Material de opinie de Iulia Bică, Manager Taxe Indirecte, și Diana Cristea, Manager Taxe Indirecte, Deloitte România (foto)
Procedura de înregistrare a unei companii în scopuri de
TVA în România a intrat într-un proces de simplificare începând din 2019, când,
în Codul fiscal, pentru anumite companii s-a introdus posibilitatea obținerii
codului de TVA în ziua solicitării, sub rezerva efectuării ulterioare a unei
analize de risc. Din luna mai a acestui an, regula ar trebui să se aplice
tuturor companiilor care se înregistrează, indiferent dacă solicită codul de
TVA la înființare sau pe parcursul derulării activității. Însă reglementările
adoptate recent cu scopul declarat de a ajuta societățile comerciale în acest
demers par să fi complicat lucrurile.
Concret, până de curând, companiile care optau pentru
înregistrarea în scop de TVA pe parcursul derulării activității puteau obține
codul necesar în ziua solicitării, pe baza unei declarații pe proprie
răspundere transmise online autorității fiscale, urmând ca analiza de risc să
fie realizată ulterior. În luna mai, prin Hotărârea de Guvern 340 și Ordonanța
de Urgență 69/2020, autoritățile au introdus o prevedere potrivit căreia
înregistrarea în scopuri de TVA pentru companiile cu sediul activității
economice în România se realizează fără efectuarea analizei risc, indiferent
dacă se solicită codul de TVA la înființare sau, ulterior, prin opțiune ori ca
urmare a depășirii plafonului de 300.000 lei cifră de afaceri (caz în care
înregistrarea în scop de TVA devine obligatorie). Această prevedere a fost
interpretată ca o extindere a posibilității obținerii codului de TVA în ziua
solicitării și asupra companiilor nou înființate, urmând ca analiza de risc să
se realizeze ulterior înregistrării, pe parcursul activității companiei.
Această simplificare este bine-venită, având în vedere că
orice investitor sau antreprenor apreciază scurtarea termenelor de soluționare
a cererii de înregistrare și faptul că unicul document solicitat la
înregistrare este formularul în sine.
Ce probleme apar în practică?
Din punct de vedere legislativ, procedura de obținere a
codului de TVA nu a suferit nicio modificare, așa încât termenele și
documentele necesare au rămas neschimbate. Totuși, în practică, o companie care
optează pentru obținerea codului de TVA ulterior înființării va constata că declarația pe proprie răspundere depusă
online este respinsă de sistemul
administrației fiscale, cu justificarea că aceasta a fost abrogată prin HG 340,
deși în textul hotărârii nu există o
asemenea prevedere.
Așadar, în acest
moment, pentru contribuabili este neclar ce procedură trebuie urmată și ce
documente sunt necesare în vederea înregistrării în scop de TVA, întrucât,
deși ordinele ce reglementează această
acțiune sunt încă în vigoare, în
practică, sistemul nu mai permite, începând cu luna mai a acestui an,
utilizarea procedurii simplificate.
În plus, anumite administrații încă solicită documente
precum declarațiile administratorilor și asociaților cu privire la cazierul
fiscal pentru eliberarea codului de TVA, deși, conform procedurii, aceste
declarații sunt necesare doar în vederea evaluării riscului fiscal, analiză pe
care autoritatea nu o mai realizează în momentul înregistrării, ci ulterior.
Ce se întâmplă cu termenele în care se obține codul de TVA?
Potrivit procedurii încă în vigoare, termenul în care
autoritatea fiscală trebuie să acorde codul de TVA, în funcție de momentul
solicitării, rămâne neschimbat. Pentru companiile care solicită înregistrarea
în scop de TVA la înființare, termenul este de 45 de zile, deși actele
normative recent aprobate pot fi interpretate în sensul că și aceste societăți
pot obține codul în aceeași zi. În cazul companiilor care optează pentru înregistrarea
în scop de TVA ulterior înființării,
termenul pentru obținerea codului rămâne de o zi, sub rezerva verificării de
către ANAF a datelor înscrise în declarația pe propria răspundere, în termen de
15 zile de la data depunerii solicitării, conform reglementărilor încă în
vigoare.
Așadar, procedura este oricum inechitabilă, având în
vedere că permite ca anumiți contribuabili să aștepte codul de TVA până la 45
de zile, în timp ce, pentru alții, prevede acordarea codului în ziua
înregistrării cererii, cu toate că, potrivit Codului fiscal, procesul de
înregistrare ar trebui să fie identic.
În concluzie, simplificarea începută încă din 2019 se
dovedește a fi greu de implementat în lipsa armonizării legislației și a
uniformizării practicii la nivelul administrațiilor fiscale. În această
situație incertă, deși contribuabilul poate obține cu ușurință codul de TVA,
conform legislației în vigoare, el nu are acces la informație și ajunge să
rămână blocat în birocrația administrativă, în ciuda bunelor intenții ale
legiuitorului.
Energia regenerabilă
globală: ascensiune continuă în
ciuda pandemiei de COVID-19
Potrivit unui studiu
recent realizat de Coface,
criza COVID-19 a avut un impact
negativ asupra
dezvoltării globale a energiei
regenerabile pe termen scurt, iar provocările se vor păstra pe
termen mediu și lung.
Segmentul de energie regenerabilă s-a consolidat accelerat în ultimii
20 de ani, în special
în ceea ce privește
generarea de energie electrică, câștigând cotă de piață mai mare în raport cu sursele
tradiționale de energie
precum cărbunele, petrolul
și energia nucleară.
Criza COVID-19 a avut un impact
semnificativ asupra acestui segment din sectorului energetic, deoarece pandemia a perturbat
lanțurile de aprovizionare și disponibilitatea forței de muncă.
Accesul la finanțare
a fost, de asemenea,
afectat puternic.
Aceste tendințe recente
au influențat proiectele care fuseseră
deja aprobate, precum și alte proiecte în curs de desfășurare.
Cererea scăzută și supraoferta pe durata carantinei din întreaga
lume au împins prețurile
energiei electrice pe teritoriu negativ. În consecință, utilitățile care folosesc în principal sursele tradiționale de energie se
confruntă cu o „realitate nouă”.
Se așteaptă ca alte sectoare
să folosească tot mai mult energii regenerabile, în special
sectoarele chimice sau metalele, ale căror activități le fac poluatori
majori care trebuie să respecte reglementări mai stricte.
Aceste sectoare trebuie,
de asemenea, să se adapteze
la atitudinea vehementă a publicului față de poluare și la posibilitatea de creștere
a numărului de acțiuni în justiție.
Energia regenerabilă a luat avânt în ultimii ani, crescând de la 21,8% din capacitatea electrică totală instalată la nivel mondial în 2000 la 34,7% în 2019.
Un efect secundar al pandemiei COVID-19 este că se așteaptă ca emisiile globale de CO2 să scadă cu aproximativ 8% față de anul anterior (YoY) în 2020, până la nivelul la care erau acum un deceniu.
China este un producător major de energie regenerabilă și un lider global în tranziția energetică.
În America Latină, integrarea surselor regenerabile de energie în rețea nu mai este opțională.
Pentru lanțurile de aprovizionare, pandemia COVID-19 a limitat utilizarea surselor regenerabile de energie și va determina scăderea în suplimentarea capacităților cu 13% în 2020, după zece ani de creștere constantă.
Se anticipează o volatilitate ridicată a prețului energiei electrice pe viitor
Sectoarele chimic, metale, hârtie, lemn și TIC vor fi cei mai mari utilizatori de energie regenerabilă.
