România și obiectivele Europa2020: Obiective de coeziune care cresc inegalitatea. Numărul românilor scade mai rapid decât numărul slujbelor
În contextul negocierii obiectivelor pentru următoarea strategie de dezvoltare a Uniunii Europene, Monitorul Social, proiect al Friedrich-Ebert-Stiftung România, lansează o serie de infografice pentru a analiza parcursul României spre îndeplinirea obiectivelor sociale din Strategia Europa2020.
Unul dintre cele mai importante obiective ale strategiei Europa2020 a fost creșterea ratei ocupării în rândul statelor membre. Rata de ocupare obiectivă este definită ca procentul din populația între 20 și 64 de ani care este ocupată – prin contract de muncă, ocupare domestică, de subzistență, de liber-profesionist sau patronat. În anul 2008, Eurostat consemna 8,7 milioane de români ocupați, în timp ce numărul românilor ocupați în 2017 era de 8,2 milioane. Scăderea numărului de români ocupați se traduce într-o creștere ușoară a ratei de ocupare, însă, în special ca urmare a migrației și a scăderii populației din România. Astfel, rata de ocupare în România a fost de 64% în 2008 și a urcat la 68% în 2017, chiar dacă numărul de oameni ocupați a scăzut semnificativ. Obiectivul României în cadrul strategiei Europa2020 este de a atinge rata de 70% ocupare.
Această scădere a numărului de oameni ocupați în România este foarte eterogenă regional și crește inegalitatea economică îndelungată din societatea noastră. Astfel, în șase dintre cele opt regiuni de dezvoltare ale României numărul angajaților a scăzut între 2008 și 2017. Cele mai accentuate scăderi au fost înregistrate în regiunile Sud-Vest Oltenia, de la
928 mii de ocupați în 2008 până la 788 mii de ocupați în 2017, și regiunea Sud-Est, de la 1,084 mii de ocupați în 2008 până la 916 mii de ocupați în 2017. Singurele regiuni unde rata de ocupare a crescut sunt și regiunile unde populația și PIB-ul au crescut, anume regiunile București-Ilfov și, în mai mică măsură, regiunea Nord-Vest.
Categoriile sociale cel mai expuse la scăderea cifrelor de ocupare au fost cele ale românilor cu educație primară și educație secundară. Numărul acestora a scăzut cu 800.000 între 2008 și 2017, iar numărul românilor cu educație superioară ocupați a crescut cu 400.000. Aceste modificări sunt influențate masiv de schimbarea structurii educaționale a populației active, cât și ca urmare a migrației.
În concluzie, datele arată că România este în curs de a-și îndeplini obiectivul de ocupare din cadrul strategiei Europa 2020 în special ca urmare a scăderii populației mai degrabă decât ca urmare a unor politici publice de creștere a numărului de slujbe. Progresele minore în creșterea numărului de slujbe ale românilor cu educație terțiară se datorează mai degrabă specializării în creștere a economiei din România, în special în orașele mari.
Regimul juridic al liberalităților în procedura insolvenței
Libertatea de a dispune este o prevedere cu caracter general, care este reluată în cazuri concrete reglementate în cuprinsul Noului Cod civil. „Libertatea de a dispune” înseamnă că orice persoană, fizică sau juridică, poate încheia acte juridice de dispoziție având ca obiect bunurile sale. Libertatea de a încheia acte de dispoziție este o latură a principiului general al autonomiei de voință, adică al libertății de a încheia orice acte juridice, consacrat de art. 11 NCC.
Libertatea de a dispune nu este absolută. Ea poate fi îngrădită de lege printr-o dispoziție expresă. Îngrădirile unor drepturi au, de regulă, scop de protecție, așa cum este prevăzut și în art. 117 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 88/2018:
„Administratorul judiciar/Lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor sau operațiunilor frauduloase ale debitorului în dauna drepturilor creditorilor, în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii.
(2) Următoarele acte sau operațiuni ale debitorului vor putea fi anulate, pentru restituirea bunurilor transferate sau a valorii altor prestații executate:
a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizările în scop umanitar; b) operațiuni în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, efectuate în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii; c) acte încheiate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile; d) acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea să o obțină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer; e) constituirea unui drept de preferință pentru o creanță care era chirografară, în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii; f) plățile anticipate ale datoriilor, efectuate în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii, dacă scadența lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii; g) actele de transfer sau asumarea de obligații efectuate de debitor într-o perioadă de 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii, cu intenția de a ascunde/întârzia starea de insolvență ori de a frauda un creditor.
