I am text block. Click edit button to change this text. Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Ut elit tellus, luctus nec ullamcorper mattis, pulvinar dapibus leo.
Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR) susține declarațiile făcute de viceprim-ministrul Guvernului României și ministrul afacerilor interne, dl Cătălin Predoiu, cu privire la gradul de siguranța pe care îl conferă România atât pentru proprii cetățeni, cât și pentru mediul de afaceri.
La nivel mondial, România se clasează pe locul 31, potrivit Indexului Global al Păcii pentru 2023, un clasament al celor mai sigure state din lume. Raportul realizat de către Institutul pentru Economie și Pace reprezintă o analiză a datelor axate și pe valoarea economică a unui stat, precum și pe dezvoltarea durabilă a economiei acestuia. Indexul Global al Păcii include 99.7% din populația lumii și 23 de indicatori cantitativi și calitativi.
„România este considerată de tot mai multe state o destinație sigură pentru afaceri și vedem acest lucru aproape zilnic la Camera Națională, datorită interacțiunii noastre cu investitorii străini. Același lucru se întâmplă și atunci când CCIR organizează misiuni economice în străinătate, oamenii de afaceri de pe aproape toate continentele consideră România o țară sigură, un loc unde pot dezvolta proiecte majore, fără să se teamă de instabilitate fie socială, fie de altă natură. Siguranța, atât cea economică, cât și cea a vieții de zi cu zi, este unul dintre criteriile de bază pentru care foarte multe companii din străinătate aleg România ca destinație investițională. În mod cert, apartenența României la NATO și Uniunea Europeană, precum și faptul că se află într-un parteneriat strategic cu Statele Unite ale Americii, sunt factori ce aduc un grad mare de stabilitate țării noastre pe mai multe paliere. În același timp însă, nu putem trece cu vederea activitatea structurilor din cadrul Ministerului de Interne, fie că vorbim de Poliția Română, de Jandarmerie sau de Poliția de Frontieră care prin activitatea lor sprijină conceptul de integritate în mediul de afaceri. La recenta ediție a Topului Național al Firmelor, biroul de conducere al CCIR a votat să acorde Meritul Comercial Clasa I dlui Cătălin Predoiu pentru promovarea eticii și transparenței în afaceri prin aplicarea legilor împotriva corupției, distincție care se va acorda personal actualului ministru de interne, în cadrul unei alte ceremonii. În actualul context geopolitic, luând în calcul toți acești factori, România a reușit să rămână o țară sigură pentru toți”, a declarat președintele CCIR, dl. Mihai Daraban
Guvernul limitează plata schemelor de compensare a clienților de energie electrică și gaz, printr-un proiect de Ordonanță de Urgență
Măsura propusă va bloca, practic, tot lanțul energetic, prin incapacitarea achiziției de energie și a plăților pe întregul lanț: de la producător, transportator, la distribuitor și bugetul de stat
Noul proiect de Ordonanță de Urgență pentru limitarea cheltuielilor bugetare introduce, prin articolul XIV, măsuri de limitare a plăților pentru schemele de compensare a consumatorilor și destabilizează grav capacitatea furnizorilor de a asigura achiziția de energie și, implicit, continuitatea alimentării în siguranță cu electricitate și gaz a gospodăriilor și companiilor, în prag de iarnă.
Furnizorii și-au îndeplinit obligațiile rezultate din reglementări, au aplicat prețul plafonat la energie și au prefinanțat diferența de cost. ACUE solicită autorităților să își respecte promisiunile către consumatorii de energie și să-și îndeplinească partea lor de obligație la care s-au angajat prin propriile reglementări, respectiv să deconteze sumele datorate pentru compensarea clienților, în termenul legal.
Federația ACUE a solicitat Guvernului eliminarea articolului XIV din proiectul de OUG menționat și o discuție de urgență pentru identificare unor soluții care să nu pericliteze alimentarea cu energie electrică și gaze naturale în prag de iarnă.
„Prin articolul propus, Guvernul limitează, de fapt, aplicarea reducerilor de preț la clientul final. Banii necesari sunt promiși de stat clienților de energie pentru acoperirea diferenței de preț, între prețul real și cel plafonat, nu sunt pentru furnizori. Furnizorii sunt folosiți ca intermediari pentru prefinanțarea acestor scheme de sprijin. Dacă nu mai poate susține plafoanele de preț, statul trebuie să găsească soluții alternative. Furnizorii și-au exprimat disponibilitatea de a participa la o discuție reală, cu factorii de decizie relevanți. Apreciem înțelegerea manifestată de colegii din plenul Consiliului Economic și Social și deschiderea la dialog a reprezentanților Ministerului Energiei”, Daniela Dărăban, Directorul Executiv al ACUE
Reiterăm faptul că măsura propusă de limitare a plăților pentru schemele de compensare a clienților destabilizează grav capacitatea furnizorilor de a asigura achiziția de energie iar, din punct de vedere legal, reprezintă o încălcare a legislației naționale și a reglementărilor europene.
BRUXELLES – La aproape un an de la invadarea Ucrainei de către Rusia, războiul intră într-o nouă etapă. După atacul eșuat asupra Kievului din primăvara trecută și după contraofensiva uluitoare a ucrainenilor, care a eliberat Harkovul în nord și Hersonul în sud, președintele rus Vladimir Putin a inițiat o campanie punitivă cu drone și rachete, vizând populația civilă și infrastructura energetică. Obstrucționat pe câmpul de luptă, Putin încearcă să forțeze un număr cât mai mare de ucraineni să petreacă iarna în frig și întuneric.
Linia frontului nu s-a deplasat mult în ultimele luni. Însă luptele rămân acerbe (cu multe victime), iar Rusia pare să se pregătească pentru o ofensivă majoră în primăvară. Economia rusă e pe picior de război, iar aparatul de propagandă al Kremlinului a turat motoarele, răspândind o combinație de amenințări apocaliptice și deliruri imperiale. Ultimul serviciu de știri independent din Rusia, Meduza, și ultima organizație pentru drepturile omului a Rusiei, Centrul Saharov, sunt obligate să se închidă. Atitudinea Moscovei este de sfidare.
În aceste condiții, aliații Ucrainei au dreptul să își sporească asistența militară, inclusiv prin furnizarea de tancuri de luptă. Obiectivul este ca Ucraina să triumfe împotriva agresorului său. Dar nu putem să ne dorim acest lucru fără a oferi Ucrainei mijloacele necesare pentru a-l realiza. Alternativa este un război prelungit de uzură, care va genera și mai multe pierderi de vieți omenești în Ucraina, o insecuritate mai acută pentru Europa și suferințe continue în întreaga lume (din cauză că Rusia se folosește de energie și alimente drept arme).
Partenerii Ucrainei s-au angajat deja să furnizeze sisteme avansate de apărare aeriană, cum ar fi sistemul de rachete Patriot fabricat de SUA, obuziere mai performante și vehicule de luptă blindate suplimentare. Cu toate acestea, înainte de recentul progres major, a avut loc o dezbatere intensă cu privire la posibilitatea de a furniza tancuri cum ar fi Leopard 2, fabricat în Germania, sau M1 Abrams, fabricat în SUA. Eu personal am susținut de mult că trebuie să furnizăm Ucrainei mijloacele pentru a respinge Rusia. Tancurile sunt necesare pentru ca forțele ucrainene să depășească impasul actual al războiului de tranșee și să redobândească avântul pe care l-au avut în toamna trecută, când au recucerit Harkovul și Hersonul.
Pentru a se ajunge la „acordul privind tancurile” a fost nevoie de timp și discuții intense, inclusiv în cadrul Consiliului Afaceri Externe al Uniunii Europene. Schimbarea s-a produs în momentul în care Germania a fost de acord să furnizeze tancuri Leopard 2, în coordonare cu SUA, care va furniza aproximativ 30 de tancuri M1 Abrams. Deși livrarea acestor echipamente va necesita timp și va fi nevoie de instruire intensivă și de întreținere, rezultatul nu se limitează la câmpul de luptă. Am transmis Rusiei un alt semnal puternic că Putin s-a înșelat – încă o dată – atunci când a pus la îndoială angajamentul nostru.
Desigur, unele voci vor susține că mai multe arme vor prelungi războiul și vor crește riscul unor noi escaladări și că singura soluție constă în negocieri pe cale diplomatică. Cu toate acestea, deși europenii vor rămâne întotdeauna deschiși față de oricine dorește cu adevărat încetarea negociată și justă a războiului, până acum Rusia a arătat clar că intenționează să continue crimele de război. Oricine a încercat să negocieze cu Putin s-a întors fără niciun rezultat. Până când acest lucru se va schimba, trebuie să conchidem că singura modalitate de a pune capăt războiului este de a oferi Ucrainei mijloacele de a alunga invadatorul.
Prin urmare, sarcina UE este de a face tot ce îi stă în putință pentru a sprijini Ucraina. Și chiar asta facem. Împreună cu guvernele statelor membre ale UE, am mobilizat deja pentru Ucraina 12 miliarde EUR (13,1 miliarde USD) sub formă de arme și materiale conexe, din care 3,6 miliarde EUR provin din Instrumentul european pentru pace. Dacă se iau în calcul și ajutoarele macrofinanciare și umanitare, sprijinul nostru total se ridică la aproape 50 de miliarde EUR.
În plus, UE este în prezent principalul furnizor de instruire militară pentru personalul ucrainean. Prin intermediul Misiunii de asistență militară a UE din Polonia și Germania, suntem pe drumul cel bun în ceea ce privește instruirea a 15 000 de militari până în aprilie și suntem pregătiți să dublăm acest efort și să instruim alți 15 000 – inclusiv în ceea ce privește utilizarea tancurilor precum Leopard 2.
De asemenea, UE lucrează la un al zecelea pachet de sancțiuni, și a eliminat deja dependența noastră de importurile de energie din Rusia în doar câteva luni. Și să fie clar: sancțiunile au efect. Petrolul rusesc se vinde mai ieftin cu 40 USD față de țițeiul Brent și se preconizează că veniturile zilnice din energie ale Rusiei vor scădea de la aproximativ 800 de milioane EUR la 500 de milioane EUR în urma punerii în aplicare a celor mai recente măsuri, în cursul lunii curente. Războiul costă scump Kremlinul și cu cât mai mult va dura acesta, costurile nu vor face decât să crească.
În luna ianuarie a anului trecut, chiar înainte de invazie, am vizitat regiunea Donbas și am văzut linia frontului. Din motive evidente, această călătorie mi-a rămas întipărită în minte. Pe drumul de întoarcere, trecând prin Kiev, prim-ministrul ucrainean Denis Șmîhal mi-a spus: „Invazia se va întâmpla curând și noi suntem conștienți că nu veți veni să luptați de partea noastră”. Dar s-a grăbit să întrebe: „Ne veți oferi armele de care avem nevoie ca să ne apărăm?”
Sincer, nu am fost sigur cum să răspund, deoarece nu știam cât de ferm va fi angajamentul la nivel european. Astăzi, răspunsul vine ușor. În așteptarea summitului UE-Ucraina, pentru care mă deplasez la Kiev săptămâna aceasta, nu există nicio îndoială că Europa s-a ridicat la nivelul situației. Acum trebuie să oferim în continuare Ucrainei mijloacele pentru a învinge agresorul, a-și restabili suveranitatea și a-și găsi locul în Uniunea Europeană.
Josep Borrell, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și vicepreședinte al Comisiei Europene.
Copyright: Project Syndicate, 2023.www.project-syndicate.org
„Supercontinentul” Eurasia se vrea remodelat sub ochii noștri. Încă înainte de izbucnirea războiului din Ucraina mulți se întrebau de nu cumva europenii vor fi lăsați în urmă, iar Europa va rămâne doar o anexă la noul eșafodaj ruso-chinez. Dar – am mai scris – invadarea Ucrainei de către Rusia schimbă totul. Războiul lui Putin are consecințe profunde pentru securitatea și economia Europei și chiar și pentru modelul actual al Uniunii Europene. Vicepreședintele Comisiei Europene, Josep Borrell, menționa recent că, odată cu invazia din Ucraina, Vladimir Putin „ne obligă să regândim urgent multe elemente ale organizării noastre interne și ale viziunii noastre asupra lumii”.
UE este forțată acum să-și construiască o strategie proprie de apărare a securității și a valorilor care sunt însăși temelia blocului comunitar. UE va trebui să-și recalibreze atât structura, cât și principiile fundamentale. Odată ce Putin a readus războiul în Europa, europenii trebuie să se pregătească pentru o nouă lume, în care suveranitatea și securitatea lor sunt puse în joc. Revista „Time” publica încă din ianuarie ideea că deja nu mai trăim în vechea ordine liberală în care regulile trebuie aplicate, iar cei care le încalcă trebuie să fie pedepsiți. Ne regăsim trăind într-o nouă ordine în care puterea trebuie echilibrată cu altă putere. Autorul, Bruno Maçães (fost secretar de stat portughez pentru afaceri europene), sublinia că SUA trebuie să reflecteze dacă își pot permite să-și reducă prezența în Europa înainte ca la Bruxelles să fie creată o contrapondere adecvată pentru Rusia. Iar la Casa Albă, Biden se află în fața unei dileme: să ajungă la un „mare târg” cu Moscova, iar cele două mari puteri să își împartă între ele Europa, sau să sprijine dezvoltarea unui nou pol european capabil să echilibreze puterea rusă? Maçães spune că Europa trebuie să devină un actor suveran în politica externă și de securitate comunitară, și cu cât ezită mai mult să acționeze în acest sens, cu atât mai mult „va permite altora să-și asume rolul de reformatori și inovatori în spațiul european”.
Amenințată cu colapsul, UE trebuie să se relanseze sistemic: nu mai ajunge să fie doar o „simplă uniune economică și monetară”, spune Joschka Fischer – fost ministru german de externe – ci trebuie să se reconstruiască într-o uniune politică, de securitate și de apărare, în care candidații la aderare trebuie să parcurgă mai multe faze, prin îndeplinirea de standarde predeterminate referitoare la economie, stat de drept, securitate și alte domenii. La rândul său, fostul premier suedez Cald Bildt semnează un editorial în „Washington Post” în care susține că, implicațiile noii situații fiind fundamentale, viitorul Europei arată „mult diferit astăzi decât acum o săptămână”.
Așa că în timp ce la Bruxelles sunt decise noi și noi sancțiuni la adresa Rusiei, tot acolo fierbe mocnit o oală sub presiune: din ea va ieși noul model de funcționare a Uniunii Europene. Un model care ar trebui să se bizuie pe demonstrația de unitate făcută în contextul războiului din Ucraina. Un model care să facă „Super-Europa” și nu „Super-Eurasia” învingătoare.
În ultimul timp mi-am pus deseori întrebarea dacă ne vom aminti de actuala perioadă pe care o trăim ca pe un vis urât, ca pe un accident al istoriei pe care îl vom depăși și ne vom întoarce la viața dinainte de pandemie sau ne vom aminti de viața dinainte ca la un trecut care nu se va mai întoarce niciodată.
Ne aflăm doar într-o „pauză” fortuită a procesului de implementare și consolidare a modelului global de dezvoltare sau acest model este deja caduc și suntem în pragul apariției unui alt model?
Părerea mea este că trăim un moment de maximă importanță istorică caracterizat prin apariția unor semnale de necontestat ale începutului procesului de schimbare a principiilor și instrumentelor modelului de dezvoltare al economiei globale. Este momentul în care modelul de natură neo liberală „win-win” pe care îl credeam peren și unanim acceptat pare a fi înlocuit cu altul pe care îl percepem a fi diferit dar pe care încă nu îl putem identifica cu precizie.
Sunt totuși evidente anumite tendinței ale schimbării care au o intensitate și o amploare diferită ceea ce ne conduce la concluzii nu îndeajuns de fundamentate în acest moment. Astfel, cu o precauție necesară ar trebui spus că este puțin probabil ca urmările crizei sanitare și ucrainene să vadă apariția unui capitalism radical nou. Mai degrabă, asistăm la o accelerare a tendințelor preexistente înainte de criză sau reorientarea politicilor economice. Cinci tendințe majore care, prin realizarea unui sistem, vor schimba fața capitalismului, într-un sens din ce în ce mai puțin „neoliberal”.
Prima tendință este utilizarea spectaculoasă a datoriei publice pentru a stabiliza economiile. La nivel global, valoarea lor atinge un nivel fără precedent în istoria capitalismului.
Această creștere a datoriei publice a avut loc într-un moment în care ratele reale ale dobânzilor – adică costul real al datoriei către stat, ajustat cu inflația – au scăzut timp de patruzeci de ani. De mai bine de un deceniu, rata dobânzii la datoria publică a fost mai mică decât rata de creștere a economiilor dezvoltate. Un semn că rata globală a economiilor a crescut în raport cu rata investițiilor la nivel mondial. Aceasta este o situație radical nouă, pe care economiștii o descriu drept „ineficiență dinamică”: guvernele pot intra în datorii pentru sume foarte mari și pot aștepta câțiva ani pentru ca creșterea să genereze venituri pentru a finanța taxele de dobândă. Este probabil ca această rată scăzută a dobânzii reale să continue timp de mulți ani, chiar dacă inflația crește, în special ca urmare a scăderii investițiilor chineze. Acestea din urmă reprezintă acum 30% din investițiile globale, în creștere cu 10% față de acum cincisprezece ani. Criza a contribuit la creșterea în continuare a ratei de economisire, deschizând un spațiu bugetar ceva mai mare pentru intervenția statului național.
Întoarcerea statului
A doua tendință notabilă este rolul crescut al statului în orientarea economiei.
Există o conștientizare a faptului că piața singură nu este suficientă pentru a ghida investițiile necesare din punct de vedere social.
A treia tendință este problema climei și rolul statelor în reducerea emisiilor de CO2 și conservarea biodiversității. Deși în prezent există un consens cu privire la această necesitate, COP 26 a ilustrat încă o dată decalajul dintre evoluțiile necesare și angajamentele statelor.
O a patra tendință se referă la dezvoltarea comerțului internațional. Temele reindustrializării, suveranității economice și rezilienței structurii economice în fața șocurilor care împiedică comerțul internațional, toate indică direcția unei noi diviziuni internaționale a muncii. Deficitul actual de materii prime și produse are diverse cauze: oprirea capacității de producție din cauza COVID-ului, capacitate prea mică comparativ cu o cerere mai dinamică decât se preconizase (semiconductori), tensiuni geopolitice (petrol și gaze), creșterea prețurilor de transport de marfă. Identificarea fragilităților lanțului de aprovizionare determină guvernele să direcționeze investițiile către sectoare-cheie, inclusiv prin planurile menționate mai sus. Cu toate acestea, nu ar trebui să ne așteptăm la o mișcare masivă a transferurilor, ci mai degrabă la o oprire a tendinței de relocare.
Cea mai recentă tendință este evoluția Europei. Comisia Ursulei von der Leyen are ambiția de a afirma Uniunea Europeană ca actor strategic, iar criza a avansat integrarea europeană. Gestionarea tensiunilor geopolitice relativ la invazia Ucrainei arată, de asemenea, o coerență europeană în construcție. Aceste evoluții și mai ales poziționarea față de sancțiunile impuse Rusiei sunt încă precare și, uneori, puțin urmate de efecte. În plus, Europa este încă plină de forțe economice divergente.
În afara acestor tendințe nu putem să o omitem probabil pe cea mai importantă, aceea a începutului procesului de deglobalizare prin limitarea mecanismelor de funcționare a pieței libere globale. Acest lucru a implicat introducerea taxelor vamale și relocalizarea producției, ceea ce, conform criticilor globalizării, trebuiau să facă posibilă absorbția tuturor dezechilibrelor generate de „ultraliberalism”, fie că este vorba de daunele provocate lumii a treia sau de creșterea inegalităților considerate insuportabile în țările bogate. (Vezi impactul la nivel mondial pe care îl are teoria inegalităților capitalismului contemporan promovată prin lucrările lui Thomas Piketty.)
Sub acțiunea forțelor geopolitice dezlănțuite de statele agresive, deglobalizarea are loc și deja putem vedea efectele ei. Acestea sunt rezultatul conjuncției a două fenomene. Prima este epidemia de COVID, care a perturbat toate lanțurile de aprovizionare, cu consecințe dramatice asupra economiei mondiale.
Al doilea este războiul din Ucraina, care instalează în inima Eurasiei un fel de pământ al nimănui rupt definitiv de economia mondială.
Astfel, cele două motoare principale ale prosperității noastre sunt sacrificate pe altarul politicii și al războiului: energia relativ ieftină și comerțul liber.
Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că economia globală continuă să se redreseze după criza pandemică și chiar în condițiile invaziei Ucrainei, la fel ca și comerțul, ocuparea forței de muncă și veniturile, dar această redresare este plină de dezechilibre: între țări, între companii și între populații, confruntate cu realități economice foarte diferite. Apar schimbări structurale, în care anumite sectoare, meserii, tehnologii și comportamente nu vor fi niciodată la fel ca înainte de pandemie.
Se semnalează de asemenea apariția și altor dezechilibre îngrijorătoare. În primul rând, redresarea variază foarte mult de la o țară la alta, reflectând diferențele în ceea ce privește situația sanitară, politicile publice și compoziția sectorială. În al doilea rând, în unele sectoare au apărut deficite acute de forță de muncă, chiar dacă ocuparea forței de muncă și orele lucrate nu și-au revenit încă pe deplin la nivelurile de dinainte de pandemie. În al treilea rând, decalajul persistent dintre cererea și oferta pentru anumite bunuri, combinat cu creșterea costurilor cu alimentele și energia, a condus la creșteri ale prețurilor mai puternice și mai durabile decât se preconizase.
Inflația este o mare incertitudine. Se preconizează că presiunile din partea ofertei se vor retrage pe măsură ce situația sanitară se îmbunătățește, cererea se stabilizează și tot mai mulți oameni se întorc la locul de muncă. Dacă constrângerile legate de ofertă persistă, întrucât PIB-ul și ocuparea forței de muncă continuă să crească și să alimenteze o creștere generală a prețurilor, intensificarea presiunilor inflaționiste ar putea dura mult.
Cum vom trăi în România? Cât de mult ne afectează criza globală și consecințele ei în viitor?
Deși România este o țară mică în economia mondială, este conectată la toate, la absolut toate fluxurile internaționale de capital, de informații, de materie primă, de alimente, de orice, pentru că trăim într-o economie globală, facem parte dintr-o piață unică europeană. Acest lucru înseamnă că asupra noastră vor veni efectele indirecte ale acestei căderi dar și ale acestor schimbări pe care economia mondială le înregistrează. Trebuie trecut la un nou concept de conducere a economiei care presupune un accent extraordinar de puternic și rapid pe obținerea unei independențe cât mai mari din punct de vedere energetic și alimentar prin resursele proprii pe care le avem.
Ar trebui să începem să refolosim resursele proprii, de gaze, de petrol, de mâncare, de tot ceea ce putem să facem, pentru a limita cât mai mult dependența de exterior.
Cred cu tărie că această criză, oricât de mizerabilă poate fi pentru alții, este o oportunitate pentru România de a-și realiza unele obiective pe care, în absența acesteia, nu și le-ar fi putut atinge.
Astfel, devenind un pion de extremă importanță al flancului estic al NATO/UE România poate folosi această poziționare ca pe un motiv de declarare a unei stări excepționale survenite în urma invaziei. Conform normelor UE, o astfel de „stare excepțională” dă posibilitatea cererii renegocierii PNRR prin care s-ar putea revizui unele „capitole problemă” cum ar fi cele ale reformelor salariale, ale pensiilor sau introducerea unor programe privind agricultura bio, irigațiile, deșertificarea.
Se creează posibilități pentru restructurarea și modernizarea industrială ca urmare a inevitabilei ascensiuni a politicii de înarmare. România va fi obligată în actualele condiții ale pericolului rusesc la granițele terestre și la Marea Neagră să aloce mai mult din buget pentru achiziționarea de armament. Achiziționarea poate fi o oportunitate de modernizare industrială dacă se extinde politica de offset prin care s-ar produce în țară părți componente ale produselor sau s-ar extinde operațiunile de mentenanță tehnică (modelul polonez).
Pe fondul acelei revizuiri a Green Deal despre care se vorbește, în noul context geopolitic în Europa, România ar putea folosi resurse de care dispune, precum cărbunele, pentru că în situații excepționale cum este aceasta, interesul vital al societății poate fi mai mare decât interesul ecologic pe o anumită perioadă.
Prin urmare, guvernanții ar trebui să pună imediat la punct un program pe termen scurt de rezolvare a unor probleme energetice prin aducerea pe piața energetică românească a unor resurse interne pentru a reduce cât mai mult posibil importul. Asta înseamnă o atenție sporită la economisirea resurselor, dar și începerea exploatării unor resurse pe care le putem pune în circulație imediat. Cum ar fi cărbunele, repunem în funcțiune Mintia și altele pe o anumită perioadă, continuăm investițiile pe segmentul hidro, continuăm negocierile cu americanii pentru energia nucleară.
În al doilea rând, un program de constituire a unor rezerve alimentare bine puse la punct. România are nevoie de un astfel de fond, pentru că importă prea mult, mai precis 70% din mâncarea de fiecare zi a românului.
Orice vom face și oricum ne-am gospodări, viitorul va fi diferit de ceea ce speram că va fi înainte de pandemie. Speram ca bunăstarea și încrederea noastră în viitor să depindă exclusiv de felul în care va evolua economia prin unii indicatori macroeconomici importanți, cum ar fi: creșterea economică, nivelul PIB, nivelul consumului sau al veniturilor pe cap de locuitor etc. Acum, suntem martorii unor situații pe care nu le mai puteam imagina în secolul XXI, „secolul revoluției verzi, al digitalizării și al inteligenței artificiale”. Realizăm că progresul și bunăstarea pot fi amânate sau chiar oprite cu viruși și cu tancuri. Lumea în care trăim și cu siguranță în care vom trăi va cunoaște un model de funcționare în care principiile și legile economiei vor fi dramatic supuse intereselor politice și violenței militare. Idealul păcii prin piața liberă globală pare din ce în ce mai îndepărtat.
Invadarea Ucrainei schimbă totul. De la simpla explicație rusească a termenului „invazie” („operațiune specială” precedată de „exerciții militare”), până la aruncarea cu 70 de ani în urmă a întregii Europe. Și până la prăbușirea unor economii naționale. Atacul rus asupra Ucrainei a încheiat ordinea europeană așa cum a fost ea consacrată în actul final de la Helsinki din 1975, potrivit căruia principiul central al păcii europene este (era, până mai ieri) integritatea teritorială a fiecărui stat. Declarația asupra principiilor care acționează în relațiile dintre statele participante la Helsinki – cunoscută și sub denumirea de Decalogul – a enumerat următoarele 10 puncte:
1. Respectarea drepturilor inerente ale suveranității;
2. Nerecurgerea la amenințarea sau la folosirea forței;
3. Inviolabilitatea frontierelor;
4. Integritatea teritorială a statelor;
5. Reglementarea pașnică a diferendelor;
6. Neintervenția în afacerile interne;
7. Respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale;
8. Egalitatea în drepturi a popoarelor și dreptul popoarelor de a dispune de ele însele;
9. Cooperarea între state;
10. Îndeplinirea cu bună-credință a obligațiilor asumate conform dreptului internațional.
În pofida acordurilor de la Helsinki, trăim azi cele mai întunecate zile ale Europei de după Al Doilea Război Mondial. Ordinea de după Primul Război Rece este spulberată de Putin și putinism. Tocmai a răsturnat statu-quo-ul european, a ridicat A Doua Cortină de Fier, iar revizionismul dorit de el este direcția principală pe care mărșăluiește Kremlinul, cu și fără „operațiuni speciale” în Ucraina sau în altă parte. Invadarea Ucrainei va avea consecințe profunde și de durată nu doar pentru cele două state intrate în conflict, ci și pentru stabilitatea regiunii, pentru viitorul securității europene și pentru economia globală. Politologul Nina L. Hrușciova scria recent că Vladimir Putin pare să fi cedat obsesiei sale conduse de orgoliu de a restabili statutul Rusiei de mare putere cu propria sa sferă de influență clar definită.
Este deja evident că invazia Ucrainei de către Rusia va avea consecințe profunde și de durată nu doar pentru cele două state intrate în conflict, ci și pentru stabilitatea regiunii, pentru viitorul securității europene și pentru economia globală. Ca să nu mai amintim aici imensa suferință umană și criza umanitară fără precedent pe care o trăiește acum Europa, în premieră de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial. Evaluând modul în care atacul militar asupra Ucrainei va schimba fundamental epoca post-Război Rece, mai mulți cercetători ai fundației Carnegie Europe au opinat că Vladimir Putin „tocmai a răsturnat statu-quo-ul european”.
Printre ei, redactorul-șef al „Strategic Europe”, Judt Dempsey, consideră că invazia Ucrainei de către Rusia semnifică și sfârșitul amăgirii germane: „ostpolitik”, politica specială a Germaniei față de Rusia, s-a încheiat, convingerea că relația economică, comercială și politică de decenii a Germaniei cu Moscova va duce la modernizarea Rusiei a fost dezmințită. „Aceasta este o lovitură imensă pentru Berlin. Fiind cea mai mare economie a UE, Germania spera ca diplomația și arhitectura instituțiilor multilaterale să fie suficiente pentru a menține statutul perioadei post-Război Rece”, apreciază Dempsey.
În același timp, războiul din Ucraina produce serioase tensiuni suplimentare între coloșii economiei globale. America și China trebuie să afle dacă nu cumva soluția de pace în Europa de Est stă pitită undeva în buzunarele lor și ar putea fi scoasă la iveală, dacă vor găsi de cuviință să renunțe la orgolii. Joe Biden a vorbit cu Xi Jinping, într-un moment cheie al războiului din Ucraina, când China se gândește dacă să ofere asistență militară sau financiară Rusiei (care, de altfel, a solicitat-o). Iar dacă China va fi de acord, întreaga ei relație economico-politică cu economiile occidentale va fi schimbată pentru o perioadă lungă de timp.
Casa Albă a vrut să-și prezinte clar poziția, iar Beijingul a vrut să sublinieze că este pentru pace. Dar mulți analiști spun că este puțin probabil ca Beijingul să-și folosească forța diplomatică sau economică pentru a presa Rusia să oprească invazia. Ceea ce trebuia să liniștească lumea aduce și mai multă neliniște.
Sancțiunile economice impuse Rusiei nu au reușit să pună capăt luptelor din Ucraina și sporesc îngrijorarea cu privire la rolul pe care l-ar putea juca Beijingul în conflict. Criza din Ucraina aprinde tensiunile dintre SUA și China, mai degrabă decât să le atenueze. SUA doresc o distanțare a Chinei de Rusia și o aliniere la sancțiunile internaționale. Iar pentru China – arată o analiză a EIU – SUA ar trebui să înceteze sporirea sancțiunilor împotriva Rusiei, oferind, de asemenea, alte concesii bilaterale, cum ar fi eliminarea tarifelor impuse în era Trump, pentru a asigura o atitudine mai cooperantă.
Mulți se întreabă dacă neparticiparea Chinei la sancțiunile internaționale le va submina eficacitatea. Comerțul dintre UE și China a depășit în 2021 800 de miliarde de dolari, iar comerțul SUA-China a depășit 750 de miliarde de dolari, potrivit datelor oficiale ale Chinei, în timp ce comerțul cu Rusia a fost puțin sub 150 de miliarde de dolari. Shang-Jin Wei, profesor de finanțe la Columbia University, spune că, în cele din urmă, „neparticiparea Chinei nu va face o diferență uriașă, mai importante vor rămâne consecințele nefavorabile atât ale războiului, cât și ale sancțiunilor pentru țările în curs de dezvoltare”.
Pe de altă parte, invazia Rusiei în Ucraina și sancțiunile impuse Rusiei de către Occident au aruncat brusc o umbră de incertitudine asupra planurilor de creștere a Chinei, care a anunțat recent o țintă de creștere a PIB-ului pentru acest an de aproximativ 5,5%, cea mai scăzută țintă din 1991.
Trecerea etapizată la un nou model de dezvoltare bazat pe utilizarea rațională și responsabilă a resurselor este una din țintele vizate în cadrul Strategiei Naționale pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030. Introducerea unor elemente ale economiei circulare, creșterea procentului de reciclare și colectare selectivă în rândul cetățenilor români, înjumătățirea risipei alimentare pe cap de locuitor sunt principalele teme abordate în cadrul obiectivului 12 de dezvoltare durabilă.
În toamna acestui an, va fi aprobată o strategie națională de economie circulară realizată printr-un proiect inițiat de către Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă și finanțat prin DG Reform. Strategia se va concentra pe 6 domenii prioritare: construcții; textile; turism; bunuri de consum; industrie; sectorul agro-alimentar. În acest context, vă propunem o analiză realizată în cadrul proiectului România Durabilă, cofinanțat de Fondul Social European prin Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020, despre evoluția principalilor indicatori privind economia circulară.
Dezvoltarea economiei moderne este determinată de o serie de provocări și oportunități ce pot și trebuie să fie valorificate. În această ordine de idei, putem să evidențiem limitele dezvoltării liniare caracterizate de paradigma resurse, producere, deșeuri. Costurile explicite, dar mai ales implicite ce se manifestă prin creșterea temperaturii globale, reducerea diversității biosferei, înrăutățirea situației ecologice nu mai pot fi neglijate. Trecerea de la economia liniară la cea circulară este un deziderat ce trebuie conceptualizat și realizat la nivel global. Economia circulară este un model complex, ce necesită o restructurare economico-socială a societății. Aceasta include mai multe dimensiuni, aspecte, de la cele mai simple, cum ar fi reducerea nivelului de deșeuri, consumul judicios al resurselor, logistică robustă, până la un redesign al produsului, astfel încât să fie utilizate acele resurse materiale ce ar fi incluse în perspectiva reciclării și/sau utilizării sustenabile.
Experiența UE indică faptul că adoptarea preceptelor privind economia circulară necesită un sistem de reglementare inteligent care implică un plan director bine gândit și un angajament pe termen lung al tuturor părților interesate, cum ar fi autoritățile federale și locale, întreprinderile, cetățenii și consumatorii, împreună cu rețelele de cunoștințe și de încredere respective.
În ceea ce privește rata de utilizare circulară a materialelor, potrivit Eurostat, la nivelul României se constată o scădere a acestui indicator în intervalul 2010-2019, ceea ce se traduce ca fiind o involuție în materie de dezvoltare și aplicare a conceptului de economie circulară.
Figura 1 – Evoluția ratei de utilizare circulară a materialelor în perioada 2010-2019 (EU27, România, Germania, Franța, Polonia) – Eurostat
România trebuie să-și îmbunătățească considerabil capacitatea de utilizare circulară a materialelor pentru a se apropia cât de cât de țările dezvoltate. Nevoia de acțiune se desprinde și atunci când analizăm evoluția acestui indicator în UE27, în Germania, Franța sau Polonia. Astfel, Polonia era la un nivel de 10,8% în 2010 și, în ciuda unui progres la 12,6% în 2014, era la 10,3% în 2019 – de aproape opt ori peste România. În Germania, nivelul era de 11% în 2010 și de 12,3% în 2019 – de aproape zece ori peste România. Cât privește media UE27, ea era de 11,1% în 2010 și 12,4% în 2019.
Făcând trecerea spre analizarea volumului de deșeuri generate de fiecare român, se poate observa faptul că situația s-a îmbunătățit simțitor comparativ cu anul 2004, când România genera 1883 kg/capita de deșeuri, în 2018 ajungându-se la o valoare de 1115 kg/capita. Nu multe sunt capitolele la care România să se poziționeze mai bine decât media europeană sau decât țări precum Germania, Franța și Polonia. Astfel, media UE27 era de 1907 kg/capita în 2004, foarte apropiată de valoarea înregistrată de România în același an, pentru ca în 2018 să fie de 1828 kg/capita – o scădere ușoară în 14 ani. În cazul Poloniei, cantitatea de deșeuri era de 1530 kg/capita în 2004 și de 2112 kg/capita în 2018, ceea ce indică un regres net. Pentru Germania se înregistra o valoare de 1473 kg/capita în 2004, pentru ca 2018 să aducă o creștere la 1872 kg/capita.
Figura 2 – Evoluția producției de deșeuri în perioada 2004-2018 (EU27, România, Germania, Franța, Polonia) – Eurostat
Un indicator care poate contribui la mai buna înțelegere a felului în care România evoluează în ceea ce privește îndeplinirea obiectivului de dezvoltare nr. 12 ține de valoarea adăugată a bunurilor și serviciilor ecologice[1]. Potrivit Eurostat, sectorul bunurilor și serviciilor de mediu este definit ca acea parte a economiei unei țări care se ocupă cu producerea de bunuri și servicii care sunt utilizate în activitățile de protecție a mediului și de gestionare a resurselor, pe plan intern sau extern.
Figura 3 – Valoarea adăugată brută a bunurilor și serviciilor ecologice (EU28, România, Germania, Polonia) – Eurostat
În România, valoarea adăugată a sectorului a fost de 3,9% din PIB în 2014 și de 3% din PIB în 2018, o involuție de remarcat. Chiar și așa, această pondere este peste ceea ce s-a întâmplat în UE28, în Polonia sau Germania. Media UE28 a evoluat de la 1,6% din PIB în 2000, la 2,12% în 2014 și la 2,23% în 2018. În Polonia, după 2014 avem practic o stagnare: 2,22% din PIB în 2014 și 2,21% din PIB în 2018. Cât despre Germania, aici observăm valori de 1,82% în 2014 și de 1,96% în 2018, o creștere ușoară. Aceste statistici dezvăluie potențialul real pe care România îl are în ceea ce privește sectorul bunurilor și serviciilor ecologice.
Productivitatea resurselor și consumul intern este un alt indicator asupra căruia se poate face o serie interpretări. Potrivit Eurostat, indicatorul surprinde raportul dintre produsul intern brut și consumul intern de materiale. Diferite unități de măsură sunt disponibile pentru acest indicator, având scopuri diferite în a explica evoluțiile. Astfel, atunci când avem în vedere indicatorul prin prisma euro per kilogram (volume, 2015), putem cel mai bine surprinde schimbările dintr-o țară de-a lungul timpului. Când ne referim la standardul puterii de cumpărare per kilogram, indicatorul devine foarte util în a compara diferite țări într-un anumit an. De asemenea, avem și o măsură care standardizează lucrurile, cu valoarea din anul 2000 considerată ca fiind 100%, iar evoluțiile ulterioare folosind acest termen de referință.
În cazul României, productivitatea scade clar după anul 2000, fiind la 94,6% în 2010 și abia la 62,9% în 2020. În Polonia, productivitatea era la 159,8% în 2020, practic un avans de 60 puncte procentuale față de anul 2000. În Germania, în același an 2020, eram la 153,2%, din nou un progres considerabil față de anul 2000. Media UE28 era de 141,2% în 2019, ultimul an pentru care există date disponibile. România are o mare problemă de productivitate a resurselor atât ca evoluție în timp, cât și din perspectivă comparată – este aici o sursă importantă de dezvoltare durabilă, care trebuie valorificată.
Figura 4 – Productivitatea resurselor și consumul intern de materiale (EU28, România, Germania, Polonia) – Eurostat
În concluzie, din perspectiva datelor obiective, observăm rata scăzută de utilizare circulară a materialelor în România, precum și faptul că țara noastră suferă la capitolul productivitatea resurselor și consumul intern de materiale. Pe de altă parte, România generează mai puține deșeuri decât media UE28 și decât alte țări relevante și are o valoare adăugată brută a bunurilor și serviciilor ecologice din nou peste media UE28 și peste Germania și Polonia. Tranziția către economia circulară necesită în aceste condiții eforturi coordonate de la toate nivelurile, iar o strategie națională coerentă pentru economie circulară reprezintă un pas esențial.
Geneva – În 2022, pandemia de COVID-19 și nenumăratele crize pe care le-a generat ar putea începe în sfârșit să se retragă. Dar chiar și în cel mai bun scenariu, avem în fața noastră un tsunami de noi provocări – de la eșecul acțiunii climatice până la erodarea coeziunii sociale. Abordarea acestora va impune ca liderii să adopte un model diferit de guvernare. Când instituțiile noastre sunt bine guvernate, le acordăm puțină atenție. Sunt pur și simplu o infrastructură invizibilă care susține economia și aproape toate aspectele ordinii sociale. Iar guvernarea „destul de bună” din a doua jumătate a secolului al XX-lea a permis creșterea veniturilor și pacea socială.