1.Dezvoltarea energiei regenerabile nu mai este o opțiune
Conform raportului, în contextul
pandemiei de COVID-19, integrarea surselor regenerabile de energie în rețeaua electrică nu mai este opțională pentru guvernele din întreaga
lume, atât în economiile avansate, cât și în cele emergente, în ciuda provocărilor actuale.
Acesta este cazul în America
Latină, unde hidroenergia a fost din punct de vedere istoric cea mai mare sursă de energie
regenerabilă și unde dezvoltarea proiectelor solare și eoliene
accelerează datorită eficienței costurilor. China este un producător major de energie regenerabilă și un lider global
în procesul de tranziție energetică.
De la începutul secolului 21, energia regenerabilă a câștigat o poziție semnificativă în mixul global de energie electrică. Potrivit cifrelor Agenției Internaționale pentru Energie Regenerabilă (IRENA), adoptarea resurselor regenerabile a beneficiat de un avânt semnificativ, crescând de la 21,8% din capacitatea totală instalată la nivel mondial în 2000 la 34,7% în 2019, în principal datorită consensului global că o economie bazată pe carbon este nesustenabilă. Acest lucru este susținut de legătura dintre consumul de energie și schimbările climatice[1]. Mai mult, disponibilitatea și rezervele de combustibili fosili sunt limitate, iar volatilitatea prețurilor lor poate contribui la creșterea incertitudinilor din piață. De asemenea, a existat o schimbare notabilă în mixul de energie regenerabilă. În timp ce în 2000 hidroenergia reprezenta 93% din capacitatea totală regenerabilă globală, acest raport a scăzut la 47% în 2019, alte surse, în special solare și eoliene, câștigând teren.
Matrice energie globală – Capacitate instalată (procentaj din total)
Potrivit estimărilor Agenției Internaționale a Energiei (AIE), se așteaptă ca emisiile globale de CO2 să scadă cu aproximativ 8% față de anul anterior (YoY) în 2020, la nivelul la care erau acum un deceniu. Totuși, aceasta nu este o consecință a dezvoltării surselor regenerabile de energie, ci un efect al pandemiei de COVID-19. Sectorul energiei din surse regenerabile, deși nu este imun la efectele negative ale crizei de sănătate, este de așteptat să demonstreze o rezistență mai mare în comparație cu segmentul de energie neregenerabilă.
Cazul Chinei
China este una dintre țările care își propune
să conducă această
tranziție energetică. Planul Made in China 2025, lansat pentru
prima dată în mai 2015, urmărește să transforme China dintr- un producător low-end, într-un un producător high-end de bunuri.
Acest lucru necesită
o creștere a utilizării energiei regenerabile și promovează intrarea în rețeaua
electrică a surselor
regenerabile la scară largă. Ca referință, investițiile globale
în energie regenerabilă s-au ridicat la 279,8 miliarde USD în 2017, China fiind responsabilă pentru 45% din aceste investiții (126,6
miliarde USD).
Dezvoltarea rapidă a energiei regenerabile din China evidențiază influența geopolitică în creștere a acestei țări. Investițiile în energie regenerabilă vizează în principal statele membre ale OECD din Europa, și mai puțin economiile în curs de dezvoltare, iar din 2010 până în 2017, investițiile externe ale Chinei în energia eoliană au totalizat 6,8 miliarde USD[2]. Este puțin probabil ca această tendință pe termen lung să fie oprită de pandemia COVID-19.
În ciuda provocărilor, energia regenerabilă trebuie dezvoltată: cazul Americii Latine
Chiar și la începutul secolului al XXI-lea, multe țări din America
Latină obțineau deja cea mai mare parte a energiei
electrice din surse regenerabile, datorită marelui
„potențial hidraulic” al continentului (cantitatea de energie utilizabilă din apele râurilor pe unitate
de timp). În 2000,
54% din matricea
electrică a Americii Latine era hidroelectrică.
Pe cele mai mari trei piețe energetice din America
Latină – Brazilia, Chile
și Mexic – capacitatea de energie regenerabilă a înregistrat o creștere relativ puternică
între 2000 și 2019.
Ca și pe alte piețe globale, este de așteptat ca sectorul să fie puternic afectat de COVID-19 (amânarea investițiilor și a licitațiilor noi de energie electrică), întrucât America Latină a fost printre regiunile care s-au luptat cel mai mult pentru a controla pandemia. Cu toate acestea, pe termen mediu și lung, perspectivele globale pentru dezvoltarea surselor regenerabile de energie rămân optimiste. Succesul sau eșecul dezvoltării sale viitoare va depinde de mediul politic și de mediul de reglementare local.
Sursă: Irena – Agenția Internațională de Energie Regenerabilă
Raportul prezintă modul în care Chile pare a fi cea mai bine poziționată piață din America Latină pentru dezvoltarea surselor regenerabile de energie în următorii ani. Potrivit estimărilor Comisiei Naționale de Energie (CNE), autoritatea de reglementare a energiei, Chile are potențialul de a dezvolta 40 GW de vânt, 12,5 GW de energie hidroelectrică, peste 1.000 GW de energie solară și 2 GW de energie geotermală. Cu o reputație de reglementare solidă, Chile este considerată mai angajată în tranziția globală de decarbonizare decât Mexicul și Brazilia.
2. Dezvoltarea energiei regenerabile: se întrevăd numeroase provocări
În timp ce proiectele de infrastructură de energie regenerabilă au fost în creștere de la începutul anilor 2000 și se pregăteau pentru încă un an de creștere constantă în 2020, șocul COVID-19 a transformat așteptările. Potrivit IEA[3], pandemia COVID-19 a limitat ceea ce a reprezentat o creștere constantă a surselor regenerabile de energie, iar suplimentările de capacitate electrică sunt de așteptat să scadă cu 13% în 2020, după zece ani de creștere constantă. Cu toate acestea, este probabil ca 2021 să înregistreze o revenire, cu o creștere de 17%, în principal datorită proiectelor întârziate care revin online.
Scăderea din 2020 a noilor capacități regenerabile se va resimți cel mai puternic în Europa, din cauza restricțiilor stricte din mai multe țări și a apetitului pentru licitații mai mic din partea investitorilor. În iulie, studiul Bloomberg New Energy Finance (BNEF) a menționat că, în primul semestru al anului 2020, investițiile în decizia finală eoliană offshore au crescut cu 319% față de aceeași perioadă a anului precedent, împingând investițiile globale din surse regenerabile de energie să crească cu 5%. Cu toate acestea, energia solară și eoliană, care reprezintă cea mai mare parte a capacității regenerabile din Europa, au scăzut cu 12% și, respectiv, cu 21%. Proiectele eoliene offshore au fost mai mari, deoarece costurile lor au scăzut continuu începând cu 2012, iar dezvoltatorii se grăbeau să beneficieze de subvenții chineze care urmează să se încheie în 2021.
Mai mult, restricțiile din întreaga
lume au condus la întreruperea lanțurilor de aprovizionare, deoarece multe fabrici
au fost închise din motive de siguranță, în special în China,
un actor global esențial în generarea
de energie regenerabilă, unde restricțiile au dus la întreruperea întregului lanț valoric
global. S-a resimțit
și lipsa forței
de muncă, deoarece multe țări și-au închis
frontierele pentru
muncitorii străini. Ne așteptăm ca aceste
penurii să se disipeze treptat
spre sfârșitul anului,
pe măsură ce fabricile continuă să se redeschidă. Cu toate acestea,
impactul negativ va fi resimțit până la
sfârșitul anului.
