Conferința: „Canalul Navigabil Marea Baltică-Marea Neagră, Gdansk-Galați”, 20 octombrie 2017, Galați
Consiliul Județean Galați, Primăria Municipiului Galați, Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), EKKOU VP și Federația Patronală a Întreprinderilor Mici și Mijlocii Regiunea S-E, au organizat în data de 20 octombrie 2017, la Galați, Conferința „CANALUL NAVIGABIL MAREA BALTICĂ – MAREA NEAGRĂ, GDANSK – GALAȚI“.
Programul Conferinței a cuprins prezentări din partea: Președintelui Consiliului Județean Galați, domnul Fotea Costel, a Primarului Municipiului Galați, domnul Pucheanu Ionuț, a Președintelui Federației Patronale a IMM-urilor Regiunea S-E, domnului Filimon Marian, a Președintelui EKKOU VP SRL, domnul Petru Schipor, a Președintelui ASPES , domnul Boștină Constantin.
Au luat parte și au vorbit despre importanța proiectului doamna Pârvănescu Paula – Secretar de Stat – Ministerul Mediului de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat, domnul Octav Dan Paxino, Secretar de Stat, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, domnul Cristian Winzer, Secretar de Stat, Ministerul Afacerilor Externe.
Totodată, au participat la Conferință și au făcut intervenții reprezentanți ai societăților comerciale din domeniul transportului naval, fluvial și maritim, ai porturilor din Galați și din zona Dunării de Jos.
Una din investițiile majore demarate în zonă este Terminalul Port Bazinul Nou Galați, deocamdată parțial finanțat, dar care odată realizat va aduce o contribuție importantă la dezvoltarea activității portuare din perspectiva Canalului Marea Baltică-Marea Neagră.
Toți participanții au relevat importanța realizării proiectului „Canalul Navigabil Marea Baltică-Marea Neagră, Gdansk-Galați” și au opinat pentru continuarea demersurilor în vederea realizării investiției, inclusiv din partea autorităților naționale, Guvernului României, ministerelor interesate, în colaborare cu guvernele țărilor implicate – Polonia, Ucraina și Republica Moldova.
NATO și ROMÂNIA
România trebuie să creeze valoare adăugată în cadrul NATO, asumându-și leadership-ul în două sau trei domenii de apărare. Lângă actualul scut de securitate, ce are o orientare militară, este utilă crearea unui „Scut al securității capitalului”.
Interviu acordat de Florin Luca, secretar general al Fundației Europene Nicolae Titulescu, d-lui Nicolae MAREȘ
Nicolae Mareș: Departamentul de Diplomație Publică al Alianței Nord-Atlantice a organizat nu de mult, la Bruxelles, o întâlnire a unor înalți oficiali ai NATO cu reprezentanți ai principalelor grupuri de reflecții geopolitice și strategice din România. Domnia Voastră a reprezentat Fundația Europeană Titulescu la reuniunea respectivă. Ce concluzii ați desprins? Ce ne-a făcut dintr-o dată atât de importanți? Florin Luca: În primul rând faptul că poziționarea NATO în Europa Centrală și de Est s-a schimbat radical începând cu prima parte a anului 2014, odată cu declanșarea crizei din Ucraina. România a știut să utilizeze acest moment de instabilitate din regiune și a devenit, în urma unor demersuri diplomatice și politice concertate, un actor important în dispozitivul Alianței Nord-Atlantice. Având o orientare strategică spre toate azimuturile, NATO își păstrează obiectivul de a proiecta stabilitate și securitate la toate frontierele aliaților săi, dând dovadă de flexibilitate, fără a privilegia un anumit teritoriu sau o regiune. Prioritățile Alianței au evoluat însă în ultima perioadă, ca urmare a crizei din Ucraina și a identificării Rusiei ca potențială sursă de amenințare în regiune. Acest lucru explică întărirea prezenței Nord-Atlantice în Europa Centrală și de Est prin crearea, printre altele, a unui dispozitiv multinațional de informații și asigurare a securității. Oficialii NATO consideră în același timp că dialogul cu Rusia există și trebuie menținut. Acest dialog este însă purtat în general de reprezentanții Statelor Unite. Subiectele discutate tratează în mod repetitiv