Estonia propune lansarea primei criptovalute naționale din lume. România nu a reușit încă să-și creeze Grupul de Lucru pentru Economia Viitorului

0

Oricine cu acces la internet, din orice colț al lumii, își va putea deschide o afacere în Estonia fără a pune piciorul fizic în acestă țară. Tot Estonia își propune și lansarea primei criptovalute naționale din lume. În schimb, România nu a reușit încă să-și creeze Grupul de Lucru pentru Economia Viitorului, pierdută fiind în „meandrele statului paralel”. 

La începutul anului 2018, think-tank-ul INACO – Inițiativa pentru Competitivitate readuce în atenția publică propunerea lansată anul trecut Guvernului României, mediului academic, antreprenorial, universitar, civic, social, politic și mass-mediei de a crea Grupul de Lucru pentru Economia Viitorului – GLEV – pentru a nu rămâne iremediabil paraleli cu viitorul. Modul în care lumea va face afaceri și va crea locuri de muncă în viitor se schimbă radical în plină revoluție industrială 4.0. România nu mai poate face abstracție de aceste transformări tehnologice radicale cu impact uriaș asupra economiei, educației și a calității vieții. România nu mai poate propune soluțiile secolului trecut la problemele viitorului. Estonia este cea mai bine conectată la viitor dintre țările din regiunea noastră. Renumitul program Skype s-a născut în Estonia. Digitalizarea ca politică națională a împrietenit statul cu cetățenii, ajungând până la votul on-line, cetățenie oferită electronic sau sănătatea digitalizată în sistem blockchain. Pe scurt, digitalizarea a crescut vizibil calitatea afacerilor și a vieții. Estonia a reușit cel mai mare salt în calitatea vieții în rândul celor mai dezvoltate state ale lumii din grupul OECD în ultimul deceniu și a fost cotată cea mai antreprenorială națiune din Europa în anul 2017. Deciziile publice avansează alert. GLEV

Ce se va întâmpla cu Bitcoin?

0
Păi, ce să se întâmple. Înțeleg că se va termina de fabricat în anul 2033, când cantitatea de bitcoin va ajunge la 21 de milioane. Dar ce se va întâmpla cu valoarea sa? Aici povestea e mai complicată. Vedeți, bitcoin nu e o monedă. Moneda este un mijloc de plată general acceptat. Monedă, adică mijloc de plată general acceptat, nu poate ajunge decât un bun a cărui valoare este relativ stabilă sau, cel puțin, foarte predictibilă și îndeplinește alte câteva calități. Ca principiu, nici un bun nu ajunge monedă dacă nu are o valoare intrinsecă. Banii de hârtie neconvertibili pe care îi folosim de aproape un secol sunt bani doar fiindcă statul te obligă să-i folosești, altminteri nu i-ar folosi nimeni. Tot statul îți cere să-ți plătești impozitele în ei – și le creează astfel o utilitate.

ASF: Redefinire funcțională

0

Interviu Leonardo Badea, președinte Autoritatea de Supraveghere Financiară

Multă lume vorbește de necesitatea reformării modului de funcționare a ASF, de aducere „la zi” a reglementatorului, conform cu necesitățile europene. Care sunt principalele direcții de reorganizare pe care credeți că trebuie să le traverseze ASF?
Eu cred că ASF este o instituție europeană. Funcțiunile și modelul organizațional sunt, mai mult sau mai puțin, similare cu cele ale organismelor de supraveghere din Europa. Sigur, avem încă lucruri de pus la punct, dar ca principii de funcționare suntem la nivel european.
Nu cred că cuvântul „reorganizare” este cel mai potrivit, ci mai degrabă aș folosi expresia „redefinire funcțională”. Odată cu preluarea mandatului am făcut o analiză a modului în care funcționează instituția și am operat deja câteva schimbări, pentru a-i spori atât eficiența, cât și capacitatea de a răspunde cât mai rapid evoluțiilor din cele trei piețe.
În ceea ce privește activitatea Autorității, mi-aș dori să facem și mai mult în domeniul protecției consumatorului. S-au făcut pași foarte mari în acest sens, cred însă că Autoritatea nu este încă percepută ca un partener real al consumatorului de servicii financiare non-bancare. Trebuie să fim mult mai aproape de consumator, să răspundem rapid și în mod profesionist nemulțumirilor lui și să ne asigurăm că entitățile supravegheate de noi au un comportament onest și că respectă toate prevederile legale în raporturile contractuale cu clienții lor. Responsabilitatea noastră în raport cu consumatorul este uriașă întrucât piețele reglementate de ASF însumează peste 10 milioane de utilizatori de servicii financiare.
Este important de aceea să continuăm să dezvoltăm proiectele de educație financiară pe care ASF le-a început deja. Un consumator bine informat și educat din punct de vedere financiar este un partener mult mai puternic în relația cu o societate de asigurare sau cu o firmă de intermediere care activează pe piața de capital.
Bineînțeles că vom acorda o atenție sporită activităților de supraveghere și control pentru a ne asigura că nu ne vom confrunta cu derapaje ale piețelor, în fapt protecția consumatorului este rezultanta activităților menționate anterior.