Volatilitate ridicată a prețului energiei electrice în viitor
Deoarece creșterea economică a fost afectată de implementarea bruscă a restricțiilor în mai multe părți ale lumii, ne așteptăm ca și consumul de energie electrică să scadă. Acest lucru este valabil mai ales pentru piețele emergente, unde sectorul de producție nu este matur și consumă mult energie. Țările OECD se află de partea opusă a spectrului, unde activitatea economică este mai puțin dependentă de consumul de energie, datorită eficienței mai mari din sectorul de producție și preponderenței sectorului serviciilor[4]. Cu toate acestea, deși această decuplare este bine cunoscută, o recesiune, pe care Coface o anticipează pentru 2020 în multe țări, va fi urmată de o cerere mai mică de energie electrică.
Va rămâne Europa o „putere” a energiei regenerabile după pandemie?
Uniunea Europeană a promis un plan multianual pentru a-și face economia durabilă, prin utilizarea mai eficientă a resurselor sale și combaterea poluării[5]. Energiile regenerabile sunt unul dintre obiectivele principale, iar Comisia Europeană (CE) a declarat că va promova o integrare mai mare a surselor regenerabile de energie în diferitele rețele de energie electrică și va finanța cercetarea și dezvoltarea în acest domeniu. În timp ce propunerile au fost primite cu mare căldură de industria surselor regenerabile de energie, acestea nu au respectat ceea ce industria a considerat un adevărat răspuns la provocările COVID-19. Dezvoltatorii îndeamnă CE și statele membre să simplifice permisele de indemnizații[6] și accesul la finanțare. În momentul redactării acestui material, nu există informații detaliate despre planurile de dezvoltare a energiei regenerabile în proiectul verde paneuropean anunțat în iunie 2020.
Cu ochii pe integrarea surselor regenerabile de energie în rețea
Există o percepție
răspândită (și nu neapărat exactă) conform căreia
sursele regenerabile de energie au
un impact negativ asupra utilităților.
Intermitența generării de energie
electrică regenerabilă a determinat utilitățile să pună în funcțiune
(în principal gazele naturale) „centrale de rezervă”,
în special în sprijinul energiei eoliene. De fapt, prin echilibrarea puterii cu țările vecine, rețelele electrice pe scară largă
pot contracara efectul negativ al intermitențelor.
Lipsa producerii continue de energie electrică din sursele regenerabile de energie, în special atunci când cererea este mai mare, are un impact asupra rentabilității utilităților. Acest lucru a determinat companiile din întreaga lume să propună integrarea stocării în baterii pentru a aplatiza oferta și a răspunde cererii. Bateriile ar putea schimba jocul, așa cum se întâmplă deja înindustria auto, odată cu dezvoltarea vehiculelor electrice și hibride plug-in. Unul dintre motivele acestei adoptări pe scară largă este dat de costul bateriilor care va scădea probabil în următorul deceniu, deoarece tot mai multe companii dezvoltă propria ofertă economică în acest sens. Bateriile vor fi integrate în rețelele de utilități pentru a le ajuta să echilibreze intermitențele de energie.
Se estimează că sectoarele chimice, metale, hârtia, lemn și TIC vor fi cei mai mari utilizatori de energie regenerabilă
Aprovizionarea corporativă a producției de energie electrică din surse regenerabile este în creștere, în special în Europa, Asia și America de Nord, dar și în țările emergente. Potrivit unui studiu din 2018 realizat de IRENA[7], principalele sectoare care își aprovizionează electricitatea din surse regenerabile sunt activități legate de materiale, adică în principal produse chimice, lemn (activități de producție de celuloză) și hârtie, minerit și metale. Acest lucru se datorează în principal faptului că intensitatea capitalului și aspectele poluante ale operațiunilor lor îi împing nu numai către surse regenerabile, datorită unei reglementări mai stricte și a impactului activiștilor de mediu și a opiniei publice. De asemenea, aceste sectoare văd că sursele regenerabile de energie le ajută să-și reducă semnificativ costurile.
Responsabilitateasocialăcorporativă(CSR)este un factor extrem de important în reputația companiilor și contribuie la o imagine pozitivă a brandului unei companii.
Valorile de CSR contribuie, de asemenea,
la atenuarea riscului
legal, în special atunci când acesta vine din acțiunile
asociațiilor de mediu. Aceste
acțiuni pot fi o lovitură devastatoare, având
în vedere numărul tot mai mare de investitori care caută activ să evite sectoarele extrem de poluante.
Aproximativ 39% din electricitatea venită din surse regenerabile este autogenerată. Multe companii din sectoarele cu un consum ridicat își generează propria electricitate. În timp ce energia electrică din surse regenerabile reprezintă doar o mică parte din acest tip de producție, se așteaptă ca ponderea să crească în următorii ani. Gigantul Amazon a construit și construiește proiecte solare la scară largă în SUA și în China în acest scop.
Autori: Andrei Ştefanovici și Irina Bîcă, avocați Radu și Asociații și consultanți în cadrul echipei de proiect privind „Stabilirea cadrului de dezvoltare a instrumentelor de e-guvernare (EGOV)” (foto)
Promovarea principiului „doar o singură dată”, care implică extinderea situațiilor în care administrațiile publice refolosesc informațiile despre cetățeni sau companii, pe care le dețin deja, fără a le solicita din nou, este una dintre orientările cheie la nivel european din domeniul e-guvernării, la care România trebuie să se alinieze.
Acest principiu presupune ca persoanele fizice și juridice să furnizeze date
(informații și documente) administrației publice o singură dată, fără obligația
de a le mai prezenta unei alte instituții publice dacă le-a furnizat anterior.
În același timp, organele administrației publice trebuie să asigure partajarea
și reutilizarea datelor, chiar și la nivel transfrontalier, cu respectarea
reglementărilor privind protecția datelor cu caracter personal.
Alături de simplificarea interacțiunii cu autoritățile și
a autorităților între ele, aplicarea principiului are și un important impact
macroeconomic asupra mediului de afaceri.
Din analiza noastră derulată în cadrul proiectului „Stabilirea cadrului de dezvoltare a instrumentelor de e-guvernare (EGOV)”, aplicarea acestui principiu la nivelul României ar putea genera economii de aproximativ 180 milioane EUR pe an, respectiv economii de aproximativ 1,8 miliarde EUR într-un orizont de timp de 10 ani. Ținând cont că beneficiile aplicării principiului ”doar o singură dată” se pot reflecta mai ales la nivelul companiilor care ar accesa serviciile publice într-o formă simplificată, estimăm că aproximativ 50% din aceste sume ar putea reprezenta economii pentru companii, respectiv 90 milioane EUR/an sau 900 milioane EUR într-o perioadă de 10 ani[1].
În România, aplicarea principiului „o singură dată” nu se face încă la nivelul întregii administrații
publice. Din punct de vedere legislativ, schimbul de date și documente între
unele instituții publice este reglementat în mod expres doar pentru anumite
situații specifice.
Agenția Națională de Administrare Fiscală, de exemplu,
are obligația de a transmite Casei Naționale de Pensii Publice informațiile
necesare stabilirii, în sistemul public de pensii, a stagiului de cotizare
realizat și a punctajului lunar, în vederea acordării prestațiilor de asigurări
sociale. Informațiile necesare, precum și procedura de transmitere a acestora,
se stabilesc prin protocol încheiat între cele două instituții.
Un alt exemplu pozitiv este cel oferit de dispozițiile
Codului de procedură fiscală, potrivit cărora ori de câte ori o instituție sau
autoritate publică trebuie să soluționeze o cerere a unei persoane fizice sau
juridice, iar pentru soluționarea cererii este necesară, potrivit legii,
prezentarea unui certificat de atestare fiscală sau a unui alt document cu
privire la situația fiscală a persoanei în cauză, instituția sau autoritatea
publică are obligația să solicite documentul respectiv de la organul fiscal
competent. Acesta din urmă va fi transmis în formă electronică, în baza unui
protocol încheiat între instituția/autoritatea publică și organul fiscal
emitent al acestuia.