cam aceleași teme: situația din Ucraina, reducerea riscurilor pe linie de securitate și transparența. Oficialii NATO consideră că Alianța a avut rezultate destul de eficiente de la izbucnirea crizei din Ucraina și a prevenit escaladarea unor potențiale conflicte la nivel regional. Care este viziunea experților NATO, în condițiile date, despre Putin și Rusia? În primul rând, experții NATO consideră că Vladimir Putin va câștiga viitoarele alegeri prezidențiale din Rusia. Se estimează că acesta va aduna peste 60% din voturile rușilor, care ar opta mai mult pentru stabilitate și mai puțin pentru o schimbare radicală. Șansele ca Vladimir Putin să fie îndepărtat de la putere (inclusiv prin lovitură de stat) sunt foarte mici. Locurile câștigate de opoziție la ultimele alegeri locale îi fac totuși pe experți să spere că există premise pentru crearea unui val al schimbărilor politice în Rusia. Aceste schimbări nu presupun însă apariția unor forțe care să se constituie într-o alternativă la sistemul condus de Vladimir Putin, ci mai degrabă o zonă de „fierbere” influentă, pe care liderul de la Kremlin va trebui s-o ia în calcul. Mulți experți se întreabă după aceea și cine îl va înlocui pe Vladimir Putin atunci când acesta se va hotărî să părăsească puterea. Deocamdată nu este pe masă niciun scenariu credibil. Primul-ministru Medvedev este văzut mai degrabă ca un foarte bun „numărul 2”, fiind puțin probabil, conform analiștilor NATO, ca acesta să devină succesorul lui Vladimir Putin. Cum poate fi lărgită agenda întâlnirilor NATO-Rusia în aceste condiții? Ce opinii ați mai identificat în legătură cu acest dialog? În contextul dat, agenda de dialog NATO-Rusia se va extinde cu subiecte de actualitate, cum ar fi Orientul Mijlociu, dezinformarea, războiul hibrid… În paralel, din motive economice lesne de înțeles, cele mai influente țări din Uniunea Europeană (Franța, Germania, Italia și Spania) pledează, cu nuanțări și tonalități diferite, pentru o accelerare și o relaxare a dialogului cu „Marele Vecin de la Răsărit”, iar țările din Europa Centrală și de Est reclamă o întărire a dispozitivului Alianței în regiune. Toate aceste fenomene apar în contextul în care economia Rusiei, la scară planetară, are o forță de penetrare mult mai scăzută, dacă este să o comparăm cu Uniunea Europeană, SUA, China sau Japonia.10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană: De la coeziune la convergență
Discurs în deschiderea conferinței „10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană: De la coeziune la convergență” al guvernatorului BNR, Mugur Isărescu
„De un deceniu, de când România a devenit stat-membru al Uniunii Europene, parcurgem un drum nou de dezvoltare istorică. Este important să subliniem că între rezultatele remarcabile ale României obținute înainte de 2007 multe au fost catalizate de aspirațiile noastre de a deveni membri ai Uniunii Europene. Din 2000 și până în 2006, programele noastre de dezvoltare durabilă au fost structurate decisiv pe valorificarea șansei de integrare europeană și de admitere în NATO. În acest fel, societatea românească și-a asigurat scopul și mijloacele, incerte până atunci, în eforturile noastre de transformare spre democrație și economie de piață funcțională. O imagine relevantă a acestei evoluții pozitive este oferită de comparația PIB per capita, în termenii puterii de cumpărare, față de media EU/15 țări, care au alcătuit Uniunea Europeană înainte de 2004. În anul 2000, în România, acest indicator se situa la 22,4 la sută din media EU15; în Bulgaria se situa la 24,3 la sută, în Polonia la 40,6 la sută; iar în Ungaria la 45,2 la sută. În 2016 PIB per capita, calculat ca procent din media aceluiași indicator, era de 44,5 la sută în Bulgaria, 54,5 la sută în România, 63,6 la sută în Ungaria și 64,1 la sută în Polonia. (…) Experiența relativ îndelungată pe care o am în domeniul macroeconomic m-a convins de un adevăr esențial, și anume că pentru dezvoltarea durabilă a unei țări