În urma revoluției bolșevice din 1917 și a evenimentelor de la sfârșitul secolului trecut, care au dus la căderea regimului sovietic și la destrămarea Uniunii Sovietice, un mare număr de ruși au ajuns, unii emigrând, alții fără voia lor, în teritorii aflate în afara granițelor Rusiei, rupți de rudele și mediul lor de viață tradițional. Este vorba de circa 25 milioane de persoane aflătoare în fostele republici sovietice și de 30 milioane de persoane răspândite prin întreaga lume.
Fiind o țară cu o întindere uriașă, de 17.000.000 kmp, dar cu o populație de doar 150 milioane locuitori și cu o economie în continuă expansiune, Rusia resimte nevoia de mai mulți locuitori și, cu precădere, a forței de muncă, pentru completarea căreia se recurge la utilizarea străinilor. Ea se numără printre țările cu mulți imigranți. SUA au un procent de 44,4 la sută, Arabia Saudită – 12,2, Germania – 12,1, Rusia – 11,7, Anglia – 8,8, Emiratele Arabe Unite – 8,32, Franța – 7,9, Canada – 7,9, Australia – 7, Spania – 6, Italia – 5,9, India – 5,2, Ucraina – 5, Turcia – 4,9, Africa de Sud – 4 la sută (vezi „Argumentî i Factî”, nr. 39, din 25 septembrie 2019).
În primii ani după 1991, preocupați de luptele pentru putere, noii guvernanți ai Rusiei au neglijat pe conaționalii înstrăinați, contribuind, prin politica lor, chiar la îngroșarea rândurilor acestora. Abia în anul 2006 a fost conceput un program guvernamental privind repatrierea rușilor emigranți. Măsurile prevăzute în program nefiind, însă, suficient de convingătoare, în cei 13 ani care au trecut, au imigrat în Rusia doar 800.000 de persoane. Recent, guvernul federal a reluat în vizor acest program, preconizând facilități mai atractive privind asigurarea locurilor de muncă, a locuinței, acordarea cetățeniei și altele. Directorul Institutului Diasporei și Integrării din Rusia, Konstantin Zatulin, a fost numit reprezentant special al Dumei de Stat pentru problemele imigrației și cetățeniei.
Noile măsuri privind imigrația fac distincție între imigranții de diferite naționalități și conaționali. Astfel, dacă, în general, obținerea cetățeniei ruse necesită 5-8 ani, pentru ruși termenul poate fi scurtat chiar și la mai puțin de un an, așa cum se petrec lucrurile cu cei 2.500.000 de imigranți ruși care s-au repatriat din Ucraina după evenimentele din 2014. Pentru a cuprinde un număr cât mai mare de beneficiari, noțiunea de imigrant rus se lărgește prin termenul de „purtător al limbii ruse”, care se poate atribui și foștilor cetățeni ai Rusiei țariste și ai Uniunii Sovietice. Totodată, începând cu 1 octombrie 2019, a fost simplificată procedura de acordare a cetățeniei ruse specialiștilor calificați. Astfel, dacă, până la data respectivă, medicii, farmaciștii, inginerii constructori, informaticienii și alții cu pregătire superioară trebuia să aibă un stagiu de trei ani de activitate în Rusia, acesta a fost redus la 12 luni.
O problemă extrem de complicată privește locul de așezare a imigranților. Preferințele acestora nu coincid întotdeauna cu dorințele gazdelor. Orașele Moscova, Sankt-Peterburg sau regiunile mai atractive, cum ar fi Crimeea și alte câteva, sunt excluse din lista receptorilor. De asemenea, facilitățile sunt mai mari sau mai mici, în funcție de regiunea geografică preferată de către autorități și nu de către imigranți. Cele mai generos remunerate sunt 11 zone din Siberia, Extremul Orient sau Nord, pentru care sunt prevăzute indemnizații de așezare, de 240.000 ruble/persoană și 120.000 ruble/membru de familie (73 ruble = 1 euro). S-au propus și sume mai mari, mergând până la 1.000.000 ruble, dar bugetele administrațiilor locale nu sunt în măsură să le facă față. Pentru așezarea în regiuni cu prioritate secundară, indemnizațiile sunt de 80.000 și, respectiv, 40.000 ruble. Așezarea în regiuni neincluse în planul guvernamental este stimulată modest, cu doar 20.000 ruble/persoană și 10.000 ruble/membru al familiei. La început, se acordă jumătate din sumele menționate iar după 18 luni, cealaltă jumătate.