ASF reglementează trei piețe financiare extrem de complicate, fiecare cu particularități aparte. De ce această centralizare? Multe voci susțin că spargerea ASF în 3 reglementatori ar eficientiza activitatea…
Înființarea Autorității de Supraveghere Financiară a fost voința legiuitorului, care a considerat că activitățile de autorizare, de reglementare și de supraveghere sunt mai eficiente dacă sunt exercitate în mod integrat, pentru toate cele trei piețe. La nivel european, nu există un model unic aplicabil pieței financiare non-bancare. Sunt țări care au un model similar cu noi, sunt altele care au instituții separate, iar în alte state aceste activități se fac consolidat, la nivelul băncii centrale. Din analiza mea am observat că la nivel european, indiscutabil, tendința este spre integrare și concentrare a organismelor de supraveghere financiară.
Personal, optez pentru acest ultim mod de organizare pentru că, deși diferite, cele trei piețe sunt interdependente și este important să poți avea o imagine de ansamblu corectă, mai ales atunci când vorbim despre monitorizarea unor elementelor de risc comune.

Leonardo Badea (4)

Care este problema majoră a pieței asigurărilor pe care va trebui să o administrați în 2018?
Din fericire, piața asigurărilor din România se află pe un trend ascendent. Având în vedere datele din acest moment, pot afirma faptul că este o piață stabilă, care dă semne evidente de maturizare. Prin urmare, nu cred că vom vorbi despre probleme în anul 2018, ci mai degrabă despre o consolidare a evoluțiilor din 2017. Și mă refer aici în principal la „așezarea” pieței RCA și la menținerea ritmului de creștere a pieței asigurărilor de viață. După cum cred că ați observat, nu mai există dezechilibre în ceea ce privește tarifele polițelor auto obligatorii. Pe anumite segmente au fost înregistrate chiar scăderi de tarife. Asta înseamnă că măsurile adoptate de ASF, precum și elementele introduse în noua legislație care reglementează piața RCA (tarifele de referință, regândirea sistemului de bonus/malus, clienții cu risc ridicat, decontarea directă etc) și-au produs efectele. De asemenea, am constatat din analizele pe care le facem periodic că piața asigurărilor de viață a crescut semnificativ. Spre exemplu, în primele nouă luni ale anului, vorbim despre o creștere de 30% față de perioada similară a anului 2016.

Propaganda șterge instinctele corecte

Nu știu dacă acum, când unii recomandă să se rescrie cărțile de economie, mai are sens să discutăm de anticipații raționale. Fiindcă nu e musai ca așteptările să fie de acest fel. Expectațiile pot avea încărcătură emoțională, când intră în scenă politicul și denaturează prin reglementări comportamentul natural. Sigur, cu acest prilej se poate trece de la teoria anticipațiilor raționale la asimetria informațională, care intervine atunci când nivelul educațional scăzut le permite propagandiștilor să inducă în eroare, să-și asigure un avantaj comparativ și să conserve o formă de putere. Da, dar știți ce primesc în schimb cei manipulați, ca să nu perceapă cultivarea asimetriei? Democrația. Lor li se întărește sentimentul – așa cum zicea Aristotel – că cine-i egal dintr-un anumit punct de vedere este din toate, fără a se ține cont că postulatul filosofului grec nu e funcțional în absența educației și a bunului simț dat de cei 7 ani de acasă. Acestea fiind spuse, se poate merge mai departe, la legătura ciudată dintre impozitarea progresivă și dobânzile negative. Adică cine are un job și își mai ia încă unul e penalizat pentru că-i harnic cu un impozit de pe următorul nivel de taxare al grilei. După care, dacă are capacitatea să economisească și finanțează deficitele societății, mai e o dată „pedepsit”, cu dobânzi negative. În așa fel încât dobânzile nu se mai constituie într-un obstacol în calea risipei de resurse, ci o încurajează.propaganda