(3) Prevederile alin. (2) lit. d)-f) nu sunt aplicabile actelor încheiate, cu bună-credință, în executarea unui acord cu creditorii, încheiat ca urmare a unor negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor debitorului, sub rezerva ca acordul să fi fost de natură a conduce, în mod rezonabil, la redresarea financiară a debitorului și să nu aibă ca scop prejudicierea și/sau discriminarea unor creditori. Prevederile de mai sus se aplică și actelor juridice încheiate în cadrul procedurilor prevăzute la titlul I.
Următoarele acte sau operațiuni, încheiate în cei 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, să fie anulate și prestațiile recuperate: a) cu un asociat comanditat sau cu un asociat deținând cel puțin 20% din capitalul societății ori, după caz, din drepturile de vot în adunarea generală a asociaților, în situația în care debitorul este acea societate în comandită, respectiv o societate agricolă, în nume colectiv sau cu răspundere limitată; b) cu un membru sau administrator, atunci când debitorul este un grup de interes economic; c) cu un acționar deținând cel puțin 20% din acțiunile debitorului ori, după caz, din drepturile de vot în adunarea generală a acționarilor, în situația în care debitorul este respectiva societate pe acțiuni; d) cu un administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere a debitorului, societate cooperativă, societate pe acțiuni cu răspundere limitată sau, după caz, societate agricolă; e) cu orice altă persoană fizică ori juridică, deținând o poziție de control asupra debitorului sau a activității sale; f) cu un coproprietar sau proprietar devălmaș asupra unui bun comun; g) cu soțul, rudele sau afinii până la gradul al patrulea inclusiv, ai persoanelor fizice enumerate la lit. a)-f).
Pornind de la conținutul textului cuprins în art. 117 al. 1 lit. „a” din Legea nr. 85/2014, cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 88/2018, se poate concluziona ca acesta este în concordanță cu principiul moștenit din dreptul roman „nemo liberalis, nisi liberatus” (nimeni nu poate dispune cu titlu gratuit, dacă este insolvabil) și astfel sunt anulabile nu numai donațiile, ci si toate celelalte acte prin care debitorul a suferit o diminuare a activului patrimoniului sau prin acte fără contraprestație, cum sunt actele dezinteresate si remiterile de datorii.
Poate fi interpretat ca un privilegiu pentru creditorii păgubiți și total defavorabil principiul libertății persoanei de a dispune de bunurile sale, așa cum este prevăzut și în art. 12 din Noul Cod civil: „Oricine poate dispune liber de bunurile sale, dacă legea nu prevede în mod expres altfel. Nimeni nu poate dispune cu titlu gratuit, dacă este insolvabil”.
Actele vizate de legiuitor se raportează la aceeași perioadă suspectă, de 2 ani anteriori deschiderii procedurii, ca și în cazul art. 117 din lege, astfel încât anularea unui act cu titlu gratuit efectuat de debitor va antrena nulitatea actului subsecvent, neavând relevantă buna-credință a debitorului.
Sunt acte de transfer cu titlu gratuit orice acte juridice – dezinteresate sau liberalități – prin care debitorul transmite o valoare patrimonială fără să dobândească în schimb o contraprestație.
Premise economice ale stării de bine
În vremurile actuale, cuvântul valoare pare lipsit de conținut sau cel puțin depreciat ori depersonalizat, cu atât mai mult dacă ne raportăm la valorile economiei. Dacă școala clasică de gândire economică considera că valoarea unui bun economic era dată de cantitatea de muncă încorporată, iar neoclasicii arătau că valoarea bunurilor economice era determinată cu ajutorul prețului just, în funcție de raportul dintre cerere și ofertă, teorie de sorginte liberalistă, în prezent valoarea bunurilor economice este determinată în primul rând de interese egoiste, mult diferite față de maniera de abordare a acestora de către Adam Smith. Oare de ce?