cu economie de piață nu există substitut la politicile economice fundamental corecte. Iar acestea nu sunt prociclice, ci anticiclice. Stabilitatea economiei este cheia pentru a avea un progres constant al nivelului de trai, măsurat, de exemplu, prin nivelul PIB/locuitor. Stimularea consumului, în perioade în care acesta crește și fără ajutorul politicilor macroeconomice, nu ajută la recuperarea decalajelor. Vrem să creștem mai repede; este normal să grăbim ritmul pentru a reduce decalajele. Ca să urcăm mai repede trebuie să mărim potențialul nostru de creștere. Asta înseamnă, în mod concret, că potențialul factorilor de producție trebuie mărit. Probleme majore, la noi, rezultă din faptul că în prezent avem dificultăți atât cu factorul capital, cât și cu factorul forță de muncă. Referitor la capital, sunt multe de discutat. Vreau doar să pun accentul pe problemele extraordinar de mari pe care le creează capitalului, autohton sau străin, nu contează, starea precară a infrastructurii, lipsa autostrăzilor. Avem un necesar enorm de infrastructură. Aceasta este o problemă de investiții publice, care au fost întotdeauna tăiate în perioade de recesiune, dar deseori și în faza expansionistă. Mai mult, fondurile europene, chiar atunci când au crescut, nu s-au alăturat investițiilor publice, ci doar le-au înlocuit. Ne pregătim să sărbătorim 100 de ani de la Unire. Dar, fără infrastructură, provinciile noastre istorice riscă să vadă discrepanțe crescute în viitor. Am vorbit de nevoia ca autostrăzile noastre să ajungă să treacă munții Carpați. Acum vreau să fiu mai clar și să precizez că aceasta nu înseamnă trecerea Carpaților doar de la nord la sud, ci și de la est la vest. Nu este nevoie doar de o autostradă Pitești-Sibiu, ci și de o autostradă Iași-Târgu Mureș. Acestea ar trebui să fie priorități pentru noi. Mă voi referi, pe scurt, și la factorul forță de muncă. Avem o rată de activitate mică, cam 66 la sută, față de o medie a Uniunii Europene de 73 la sută, ceea ce dă impresia că avem resurse de forță de muncă disponibile pentru a mări potențialul de producție. Dar asta nu este chiar realitatea. Pe de o parte, din nou, lipsește infrastructura, fapt ce nu permite o mobilizare a resurselor disponibile. (…) Cererea pentru calificări înalte este în creștere în România. Oferta de astfel de calificări a rămas însă mult în urmă. Este foarte sugestiv să menționez că aproape 21 la sută dintre tinerii români între 15 și 29 de ani nu urmează vreo formă de învățământ, dar nici nu lucrează. În Uniunea Europeană, media acestui indicator este de numai 14 la sută. Eu personal sunt optimist că România va adopta în curând un program serios, coerent, sănătos de trecere la moneda unică, dar acesta să fie un catalizator al reformelor pe care trebuie să le facem și nu să fie văzut ca un panaceu al problemelor noastre”.Contribuția agriculturii la viitorul model economic românesc
Care este contribuția agriculturii în PIB-ul României? Ușor de aflat, dacă ne uităm la datele statistice de care dispunem la nivel oficial. Dar care este însă potențialul real al agriculturii de creștere a PIB-ului? Cum anume trebuie privită, gândită și mai ales derulată activitatea economică în sectorul agricol și în industriile și sectoarele conexe astfel încât să putem discuta de o reală dezvoltare a acestuia, de o contribuție semnificativă în realizarea produsului intern național, de o reală creștere economică bazată (și) pe acest sector și de o semnificativă dezvoltare a spațiului rural românesc? Cum anume trebuie să se regăsească agricultura și sectoarele și industriile direct relaționate cu aceasta în ceea ce ar trebui să fie MODELUL ECONOMIC ROMÂNESC AL URMĂTORILOR 10 ANI? Marea provocare a României este să găsească mijlocul prin care majoritatea locuitorilor din spațiul rural să treacă de la economia (agricultura) de subzistență la statutul de antreprenori rurali, de fermieri sau de patroni ai unor entități profitabile cu activitate în mediul rural.