Astăzi, însă, mulți oameni și-au pierdut încrederea în liderii lor. Confruntați cu riscuri tot mai mari și cu eșecul nostru colectiv de a le aborda, am început să căutăm vinovați. Unii arată cu degetul către lideri politici inepți, alții dau vina pe directorii generali de tip „Davos Man” (“Omul de la Davos”), iar o minoritate disperată, în creștere, vede o conspirație de elită în spatele nenorocirilor actuale. Adevărul este mai complicat. În centrul eșecului nostru de a prevedea și gestiona riscurile globale – nu numai schimbările climatice și adâncirea diviziunilor sociale, ci și recrudescența bolilor infecțioase, crizele datoriilor și reglementarea inadecvată a tehnologiei – se află o problemă nerezolvată a guvernanței globale. Instituțiile noastre și conducerea lor nu mai sunt potrivite scopului. Tindem să privim istoria ca pe o serie de evenimente mari și bruște, asemănătoare cutremurelor. Dar degradarea guvernanței globale a fost în mare parte un caz de eroziune treptată.
În perioada Guvernanței 1.0 imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, atât guvernanța publică, cât și cea corporativă au fost marcate de „domnia unui singur om”: „liderul puternic” ales sau neales, „șeful absolut”. Acest tip de conducere a funcționat bine într-o societate în care costul informației era mare, puterea ierarhică și managementul funcționau relativ bine, iar progresele tehnologice și economice au produs beneficii aproape tuturor.
În august s-au împlinit 50 de ani de la sfârșitul sistemului Bretton Woods, când președintele american Richard Nixon a suspendat convertibilitatea dolarului american în aur și i-a permis să plutească. Sunt totodată 20 de ani de la retragerea talibanilor de la putere în Afganistan, lăsând țara în mâinile forțelor coaliției conduse de SUA. Acum, că talibanii au câștigat din nou, ar trebui să ne gândim dacă victoria lor asupra celei mai mari puteri militare și celei mai mari puteri economice din lume va avea vreo implicație asupra dolarului și rolului său în lume.
Privind înapoi în cei 50 de ani de când Nixon a închis fereastra de aur (dintre care 39 de ani i-am petrecut ca profesionist pe piețele financiare), cea mai mare învățătură este că sistemul cursului de schimb variabil și rolul dominant al dolarului în acesta s-au dovedit să fie mai robuste decât se aștepta inițial. Chiar știind ceea ce știm acum despre evoluția economiei mondiale, majoritatea experților s-ar fi îndoit că sistemul ar putea supraviețui atât timp cât a făcut-o.
Având în vedere această rezistență, este tentant să respingem eșecul Americii în Afganistan ca nepăsător pentru dolar. La urma urmei, dolarul a rezistat căderii Saigonului în 1975 și dezmembrării din Irak în urma invaziei SUA din 2003. De ce ar trebui să fie de această dată diferit? În cele din urmă, răspunsul depinde de așteptările cu privire la evoluția economiei mondiale și de comportamentul principalilor săi actori financiari, și anume China și Uniunea Europeană.
În 2020, economia mondială a fost supusă unor teste extrem de severe. Pandemia de COVID-19 a lovit violent și a afectat grav activitățile economice din întreaga lume. Cele trei probleme majore, și anume, lipsa de impuls pentru creșterea economică globală, guvernanța economică globală înapoiată și dezvoltarea dezechilibrată pe plan mondial, au devenit mai evidente, iar perspectivele economiei mondiale sunt sumbre. În contextul integrării profunde a lanțurilor industriale și piețelor globale, redresarea economică a unei țări nu numai că va aduce beneficii țării respective, dar va însemna, de asemenea, că lanțurile de aprovizionare și cererile de piață din alte țări vor fi îmbunătățite și stimulate.
Economia Chinei a rezistat testului șocurilor multiple. În 2020 PIB-ul a crescut cu 2,3% față de anul precedent, țintele și sarcinile majore pentru dezvoltarea economică și socială au fost îndeplinite mai bine decât cele estimate, făcând astfel China singura economie majoră din lume care a obținut o creștere pozitivă. Directorul General al FMI, Kristalina Georgieva, consideră că redresarea viguroasă a Chinei a oferit un „impuls puternic” economiei globale, creând oportunități țărilor care aprovizionează mărfuri precum și produsele solicitate de China în lanțului său de producție.
Acest raport prezintă mai multe caracteristici ale economiei Chinei din ultimul an:
În primul rând, China a obținut un progres în economia de ansamblu. Dimensiunea economică a Chinei a depășit 100 de trilioane de yuani (15,42 trilioane de dolari SUA), marcând un nou nivel al puterii economice, științifice și tehnologice a Chinei și a puterii naționale generale. Sprijinul pentru asigurarea și îmbunătățirea mijloacelor de trai ale oamenilor este mai solid, fundamentul material pentru promovarea dezvoltării de înaltă calitate este mai puternic, iar rezistența și marja de manevră pentru a răspunde diferitelor riscuri și provocări devin mai puternice.
A doua caracteristică este promovarea optimizării structurale. În timp ce dezvoltarea economică și socială se confruntă cu riscuri și provocări severe, China se îndreaptă în direcția de dezvoltare de înaltă calitate și profită de tendința de a promova dezvoltarea de noi industrii, noi formate și noi modele, îndrumând și încurajând transformarea și modernizarea industriilor tradiționale. Producția cu înaltă tehnologie și producția de echipamente au crescut mai repede decât rata medie de creștere industrială, iar industrii precum munca la domiciliu, consultarea medicală la distanță și educația online au realizat o expansiune rapidă.
A treia caracteristică este deblocarea ciclului de cerere și ofertă. Ca răspuns la blocajul circular întâlnit în procesul de reluare a lucrărilor și producției, China a continuat să aprofundeze reforma structurală a ofertei și a acordat atenție gestionării cererii, îmbunătățind în mod eficient ciclul economic. În al patrulea trimestru al anului 2020, rata de utilizare a capacității de producție industrială a ajuns la 78%. În decembrie, rata de vânzare a produselor industriale a ajuns la 98,4%, iar rata de creștere a profitului întreprinderilor a devenit pozitivă.
A patra caracteristică este acoperirea nevoilor de trai ale oamenilor. În 2020, s-au înregistrat mari realizări istorice în finalizarea construirii unei societăți moderat prospere din toate domeniile și a fost obținută victoria decisivă în lupta împotriva sărăciei. 11,86 milioane de noi locuri de muncă au fost create pe tot parcursul anului, îndeplinind 131,8% din obiectivul stabilit; rata șomajului conform sondajelor din zona urbană a scăzut de la 6,2% în februarie la 5,2% în decembrie. Venitul disponibil pe cap de locuitor al rezidenților a crescut cu 2,1%, practic în conformitate cu creșterea economică.
Realizările sunt câștigate prin multe eforturi. Acest lucru nu s-ar fi putut realiza fără spiritul tenace și unit al poporului chinez în fața crizei și este, de asemenea, inseparabil de politici și măsuri macro și micro luate de guvernul chinez, care au luat în considerare atât condițiile actuale, cât și cele pe termen lung.
Mai întâi de toate, lupta cu tot posibilul împotriva epidemiei. Respectând principiul de a pune oamenii și viața pe primul loc, China a depus efort în lupta împotriva epidemiei, acordând prioritate producției și furnizării de materiale de prevenire a epidemiei și ale necesităților zilnice. După ce epidemia a fost tinuță eficient sub control, a fost stabilit un mecanism regulat de prevenire și control pentru a promova redresarea economică în mod ordonat.
În al doilea rând, este eficiența politicior de ajutoare. Pentru întreprinderile mici și mijlocii, operatorii economici individuali și alte entități de piață cu capacități anti-risc slabe, au fost adoptate măsuri precum reducerea impozitelor și reducerea taxelor, rambursarea creditelor și dobânzilor amânate pentru a reduce presiunea asupra lor. În același timp, pentru întreprinderile mari, a fost adoptată o abordare de serviciu „punct la punct”, vizând exact coordonarea lanțurilor industriale și a lanțurilor de aprovizionare.
Al treilea punct este creșterea bazată pe inovație. În ultimii ani, China a făcut progrese semnificative în inovația științifică și tehnologică. A apărut un număr mare de realizări ale inovației, dând nașterea pe de o parte, a multor noi industrii, noi forme și noi modele de afaceri, și au promovat pe de altă parte, transformarea și modernizarea multor industrii tradiționale. Acest lucru a oferit o forță motrice durabilă pentru dezvoltarea economică în timpul epidemiei.
Al patrulea punct este impulsul adus de reforma și deschiderea. China a continuat să îmbunătățească economia socialistă de piață, a accelerat dezvoltarea unui sistem de piață la standarde ridicate, a concentrat pe aprofundarea reformei alocării pe piață a factorilor de producție, a eliminat cu hotărâre toate barierele din calea dezvoltării entităților de piață și a continuat să se deschidă mai larg spre lumea exterioară, iar rezultatele se manifestă treptat.
În 2021, pe fondul multor incertitudini în dezvoltarea economică globală, economia chineză va avea atât provocări, cât și sprijin. În ansamblu, China a acumulat experiență de răspundere la riscuri și provocări în lupta împotriva epidemiilor și a protecției economice, a demonstrat o rezistență puternică pentru dezvoltare. Acesta este fundamentul dezvoltării economice al Chinei. Avem motive să credem că anul acesta China are capacitatea și condițiile de a consolida stabilitatea și redresarea economică și de a obține un bun început pentru „cel de-al 14-lea plan cincinal”.
În prezent, China este ferm angajată să se deschidă mai larg din toate punctele de vedere, va construi un nou sistem pentru o economie deschisă la un nivel superior și va accelera eforturile de a construi un nou model de dezvoltare în care ciclurile interne sunt dominante, iar cele interne și cele internaționale se întăresc și promovează reciproc. Îmbunătățirea continuă a economiei Chinei va aduce încredere și energie pozitivă pentru redresarea economiei mondiale.
Privind la epoca post-epidemică, China va promova neclintit globalizarea economică și va colabora cu alte țări din lume, inclusiv cu România, pentru a face piața globală din ce în ce mai mare, pentru a pune în aplicare mecanismul de partajare și metoda de cooperare globală, aducându-și contribuția la menținerea păcii, dezvoltarea mondială și la construirea unei comunități umane cu un viitor comun.
Pentru românii care nu își mai pot plăti ratele la bănci, nu este totul pierdut. Pot găsi înțelegere chiar la bănci, iar beneficiile ajung la zeci de mii de euro pentru un consumator. Astfel, suspendarea ratelor nu este singura soluție în perioadă de criză, iar negocierea cu banca în cadrul Centrului de Soluționare a Litigiilor în domeniul Bancar poate avea mai multe avantaje. Acest centru înființat la cererea Uniunii Europene îi ajută pe consumatori să găsească înțelegeri amiabile cu băncile. Daniel Apostol ne spune mai multe.
Imensa cantitate de informație ușor accesibilă ne face să fim mai puțin atenți și mai puțin selectivi în ceea ce alegem să ne intereseze, să susținem sau să criticăm. Această realitate poate servi interese oneroase dintre cele mai diverse și, corelativ, aduce deservicii celor care sunt luați de valul mainstream. Imaginea, asocierea cu tendințele momentului sau cu personalități de mucava contează astăzi, social, mult mai mult ca analizele bazate pe cifre reci sau opinia fundamentată a unor experți.
Până de curând, în domeniul energiei prețul carburantului și cel al energiei electrice erau interfața dintre industrie și public. Astăzi, suntem în situația în care cei doi indicatori au trecut în plan secund, prima pagină a publicațiilor de specialitate fiind ocupată de subiecte precum cine exploatează zăcămintele de hidrocarburi, ce taxe plătesc cei care fac asta, cum pot fi taxate suplimentar companiile din domeniu sau cine ce companie mai conduce. Pare că totul a trecut în plan social, în interesele pe care le avem zilnic. Prin comparație, caracteristicile, calitatea sau prețul apei pe care fiecare o bem par subiecte din altă lume. Despre cine și cum exploatează resursele de apă… aproape nu există nimic scris. Să fie vorba doar de interese mercantile? De nivelul acestora? Sau poate de priceperea celor care veghează la buna funcționare a piețelor și a proceselor prin care energia ajunge în acele piețe?
Nu am răspunsurile, dar știu că toate acestea au loc în timp ce plătim cam cea mai scumpă energie din Europa. Nu ne mai deranjează acest lucru, deși, la o simplă căutare pe internet, înțelegem că amânăm sau nu facem investiții și nu lăsăm să funcționeze liber piețele din domeniu deoarece „cineva” – statul, guvernul, instituții de reglementare sau de control – are grijă să nu se scumpească energia. Desigur, acest „cineva” este condus politic, iar aici intrăm în zona în care „urechiștii” fac legea. Și spun acest lucru deoarece sunt, de ani buni, aceleași persoane, iar domeniul este aproape de colaps funcțional. Nu există un palier corect administrat, vreunul eficace sau eficient. Cârpim, nu luăm decizii tranșante și avem un singur obiectiv: „să nu se închidă ceva (companie) sau să demareze ceva contestabil (proiect) în mandatul meu!”. Plecarea din România, în următoarea perioadă, a unor actori importanți și foarte importanți din piața mondială a energiei este consecința, în bună parte, a acestui mod de gândire mioritic. Vrem să fim parte a jocului, dar jocul să aibă regulile inventate și reinventate de noi. Jocurile și regulile care funcționează de sute de ani în lumea liberă nu ne sunt pe plac și nici nu prea suntem dispuși să le învățăm.
Pentru a justifica starea precară în care se află domeniul energetic sunt invocate, cu predilecție, două concepte: „securitate energetică” și „strategie energetică”. Primul nu există în legislația românească. Este un concept provenit din nevoia politicului de a îmbrăca, într-o formă ce pare sofisticată și cu acces limitat, diverse decizii care, de obicei, nu au fundamentare economică sau sunt justificate electoral. Conceptul de „securitate energetică”, existent în doctrina NATO, se referă strict la siguranța fizică a liniilor de transport al energiei (rețele de transport electricitate, petrol, gaz natural), ca parte a infrastructurii critice. Recenta augmentare cu „siguranța alimentării”, sintagmă regăsibilă și în documentele Uniunii Europene, are un conținut limitat și neechivoc. Astfel, este utilizat exagerat un concept vag, al cărui conținut variază semnificativ de la producătorul de energie pe bază de cărbune, prin toate formele de transport al energiei și până la consumator, care pare beneficiarul a tot ceea ce se face fără a fi nevoie de prea multe justificări. Desigur, putem vorbi despre siguranța alimentării (existența resurselor necesare pentru a furniza consumatorilor energia necesară), despre securitatea infrastructurii de producere și transport al energiei (ca infrastructură critică), despre siguranța în funcționare a infrastructurii și despre multe alte tipuri de siguranțe și securități, însă un comandament superior care să justifice decizii neeconomice sau, de multe ori, aberante nu există în condiții de pace și normalitate socială. Aspirăm la o economie de piață, o economie în care companiile și tehnologiile se nasc, trăiesc și mor. Dacă utilizăm resursele pentru a ține „muribunzii” fără speranță în viață, pierdem resurse ce pot fi utilizate în dezvoltarea noilor tehnologii și în alinierea cu industriile momentului. Amanetăm viitorul și ne bucurăm de schemele Ponzi politicianiste, în care profitul funcționării unor companii cu tehnologii învechite se întoarce doar în voturi și în satisfacerea unor interese pecuniare locale.
„Strategia energetică”, a cărei lipsă este clamată permanent în spațiul public, reprezintă, în principiu, un document în care un grup de persoane – mai larg sau mai restrâns, mai priceput sau mai puțin priceput în elaborarea de strategii, poate cu expertiză pe diversele paliere ale domeniului, dar fără prea multă dorință de a înțelege viitorurile – prelungește cumva tendințele momentului, în speranța că viitorul va fi blând și înțelegător cu actualele moduri de a produce energia. Așa arată Strategia Energetică a României pentru perioada 2007-2020, document aprobat și aflat în vigoare (HG nr. 1069/2007), și tot așa arată și propunerile succesive de modificare/completare/adăugire sau cele care vizează perioade care se întind până în anul 2050. Deși fiecare autor al acestor propuneri consideră că aduce modificări importante în viziunea pentru următoarele decenii, liniile directoare și obiectivele seamănă, cele mai multe până la suprapunere, cu cele din strategia din 2007, diferențele semnificative fiind date de gradul în care politicul a viciat gândirea celor care au elaborat analizele și estimările. O viziune curajoasă, un răspuns inovativ la problemele prezentului, o abordare bazată pe „gândire laterală” nu au existat și nici nu există prea multe șanse să apară.
Și atunci, care e problema?
O primă problemă este aceea că cei care sunt chemați să facă strategii – și nu este cazul doar la acest nivel, ci coboară până la nivelul companiilor – nu analizează „situația actuală” și prin prisma eșecului sau succesului strategiei precedente (în cazul în care există). De obicei o ignoră deși, de cele mai multe ori, vor ajunge la aceleași direcții strategice și, nu de puține ori, la aceleași obiective. Întrebarea „ce nu a mers pentru a ajunge la obiectivele propuse în strategia precedentă?” nu am auzit-o niciodată. Iată, spre exemplu, obiectivul general al strategiei energetice din anul 2007: „Obiectivul general al strategiei sectorului energetic îl constituie satisfacerea necesarului de energie atât în prezent, cât și pe termen mediu și lung, la un preț cât mai scăzut, adecvat unei economii moderne de piață și unui standard de viață civilizat, în condiții de calitate, siguranță în alimentare, cu respectarea principiilor dezvoltării durabile”.
Sau obiectivele strategice stipulate în același document normativ:
„creșterea siguranței energetice prin asigurarea necesarului de resurse energetice și limitarea dependenței de resursele energetice de import;
diversificarea surselor de import, a resurselor energetice și a rutelor de transport al acestora;
creșterea nivelului de adecvanță a rețelelor naționale de transport al energiei electrice, gazelor naturale și petrolului;
protecția infrastructurii critice;
creșterea eficienței energetice;
promovarea producerii energiei pe bază de resurse regenerabile;
promovarea producerii de energie electrică și termică în centrale cu cogenerare, în special în instalații de cogenerare de înaltă eficiență;
susținerea activităților de cercetare-dezvoltare și diseminare a rezultatelor cercetărilor aplicabile;
reducerea impactului negativ al sectorului energetic asupra mediului înconjurător;
utilizarea rațională și eficientă a resurselor energetice primare;
dezvoltarea piețelor concurențiale de energie electrică, gaze naturale, petrol, uraniu, certificate verzi, certificate de emisii ale gazelor cu efect de seră și servicii energetice;
liberalizarea tranzitului de energie și asigurarea accesului permanent și nediscriminatoriu al participanților la piață la rețelele de transport, distribuție și interconexiunile internaționale;
continuarea procesului de restructurare și privatizare în sectoarele energiei electrice, termice și al gazelor naturale;
continuarea procesului de restructurare pentru sectorul de lignit, în vederea creșterii profitabilității și accesului pe piața de capital”.
Care dintre aceste obiective credeți că poate fi eliminat dintr-o strategie „actuală”? Cel mai probabil… niciunul! Și, totuși, sunt 12 ani de la legiferarea acestei strategii, iar termenul la care obiectivele trebuie atinse tocmai ce se apropie (anul 2020). Practic, s-au făcut ceva progrese, dar obiectivele sunt realizate în mică măsură, iar motivele pentru care am pierdut 12 ani din cei în care trebuia să pregătim viitorul pare să nu intereseze pe nimeni.
Deși se pot spune multe despre modul în care sunt elaborate strategiile – instrumente de analiză și estimare preponderent subiective, lipsa unor specialiști și a unor algoritmi validați ș.a. – dăm credit celor care elaborează documentele și ajungem la momentul strategiei aprobate. Acum ne dăm seama că, în general, strategiile sunt privite ca scop în sine. Și spun asta deoarece, odată aprobate, sunt folosite pentru vitrina domeniului de activitate / companiei și nu sunt operaționalizate, nu prea se obosește cineva să identifice modalități prin care, efectiv și practic, să fie atinse obiectivele respective. Aceasta a fost soarta strategiei energetice din anul 2007 și a cam tuturor celor peste 200 de strategii legiferate în ultimii 25 de ani. Situația este similară la nivelul companiilor din domeniul energetic, unde statul este acționar majoritar sau deține pachete de acțiuni de peste 40%.
În consecință, asistăm la „împietrirea timpului”, fenomen prezent în economia românească și alimentat permanent de lipsa de înțelegere a realităților economiei de piață de către cei care administrează acțiunile companiilor de stat și de organele de control. Modul „funcționăresc” în care sunt administrate și conduse aceste companii le face necompetitive (excluse fiind din această apreciere monopolurile, care nu funcționează în piețe concurențiale reale).