Petre Daea – ministrul anului 2017. Anul recordurilor în agricultura românească. 9 culturi cu recorduri istorice

0

România a absorbit în 2017 – 3,33 miliarde euro din fonduri europene destinate agriculturii

Interviu acordat de ministrul agriculturii și dezvoltării rurale, dl. Petre DAEA, scriitorului și publicistului, Nicolae MAREȘ, fost diplomat

Domnule ministru, vă rugăm să primiți din partea colectivului redacțional, precum și a cititorilor Economistului cele mai cordiale felicitări pentru rezultatele de excepție pe care agricultura românească le-a dobândit pe parcursul anului 2017. Cu multă perseverență și remarcabil profesionalism, aș spune cu dăruire și patriotism, sunteți primul ministru dintr-un guvern de după 1989, care dovediți realizarea cu prisosință a obiectivelor dintr-un sector vital al economiei românești: agricultura. Vă rog să recapitulați pentru istorie, deoarece anul 2017 a intrat pentru agricultura românească în analele istoriei noastre naționale, momentele și înfăptuirile principale. Cum a fost dobândit acest record? Am mai spus-o, dar o repet cu plăcere. Am ținut cu dinții, cum se spune în popor, să realizez programul de guvernare, în care adversarii politici îl decredibilizau, cunoscut fiind că guvernele precedente au strălucit prin nerealizări. Așadar, am elaborat 480 acte normative, din care: 5 legi, 7 ordonanțe și ordonanțe de urgență, 65 hotărâri de guvern, 394 ordine cu caracter normativ și de reglementare instituțională, 9 memorandumuri etc. Credeți că a fost ușor, că a fost puțin? Cunoscând birocrația românească, afirm cu certitudine că a fost greu. Cuiul lui Pepelea era la finanțare. Înaintea dumneavoastră, guvernul a fost condus de un fost comisar european pentru agricultură, care „a strălucit” prin absorbție zero la fonduri europene. Ce a făcut ministrul Daia? Ce n-au reușit să facă predecesorii. Am acordat subvențiile neacordate la timp. Prin Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură s-a plătit suma de 2,766 miliarde euro, din care: 2,489 miliarde euro – Campania 2016 din FEGA (Fondul European de Garantare Agricola) FEADR (Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală) + cofinanțare de la BN1 (Bugetul Național) și din BN (Bugetul Național); 277 milioane euro – Măsuri de piață și comerț exterior, ajutoare de stat și alte campanii. Am aprobat totul, prin ordin al ministrului, la 3 februarie 2017, nu în septembrie sau în octombrie. Rețineți, vă rog. Pe 16 octombrie 2017 orele 00,01 au început plățile în avans pentru Campania anului 2017. 885.864 fermieri planificați pentru primirea avansului de 70% din subvenție; campania de acordare a avansului s-a încheiat pe 29 noiembrie 2017. S-au plătit 964,8 milioane euro pentru 749.315 beneficiari, astfel: din FEGA – 662,9 milioane euro; din FADER – 296,9 milioane euro; alte ajutoare 5 milioane euro. De la 4 decembrie 2017 APIA a început plata regulară (acordarea diferențelor până la plafonul financiar al fiecărei scheme de plată). Ați uimit întreaga țară, domnule ministru, prin creșterea gradului de absorbție a fondurilor europene. Acesta a fost elementul esențial? Da, România a absorbit în 2017 3,33 miliarde euro din fonduri europene destinate agriculturii, după cum urmează: din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA), 1,772 miliarde euro procent de absorbție 99,9% (plafon 1,7724); din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) 1,550 miliarde euro, față de 507 milioane euro în 2016; din Fondul European pentru Pescuit și Afaceri Maritime (FEPAM) – 10,9 milioane euro.