Desigur, dimensiunile alocației bănești pentru cei care vor să se întoarcă în Rusia nu constituie principalul argument. Pe ei îi preocupă mai ales reglementările birocratice, greoaie, privind alegerea noii reședințe, înregistrarea, primirea cetățeniei ruse și a drepturilor pe care aceasta le incumbă. Legislația aflată în vigoare prevede stadii intermediare de acces, trecerea succesivă dintr-o categorie în alta, proceduri care, în unele cazuri, durează ani de zile îngreunând sensibil găsirea unui loc de muncă, asigurarea locuinței, îngrijirea sănătății, înscrierea la cursuri școlare a copiilor. Un obstacol birocratic în calea obținerii cetățeniei ruse l-a constituit, o bună perioadă de timp, necesitatea de a obține, în prealabil, din partea statului a cărui cetățenie o are solicitantul, o adeverință precum că îi retrage acestuia cetățenia. Or, niciun stat nu acordă asemenea adeverințe. În 2017, prevederea în cauză a fost suspendată.
Conform legii, în așteptarea înregistrării și a autorizației de ședere, o persoană intrată în Rusia dispune de 90 de zile, după care, dacă nu a primit respectiva autorizație, trebuie să părăsească teritoriul țării. La ora actuală, în această situație s-ar afla cam 1.300.000 persoane. Unde să plece? Ilegaliștii depistați de către autorități sunt deportați cu forța.
Mass-media rusă menționează și un alt factor negativ care complică procesul așezării noilor locuitori și anume corupția personalului diferitelor organe și instituții locale. Dornici să scoată profit de pe spinarea solicitanților, funcționari incorecți pretind mită pentru acordarea unor aprobări sau adeverințe care intră în îndatoririle lor de serviciu. Așa se face că, pentru obținerea unui loc de muncă, a unei locuințe, a cetățeniei, a intrării în evidența spitalelor sau dispensarelor, a înscrierii copiilor la școală, imigrantul este nevoit să înfrunte pofta de câștig a unor reprezentanți ai autorităților.
În anul 2018, guvernul federal a alocat 2 miliarde ruble pentru finanțarea programului de sprijinire a imigranților ruși, respectiv pentru indemnizații prevăzute pentru stabilirea acestora în diferite zone, pentru ajutoare de șomaj, pentru construirea de locuințe, transport și alte necesități. În raport cu greutățile întâmpinate de către cele 53.000 persoane aflate pe lista priorităților, suma s-a dovedit, însă, neîndestulătoare. O mare parte din banii afectați a fost risipită ineficient sau a ajuns, prin diferite mașinații (consultații, licitații, campanii de popularizare prin mass-media etc.) în buzunarele funcționarilor corupți.
Comentatorii subliniază că unele condiții elementare pentru ca Rusia să devină atractivă pentru cei care doresc să se stabilească pe teritoriul ei sunt ritmul dezvoltării sale economice, măsura în care ea poate asigura locuri de muncă în diferite domenii de activitate, venituri satisfăcătoare pentru întreprinzători și angajați, precum și condiții de locuit și de viață decente. Cu un ritm de creștere a PIB de 1,3 la sută în prezent și de 2-2,2 la sută în 2020-2022, nu se deschid perspective credibile de satisfacere a unor asemenea necesități. Un sondaj de opinie recent efectuat în Rusia relevă că doar 28 la sută din respondenți consideră că au venituri care depășesc minimul existențial (11.000 ruble), restul declarând că au venituri la acest nivel sau sub el. De notat că, în 2014, procentul celor care considerau că au venituri depășind minimul existențial era de 38 la sută.
Un obstacol de natură să provoace precauția potențialilor imigranți ruși care speră că, venind în Rusia, vor putea deveni bogați, sau a altora care, bogați fiind, intenționează să se reîntoarcă în Rusia pentru a face investiții rentabile, îl constituie instabilitatea climatului de afaceri din această țară, măsurile nu întotdeauna prietenoase ale autorităților centrale sau locale față de oamenii de afaceri. Un exemplu, în acest sens, ar fi faptul că, recent, ministerul de finanțe rus a propus modificarea grilei de impozitare a oamenilor bogați, astfel încât persoanele care trăiesc în Rusia mai mult de 90 de zile pe an și care dețin aici un imobil sau fac aici afaceri urmează să plătească un anumit impozit („Rossiiskaia Gazeta”, din 1 octombrie 2019). Argumentul inițiatorilor proiectului este că asemenea sistem funcționează în multe state ale UE, dar criticii lui susțin că pe această cale se creează pericolul dublei sau triplei impozitări a persoanelor în cauză, ceea ce este inacceptabil.
