energia. Așa arată Strategia Energetică a României pentru perioada 2007-2020, document aprobat și aflat în vigoare (HG nr. 1069/2007), și tot așa arată și propunerile succesive de modificare/completare/adăugire sau cele care vizează perioade care se întind până în anul 2050. Deși fiecare autor al acestor propuneri consideră că aduce modificări importante în viziunea pentru următoarele decenii, liniile directoare și obiectivele seamănă, cele mai multe până la suprapunere, cu cele din strategia din 2007, diferențele semnificative fiind date de gradul în care politicul a viciat gândirea celor care au elaborat analizele și estimările. O viziune curajoasă, un răspuns inovativ la problemele prezentului, o abordare bazată pe „gândire laterală” nu au existat și nici nu există prea multe șanse să apară.

Și atunci, care e problema?

O primă problemă este aceea că cei care sunt chemați să facă strategii – și nu este cazul doar la acest nivel, ci coboară până la nivelul companiilor – nu analizează „situația actuală” și prin prisma eșecului sau succesului strategiei precedente (în cazul în care există). De obicei o ignoră deși, de cele mai multe ori, vor ajunge la aceleași direcții strategice și, nu de puține ori, la aceleași obiective. Întrebarea „ce nu a mers pentru a ajunge la obiectivele propuse în strategia precedentă?” nu am auzit-o niciodată. Iată, spre exemplu, obiectivul general al strategiei energetice din anul 2007: „Obiectivul general al strategiei sectorului energetic îl constituie satisfacerea necesarului de energie atât în prezent, cât și pe termen mediu și lung, la un preț cât mai scăzut, adecvat unei economii moderne de piață și unui standard de viață civilizat, în condiții de calitate, siguranță în alimentare, cu respectarea principiilor dezvoltării durabile”.

Sau obiectivele strategice stipulate în același document normativ:

  • „creșterea siguranței energetice prin asigurarea necesarului de resurse energetice și limitarea dependenței de resursele energetice de import;
  • diversificarea surselor de import, a resurselor energetice și a rutelor de transport al acestora;
  • creșterea nivelului de adecvanță a rețelelor naționale de transport al energiei electrice, gazelor naturale și petrolului; 
  • protecția infrastructurii critice;
  • creșterea eficienței energetice;
  • promovarea producerii energiei pe bază de resurse regenerabile;
  • promovarea producerii de energie electrică și termică în centrale cu cogenerare, în special în instalații de cogenerare de înaltă eficiență;
  • susținerea activităților de cercetare-dezvoltare și diseminare a rezultatelor cercetărilor aplicabile; 
  • reducerea impactului negativ al sectorului energetic asupra mediului înconjurător;
  • utilizarea rațională și eficientă a resurselor energetice primare;
  • dezvoltarea piețelor concurențiale de energie electrică, gaze naturale, petrol, uraniu, certificate verzi, certificate de emisii ale gazelor cu efect de seră și servicii energetice;
  • liberalizarea tranzitului de energie și asigurarea accesului permanent și nediscriminatoriu al participanților la piață la rețelele de transport, distribuție și interconexiunile internaționale;
  • continuarea procesului de restructurare și privatizare în sectoarele energiei electrice, termice și al gazelor naturale;
  • continuarea procesului de restructurare pentru sectorul de lignit, în vederea creșterii profitabilității și accesului pe piața de capital”.

Care dintre aceste obiective credeți că poate fi eliminat dintr-o strategie „actuală”? Cel mai probabil… niciunul! Și, totuși, sunt 12 ani de la legiferarea acestei strategii, iar termenul la care obiectivele trebuie atinse tocmai ce se apropie (anul 2020). Practic, s-au făcut ceva progrese, dar obiectivele sunt realizate în mică măsură, iar motivele pentru care am pierdut 12 ani din cei în care trebuia să pregătim viitorul pare să nu intereseze pe nimeni.

Deși se pot spune multe despre modul în care sunt elaborate strategiile – instrumente de analiză și estimare preponderent subiective, lipsa unor specialiști și a unor algoritmi validați ș.a. – dăm credit celor care elaborează documentele și ajungem la momentul strategiei aprobate. Acum ne dăm seama că, în general, strategiile sunt privite ca scop în sine. Și spun asta deoarece, odată aprobate, sunt folosite pentru vitrina domeniului de activitate / companiei și nu sunt operaționalizate, nu prea se obosește cineva să identifice modalități prin care, efectiv și practic, să fie atinse obiectivele respective. Aceasta a fost soarta strategiei energetice din anul 2007 și a cam tuturor celor peste 200 de strategii legiferate în ultimii 25 de ani. Situația este similară la nivelul companiilor din domeniul energetic, unde statul este acționar majoritar sau deține pachete de acțiuni de peste 40%.

În consecință, asistăm la „împietrirea timpului”, fenomen prezent în economia românească și alimentat permanent de lipsa de înțelegere a realităților economiei de piață de către cei care administrează acțiunile companiilor de stat și de organele de control. Modul „funcționăresc” în care sunt administrate și conduse aceste companii le face necompetitive (excluse fiind din această apreciere monopolurile, care nu funcționează în piețe concurențiale reale).

Deciziile de afaceri sunt deseori decizii riscante. Uneori sunt decizii care pot produce efecte pozitive abia peste ani de zile. Lipsa apetitului pentru orice tip de risc se transferă la toate nivelurile de decizie, iar obiectivul nedeclarat al „strategiei reale” pentru multe ramuri economice sau companii este, de ceva vreme, păstrarea statu-quo-ului. Energia este într-un astfel de scenariu. Inițiativa privată este puțin încurajată, barierele de intrare în piață sunt relativ greu de depășit, iar investițiile (în senul de banii cheltuiți) de stat vizează, mai degrabă, tehnologiile trecutului. Dacă adăugăm la această imagine incompetența celor puși să gestioneze domeniul și blazarea specialiștilor sătui să se lupte cu morile de vânt, avem imaginea fidelă a unui domeniu pe care nicio strategie nu îl poate ajuta.

Continuarea luării deciziilor sub imperiul „securității energetice” și perpetuarea deprofesionalizării la nivelurile decizionale strategice reprezintă scenariul cel mai probabil pentru următoarea perioadă.
Și, totuși, ce am putea face? Am putea să ne stabilim obiective ceva mai simple și mai realizabile! De exemplu, „energie ieftină și curată pentru consumatorul autohton!”. Cam ceea ce și-au propus câteva state europene cu nu mulți ani în urmă și, în bună măsură, au și realizat, fără a păzi zilnic „securitatea energetică” și a deplânge permanent lipsa „strategiei energetice”. Apoi, am putea încerca să identificăm modelul economiei românești, care să genereze prioritățile economice și, subsecvent, nevoile energetice. De asemenea, am mai putea să valorificăm cea mai ieftină sursă de energie – eficiența energetică. Și, în general, am putea face multe lucruri la îndemâna unor oameni care vor rezultate pentru consumator și industrie și nu documente pentru vitrină.


Energia este un mijloc, este hrana celulelor societății, necesară pentru ca acestea să-și îndeplinească rolul. Trebuie să fie ieftină și curată! Ieftină, pentru a fi competitivi la nivelul celorlalte ramuri economice, și curată, pentru a lăsa urmașilor noștri un mediu în care să poată trăi sănătoși.

 

Forumul România Eficientă: Ne petrecem 90% din timp în clădiri, cu impact asupra sănătății. Nu mai avem luxul să amânăm măsurile legate de eficiență energetică în România

Economistul
-
0
Forumul România Eficientă: Ne petrecem 90% din timp în clădiri, cu impact asupra sănătății. Nu mai avem luxul să amânăm măsurile legate de eficiență energetică în România

 Eficiența energetică a devenit o prioritate la nivel global, dar și în politicile Comisiei Europene, pe care România are obligația să le implementeze. Măsurile concrete de eficiență energetică nu mai pot fi amânate la nivel național, mai ales în clădiri, unde ne petrecem 90% din timp. Creșterea performanței energetice a acestora va conduce nu doar la reducerea facturilor, ci și la îmbunătățirea sănătății și productivității muncii, datorită unei calități mai bune a aerului interior, au susținut experții prezenți la Forumul România Eficientă, organizat de Energy Policy Group.

Unii dintre cei mai cunoscuți specialiști la nivel național și european au dezbătut în cadrul Forumului România Eficientă, organizat ieri în București, beneficiile, dar și dificultățile în implementarea măsurilor de creștere a eficienței energetice, precum gradul redus de informare al populației, dar și problemele clarității legislative și capacității instituționale a autorităților.

„Este momentul să punem vorbele în acord cu faptele la noi în țară, pentru că nu cred că mai avem luxul să menținem la un nivel declarativ proiectele și intențiile noastre legate de eficiență energetică. Este timpul să punem la punct instrumente și programe concrete prin care să finanțăm eficiența energetică în România”, a declarat Radu Dudău, director al Energy Policy Group, think-tank specializat în domeniul energiei și coordonator al proiectului România Eficientă.

Curs pentru formarea de manageri energetici

În cele cinci luni de la demararea proiectului România Eficientă, au fost organizate cursuri de formare pe tema managementului energetic pentru funcționari ai administrației publice locale, cu lectori reputați, pentru clarificarea oportunităților și a instrumentelor disponibile. De asemenea, au avut loc acțiuni de informare și educare publică, dar și realizarea unui amplu sondaj cantitativ al opiniei publice pe tema eficienței energetice. În parteneriat cu UPB și ANRE, va fi organizat un curs pentru formarea de manageri energetici, al căror rol este esențial pentru proiectarea și implementarea măsurilor de eficientizare la nivel local.

Beneficiile eficienței energetice se reflectă nu doar în scăderea facturilor, ci și în creșterea confortului și într-un impact mai mic asupra mediului și al consumului de resurse energetice.

 „Cred că eficiența energetică este foarte importantă, pentru că energia reprezintă fundamentul vieții noastre. Nu putem trăi fără căldură, electricitate, mobilitate. Energia consumată are însă și un impact asupra mediului, deci trebuie să o utilizăm eficient. După cum vedem, generațiile tinere au așteptări foarte exigente de la noi”, a declarat, la rândul său, Christina Verchere, CEO OMV Petrom, sponsorul proiectului România Eficientă.