Este foarte adevărat că lumea s-a schimbat considerabil față de lumea minunată a lui Adam Smith în care binele general era atins prin însumarea stărilor de bine (satisfacerea intereselor) ale tuturor agenților economici, actori ai vieții economice. De asemenea, sentimentele de moralitate și etică sunt mult diminuate sau au o intensitate ciclică, în funcție de loc, timp și factorii socio-politici.
În economie, satisfacerea intereselor vizează maximizarea profiturilor producătorilor cu minimum de efort și maximizarea utilității consumatorilor în condițiile unor restricții de buget și de preț. În această ecuație, preceptele de moralitate și etică apar, pe de o parte, în raportul nevoi-resurse, iar, pe de altă parte, în procesele de distribuire și redistribuire. În ceea ce privește raportul nevoi-resurse, moralitatea ar trebui analizată prin costurile pe care le generează abordarea ineficientă și irațională a resurselor în procesul de producție, atât costuri economice (care conduc la scăderea gradului de profitabilitate și implicit a competitivității pe piață), cât și costuri sociale, curente (cum ar fi șomajul, mișcări revendicative, revolte sociale, cheltuieli publice excesive) și transferabile generațiilor viitoare (cu mediul înconjurător cauzat de risipa de resurse; cu învățământul și sănătatea, urmare a unei lipse de viziuni complexe a respectivelor sisteme, cu impact negativ asupra integrității fizice și psihice a individului). Am numit aceste costuri morale, chiar dacă ele par profund economice, deoarece agentul economic în procesul de decizie nu abordează componenta economică și prin prisma efectelor asupra societății în ansamblul său, cum ar fi risipa de energie, exploatarea irațională a capitalului tehnic și financiar, subutilizarea capitalului uman. De asemenea, aceste costuri apar și provoacă efecte perverse în economie, atunci când agenții economici nu țin seama de relația de cauzalitate dintre creșterile de productivitate și creșterile de venituri din economie. În acest caz, se încalcă o regulă minimală de moralitate economică, în sensul că salariatul are iluzia unei puteri de cumpărare prezente crescute, alimentată artificial, în dauna unei pierderi de bunăstare viitoare, raportată în prețuri reale.
În economiile contemporane unde diferențierea consumatorilor în funcție de mărimea venitului este foarte mare, relația dintre necesități și posibilități trebuie ajustată pe considerente sociale, curba Engel fiind mai degrabă o abordare verificată pe clasa consumatorilor cu venituri medii și mari. În cazul consumatorilor cu venituri mici, optimul paretian este greu de atins fără o componentă socială paternalistă, eventual o susținere etatistă care implică creșterea cheltuielilor publice. Consider că dacă agenții economici ar aborda actul economic ca pe o chestiune de moralitate, în sensul producerii de avuție, în condiții de competitivitate care să genereze locuri de muncă pe de o parte și venituri statului pe de altă parte, problema inegalității sociale ar fi mai puțin severă. Acest raționament poate fi valid în condițiile în care interesele economice vizează exclusiv principiile economiei concurențiale: libertatea de acțiune a agenților economici fără a încălca libertatea niciunui agent economic.
Totodată, moralitatea economică poate fi abordată prin prisma proceselor de distribuire și redistribuire. Procesul de distribuire trebuie să aibă la bază proporționalitatea aportului fiecărui factor de producție la actul economic, vizibilă în mărimea și dinamica venitului fiecărui factor de producție. Procesul de redistribuire este apanajul exclusiv al politicii bugetare a statului.
Analiza evoluției centenare a României
Anul 2018 a marcat un secol de la Marea Unire. În acest secol au existat evoluții sau involuții pe multiple planuri care au avut influență asupra mersului României prin istorie. În acest cadru m-am angajat în publicarea, ca autor, coautor sau coordonator, a cinci ample lucrări de referință, care alături de alte realizări similare dau o imagine cât mai complexă cu privire la evoluția la zi a României. Lucrările la care m-am referit, realizate în anul 2018, sunt: „Bilanțul economic al României la 100 de ani” (autor), „Cunoaște România Centenară” (coordonator și coautor), publicată sub egida Academiei Române, a Societății Române de Statistică și a Fundației Naționale pentru Artă și Știință, „Evoluția Centenară a sistemului cooperatist în România” (autor), „Evoluția Centenară a învățământului în România” (coautor), publicată sub egida ARACIS și a Societății Române de Statistică, „Geneza și evoluția învățământului superior în România” (coautor), publicată sub egida ARACIS și a Societății Române de Statistică.