În cadrul proiectului menționat mai sus, au fost
analizate serviciile publice aferente a 36 de evenimente din viața cetățenilor.
Din păcate, în cvasitotalitatea cazurilor, nu există o comunicare între bazele
de date ale autorităților publice. Aici putem menționa serviciile legate de „înmatricularea
unui autovehicul”, „obținerea
indemnizației de creștere a copilului” dar și
menținerea necesitații
depunerii de către solicitanții unor servicii publice a actelor de stare civilă
(certificate de naștere, de căsătorie, de deces etc.).
În vederea implementării interoperabilității la nivel
general, a fost adoptat în 2017 Cadrul Național de Interoperabilitate[2],
prin care sunt stabilite obiectivele, principiile și beneficiile
interoperabilității și se propune un model conceptual pentru asigurarea
integrării serviciilor publice. În prezent, implementarea interoperabilității
implică, în cele mai frecvente cazuri, copierea unor volume mari de date între
instituții și nu interogarea punctuală a registrelor.
În continuarea acestui cadru, a fost lansat proiectul de
lege privind realizarea Cadrului național de referință pentru realizarea
interoperabilității în domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor. Prin
acest proiect, se urmărește realizarea unui nod de interoperabilitate, care va
funcționa ca o poartă de acces automat la toate registrele publice naționale și
care va permite schimbul de date între instituțiile și autoritățile publice în
vederea asigurării interoperabilității sistemelor informatice publice pentru
furnizarea serviciilor publice electronice.
Totodată, la nivel guvernamental, se află în implementare proiectul „Stabilirea cadrului de dezvoltare a instrumentelor de e-guvernare (EGOV)”[3], al cărui scop este dezvoltarea capacității instituționale a autorităților publice în vederea dezvoltării instrumentelor de e–guvernare pentru cetățeni și mediul de afaceri, precum și asigurarea viziunii și a direcțiilor de acțiune din domeniul e-guvernării.
La nivel european, principiul analizat este inclus în
Planul de acțiune al Uniunii Europene privind guvernarea electronică 2016-2020
(Planul UE privind e-guvernarea) și în Regulamentul (UE) 2018/1724
(Regulamentul SDG)[4]. Până în decembrie 2023,
în scopul schimbului de date și documente justificative pentru procedurile
online prevăzute expres de Regulamentul SDG, Comisia Europeană, în cooperare cu
statele membre, trebuie să stabilească un sistem tehnic pentru schimbul automatizat
de date între autoritățile competente din state membre diferite.
Aplicarea principiului „o singură dată” se întâlnește
deja la nivelul unora dintre statele membre UE. În Estonia, de exemplu, 99%
dintre serviciile publice sunt furnizate prin mijloace electronice, bazele de
date ale administrației publice sunt interoperabile, astfel încât cetățeanului
să îi fie solicitate datele o singură dată.
Un alt exemplu este Spania, care a lansat în 2007
Platforma națională de intermediere a datelor, pentru publicarea și consumarea
serviciilor privind schimbul electronic de date cu scopul de a fi reutilizate
de întreaga administrație publică.
Deși nu ne aflăm încă la nivelul atins de Estonia,
România face progrese în sensul asigurării interoperabilității sistemelor și
registrelor și, deci, a aplicării principiului „o singură dată”, astfel încât să fie redusă cât mai mult birocrația
și povara pentru cetățenii/întreprinderile solicitante de servicii publice și, totodată,
să se simplifice, securizeze și accelereze procesele din administrația publică.
[1] Analiza a avut la bază rezultatele
exercițiului pilot al Comisiei Europene din 2017, prin care a testat aplicarea
principiului ”doar o singură dată” pentru o perioadă de 30 de luni. A fost
estimat atunci că aplicarea acestui principiu ar genera probabil economii anuale la nivelul UE de aproximativ
5 miliarde de EUR pe an (e.n. savings). EY a utilizat aceste calcule estimate la nivelul UE, prin
extrapolare, ținând cont de numărul statelor membre la momentul analizei.
[4] Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului privind înființarea unui portal digital unic (gateway) pentru a oferi acces la informații, la proceduri și la servicii de asistență și de soluționare a problemelor și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012
***
Despre proiectul “Stabilirea
cadrului de dezvoltare a instrumentelor de e-guvernare (EGOV)”: Proiectul EGOV este implementat de Autoritatea pentru Digitalizarea României
(ADR), având consultant EY România cu suport juridic al societății de
avocați afiliate EY, Radu și Asociații SPRL. Proiectul este coordonat din
partea EY Consulting de către Carmen Adamescu, Partener.
***
Despre
EY România
EY este una dintre cele mai mari firme
de servicii profesionale la nivel global, cu 284.000 de angajaţi în peste 700
de birouri în 150 de ţări şi venituri de aproximativ 37,2 miliarde de USD în
anul fiscal încheiat la 30 iunie 2020. Reţeaua noastră este cea mai integrată
la nivel global, iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim
clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga
lume.
Prezentă în România din anul 1992, EY este liderul de pe piaţa serviciilor
profesionale. Cei peste 800 de angajaţi din România şi Republica Moldova
furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, strategi şi
tranzacţii, consultanţă către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri
în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. EY România s-a afiliat
în 2014 singurei competiții de nivel mondial dedicată antreprenoriatului, EY
Entrepreneur Of The Year. Câștigătorul ediției locale reprezintă România în
finala mondială ce are loc în fiecare an, în luna iunie, la Monte Carlo. În
finala mondială se acordă titlul World Entrepreneur Of The Year. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de
internet: www.ey.com
***
Despre
Radu și AsociațiiSPRL
Radu și Asociații SPRL este o
societate de avocați ce oferă servicii juridice complete, care includ atât
servicii de consultanță juridică cât și asistență și reprezentare în fața
instanțelor de judecată, având o practică importantă de controverse și dispute
fiscale.
Radu și Asociații SPRL este membră a societăților din grupul Ernst & Young Global
Ltd și face parte din rețeaua globală EY Law, aflată în plină expansiune, în
cadrul căreia lucrează peste 2400 de avocați în mai mult de 80 de țări.
Experiența noastră a fost recunoscută de piață și de publicații internaționale.
Chambers Global 2019 a recunoscut practica noastră de Corporate/M&A în timp
ce Chambers Europe 2019 și 2020 au plasat practica noastră de Controverse și
Dispute Fiscale pe banda 1. Totodată, The Legal 500 Europe, Middle East and
Africa 2019 și 2020 au premiat practica noastră de Drept Comercial, Drept
Societar și M&A, ediția 2020 plasând practica de Controverse și Dispute
Fiscale pe poziția 1.
Platforma de teste digitale standardizate pentru eleviBrio® se listează pe
SeedBlink, cea mai mare platformă de equity crowdfunding din Europa de Sud-Est ca
sume tranzacționate și număr de investitori, destinată investițiilor în
startup-uri și dezvoltării mediului antreprenorial inovator din regiune. Runda de finanțare va fi de 270.000
euro (compania acceptând supra-subscriere până la maximum 350.000 euro), pentru
care compania va ceda 9,09% (până la maximum 11,48%) din acțiuni. Evaluarea
pre-investiție a Brio® este de 2,7 milioane euro.