În Europa, peste 65 de milioane elevi și aproape 4,5 milioane profesori petrec între 170 și 190 de zile anual la școală și aproximativ 70% din acest timp este petrecut în interiorul clasei.

„Asigurarea unui climat interior bun în școli este esențial pentru a proteja procesul educațional al copiilor și sănătatea lor. Calitatea aerului ar putea stimula performanța elevului cu până la 15%, cu un efect pozitiv asupra vitezei de lucru, nivelului de atenție și concentrare”, a susținut Mihai Moia, Director Executiv al Asociației pentru Promovarea Eficienței Energetice în Clădiri (ROENEF), unul dintre partenerii implicați în proiectul România Eficientă.

La nivel european, unul din trei copii trăiește în clădiri nesănătoase, ceea ce îi expune la risc ridicat de a se confrunta cu probleme de sănătate nedorite, precum astmul, a mai spus reprezentantul ROENEF, citând datele unui studiu efectuat în domeniu – Healthy Homes Barometer 2019.

Productivitatea muncii crește cu 12% într-o clădire de birouri renovată

De asemenea, 90 milioane de studenți își petrec zilele în clădiri de învățământ, iar 80 de milioane de muncitori petrec câte 8 ore în fiecare zi la birou, a arătat Mariangiola Fabbri, director de Cercetare în cadrul Institutului European pentru Performanța Clădirilor (BPIE), unul dintre cele mai importante think-tank-uri la nivel european în domeniu.

„Studiile arată că o calitate slabă a aerului interior poate afecta semnificativ sănătatea ocupanților, prezența, concentrarea, ori performanța de muncă sau învățare. Ele mai indică o creștere de 12% a productivității într-o clădire de birouri renovată”, a declarat reprezentanta BPIE, în cadrul Forumului România Eficientă.

Astfel, politicile de sănătate și de energie ar trebui coordonate, iar în sistemele de colectare a datelor privind eficiența energetică ar trebui incluși indicatori privind sănătatea clădirilor.

Despre România Eficientă

România Eficientă este un proiect privat, de interes public național, derulat de Energy Policy Group (EPG) în parteneriat cu OMV Petrom, companie care contribuie financiar cu o sponsorizare a programului în valoare de 4 milioane de euro până în 2022. Proiectul a demarat în vara anului 2019 și constă în derularea unui program național multianual de eficiență energetică, cel puțin până în 2022. România Eficientă își propune să susțină atingerea țintelor de eficiență energetică ale României asumate la nivel european în privința reducerii emisiilor de carbon și a creșterii eficienței energetice, atât prin campanii de informare și educare, cât și prin realizarea de proiecte concrete de renovare profundă a unor clădiri publice, în diferite regiuni ale țării.

Partenerii principali ai EPG în proiectul România Eficientă  sunt Universitatea Politehnica București (UPB), ANRE și Organismul Național pentru Standardizare (ASRO). Mai multe detalii găsiți pe site-ul romania-eficienta.ro.

Inițiativa Belt and Road promovează realizarea visului de sute de ani care unește Asia și Europa

Jiang Yu
-
0
Inițiativa Belt and Road promovează realizarea visului de sute de ani care unește Asia și Europa

De mii de ani, continentul eurasiatic a jucat un rol important în dezvoltarea societății umane. În ultimele sute de ani, de la construcția căii ferate din Siberia din secolul al XIX-lea până la construcția podului continental eurasiatic din anii 1990, popoarele din Asia și Europa au început să promoveze Asia-Europa Unicom, dar cu puțin succes. Odată cu trecerea timpului, s-a maturizat sprijinul pentru realizarea visului Asia-Europa Unicom: globalizarea economică a îmbunătățit legăturile dintre țările asiatice și europene, autostrăzile și modernizarea căilor ferate au îmbunătățit accesibilitatea, iar necesitățile de cooperare dintre UE și China au crescut, la fel cum a crescut și atracția dintre Asia și Europa. Asia-Europa Unicom are nevoie de un mecanism echitabil și durabil de coordonare care să răspundă nevoilor tuturor părților și să mobilizeze toate părțile pentru a transforma oportunitățile timpurilor în rezultate reale.


Istoria este cel mai bun profesor. Drumul vechi al mătăsii, primul care a conectat Asia și Europa, poate parcurge mii de kilometri și durează de mii de ani datorită faptului că țările de-a lungul drumului au obținut o cooperare pașnică, deschisă și inclusivă, de învățare reciprocă și beneficii reciproce, ceea ce poate fi considerat cea mai bună referință.
Inițiativa Belt and Road este cea mai bună cale de a revigora spiritul vechiului drum al mătăsii. Principiul de participare egală la negociere și execuție precum și beneficii comune este regula de aur pentru a promova Belt and Road. Indiferent că planifică un plan de cooperare sau de implementare a unui proiect specific, acesta este discutat de către
participanți. Nu există un participant mai important, ci toate părțile participă la nivel de egalitate, nu există o operațiune secretă, ci se insistă asupra deschiderii și transparenței, niciun câștigător nu obține toate avantajele, ci căutând beneficii reciproce și câștigul este unul comun. Cooperarea include comunicarea politică, conectivitatea facilităților, îmbunătățirea comerțului, finanțarea capitalului și unirea inimilor oamenilor. Scopul final este de a consolida interconectarea diferitelor părți, de a aprofunda cooperarea pragmatică și de a spori bunăstarea oamenilor din toate țările.


Acestea sunt acțiunile de care au nevoie Asia-Europa Unicom și întreaga dezvoltare globală. În contextul numeroaselor provocări și incertitudini din economia mondială actuală, Belt and Road pledează pentru construirea unei economii mondiale deschise, inclusive, durabile și concentrate pe oameni pentru a promova prosperitatea comună. Președintele Elveției, Ueli Maurer, a declarat: „Inițiativa Belt and Road este orientată spre viitor și contribuie la promovarea globalizării economice”. Președintele Maurer a vorbit despre aspirațiile comune ale multor țări și a explicat de ce Belt and Road este salutată și susținută de tot mai multe țări. În prezent, peste 150 de țări și organizații internaționale au semnat un acord de cooperare cu China în cadrul inițiativei Belt and Road.


Rezultatele fructuoase sunt cele mai puternice adnotări ale inițiativei Belt and Road. Rata de creștere a importurilor și exporturilor Chinei de-a lungul Belt and Road este cu mult mai mare decât rata generală de creștere a comerțului exterior al Chinei, rata de creștere a importurilor o depășește pe cea a exporturilor, iar dezechilibrul comercial continuă să se îmbunătățească. Construirea a aproximativ 80 de zone de cooperare economică și comercială în țările de-a lungul rutei înseamnă o investiție cumulată de peste 27 miliarde de dolari. Numărul de trenuri China-Europa a atins 13.000, ajungând în 15 țări, inclusiv Regatul Unit, Polonia și Cehia. În Duisburg, Germania, au fost create mai mult de 6.000 de locuri de muncă numai în sectorul logistic legat de trenurile China-Europa. Cercetările recente efectuate de instituții internaționale, cum ar fi Banca Mondială, demonstrează că cooperarea Belt and Road va reduce costurile comerțului mondial cu 1,1% până la 2,2%, ceea ce va spori rata de creștere economică globală cu cel puțin 0,1% în 2019.


Proiectele majore s-a schimbat de la design la program bine conturat. Prin participare la cooperările Belt and Road, Maldivele au creat primul pod transversal, iar Jamaica, Muntenegru, Uganda și alte țări au construit prima autostradă. A început construcția căii ferate de mare viteză din Indonezia și a căii ferate care va uni Ungaria cu Serbia, iar perspectiva interconexiunii se îmbunătățește în mod constant.
Cooperarea financiară în cadrul Belt and Road s-a dezvoltat rapid și a dus la finanțarea proiectelor mari. Acum trei ani, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare a semnat primul proiect de finanțare comună cu Banca Asiatică de Investiții în Infrastructură, iar Fondul European de Investiții și Fondul Rutier de Mătase au înființat un fond mutual de investiții și au făcut investiții reale. Participarea instituțiilor financiare internaționale a îmbogățit fondurile, ceea ce reprezintă o manifestare vie a cooperării proiectelor mari în conformitate cu normele și standardele internaționale.


Situată în zona centrală a continentului eurasiatic, România are ieșire la Marea Neagră și este străbătută de fluviul Dunărea, are condiții bune pentru transportul multimodal, cum ar fi transportul maritim, de apă, feroviar și rutier, și poate juca un rol esențial în Asia-Europa Unicom. Inițiativa Belt and Road folosește infrastructura ca piatră de temelie a conectivității. România își poate înlătura neajunsurile în porturi, drumuri și căi ferate prin cooperarea în cadrul Belt and Road, punând bazele unei creșteri economice durabile. „Pentru a fi bogat, mai întâi construiește drumul”, acesta este unul dintre trucurile Chinei de a-și menține creșterea economică rapidă de zeci de ani.


Este de remarcat faptul că de la începutul acestui an China și România au făcut progrese remarcabile în cooperarea proiectelor mari. China General Nuclear Power Corporation, CGN, a semnat un acord cu Nuclearelectrica din România pentru a înființa o societate mixtă. Construcția unităților 3 și 4 de la Cernavodă se mișcă într-o direcție pozitivă. Grupul China Communications Construction Group, în colaborare cu companii locale din Turcia, Franța și România, negociază cu guvernul român proiectul de autostradă Ploiești-Brașov, deschizând un nou model de cooperare 1 + N pentru a contribui la obținerea de beneficii reciproce și rezultate rentabile. În cazul în care proiectul este finalizat, locuitorii Bucureștiului vor putea avea mai mult timp pentru schi în timpul iernii decât pentru drum. Belt and Road sprijină rețeaua transeuropeană de transport, iar China și România pot găsi multe oportunități de cooperare în viitor.
La cel de-al doilea forum al summit-ului de cooperare internațională Belt and Road, președintele chinez, Xi Jinping, a descris detaliat principiile, conceptele și obiectivele Belt and Road. Aceasta este cea mai recentă evoluție a inițiativei Chinei Belt and Road, bazată pe schimbările și cerințele țărilor de-a lungul timpurilor.