„Bilanțul economic al României la o sută de ani” este o sinteză a celor 20 de volume pe care le-am publicat în perioada 1998-2017.
Încă de la primul volum al acestui ciclu de lucrări, „Starea economică a României în anul…”, am plecat de la o idee temerară, aceea de a așterne pe hârtie ceea ce se întâmplase până în 1998 și, apoi, la zi, ceea ce a urmat, an de an.
În cele 20 de volume am avut, de fiecare dată, o privire ușor retrospectivă, de fiecare dată trecându-mi prin imagine posibilitatea unei comparabilități complexe. Istoria a curs și, odată cu aceasta, în diferite etape evolutive, au apărut secvențe noi care nu au putut să nu aibă un efect asupra evoluției economice și, de aici, și a celei sociale a României.
M-am gândit și la evoluția pe intervalul de o sută de ani, dar întotdeauna priveam atent, prin comparații sumare, de unde a plecat România și unde a ajuns de fiecare dată.
Am încheiat ciclul celor 20 de volume dominat de perseverența de a continua și a publica 20 de ani, punând punct în 2017, anul în care s-au împlinit zece ani de la aderarea României la Uniunea Europeană.
Anul 2018 mi-a sugerat că, de fapt, eu nu am făcut o sinteză a muncii de
20 de ani oglindite în cele 20 de volume. De aceea, concentrându-mă, am găsit că este important să fac o analiză, sintetică pe cât se poate, a evoluției economice a României în cei o sută de ani de la Marea Unire.
„Bilanțul economic al României la o sută de ani” este o sinteză a celor 20 de volume pe care le-am publicat în perioada 1998-2017.
Încă de la primul volum al acestui ciclu de lucrări, „Starea economică a României în anul…”, am plecat de la o idee temerară, aceea de a așterne pe hârtie ceea ce se întâmplase până în 1998 și, apoi, la zi, ceea ce a urmat, an de an.
În cele 20 de volume am avut, de fiecare dată, o privire ușor retrospectivă, de fiecare dată trecându-mi prin imagine posibilitatea unei comparabilități complexe. Istoria a curs și, odată cu aceasta, în diferite etape evolutive, au apărut secvențe noi care nu au putut să nu aibă un efect asupra evoluției economice și, de aici, și a celei sociale a României.
M-am gândit și la evoluția pe intervalul de o sută de ani, dar întotdeauna priveam atent, prin comparații sumare, de unde a plecat România și unde a ajuns de fiecare dată.
Am încheiat ciclul celor 20 de volume dominat de perseverența de a continua și a publica 20 de ani, punând punct în 2017, anul în care s-au împlinit zece ani de la aderarea României la Uniunea Europeană.
Anul 2018 mi-a sugerat că, de fapt, eu nu am făcut o sinteză a muncii de
20 de ani oglindite în cele 20 de volume. De aceea, concentrându-mă, am găsit că este important să fac o analiză, sintetică pe cât se poate, a evoluției economice a României în cei o sută de ani de la Marea Unire.
În căutarea unor noi resurse bugetare
Ca urmare a prelungitei crize economice care a afectat din greu și Rusia, precum și a sancțiunilor occidentale aplicate acesteia dar, mai ales, a faptului că statul rus a renunțat la numeroase capacități de producție și, implicit, surse de venituri, transferându-le, treptat, sectorului privat, bugetul guvernului federal a ajuns să dispună de tot mai puține resurse pentru satisfacerea numeroaselor sale necesități și obligații. Ca de fiecare dată, în căutarea soluțiilor de circumstanță, experții guvernamentali și-au îndreptat atenția, cu precădere, asupra modalității verificate în veacuri de experiență și anume a impozitării, a implicării materiale a populației, prin împovărarea ei cu noi biruri.