Deciziile de afaceri sunt deseori decizii riscante. Uneori sunt decizii care pot produce efecte pozitive abia peste ani de zile. Lipsa apetitului pentru orice tip de risc se transferă la toate nivelurile de decizie, iar obiectivul nedeclarat al „strategiei reale” pentru multe ramuri economice sau companii este, de ceva vreme, păstrarea statu-quo-ului. Energia este într-un astfel de scenariu. Inițiativa privată este puțin încurajată, barierele de intrare în piață sunt relativ greu de depășit, iar investițiile (în senul de banii cheltuiți) de stat vizează, mai degrabă, tehnologiile trecutului. Dacă adăugăm la această imagine incompetența celor puși să gestioneze domeniul și blazarea specialiștilor sătui să se lupte cu morile de vânt, avem imaginea fidelă a unui domeniu pe care nicio strategie nu îl poate ajuta.
Continuarea luării deciziilor sub imperiul „securității energetice” și perpetuarea deprofesionalizării la nivelurile decizionale strategice reprezintă scenariul cel mai probabil pentru următoarea perioadă. Și, totuși, ce am putea face? Am putea să ne stabilim obiective ceva mai simple și mai realizabile! De exemplu, „energie ieftină și curată pentru consumatorul autohton!”. Cam ceea ce și-au propus câteva state europene cu nu mulți ani în urmă și, în bună măsură, au și realizat, fără a păzi zilnic „securitatea energetică” și a deplânge permanent lipsa „strategiei energetice”. Apoi, am putea încerca să identificăm modelul economiei românești, care să genereze prioritățile economice și, subsecvent, nevoile energetice. De asemenea, am mai putea să valorificăm cea mai ieftină sursă de energie – eficiența energetică. Și, în general, am putea face multe lucruri la îndemâna unor oameni care vor rezultate pentru consumator și industrie și nu documente pentru vitrină.
Energia este un mijloc, este hrana celulelor societății, necesară pentru ca acestea să-și îndeplinească rolul. Trebuie să fie ieftină și curată! Ieftină, pentru a fi competitivi la nivelul celorlalte ramuri economice, și curată, pentru a lăsa urmașilor noștri un mediu în care să poată trăi sănătoși.
Eficiența energetică a devenit o prioritate la nivel global, dar și în politicile Comisiei Europene, pe care România are obligația să le implementeze. Măsurile concrete de eficiență energetică nu mai pot fi amânate la nivel național, mai ales în clădiri, unde ne petrecem 90% din timp. Creșterea performanței energetice a acestora va conduce nu doar la reducerea facturilor, ci și la îmbunătățirea sănătății și productivității muncii, datorită unei calități mai bune a aerului interior, au susținut experții prezenți la Forumul România Eficientă, organizat de Energy Policy Group.
Unii dintre cei mai cunoscuți specialiști la nivel național și european au dezbătut în cadrul Forumului România Eficientă, organizat ieri în București, beneficiile, dar și dificultățile în implementarea măsurilor de creștere a eficienței energetice, precum gradul redus de informare al populației, dar și problemele clarității legislative și capacității instituționale a autorităților.
„Este momentul să punem vorbele în acord cu faptele la noi în țară, pentru că nu cred că mai avem luxul să menținem la un nivel declarativ proiectele și intențiile noastre legate de eficiență energetică. Este timpul să punem la punct instrumente și programe concrete prin care să finanțăm eficiența energetică în România”, a declarat Radu Dudău, director al Energy Policy Group, think-tank specializat în domeniul energiei și coordonator al proiectului România Eficientă.
Curs pentru formarea de manageri energetici
În cele cinci luni de la demararea proiectului România Eficientă, au fost organizate cursuri de formare pe tema managementului energetic pentru funcționari ai administrației publice locale, cu lectori reputați, pentru clarificarea oportunităților și a instrumentelor disponibile. De asemenea, au avut loc acțiuni de informare și educare publică, dar și realizarea unui amplu sondaj cantitativ al opiniei publice pe tema eficienței energetice. În parteneriat cu UPB și ANRE, va fi organizat un curs pentru formarea de manageri energetici, al căror rol este esențial pentru proiectarea și implementarea măsurilor de eficientizare la nivel local.
Beneficiile eficienței energetice se reflectă nu doar în scăderea facturilor, ci și în creșterea confortului și într-un impact mai mic asupra mediului și al consumului de resurse energetice.
„Cred că eficiența energetică este foarte importantă, pentru că energia reprezintă fundamentul vieții noastre. Nu putem trăi fără căldură, electricitate, mobilitate. Energia consumată are însă și un impact asupra mediului, deci trebuie să o utilizăm eficient. După cum vedem, generațiile tinere au așteptări foarte exigente de la noi”, a declarat, la rândul său, Christina Verchere, CEO OMV Petrom, sponsorul proiectului România Eficientă.
În Europa, peste 65 de milioane elevi și aproape 4,5 milioane profesori petrec între 170 și 190 de zile anual la școală și aproximativ 70% din acest timp este petrecut în interiorul clasei.
„Asigurarea unui climat interior bun în școli este esențial pentru a proteja procesul educațional al copiilor și sănătatea lor. Calitatea aerului ar putea stimula performanța elevului cu până la 15%, cu un efect pozitiv asupra vitezei de lucru, nivelului de atenție și concentrare”, a susținut Mihai Moia, Director Executiv al Asociației pentru Promovarea Eficienței Energetice în Clădiri (ROENEF), unul dintre partenerii implicați în proiectul România Eficientă.
La nivel european, unul din trei copii trăiește în clădiri nesănătoase, ceea ce îi expune la risc ridicat de a se confrunta cu probleme de sănătate nedorite, precum astmul, a mai spus reprezentantul ROENEF, citând datele unui studiu efectuat în domeniu – Healthy Homes Barometer 2019.
Productivitatea muncii crește cu 12% într-o clădire de birouri renovată
De asemenea, 90 milioane de studenți își petrec zilele în clădiri de învățământ, iar 80 de milioane de muncitori petrec câte 8 ore în fiecare zi la birou, a arătat Mariangiola Fabbri, director de Cercetare în cadrul Institutului European pentru Performanța Clădirilor (BPIE), unul dintre cele mai importante think-tank-uri la nivel european în domeniu.
„Studiile arată că o calitate slabă a aerului interior poate afecta semnificativ sănătatea ocupanților, prezența, concentrarea, ori performanța de muncă sau învățare. Ele mai indică o creștere de 12% a productivității într-o clădire de birouri renovată”, a declarat reprezentanta BPIE, în cadrul Forumului România Eficientă.
Astfel, politicile de sănătate și de energie ar trebui coordonate, iar în sistemele de colectare a datelor privind eficiența energetică ar trebui incluși indicatori privind sănătatea clădirilor.
România Eficientă este un proiect privat, de interes public național, derulat de Energy Policy Group (EPG) în parteneriat cu OMV Petrom, companie care contribuie financiar cu o sponsorizare a programului în valoare de 4 milioane de euro până în 2022. Proiectul a demarat în vara anului 2019 și constă în derularea unui program național multianual de eficiență energetică, cel puțin până în 2022. România Eficientă își propune să susțină atingerea țintelor de eficiență energetică ale României asumate la nivel european în privința reducerii emisiilor de carbon și a creșterii eficienței energetice, atât prin campanii de informare și educare, cât și prin realizarea de proiecte concrete de renovare profundă a unor clădiri publice, în diferite regiuni ale țării.
Partenerii principali ai EPG în proiectul România Eficientă sunt Universitatea Politehnica București (UPB), ANRE și Organismul Național pentru Standardizare (ASRO). Mai multe detalii găsiți pe site-ul romania-eficienta.ro.
De mii de ani, continentul eurasiatic a jucat un rol important în dezvoltarea societății umane. În ultimele sute de ani, de la construcția căii ferate din Siberia din secolul al XIX-lea până la construcția podului continental eurasiatic din anii 1990, popoarele din Asia și Europa au început să promoveze Asia-Europa Unicom, dar cu puțin succes. Odată cu trecerea timpului, s-a maturizat sprijinul pentru realizarea visului Asia-Europa Unicom: globalizarea economică a îmbunătățit legăturile dintre țările asiatice și europene, autostrăzile și modernizarea căilor ferate au îmbunătățit accesibilitatea, iar necesitățile de cooperare dintre UE și China au crescut, la fel cum a crescut și atracția dintre Asia și Europa. Asia-Europa Unicom are nevoie de un mecanism echitabil și durabil de coordonare care să răspundă nevoilor tuturor părților și să mobilizeze toate părțile pentru a transforma oportunitățile timpurilor în rezultate reale.
Istoria este cel mai bun profesor. Drumul vechi al mătăsii, primul care a conectat Asia și Europa, poate parcurge mii de kilometri și durează de mii de ani datorită faptului că țările de-a lungul drumului au obținut o cooperare pașnică, deschisă și inclusivă, de învățare reciprocă și beneficii reciproce, ceea ce poate fi considerat cea mai bună referință. Inițiativa Belt and Road este cea mai bună cale de a revigora spiritul vechiului drum al mătăsii. Principiul de participare egală la negociere și execuție precum și beneficii comune este regula de aur pentru a promova Belt and Road. Indiferent că planifică un plan de cooperare sau de implementare a unui proiect specific, acesta este discutat de către participanți. Nu există un participant mai important, ci toate părțile participă la nivel de egalitate, nu există o operațiune secretă, ci se insistă asupra deschiderii și transparenței, niciun câștigător nu obține toate avantajele, ci căutând beneficii reciproce și câștigul este unul comun. Cooperarea include comunicarea politică, conectivitatea facilităților, îmbunătățirea comerțului, finanțarea capitalului și unirea inimilor oamenilor. Scopul final este de a consolida interconectarea diferitelor părți, de a aprofunda cooperarea pragmatică și de a spori bunăstarea oamenilor din toate țările.
Acestea sunt acțiunile de care au nevoie Asia-Europa Unicom și întreaga dezvoltare globală. În contextul numeroaselor provocări și incertitudini din economia mondială actuală, Belt and Road pledează pentru construirea unei economii mondiale deschise, inclusive, durabile și concentrate pe oameni pentru a promova prosperitatea comună. Președintele Elveției, Ueli Maurer, a declarat: „Inițiativa Belt and Road este orientată spre viitor și contribuie la promovarea globalizării economice”. Președintele Maurer a vorbit despre aspirațiile comune ale multor țări și a explicat de ce Belt and Road este salutată și susținută de tot mai multe țări. În prezent, peste 150 de țări și organizații internaționale au semnat un acord de cooperare cu China în cadrul inițiativei Belt and Road.
Rezultatele fructuoase sunt cele mai puternice adnotări ale inițiativei Belt and Road. Rata de creștere a importurilor și exporturilor Chinei de-a lungul Belt and Road este cu mult mai mare decât rata generală de creștere a comerțului exterior al Chinei, rata de creștere a importurilor o depășește pe cea a exporturilor, iar dezechilibrul comercial continuă să se îmbunătățească. Construirea a aproximativ 80 de zone de cooperare economică și comercială în țările de-a lungul rutei înseamnă o investiție cumulată de peste 27 miliarde de dolari. Numărul de trenuri China-Europa a atins 13.000, ajungând în 15 țări, inclusiv Regatul Unit, Polonia și Cehia. În Duisburg, Germania, au fost create mai mult de 6.000 de locuri de muncă numai în sectorul logistic legat de trenurile China-Europa. Cercetările recente efectuate de instituții internaționale, cum ar fi Banca Mondială, demonstrează că cooperarea Belt and Road va reduce costurile comerțului mondial cu 1,1% până la 2,2%, ceea ce va spori rata de creștere economică globală cu cel puțin 0,1% în 2019.
Proiectele majore s-a schimbat de la design la program bine conturat. Prin participare la cooperările Belt and Road, Maldivele au creat primul pod transversal, iar Jamaica, Muntenegru, Uganda și alte țări au construit prima autostradă. A început construcția căii ferate de mare viteză din Indonezia și a căii ferate care va uni Ungaria cu Serbia, iar perspectiva interconexiunii se îmbunătățește în mod constant. Cooperarea financiară în cadrul Belt and Road s-a dezvoltat rapid și a dus la finanțarea proiectelor mari. Acum trei ani, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare a semnat primul proiect de finanțare comună cu Banca Asiatică de Investiții în Infrastructură, iar Fondul European de Investiții și Fondul Rutier de Mătase au înființat un fond mutual de investiții și au făcut investiții reale. Participarea instituțiilor financiare internaționale a îmbogățit fondurile, ceea ce reprezintă o manifestare vie a cooperării proiectelor mari în conformitate cu normele și standardele internaționale.
Situată în zona centrală a continentului eurasiatic, România are ieșire la Marea Neagră și este străbătută de fluviul Dunărea, are condiții bune pentru transportul multimodal, cum ar fi transportul maritim, de apă, feroviar și rutier, și poate juca un rol esențial în Asia-Europa Unicom. Inițiativa Belt and Road folosește infrastructura ca piatră de temelie a conectivității. România își poate înlătura neajunsurile în porturi, drumuri și căi ferate prin cooperarea în cadrul Belt and Road, punând bazele unei creșteri economice durabile. „Pentru a fi bogat, mai întâi construiește drumul”, acesta este unul dintre trucurile Chinei de a-și menține creșterea economică rapidă de zeci de ani.
Este de remarcat faptul că de la începutul acestui an China și România au făcut progrese remarcabile în cooperarea proiectelor mari. China General Nuclear Power Corporation, CGN, a semnat un acord cu Nuclearelectrica din România pentru a înființa o societate mixtă. Construcția unităților 3 și 4 de la Cernavodă se mișcă într-o direcție pozitivă. Grupul China Communications Construction Group, în colaborare cu companii locale din Turcia, Franța și România, negociază cu guvernul român proiectul de autostradă Ploiești-Brașov, deschizând un nou model de cooperare 1 + N pentru a contribui la obținerea de beneficii reciproce și rezultate rentabile. În cazul în care proiectul este finalizat, locuitorii Bucureștiului vor putea avea mai mult timp pentru schi în timpul iernii decât pentru drum. Belt and Road sprijină rețeaua transeuropeană de transport, iar China și România pot găsi multe oportunități de cooperare în viitor. La cel de-al doilea forum al summit-ului de cooperare internațională Belt and Road, președintele chinez, Xi Jinping, a descris detaliat principiile, conceptele și obiectivele Belt and Road. Aceasta este cea mai recentă evoluție a inițiativei Chinei Belt and Road, bazată pe schimbările și cerințele țărilor de-a lungul timpurilor.
Inițiativa Belt and Road avansează cu timpul, iar cooperarea bilaterală dintre China și România are o istorie îndelungată și arată din ce în ce mai dinamică. Anul acesta marchează aniversarea a 70 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice dintre China și România și aniversarea celor 15 ani de la stabilirea unui parteneriat amical de cooperare. În fața noilor oportunități istorice, există motive să credem că cooperarea dintre cele două țări în cadrul Belt and Road va găsi mai multe puncte de interes. Adâncirea relațiilor chino-române va contribui mai mult la interconectarea Asia-Europa.
Președintele chinez, Xi Jinping, și alți lideri modiali prezenți la cea de-a 22-a întâlnire informală a liderilor APEC ce a avut loc în 2014 la Beijing
China, Rusia, Georgia, Elveția și alte țări au fost implicate în semnarea unui ghid cu privirea la finanțarea Belt and Road pe 14 mai 2017
Președintele chinez, Xi Jinping, ținând discursul de deschidere al celui de-al 11-lea summit G20, desfășurat în orașul Hangzhou, provincia Zhejiang, la 4 septembrie 2016
Negocierea acordului de liber schimb China-Georgia în cadrul primului forum al Summit-ului privind Cooperarea Internațională Belt and Road din mai 2017
La 26 septembrie 2015, Summit-ul ONU pentru Dezvoltare a avut loc la sediul ONU din New York. Președintele chinez, Xi Jinping, a explicat pe deplin în cadrul întâlnirii ideea de dezvoltare cu nucleul corectitudinii, deschiderii, exhaustivității și inovației.
Masa rotundă a Summit-ului Cooperarea internațională Belt and Road cu privire la sinergizarea politicilor și strategiilor de dezvoltare Belt and Road spre îmbunătățirea conectivității și promovarea schimbului people-to-people; 15 mai, 2017, Centrul Internațional de Convenții Yanxi din Beijing
Construirea proiectului Yamal GNL, cel mai mare proiect de cooperare chino-rusească de petrol și gaze de peste mări. În 2014, când devalorizarea rublei rusești a pus proiectul într-o situație dificilă, Băncile de Dezvoltare și de Export-Import ale Chinei au oferit un sprijin financiar echivalent cu 12 miliarde de dolari, fiind un exemplu tipic al finanțării Belt and Road
Stațiile solare termoenergetice Tower din NOOR III, proiect construit de China Electric Power Construction Group. Cu o suprafață de 750 de hectare și o capacitate de 150 MW, NOOR este până în prezent proiectul de energie termică solară cu cea mai mare capacitate din lume și un proiect reprezentativ de co-construire a inițiativei Belt and Road dintre China și Maroc
1 ianuarie 2018, mecanicul de tren este pregătit să intre în cabină pentru a pleca pe noua cale ferată Addis Abeba-Djibouti, ce leagă capitalele Etiopiei și Africii de Est. După deschiderea sa spre trafic, timpul de transport de la Addis Abeba la Djibouti a fost scurtat de la 3 zile la 10 ore.
Președintele chinez, Xi Jinping, împreună cu liderii străini care au participat la primul CIIE (China International Import Expo), ce a avut loc între 5 și 10 noiembrie 2018 la Shanghai. A fost prima expoziție națională din China despre import având 3.600 de întreprinderi din peste 130 de țări care au semnat un contract pentru a participa la Expo.
În cadrul mecanismului de cooperare Gold Brick, Fuyao Glass Group a investit, în 2011, 200 de milioane de dolari pentru construirea unei noi fabrici în Rusia, cu 90% angajați ruși. Imaginea prezintă un atelier din cadrul Fuyao Glass Group.
***
În cei cinci ani de la propunerea inițiativei Belt and Road, China a semnat acorduri de liber schimb cu 13 țări dezvoltate în comun. Proiectele de investiții ale Chinei privind co-construirea Belt and Road includ construirea căilor ferate Mombasa-Nairobi, Addis Abeba-Djibouti, China-Thailanda și Ungaria-Serbia. Cu o creștere anuală de 7,2% și o investiție totală de 70 de miliarde de dolari, aceste proiecte au promovat în mod eficient cooperarea economică cu beneficii reciproce între China și alte țări implicate.
De Ziua Mondială a Presei, Bursele JTI pentru Jurnaliști anunță ediția 2019 – 2020, realizată cu sprijinul foștilor bursieri, al Asociației „Clubul Presei Economice”, al Fundației Art Production și al agenției Ad Media Consult.
Programul, aflat la 20 de ani de la prima ediție, este destinat ziariștilor care doresc să-și consolideze experiența profesională și încurajează pregătirea în domeniul politicilor europene. Totodată, contribuie la înțelegerea modului în care temele europene sunt abordate de către mass-media internațională.
Bursele JTI pentru Jurnaliști se desfășoară în trei etape:
Un training specializat, susținut în România de către experți în teme europene și economice;
O călătorie de studii de o săptămână la Bruxelles, pe durata căreia ziariștii se vor întâlni formal și informal cu oficiali ai Uniunii Europene;
Stagii de pregătire profesională, timp de patru săptămâni, la Bruxelles;
La încheierea primei etape vor fi selectați jurnaliștii care vor continua programul.
La ediția 2019 – 2020 sunt invitați ziariști din presa scrisă, radio, TV și on-line, specializați în domeniile economic, politic și social, care trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiții:
Portofoliu: trei materiale de presă relevante pentru domeniile enunțate
Două scrisori de recomandare, de preferință una de la coordonatorul direct sau managerul instituției unde lucrează.
Preselecția candidaților se va face pe baza dosarului de înscriere, iar selecția pe baza unui interviu.
Data limită de depunere a dosarelor de înscriere este 1 septembrie 2019 (inclusiv), cu mențiunea Bursele JTI pentru Jurnaliști.
Bursele JTI pentru Jurnaliști au fost lansate în anul 2000, ca o continuare a programului de stagii inițiat în anii ‘90 de National Forum Foundation/Freedom House, cu sprijinul Guvernului SUA. Obiectivul programului a fost dezvoltarea cunoștințelor și abilităților jurnaliștilor, prin expunere la realitățile democrațiilor dezvoltate, practică profesională specializată, mai întâi în Statele Unite, iar ulterior la Bruxelles.