Potențialii imigranți va trebui să țină seama și de alte reglementări care i-ar putea afecta, cum ar fi și cea propusă, recent, de ministrul finanțelor, Anton Siluanov, și anume ca lista profesiilor oficial recunoscute să fie mai bine delimitată, în așa fel ca impozitele speciale să cuprindă pe toți liber-profesioniștii care obțin câștiguri reale (vezi „Vedomosti”,
din 4 octombrie 2019). Sunt avuți în vedere șoferii, negustorii ambulanți, diferiții intermediari, repetitorii, cei care dau spații de locuit cu chirie și alții care, în cazul că obțin venituri anuale de 2,4 milioane ruble, vor fi impozitați cu 4 la sută dacă lucrează cu persoane private și cu 6 la sută dacă lucrează cu firme comerciale. De la 1 ianuarie 2019, acest sistem a funcționat experimental în patru regiuni ale țării, urmând să fie generalizat în 2020.
Potențialii imigranți pot fi afectați și de faptul că, potrivit unei reglementări care a intrat în vigoare la 1 octombrie 2019, vor întâmpina greutăți în cazul că vor fi nevoiți să recurgă la credite bancare ceva mai mari. Dacă ratele și diversele comisioane lunare pentru împrumutul solicitat depășesc jumătate din venitul solicitanților, acordarea creditului devine problematică putând fi refuzată. Tot la 1 octombrie 2019 a intrat în vigoare și o altă reglementare de interes. Pensiunile sau hostelurile nu mai pot fi amplasate la diferite etaje ale unor imobile cu apartamente de locuit, ci numai la parter, cu condiția să aibă intrare separată, sau în spații anume construite (vezi „Moskovskii Komsomoleț”, din 29 septembrie 2019). Măsura menționată este de natură să reducă substanțial spațiile de cazare vizate de venetici.
Analiza cifrelor pe ultimii 8 ani relevă că 52 la sută din imigranții ruși sunt tineri de 18-40 ani, 22 la sută – persoane sub 18 ani, 21 la sută persoane de 41-60 ani și doar 5 la sută persoane în vârstă de peste 60 ani. Cea mai mare parte provin din Kazahstan (în medie, 40 la sută), urmând apoi, Uzbekistan, Republica Moldova, Kîrgîzstan, Ucraina, Armenia, Tadjikistan, republicile baltice și altele (vezi „Ogoniok” nr. 29-30, din 5 august 2019).
Ținând seama de actuala situație demografică și economică, de discrepanțele existente între acestea, ceea ce, între altele, duce la insuficiența brațelor de muncă în diferite regiuni cu potențial economic, guvernul federal elaborează o strategie specială de „dispersare teritorială”, vizând așezarea populației în funcție de perspectivele dezvoltării economice în teritoriu. Potrivit acestei strategii, actuala împărțire administrativă ar urma să fie modificată în sensul concentrării în 14 macrounități constituite în jurul unor importante centre economice, politice sau istorice. Punerea ei în aplicare este programată după recensământul din anul 2020, care ar fi în măsură să furnizeze date exacte asupra situației din teren și urmează să fie finalizată în 2030. Gestionarea proiectului preconizat ar reveni Ministerului Dezvoltării Economice (vezi „Pravda”, din 30 septembrie 2019).
Demersuri pentru concentrarea unor regiuni au avut loc încă din 2005, când a fost experimentată unirea Ținutului Perm cu regiunea autonomă Perm. În 2007, au fost unificate regiunile autonome Evenk și Taimâr cu Ținutul Krasnoiarsk și ulterior alte câteva regiuni, demonstrându-se avantajele unei modernizări a împărțirii administrative. În contextul menționat, așezarea imigranților ruși în anumite regiuni este considerată de o deosebită importanță și, de aici, și preocuparea pentru stimularea, prin măsuri și facilități atractive, a procesului imigrării lor în aceste regiuni.
Proiectul recroirii administrative a fost primit cu neîncredere și reținere de către observatori din regiuni populate cu etnii minoritare compacte, care se tem că, în urma reorganizărilor preconizate, și-ar pierde autonomia și avantajele decurgând din aceasta. Asemenea rezerve au afișat unele elemente naționaliste din Republica Autonomă Tatarstan. De asemenea, voci îngrijorate s-au auzit și din câteva regiuni bogate care, în urma unor comasări teritoriale, ar trebui să-și împartă belșugul cu locuitorii unor regiuni mai sărace.