Inițiativa Belt and Road avansează cu timpul, iar cooperarea bilaterală dintre China și România are o istorie îndelungată și arată din ce în ce mai dinamică. Anul acesta marchează aniversarea a 70 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice dintre China și România și aniversarea celor 15 ani de la stabilirea unui parteneriat amical de cooperare. În fața noilor oportunități istorice, există motive să credem că cooperarea dintre cele două țări în cadrul Belt and Road va găsi mai multe puncte de interes. Adâncirea relațiilor chino-române va contribui mai mult la interconectarea Asia-Europa.

  • Președintele chinez, Xi Jinping, și alți lideri modiali prezenți la cea de-a 22-a întâlnire informală a liderilor APEC ce a avut loc în 2014 la Beijing
  • China, Rusia, Georgia, Elveția și alte țări au fost implicate în semnarea unui ghid cu privirea la finanțarea Belt and Road pe 14 mai 2017
  • Președintele chinez, Xi Jinping, ținând discursul de deschidere al celui de-al 11-lea summit G20, desfășurat în orașul Hangzhou, provincia Zhejiang, la 4 septembrie 2016
  • Negocierea acordului de liber schimb China-Georgia în cadrul primului forum al Summit-ului privind Cooperarea Internațională Belt and Road din mai 2017
  • La 26 septembrie 2015, Summit-ul ONU pentru Dezvoltare a avut loc la sediul ONU din New York. Președintele chinez, Xi Jinping, a explicat pe deplin în cadrul întâlnirii ideea de dezvoltare cu nucleul corectitudinii, deschiderii, exhaustivității și inovației.
  • Masa rotundă a Summit-ului Cooperarea internațională Belt and Road cu privire la sinergizarea politicilor și strategiilor de dezvoltare Belt and Road spre îmbunătățirea conectivității și promovarea schimbului people-to-people; 15 mai, 2017, Centrul Internațional de Convenții Yanxi din Beijing
  • Construirea proiectului Yamal GNL, cel mai mare proiect de cooperare chino-rusească de petrol și gaze de peste mări. În 2014, când devalorizarea rublei rusești a pus proiectul într-o situație dificilă, Băncile de Dezvoltare și de Export-Import ale Chinei au oferit un sprijin financiar echivalent cu 12 miliarde de dolari, fiind un exemplu tipic al finanțării Belt and Road
  • Stațiile solare termoenergetice Tower din NOOR III, proiect construit de China Electric Power Construction Group. Cu o suprafață de 750 de hectare și o capacitate de 150 MW, NOOR este până în prezent proiectul de energie termică solară cu cea mai mare capacitate din lume și un proiect reprezentativ de co-construire a inițiativei Belt and Road dintre China și Maroc
  • 1 ianuarie 2018, mecanicul de tren este pregătit să intre în cabină pentru a pleca pe noua cale ferată Addis Abeba-Djibouti, ce leagă capitalele Etiopiei și Africii de Est. După deschiderea sa spre trafic, timpul de transport de la Addis Abeba la Djibouti a fost scurtat de la 3 zile la 10 ore.
  • Președintele chinez, Xi Jinping, împreună cu liderii străini care au participat la primul CIIE (China International Import Expo), ce a avut loc între 5 și 10 noiembrie 2018 la Shanghai. A fost prima expoziție națională din China despre import având 3.600 de întreprinderi din peste 130 de țări care au semnat un contract pentru a participa la Expo.
  • În cadrul mecanismului de cooperare Gold Brick, Fuyao Glass Group a investit, în 2011, 200 de milioane de dolari pentru construirea unei noi fabrici în Rusia, cu 90% angajați ruși. Imaginea prezintă un atelier din cadrul Fuyao Glass Group.
 

***

În cei cinci ani de la propunerea inițiativei Belt and Road, China a semnat acorduri de liber schimb cu 13 țări dezvoltate în comun.
Proiectele de investiții ale Chinei privind co-construirea Belt and Road includ construirea căilor ferate Mombasa-Nairobi, Addis Abeba-Djibouti, China-Thailanda și Ungaria-Serbia.
Cu o creștere anuală de 7,2% și o investiție totală de 70 de miliarde de dolari, aceste proiecte au promovat în mod eficient cooperarea economică cu beneficii reciproce între China și alte țări implicate.

 

 

Bursele JTI pentru Jurnaliști Lansarea ediției 2019-2020

Economistul
-
0
Bursele JTI pentru Jurnaliști Lansarea ediției 2019-2020
De Ziua Mondială a Presei, Bursele JTI pentru Jurnaliști anunță ediția 2019 – 2020, realizată cu sprijinul foștilor bursieri, al Asociației „Clubul Presei Economice”, al Fundației Art Production și al agenției Ad Media Consult. Programul, aflat la 20 de ani de la prima ediție, este destinat ziariștilor care doresc să-și consolideze experiența profesională și încurajează pregătirea în domeniul politicilor europene. Totodată, contribuie la înțelegerea modului în care temele europene sunt abordate de către mass-media internațională. Bursele JTI pentru Jurnaliști se desfășoară în trei etape:
  • Un training specializat, susținut în România de către experți în teme europene și economice;
  • O călătorie de studii de o săptămână la Bruxelles, pe durata căreia ziariștii se vor întâlni formal și informal cu oficiali ai Uniunii Europene;
  • Stagii de pregătire profesională, timp de patru săptămâni, la Bruxelles;
La încheierea primei etape vor fi selectați jurnaliștii care vor continua programul. La ediția 2019 – 2020 sunt invitați ziariști din presa scrisă, radio, TV și on-line, specializați în domeniile economic, politic și social, care trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiții:
  • Experiența profesională de minimum doi ani
  • Vârsta de până în 40 de ani
  • Abilități de comunicare în limba engleză.
Dosarul de înscriere va cuprinde:
  • Curriculum Vitae
  • Formular de înscriere disponibil pe site-ul bursejti.ro și www.admediaconsult.ro
  • Portofoliu: trei materiale de presă relevante pentru domeniile enunțate
  • Două scrisori de recomandare, de preferință una de la coordonatorul direct sau managerul instituției unde lucrează.
Preselecția candidaților se va face pe baza dosarului de înscriere, iar selecția pe baza unui interviu. Data limită de depunere a dosarelor de înscriere este 1 septembrie 2019 (inclusiv), cu mențiunea Bursele JTI pentru Jurnaliști. Bursele JTI pentru Jurnaliști au fost lansate în anul 2000, ca o continuare a programului de stagii inițiat în anii ‘90 de National Forum Foundation/Freedom House, cu sprijinul Guvernului SUA. Obiectivul programului a fost dezvoltarea cunoștințelor și abilităților jurnaliștilor, prin expunere la realitățile democrațiilor dezvoltate, practică profesională specializată, mai întâi în Statele Unite, iar ulterior la Bruxelles. Participanții ediției actuale se vor alătura astfel celor peste 250 de colegi de breaslă care au beneficiat de-a lungul ultimilor 20 ani de Bursele JTI pentru Jurnaliști. Programul este anunțat în fiecare an pe data de 3 mai, Ziua Mondială a Presei. Ziua mondială a libertății presei a fost instituită pentru a atrage atenţia întregii lumi asupra importanței și obligaţiei respectării libertății de exprimare, aşa cum stabilește Declarația Universală a Drepturilor Omului care, la articolul 19 arată că: „Orice om are dreptul la libertatea opiniilor și exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat”. Dosarele de înscriere se pot depune fie online, prin intermediul site-ului www.bursejti.ro, la adresa contact@bursejti.ro, precum și print la adresa: Ad Media Consult, str. Erou Iancu Nicolae, nr.103, vila i-2 Voluntari, jud. Ilfov, cod postal 077190. Persoana de contact: Irina Apostol, tel: 0744584620,e-mail: irina.apostol@admediaconsult.ro    

România are nevoie de o coaliție pentru dezvoltare durabilă

László Borbély
-
0
România are nevoie de o coaliție pentru dezvoltare durabilă

Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, adoptată de statele membre ale ONU în 2015, reprezintă un răspuns la problemele sociale, economice și de mediu ale lumii. Într-o abordare holistică, documentul cuantifică 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD/SDG) care țin de toate domeniile vieții noastre, și sociale, și economice, și de mediu și 169 de ținte de care nu putem să nu ținem cont în ceea ce ne propunem să facem în perioada următoare.

Cele 17 obiective ale Agendei 2030 sunt: 1) Fără sărăcie; 2) Foamete „zero”; 3) Sănătate și bunăstare; 4) Educație de calitate; 5) Egalitate de gen; 6) Apă curată și sanitație; 7) Energie curată și la prețuri accesibile; 8) Muncă decentă și creștere economică; 9) Industrie, inovație și infrastructură; 10) Inegalități reduse; 11) Orașe și comunități durabile; 12) Consum și producție responsabile; 13) Acțiune climatică; 14) Viață activă; 15) Viață terestră; 16) Pace, justiție și instituții eficiente; 17) Parteneriate pentru realizarea obiectivelor. Care dintre aceste obiective e mai important? Toate sunt importante, se intersectează. Uniunea Europeană a dorit de la început să fie lider în implementarea Agendei 2030 și s-a dovedit cel mai activă în ceea ce privește dezvoltarea durabilă. Totuși, încă nu suntem în faza în care UE să fi definit ce vrea prin strategiile sectoriale pentru 2030. Președinția la Consiliul UE în semestrul I din 2019 aduce României oportunitatea de a juca un rol esențial în acțiunea pentru viitorul Uniunii Europene: avem o ocazie unică, să fim un catalizator al deciziilor UE în ceea ce privește Agenda 2030. Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă al Guvernului României s-a pregătit în acest sens.

Președinția Consiliului UE aduce României oportunitatea rolului de catalizator al deciziilor europene în implementarea Agendei 2030.