În anul 2017, România a fost de trei ori pe primul loc în accesarea fondurilor europene: în lunile martie și august la accesarea sumelor din FEGA și în trimestrul II la accesarea sumelor din FEADER Pe trimestrul II 2017, România a ocupat primul loc la absorbția celei mai mari sume din FEADER cu 313, 7 milioane euro (înaintea Poloniei, Italiei, Germaniei și Franței)

Cum degradează taxele calitatea produselor?

Nu e un secret pentru nimeni că, de cele mai multe ori, majorarea unei taxe sau introducerea uneia noi scumpește produsele și serviciile vândute de firmele cărora li se aplică birurile respective. Într-un fel sau altul, clienții consumatori sunt cei care suportă de fiecare dată, din buzunarele proprii, înăsprirea fiscalității. În anumite domenii intens reglementare, cum ar fi cel energetic, împovărarea consumatorilor finali cu taxele impuse de stat companiilor este realizată pe față prin intermediul legislației. În tarifele reglementare practicate de aceste companii sunt incluse obligatoriu costurile taxelor și impozitelor. Toți am plătit pe facturi inovațiile fiscale guvernamentale ale anilor precedenți, cum ar fi taxa de stâlp, impozitul pe dereglementarea prețului gazelor și cel pe așa-zisele „monopoluri naturale” din transportul și distribuția de energie. Costurile financiare ale taxelor sunt, deci, limpezi. Dar nu sunt singurele cu care fiscalitatea împovărează economia și pe consumatori. Inflația generată de impozite se manifestă în multe feluri, unele extrem de perverse și insidioase, nevizibile din prima. Asta pentru că retailerii nu-și pot permite întotdeauna să scumpească pe față produsele în urma unei majorări de taxe. Motivul este că nu toate produsele și serviciile manifestă aceeași inelasticitate a cererii. E simplu când e vorba de curent electric, benzină sau țigări, firmele nu riscă mai nimic crescând prețurile. Dar, în alte cazuri, clienții își pot restrânge consumul, pot renunța cu totul, cel puțin temporar, la anumite produse sau le este mult mai ușor să se aprovizioneze de pe piața neagră.

Romsilva 2017: pădurea renăscută pe 15.451 hectare

0
Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a închiat anul 2017 cu un profit brut de 284,3 milioane lei, ceea ce înseamnă o depășire cu 67% a nivelului planificat prin bugetul de venituri și cheltuieli la 170 milioane lei. Tot față de nivelurile planificate, cifra de afaceri este cu 15% mai mare (1.853.642.000 lei), iar veniturile totale (2.197.043.000 lei) sunt cu 9% mai mari (date preliminare). Productivitatea muncii a crescut cu 17,3% față de 2016, în condițiile scăderii numărului de angajați la 16.241 de la 16.327. Programul de recoltare a masei lemnoase a fost realizat în proporție de 98%, adică 9,37 milioane metri cubi. Au rămas nerecoltați 185.000 metri cubi. Romsilva a realizat investiții de 88,8 milioane lei din fonduri de accesibilizare (bugetul avut la dispoziție a fost de 100 milioane lei), precum și investiții de 75 milioane lei din fonduri proprii (bugetul disponibil, 80 milioane lei).

Academia Română – în slujba intereselor naţiunii

0

Cercetarea științifică economică de performanță în Academia Română Academia Română – în slujba intereselor naţiunii