Dragoș Iliescu (foto), CEO, Chief Scientist și fondator Brio®, subliniază: „Prima sămânță Brio® a apărut
într-o convorbire care nu prevestea nimic epocal, pe un aeroport din SUA, unde
îl însoțeam pe mentorul meu Thomas Oakland – părintele testării educaționale –
într-un proiect internațional. L-am întrebat mai mult retoric pe Tom cum aș
putea să-mi ajut copiii să crească într-un sistem educațional ne-performant.
Tom mi-a spus «cu asta te ocupi, Dragoș, fă ceva pentru toți copiii din
România, îți va fi mai ușor!». Tom, care din păcate ne-a părăsit prea devreme,
a fost nu numai co-fondator și primul business angel al Brio®, ci și
cel care a sădit în mintea mea această idee simplă, concretizată după cinci ani
de muncă într-un produs digital care oferă tuturor elevilor din România un
sistem de testare educațională științific, independent și obiectiv și la cel
mai înalt nivel al tehnicilor de psihologie educațională”.
Andrei Dudoiu, Co-Founder & CEO SeedBlink: „Suntem foarte
entuziasmați că prin intermediul SeedBlink putem susține dezvoltarea unui
proiect de business cu impact social major – BRIO® – al cărui
instrument digital va contribui la îmbunătățirea performanțelor învățământului
românesc. Apreciem ambiția echipei din spate de a scala ulterior platforma de
testare la nivel european”.
Brio® s-a
impus ca „soluție de tip SaaS (software as a service) de ultimă generație
pentru testare si evaluare școlară, avizată de Ministerul Educației și
Cercetării. Aceasta este fundamentată pe analize științifice proprii și pe cele
mai noi teorii din științele educației de la nivel internațional. Brio®
își propune să monitorizeze și să îmbunătățească atât performanțele școlare ale
elevilor din clasele I-XII, cât și încrederea părinților și a profesorilor,
generând, în același timp, o îmbunătățire vizibilă a întregului sistem de
educație al României. Brio® vizează implementarea în masă, la nivel
național, bazându-se pe faptul că oferă un produs digital ușor de folosit, care
a trecut deja testul utilizatorilor, înregistrând o foarte bună rată de
adoptare socială în timpul perioadei de
lockdown. În perioada martie-august 2020, 18.000 de
elevi și-au testat cunoștințele prin intermediul a peste 67.000 de teste, iar
260 de școli au ales Brio ca instrument de evaluare. Mai mult decât atât,
motorul de testare al Brio®, creat de o echipă de experți internaționali în testare și psihometrie,
face ca platforma să fie aplicabilă și pentru piețele internaționale, în
special pentru marea piață regională a Comunității Europene”.
Testele Școlare
Brio® sunt definite ca „teste digitale standardizate, prin care
elevii români din clasele I-XII își pot evalua obiectiv cunoștințele la
principalele materii școlare și își pot îmbunătăți performanța la examene.
Testele standardizate sunt dezvoltate pe baza unor principii științifice de
măsurare (ramura științei care se ocupă de aceasta se numește psihometrie),
astfel încât întrebările, procedurile de scorare și de interpretare să fie
aceleași pentru toate persoanele care trec prin testul respectiv. Ele
utilizează metode statistice complexe pentru a respecta principiile de
fidelitate și validitate, adică acuratețe (lipsă de eroare) și adecvare
(corectitudine, acoperirea teritoriului conceptual țintit). De aceea, sunt mult
mai riguroase decât testele dezvoltate ad-hoc. Scorul unui test standardizat nu
este supus subiectivității, el nefiind dependent de blândețea sau severitatea
evaluatorului ori de lejeritatea ori dificultatea întrebărilor.După
fiecare testare, elevul și părintele sau profesorul primesc un raport de
evaluare — Raportul Brio® — un document detaliat ce descompune
în termeni foarte clari aspectele din subcapitolele analizate, indicând ce
noțiuni sunt stăpânite deja de elev, respectiv pe cele pentru care e nevoie de
aprofundare. Un instrument de ghidare și de informare obiectivă și acționabilă,
este singurul tool de pe piața românească de educație digitală ce sprijină
pregătirea și performanța susținută, identificând cu exactitate ariile unde
elevul trebuie să mai lucreze pentru a fi competitiv față de colegii săi de
generație. Brio® este avizat de Ministerul
Educației și Cercetării, Sistemul de Testare fiind un produs științific
conceput pe baza programei școlare din România, conceptualizat de o echipă de
profesori și experți internaționali în testare și psihometrie”.
În sprijinul activității determinate de condițiile acestui început de an
școlar, Editura Didactică și Pedagogică (EDP) facilitează desfășurarea de
lecții la distanță acordând 5000 de licențe 3D gratuite pentru folosirea
manualelor de către profesori. Este o premieră pentru piața editorială din
România. Profesorii beneficiari calificați în utilizarea manualelor 3D ale EDP au
primit codul de activare pentru conturile individuale de pe platforma MozaBook.
EDP explică: „Prin intermediul tehnologiei educaționale 3D, fiecare
profesor deținător al licenței își poate personaliza în mod original
manualele Editurii Didactice și Pedagogice, cu resursele spectaculoase inserate
pe platforma MozaBook, dar și cu propriile resurse, având la dispoziție o
bibliotecă virtuală cu peste 1200 de animații 3D în premieră în România, sute
de videoclipuri educaționale, instrumente și jocuri educaționale în limba
română. Popularizarea instrumentarului educațional 3D în România a debutat
odată cu webinarul din data de 26 mai 2020, la care s-au înscris peste
10.000 de participanți. Potrivit acordului de exclusivitate semnat în 2019,
între Editura Didactică și Pedagogică și compania Mozaik Education, a fost
organizat – împreună cu EduMagic Solutions și Mozaik Education, cu sprijinul
Ministerului Educației și Cercetării și cu participarea efectivă a doamnei ministru
Monica Cristina Anisie – evenimentul Folosește manuale 3D și intrumente
interactive pentru a susține lecții la distanță, la care au participat peste
7.500 de cadre didactice. Resursele educaționale 3D de la EDP pot fi
accesate de toate cadrele didactice din învățământul preșcolar, primar, gimnazial
și liceu”.
The coronavirus outbreak has hit the European banking system hard, with many of the largest banks coping much worse with the crisis than their US peers. While the US financial giants utilized the frenzied trading around the COVID-19 turmoil to boost their investment banking and trading revenues and to better position themselves in times of economic uncertainty, major European lending facilities all reported massive financial losses in the second quarter, causing their market cap to plunge below March levels.
According to data presented by StockApps.com, the market capitalization of Europe’s five largest banks dropped to $233.1bn in August, a 42% plunge since the beginning of the year.
Europe’s Largest Bank HSBC Lost $73.4bn in Market Capitalization
Last month, Europe’s largest bank by assets, HSBC, reported a 65% fall in pre-tax profits for the first half of 2020 to $4.3 billion, down from $12.41 billion reported a year ago. The revenue dropped by 9% to $26.7 billion during the same period.
In December 2019, the market capitalization of the London-headquartered financial giant stood at $161.5bn, revealed Statista and YCharts data. During the next three months, this figure dropped to $114bn in March.The noticeable decreasing trend continued in the following months, with the market capitalization falling to $88.1bn in August, a 45% plunge since the beginning of the year.
PNB Paribas, the second-largest bank in Europe, lost $19.7bn in market cap amid the coronavirus crisis, a 26% plunge in eight months. In January, the combined value of shares of the French financial giant stood at $74bn. Statistics show this figure stumbled to $54.3bn last month.
Lloyds Banking Group Witnessed the Biggest Market Cap Plunge
Since the beginning of the year, Europe’s third-largest bank by assets, Banco Santander SA, lost 49% of its market cap. Statistics show the Spanish bank had $66.97bn in market capitalization in December 2019. By the end of August, this figure dropped to $33.7bn.