Pentru implementarea obiectivelor Agendei 2030 în România este important să avem o voință politică. Sub acest aspect, ambele camere ale Parlamentului României și-au declarat susținerea pentru implementarea celor 17 obiective și în aprilie 2016 au adoptat o declarație politică foarte puternică pentru instituționalizarea a ceea ce ne dorim legat de obiectivele Agendei 2030. Pentru consolidarea cadrului instituțional, pe baza declarației, în mai 2017 a fost înființat prin HG nr. 313/2017 Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă, în cadrul Secretariatului General al Guvernului, cu sarcina de a coordona și monitoriza implementarea celor 17 obiective. În momentul de față, relația interinstituțională se face prin abordare multinivel, multitematic, multisectorial.  
Continue

Coerența este prima lecție pentru dezvoltarea unui model economic

Mugur Isărescu
-
0
Coerența este prima lecție pentru dezvoltarea unui model economic

Banca Națională este o instituție care vede destul de bine problemele cu care se confruntă societatea românească; sunt probleme multe, complicate. Noi suntem foarte interesați de a găzdui, de a organiza dacă ne stă în putință, dezbateri de calitate pe astfel de probleme economice, financiare, evenimente culturale. TDS_0235

Bineînțeles, nu vrem să le mărim frecvența până la a plictisi societatea, nu vrem nici să abuzăm de răbdarea audienței. Totodată, din punctul de vedere al Academiei Române, cred că țara are nevoie de dezbateri pe baze academice în sensul solid al cuvântului. Academic înseamnă un format de dezbateri reglementat, încadrat în niște rigori, pentru ca dezbaterile să aibă un scop și să ajungă la niște concluzii. Așa se prefigurează tema inițiată de ASPES, cu subiecte extrem de interesante, preocupante. Acesta este motivul pentru care Secția de Științe Economice, Sociologie și Juridice a Academiei Române intră în parteneriat cu ASPES, cu ceilalți organizatori pentru o dezbatere de idei, de teze, de opinii pe baze academice, care să ajungă la rezultate concrete.
Continue

Ce facem cu economia României?

Constantin Boștină
-
0
Ce facem cu economia României?

În numărul din decembrie 2018 al revistei ECONOMISTUL, dedicat Centenarului înfăptuirii României Mari, Daniel Apostol se întreba: „Creștem sau descreștem la împlinirea Centenarului? Cum ne pregătim pentru următorii 100 de ani? Și deloc de ignorat: încotro merge astăzi România?”.

Eu mi-aș permite să dau un răspuns la întrebarea lui Daniel Apostol: „Deocamdată România crește, dar nu se dezvoltă”. Încă din primul număr al apariției publicației ECONOMISTUL ca revistă, subsemnatul am deschis editorialul cu întrebarea: „Ce facem cu economia României?”. De atunci și până astăzi, cu o consecvență evidentă, în paginile sale ECONOMISTUL a abordat număr de număr probleme majore ale economiei, prin opinii ale specialiștilor, analize instituționale, dar, mai ales, prin prezentarea de propuneri și soluții pentru reconfigurarea unei economii a României în care să primeze interesul național, dar evident printr-o integrare accelerată în UE, o uniune care ea însăși este într-un proces de restructurare.
Continue

Vineri și sâmbătă la Sala Palatului! Peste 7.000 de oportunități de carieră la Angajatori de TOP București. 

Economistul
-
0
Vineri și sâmbătă la Sala Palatului! Peste 7.000 de oportunități de carieră la Angajatori de TOP București. 

 Angajatori de TOP București, cel mai mare eveniment de carieră din România, va avea loc vineri și sâmbătă, pe 17–18 octombrie 2025, la Sala Palatului. Cei aflați în căutarea unui loc de muncă vor avea ocazia să aplice la peste 7.000 de oportunități profesionale – de la poziții entry, middle și senior, până la stagii de practică și internshipuri. În plus, pot interacționa cu peste 400 de experți în resurse umane și pot stabili conexiuni valoroase pentru cariera lor. 

Academia de Carieră: Inspirație, networking și sfaturi practice pentru viitorul profesional

Printre noutățile acestei ediții se numără Academia de Carieră, o conferință dedicată tuturor celor care își doresc să își construiască o carieră de succes. Participanții vor putea întâlni personalități din diverse domenii, asculta povești de succes și primi sfaturi practice direct de la experți în carieră. Aceștia vor beneficia de:

  • Parcursuri profesionale inspirante
  • Sfaturi practice relevante pentru diferite etape de carieră
  • Oportunități de networking cu specialiști și lideri din piață
  • Workshopuri de dezvoltare personală

Subiectele acoperă un spectru larg: 

  • Busola primului job: Alege locul unde vei crește, nu doar unde vei lucra
  • călătorie prin Marketingul Digital: din litere seci spre idei care contează 
  • Importanța unui internship la început de carieră 
  • Burnoutul provocarea secolului: cum îl recunoști și îl previi
  • LinkedIn vs. CV: cum le folosești împreună ca profesionist
  • Cum te angajezi în era inteligenței artificiale: De la aplicație la interviu

Participarea la conferință este gratuită, pe baza înscrierii la acest link: https://tinyurl.com/3tuprsp4.

I LOVE Tech București: Viitorul tehnologiei și AI, dezbătut de experți renumiți

Evenimentul găzduiește și conferința I LOVE Tech București, axată pe tendințele actuale din tehnologie și pe impactul inteligenței artificiale asupra pieței muncii. Sunt invitați experți renumiți care vor aborda teme precum Inteligența Artificială și schimbările pe care aceasta le implică la nivel profesional. Agenda completă și modalitatea de înscriere sunt disponibile aici: https://tinyurl.com/22b2te6v.

6 servicii de consiliere în carieră – discuții cu experți în resurse umane și sprijin în dezvoltare

Pe lângă oportunitățile profesionale și ocazia de a se conecta cu potențialii angajatori, vizitatorii vor avea șansa să acceseze cele 6 servicii de consiliere în carieră.   

  • Carieră în IT: Pentru cei care vor să înceapă o carieră în domeniul IT sau au deja experiență și își doresc mai mult.   
  • Mamici: din nou la Job: Perioada de tranziție poate fi una plină de satisfacții profesionale, dar și dificilă deoarece noile mămici trebuie să învețe cum să echilibreze responsabilitatea de la job cu cea de acasă.   
  • Reconversia profesională: Care este setul de skill-uri & calificări suplimentare sau complet noi pentru cei care vor să schimbe domeniului de activitate? Ce provocări pot aparea?   
  • Negocierea salarială: Care sunt cele mai bune strategii care pot fi aplicate în timpul negocierii salariale?  
  • CV Scoring: Participanții vor afla de la un specialist HR ce notă primește CV-ul și ce pași pot urma pentru a-l îmbunătăți.   
  • Kickstart your career: trainee, internship & entry level jobs. Alegerile făcute după terminarea studiilor pot dicta întreg parcursul profesional, așa că, e important ca deciziile să aibă la bază un plan de dezvoltare clar conturat.   

  Partenerul Principal al acestei ediții Angajatori de TOP București este Veeam Software. O parte dintre companiile care pot fi întâlnite vineri și sâmbătă, pe 17 și 18 octombrie sunt: AECOM, Allianz Trade, Apa Nova, Bunge Romania, Concordia Academia, DKV Mobility, E-INFRA, Electromontaj, European Central Bank, Evolution, EY Romania, Garanti BBVA Romania, Goodyear, ING Bank Romania, Interbrands Orbico, LPP Romania Fashion, Mega Image, McDonald’s în România, Mondelez International, OMNIASIG VIG, PENNY., PPC Romania, Raiffeisen Bank, Siemens Energy, SLB Romania, Societe Generale Global Solution Centre, TELUS Digital, Wellington, WORLDLINE. 

Participarea la Angajatori de TOP București este gratuită în baza CV-ului Barcode. 

Toate detaliile despre eveniment și înscriere pot fi găsite pe www.hipo.ro 

  

  

GREEN ENERGY EXPO & ROMENVIROTEC 2026: Ediția a 3-a aduce tehnologii sustenabile la nivel internațional

Economistul
-
0
GREEN ENERGY EXPO & ROMENVIROTEC 2026: Ediția a 3-a aduce tehnologii sustenabile la nivel internațional

3-5 Martie 2026 este data anunţată pentru a 3-a ediţie a celui mai important târg din România dedicat energiilor verzi, mediului și tehnologiilor pentru comunități sustenabile – un reper pentru întreaga industrie.

Târgul a devenit deja un punct de referință pentru liderii pieței, inovatori și factori de decizie. 

Ce aduce GREEN ENERGY EXPO & ROMENVIROTEC 2026?

Începând cu ediția 2026, platforma face pasul firesc spre internaționalizare și își consolidează statutul de hub strategic pentru inovație și cooperare regională.

  • Parteneriat strategic cu Centrul Regional Chișinău al Asociației Române de Mediu, deschide oficial porțile către Republica Moldova.
  • Pavilion Oficial al Republicii Moldova – un hub de cooperare regională în domeniile energiei și mediului.
  • Congresul Primarilor și Administrației Locale din România – la o scară dublă, cu sală extinsă, zonă de networking și tururi ghidate ale standurilor de expoziție pentru primarii din întreaga țară.
  • Peste 500 de primari și reprezentanți ai administrației centrale și locale vor explora soluții aplicabile imediat în comunitățile lor.
  • Întâlniri individuale în Centrul VIP, facilitate de o echipă de concierge.
  • Gala Administrației Publice 2026 – recunoașterea excelenței în guvernarea locală și dezvoltarea sustenabilă a comunităților
  • Gala Smart City Industry Awards (SCIA, ediția a X-a) – evenimentul de referință dedicat recunoașterii proiectelor, instituțiilor și liderilor care transformă comunitățile urbane din România prin tehnologie, viziune și colaborare.
  • O agendă reinventată: finanțări rapide, comunități reziliente, AI și securitate digitală.
  • 4 scene principale, dedicate fiecărui sector: Main Stage, Green Energy Stage, Waste Management Stage și Water Management Stage + 2 săli dedicate întâlnirilor bilaterale și workshopurilor
  • Conferințe realizate alături de principalele asociații şi publicaţii de profil: APPFE, FADIDA, ISWA, ARSMD, FADI, Infomediu Europa, ARC, ARSC, ARM, RPIA, RWEA, CERC.

