Material de opinie de Mihaela Popescu-Ichim, Director, Anca Ghizdavu, Manager, și Anca Preda, Consultant Senior Servicii Fiscale, Deloitte România (foto)
Ghidul privind interpretarea Directivei Europene 822/2018
(DAC6) a fost, în cele din urmă, publicat pe site-ul ANAF pe data de 13
ianuarie 2021. Documentul era așteptat de companiile vizate, având în vedere că
publicarea acestuia a fost prevăzută expres în Ordonanța Guvernului nr. 5/2020
care transpune directiva în România. DAC6 impune raportarea către autoritățile
fiscale a tranzacțiilor transfrontaliere cu risc fiscal care au fost derulate
începând din data de 25 iunie 2018. Primul
termen, respectiv 31 ianuarie 2021,
vizează aranjamentele din a doua jumătate a anului 2020, în timp ce
tranzacțiile „istorice”, din perioada 25 iulie 2018 – 30 iunie 2020, au ca termen de raportare 28 februarie 2021.
Pentru societățile din România, ghidul DAC6 este mai mult
decât bine-venit, pentru că ajută contribuabilii în interpretarea legislației
DAC6 (atât prin exemplele furnizate cu privire la aranjamentele
transfrontaliere raportabile, cât și prin clarificarea unor noțiuni de bază
prevăzute de directivă) și ușurează, astfel, procesul de analiză a
tranzacțiilor. Cu toate acestea, mai pot fi aduse clarificări suplimentare,
având în vedere că ghidul DAC6 nu limpezește toate aspectele „gri” ale
legislației.
Câteva din lămuririle cuprinse în ghid
În primul rând, este utilă clarificarea pe care o aduce cu
privire la noțiunea de „avantaj fiscal”, care este esențială în evaluarea
„testului beneficiului principal” pentru anumite semne distinctive (aspecte
care determină dacă o tranzacție este raportabilă sau nu). Astfel, se lămurește
faptul că tranzacția intră în sfera directivei doar dacă beneficiul
principal sau unul dintre principalele
beneficii ale tranzacției vizează obținerea unui „avantaj fiscal”. Ghidul
precizează că această noțiune este una largă, care nu surprinde doar obținerea
unei scutiri/rambursări de taxe și impozite, ci și situațiile în care sunt
maximizate deducerile fiscale, pierderile fiscale ori sunt diminuate veniturile
sau câștigurile etc.
Totodată, ghidul aduce lămuriri pentru mai multe semne
distinctive DAC6, care vin să armonizeze prevederile din textul inițial al OG
5/2020 cu cel al directivei europene. Printre acestea se numără clarificările în
zona tranzacțiilor circulare, care presupun interpunerea unor entități fără
scop comercial sau tranzacții care se compensează/anulează reciproc. În acest
caz, OG 5/2020 face trimitere, indirect, la acțiuni de spălare a banilor, iar
ghidul DAC6 se referă la „mutarea circulară” a banilor (în linie cu textul
directivei), fapt care schimbă radical sfera de aplicare a semnului distinctiv.
O altă clarificare adusă în vederea armonizării cu textul
directivei se referă la plățile către jurisdicțiile necooperate, conform listei
UE / OCDE. Potrivit ghidului, aplicarea testului beneficiului principal nu mai
este necesară, tranzacțiile fiind considerate automat raportabile.
În plus, ghidul precizează că lista cu jurisdicțiile
necooperante trebuie analizată la data la care intervine obligația de raportare,
și nu la data implementării aranjamentului. În cazul în care lista se modifică
ulterior, nu mai este necesară reevaluarea aranjamentului din acest punct de
vedere. Astfel, societățile trebuie să acorde atenție sporită plăților
efectuate către jurisdicții precum Barbados, Fiji, Seychelles, Insulele Virgine
Americane, Samoa, Panama etc.
Cu privire la transferurile transfrontaliere de
funcții/active/riscuri, prin ghid se revine la noțiunea de EBIT în sens de
„câștiguri” (profituri), asemenea textului directivei, și nu la „venituri”, cum
menționează OG 5/2020. Această clarificare aduce un plus pentru contribuabili,
având în vedere că sensul celor două noțiuni este complet diferit.
OG 5/2020 versus Ghidul DAC6
Având în vedere faptul că ghidul aduce o serie de
modificări legislației DAC6 care nu sunt
în concordanță cu textul OG 5/2020, apare întrebarea referitoare la forța
juridică a ghidului DAC6 și o dilemă în plus pentru contribuabili: care dintre cele două are putere
legislativă mai mare? Este de precizat în acest sens că, deși OG 5/2020 face
referire la emiterea ulterioară a unui ghid de interpretare, acesta a fost
publicat doar pe website-ul ANAF, ceea ce pune în discuție caracterul său
normativ și forța sa juridică.
În substanță, modificările prevăzute de ghid au fost
introduse în spiritul reglementării DAC6, cu scopul de a alinia legislația
națională cu cea prevăzută în textul directivei europene, în sensul lămuririi
unor termeni care, traduși în limba română, creau confuzii de interpretare.
Deși clarificările aduse prin ghid sunt bine-venite pentru contribuabili, ar fi
fost totuși de dorit ca, prin intermediul acestuia, să se faciliteze
interpretarea actului normativ existent, iar eventualele neconcordanțe dintre
acesta și directivă să se regleze prin modificarea legislației.
Arii care pot fi îmbunătățite
Pe lângă problematica puterii legislative a ghidului,
există în continuare multe semne de întrebare, unele derivând din însuși textul
ghidului.
Un exemplu ar fi definiția aranjamentului
transfrontalier, care poate conduce fie la o interpretare holistică, fie la o interpretare
fragmentară a aranjamentului (de exemplu, pentru fiecare plată). Acesta ar fi
fost un aspect extrem de important de clarificat, întrucât influențează direct
obligația de raportare a contribuabililor.
Totodată, rămâne un semn de întrebare, respectiv o
discrepanță față de textul directivei în ceea ce privește obligația unui
contribuabil relevant de a raporta către ANAF un aranjament dacă deține dovada
că același aranjament a fost raportat de un alt contribuabil către o altă
autoritate din alt stat membru.
Alte aspecte care ar fi fost util să fie clarificate se
referă la termenul până la care trebuie făcută raportarea anuală pentru acele
aranjamente cu prestare succesivă multianuală (de exemplu, împrumuturi
multianuale) și, poate, introducerea unui prag valoric de la care tranzacțiile
transfrontaliere devin raportabile, pentru a diminua atât eforturile de
raportare ale contribuabililor/intermediarilor, precum și efortul de
administrare a acestora de către ANAF.
În concluzie, după o lungă perioadă de așteptare,
publicarea ghidului DAC6 este benefică pentru mediul de afaceri, pentru că
aduce o serie de clarificări importante în procesul de evaluare a tranzacțiilor
transfrontaliere. Reglementarea DAC6 rămâne, totuși, una foarte complexă și
uneori subiectivă și care, de cele mai multe ori, depinde de consecințele
fiscale ale aranjamentelor transfrontaliere în toate jurisdicțiile implicate,
ceea ce face cu atât mai dificilă evaluarea obligațiilor de raportare. Deși
scopul declarat al autorităților este acela ca sensul reglementării DAC6 să fie
cât mai larg și să poată impune raportarea unui număr cât mai mare de
tranzacții cu elemente de planificare fiscală agresivă, din perspectiva
contribuabililor este cu atât mai important să depună toate diligențele pentru
a se asigura că declară doar acele tranzacții care se încadrează propriu-zis în
vreunul din semnele distinctive și sunt eligibile pentru raportare.