Plecându-se de la faptul că în Rusia există un mare număr de persoane care obțin venituri din diferite activități fără să se supună rigorilor fiscale, așa cum prevede constituția țării, s-a decis luarea acestora în evidență, pentru a putea fi impozitați ca toți cetățenii. Potrivit unor statistici, numărul prestatorilor de servicii neimpozitate s-ar ridica la aproape
30 milioane de persoane, potrivit altora la mai mult. În anul 2013, vicepremierul Olga Golodeț menționa că, din cei 86 milioane de locuitori capabili de muncă, doar 48 milioane erau luați în evidență ca angajați în diferite sectoare de producție, sursele existențiale ale celorlalți 38 milioane fiind necunoscute, aceștia intrând în categoria lucrătorilor „la negru”, în economia subterană. Totodată, autoritățile estimează că și circa 40 la sută din angajații cu contract de muncă în regulă își completează veniturile prestând diferite activități „colaterale” neimpozitate.
Anumiți comentatori consideră că prestarea unor asemenea servicii nu este altceva decât o modalitate sui-generis prin care numeroși angajați își completează salariile de mizerie pe care au ajuns să le primească, în ultimele trei decenii, după trecerea Rusiei la economia de piață. Pe această bază, se vehiculează ideea că, în anii de criză, cum a fost perioada 2008-2013, ar fi indicată scutirea totală de impozite pentru prestatorii unor servicii de ocazie. S-au făcut și sugestii privind scutirea de obligații fiscale a persoanelor care din prestațiile colaterale obțin venituri mai mici decât minimul existențional, evaluat oficial. Ar fi cazul multor persoane din mediul rural care se angajează, cu ziua, la diferite munci agricole sezoniere, fără a avea alte venituri.
Pe la colțuri, se insinuează că, sustrăgându-se de la impozitarea legală, prestatorii ocazionali păgubesc statul cu mult mai puțin decât numeroși slujbași sau afaceriști care, pe diverse căi, prejudiciază bugetul acestuia cu zeci de miliarde de ruble. Din relatările presei aflăm că numai Aleksei Kuznețov, în câțiva ani, cât a funcționat ca ministru al finanțelor regiunii Moscova, a adus statului un prejudiciu material de 14 miliarde ruble. Denis Manturov, ministrul industriei și comerțului, apreciază că, printre altele, bugetul federal este păgubit, anual, cu 60 miliarde ruble din cauza comerțului ilegal cu țigări (vezi „Rossiiskaia Gazeta”, din 12 decembrie 2018).
În încercarea da a lua în evidență pe toți cei care obțin venituri din activități profesionale de ocazie, guvernul federal a ajuns la ideea unui „impozit profesional”. Pentru început, în anul 2016, au fost identificate trei categorii de persoane care pot fi impozitate: repetitorii școlari, doicile și femeile de serviciu, cărora li s-a cerut să se înregistreze, ca atare, voluntar. Dar, până la 1 octombrie 2018, la oficiile fiscale s-au făcut doar 2.587 înregistrări. Recent, luând în considerare aceste slabe rezultate și încercând o reglementare legală corectă a problemei, Duma de Stat a adoptat o nouă reglementare, stabilind un cadru mai bine conturat de impozitare pentru categoriile menționate. Începând cu 1 ianuarie 2019, în doar patru regiuni ale Federației Ruse (municipiul Moscova, regiunea Moscova, regiunea Kaluga și Republica Tatarstan) intră în vigoare, experimental, așa-zisa „Lege a impozitului profesional”, urmând ca verificarea efectelor acesteia să se facă pe o perioadă de zece ani, până în decembrie 2028.
Piața spațiilor comerciale în 2018
Suprafaţa totală a spațiilor comerciale livrate anul trecut (115.000 m2) a fost cu 28% mai mare decât în 2017, anunţă CBRE, lider mondial și național pe piața de consultanță imobiliară. Dintre informaţiile oferite în context, mai reţinem: au crescut faţă de anul precedent vânzările online, cu 30%; primele trei proiecte de spații comerciale ca mărime construite în 2018 sunt centrul comercial Shopping City Satu Mare (circa 29.000 m2, dezvoltat de NEPI Rockcastle), parcul de retail Value Center Baia Mare (22.500 m2, dezvoltat de Prime Kapital), parcul de retail Value Center Roman (suprafață închiriabilă 19.500 m2, dezvoltat de Prime Kapital); tendința principală a anului 2018 a fost de dezvoltare a unor proiecte mici, între 1.500 m2 și 9.000 m2, inclusiv microcentre în interiorul orașelor, operate de rețelele de hypermaketuri; interes investiţional pentru orașe regionale mai mici (Satu Mare, Baia Mare, Roman, Bistrița; 23 de mărci nou intrate pe piața locală (Hugo Boss, Tag Heuer, Miniso, KiK, Comma, Camicissima etc.), preferinţa dominantă (79%) fiind pentru magazine situate în centre comerciale; trei branduri din ieșite din România (Lancel, Armani Jeans, Gusto Dominium); pentru 2019 se anunță finalizarea a aproximativ 270.000 m2 spații comerciale (11% în București, 70% în centre comerciale); 12 proiecte comerciale în construcție, cel mai mari fiind Openville Timișoara (47.000 m2), Festival Centrum Sibiu (43.000 m2), Shopping City Târgu Mureș (32.600 m2), Târgoviște Mall (31.300 m2), DN1 Balotești (28.000 m2), extinderea Electroputere Parc Craiova (22.100 m2), extinderea Colosseum București (20.000 m2).