However, the YCharts data revealed that Lloyds Banking Group witnessed the most significant drop in the market capitalization this year, with the figure falling from almost $58bn in December to $25.1bn in August, a 56% plunge in eight months. After putting aside £2.4bn for bad debts, Britain’s biggest high street lender reported a loss of £676 million in the second quarter of 2020, down from a £1.3bn profit during the same period last year.
The Lloyds Bank chief executive officer, António Horta-Osório, said: “The outlook has clearly become more challenging since our first-quarter results, with the economic impact of lockdown considerably larger than expected at that time.”
Statistics show the market cap of ING Group, as the fifth-largest bank in Europe, dropped by 32% since the beginning of the year, with the combined value of bank`s shares falling from nearly $47bn in January to $31.8bn in August.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, împreună cu directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, au lansat și au găzduit în comun prima reuniune a Consiliului de facilitare la nivel înalt, exercitându-și rolul conducător în activitatea cadrului global de colaborare reprezentat de Acceleratorul accesului la instrumentele de combatere a COVID-19 (ACT-A), pentru a accelera crearea și punerea la dispoziția populației a unor vaccinuri, teste și tratamente vizând COVID-19, precum și pentru a îmbunătăți sistemele de sănătate.
Obiectivele primei reuniuni a Consiliului au fost ajustarea planului conceput pentru ca Acceleratorul-ACT să devină o soluție mondială primordială menită să pună capăt crizei și să redreseze sistemele de sănătate și creșterea economică mondială, colaborarea la crearea premiselor economice și investiționale pentru a finanța integral Acceleratorul-ACT și mobilizarea liderilor politici și a sprijinului internațional pentru o alocare echitabilă la nivel mondial.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat: „Lansarea de astăzi a Consiliului de facilitare ne apropie de obiectivul nostru pe plan mondial: acces la vaccinuri, teste și tratamente care vizează noul coronavirus pentru toți cei care au nevoie de ele, oriunde s-ar afla. UE își va folosi toată influența pentru a contribui la menținerea unității mondiale împotriva noului coronavirus. Cu ajutorul Norvegiei și al Africii de Sud, în calitatea lor de președinte al nordului, respectiv, sudului planetei, precum și al expertizei OMS și a partenerilor noștri internaționali, nicio țară sau regiune nu va fi lăsată în urmă în această luptă.”
Dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus, directorul general al OMS, a declarat: „Aproape 5 000 de vieți se pierd în fiecare zi din cauza COVID-19 și se estimează că anul acesta economia mondială se va contracta cu mii de miliarde de dolari anul acesta. Necesitatea realizării de investiții pentru a pune capăt pandemiei nu a fost niciodată mai pregnantă. Acceleratorul ACT este cel mai bun mod de a asigura un acces echitabil la vaccinuri, mijloace de diagnostic și tratament, dar în prezent se confruntă cu un deficit de finanțare de 35 miliarde USD. Finanțarea integrală a Acceleratorului ACT ar scurta pandemia și ar răscumpăra rapid aceste investiții pe măsură ce economia globală se va redresa.”
Stella Kyriakides, comisarul pentru sănătate și siguranță alimentară, a declarat: „Singura modalitate de a înfrânge COVID-19 este acționarea, împreună, la nivel mondial. Singura cale de urmat este solidaritatea, responsabilitatea și cooperarea la nivel mondial. Astăzi, ne manifestăm mai puternic rolul de conducere pe plan mondial pentru a accelera crearea și punerea la dispoziția populației, într-o manieră echitabilă, a vaccinurilor și a mijloacelor de diagnostic și tratament. Consiliul de facilitare va juca un rol esențial în realizarea acestui obiectiv.”
În cadrul primei sale reuniuni, Consiliul a adoptat o declarație politică prin care se evidențiază rolul esențial al colaborării la nivel mondial în înfrângerea virusului. Ea evidențiază importanța testării, tratării, vaccinării și a îmbunătățirii sistemelor de sănătate pentru a înfrânge pandemia. Declarația menționează, de asemenea, progresele înregistrate și face apel la alocarea de resurse suplimentare pentru îndeplinirea misiunii.
Consiliul de facilitare este compus din guverne și parteneri neguvernamentali (BMGF, Wellcome Trust). El este coprezidat de Norvegia și de Africa de Sud, asigurând un echilibru geografic. Consiliul continuă rezultatele obținute de ACT-A în doar patru luni, cum ar fi studierea a peste 200 de vaccinuri, desfășurarea a peste 1 700 de trialuri clinice și evaluarea a peste 80 de mijloace de diagnostic, precum și examinarea a 100 de țări pentru a identifica lacunele în materie de capacități.
Etapele următoare
Detaliile finale cu privire la situația investițiilor și la planul ACT-A vor fi definitivate la 17 septembrie, iar ulterior, la 30 septembrie, se va desfășura evenimentul ACT-A la nivel înalt, în cadrul AG a ONU.
În perioada 15 – 30 septembrie vor avea loc reuniunea Adunării Generale a ONU și reuniunea G20, iar ele vor avea un rol de amplificare a apelului adresat liderilor politici mondiali. În perioada 12 – 18 octombrie vor avea loc reuniunile Băncii Mondiale/FMI unde se vor analiza amploarea dificultăților economice și a angajamentelor inițiale. Din noiembrie până în martie 2021, reuniunea la nivel înalt a G20 și alte reuniuni conexe vor răspunde la seria de angajamente.
În cele din urmă, campania de promovare a ACT-A urmărește să abordeze provocările politice majore și să asigure finanțarea necesară în valoare de peste 29 miliarde EUR (35 miliarde USD).
Context
Lansat la sfârșitul lunii aprilie 2020, Acceleratorul accesului la instrumentele de combatere a COVID-19 (ACT-A) reunește guverne, oameni de știință, întreprinderi, societatea civilă și filantropi, precum și organizații sanitare de nivel mondial (Fundația Bill și Melinda Gates, CEPI, FIND, Gavi, Fondul Global, Unitaid, Wellcome, OMS, Banca Mondială și Facilitatea de finanțare globală). El urmărește să accelereze crearea unor vaccinuri și a unor mijloace de diagnostic și tratament care să fie accesibile tuturor, precum și să îmbunătățească sistemele de sănătate în mod corespunzător. Schimbul de cunoștințe și de date este esențial. ACT va fi în vigoare timp de 2 ani (cu posibilitate de reînnoire). Nu se va stabili o nouă structură fizică, ci se va utiliza expertiza instituțiilor existente și a partenerilor existenți.https://www.theglobalfund.org/en/
Trei parteneriate privind vaccinuri, mijloace de diagnostic și tratament definesc strategia, identifică resursele necesare și stabilesc normele privind responsabilitatea. Ele reunesc industria, cercetarea, fundațiile, autoritățile de reglementare și organizațiile internaționale, urmând o abordare bazată pe lanțuri valorice, de la cercetare la fabricare și la punerea la dispoziția populației. Aceste parteneriate funcționează într-un mod cât mai autonom posibil și sunt sprijinite de un grup de parteneri guvernamentali și privați care nu urmăresc obținerea de profit.
Obiectivul ACT-A este de a proteja sistemele de sănătate și de a redresa întreprinderile și economiile prin accelerarea creării, alocarea echitabilă și livrarea pe scară largă a 2 miliarde de doze de vaccinuri până la sfârșitul anului 2021, a 245 milioane de cure terapeutice până la jumătatea anului 2021 și a 500 milioane de teste până la jumătatea anului 2021.