Pe lângă aceste repere, expoziţia va integra și alte inițiative importante, ce vor fi prezentate în perioada următoare.

GREEN ENERGY EXPO & ROMENVIROTEC 2026 nu este doar un târg, ci o platformă strategică ce transformă ideile în proiecte și proiectele în soluții reale pentru comunități.

Ediţia din acest an a înregistrat un succes remarcabil, confirmându-și rolul esențial în accelerarea tranziției verzi. 

Ce a însemnat GREEN ENERGY EXPO & ROMENVIROTEC 2025?
3 zile pline de idei pentru un viitor sustenabil:

  • Creștere de 100% față de ediția din 2024
  • Peste 8.800 de vizitatori
  • Prezență internațională semnificativă: Elveția, Polonia, China
  • Cel mai mare pavilion interior din România + 2 platforme exterioare din cadrul Complexului Expozițional ROMEXPO
  • 48 de conferințe și workshopuri
  • 200 de speakeri de top
  • 2 săli și 2 scene pline de viziune și energie verde
  • 500 de primari, președinți de consilii județene și decidenți din administrația locală au participat la Congresul Primarilor și Administrației Locale din România, organizat de Asociația Română pentru Smart City (ARSC).

Inaugurat oficial în prezența reprezentanților din cadrul Cancelariei Prim-Ministrului, Ministerului Mediului, Ministerului Energiei și Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă al Guvernului României, evenimentul a reunit liderii industriei și a adus soluții reale pentru tranziția verde pe harta inovației.

Peste 500 de branduri din 4 industrii cheie au prezentat mii de tehnologii inovatoare și sustenabile: de la tehnologii verzi și sisteme inteligente de reciclare până la energie, apă, deșeuri și proiecte smart city – aici s-au făcut pași concreți spre o lume mai curată.

Sectoare principale. Repere 2025:

  • Green Energy Expo – Suprafața dedicată energiilor regenerabile (solar, eolian, geotermal, hidrogen verde, eficiență energetică) s-a dublat față de 2024, cu lansări în premieră mondială.
  • Waste Management – Extindere semnificativă, tehnologii de colectare inteligentă, sortare, tratare, reciclare și Waste To Energy.
  • Water Management – Peste 25 de companii expozante cu soluții pentru Smart Water: infrastructuri durabile pentru apă potabilă și apă uzată, digitalizare completă a proceselor de monitorizare și control și tehnologii eficiente energetic și sustenabile.
  • Urban Smart Expo – Inovații pentru orașele viitorului: mobilitate, iluminat public, Smart Living și guvernanță digitală. Fiecare stand a reprezentat o promisiune pentru un oraș mai eficient, durabil și prietenos cu cetățenii. 

Evenimentul este organizat de EUROEXPO FAIRS și ROMEXPO, în parteneriat strategic cu Camera de Comerț și Industrie a României, subliniind importanța colaborării instituționale în dezvoltarea mediului de afaceri autohton. 

Mai multe detalii pe site-ul oficial al evenimentului: https://greenenergyexpo-romenvirotec.ro/

STIHL inaugurează fabrica de echipamente pe acumulatori de la Oradea

Economistul
-
0
STIHL inaugurează fabrica de echipamente pe acumulatori de la Oradea

      Grupul german de familie STIHL Group a inaugurat oficial prima sa unitate de producție dedicată exclusiv echipamentelor pe acumulatori, la Oradea, România. Investiția, în valoare de 125 de milioane de euro, reprezintă un moment important în procesul de transformare al companiei către tehnologia pe baterii și consolidează prezența sa industrială în Europa. Proiectată ca un element central al rețelei internaționale de producție, fabrica va juca un rol esențial în satisfacerea cererii tot mai mari pentru produse pe acumulatori pe piețele europene.

      Construcția a început în martie 2024 și a fost finalizată în mai puțin de 18 luni. Fabrica își va crește treptat capacitatea de producție, urmând să atingă un volum anual de 1 milion de pachete de baterii până în 2026. Până în 2028, producția este estimată să ajungă la 1,8 milioane de pachete de baterii și 1,7 milioane de echipamente pe acumulatori. Inițial, fabrica va produce suflante pe acumulatori și pachete de baterii AP din gama profesională STIHL. În timp, portofoliul se va extinde pentru a include și alte echipamente pe acumulatori, precum motocoase, drujbe și alte unelte.

      Noua unitate dispune de 47.000 de metri pătrați de spațiu operațional, pe un teren cu o suprafață totală de 147.000 de metri pătrați. Fabrica este dotată cu linii de producție flexibile, multi-produs, și cu un nivel ridicat de automatizare, integrând principii ale Industriei 4.0, care asigură trasabilitate digitală, procese optimizate și o eficiență operațională remarcabilă.

      Extinderea rețelei globale pentru a susține creșterea viitoare

      Tehnologia pe baterii a devenit un factor esențial de creștere pentru companie. În prezent, mai mult de unul din patru produse STIHL vândute la nivel global este alimentat de acumulatori. Compania își propune să crească această pondere la aproximativ 35% până în 2027 și la circa 80% până în 2035 — o dovadă clară a transformării accelerate din cadrul industriei.

      „Noua fabrică din Oradea extinde rețeaua noastră globală și consolidează poziția STIHL pe segmentul  echipamentelor pe acumulatori aflat în plină expansiune. Este o investiție esențială, care va asigura competitivitatea noastră pe termen lung în Europa și va sprijini clienții prin produse de înaltă performanță, dezvoltate și construite pentru profesioniști și utilizatori exigenți din întreaga lume”, a declarat Dr. Nikolas Stihl, Președintele Consiliului Consultativ și al Consiliului de Supraveghere.

      Decizia de a construi noua fabrică la Oradea reflectă strategia STIHL de a-și consolida prezența în Europa și de a amplasa producția în proximitatea piețelor-cheie. Orașul oferă conexiuni logistice excelente, o infrastructură modernă și acces la o forță de muncă înalt calificată — condiții ideale pentru o creștere industrială sustenabilă în cadrul Uniunii Europene.

      În cadrul evenimentului de inaugurare din 15 octombrie 2025, Prim-ministrul României, Ilie Bolojan, a subliniat importanța națională a investiției: „Fabrica STIHL din Oradea nu este doar o investiție economică. Este un semnal puternic că România poate fi un partener de încredere, o destinație industrială competitivă și un loc unde lucrurile se pot face bine, la standarde europene. Această investiție înseamnă locuri de muncă, tehnologie de vârf, un transfer real de know-how și poziționarea României în centrul unei industrii aflate într-o transformare continuă. Le mulțumesc tuturor celor care au contribuit la acest proiect — echipei STIHL, autorităților locale, partenerilor tehnici și tuturor celor care au lucrat zi de zi pe șantier. Este rezultatul unei munci comune și responsabile”.

      Continuând, Florin-Alin Birta, primarul municipiului Oradea, a evidențiat impactul asupra economiei locale: „Faptul că un grup internațional precum STIHL a ales Oradea pentru o investiție de o asemenea anvergură confirmă atractivitatea orașului nostru și direcția sa de dezvoltare. Primăria Oradea susține constant investițiile care aduc plus-valoare comunității, conștientă că un mediu economic dinamic este motorul prosperității. Căutăm să consolidăm poziția orașului Oradea ca oraș deschis inovației, performanței și colaborării cu investitorii serioși. Prin proiecte majore precum fabrica STIHL, demonstrăm că dezvoltarea durabilă și competitivitatea pot merge mână în mână, transformând Oradea într-un pol industrial și tehnologic tot mai atractiv la nivel regional și european”.

      Succesul proiectului de la Oradea este, de asemenea, o poveste despre oameni și parteneriat. Datorită colaborării strânse dintre experții STIHL din Germania, echipa locală de management și partenerii regionali, noua fabrică a fost finalizată eficient și conform calendarului stabilit. Acest efort comun a generat nu doar o unitate modernă de producție, ci și o fundație solidă pentru viitorul companiei în România.

      Organizarea operațională a noii locații a fost coordonată de Dr. Robert Feulner, Director General al companiei nou-înființate ANDREAS STIHL Power Tools S.R.L.: „Noua fabrică din Oradea reflectă atât excelența tehnologică, cât și colaborarea locală solidă. Ne simțim cu adevărat ca acasă aici și suntem impresionați de profesionalismul și angajamentul oamenilor din această regiune. Este clar că alegerea Oradei a fost decizia potrivită pentru viitorul STIHL.”

      Procesul de recrutare și instruire avansează constant. În prezent, fabrica are aproximativ 135 de angajați, iar până în 2028 se estimează că numărul acestora va ajunge la circa 700. STIHL își propune să devină unul dintre cei mai atractivi angajatori din regiune — oferind oportunități de carieră pe termen lung, condiții moderne de lucru și o cultură organizațională apreciată de aproape 20.000 de angajați la nivel global.

      O fabrică de ultimă generație

      Fabrica din Oradea îmbină tehnologia avansată de producție cu un accent puternic pe sustenabilitate. Liniile de asamblare flexibile, multi-produs, permit adaptarea rapidă la diferite modele de baterii și tipuri de echipamente. Un nivel ridicat de automatizare și integrarea principiilor Industriei 4.0 asigură trasabilitate digitală, control al calității bazat pe date și o eficiență operațională ridicată.

      Sustenabilitatea a fost un principiu central de proiectare încă de la început. Fabrica a fost certificată de Consiliul German pentru Construcții Sustenabile (DGNB) cu standardul Gold, recunoaștere a eficienței energetice a construcției și a utilizării sistemelor bazate pe energie regenerabilă. Combinația dintre sistemul fotovoltaic și cel geotermal contribuie semnificativ la reducerea consumului de combustibili fosili. În timpul zilei și în condiții meteorologice favorabile, fabrica poate genera energie regenerabilă suficientă pentru a acoperi integral necesarul propriu de electricitate.