Carmen Ravon (foto), Head of Retail Leasing al CBRE Romania, apreciază că „2018 a fost un an bun pentru segmentul spațiilor comerciale, care traversează o perioadă fastă, sprijinită în principal de creșterea consumului. Creșterea componentei online are una dintre cele mai puternice influențe, care a impulsionat atât majorarea vânzărilor, cât și modul în care arată și funcționează magazinele. Astfel, magazinele își măresc spațiul și îl utilizează nu doar ca punct de vânzare fizică, dar și ca showroom, susținând în acest mod comerțul online. De asemenea, magazinele încearcă să ofere un mediu mai prietenos, centrat pe experiența utilizatorului, cu un accent ridicat pe serviciile oferite. O altă tendință care se manifestă de câțiva ani este numărul mare de extinderi ale centrelor sau parcurilor comerciale. Spre exemplu, 24% dintre spațiile comerciale care sunt acum în construcție și au date de livrare programate pentru 2019, reprezintă extinderi ale unor proiecte existente”.
Taxify își schimbă numele în Bolt
Compania Taxify va funcţiona de acum înainte sub numele Bolt.
Taxify se va numi Bolt pe viitor, compania estoniană preferând numele folosit până acum de divizia sa de trotinete electrice, un nume care reflectă mai bine faptul că serviciile companiei nu se rezumă doar la maşini, potrivit News.ro
De asemenea, schimbarea de nume vine chiar înaintea demarării unei noi runde de finanţări, asta după ce în mai 2018, după o rundă de finanţare de 175 de milioane de dolari condusă de Daimler, a ajuns să fie evaluată la 1 miliard de dolari.
Noul nume, Bolt (care poate însemna fulger), are mai multe implicaţii. Pe de o parte sugerează viteză şi electricitate, două caracteristici importante pentru un serviciu de transport, potrivit sursei amintite.
În același timp, Bolt este finanţat de Didi şi Daimler, operând în 30 de ţări din Europa, Africa şi alte regiuni, unde are peste 25 de milioane de utilizatori.
Preţul călătoriei este calculat în funcţie de durata cursei, distanţa traseului şi de cererea din acel moment. Dacă este modificat din cauza schimbării condiţiilor iniţiale, pasagerul va fi informat despre noul tarif înainte să confirme cursa. Preţul nu se schimbă atât timp cât locul de preluare şi destinaţia rămân la fel.
Economia României a crescut considerabil față de media din UE în trimestrul patru 2018
Cu un avans de 0,7% în trimestrul patru din 2018, comparativ cu precedentele trei luni, România a înregistrat o creștere economică de trei ori mai mare decât avansul de 0,2% din zona euro și, respectiv, de peste două ori față de cel consemnat de Uniunea Europeană, de 0,3%, înregistrat în aceeași perioadă, arată cea de-a doua estimare publicată joi de Oficiul de Statistică al UE (Eurostat).
De asemenea, ritmul de creștere consemnat de economia românească în ultimele trei luni ale anului trecut este însă inferior avansului înregistrat de Estonia (2,2%), Lituania (1,3%), Letonia și Suedia (ambele cu 1,2%), Cipru (1,1%), Ungaria (1%), Cehia (0,9%), Bulgaria, Slovacia și Slovenia (0,8%). Finlanda, Danemarca și Spania au înregistrat de asemenea o expansiune de 0,7% în trimestrul patru din 2018, comparativ cu precedentele trei luni, scrie Profit.ro.