Comisia Europeană este hotărâtă să găsească o soluție mondială la pandemie. Acesta este motivul pentru care, începând cu 4 mai 2020, ea a procurat aproape 16 miliarde EUR în cadrul Răspunsului mondial la noul coronavirus, acțiunea mondială care are ca obiective asigurarea accesului universal la teste, tratamente și vaccinuri vizând noul coronavirus și redresarea economică mondială.
Alături de Valencia, Viena și doar alte 3 orașe europene, Cluj-Napoca este printre cei 6 finaliști ai competiției pentru titlul de Capitală Europeană a Inovării în 2020și ar putea câștiga 1 milion de euro.11/09/2020
Un juriu la nivel înalt, format din experți independenți, a selectat cei șase finaliști după interviuri detaliate cu reprezentanții unui număr de douăsprezece orașe aflate pe o listă scurtă.
Cele șase orașe finaliste ale ediției din acest an sunt enumerate mai jos, în ordine alfabetică:
Cluj-Napoca (România)
Espoo (Finlanda)
Helsingborg (Suedia)
Leuven (Belgia)
Valencia (Spania)
Viena (Austria)
Finanțat prin Orizont 2020, programul de cercetare și inovare al UE, premiul recunoaște inițiative excelente care transformă orașele europene în centre de testare a unor inovații. Orașele finaliste nu se tem de marile provocări cu care se confruntă și caută soluții și activități de jos în sus care să permită dezvoltarea unor ecosisteme de inovare dinamice în jurul lor.
La 24 septembrie 2020, Comisia va anunța Capitala europeană a inovării 2020, precum și ocupanții următoarelor cinci locuri, în cadrul unei ceremonii de premiere complet virtuale ce se va desfășura în cadrul Zilelor europene ale cercetării și inovării (22-24 septembrie 2020), la care înregistrarea este deschisă și gratuită.
Orașul câștigător va deveni Capitala europeană a inovării 2020 și va primi 1 milion de euro pentru a-și sprijini activitățile de inovare și pentru a-și consolida capacitatea de conectare a persoanelor, a sectorului public, a mediului academic și a întreprinderilor, pentru a aduce beneficii societale comunităților sale.
Fiecărui ocupant al celorlalte cinci locuri i se va acorda suma de 100,000 de euro.
Material de opinie de Ana Petrescu, Senior Manager Taxe Directe, și Angela Borza, Senior Consultant Taxe Directe, Deloitte România (foto)
Vânzarea
terenurilor agricole situate în extravilan se va efectua, începând din data de
13 octombrie 2020, după reguli noi. Printre noutățile aduse de Legea 175/2020
se află dreptul de preempțiune acordat mai multor categorii de potențiali
cumpărători, de la rude apropiate, arendași, proprietari de investiții
agricole, vecini, tineri fermieri, până la instituții ale statului. O altă
noutate constă în aplicarea unui impozit considerabil pe câștigul obținut din
vânzarea terenului, dacă înstrăinarea are loc la mai puțin de opt ani de la
cumpărare. Dincolo de implicațiile pozitive ale acestor reglementări, cum ar fi
că favorizează comasarea terenurilor și consolidarea exploatațiilor agricole,
există și efecte adverse, precum faptul că descurajează investițiile în alte
domenii care necesită suprafețe mari de teren.
Concret,
legea prevede că, la vânzarea unui teren, primul drept de preempțiune revine
co-proprietarilor și rudelor, iar următoarele două, proprietarilor de
investiții agricole realizate pe acel teren sau pe terenurile vecine ori
arendașilor, în anumite condiții. Tinerii fermieri beneficiază de al patrulea
drept de preempțiune, fiind urmați de institute de cercetare, vecini și alte
instituții ale statului.
În cazul în care titularii
dreptului de preempțiune nu își manifestă intenția de a cumpăra terenul în
termenul legal de 45 de zile lucrătoare de la afișarea ofertei de vânzare,
acesta se poate vinde altui cumpărător (persoană fizică sau juridică), prioritar
celor care respectă mai multe condiții cumulative (spre exemplu, ca potențialul
cumpărător să fi desfășurat activități agricole pe teritoriul național pe o
perioadă de cel puțin cinci ani anterior înregistrării ofertei de vânzare a
terenului respectiv) și, în cele din urmă, oricărei alte persoane fizice sau juridice.
Impozitul suplimentar afectează indirect toți cumpărătorii, cu sau fără drept de preempțiune
Dincolo de restricțiile impuse la selectarea cumpărătorului, actul
normativ prevede și o „penalitate” pentru revânzarea terenului la mai puțin de opt
ani de la achiziție, respectiv un impozit de 80% pe câștig (diferența dintre prețul de vânzare și prețul inițial de cumpărare).
Aceeași cotă de impozitare se aplică și în cazul înstrăinării directe sau
indirecte, înainte de împlinirea a opt ani de la cumpărare, a pachetului de
control al societăților care au în proprietate terenuri agricole situate în
extravilan și care reprezintă mai mult de 25% din activele acestora. Legea
prevede și ca impozitul pe profit datorat ca urmare a vânzării să fie ajustat în
așa fel încât să nu se ajungă la o dublă impozitare a câștigului.
Totuși, rămân câteva aspecte neclare. De exemplu, ce se întâmplă în
situația în care o societate din altă țară vinde o societate cu peste 25% din
active reprezentând terenuri agricole din România? Se va datora impozitul de
80% sau se va putea aplica convenția de evitare a dublei impuneri dintre România
și statul de rezidență a societății vânzătoare, reducând sau eliminând acest
impozit?
Pentru o parte din investitori, cumpărarea terenurilor agricole devine
mai dificilă, în general, și extrem de dificilă pentru investitorii din domenii non-agricole care intenționează să
demareze sau să extindă anumite investiții. Printre cei mai afectați se numără producătorii de energie regenerabilă
care, după intrarea în vigoare a legii, vor avea dificultăți în a achiziționa
sau a securiza în orice alt mod legal terenuri situate în extravilan pentru
dezvoltarea de proiecte energetice. Temerea generală este că aplicarea legii va
determina o reținere a investitorilor cu privire la capacitățile noi de
producere de energie regenerabilă în exercițiul investițional 2020-2030. Ca o consecință
directă, este posibil ca România să nu își poată respecta țintele asumate față de
instituțiile europene în privința producției de energie din surse regenerabile.
Mai sunt desigur și alte
domenii care vor fi afectate, cum ar fi dezvoltatorii
de parcuri industriale, logistice
sau orice persoană fizică sau juridică interesată să își construiască un depozit în afara orașului.
Astfel, titularii
dreptului la preempțiune și investitorii din domeniile menționate sunt afectați
nu numai de restricțiile impuse cu privire la cumpărător – acestea ducând, în cel
mai bun caz, la o întârziere a achiziției terenurilor în cauză -, ci și de impozitul
introdus la nivelul vânzătorilor, care va
duce, inevitabil, la creșterea prețului terenului achiziționat.
Așadar, asistăm, din nou,
la un act de legiferare care, deși este bazat pe bune intenții, cum ar fi
stimularea producției agricole autohtone, produce și victime colaterale. În
orice caz, un lucru este cert: toate părțile interesate și afectate de intrarea
în vigoare a Legii 175/2020 așteaptă cu interes publicarea normelor de aplicare,
în speranța ca măcar o parte dintre întrebările lor vor fi clarificate.
Autor: Claudiu Chiriţă, Senior Manager, Forensic, EY România (foto)
Anual, sute de mii de
companii devin victime ale unei fraude cu un mod de operare îndrăzneț, fraudă
pentru care specialiștii au oferit nume diferite, precum Mesaj de la șef, CEO
Fraud, Business Email Compromise, Email Account Compromise sau Invoice Fraud.