Pe 7 noiembrie, ASPES, România Durabilă și Academia de Studii Economice din București au organizat și provocat o dezbatere publică în scopul construirii unui exemplu de gândire analitică și strategică cu privire la contribuția agriculturii românești la dezvoltarea în ansamblu a economiei naționale. În cadrul evenimentului au fost prezenți experți invitați de România Durabilă și de Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES): ministrul secretar de stat în Ministerul Agriculturii, Alexandru Potor, Robert Rekkers – Director General Agricover Credit IFN, Veronica Toncea – Consilier în cadrul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Doina Topală – Director Direcția IMM-uri – CEC Bank, Dan Ilie – Președinte LAPAR Ilfov, Carmen Boteanu – Director Adjunct, Agenția Națională pentru Achiziții Publice și Gheorghe Vlad – Director Confederația Asociațiilor Țărănești din România. La eveniment au participat peste 100 de reprezentanți: fermieri, antreprenori, finanțatori din lumea agriculturii românești, cadre universitare și studenți.
Gazdă a dezbaterii, profesorul universitar doctor în economie economie agrară și rector al ASE Nicolae Istudor a deschis Forumul „AgriBusiness” exprimând un punct de vedere optimist în ceea ce privește viitorul agriculturii românești. Nicolae Istudor nu doar că a trecut în revistă diversele probleme cu care se confruntă fermierii din România, dar a exprimat și câteva posibile soluții de rezolvare a acestora, punând accent pe convingerea că este nevoie de colaboare între mediul academic și cel de afaceri: „Noi credem că nu putem vorbi de unii singuri, ci trebuie să realizăm un parteneriat. Este drept că ar trebui să fim împreună, cei din educație cu cei din cercetare”. Potrivit lui Nicolae Istudor, la dezvoltarea rurală ar putea participa mai ales tinerii și studenții care aleg să urmeze studii în domeniul agriculturii. „Trebuie să fie încurajați să urmeze studii în domeniul agriculturii, dar și prin diferite proiecte, precum a fost programul SAPARD”, a subliniat Nicolae Istudor în cadrul conferinței amintite. Potrivit ministrului secretar de stat Alexandru Potor, „cel mai important lucru pentru Ministerul Agriculturii, este să valorificăm potențialul pe care îl are agricultura românească cu toate ramurile ei. Asta cred că este cheia succesului pentru viitor.” La rândul lui, directorul Agricover Robert Rekkers a spus că agricultura română este foarte importantă pentru modelul de dezvoltare economică a României în următorii 10 ani și a subliniat necesitatea unor politici publice corecte față de mediul de afaceri rural: „merită să aveți un Minister al Agriculturii performant, legat și conectat cu fermierii.”
La rândul ei, doamna Veronica Toncea a precizat că micii fermieri trebuie finanțați și ajutați, pentru că „fără finanțare nu se poate”, dar s-a arătat dezamăgită de funcționalitatea micilor start-up-uri: „Micii fermieri și micile start-up-uri sunt, au fost și vor fi o problemă pentru agricultură. Trebuie să vedem că ne fură cifrele mari, ne fură aspectele generale.” Doamna Doina Topală a adus în discuție rolul pe care CEC Bank îl are în formarea IMM-urilor din agricultură: „Voiam să subliniez aici că pentru clienții cu activitate în agricultură oferim o linie de credit pe o perioadă de până la șase luni, atunci când nevoia de finanțare este identificată”. Doina Topală a mai precizat că principalul ajutor pe care CEC Bank îl poate oferi reprezentanților firmelor agricole este consultanța în finanțare.