În ritm anual, în trimestrul patru din 2018, comparativ cu perioada similară din 2017, economia românească a înregistrat un avans de 4%, de aproape 4 ori mai mare decât media de 1,4% în Uniunea Europeană și avansul de 1,1% în zona euro.
România va achita anul acesta 11,5 miliarde de lei la datoria publică guvernamentală
România va plăti în 2019 peste 11,5 miliarde de lei doar pentru dobânzi şi comisioane la datoria externă, potrivit proiecţiei serviciului datoriei publice guvernamentale efectuată de Ministerul Finanţelor.
De asemenea, situaţia era valabilă înaintea ultimei luni din 2018 însă, între timp, obligaţiile se puteau majora în baza altor sume împrumutate, potrivit Curs de guvernare.
Raportat la valoarea de 1.022,5 miliarde lei a PIB estimată de Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză pentru anul în curs, asta înseamnă că vom plăti cel puţin 1,13% din PIB ca urmare a unei datorii acumulate de statul român cifrate undeva în jur de 35% din PIB. Altfel spus, avem de achitat un „comision” de trei procente doar pentru a putea păstra datoria publică la acelaşi nivel.
Totodată vom avea de „rostogolit” ( va trebui să găsim finanţare pentru a înlocui sumele scadente în acest an, pe care nu ne-am propus şi nici nu avem cu ce să le achităm dintr-un bugetul proiectat cu venituri de 341,4 miliarde lei) datorii de circa 46,5 miliarde lei ( echivalente cu 4,5% din PIB).
Studiu Frames: Ziua Femeii aduce vârful de vânzări în piața afacerilor cu flori. Un business de peste 300 milioane de lei
Afacerile cu flori înregistrează, în aceste zile, cele mai ridicate vânzări. De 8 Martie, peste 10 milioane de românce sărbătoresc „Ziua Femeii” și ce poate fi mai nimerit drept cadou decât un buchet de flori.
Un calcul simplu arată că florile oferite doamnelor și domnișoarelor de 8 Martie costă peste 20 milioane de euro, dacă luăm în calcul că măcar o treime dintre acestea primesc un buchet care costă, în medie, 30 de lei. Potrivit unui studiu realizat de o companie de profil, cele mai căutate flori sunt, de 8 Martie, cele specifice primăverii, precum ghioceii, freziile, zambilele, lalelele sau narcisele. Cele mai apreciate flori de către români sunt însă trandafirii.
Cert este că, pentru firmele din domeniu, vânzările de 8 Martie reprezintă o mare parte din cifra de afaceri la nivelul întregului an.
Potrivit unui studiu realizat de compania de consultanță Frames, afacerile din comerțul cu ridicata al florilor (CAEN 4622) au depășit, în 2017, nivelul de 336 de milioane de lei. Și profitul companiilor din domeniu a crescut semnificativ, la 26,1 milioane de lei în 2017, fiind cu aproape 10 milioane mai mare decât în 2016.
„Pe fondul consolidării puterii de cumpărare și extinderii ofertei de servicii, piața florilor din România a continuat să crească în 2018, datele preliminare indicând un avans între 15-20% față de anul precedent. Iar 2019 a pornit sub auspicii, de asemenea, foarte favorabile, business-ul din acest sector urmând să treacă, cel mai probabil, de nivelul de 350 milioane de lei”, estimează analiștii Frames.
În sectorul comerțului cu ridicata al florilor erau înregistrate, în 2017, 523 de companii. „Numărul firmelor, în prezent, este aproape dublu față de cel înregistrat în 2010, semn al interesului investitorilor pentru acest sector. De exemplu, dacă în 2010 activau 298 de firme, în 2016 se ajunsese la 498 de companii”, spun analiștii.
Statistica arată că cele mai multe companii activează în București și Ilfov (263), urmate de județele Cluj (52), Iași (49), Argeș (43), Brașov (42), Mureș și Timiș (33) și Sibiu cu 30 de firme specializate în comerțul cu ridicata al florilor și plantelor.
În sectorul afacerilor cu flori activează peste 1200 de angajați. Potrivit analiștilor de la Frames, dincolo de datele comunicate la Ministerul Finanțelor și Registrului Comerțului, business-ul din acest domeniu trebuie privit într-o dimensiune mult mai largă.