Participanții ediției actuale se vor alătura astfel celor peste 250 de colegi de breaslă care au beneficiat de-a lungul ultimilor 20 ani de Bursele JTI pentru Jurnaliști.
Programul este anunțat în fiecare an pe data de 3 mai, Ziua Mondială a Presei. Ziua mondială a libertății presei a fost instituită pentru a atrage atenţia întregii lumi asupra importanței și obligaţiei respectării libertății de exprimare, aşa cum stabilește Declarația Universală a Drepturilor Omului care, la articolul 19 arată că: „Orice om are dreptul la libertatea opiniilor și exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat”.
Dosarele de înscriere se pot depune fie online, prin intermediul site-ului www.bursejti.ro, la adresa contact@bursejti.ro, precum și print la adresa: Ad Media Consult, str. Erou Iancu Nicolae, nr.103, vila i-2 Voluntari, jud. Ilfov, cod postal 077190.
Persoana de contact: Irina Apostol, tel: 0744584620,e-mail: irina.apostol@admediaconsult.ro
Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, adoptată de statele membre ale ONU în 2015, reprezintă un răspuns la problemele sociale, economice și de mediu ale lumii. Într-o abordare holistică, documentul cuantifică 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD/SDG) care țin de toate domeniile vieții noastre, și sociale, și economice, și de mediu și 169 de ținte de care nu putem să nu ținem cont în ceea ce ne propunem să facem în perioada următoare.
Cele 17 obiective ale Agendei 2030 sunt:
1) Fără sărăcie; 2) Foamete „zero”; 3) Sănătate și bunăstare; 4) Educație de calitate; 5) Egalitate de gen; 6) Apă curată și sanitație; 7) Energie curată și la prețuri accesibile; 8) Muncă decentă și creștere economică; 9) Industrie, inovație și infrastructură; 10) Inegalități reduse; 11) Orașe și comunități durabile; 12) Consum și producție responsabile; 13) Acțiune climatică; 14) Viață activă; 15) Viață terestră; 16) Pace, justiție și instituții eficiente; 17) Parteneriate pentru realizarea obiectivelor. Care dintre aceste obiective e mai important? Toate sunt importante, se intersectează.
Uniunea Europeană a dorit de la început să fie lider în implementarea Agendei 2030 și s-a dovedit cel mai activă în ceea ce privește dezvoltarea durabilă. Totuși, încă nu suntem în faza în care UE să fi definit ce vrea prin strategiile sectoriale pentru 2030. Președinția la Consiliul UE în semestrul I din 2019 aduce României oportunitatea de a juca un rol esențial în acțiunea pentru viitorul Uniunii Europene: avem o ocazie unică, să fim un catalizator al deciziilor UE în ceea ce privește Agenda 2030. Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă al Guvernului României s-a pregătit în acest sens.
Președinția Consiliului UE aduce României oportunitatea rolului de catalizator al deciziilor europene în implementarea Agendei 2030.
Pentru implementarea obiectivelor Agendei 2030 în România este important să avem o voință politică. Sub acest aspect, ambele camere ale Parlamentului României și-au declarat susținerea pentru implementarea celor 17 obiective și în aprilie 2016 au adoptat o declarație politică foarte puternică pentru instituționalizarea a ceea ce ne dorim legat de obiectivele Agendei 2030. Pentru consolidarea cadrului instituțional, pe baza declarației, în mai 2017 a fost înființat prin HG nr. 313/2017 Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă, în cadrul Secretariatului General al Guvernului, cu sarcina de a coordona și monitoriza implementarea celor 17 obiective. În momentul de față, relația interinstituțională se face prin abordare multinivel, multitematic, multisectorial.
Banca Națională este o instituție care vede destul de bine problemele cu care se confruntă societatea românească; sunt probleme multe, complicate. Noi suntem foarte interesați de a găzdui, de a organiza dacă ne stă în putință, dezbateri de calitate pe astfel de probleme economice, financiare, evenimente culturale.
Bineînțeles, nu vrem să le mărim frecvența până la a plictisi societatea, nu vrem nici să abuzăm de răbdarea audienței. Totodată, din punctul de vedere al Academiei Române, cred că țara are nevoie de dezbateri pe baze academice în sensul solid al cuvântului. Academic înseamnă un format de dezbateri reglementat, încadrat în niște rigori, pentru ca dezbaterile să aibă un scop și să ajungă la niște concluzii.
Așa se prefigurează tema inițiată de ASPES, cu subiecte extrem de interesante, preocupante. Acesta este motivul pentru care Secția de Științe Economice, Sociologie și Juridice a Academiei Române intră în parteneriat cu ASPES, cu ceilalți organizatori pentru o dezbatere de idei, de teze, de opinii pe baze academice, care să ajungă la rezultate concrete.
În numărul din decembrie 2018 al revistei ECONOMISTUL, dedicat Centenarului înfăptuirii României Mari, Daniel Apostol se întreba: „Creștem sau descreștem la împlinirea Centenarului? Cum ne pregătim pentru următorii 100 de ani? Și deloc de ignorat: încotro merge astăzi România?”.
Eu mi-aș permite să dau un răspuns la întrebarea lui Daniel Apostol: „Deocamdată România crește, dar nu se dezvoltă”.
Încă din primul număr al apariției publicației ECONOMISTUL ca revistă, subsemnatul am deschis editorialul cu întrebarea: „Ce facem cu economia României?”.
De atunci și până astăzi, cu o consecvență evidentă, în paginile sale
ECONOMISTUL a abordat număr de număr probleme majore ale economiei, prin opinii ale specialiștilor, analize instituționale, dar, mai ales, prin prezentarea de propuneri și soluții pentru reconfigurarea unei economii a României în care să primeze interesul național, dar evident printr-o integrare accelerată în UE, o uniune care ea însăși este într-un proces de restructurare.
de Dumitru Chisăliță, Președinte Asociația Energia Inteligentă Flavius Dordea, Coordonator Proiect AEI Punct și de la Capăt in Sectorul de Gaze și Energie
Reducerea incidentelor asupra rețelelor de gaze se bazează pe o abordare integrată care combină monitorizarea continuă și întreținerea preventivă a infrastructurii, utilizarea tehnologiilor moderne de detecție și control, instruirea riguroasă a personalului și a contractorilor, corelarea eficientă între autorități și operatori în gestionarea lucrărilor din proximitate
Cultivarea unei culturi organizaționale și publice orientate spre siguranță și responsabilitate, trebuie realizată cu consecvență și completată cu Sistemul de Comunicare Național „SapăSigur”. Necesitatea acestui sistem trebuie să fie urgent analizată de Guvernul României și aprpbată printr-o Ordonanță de Urgență.
Tema siguranței infrastructurii de gaze ajunge rar în prim-planul dezbaterii publice din mai multe motive interconectate:
Invizibilitatea problemei – Rețelele de gaze sunt, prin natura lor, „invizibile” pentru majoritatea oamenilor. Conductele sunt subterane, infrastructura e tehnică, iar riscurile nu sunt evidente până la apariția unui incident. În lipsa unui contact direct, subiectul nu generează atenție constantă.
Percepția de stabilitate – Gazele naturale fac parte dintr-un sistem energetic considerat „matur” și stabil. Oamenii tind să creadă că infrastructura e sigură și bine reglementată, deci nu o percep ca prioritate.
Lipsa presiunii mediatice – Presa se concentrează pe crize imediate, conflicte politice sau teme cu impact emoțional mai puternic. Siguranța tehnică e un subiect mai greu de transpus într-o narațiune captivantă pentru publicul larg, mai ales în lipsa unui eveniment dramatic.
Responsabilitate fragmentată – Siguranța infrastructurii de gaze implică operatori privați, autorități de reglementare, instituții de control și administrații locale. Această fragmentare diluează responsabilitatea publică și face dificilă asumarea sau discutarea clară a riscurilor.
Focusul pe costuri și tranziția energetică – În contextul actual, discursul despre gaze se concentrează pe prețuri, independență energetică și tranziția către surse verzi. Dimensiunea de siguranță e percepută ca un subiect tehnic secundar, nu ca o prioritate de politică publică.
Educația si comunicarea permanentă cu cetățenii, cu consumatorii, cu beneficiarii, trebuie reconsiderată la nivel național. Trebuie îmbunătățită prin efort si mai ales prin sinceritate de către toti operatorii actuali de rețele, firme de verificare a instalațiilor de gaze și autorități competente. Doar printr-un astfel de proces consecvent de comunicare ambele parti pot câștiga. Doar comunicarea sincer poate deschide poarta către acceptarea de către populatia tarii a altor opțiuni de transport prin rețele subterane fie a energiei electrice, fie de transport a hidrogenului sau a dioxidului de carbon.
În același timp trebuie să depășim etapa de informare, să mergem către o schimbare a unei culturi de percepție a riscului. Mesajele standard („atenție la conducte de gaze”) sunt prea vagi pentru a genera comportamente responsabile. Iată câteva direcții eficiente pentru a educa publicul și micii dezvoltatori:
Campanii vizuale și interactive, nu doar pliante – materiale video, simulări 3D sau aplicații online care arată ce se întâmplă efectiv când se lovește o conductă de gaz. Impactul vizual și emoțional e mult mai puternic decât o pancartă.
Integrarea în procesele administrative – la eliberarea autorizațiilor de construire sau de săpătură, micii dezvoltatori ar putea fi obligați să participe la un mini-modul de instruire despre riscurile infrastructurii subterane, eventual online și certificat.
Educație în comunitate – operatorii de rețea, împreună cu primăriile, pot susține Campaniile de infoirmare ale unor asociații profesionale așa cum este AEI, în localități cu infrastructură critică, explicând riscurile în termeni simpli, dar cu exemple locale concrete.
Transparență digitală – crearea unor hărți publice interactive, actualizate, care arată amplasamentele conductelor și zonele cu restricții, astfel încât oamenii să poată verifica rapid înainte de a începe o lucrare.
Narațiuni umane, nu tehnice – prezentarea unor cazuri reale (fără senzaționalism), în care neglijența a dus la pierderi de vieți sau pagube, ajută la conștientizarea riscului. Oamenii reacționează la povești, nu la cifre.
Colaborare cu școlile profesionale și ONG-urile preocupate de siguranță – formarea unei rețele de educatori locali care pot traduce informațiile tehnice în mesaje relevante pentru publicul general.
Ce ar trebui să se întâmple în 2025 ca să putem spune, realist, că România face un pas decisiv spre a preveni tragedii legate de rețelele subterane de gaze?
Cea mai urgentă măsură este instituirea prin ordonanță de urgență a proiectului național „SapăSigur” (o bază de date unică a rețelelor subterane de gaze naturale, un singur număr/portal unic de notificare înainte de orice săpătură), obligatoriu pentru toți: persoane fizice, firme, autorități, operatori de utilități. Fără bilet de săpătură „valid” se recurge la „oprire-lucru” și aplicarea de sancțiuni. Acest proces reduce imediat riscul de lovire accidentală a conductelor — cauza numărul unu incidentelor tehnice și a exploziilor.
AEI are capabilitatea de a colabora în baza experienței și a datelor culese cu un partener institutional in dezvoltarea sistemului public ”SapăSigur”.
Concret etapele propuse de AEI:
Etapa I Durata 1-3 luni
Pregătirea notei justificative și aprobarea prin OUG a proiectului „SapăSigur”
Concept: Sistemul național „SapăSigur”, prin proceduri specifice va obliga notificarea prealabilă pentru orice săpătură planificată a fi efectuată în zona de protecție a rețelelor de gaze naturale, și definește timpi de răspuns (ex. 2 zile lucrătoare pentru marcaje), „zone de toleranță” față de conducte și răspundere clară (executantul răspunde dacă „Sapă fără bilet”; operatorul răspunde dacă nu marchează corect).
Introducerea conceptului „Oprirea Lucrului” imediat la șantierele fără „Bilet de săpătură” valid și sancționarea executantului care efectuează lucrări în zona de protecție a rețelelor fără „bilet de săpătură” valid (ex. Amenzi graduale la care se vor adăuga costuri de remediere).
Realizarea unui portal și a unui număr unic național de informare
Un ghișeu digital unde se depune cererea de săpare, după care sistemul rulează automat o interogare către toți operatorii din perimetru lucrării și generează biletul electronic.
Realizarea unui proiect pilot în București–Ilfov și în alte două 2 județe
Acest proiect pilot va permite validarea procedurilor comune de localizare și marcaj (vopsea, borne, coduri standard) și stabilirea procedurilor de inspecție/controale (ISC și poliție locală) cu țintă de verificare a șantierelor anunțate vs. cele neanunțate.
Condiționarea autorizațiilor
Primăriile urmează să atașeze obligatoriu la autorizația de construire dovada biletului„SapăSigur” și un certificat online pentru executanți.
3–9 luni
Realizarea registrului GIS al rețelelor subterane – „minim viabil”
Realizarea unui standard de date (INSPIRE/OGC), cu obligație de încărcare în sistemul informațional a datelor primare în 6 luni (cu o acuratețe ±50 m pentru rețelele de conducte amonte și transport gaze naturale acolo unde există date din GIS; al rețelei cu ramarca ”în curs de actualizare”
Regim de sancțiuni și stimulente
Stabilirea cuantumului amenzilor pentru săpături fără bilet
Transparență și educație
Realizarea unui tablou de bord public care să permită vizualizare ”Biletelor de Săpătură”, timpul mediu de raspuns și istoricul incidentelor.
Curs pentru dezvoltatori constructori, valabil 2 ani, condiție la eliberarea ”Biletului de Săpătură”.
Criterii de performanță a proiectului:
Acoperire „SapăSigur” trebuie să acopere mai mult de 70% din teritoriu național (toate UAT-urile urbane și comunele alimente cu gaze naturale) și toți marii operatori integrați.
Cel puțin 80% din săpături să fie realizate cu bilet valabil înainte de începerea lucrărilor.
Timp mediu de marcaj cu 48 ore înainte de realizarea săpăturii, respectat în mai mult de 90% din cazuri.
Reducere cu cel puțin 50% a incidentelor de „Daune produse de terță parte” vs. media 2022–2025 în zonele pilot.
Registru GIS cu acoperire mai mare 60% din rețelele urbane.
Prin „SapăSigur”, transformăm modul în care sunt planificate și executate lucrările de săpătură, punând siguranța oamenilor, infrastructurii și mediului pe primul loc. Credem într-un sistem transparent, digital, în care fiecare pas înainte în realizarea lucrărilor se face cu responsabilitate.
Proiectul „SapăSigur” s-a născut din dorința de a preveni, nu doar de a repara. Fiecare notificare, fiecare coordonare și fiecare aviz reflectă respectul nostru față de viață, muncă și infrastructură. Prin „SapăSigur”, construim o cultură a responsabilității – una în care siguranța devine reflex, nu obligație.
Au trecut peste 30 de zile de la explozia din Rahova, iar lipsa unor măsuri clare din partea autorităților privind prevenirea exploziilor de gaze generează îngrijorare. În aceste condiții, Asociația Energia Inteligentă (AEI) nu poate rămâne un simplu observator, deoarece credem cu tărie că multe astfel de incidente pot fi prevenite. Explozia din București, de pe strada Rahova, nu ar fi avut loc dacă sistemul SapăSigur ar fi fost implementat în România, întrucât săpăturile și intervențiile realizate de terți nu ar mai fi putut duce la avarierea branșamentului de gaze.
Asociația Energia Inteligentă (AEI) solicită Guvernului României adoptarea în regim de urgență a unei Ordonanțe de Urgență pentru Sistemul de Comunicare Național „SapăSigur”, un sistem unic, digital și transparent de notificare înainte de orice lucrare de săpătură. Măsura este esențială pentru reducerea incidentelor care afectează rețelele subterane de gaze și pentru protejarea vieților, a proprietăților și a infrastructurii critice.
De ce este nevoie de SapăSigur acum România se confruntă cu numeroase incidente cauzate de lovirea accidentală a conductelor de gaze – principala cauză a exploziilor și a avariilor majore. În lipsa unui mecanism unic de coordonare între operatori, constructori și autorități, riscurile cresc, iar responsabilitatea se fragmentează.
Prin SapăSigur, AEI propune:
– un portal și număr unic național pentru depunerea notificărilor de săpătură; – răspuns rapid din partea operatorilor de utilități (maxim 2 zile lucrătoare pentru marcaje); – obligativitatea „biletului de săpătură valid” înainte de începerea oricărei lucrări; – măsuri de „stop-work” și sancțiuni pentru lucrările neautorizate; – transparență digitală, printr-un tablou de bord public cu toate notificările și incidentele raportate.
AEI lansează petiția națională pentru susținerea OUG „SapăSigur”
Pentru a accelera adoptarea acestei măsuri vitale, AEI anunță lansarea unei petiții online, prin care cetățenii, profesioniștii din domeniu și autoritățile locale sunt invitați să-și exprime sprijinul pentru adoptarea de urgență a OUG „SapăSigur”.
Fiecare semnătură contează pentru a transmite Guvernului un mesaj clar: siguranța infrastructurii de gaze nu mai poate aștepta.
„Un pas decisiv pentru o Românie mai sigură prin „SapăSigur”, trecem de la reacție la prevenție. Este momentul ca România să adopte un sistem modern și responsabil, în care fiecare lucrare să fie făcută în siguranță, cu respect față de viață și infrastructură” a declarat Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă.
AEI este pregătită să colaboreze cu Ministerul Energiei, ANRE, autoritățile locale și operatorii de rețea pentru dezvoltarea și implementarea sistemului public SapăSigur, folosind expertiza și datele acumulate de asociație în ultimii ani.
Asociația Energia Inteligentă este o organizație independentă care promovează eficiența, siguranța și sustenabilitatea în sectorul energetic. AEI derulează programe sociale, educaționale, analize și inițiative de politici publice dedicate creșterii eficienței și siguranței energetice, protecției consumatorilor, reducerea sărăciei și promovarea de noi tehnologii .
Cargus, una dintre cele mai mari companii de curierat din România, a înregistrat o creștere de 15% a volumelor de colete de Black Friday, din weekendul 7-10 noiembrie, față de aceeași perioadă din 2024. În total, compania a livrat aproape jumătate de milion de colete pe zi la nivel național. Rezultatele confirmă o evoluție pozitivă a pieței de e-commerce și o eficiență operațională ridicată în perioada cu cele mai mari vârfuri de livrări din an.
Cele mai mari creșteri de volume au fost înregistrate în București, unde livrările au crescut cu 22%, urmat de Cluj-Napoca, cu 5,5%, Timișoara, cu 5%, și de orașele Iași, Brașov și Constanța, unde avansul a fost de aproximativ 4%, potrivit datelor Cargus. În această perioadă, românii au comandat în special articole de îmbrăcăminte și încălțăminte pentru sezonul de iarnă, urmate de produse de tehnologie – televizoare, gadgeturi și accesorii – și de anvelope, o categorie care înregistrează constant creșteri în această perioadă a anului.
„Rezultatele de anul acesta confirmă că investițiile în infrastructură, tehnologie și parteneriate internaționale se traduc direct în performanță operațională și creștere sustenabilă. Dinamica pozitivă din ultimele două luni a fost generată în principal de clienții internaționali integrați în rețeaua Cargus, iar infrastructura noastră logistică este pregătită să susțină aceste volume în creștere. Peste 90% dintre coletele Cargus ajung la destinație în 24-48 de ore, chiar și în cele mai aglomerate perioade”, subliniază Belgin Bactali, CEO Cargus.
De Black Friday Internațional, programat pe 28 noiembrie, Cargus se așteaptă la un nou vârf de activitate generat de clienții internaționali, cu volume cel puțin la nivelul din weekendul precedent, adică o creștere de aproximativ 15% față de o perioadă obișnuită. Compania anticipează, de asemenea, un ritm ridicat al comenzilor până în data de 23 decembrie, odată cu apropierea sărbătorilor de iarnă. Prin rețeaua Cargus SHIP & GO, care include peste 2.000 de puncte la nivel național, clienții pot ridica ușor coletele, beneficiind de livrări rapide și flexibile, inclusiv în perioadele de vârf.
Pentru cei mai mulți români, Black Friday este mai degrabă o ocazie de a face achiziții utile în acest an decât un maraton al ofertelor. Aproape o treime (30,5%) spun că sunt atrași în continuare de reducerile mari, însă un sfert (25,5%) folosesc perioada pentru a cumpăra articole pe care le-au amânat din motive de preț, în timp ce 13% vor face cumpărături necesare imediat, potrivit celui mai recent sondaj Cargus, pe un eșantion de 1.036 de respondenți din mediul urban. Prețul rămâne cel mai important criteriu de selecție a produselor cumpărate pentru 88% dintre respondenți, urmat de costul transportului (26%) și recenziile altor clienți (22%). 14% dintre respondenti iau în calcul și timpul de livrare și politica de retur atunci când plasează comenzi de Black Friday.