      De asemenea, au fost avute în vedere și obiectivele de protejare a biodiversității: fabrica include acoperișuri verzi, peste 250 de arbori plantați și păstrarea unei zone împădurite existente în perimetrul amplasamentului — asigurând o coexistență echilibrată între activitatea industrială și mediul natural înconjurător.

      „România 2025-2040. Politici de industrializare a României prin promovarea unor industrii inovative bazate pe cunoștințe și digitalizare, it, ia, biotehnologii, nanotehnologii, industria cosmosului

      Economistul
      -
      0
      „România 2025-2040. Politici de industrializare a României prin promovarea unor industrii inovative bazate pe cunoștințe și digitalizare, it, ia, biotehnologii, nanotehnologii, industria cosmosului

      Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), în parteneriat cu Academia Română, Academia de Științe Agricole și Silvice (ASAS), Academia de Studii EconomiceBucurești (ASE), Asociația Generală a Economiștilor din România (AGER), Asociația Facultăților de Economie din România (AFER), Asociația Oamenilor de Afaceri din România (AOAR) și Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR), cu sprijinul Băncii Naționale a României (BNR), vă invită să luați parte la conferința cu tema:

      „ROMÂNIA 2025-2040. POLITICI DE INDUSTRIALIZARE A ROMÂNIEI PRIN PROMOVAREA UNOR INDUSTRII INOVATIVE BAZATE PE CUNOȘTINȚE ȘI DIGITALIZARE, IT, IA, BIOTEHNOLOGII, NANOTEHNOLOGII, INDUSTRIA COSMOSULUI”.

      Evenimentul este organizat în cadrul ciclului de conferințe cu tema: „RESTRUCTURAREA ȘI RECONSTRUCȚIA ECONOMIEI NAȚIONALE ROMÂNEȘTI ÎNTR-O LUME ÎN SCHIMBARE” și va avea loc în data de 16 octombrie 2025 la Banca Națională a României, sala Anton Carp, intrarea din Str. Doamnei nr. 8, după următorul program:

      Ora 10:00– 10:30 Primirea participanților

      Ora 10:30 – 12:30:

      Daniel APOSTOL – Prim-vicepreședinte ASPES – „10 pași pentru industria viitorului”
      Oana IJDELEA – membru bord BSOG – „Biometan și tehnologii moderne în sectorul energetic”
      Victor PONTA – fost prim-ministru, deputat, membru al Comisiei pentru industrii și servicii Camera Deputaților
      Cătălina  DODU – ANIS – IT și industriile viitorului
      Andreea PAUL – INACO – Industriile viitorului. Robotica de la inventica viitorului liceenilor la transpunerea în practica economică
      Dumitru PRUNARIU – fost cosmonaut. Industria spațială – oportunități de dezvoltare în România
      Andreea NEGRU – președinte PEFA – Implicarea IMM-urilor în industriile noi
      Constantin CHIRIȚĂ – președinte Institutul Român de Inventică Iași – Industrie 4.0
      Loredana MIHĂILĂ – vicepreședinte, Federația pentru Inovare și Competitivitate Sustenabilă în IMM-uri
      Dana VASILESCU – coordonator program My Way – pregătirea tinerilor pentru industria viitorului

      Ora 12:30 – 13:00: Întrebări și răspunsuri

      Ora 13:00 – 14:00: Cocktail.

      NEPI Rockcastle inaugurează primul parc fotovoltaic din portofoliu 

      Economistul
      -
      0
      NEPI Rockcastle inaugurează primul parc fotovoltaic din portofoliu 

      NEPI Rockcastle, unul dintre cei mai mari dezvoltatori, operatori și administratori de centre comerciale din Europa Centrală și de Est (CEE), inaugurează primului său parc fotovoltaic, în Chișineu-Criș, județul Arad. 

      Investiția face parte din programul de energie verde al NEPI Rockcastle, care prevede un plan de 110 milioane de euro pentru proiecte fotovoltaice în Europa Centrală și de Est, atât pe proprietăți comerciale existente, cât și prin două ample dezvoltări greenfield în România, însumând o capacitate totală de 159 MW.

      „Prima noastră dezvoltare fotovoltaică greenfield reprezintă o etapă importantă în planul de a produce energie sustenabilă pe termen lung. Ne-am dorit ca această investiție să genereze nu doar energie curată, ci să aibă și un impact economic local, prin crearea a peste 100 de locuri de muncă în faza de construcție și colaborarea prioritară cu furnizorii și contractorii regionali. Le suntem recunoscători partenerilor de business LONGi, ENEVO Group și Electroechipament Industrial (EEI), pentru implicarea și know-how-ul prin care ne-au ajutat să finalizăm proiectul în mai puțin de un an, în cele mai bune condiții”, a declarat Andrei Radu, Group Development Director, NEPI Rockcastle.

      Parcul fotovoltaic din vestul țării, a cărui valoare se ridică la aproximativ 30 milioane de euro și ocupă în jur de 51 de hectare, având o capacitate instalată de 54MW. Proiectul a fost construit în aproximativ zece luni, iar estimările companiei arată că va genera anual circa 70.000MWh de energie electrică regenerabilă — echivalentul consumului a peste 29.000 de gospodării din România. În același timp, compania anticipează contribuția la protejarea mediului prin evitarea a peste 21.000 de tone de emisii de CO₂ anual.

      Proiectul reprezintă cea mai amplă investiție în energie fotovoltaică dedicată infrastructurii comerciale din România, primul de acest gen implementat de un grup din zona de real estate comercial. 

      „Din perspectiva unui CFO, prioritatea este susținerea investițiilor care accelerează performanța financiară și operațională a companiei. Dezvoltarea greenfieldului de panouri fotovoltaice este o investiție strategică, susținută de Consiliul de Administratie, care aduce eficiență, optimizare a costurilor și consolidează fundația pe care construim creșterea viitoare a NEPI Rockcastle. În plus, acest proiect întărește relațiile cu partenerii noștri de afaceri și demonstrează modul în care disciplina financiară și sustenabilitatea pot genera valoare comună și durabilă”, a adăugat Eliza Predoiu, CFO, NEPI Rockcastle. 

      NEPI Rockcastle își propune să devină un jucător relevant în producția de energie regenerabilă, destinată exclusiv infrastructurii comerciale din Europa Centrală si de Est. Linia de business de energie integrează obiectivele sustenabile ale companiei în modelul său operațional, contribuind atât la reducerea costurilor energetice, cât și la valorificarea oportunităților comerciale din domeniul energiei verzi.

      Froneri a încheiat acorduri pentru achiziționarea afacerii de înghețată a Food Union

      Economistul
      -
      0
      Froneri a încheiat acorduri pentru achiziționarea afacerii de înghețată a Food Union

      Froneri, una dintre cele mai mari companii de înghețată din lume, a încheiat acorduri pentru a achiziționa afacerea europeană de înghețată a Food Union, inclusiv Alpin. Detaliile financiare specifice nu sunt dezvăluite. Tranzacția propusă – supusă aprobării de către autoritățile de reglementare relevante – ar acoperi toate piețele Food Union din Europa: Danemarca, Norvegia, Estonia, Letonia (cu excepția produselor lactate), Lituania și România, și se estimează că se va finaliza în lunile următoare.

      Phil Griffin, CEO Froneri, a declarat: „Food Union a construit un portofoliu de branduri îndrăgite la nivel local, în care intenționăm să investim pentru a dezvolta și mai mult potențialul semnificativ al afacerii. Așteptăm cu nerăbdare să primim echipa Food Union în cadrul Froneri pentru a sprijini ambiția noastră de a fi cea mai bună companie de înghețată din lume.”

      Afacerile de înghețată ale Food Union ocupă poziții solide în fiecare dintre piețele sale, cu branduri apreciate la nivel național. Afacerea cu produsele lactate din Letonia este exclusă din tranzacție, iar proprietatea acesteia rămâne neschimbată.

      Soren Lauridsen, Președinte executiv al Food Union, a completat: „Froneri este reperul global în industria înghețatei și suntem încântați că brandurile noastre emblematice din România, precum Transalpina, Fulg de Nea și altele, au găsit un cămin perfect alături de un lider cu adevărat de clasă mondială. Sub conducerea Froneri, aceste branduri vor câștiga o acoperire mai largă și avantajele unui portofoliu global și a capacităților sale, păstrând în același timp caracterul local și calitatea pe care consumatorii o apreciază. Așteptăm cu nerăbdare să construim împreună următorul capitol.”

      Froneri estimează că parteneriatul va crea noi oportunități de creștere, precum și ocazia de a consolida angajamentul de a oferi  înghețată de înaltă calitate pentru toți consumatorii. Froneri a confirmat că echipa de management actuală a Food Union va rămâne la conducerea afacerii.

      De la stabilitate la fragilitate: noua realitate economică europeană

      Petre Marius Bogdan
      -
      0
      De la stabilitate la fragilitate: noua realitate economică europeană

      de Marius-Bogdan Petre, vicepreședinte ASPES
      și redactor-șef revista Economistul

      Europa se prăbușește în tăcere. Franța, odinioară pilonul proiectului european, a ajuns în pragul imploziei economice și politice. 

      Germania, motorul industrial care dicta ritmul continentului, se sufocă sub propria rigiditate fiscală, pierzând competiția globală în fața Asiei și a SUA. 

      Anglia, plecată din Uniune cu speranța de libertate economică, este astăzi sub asediul propriilor decizii, cu o inflație structurală și o stagnare care macină clasa de mijloc. 

      Europa, în ansamblu, nu mai contează în marile negocieri internaționale. Este marginalizată în toate forurile strategice, lipsită de forță militară reală, dependentă energetic și industrial de alții, incapabilă să-și susțină propria monedă și propriul model economic. Ceea ce se numea „proiectul european” se transformă într-un conglomerat de state epuizate, care încă mai mimează solidaritatea, dar care, în realitate, concurează între ele pentru a-și salva economiile interne.