Concepută de fondatorii ei nu numai ca un for de consacrare, ci şi ca un organism activ de cercetare ştiinţifică, Academia Română şi-a sărbătorit, în anul 2016, 150 de ani de rodnicie, reafirmând, cu acest prilej, misiunea de a servi interesele naţiunii române şi, în acelaşi timp, de a fi un corect mediator între tendinţele globalizării, integrării şi mondializării şi păstrarea identităţii culturale naţionale. Conform statutului său, Academia Română, nemuritoare şi nemurindă, funcţionează în prezent pe trei coordonate: 1) este for de consacrare şi de recunoaştere a meritelor deosebite ale oamenilor de ştiinţă, de cultură şi de litere din ţară; 2) este cel mai important pilon al cercetării fundamentale din România, activând deopotrivă în cercetarea aplicată şi 3) este participant activ în viaţa societăţii româneşti, afirmându-şi punctul de vedere în probleme importante pentru ţară, cum sunt învăţământul, patrimoniul naţional, identitatea românească, integrarea europeană, calitatea vieţii cetăţenilor etc. Implicată într-o serie de programe de importanţă deosebită pentru evoluţia societăţii româneşti, Academia Română a fost liantul şi garantul promovării noului parcurs al României în tranziţie. Proiectele „Evaluarea stării economiei naţionale” (ESEN I, ESEN II și ESEN III), care au pregătit strategia de dezvoltare a României, adaptarea legislaţiei româneşti la cea a Uniunii Europene, fundamentarea strategiilor de dezvoltare şi ridicare a nivelului de competitivitate a economiei României din perspectiva integrării în Uniunea Europeană; „Evalurea stării sociale a României (ESSOR)”; „Programul privind Societatea informaţională”; „Dezvoltarea comunităţilor rurale în condiţiile integrării României în Uniunea Europeană”; „Trecerea României la sistemul monetar euro”; „Aspecte juridice de fond şi internaţionale legate de aderarea României la Uniunea Europeană cu impact asupra întregii societăţi româneşti, pe termen mediu şi lung”; „Proiectul Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani: 2018-2038”, acestora li se adaugă programele şi proiectele de cercetare realizate de cele peste 60 de institute, centre şi alte unităţi de cercetare din întreaga ţară, subordonate Academiei Române, care cuprind aspecte din toate domeniile vieţii ştiinţifice şi culturale, multe dintre ele realizate în cooperare cu instituţii similare din străinătate.

Fără „oxigen” în economie

0

Interviu cu Florin Jianu – președintele Consiliului Național pentru Întreprinderile Private Mici și Mijlocii

  Sunteți vicepreședinte la nivelul Uniunii Europene a Artizanatului și IMM. Ce înseamnă pentru antreprenoriatul românesc această reprezentare la nivel european? În primul rând Uniunea Europeană a IMM-urilor este organizația care reprezintă peste 13 milioane de IMM-uri la nivel european. Organizația-umbrelă a întreprinderilor mici și mijlocii și principalul partener de dialog pentru politica IMM-urilor a Comisiei Europene, a Consiliului European, a Parlamentului. Pe de altă parte, pentru Consiliul Național pentru Întreprinderile Private Mici și Mijlocii apartenența la organizația europeană, de altfel singura apartenență românească la o organizație europeană – suntem singurul patronat care suntem membri la o organizație europeană – apartenența la această organizație europeană transferă practic temele europene la nivel național și, pe de altă parte, face și vocea României auzită la nivel european, pentru că sunt foarte multe provocări privind următoarea perioadă programatică, privind foarte multe reglementări la nivel european care impactează întreprinderile mici și mijlocii. Și vocea României trebuie să fie reprezentată. De altfel, ca fiecare reprezentare, e atât de importantă pe cât îi dăm noi importanță. Noi ne facem treaba, suntem profesioniști. Ați avut întâlnirea cu comisarul european Frans Timmermans. Și-a exprimat cumva punctul de vedere legat de dezvoltarea mediului de afaceri antreprenorial? Cred că cea mai valoroasă idee care s-a desprins din discuția noastră, idee pe care de altfel o regăsesc la nivel european din ce în ce mai prezentă, e aceea a unei noi revoluții. O revoluție a datelor – mă rog, în engleză expresia este „revolution of data”. Date însemnând baze de date, însemnând informații pe care foarte multe instituții le dețin și pe care nu le folosesc în mod calitativ. În România, ANAF are o bază de date foarte valoroasă, Registrul Comerțului are o bază de date valoroasă, Ministerul Comunicațiilor, diverse instituții ale statului. Fiecare în felul ei și majoritatea nici nu le interconectează, nici nu le folosesc la absolut nimic; pentru că, gândiți-vă, de aici îți profilezi stakeholderii, de aici îți faci politicile publice, de aici ai răspunsurile la tot ceea ce întreprinzi într-un anumit mediu. Uitați-vă ce se întâmplă în toate aceste măsuri luate în sfera fiscală de exemplu. Noi nu primim date calitative – cum se spune, X firme sunt incorecte în ceea ce înseamnă plata, X angajatori nu își plătesc contribuțiile, X angajați nu beneficiază de un tratament corespunzător etc., etc. Vin aceste măsuri care de fapt au un impact negativ, care nu sunt măsurate și aici cred că este extrem de valoroasă ideea cum facem o nouă revoluție a datelor. Cum o facem? Cum ținem pasul cu ea? Sigur, eu aici aș da diverse exemple. Împreună cu Uniunea Europeană a IMM-urilor și din poziția de vicepreședinte am participat la SME assembly, ceea ce a însemnat Congresul IMM-urilor la nivel european, care a avut loc în Tallinn în Estonia. Și Estonia este deja un model de bună practică în ceea ce înseamnă digitalizarea. Acolo există pe un card toate informațiile unui cetățean, există acea e-rezidență, deci există inclusiv rezidență digitalizată, poți să îți faci firma în două minute on-line, poți să ți-o faci de la distanță, poți să nu fii în țara respectivă, și toate lucrurile astea au însemnat de fapt alinierea unei infrastructuri. Începând de la ambasadele unor țări prezente în Estonia și care au trebuit să prezinte date, să conlucreze foarte mult cu administrația până la oamenii angajați. Am văzut acolo oameni angajați în administrația publică estoniană, americani sau de alte naționalități, oameni care știau ce înseamnă. Gândiți-vă ce ar însemna ca la noi să avem angajat un american. Cred că spiritul nostru eminamente românesc s-ar revolta cu totul.