Ghidat de viziunea de a-și intensifica rolul de lider în tranziția energetică din Europa de Sud-Est, Grupul PPC își consolidează portofoliul verde în România cu un nou proiect fotovoltaic în regiunea Călugăreni, la 40 km sud de București, care a fost recent conectat la rețea.
Pentru construcția noului parc fotovoltaic au fost utilizate 227.240 de panouri bifaciale. Se preconizează că producția anuală estimată de energie a proiectului va depăși 193 GWh, suficientă pentru a satisface nevoile energetice a peste 48.500 de gospodării. Odată operațional, se estimează că parcul fotovoltaic de la Călugăreni va împiedica eliberarea în atmosferă a circa 116.000 de tone de CO₂ anual.
Directorul Executiv Adjunct al RES PPC Group, Konstantinos Mavros, a declarat: „Ne menținem angajamentul față de strategia Grupului de a deveni un pilon energetic principal în regiunea extinsă a Europei de Sud-Est. Noul parc fotovoltaic din România confirmă poziția noastră dominantă pe piața românească de energie regenerabilă. Continuăm să dezvoltăm în mod constant portofoliul verde, cu diversificare geografică și tehnologică, pentru a valorifica la maximum avantajele tranziției verzi și ale pieței energetice interconectate.”
Noul parc fotovoltaic face parte dintr-un acord între Grupul PPC și Metlen Energy & Metals pentru proiecte de energie regenerabilă. Un total de 460 MW de parcuri fotovoltaice, parte a unui acord cu Metlen Energy & Metals, urmează să fie finalizat până la sfârșitul anului.
Grupul PPC își extinde prezența în Europa de Sud-Est
Grupul PPC continuă să evolueze într-un mod dinamic, prin extinderea portofoliului de energie regenerabilă, pe măsură ce noi proiecte eoliene și fotovoltaice se alătură constant celor deja existente. Odată cu inaugurarea noului parc fotovoltaic de la Călugăreni, capacitatea instalată va depăși 6,5 GW, din care 1,5 GW provin din România.
Potrivit planului strategic pe trei ani, până în 2027, Grupul PPC va dezvolta proiecte suplimentare de energie regenerabilă în Grecia și în întreaga regiune a Europei de Sud-Est, având ca obiectiv creșterea capacității instalate din surse regenerabile la 11,8 GW până în 2027. În prezent, peste 60% din proiectele de energie regenerabilă care urmează să fie adăugate sunt deja în construcție sau pregătite de construcție.
Meta Estate Trust (simbol bursier MET), companie de tip holding activă în sectorul imobiliar și în piața de capital, anunță rezultatele financiare pentru primele nouă luni ale anului 2025. Compania a realizat venituri totale de 20,73 milioane lei și un profit net de 7,43 milioane lei, în urcare față de cele 7,36 milioane lei obținute în perioada similară din 2024. Rezultatul ilustrează reziliența modelului de afaceri, în condițiile în care profitul net și baza de active au continuat să se extindă, chiar dacă dinamica veniturilor totale a reflectat un portofoliu reconfigurat.
Turnoverul (cifra de afaceri) a atins 7,57 milioane lei, susținut de vânzările de unități rezidențiale din proiectele imobiliare din București si împrejurimi. Veniturile din exploatare, de 14,04 milioane lei, reprezintă 67 % din total și reflectă atât vânzarea de apartamente, cât și finalizarea parțială și dezinvestiri din proiecte imobiliare ajunse în faze finale. Componenta financiară a generat 6,69 milioane lei prin împrumuturi acționar și plasamente bancare.
Meta Estate Trust își păstrează soliditatea bilanțieră și înregistrează creșteri semnificative față de 2024: active totale de 126,8 milioane lei, cu aproximativ 10 % peste nivelul consemnat la 30 septembrie 2024, și un portofoliu de investiții de 114,4 milioane lei, în avans cu circa 8 % comparativ cu anul trecut. Indicatorii de lichiditate (curentă 57,04×, imediată 12,38×) și un grad de îndatorare de doar 4,95 % confirmă resursele disponibile pentru finanțarea investițiilor și reechilibrarea portofoliului.
„Primele nouă luni ale anului 2025 au marcat un climat economic complex, influențat de măsurile fiscal-bugetare corective și de volatilitatea pieței. În acest context, Meta Estate Trust a continuat să livreze rezultate solide, demonstrând reziliența și flexibilitatea modelului nostru de afaceri. Profitul net de 7,4 milioane lei este ușor peste nivelul raportat la 9 luni 2024, în timp ce baza de active și valoarea portofoliului au continuat să crească. Aceste rezultate au fost obținute prin monitorizarea atentă a portofoliului și prin decizii rapide de optimizare a investițiilor. Nivelul ridicat al lichidității ne-a permis să accelerăm investițiile în liniile de Trading și Active cu venit recurent și să rebalansăm portofoliul pentru a întări profilul de risc și poziționarea strategică a companiei. Tot în această perioadă, am simplificat structura de capital prin răscumpărarea a peste 86 % dintre acțiunile preferențiale și am adoptat o politică de dividend transparentă și predictibilă. Ne pregătim pentru listarea pe Piața Principală a Bursei de Valori București și, în paralel, avansăm tranziția către un nou CEO dedicat, menținând obiectivul de a crea valoare durabilă pentru acționari”, a spus Bogdan Gramanschi, CFO Meta Estate Trust și CEO interimar.
În linia de trading, Meta Estate Trust a precontractat 45 de apartamente în cinci proiecte cu livrare începând cu 2026. În linia de active cu venit recurent, compania a investit într-un parc de retail în comuna Ciolpani și a precontractat patru vile în Radisson Blu Grand Mountain Resort Brașov, consolidându-și prezența în sectorul de ospitalitate premium. Meta Estate Trust a finalizat, de asemenea, achiziția terenului din Piața Victoriei și pregătește un proiect dedicat serviciilor medicale.
La finalul trimestrului al treilea, portofoliul de investiții era evaluat la 114,4 milioane lei, iar structura acestuia rămâne diversificată pe trei linii de afaceri – parteneriate (co-dezvoltare), trading și active cu venit recurent – oferind un echilibru între randamente rapide și venituri stabile pe termen lung.
Interviu cu Excelența sa domnul Chen Feng, Ambasador al Republicii Populare Chineze în România
Domnule Ambasador, de-a lungul ultimelor decenii, China a înregistrat o dezvoltare economică rapidă și o stabilitate socială de durată, devenind a doua putere economică a lumii, cu o influență globală în creștere. Cum apreciați perspectivele de dezvoltare economică și socială a Chinei în continuare și ce rol va juca China pe scena internațională în viitor?
În ultimii ani, China a reprezentat un important „stabilizator” al economiei mondiale. În calitate de a doua putere economică a lumii, China a menținut o contribuție de aproximativ 30% la creșterea economică mondială și este principalul partener comercial pentru peste 150 de țări și regiuni. De asemenea, s-a clasat timp de mai mulți ani consecutiv pe primul loc în lume la comerțul cu bunuri și pe al doilea loc la importuri. În pofida unui mediu extern complex și în continuă schimbare, economia Chinei a continuat să reziste presiunilor și să mențină o tendință de dezvoltare stabilă și pozitivă, astfel că în primele trei trimestre ale acestui an, PIB-ul Chinei a înregistrat o creștere anuală de 5.2%, în timp ce valoarea adăugată a industriei la scară largă a crescut cu 6.2%, iar valoarea adăugată a sectorului serviciilor a înregistrat o creștere de 6,9%.
Recent, cea de-a patra Sesiune Plenară a celui de-al XX-lea Comitet Central al Partidului Comunist Chinez a examinat și adoptat recomandările privind elaborarea Planului de Dezvoltare Economică și Socială al Chinei pentru perioada celui de-al cincisprezecelea Plan Cincinal, realizând astfel proiectarea strategică de nivel înalt pentru dezvoltarea economică și socială a țării în următorii cinci ani. Economia Chinei dispune de o reziliență puternică, un potențial considerabil și o vitalitate solidă, iar țara accelerează tranziția de la etapa creșterii rapide la etapa dezvoltării de înaltă calitate. Vom continua să aprofundăm reforma și deschiderea, să promovăm inovația tehnologică, să avansăm tranziția verde și cu emisii scăzute de carbon, să consolidăm eforturile privind prosperitatea comună și să urmărim o dezvoltare mai echilibrată și mai durabilă. Odată cu avansarea noii revoluții tehnologice și a transformărilor industriale, capacitatea de inovare și competitivitatea industrială ale Chinei vor continua să se îmbunătățească, oferind economiei mondiale un plus de stabilitate și siguranță.
China reprezintă un factor de certitudine într-un sistem mondial multipolar și o forță constructivă într-o lume aflată în transformare. China rămâne angajată pe calea dezvoltării pașnice, apără cu fermitate sistemul internațional având ONU în centru și ordinea internațională bazată pe dreptul internațional, contribuind activ la construirea unei comunități cu un viitor comun pentru omenire. China este dispusă să colaboreze cu toate statele, inclusiv cu România, pentru a aprofunda cooperarea reciproc avantajoasă și pentru a răspunde împreună provocărilor globale precum schimbările climatice, securitatea energetică și sănătatea publică, promovând pacea durabilă și prosperitatea comună la nivel mondial.
România și China au avut, timp de decenii, o relație economică și diplomatică solidă, bazată pe încredere și parteneriat. Cum vedeți, din perspectiva Beijingului, actualul nivel al relațiilor bilaterale și care sunt domeniile unde considerați că trebuie reconstruită această legătură?
România a fost cea de-a treia țară din lume care a stabilit relații diplomatice cu Republica Populară Chineză. De-a lungul celor 76 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice, cele două state s-au tratat întotdeauna cu respect reciproc și pe baze de egalitate, iar relațiile bilaterale au cunoscut o evoluție stabilă și ascendentă. România este al patrulea partener comercial al Chinei în regiunea Europei Centrale și de Est, iar volumul comerțului bilateral cu bunuri a depășit pragul de 10 miliarde USD timp de patru ani consecutiv. Ambele părți au înființat centre culturale în capitalele lor, iar China a deschis cinci Institute Confucius în România, facilitând schimburi culturale frecvente între cele două țări. De la sfârșitul anului trecut, China a implementat o politică unilaterală de scutire a vizei pentru 30 de zile pentru cetățenii români, iar recent partea chineză a prelungit această măsură până la 31 decembrie 2026. Ca urmare, numărul turiștilor și al oamenilor de afaceri români care călătoresc în China a înregistrat o creștere semnificativă.
În perioada următoare, îmi doresc ca cele două părți să intensifice vizitele, consultările și schimburile la toate nivelurile, să consolideze mecanismele de cooperare în diverse domenii, să dezvolte proiecte pragmatice noi și să aprofundeze înțelegerea reciprocă dintre popoarele celor două țări, pentru a impulsiona Parteneriatul Amplu de Prietenie și Cooperare dintre China și România către noi progrese.
Companiile chineze au investit puternic în Europa de Sud-Est, inclusiv prin inițiativa Belt and Road. România a fost inițial parte a acestui dialog, dar a pierdut teren. Există intenția Chinei de a redeschide discuțiile pentru proiecte strategice pe teritoriul românesc?
China a considerat întotdeauna promovarea conectivității și construirea de înaltă calitate a Inițiativei Belt and Road drept o platformă esențială pentru stimularea dezvoltării regionale, facilitarea comerțului și investițiilor, precum și îmbunătățirea interconectivității infrastructurii. China este dispusă să împărtășească oportunitățile generate de deschiderea externă de nivel înalt cu toate statele lumii, inclusiv cu România. Până în prezent, în România sunt înregistrate aproximativ 14.000 de companii chineze, cu un volum al investițiilor ce depășește 2 miliarde de dolari. Numărul companiilor chineze care vin anual în România pentru evaluări și investiții este în creștere, acestea considerând în general că România dispune de un potențial semnificativ de cooperare în domenii precum energia regenerabilă, industria manufacturieră, tehnologia informației, serviciile comerciale, precum și infrastructura de transport. Prin urmare, din perspectiva părții chineze, rămânem deschiși cooperării strategice și investițiilor în România. Totuși, decizia privind lansarea și modul de implementare a proiectelor majore depinde de o serie de factori reali — inclusiv politicile și mediul de reglementare din România, fezabilitatea comercială a proiectelor și rentabilitatea economică. Așteptăm cu interes ca partea română să participe mai activ la construirea de înaltă calitate a Inițiativei Belt and Road, promovând implementarea unor rezultate pragmatice în domeniul economic și comercial, care să aducă beneficii tangibile pentru popoarele celor două țări.
România are un deficit semnificativ de investiții în infrastructura de transport și energie. Există interes din partea companiilor chineze pentru proiecte de infrastructură rutieră, feroviară, energetică sau portuară în România?
În ultimii ani, companiile chineze au realizat în Europa numeroase proiecte de infrastructură rutieră, poduri, porturi și energie. Calea ferată Ungaria–Serbia, podul Pelješac din Croația și portul Pireu din Grecia au devenit proiecte de renume ale cooperării dintre China și țările din Europa Centrală și de Est, precum și lucrări emblematice ale Inițiativei Belt and Road. Companiile chineze au înregistrat progrese semnificative în cadrul a două proiecte de construcție rutieră din România; mai multe centrale fotovoltaice și proiecte de stocare a energiei au fost, de asemenea, finalizate cu succes. Negocierile pentru proiecte noi sunt în plină desfășurare, iar tot mai multe companii chineze își arată interesul pentru investiții în proiectele de infrastructură din România.
România este situată la „Poarta de Est” a Europei și are un potențial enorm de a conecta Europa cu Asia. Este un nod important și un partener firesc în dezvoltarea de înaltă calitate a Inițiativei Belt and Road. Dacă întreprinderile chineze ar putea participa mai amplu la construcția infrastructurii României, acest lucru ar spori considerabil nivelul de conectivitate al țării și ar stimula puternic dezvoltarea economică. Sperăm ca partea română să creeze un mediu de piață echitabil, deschis și nediscriminatoriu pentru participarea companiilor chineze la cât mai multe proiecte de infrastructură din România.
În contextul tranziției verzi, România are nevoie de investiții în producția și stocarea energiei, eficiență energetică și tehnologii verzi. Ce soluții sau parteneriate ar putea propune China, având în vedere experiența și capacitatea sa tehnologică?
Pe fondul creșterii accelerate a cererii internaționale pentru produse și tehnologii verzi și cu emisii reduse, China — în calitate de cea mai mare piață a energiei regenerabile și cel mai mare producător de echipamente din lume — continuă să furnizeze un volum important de echipamente și produse de energie curată, contribuind puternic la transformarea globală verde și cu emisii scăzute. În 2024, capacitatea globală nou instalată de energie regenerabilă a atins 4.448 GW, China reprezentând aproximativ 40%. Produsele chinezești din domeniul energiei eoliene și fotovoltaice sunt exportate în peste 200 de țări și regiuni, reducând semnificativ costurile globale ale utilizării energiei curate. De asemenea, China cooperează cu peste 100 de țări și regiuni în proiecte de energie verde, contribuind în mod eficient la rezolvarea unor probleme precum dificultățile de alimentare cu energie și prețurile ridicate la electricitate. Se poate spune că producția verde a Chinei ajută în mod concret statele lumii să-și atingă obiectivele de reducere a emisiilor și să accelereze tranziția verde. Potrivit rapoartelor Agenției Internaționale pentru Energie Regenerabilă, în ultimul deceniu, costul mediu nivelat al energiei pentru proiectele eoliene și fotovoltaice la nivel global a scăzut cu peste 60%, respectiv 80% — datorită, în mare parte, inovației continue și rolului de lider al Chinei în domeniul energiei verzi. China își demonstrează, prin acțiuni concrete, înalta responsabilitate față de dezvoltarea globală și viitorul planetei.
În ultimii ani, România a promovat cu determinare tranziția verde și cu emisii scăzute, adoptând o serie de politici pentru susținerea dezvoltării energiei verzi. Economia verde este dinamică și plină de potențial, iar companiile chineze participă activ la proiectele de energie verde din România. Cooperarea bilaterală decurge fără probleme și a generat rezultate remarcabile. Există încă un spațiu amplu pentru cooperare practică între China și România în domeniul energiei verzi. China este dispusă să colaboreze cu România pentru valorificarea avantajelor complementare, astfel încât capacitățile sale de producție de înaltă calitate să continue să sprijine dezvoltarea verde a României și să aducă beneficii reale popoarelor celor două țări.
În domeniul sănătății și biotehnologiei, China a demonstrat o capacitate remarcabilă de inovare și producție. Există oportunități de cooperare în producția de medicamente, echipamente medicale sau digitalizarea sistemului sanitar românesc?
Sănătatea și bunăstarea oamenilor sunt în strânsă corelație cu dezvoltarea economică, stabilitatea socială și fericirea fiecărei familii. Protejarea sănătății cetățenilor ambelor țări este o responsabilitate și o obligație comună a Chinei și a României. Inovația tehnologică este un mijloc important de a sprijini progresul medical și de a îmbunătăți sănătatea și bunăstarea. În ultimii ani, China a înregistrat progrese semnificative în medicină, farmacie, sistemul public sanitar și dispozitive medicale. De asemenea, România a înregistrat progrese remarcabile în digitalizarea sistemului său sanitar. Cooperarea dintre China și România în acest domeniu este în conformitate cu interesele și preocupările comune ale ambelor părți.
În mai 2021, președintele Xi Jinping a lansat inițiativa de a construi împreună o comunitate globală a sănătății accesibile pentru toți. Acesta a propus accesul comun la resursele medicale de înaltă calitate sau realizările științifice și tehnologice din domeniul sănătății, precum și aprofundarea schimburilor în domeniul cultural și sanitar, oferind îndrumări pentru cooperarea internațională în domeniul tehnologiilor medicale și de sănătate. În prezent, China și România au desfășurat deja o serie de cooperări practice, cum ar fi construirea Laboratorului Comun pentru Recuperare folosind Roboți Inteligenți și a Centrului de Medicină Tradițională Chineză. În ultimii doi ani, China a sprijinit, de asemenea, peste 30 de medici și cercetători români să meargă în China pentru instruire și schimb de experiență în tehnici de diagnostic și tratament din medicina tradițională chineză. Ambele țări au perspective multiple de cooperare în medicina tradițională chineză, dispozitive medicale și asistență medicală digitală și pot explora în continuare alte oportunități pe baza cercetărilor comune anterioare și a schimburilor de experiență.
România importă masiv produse finite din China, dar exportă foarte puțin. Cum putem echilibra balanța comercială? Există posibilitatea ca firmele chineze să investească în capacități de producție locală, destinate piețelor regionale din UE?
În ultimii ani, cooperarea economică și comercială dintre China și România a înregistrat rezultate încurajatoare. Tot mai multe companii chineze investesc în România în domenii precum energia verde, industria prelucrătoare și serviciile comerciale, contribuind cu venituri fiscale importante, generând numeroase locuri de muncă și având un impact pozitiv asupra dezvoltării economice și sociale a României și asupra bunăstării populației. Pe măsură ce globalizarea economică și specializarea lanțurilor de producție continuă să se adâncească, este de așteptat ca tot mai multe întreprinderi chineze să fie dispuse să investească activ în dezvoltarea unor capacități locale de producție orientate către piața regională a Uniunii Europene.
Diferențele de metodologie statistică dintre cele două părți au amplificat într-o anumită măsură „efectul de dezechilibru” al comerțului bilateral. În 2024, statisticile chineze indicau importuri din România în valoare de 4,12 miliarde USD, în timp ce statisticile românești raportau exporturi către China de 780 milioane USD. China aplică principiul „țării de origine”, iar România utilizează principiul „țării de expediere”. De pildă, multe produse pe care România le exportă către China sunt transportate mai întâi în Germania sau Țările de Jos pentru procesare ori depozitare, înainte de a fi expediate mai departe. În statistica românească, acestea apar drept „exporturi către Țările de Jos”, iar în statistica chineză sunt înregistrate ca „importuri din România”. Astfel de diferențe sunt frecvente în interiorul UE și reprezintă variații metodologice normale. Ele arată însă că exporturile reale ale României către China sunt mai mari decât sugerează cifrele brute și evidențiază rolul tot mai important al României în lanțul de aprovizionare UE–China. În același timp, indiferent de sursa datelor, comerțul sino-român a crescut constant în ultimii cinci ani, reflectând complementaritatea economiilor celor două țări și diversificarea oportunităților de cooperare.