      Franța este imaginea perfectă a acestui eșec. Datoria publică a depășit 112% din PIB, deficitul bugetar este peste 5,7%, creșterea economică este aproape zero, iar șomajul real, mascat statistic, a început din nou să crească. Revoltele sociale nu mai sunt evenimente izolate, ci o formă constantă de presiune pe un guvern lipsit de soluții. Macron a pierdut complet controlul asupra agendei interne și externe, iar Franța, pe care România a ales să o copieze și să o urmeze necondiționat, nu mai are puterea de a-și impune nici măcar propriile inițiative în interiorul Uniunii. Parisul, care dicta cândva sensul politicilor europene, este acum doar un actor blocat între dogmă fiscală și panică socială.

      Germania, la rândul ei, a intrat într-o perioadă de criză profundă, cu o industrie în recesiune tehnologică și cu exporturi care se prăbușesc pe fondul decuplării de piața chineză și a scăderii cererii globale. Economia germană, construită pe energie ieftină și exporturi industriale masive, nu mai are avantajele de altădată. Costurile energetice s-au dublat, fiscalitatea a crescut, iar marile companii relocă treptat producția în SUA și Asia, unde stimulentele fiscale și infrastructura digitală le oferă o competitivitate imposibil de replicat în Europa continentală. Berlinul, prins între presiunea ecologistă internă și realitatea economică, nu mai poate menține echilibrul între industrie și ideologie. Germania nu mai conduce Europa; încearcă, disperat, să nu o tragă după ea în prăpastie.

      Odată cu eșecul tandemului franco-german, nucleul de putere european s-a fisurat, iar Uniunea a intrat într-o fază de confuzie strategică.

      În acest context, Uniunea Europeană își pierde treptat relevanța geopolitică. SUA negociază direct cu China, India, Brazilia, Arabia Saudită, fără să mai consulte Bruxelles-ul. Africa și Orientul Mijlociu ignoră complet pozițiile europene. Rusia și China dictează tonul energetic, iar Europa, ruptă între sancțiuni, moralism și neputință strategică, rămâne captivă între propriile reguli și nevoile economice reale. Politica energetică comună este un eșec total, Europa a renunțat la independența energetică pentru o ideologie de tranziție verde care nu se susține economic. Prețurile mari la energie au distrus competitivitatea industrială, iar promisiunile de reindustrializare „verde” s-au transformat într-o farsă costisitoare, plătită de  contribuabili și de statele periferice.

      România, în tot acest peisaj, este o anexă economică fără direcție, fără strategie, fără politică externă coerentă. Am pariat totul pe o alianță simbolică cu Franța, un stat aflat acum în criză, și am refuzat, prin pasivitate, orice parteneriat strategic solid cu SUA, care ar fi putut aduce investiții reale, tehnologie și stabilitate. Politica externă a României este zero, iar viziunea diplomatică, inexistentă. Ne-am redus la statutul de executant obedient al deciziilor venite din Bruxelles sau Paris, fără să cântărim consecințele economice. Cumpărăm armament cu bani împrumutați, pentru a ne împrumuta apoi din nou ca să plătim dobânzile la împrumuturile anterioare. Este o spirală absurdă a datoriei, prin care finanțăm producția altora și ne amanetăm viitorul, sub pretextul „angajamentelor strategice”.

      România are astăzi cel mai mare deficit bugetar din Uniunea Europeană, peste 9% din PIB, cel mai mare deficit comercial din regiune și cea mai mare dependență de importuri pentru bunuri de consum. În spatele acestor cifre, adevărul este crud: economia românească nu produce valoare adăugată reală, ci doar reciclează bani europeni prin consum și achiziții publice, fără efect structural. Nu avem industrie, nu avem infrastructură funcțională, iar digitalizarea este doar un slogan. Guvernarea fiscală este haotică, cu taxe crescute pe capital și profit, dar cu scutiri aberante pentru sectoare neproductive. România se împrumută la dobânzi de peste 6-7%, în timp ce veniturile reale ale populației scad, iar investițiile private stagnează.

      Uniunea Europeană ne sancționează deja pentru deficitul excesiv, dar Bucureștiul pare preocupat doar de cosmetizarea cifrelor, nu de reforme. Ne împrumutăm pentru a acoperi cheltuieli curente, nu pentru investiții. Banii europeni sunt pierduți prin întârzierea proiectelor din PNRR, prin birocrație și corupție instituționalizată. Fondurile care ar fi trebuit să modernizeze România au devenit sursă de venit pentru o clasă politică incompetentă, care mimează reforme fără să le înțeleagă.

      În tot acest timp, România rămâne în afara oricărui joc strategic real. Nu avem o politică externă regională, nu avem un plan de cooperare economică în Balcani, nu avem inițiative de influență în Europa Centrală sau de Est. Suntem spectatori într-o piesă jucată de alții. BNR încearcă să mențină stabilitatea printr-un control strict al cursului, dar fără o disciplină fiscală și o strategie economică, efortul este inutil. România este o economie în derivă, ancorată într-o Uniune care nu mai are busolă.

      Este un paradox tragic: am ajuns în cea mai favorabilă poziție geopolitică din ultimele decenii, dar fără să știm ce să facem cu ea. În loc să negociem ferm și inteligent, ne-am transformat în clienți docili ai UE. Acceptăm orice decizie venită din exterior, indiferent de costul intern. Nu construim parteneriate bilaterale reale, nu exploatăm resursele naturale cu cap, nu avem o strategie energetică proprie. Tot ce facem este să urmăm directive, fără să ne întrebăm dacă ne servesc interesul național.

      Europa se destramă nu din cauza unei crize economice punctuale, ci din lipsa de viziune. O uniune care nu mai produce, ci redistribuie, care nu mai inovează, ci reglementează, care nu mai conduce, ci reacționează, este condamnată la irelevanță. Iar România, dacă nu rupe acest cerc al obedienței, va fi una dintre primele victime ale acestei prăbușiri lente.

      Un stat care își construiește strategia economică pe fonduri nerambursabile și împrumuturi externe, care confundă integrarea cu dependența și politica externă cu loialitatea pasivă, nu are viitor. Europa are nevoie de state care gândesc, nu care execută. România are nevoie de o politică externă proprie, de o economie care produce, nu doar consumă, și de o clasă politică care să înțeleagă că supraviețuirea unui stat nu se negociază prin comunicate de presă.

      Strategia de război și înarmare a Uniunii Europene, deși a înregistrat o creștere record a cheltuielilor militare, ajungând la 343 de miliarde de euro în 2024 și așteptându-se să atingă 381 de miliarde în 2025, conform Agenției Europene de Apărare, rămâne profund deficitară și dependentă de actori externi. UE a lansat inițiative precum Fondul European de Apărare (EDF) și planul ReArm Europe, vizând mobilizarea a până la 800 de miliarde de euro, dar lipsa unei armate comune și dependența masivă de vânzări militare americane (peste 50% din achizițiile europene) subminează orice autonomie strategică. Creșterea țintelor NATO la 3,5% sau chiar 5% din PIB până în 2035 vine pe fondul unei crize energetice și economice, transformând înarmarea într-o povară fiscală, fără a rezolva vulnerabilitățile fundamentale, cum ar fi lipsa de producție internă de muniție și tehnologie avansată. Această strategie reactivă, dictată de războiul din Ucraina, nu face decât să amplifice diviziunile interne, cu state precum Germania și Franța dominând agenda, în timp ce periferiile, inclusiv România, finanțează eforturi care le cresc datoriile fără beneficii reale. 

      Mai grav, strategia greșită a UE se manifestă prin dependența extremă, peste 90%, de pământurile rare din China, esențiale pentru tehnologiile militare moderne, baterii, vehicule electrice și electronice. China controlează peste 90% din procesarea globală a acestor elemente, iar restricțiile de export impuse în aprilie 2025 au expus riscurile, afectând direct rearmarea europeană și tranziția verde. 

      Odată cu noile amenințări ale lui Trump cu impunerea de noi taxe de 100% începând cu 1 noiembrie Chinei,  costurile pentru industria auto UE, deja slăbită, vor exploda. Germania și Franța, lideri în producția de vehicule electrice, se confruntă cu lanțuri de aprovizionare rupte, prețuri mai mari la materii prime și pierderi estimate la miliarde de euro, erodând profiturile și competitivitatea. Această dublă dependență, de China pentru resurse și de SUA pentru protecție comercială, au transformat UE într-un actor pasiv, incapabil să-și diversifice sursele sau să negocieze de pe poziții de forță, accelerând declinul industrial.

      Căderea Franței este începutul prăbușirii unui model. Germania urmează. Marea Britanie este deja în izolare. Uniunea Europeană își pierde centrul de greutate. Din nefericire se pare ca România rămâne blocată în această logică a dependenței, va fi împinsă la marginea continentului, economic și politic. Politicienii actuali se bucură să apară în poze alături de partenerii strategici și semnează contracte să cumpărăm armament cu bani împrumutați, să plătim dobânzi cu alte împrumuturi, și să credem, absurd, că aceasta este dovada stabilității noastre.

      România confundă obediența cu diplomația și dependența cu stabilitatea. Într-o Europă care se clatină, noi ne închinăm ruinelor.

      Viteza, neatenția și indisciplina pietonilor — principalele cauze ale accidentelor rutiere din 2025

      Economistul
      -
      0
      Viteza, neatenția și indisciplina pietonilor — principalele cauze ale accidentelor rutiere din 2025

      În fiecare zi din acest an, în medie, 3 persoane îți pierd viața și alte peste 95 sunt rănite în urma accidentelor rutiere , potrivit celor mai recente date furnizate de Direcția Rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.

      La nivel național, în 2024 au fost înregistrate peste 426.000 de accidente rutiere, ceea ce înseamnă că, în medie, se produce un accident în fiecare minut. Cele mai multe accidente se produc la orele prânzului și seara, în special vinerea și duminica, iar principalele cauze ale acestora sunt: nerespectarea vitezei legale – cauză în peste 15% dintre accidentele grave; indisciplina pietonilor – aproape 15% din cazuri; neacordarea priorității vehiculelor – peste 10%; indisciplina bicicliștilor și neacordarea priorității pietonilor – alte cauze frecvente. Aceste cinci comportamente sunt responsabile pentru mai mult de jumătate din pierderile de vieți omenești în trafic.