BRM: provocări în vremuri dezordonate

0

 Interviu cu Septimiu Stoica, președintele Bursei Române de Mărfuri

  Ce gânduri provoacă conducerii sale împlinirea a 25 de ani de existență a Bursei Române de Mărfuri? 27 de ani de la schimbarea paradigmei economice într-o țară și revenirea acesteia la economia de piață ar trebui să fie o perioadă suficient de întinsă de timp încât să permită atât o privire retrospectivă semnificativă asupra drumului parcurs, cât și degajarea primelor concluzii așezate. Nu vom glosa însă cu privire la aspectele generale ale parcursului enunțat, ci ne vom opri, urmărind răspunsul la întrebare, asupra unui subiect special, ce ține de experiență și de calificarea noastră: drumul bursei, în speță al bursei de mărfuri. Sunt câteva întrebări și gânduri referitoare la acest subiect la care se pot întrevedea deja răspunsuri justificate de practică și de meditația asupra acesteia. Așadar, poate funcționa o bursă de mărfuri în România contemporană? Aduce ea funcționalități utile agenților economici interesați? Trebuie susținută instituția printr-o legislație favorabilă? Există obstacole în funcționarea sa, care sunt acestea și cum pot fi depășite? Este bursa de mărfuri, în sine, o afacere profitabilă și, daca da, e oare firesc să fie așa? Spre ce arii predilecte de activitate ar trebui să se îndrepte bursa de mărfuri în viitor? Sunt doar câteva dintre temele care ne preocupă. Ar trebui însă nu numai pe noi, cei implicați în destinul organizației Bursa Română de Mărfuri, ci și pe cei atenți la bunul mers al țării sau – de-a dreptul – responsabili de acesta. Să ne oprim atunci la una dintre respectivele întrebări. Anume, la prima: așadar, e viabilă o bursă de mărfuri în România? Însuși faptul că a împlinit recent 25 de ani de activitate neîntreruptă (Bursa Română de Mărfuri a debutat în anul 1992, fiind cea mai vârstnică instituție bursieră din România contemporană) ar trebui să ofere un răspuns pozitiv la prima întrebare: da, poate funcționa și supraviețui o bursă de mărfuri în țara noastră. Din păcate, răspunsul trebuie însă nuanțat. Deși constituită la inițiativa unor economiști și decidenți politici marcanți în respectiva perioadă de timp și cu participarea (și, de presupus, susținerea) unor agenți economici importanți de stat și privați, deși s-a bucurat de la început de declarații formale de susținere din partea majorității factorilor politici, viața Bursei Române de Mărfuri nu a fost nici simplă, nici ușoară. Nu a fost simplă, pentru faptul că s-a născut și a evoluat într-un mediu socio-economic și politic care fie au ignorat-o, fie – pur și simplu – au ocolit-o programatic. Au ignorat-o, pentru că mulți manageri nu au cunoscut ceea ce înseamnă aceea bursă și nici nu au vrut (sub imperiul rezolvării asfixiantelor solicitări curente sau din suficiență) să afle. Au ocolit-o pentru că pentru (prea) mulți transparența, regulile, egalitatea de șanse, victoria celor mai bune ceri și oferte, prețul corect (neîncărcat de comisioane oneroase) nu constituiau exact valorile sub care își desfășurau comerțul.