În perioada următoare, China și România ar trebui să aprofundeze înțelegerea reciprocă, să consolideze încrederea și să stimuleze dinamismul cooperării, pentru a promova o dezvoltare echilibrată și sănătoasă a comerțului bilateral. Ambele părți pot acționa pentru îmbunătățirea nivelului de liberalizare și facilitare a comerțului, întărirea comunicării dintre autoritățile vamale și de control sanitar-veterinar, precum și avansarea semnării unor noi acorduri de acces pe piață pentru produsele agricole competitive ale României. Ambasada Chinei în România este pregătită să ofere sprijin companiilor românești în procesul de obținere a certificărilor necesare pentru exportul către China. Totodată, cele două țări pot încuraja o interacțiune mai strânsă între companii, pot promova cooperarea în lanțurile industriale și de aprovizionare și pot susține investițiile reciproce, folosind investițiile ca instrument de echilibrare a comerțului. De asemenea, China și România pot extinde domeniile de cooperare reciproc avantajoasă prin valorificarea avantajelor competitive ale produselor românești — precum produsele agricole, componentele auto, cosmeticele și articolele textile — și prin sprijinirea companiilor românești să acceseze piața chineză prin platforme precum China International Import Expo, Târgul de la Canton și Expoziția China–Europa Centrală și de Est. În egală măsură, cele două părți ar trebui să se concentreze pe noile tendințe ale dezvoltării verzi și transformării digitale, explorând potențialul comercial al unor domenii emergente precum energia verde, comerțul electronic transfrontalier, inteligența artificială și economia digitală, astfel încât tot mai multe produse competitive să poată intra pe piețele ambelor țări, într-un spirit de beneficii reciproce. În final, China și România trebuie să contribuie împreună la crearea unui mediu favorabil dezvoltării, prin soluționarea promptă a blocajelor comerciale și prin facilitarea schimburilor de afaceri, inclusiv prin eliminarea dificultăților legate de obținerea vizelor pentru oamenii de afaceri chinezi și prin relaxarea condițiilor de acces pe piață de ambele părți, astfel încât să se construiască un mediu de afaceri deschis, echitabil, corect, nediscriminatoriu și predictibil.
În prezent, cooperarea universitară și tehnologică dintre România și China este modestă comparativ cu anii 2000. Ar putea Ambasada promova reluarea programelor de burse, centre de inovare și transfer tehnologic între universități și companii?
China și România au semnat în anul 1953 primul lor acord interguvernamental privind cooperarea în domeniul științei și tehnologiei. În cadrul acestui acord au fost organizate 43 de reuniuni bilaterale, iar guvernele celor două state au finanțat în comun mii de proiecte de cooperare. Cu toate acestea, după expirarea acordului în 2018, acesta nu a mai fost reînnoit, ceea ce a afectat schimburile și colaborarea dintre oamenii de știință chinezi și români. Ambasada Chinei în România a depus în mod constant eforturi pentru promovarea reînnoirii acordului, însă atingerea acestui obiectiv necesită, în egală măsură, implicarea guvernului român. Suntem convinși că, prin eforturile comune ale ambelor părți, cooperarea interguvernamentală în domeniul științei și tehnologiei va putea fi reluată cât mai curând, oferind un sprijin stabil și de încredere pentru proiectele derulate de cercetătorii din cele două țări.
În paralel, Inițiativa Belt and Road și mecanismul de cooperare China–Țările din Europa Centrală și de Est oferă, de asemenea, numeroase oportunități de colaborare științifică și tehnologică. De exemplu, laboratorul comun de cooperare agricolă China–România din cadrul Inițiativei Belt and Road, deja operațional, a demonstrat și promovat în România tehnologii precum serele solare chinezești care sunt eficiente energetic, obținând rezultate foarte bune. „Centrul de Transfer Tehnologic China–Europa Centrală și de Est” oferă o platformă de schimb de informații pentru instituțiile de cercetare și companiile celor două părți, facilitând colaborarea dintre mediul academic, sectorul industrial și cercetare, precum și transferul transfrontalier de tehnologie. Sperăm ca instituțiile de cercetare din România să participe activ la aceste mecanisme multilaterale de cooperare și îi încurajăm să prezinte sugestii și nevoi specifice. Ambasada va continua să ofere sprijin și să promoveze o colaborare pragmatică.
Excelență, cum ați descrie, din perspectivă strategică, noua etapă de cooperare economică dintre China și România și care considerați că sunt principalele direcții de dezvoltare pe care le putem consolida împreună în perioada următoare?
Consider că relațiile economice dintre China și România pătrund într-o nouă etapă, caracterizată printr-un grad mai ridicat de maturitate, pragmatism și beneficii reciproce. De-a lungul celor șaptezeci și șase de ani de relații diplomatice, cele două țări au respectat constant principiile respectului reciproc, egalității și cooperării avantajoase, iar colaborarea în domenii precum cel politic, economic și cultural s-a aprofundat continuu. În prezent, în fața transformărilor globale profunde din această perioadă, relațiile economice sino-române evoluează treptat de la comerțul tradițional de bunuri către forme de cooperare de nivel superior, precum colaborarea industrială, investițiile și inovarea tehnologică.
China și România dispun de perspective ample de cooperare în comerț, investiții, știință și tehnologie. În ceea ce privește comerțul, România este unul dintre principalii producători și exportatori de cereale ai Europei, cunoscută drept „Grânarul Europei”, iar domeniul agricol oferă un potențial vast pentru cooperare. Cele două țări pot lucra împreună pentru a promova exportul către China al produselor agricole românești cu avantaj competitiv. De asemenea, România are o cerere puternică pentru produse precum automobile, echipamente pentru energie verde, electrocasnice, telefoane mobile și alte produse electronice de consum, precum și pentru comerțul electronic transfrontalier — sectoare care contribuie în mod semnificativ la creșterea schimburilor comerciale bilaterale. În domeniul investițiilor, numărul companiilor chineze care vin în România pentru a analiza oportunități investiționale este în creștere rapidă. Principalele domenii de interes includ energia verde, întrucât România dispune de resurse eoliene și solare bogate și de politici favorabile, ceea ce oferă o dinamică puternică economiei verzi; tehnologia informației și comunicațiilor, unde România beneficiază de o forță de muncă bine pregătită, de numeroși specialiști IT și de o cerere tot mai mare pentru transformarea digitală; precum și industria manufacturieră în cadrul căreia România prezintă avantajul costului forței de muncă în comparație cu celelalte state europene și un rol important în lanțurile de aprovizionare și producție europene, având sectoare mature precum industria auto, producția de componente electronice și procesarea alimentară. În ceea ce privește cooperarea științifică și tehnologică, cele două țări pot întări colaborarea aprofundată și schimbul de cunoștințe între instituțiile de cercetare în domenii de interes global comun, precum inteligența artificială, schimbările climatice, sănătatea publică și securitatea alimentară. Prin inovare tehnologică, China și România pot contribui la găsirea de soluții pentru provocările globale actuale.
Romania and China: Rebuilding a strategic economic and technological partnership
Interview with His Excellency Mr. Chen Feng, Ambassador of the People’s Republic of China in Romania
Mr. Ambassador, over the past decades, China has achieved rapid economic development and long-term social stability, becoming the world’s second largest economy with increasing global influence. How do you assess China’s economic and social development prospects going forward and the role China will play in the future on an international level?
In recent years, China has served as an important “stabilizer” of the global economy. As the world’s second largest economy, China has consistently contributed around 30% to global economic growth, serving as the main trading partner of more than 150 countries and regions. For several consecutive years, China has ranked as the largest trader in goods worldwide and the second largest importer. Despite a rather complex and uncertain international landscape, China’s economy has demonstrated resilience and maintained a steady, upward trend. During the first three quarters of this year, China recorded a year-on-year GDP growth of 5.2%, while the value added of industrial enterprises above the designated size increased by 6.2% and the value added of the services sector grew by 6.9%.
Not long ago, the fourth Plenary Session of the 20th Central Committee of the Communist Party of China reviewed and adopted the proposals formulating China 15th Five-Year Plan for national economic and social development, providing top-level strategic guidance for the country’s development over the next five years. China’s economy remains highly resilient, with substantial potential and strong dynamism. It is accelerating its transition from a phase of high-speed growth to one of high-quality development. We will continue to deepen reform and open up, advance scientific and technological innovation, promote green and low-carbon transformation, steadily pursue common prosperity and strive for more balanced and sustainable development. As the new wave of scientific and technological revolution and industrial transformation gains momentum, China’s innovation capacity and industrial competitiveness will continue to strengthen, contributing greater stability and certainty to the global economy.
China serves as a source of certainty within the evolving multipolar international system and as a constructive force in a world undergoing profound changes. China remains committed to the path of peaceful development, firmly upholds the international system with the United Nations at its core, as well as the international order based on international law and actively advances the building of a community with a shared future for mankind. China stands ready to work with all countries, including Romania, to deepen mutually beneficial cooperation and jointly address global challenges, such as climate change, energy security and public health, promoting lasting peace and shared prosperity worldwide.
Romania and China have had, for decades, a solid economic and diplomatic relationship, based on trust and partnership. How do you see, from Beijing’s perspective, the current level of bilateral relations and what are the areas where you believe this bond needs to be rebuilt?
Romania was the third country in the world to establish diplomatic relations with the People’s Republic of China. Over the 76 years since the establishment of diplomatic ties, the two countries have always upheld mutual respect and equal treatment, and bilateral relations have developed steadily and positively. Romania is China’s fourth-largest trading partner in Central and Eastern Europe, and bilateral trade in goods has exceeded 10 billion USD for four consecutive years. Both sides have established cultural centers in their respective capitals and China has opened five Confucius Institutes in Romania, facilitating frequent cultural exchanges between the two nations. Since the end of last year, China has implemented a 30-day visa-free entry policy for Romanian citizens, and recently the Chinese side extended this policy until 31 December 2026. Consequently, the number of Romanian tourists and business travelers visiting China has increased significantly.
Going forward, I hope that both sides will carry out more exchanges, consultations, and visits at all levels, strengthen cooperation mechanisms across various fields, develop more pragmatic cooperation outcomes, and deepen mutual understanding between the peoples of our countries, thereby advancing the comprehensive friendly cooperative partnership between China and Romania to new heights.
Chinese companies have invested heavily in Southeastern Europe, including through the Belt and Road Initiative. Romania was initially part of this dialogue, but has lost ground. Is there any intention of China to reopen discussions for strategic projects on Romanian territory?
China has always regarded the promotion of connectivity and the high-quality development of the Belt and Road Initiative as an important platform for advancing regional development, facilitating trade and investment and enhancing infrastructure interconnectivity. China is willing to share the opportunities arising from its high-level opening-up with all countries, including Romania. To date, approximately 14.000 Chinese companies have been registered in Romania, with total investments exceeding 2 billion USD. The number of Chinese enterprises visiting Romania for investment assessments has been increasing year by year, many of them considering Romania to have strong potential for cooperation in areas such as renewable energy, manufacturing, information technology, business services and transport infrastructure. From China’s perspective, we remain open to strategic cooperation and investment in Romania. However, whether and how major projects will proceed depends on various practical factors, including Romania’s policy and regulatory environment, the commercial feasibility of the projects, and their economic returns. We look forward to Romania’s more active participation in the high-quality development of the Belt and Road Initiative, promoting the implementation of more pragmatic economic and trade cooperation projects that will bring greater benefits to the peoples of both countries.
Romania has a significant investment deficit in transport and energy infrastructure. Is there interest from Chinese companies in road, rail, energy or port infrastructure projects in Romania?
In recent years, Chinese companies have undertaken numerous road, bridge, port, and energy-infrastructure projects across Europe. The Hungary–Serbia Railway, the Pelješac Bridge in Croatia, and the Port of Piraeus in Greece have all become flagship projects of the cooperation between China and Central and Eastern European countries, as well as iconic works under the Belt and Road Initiative. Chinese companies have achieved phased progress in two road-construction projects in Romania; several photovoltaic power plants and energy-storage projects have also been successfully completed. Negotiations for new projects are in full swing, and more and more Chinese enterprises are showing interest in investing in Romania’s infrastructure-development projects.
Romania is located at Europe’s “Eastern Gate,” with tremendous potential to connect Europe and Asia. It is an important node and natural partner in the high-quality joint development of the Belt and Road Initiative. If Chinese enterprises could participate more extensively in Romania’s infrastructure construction, it would greatly enhance Romania’s connectivity and strongly promote economic development. We hope that the Romanian side will foster a fair, open, and non-discriminatory market environment for Chinese enterprises to take part in more Romanian infrastructure projects.
In the context of the green transition, Romania needs investments in energy production and storage, energy efficiency and green technologies. What solutions or partnerships could China propose, given its experience and technological capacity?
Against the backdrop of rapidly expanding global demand for green and low-carbon products, China — as the world’s largest renewable-energy market and equipment manufacturer — continues to supply a large volume of high-quality clean-energy equipment and products, strongly driving global green and low-carbon transformation. In 2024, global newly installed renewable-energy capacity reached 4.448 GW, of which China contributed around 40%. Chinese wind-power and photovoltaic products have been exported to more than 200 countries and regions, significantly reducing the global cost of using clean energy. China has also cooperated with more than 100 countries and regions on green-energy projects, effectively addressing problems such as electricity shortages and high electricity prices. It can be said that China’s green production capacity is powerfully helping countries around the world achieve carbon-reduction goals and accelerate green transformation. According to reports from the International Renewable Energy Agency, over the past decade, the average levelized cost of energy for global wind and photovoltaic power generation projects has fallen by more than 60% and 80%, respectively — due in large part to China’s continuous innovation and leadership in the green-energy sector. Through concrete actions, China is demonstrating a strong sense of responsibility for global development and the planet’s future.
In recent years, Romania has been vigorously advancing its green and low-carbon transition, adopting a series of policies to support green-energy development. The green economy is vibrant and full of potential, and Chinese companies have actively engaged in Romania’s green-energy projects. Cooperation between the two sides has proceeded smoothly and yielded impressive results. There remains broad space for practical cooperation between China and Romania in the green-energy field. China is willing to work with Romania to achieve complementary advantages, allowing China’s high-quality production capacity to continue supporting Romania’s green development and bringing tangible benefits to the peoples of both countries.
Romania imports a lot of finished products from China, but exports very little. How can we balance the trade balance? Is there a possibility for Chinese companies to invest in local production capacities, intended for regional markets in the EU?
In recent years, China–Romania economic and trade cooperation has achieved encouraging results. A growing number of Chinese enterprises have invested in Romania in fields such as new energy, manufacturing, and commercial services, contributing substantial tax revenue, creating numerous jobs, and making positive contributions to Romania’s economic and social development and to the improvement of people’s livelihoods. As economic globalization and specialized division of labor continue to deepen, it is expected that more Chinese enterprises will be willing to invest actively in establishing local production capacities oriented toward the EU regional market.
Differences in statistical methodologies between the two sides have, to some extent, amplified the “imbalance effect” in bilateral trade. In 2024, Chinese statistics recorded imports from Romania at USD 4.12 billion, whereas Romanian statistics reported exports to China of USD 780 million. China applies the “country of origin” principle, while Romania uses the “country of consignment” principle. For example, many Romanian products destined for China are first transported to Germany or the Netherlands for processing or warehousing before being shipped onward. Romanian statistics therefore record these as “exports to the Netherlands,” while Chinese statistics count them as “imports from Romania.” Such statistical discrepancies are common within the EU and represent normal methodological differences. These differences indicate, however, that Romania’s actual exports to China exceed the surface-level figures and demonstrate Romania’s increasingly central role in the EU–China supply chain. At the same time, regardless of which dataset is used, China–Romania trade has continued to grow over the past five years, reflecting the complementarity of the two economies and the expanding opportunities for market cooperation.
Going forward, China and Romania should deepen mutual understanding, strengthen confidence, and stimulate cooperation vitality, so as to promote balanced and healthy development of bilateral trade. Both sides can work to improve trade liberalization and facilitation, reinforce communication between customs and inspection authorities, and advance additional market-access agreements for Romania’s competitive agricultural products. The Chinese Embassy in Romania stands ready to provide assistance to Romanian companies seeking to complete access registration procedures. China and Romania can also encourage closer interaction between enterprises, promote cooperation along industrial and supply chains, and support investment in each other’s markets based on comparative advantages, using investment to help balance trade. At the same time, both sides can expand the areas of mutually beneficial cooperation by unlocking the competitive potential of Romanian products — such as agricultural goods, auto parts, cosmetics, and textiles — and helping Romanian companies access the Chinese market through platforms like the China International Import Expo, the Canton Fair, and the China–CEEC Expo. Likewise, both countries should focus on new trends such as green development and digital transformation, exploring opportunities in emerging fields including green energy, cross-border e-commerce, artificial intelligence, and the digital economy, allowing more market-appropriate products to enter each other’s markets and achieving mutually beneficial results. Finally, China and Romania should jointly foster a favorable environment for development by addressing trade bottlenecks in a timely manner and creating convenient conditions for business exchanges, including resolving visa difficulties faced by Chinese business people traveling to Romania and encouraging both sides to relax market-access conditions, thereby building an open, fair, just, non-discriminatory, and predictable business environment.
In the field of healthcare and biotechnology, China has demonstrated a remarkable capacity for innovation and production. Are there opportunities for cooperation in the production of medicines, medical equipment or the digitalization of the Romanian healthcare system?
People’s health and well-being are closely related to economic development, social stability and the happiness of every family. Protecting the health of the citizens from both countries is a common responsibility and obligation of China and Romania. Technological innovation is crucial to support medical progress and improve health and well-being. In recent years, China has made significant progress in medicine, pharmacy, public health system and medical devices. Romania has also made remarkable progress in the digitalization of its health system. Cooperation between China and Romania in this area is in line with the common interests and concerns of both sides.
In May 2021, President Xi Jinping launched the initiative to jointly build a global health community accessible to all. He proposed joint access to high-quality medical resources or scientific and technological achievements in the field of health, as well as deepening exchanges in the cultural and health fields, providing guidance for international cooperation in the field of medical and health technologies. At present, China and Romania have already carried out a series of practical cooperation, such as the construction of the Joint Laboratory of Rehabilitation Using Intelligent Robots and the Center for Traditional Chinese Medicine. In the past two years, China has also supported more than 30 Romanian doctors and researchers to go to China for training and study exchange in traditional Chinese medicine diagnosis and treatment techniques. These two countries have multiple prospects for cooperation in traditional Chinese medicine, medical devices and digital healthcare, and can further explore other opportunities based on previous joint research and experience exchanges.
Currently, academic and technological cooperation between Romania and China is modest compared to the 2000s. Could the Embassy promote the resumption of scholarship programs, innovation centers, and technology transfer between universities and companies?
China and Romania signed their first intergovernmental agreement on scientific and technological cooperation in 1953. Under this framework, the two sides held 43 bilateral meetings, and their governments jointly funded thousands of cooperative projects. However, since the agreement expired in 2018, it has not yet been renewed, which has affected exchanges and collaboration between Chinese and Romanian scientists. The Chinese Embassy in Romania has consistently worked to promote the renewal of this agreement, but achieving this goal also requires efforts from the Romanian government. We believe that, through joint efforts from both sides, intergovernmental scientific and technological cooperation can be resumed at an early date, providing stable and reliable project support for scientists from both countries.
At the same time, the Belt and Road Initiative and the China–Central and Eastern European Countries cooperation framework also provide many opportunities for scientific and technological collaboration. For instance, the China-Romania Joint Laboratory for Cooperation in Agriculture, which is already operational, has demonstrated and promoted technologies such as China’s energy-efficient solar greenhouses in Romania with very good results. The China–CEEC Technology Transfer Center offers a platform for information exchange between research institutions and enterprises, facilitating collaboration between industry, academia, and research, as well as cross-border technology transfer. We hope that Romanian research institutions will actively participate in these multilateral cooperation mechanisms, and we also welcome them to put forward their needs and suggestions. The Embassy will continue to provide support and promote practical cooperation.
Your Excellency, how would you describe, from a strategic perspective, the new stage of economic cooperation between China and Romania and what do you consider to be the main development directions that we can strengthen together in the coming period?