      De asemenea, deși o parte importantă a evenimentelor rutiere are loc în interiorul localităților, accidentele produse în afara acestora sunt mult mai adesea mortale, potrivit Poliției Române.

      Pe lângă costurile umane și sociale uriașe, accidentele rutiere generează și pierderi materiale semnificative. Despăgubirile plătite anul trecut de companiile de asigurări, în baza polițelor RCA, au crescut cu 38%, până la peste 4,7 miliarde lei. Acestor despăgubiri li se adaugă și sumele plătite de FGA – Fondul de Garantare a Asiguraților (în creștere cu circa 48%), precum și rezervele constituite de asigurători conform legislației. Astfel, în final, valoarea totală pentru asigurările RCA atinge nivelul de circa 7,9 miliarde lei. Cu alte cuvinte, aproape 8 lei din fiecare 10 lei încasați din primele RCA sunt direcționați către acoperirea daunelor și către constituirea rezervelor.

      În fiecare zi a anului trecut, asigurătorii au plătit peste 12 milioane lei doar pentru vătămări corporale, daune materiale și alte cheltuieli asociate accidentelor rutiere.

      „Respectarea regulilor de circulație, prudența și atenția pot face diferența dintre viață și moarte. Prin activitatea noastră, ne propunem să aducem în prim-plan educația rutieră și responsabilitatea în trafic – pentru siguranța fiecărui participant la trafic, fie el șofer, pieton sau biciclist”, au declarat reprezentanții Coaliției pentru Siguranță Rutieră.

      Coaliția pentru Siguranță Rutieră, un demers național care reunește peste 39 de organizații publice și private, care colaborează pentru dezvoltarea de politici publice și proiecte dedicate reducerii numărului de accidente și creșterii nivelului de siguranță pe drumurile României.

      ***

      Coaliția pentru Siguranță Rutieră este un demers extins la nivel național – un proiect de țară, cu potențialul de a coaliza în jurul său cât mai mulți parteneri, alături de care să putem dezvolta politici publice pentru viitor. Prin activitatea celor 39 de membri, în prezent, Coaliția contribuie în mod direct la reducerea semnificativă a numărului de accidente pe șoselele din România. Ca urmare a demersurilor întreprinse de Coaliție, ne dorim ca, în 2030, România să nu mai domine clasamentul european cu privire la numărul de accidente rutiere.

      90 de roboți AI pentru digitalizarea IMM-urilor din România – inițiativă semnată de trei tineri antreprenori

      Economistul
      -
      0
      90 de roboți AI pentru digitalizarea IMM-urilor din România – inițiativă semnată de trei tineri antreprenori

      WebitFactory, compania de dezvoltare software condusă de trei tineri antreprenori români – Marius Drenea, Ionuț Avram și Vladin Grebeniță lansează campania „90 de Agenți AI în 90 de Zile”, un demers ambițios prin care echipa își propune să creeze și să lanseze, în doar trei luni, 90 de agenți inteligenți capabili să transforme modul în care afacerile locale își optimizează procesele interne și adoptă automatizări bazate pe inteligență artificială. Inițiativa are scopul de a ajuta companiile românești să devină la fel de competitive ca cele de pe piața globală.

      „Într-un context global în care AI-ul nu mai este opțional, ci o condiție pentru a rămâne competitivi, noi le oferim antreprenorilor români acces la aceleași unelte puternice, astfel încât să poată progresa în același ritm și să concureze de la egal la egal pe piața globală. Ne-am luat această misiune de a crea câte un agent AI diferit zilnic, timp de 90 de zile. Agenții AI creați au rol de ‘copiloți’ pentru experții din fiecare departament, permițându-le să performeze la un nivel superior. Așa cum un pilot de avion nu este înlocuit de pilotul automat, ci este ajutat de acesta să se concentreze pe deciziile strategice ale zborului”, a declarat Marius Drenea, cofondator WebitFactory.   

      Agenții AI dezvoltați de WebitFactory sunt proiectați pentru a rezolva probleme concrete și a genera eficiență în toate departamentele cheie ale unei companii, printre care:

      • Marketing: Generarea accelerată de conținut creativ și analiza performanței campaniilor.
      • Operațiuni: Automatizarea integrală a proceselor repetitive (ex: procesarea facturilor, managementul comenzilor).
      • Vânzări: Automatizarea procesului de ofertare personalizată și a celui de urmărire și gestionare a potențialilor clienți.
      • HR: Eficientizarea recrutării prin pre-selectarea automată a candidaților relevanți.
      • Suport Clienți: Oferirea de răspunsuri instantanee 24/7 prin chatbot-uri inteligente sau prin agenți vocali.
      • Productivitate:  Reducerea sarcinilor administrative, organizarea informațiilor și eliberarea timpului pentru activități strategice.
      • Project Management: Automatizarea raportării, monitorizarea în timp real a progresului și optimizarea alocării resurselor.

      Implementarea agenților AI reduce semnificativ costurilor operaționale, prin diminuarea cheltuielilor cu forța de muncă implicată în sarcinile repetitive, eliminarea erorilor umane care generează pierderi financiare și valorificarea orelor de management recuperate pentru activități cu impact strategic.

      „Un agent AI nu înlocuiește oamenii, ci le amplifică potențialul: lucrează non-stop, are o acuratețe de peste 90% și costă o fracțiune dintr-un salariu. Adevăratul câștig este eliberarea celui mai valoros activ al unei companii – creativitatea și viziunea oamenilor”, a adăugat Marius Drenea.

      Datele din proiectele pilot ale companiei arată economii de timp între 30% și 50% la sarcinile automatizate, cu o reducere a erorilor umane de până la 70%, ceea ce conduce la o eficiență crescută și decizii de business rapide, bazate pe informații concrete.

      Integrarea unui robot AI în fluxurile unei companii durează, în medie, între 3 și 7 zile pentru agenții standard sau o perioadă mai mare de timp în funcție de complexitatea soluțiilor necesare.  

      Pentru susținerea concretă a antreprenorilor români, WebitFactory lansează un program special: primii 150 de antreprenori care se înscriu până pe 1 ianuarie 2026 vor beneficia de un voucher de 5.000 EUR care acoperă parțial sau total costurile inițiale pentru dezvoltarea agentului AI personalizat. Mai multe detalii sunt disponibile pe webitfactory.io/ai. 

      Poate România să își reia producția internă de metanol? Principalele provocări și oportunități

      Economistul
      -
      0
      Poate România să își reia producția internă de metanol? Principalele provocări și oportunități

      Energy Policy Group a publicat o analiză de politici publice privind potențialul României în producția de metanol. Elaborată de Mara Bălașa, Sabina Strîmbovschi și Mihnea Cătuți, publicația examinează perspectivele relansării producției interne în contextul tranziției energetice și al transformărilor din industria chimică europeană. Studiul analizează principalele provocări economice, tehnologice și de infrastructură, precum și oportunitățile oferite de potențialul regenerabil al României, baza industrială existentă și infrastructura portuară.

      Având în vedere prețurile ridicate la energie și concurența internațională tot mai mare, producția europeană de produse chimice pe bază de combustibili fosili va rămâne sub presiune.

      Deși politicile climatice ale UE vor stimula cererea de produse cu emisii reduse de carbon, nu există nicio garanție că aceasta va fi satisfăcută prin producție internă. Europa deține avantaje importante în ceea ce privește tehnologia, infrastructura și politicile publice, însă competitivitatea sa depinde de asigurarea unei energii curate la prețuri accesibile și a unor materii prime alternative.

      Metanolul este atât un element chimic de bază, cât și un vector emergent de energie verde. Totuși, modalitățile de producție cu emisii reduse de carbon se confruntă cu provocări semnificative: asigurarea unei cantități suficiente de energie regenerabilă și hidrogen curat, implementarea tehnologiilor CCUS și gestionarea pierderilor mari prin conversie; producția de biometanol este limitată de disponibilitatea redusă a biomasei durabile și de necesitatea de a redirecționa parțial utilizarea sa actuală de la încălzirea rezidențială către aplicații de materii prime chimice.

      Deși metodele alternative de producere a metanolului cu emisii reduse de carbon implică costuri mai mari, densitatea energetică și versatilitatea metanolului îl fac o opțiune viabilă pentru sectoare dificil de electrificat, cum ar fi petrochimia, transportul greu, transportul maritim și aviația.

      România prezintă atât riscuri, cât și oportunități: odată producător de metanol, acum depinde în totalitate de importuri, ceea ce indică declinul industrial și ridică întrebări despre securitatea aprovizionării. În același timp, potențialul României în materie de energie regenerabilă, infrastructura portuară și istoricul în acest sector oferă o platformă pentru o renaștere a producției de metanol, dar cu emisii reduse de carbon. Este puțin probabil ca producția pe bază de combustibili fosili să devină viabilă. O strategie industrială orientată spre viitor ar trebui să se concentreze mai degrabă pe metanolul verde, produs din hidrogen curat, CO2 capturat și biomasă durabilă. O fabrică de e-metanol care să satisfacă cererea actuală a industriei chimice ar necesita o capacitate de 44 MW și 11.500 de tone de hidrogen pe an. Alternativ, metanolul verde ar putea fi produs la fața locului de către utilizatori, mai ales dacă sunt necesare cantități mai mici.

      Atât e-metanolul, cât și biometanolul implică costuri suplimentare și provocări în materie de infrastructură, ceea ce subliniază necesitatea unor măsuri de sprijin specifice. Fezabilitatea și competitivitatea producției de metanol verde în România vor depinde de trei factori principali: o mai bună prioritizare a utilizării biomasei, stimularea cererii și reducerea costurilor de producție. Pentru a realiza acest lucru, va fi necesară o mai bună prelucrare a biomasei, utilizarea pe scară largă a energiei din surse regenerabile, accesul la hidrogen curat, dezvoltarea infrastructurii pentru hidrogen și CO2, precum și modernizarea și extinderea rețelelor de energie electrică.

      Studiul poate fi citit integral, în limba engleză, aici.

      123...2.046Pagina 1 din 2.046