Indiferent de denumire, potrivit statisticii, se estimează că în fiecare lună
pierderile sunt de peste 300 milioane de USD.
Apariția pandemiei
COVID-19 și limitările aduse au generat un context favorabil pentru autorii
unor astfel de fraude, motiv pentru care, în această perioadă, numărul acestora
a cunoscut o explozie fără precedent. Astfel, cu titlu de exemplu:
prin spoofing, atacatorul pretinde că e CEO-ul companiei, impersonând
adresa de e-mail folosită de acesta, și anunță că tocmai a fost infectat cu
COVID-19. Drept urmare, susține că are nevoie de ajutorul angajatului „victimă”
pentru finalizarea unei tranzacții sensibile, urgente și confidențiale;
atacatorul, care pretinde că este liderul companiei, solicită
departamentului financiar efectuarea unei plăți urgențe pentru achiziționarea
de medicamente, teste sau echipament de protecție, cu „maximă urgență”;
atacatorul, folosind o adresă de email care pare să aparțină unui CEO sau
altei persoane cu autoritate din cadrul companiei, transmite un mesaj „Stay
safe!” (specific acestei perioade), urmat de solicitarea disponibilității
angajatului “victimă” de a-i oferi sprijin pentru finalizarea unor tranzacții;
atacatorul, care pretinde că e angajat al companiei, anunță departamentul
HR sau financiar despre schimbarea contului pentru plata drepturilor sale,
având în vedere limitările de deplasare impuse de pandemie;
atacatorul, care pretinde că e CEO sau altă persoană cu autoritate în
companie, solicită finalizarea urgentă și confidențială a unei tranzacții
(investiție, depozit, achiziție, fuziune, etc) care a fost întârziată de
pandemie.
Pe scurt, făptuitorul
pretinde, în mod credibil și prin diverse metode, a fi CEO sau o altă persoană
cu autoritate din cadrul companiei, pentru a determina efectuarea unei plăți
autorizate către un cont aflat sub controlul său.
În România, în fiecare
săptămână, departamentele antifraudă și de conformitate din cadrul băncilor
sunt confruntate cu solicitări ale autorităților de aplicare a legii sau ale
clienților legate de tranzacții efectuate ca urmare a acestui tip de fraudă, în
condițiile în care nu este neobișnuit ca o singură asemenea tranzacție să aibă
o valoare de mai multe sute de mii de euro. De exemplu, în 2013 reprezentanța
din România a unei companii multinaționale din domeniul telecomunicațiilor a
fost prejudiciată cu 1,8 milioane EUR. În 2016, o altă companie care activează
și în România a efectuat plăți în valoare de 40 milioane EUR prin una dintre
modalitățile de comitere a acestei fraude.
Acest tip de fraudă
speculează cea mai vulnerabilă verigă din lanțul de apărare împotriva fraudei:
omul. Prin verificări și testări specializate și preferabil independente ale
cadrului intern de prevenire și identificare a fraudei, prin pregătire
periodică și de substanță a personalului companiei, se poate preveni cu succes
apariția unui astfel de caz care ar putea să amenințe însăși sustenabilitatea
afacerii.
Ce trebuie făcut dacă
tocmai am aflat că am fost victima unei astfel de fraude?
În primul rând, se va
încerca câtmai repede oprirea
plății respective. Se va contacta urgent banca prin care s-a ordonat
transferul și i se va solicita sprijin pentru oprirea plății în banca
corespondentă. Este de avut în vedere faptul că o întârziere de câteva ore
poate face acest demers inutil. Atacatorii vor redirecționa sumele încasate
către o altă jurisdicție, de îndată
ce banii au intrat în contul aflat în controlul lor.
În al doilea rând, se va
urmări limitarea pagubei.
Mai precis, se va stabili dacă sunt programate alte plăți către contul indicat
de atacator și dacă au fost schimbate recent și alte conturi ale furnizorilor
sau angajaților, către care ar urma să se efectueze plata.
În continuare, se impune
o investigare exhaustivă a
condițiilor care au determinat efectuarea plății. Investigația trebuie făcută
în cea mai profesionistă manieră pentru a culege toate datele și a stabili cu
precizie situația de fapt și persoanele implicate, dar și pentru a nu contamina probele pentru acțiunile
legale ulterioare (fie penale, civile sau administrative). O atenție mărită
trebuie acordată mediului electronic care trebuie conservat fără a fi alterat (forensic data acquisition), dar și
modului de susținere a interviurilor cu personalul implicat (se va avea în
vedere și scenariul în care, la comiterea fraudei, s-a oferit sprijin din
interior).
Investigația va urmări
stabilirea gravității atacului și identificarea tuturor datelor sensibile care
au fost puse la dispoziția atacatorilor.
După ce au fost colectate
toate probele din mediul digital, se va proceda la restaurarea și remedierea
sistemelor afectate, schimbarea parolelor, îmbunătățirea politicii de
acces, adăugarea de noi controale, etc.
Angajații companiei și,
îndeosebi, cei din poziții cheie, (contabilitate, financiar, resurse umane,
etc) vor fi instruiți cu privire la modul în care s-a săvârșit frauda pentru a
se preveni apariția unui atac similar (care va fi mai facil pentru atacator,
având în vedere că deja a avut acces la multe date confidențiale).
Împreună cu specialiștii,
se va analiza existența unei eventuale raportări a incidentului: în cazul în
care au fost expuse date personale, obligația de raportare către Autoritatea
Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal sau, în
cazul unui atac informatic la un operator de servicii esențiale conform
Directivei NIS, transpusă prin legea 362/2018, obligația de raportare către
CERT-RO.
Totodată, se va analiza
și gestiona relația cu partenerii de afaceri afectați de incident (de exemplu
furnizori ale căror date au fost transmise atacatorilor), pentru că, la rândul
lor, aceștia pot deveni victime pe baza informațiilor sensibile transmise.
Nu în ultimul rând, deși
de cele mai multe ori există o reținere în acest sens, se recomandă formularea unei plângeri penale.
Chiar dacă probabilitatea de recuperare a sumelor transferate nu este foarte
mare, un astfel de demers legal va avea un efect de descurajare pe termen lung
a autorilor unei astfel de fraude.
Principalele modalități
prin care un infractor poate determina o companie să efectueze o plată
neautorizată către un cont pe care îl controlează
Cea mai ingenioasă și
aparent cea mai simplă metodă este social
engineering– ingineria
socială: atacatorul culege date despre companie și despre reprezentanții săi,
după care interacționează telefonic sau prin email cu angajați din poziții
cheie (contabilitate, financiar, HR) pentru a obține date sensibile (de exemplu,
lista furnizorilor cu facturi de valoare mare ce urmează a fi scadente în
perioada următoare) sau pentru a determina efectuarea unei plăți pentru o achiziție
urgentă.
O altă metodă, mai
tehnică, presupune trimiterea unor email-uri care urmăresc obținerea
accesului la sistemul informatic al companiei (phishing, spear phishing,
executive whaling) în vederea schimbării coordonatelor de plată ale
principalilor furnizori sau pentru executarea unor noi plăți.
Aceste modalități de
comitere au trei elemente comune:
atacatorul pretinde a fi
altcineva, în cadrul companiei (CEO, CFO) sau din afara acesteia
(avocat, auditor, furnizor);
se invocă urgență și confidențialitate, respectiv
plata trebuie efectuată în cel mai scurt timp în contul indicat, fără a fi
informate alte persoane din companie;
se solicită o plată către un
cont anume sau schimbarea contului pentru o
plată ce urmează să fie făcută către un furnizor existent.