„Comerțul cu ridicata al florilor acoperă doar o parte din afacerile din acest sector, reprezentând tranzacțiile provenite în principal din importuri. În comerțul cu amănuntul activează însă și companii care produc flori în țară și pe care le vând în regie proprie. În plus, există în continuare o piața neagră a florilor care se află la un nivel ridicat, atât din prisma volumului vânzărilor cât și a personalului angajat”, arată studiul Frames.
CINE FACE JOCURILE ÎN COMERȚUL CU FLORI
Primii trei jucători din piața de flori din România activează în jurul Capitalei, în concordanță cu vânzările semnificative din această zonă. Flowers Market Holland SRL (Ilfov) este liderul clasamentului, cu afaceri de 26 de milioane de lei în 2017 și un profit de 1,22 milioane de lei. Urmează firma bucureșteană Flor de Los Andes SRL, cu un business de 16,8 milioane de lei și un profit de 1,21 mil. lei și Tri’as Amway SRL (București) cu afaceri de 13,7 mil.lei și un profit de 1,82 mil.lei. În top 10 cei mai importanți comercianți cu ridicata de flori și plante urmează Stanjenel SRL din Brașov, Hortigala SRL din Covasna, B&P Floral Connection (București), Flex for future SRL (Sibiu), TMT Flowers SRL (Neamț), City Garden Distribution SRL (București) și Floria International Wholesale SRL (București), aceste companii înregistrând, împreună, afaceri de 64 de milioane de lei. Pe ansamblu, 495 dintre cele 523 de companii fac parte din zona microîntreprinderilor, cu business-uri vulnerabile din punct de vedere financiar. „Chiar dacă media cifrei de afaceri din acest sector a crescut de la 493.000 lei în 2013 la 645.000 lei în 2017, iar cea a profitului net a avansat de la 16.500 lei la 50.100 lei, aproape jumătate dintre firme (247 companii) prezintă un risc foarte mare și numai 102 de companii au un risc investițional scăzut. Această situație este cauzată de lipsa capitalului investițional care le face, pe cele mai multe, vulnerabile în caz de criză, orice blocaj pe lanțul comercial fiind de natură să creeze dificultăți operaționale” arată analiza Frames. Statistica arată că firmele din acest sector raportau datorii de peste 200 milioane de lei, cu o medie de 434.000 lei în 2017.FLORĂRIILE VIRTUALE, ÎN TREND
Potrivit analizei Frames, piața florilor din România se află în plin proces de maturizare și consolidare. Într-un sector în care transportul și depozitarea sunt esențiale, având în vedere marfa perisabilă, companiile care au investit semnificativ în domeniu au ajuns să controleze mare parte din piață, dovadă rezultatele financiare. „Pe fondul competiției acerbe, multe dintre companii au înțeles că viitorul îl reprezintă dezvoltarea la nivel de rețea (import/producție-distribuție-comercializare), iar potențialul de investiție în acest sens este unul foarte ridicat. Dincolo de dezvoltarea rețelelor de florării, un trend tot mai puternic în piață îl reprezintă dezvoltarea serviciilor online. Floria sau Floridelux sunt doar două dintre cele mai cunoscute exemple de business-uri cu flori pe internet care au investit în platforme de comenzi online și în centre de distribuție la nivel urban. A cumpăra flori de pe telefonul mobil reprezintă, în 2019, o opțiune tot mai populară”, arată analiza Frames.FEMEILE, MAJORITARE ÎN ROMÂNIA
Potrivit datelor de la Institutul Național de Statistică, din cele 19,644 milioane de persoane care la 1 ianuarie 2017 aveau reşedinţa obişnuită pe teritoriul României pentru cel puţin 12 luni, circa 10,041 milioane erau femei, reprezentând 51,1% din totalul populaţiei rezidente. Dintre acestea, 5,504 milioane locuiau în mediul urban, reprezentând 52,3% din totalul populaţiei urbane. În mediul rural, ponderea populaţiei feminine era de 49,8%. Statistica arată, pe de altă parte, că populaţia feminină este mai „îmbătrânită” decât cea masculină cu 3,3 ani. Dacă vârsta medie naţională este de 41,7 ani, vârsta medie feminină este de 43,3 ani, iar vârsta medie masculină de 40 ani.