I believe that China–Romania economic cooperation is entering a new stage of greater maturity, pragmatism, and mutual benefit. Over the seventy-six years since the establishment of diplomatic relations, the two countries have upheld the principles of mutual respect, equality, and win-win cooperation, with collaboration deepening continuously in political, economic, cultural, and other fields. Today, in the context of profound global changes unseen in a century, China–Romania economic relations are gradually transforming from traditional goods trade toward higher-level cooperation in industrial collaboration, investment, and technological innovation.
China and Romania enjoy broad prospects for cooperation in trade, investment, science, and technology. In terms of trade, Romania is one of Europe’s major grain producers and exporters, known as the “Granary of Europe,” and there is significant potential for agricultural cooperation. Both sides can work together to actively promote the export of Romania’s competitive agricultural products to China. Romania also has strong market demand for products such as automobiles, new-energy equipment, household appliances, mobile phones, and other consumer electronics, as well as cross-border e-commerce — sectors that are driving the growth of bilateral trade. In the field of investment, the number of Chinese enterprises visiting Romania for investment exploration is growing rapidly. Their main areas of interest include green energy, where Romania has abundant wind and solar resources and strong policy support, creating a dynamic green economy; information and communications technology, where Romania benefits from a highly skilled workforce, ample IT talent, and increasing demand for digital transformation; and manufacturing, where Romania has a labor-cost advantage within the EU and holds an important position in the EU industrial and supply chains, with mature sectors such as automotive, electronics manufacturing, and food processing. Regarding scientific and technological cooperation, the two sides can strengthen deep collaboration and mutual learning among research institutions in areas of common global concern, including artificial intelligence, climate change, public health, and food security. Through technological innovation, the two countries can contribute to addressing global challenges by providing effective solutions.
AutoExpert Media, în parteneriat cu Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, organizează, în perioada 18-19 noiembrie 2025, o competiție unică în România, BestElectricVan, susținută de Arval ca partener principal, precum și Eldrive România și Bunzl România.
Organizatorii ne informează că „Best Electric Van este evenimentul care ajută companiile să identifice cele mai potrivite soluții pentru electrificarea flotelor comerciale, oferind o platformă de testare comparativă și evaluare obiectivă a autoutilitarelor electrice disponibile pe piața locală.
Evenimentul reunește cele mai performante autoutilitare electrice disponibile pe piața locală, oferind o platformă de testare comparativă și evaluare obiectivă în condiții reale de exploatare, urmând a fi testate caracteristici relevante, precum capacitatea de transport, operațiunile de încărcare-descărcare marfă și performanța la încărcarea bateriilor.
Competiția, ajunsă la cea de-a treia ediție, este dedicată evaluării obiective a vehiculelor electrice comerciale ușoare (eLCV) în condiții reale de exploatare acoperind atât traficul urban, cât și rutele interurbane. Testele includ evaluări de autonomie, eficiență, ergonomie și încărcare, pentru a reflecta cât mai fidel utilizarea zilnică a acestor vehicule.
Competiția va debuta pe 18 noiembrie, cu plecare de la sediul Arval, partener principal al Best Electric Van încă de la prima ediție, din 2023. În deschidere, vor fi prezentate vehiculele înscrise în competiție, iar pe parcursul zilei, participanții vor parcurge un traseu de peste 300 de kilometri, ce include segmente de trafic urban, drum național și autostradă.
Juriul, format din manageri de flotă ai unor companii importante din piață, va evalua fiecare model pe baza unor criterii clare: dimensiuni, spațiu de încărcare și sarcină utilă, ușurința încărcării cu marfă, ergonomie pentru șofer, autonomie reală, consum de energie, ușurința încărcării cu energie și prețul de achiziție”.
Roxana Lupescu, director general, Arval Service Lease România: „Best Electric Van a ajuns la cea de-a treia ediție, iar Arval susține acest demers încă de la început. Segmentul eLVC-urilor devine tot mai important pentru mediile urbane, iar companiile au nevoie de date concrete și relevante pentru a lua decizii informate privind dezvoltarea flotelor Parteneriatul nostru cu Best Electric Van ne oferă o oportunitate unica: aceea de a putea oferi clienților si partenerilor noștri accesul la informații obiective, esențiale pentru tranziția către mobilitate sustenabilă.”
Florin Micu, coordonatorul proiectului si CEO AutoExpert Media: „Best Electric Van este singura competiție din România care evaluează vehiculele comerciale electrice în condiții reale, pe baza unor criterii transparente și riguroase. Mai mult decât atât, am ales ca evaluarea să fie realizată de manageri de flotă, cei care gestionează direct aceste vehicule în activitatea de zi cu zi . Obiectivul nostru este să oferim companiilor informații aplicate, utile in procesul de selecție si achiziție, nu doar statistici, sprijinind astfel tranziția către flote sustenabile.”
După cum reamintesc inițiatorii, „Best Electric Van este o competiție anuală care premiază cele mai performante autoutilitare electrice de pe piața românească. Evenimentul contribuie la accelerarea tranziției către mobilitate electrică, oferind un cadru neutru de testare și comparație, adaptat nevoilor reale ale pieței. La ediția din 2024, marii câștigători au fost Citroën ë-Berlingo, Peugeot E-Expert și Maxus e-Deliver 9”.
Sphera Franchise Group, cel mai mare grup din industria de food service din România, anunță rezultatele financiare pentru trimestrul al treilea din 2025, confirmând un business rezilient, într-un context economic complex. Grupul a raportat cel mai bun trimestru trei din istoria sa, la nivel de vânzări și o îmbunătățire vizibilă a profitabilității față de trimestrele anterioare, susținută de măsurile eficiente de control al costurilor și de contribuțiile tot mai importante din Italia și Republica Moldova.
Deși performanța a rămas stabilă la nivelul vânzărilor totale care au ajuns la 405,9 mil.lei, în creștere cu 6,1% față de T2 2025 și peste rezultatele obținute în T3 2024 cu 0,6%, creșterea costurilor, în special cele salariale, a continuat să erodeze marjele, așa cum a fost raportat anterior în S1 2025. Totuși, evoluția din T3 s-a îmbunătățit semnificativ față de primele două trimestre, Grupul continuând implementarea unor măsuri stricte de control al costurilor pentru protejarea marjei. În consecință, profitul din exploatare în restaurante a fost de 46,4 mil.lei în T3 2025, o îmbunătățire cu 71,4% față de trimestrul anterior. EBITDA a ajuns la 43,6 mil.lei, în creștere față de trimestrul anterior cu 65,5%. În același timp, profitul net normalizat obținut a fost de 25,1 mil. lei, cu o marjă în scădere cu 1.4pp față de T3 2024.
Vânzările din România au totalizat 346,6 mil.lei în trimestrul al treilea din 2025, un nivel stabil față de aceeași perioadă a anului trecut. Italia a contribuit cu 52,2 mil.lei, în creștere cu 3,3% comparativ cu anul anterior, iar Republica Moldova a înregistrat o performanță remarcabilă, cu vânzări de 7,1 mi.lei, în urcare cu 24,8% față de 2024. Structura veniturilor pe regiuni s-a modificat ușor față de anul precedent, cu o pondere mai mare a operațiunilor din Italia și Republica Moldova, în timp ce contribuția României a consemnat o ajustare minoră. Astfel, în T3 2025, România a generat 85,4% din vânzările totale ale Grupului, Italia – 12,9%, iar Republica Moldova – 1,7%.
KFC a înregistrat o creștere ușoară, cu vânzări de 352,9 mil.lei (+0,1% YoY), reprezentând 86,9% din totalul Grupului. Evoluția brandului a fost influențată de scăderea consumului discreționar, ca urmare a măsurilor fiscale adoptate în România. Cu toate acestea, KFC rămâne un pilon central al Grupului, menținând o performanță stabilă într-un context economic provocator.
Taco Bell a continuat să fie cel mai dinamic brand din portofoliu, raportând o creștere a vânzărilor de 13% YoY, până la 27,2 mil.lei, și o pondere de 6,7% din totalul vânzărilor. Brandul și-a consolidat poziția de lider al creșterii organice, susținut de expansiunea rețelei și de popularitatea tot mai mare în rândul tinerilor consumatori.
Pizza Hut a traversat în continuare o perioadă de ajustare strategică, cu vânzări de 25,3 mil.lei (-5,9% YoY), reprezentând 6,2% din totalul Grupului. Evoluția activității acestui brand reflectă prudența consumatorilor și o competiție mai intensă în segmentul casual dining. Cu toate acestea, măsurile de eficientizare implementate de Grup creează premise favorabile pentru o stabilizare a performanței brandului.
Primul restaurant Cioccolatitaliani, inaugurat în Italia, a înregistrat vânzări de 494 mii lei, (0,1% din total) și reprezintă un pas strategic important în diversificarea portofoliului către concepte internaționale premium.
„Trimestrul al treilea confirmă revenirea pe un trend pozitiv a activității noastre și demonstrează încă o dată, capacitatea Grupului de a se adapta și de a performa în perioade economice dificile. După un început de an marcat de presiuni inflaționiste, am reușit să redresăm profitabilitatea, printr-o gestionare riguroasă a costurilor și prin măsuri strategice care dau deja rezultate vizibile. EBITDA și profitul operațional au crescut semnificativ față de trimestrele anterioare, ceea ce reflectă soliditatea modelului nostru de business și disciplina financiară. Sphera Franchise Group a mai traversat perioade dificile și de fiecare dată am găsit soluții pentru a reveni pe creștere. Rezultatele din T3 ne arată că suntem pe drumul corect și că fundamentul financiar al Grupului rămâne solid”, a declarat Valentin Budeș, CFO, Sphera Franchise Group.
Rezultate pentru primele nouă luni din 2025
Pe ansamblul primelor nouă luni ale anului, Grupul a raportat vânzări totale de 1.151,1 mil.lei, în creștere cu 0,7% YoY. EBITDA normalizată s-a situat la 96,2 mil.lei (-25,5%), iar profitul net normalizat la 42,8 mil.lei (-40,1%). Scăderea profitului net pe primele trei trimestre ale anului în curs față de 2024 a fost determinată de impactul mai multor factori: nivelul ridicat al cheltuielilor de exploatare, în special cele salariale, vânzări stagnante pe principala piață de activitate a Sphera Franchise Group, respectiv România, comportamentul precaut al consumatorilor în contextul incertitudinilor politice și economice și de o piață mai competitivă a restaurantelor cu servire rapidă (QSR).
„Primele nouă luni ale anului au marcat un context politic, economic și ulterior fiscal, dificil în principala piață a Grupului, cu impact semnificativ asupra întregului sector HoReCa și asupra activității noastre. Angajamentul nostru față de acționari rămâne ferm: continuăm să investim în rețea, să diversificăm portofoliul, aducând și dezvoltând noi branduri, Cioccolatitaliani și Hard Rock Cafe, și să ne intensificăm eforturile de eficientizare, pentru a livra valoare pe termen lung pentru clienți și investitori. Decizia recentă de a acorda dividende suplimentare în valoare de 40,2 milioane lei, echivalentul a 1,04 lei brut/acțiune, reflectă încrederea noastră în potențialul pe termen lung al Grupului”, a declarat Călin Ionescu, CEO Sphera Franchise Group.
Grupul și-a continuat extinderea rețelei cu două restaurante noi, în luna octombrie: o unitate Taco Bell în Promenada Mall din București și o unitate KFC Drive-Thru în Udine, Italia.
Sphera Franchise Group este una dintre cele șase companii românești incluse în topul Europe’s Long-term Growth Champions, realizat de Financial Times și Statista. Acest top reunește businessurile europene care au înregistrat cea mai semnificativă creștere a veniturilor în ultimul deceniu, iar Sphera Group este singura companie din industria food service din România prezentă în acest clasament.
Notă: Atunci când analizează performanța Grupului, conducerea se concentrează pe rezultatele financiare care exclud impactul IFRS 16. Prin urmare, baza analizei financiare sunt rezultatele excluzând IFRS 16.
Studiul EY 2025 Work Reimagined a sondat 15.000 de angajați și 1.500 de angajatori din 29 de țări și a relevat că, atunci când este utilizată eficient și de către o resursă umană stabilă, inteligența artificială poate contribui la creșteri de productivitate de până la 40% în companii.
Deși aproape nouă din zece angajați (88%) folosesc inteligența artificială în activitatea lor zilnică, utilizarea acesteia se limitează în mare parte la activități de bază, precum căutarea informațiilor (56%) și sintetizarea documentelor (34%). Doar 5% folosesc acest instrument într-un mod avansat, care transformă modul în care muncesc.
În pofida adoptării la scară largă a inteligenței artificiale, studiul a identificat și o serie de îngrijorări legate de utilizarea acesteia la locul de muncă. 37% dintre respondenții angajați se tem că o dependență excesivă de inteligența artificială le-ar putea eroda competențele și cunoștințele profesionale.
Un procent de 64% dintre angajații chestionați spun că percep o creștere a volumului de muncă, din cauza presiunii de a performa. Cu toate acestea, doar 12% declară că beneficiază de instruire suficientă în ceea ce privește inteligența artificială, care să le permită valorificarea deplină a avantajelor în materie de productivitate. În compensație, 37% dintre angajații sondați declară că folosesc propriile soluții de inteligență artificială la locul de muncă.
Sondajul scoate în evidență și o discrepanță importantă: atunci când adoptarea inteligenței artificiale și a noilor tehnologii nu au o fundație solidă în ceea ce privește strategia de resurse umane (cultură slabă, instruire ineficientă și sisteme de recompensare neconcordante), beneficiile potențiale ale inteligenței artificiale sunt semnificativ diminuate. Organizațiile care reușesc să îmbine eficient resursele umane și tehnologia (ceea ce în studiu este numit „avantajul resursei umane”) produc o valoare mult mai mare, dar în acest moment doar 28% dintre companii declară că sunt pe cale să realizeze acest deziderat.
Claudia Sofianu, Partener, People Advisory Services leader, EY România, a declarat: „Succesul adoptării inteligenței artificiale în organizații nu depinde doar de tehnologie, ci mai ales de modul în care resursele umane sunt pregătire să o integreze și să o valorifice. Studiul EY relevă că majoritatea angajaților utilizează IA doar pentru sarcinile de bază, și nu merg un pas mai departe, într-o zonă care poate genera un avantaj competitiv pentru angajatori. Iar asta pune un element esențial pe masa de discuții a oricărei organizații – o strategie de resurse umane solidă nu mai este doar un deziderat, ci devine elementul de bază care conduce inteligența artificială de la un potențial de productivitate la o realitate cu beneficii sustenabile”.
Importanța învățării și a culturii organizaționale
Gradul de sănătate a resursei umane s-a majorat la nivel global cu 10 puncte procentuale față de anul precedent, de la 55 la 65 pe o scală de la 0 la 100 (o creștere de 18%), reflectând o satisfacție mai mare a angajaților față de remunerație, dezvoltare și cultură organizațională. Această îmbunătățire coincide cu o reducere a intenției de a demisiona la 29%, cel mai scăzut nivel din ultimii patru ani, comparativ cu vârful de 43% din perioada „Marii Demisii” (The Great Resignation) din 2021.
Pe o piață a muncii volatilă și aflată în contracție, angajații tind să rămână pe poziții. În materie de cultură organizațională, tonul este dat de șefii de echipă care manifestă grijă și încredere față de echipele lor și le responsabilizează, aceștia contribuind în proporție de 44% la gradul de sănătate al resursei umane angajate. Totuși, tabloul este diferit în privința inteligenței artificiale. Echipa de conducere joacă un rol vital în promovarea unei culturi care sprijină adoptarea și învățarea continuă, elemente esențiale pentru menținerea acestui indicator cheie. În organizațiile care au adoptat inteligența artificială, 75% dintre angajați au declarat că liderii lor aderă la o viziune clară cu privire la această tehnologie, însă, în medii aflate în stadii incipiente sau „fragile”, majoritatea (62%) nu percep această sincronizare.
Studiul a mai relevat că, deși investițiile în dezvoltarea continuă a angajaților stimulează transformarea, acestea vin și cu reversul medaliei: risc crescut în privința retenției. Angajații care beneficiază de peste 81 de ore de instruire anuală în domeniul inteligenței artificiale raportează un câștig mediu de productivitate de 14 ore pe săptămână, cu mult peste valoarea mediană de 8 ore. Totuși, există și o probabilitate cu 55% mai mare ca acești angajați să părăsească organizația, deoarece competențele în domeniul inteligenței artificiale sunt la mare căutare, iar oportunitățile externe prevalează asupra ciclurilor interne de promovare.
Angajatorii pot atenua problemele legate de retenție prin oferirea unor pachete de remunerare totală cuprinzătoare, care să includă acces la tehnologie, flexibilitate și oportunități de carieră care valorifică abilitățile în domeniul inteligenței artificiale.
Raportul evidențiază astfel tensiunile dintre factorul uman și integrarea inteligenței artificiale în cinci domenii cheie: excelența în adoptarea inteligenței artificiale, învățarea, robustețea resursei umane, cultura organizațională și structurile de remunerare. Organizațiile care performează în aceste domenii obțin un „avantaj al resursei umane” și o valoare transformatoare de pe urma inteligenței artificiale.
Claudia Sofianu a adăugat: „Transformarea reală generată de inteligența artificială nu se măsoară doar prin gradul de adoptare a tehnologiei, ci prin capacitatea organizațiilor de a construi o cultură care valorizează oamenii, învățarea continuă și colaborarea în contextul adoptării inteligenței artificiale. În timp ce aceasta devine tot mai prezentă în cadrul organizațiilor, rezultatele obținute încă sunt modeste. Concluziile studiului EY arată că doar acele companii care investesc strategic în robustețea resursei umane și sincronizează progresul tehnologic cu nevoile angajaților reușesc să obțină performanțe transformatoare. Viitorul muncii presupune un mediu propice pentru ca oamenii și tehnologia să evolueze împreună”.
Voturile date de 573 de reprezentanți ai furnizorilor și ai retailerilor pentru candidaturile depuse la ediţia cu numărul 20 a Premiilor PIAŢA au desemnat 30 de companii care au câștigat unul sau mai multe trofee, din cele aproximativ 100 de companii care au depus candidaturi.
„Rămânem consecvenți tradiției consacrate, aceea de a păstra intacte emoțiile și surprizele pentru seara Galei, astfel că nu vom divulga nimic în legătură cu identitatea câștigătorilor. Ceea ce însă dezvăluim cu bucurie este că, printre laureații din acest an sunt două companii care câștigă pentru prima oară un trofeu PIAŢA” a declarat Cristian Bădescu. Director General, Revista Piața.
Particularitatea care conferă unicitate competiției Premiile PIAŢA este mecanismul de desemnare a câștigătorilor, anume votul încrucișat: reprezentanții furnizorilor votează candidaturile depuse de comercianți și reciproc, electorii reprezentând comercianții votează candidaturile depuse de furnizori. În acest mod, câștigătorii sunt stabiliți chiar de către partenerii lor de afaceri, ceea ce justifică și cognomenul competiției – „Premiile industriei bunurilor de larg consum”.
Voturile colectate de ISRA – coordonatorul procesului de votare și partenerul de specialitate al Premiilor PIAŢA – pe parcursul celor 19 zile alocate votării reprezintă o participare la vot de peste 60% din numărul total al electorilor invitați să voteze (937), o „prezență la urne” care legitimează performanța câștigătorilor celor 54 de trofee, dar și a candidaturilor care, prin numărul mare de voturi obținute, s-au clasat în Top 4 cele mai votate candidaturi.
Din cele 30 de companii câștigătoare la ediția 2025 a Premiilor PIAŢA, 28 au mai fost laureate la cel puțin una dintre edițiile anterioare, ceea ce indică un nivel constant înalt al performanțelor, dar și o continuitate a aprecierilor partenerilor de afaceri care i-au evaluat și votat, mai ales că o parte dintre aceste companii au obținut mai multe trofee la ediția din acest an. Vom afla în seara Galei care anume sunt aceste companii și cu care candidaturi au câștigat cele mai multe voturi.
Și tot la Gala Premiilor PIAŢA vom afla care sunt acele candidaturi care au primit cele mai multe voturi și s-au clasat între primele patru la fiecare secțiune de concurs: în total, 160 de candidaturi de top vor fi proiectate pe ecranul sălii pentru a primi cuvenitele aplauze ale participanților. Așa cum am anunțat deja, Gala Premiilor PIAŢA are loc în seara zilei de 20 noiembrie, la Palatul Bragadiru din București începând cu ora 18.30.
Dacă nu ați rezervat deja un loc în sală, dar vreți să felicităm împreună câștigătorii din acest an, o puteți face aici.