Prezent în secțiunea de dezvoltare strategică a agriculturii și a sectorului rural, președintele LAPAR Ilfov, Dan Ilie a reamintit faptul că băncile din România trebuie să le acorde mai multă încredere agricultorilor prin intermediul finanțărilor: „Dumneavoastă, băncile, ar trebui să aveți mai multă încredere în noi”. Iar expertul Carmen Boteanu a adus în discuție acordul de parteneriat lansat de Comisia Europeană: „Fiecare stat membru își asumă în fața Comisiei Europene, la un nivel strategic și transpus în indicatorii asumați de fiecare stat membru, o serie de ținte care, de fapt, reflectă modul în care inclusiv România își poate rezolva nevoile pe anumite domenii, precum agricultura”.
Liderul CATAR și cunoscut legumicultor Gheorghe Vlad a trecut în revistă rolul pe care mediul rural îl are asupra dezvoltării României. Potrivit lui Gheorghe Vlad, peste 87% din România este reprezentat de mediul rural: „Mediul rural reprezintă astăzi majoritatea. Orașele mari s-au distrus. Agricultura a rămas singura vertebră de care se poate lega cineva. Fermierii sunt cei mai mari investitori”.
„România Durabilă” și „Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale” a organizat în data de 7 noiembrie 2017 o primă analiză sectorială în cadrul programului de dezbateri cu tema „Modelul Economic al României pentru 2020-2030”, prima platformă de dezbatere pe tema agriculturii intitulată „AgriBusiness”. Evenimentul s-a desfășurat în Aula Magna a Academiei de Studii Economice din București, sub coordonarea Directorului General al Grupului de presă Economistul și fondator al ASPES, Constantin Boștină. Seria de evenimente sectoriale continuă, având ca scop obținerea unui document programatic care să exprime modelul de dezvoltare economică pe care și-l poate asuma România pentru următoarea decadă.
Atributele care aduc profit unui liceu privat
Interviu Muchait Biner, manager ICHB
Despre educație, despre învățământ și despre unități de învățământ private, deci despre businessul acestor unități educaționale, împreună cu invitatul Muchait Biner, manager al Liceului teoretic internațional de informatică din București din Colentina. Aș vrea să plecăm de la un element istoric. 23 de ani de activitate. Și vă mândriți că ați devenit cea mai mare școală din România din domeniul privat. Aproape 4.000 de elevi din peste 40 de țări, 85% români, 14% străini, aproape 450 de cadre didactice și peste 1.800 de elevi absolvenți. Iată statistica într-o singură frază care arată în cifre istoricul celor 23 de ani de existență. Care este principalul atribut al liceului despre care vorbim? În legătură cu începutul istoric, în 1994 s-a deschis Liceul Internațional de Informatică din Constanța cu 19 elevi, în urma căruia s-a alăturat și Liceul Internațional de Informatică din București (International School of Bucharest), în 2003 școlile Spectrum, în 2010 în afară de Constanța și București s-au deschis în Iași, Cluj, Ploiești. Anul acesta în Colentina am deschis un nou campus, în București, în Oradea s-a mai deschis o școală internațională. Deci în șase orașe. Motto-ul nostru este „Mai mult decât educația”. Când s-a deschis școala noastră, deși încă nici clădirea nu era gata făcută, s-a deschis în ideea de a participa în educația societății, de a colabora împreună cu toți cei care sunt implicați în învățământ pentru o creștere naturală a țării și împreună să facem un schimb de experiență cu oameni de afaceri din Turcia și cei din România. Aveți investiția din București (Colentina), Liceul internațional de informatică. Ce a însemnat investiția aceasta? În 2010 am intrat în clădire. Liceul Internațional de Informatică, campusul din Colentina, s-a deschis anul acesta. În clădire noi am făcut o investiție de peste 6 milioane de euro. O investiție imensă, cu toate dotările care sunt necesare pentru o școală de calitate. Toată aparatura, laboratoarele. Am luat clădirea când era la roșu și a trebuit să punem toate accesoriile. Deși clădirea nu avea, noi am atașat în structura principală o bibliotecă, am adăugat un amfiteatru mare de 300 de locuri, spații de sport nu aveau și atunci a trebuit să mai facem o clădire alături, cu o sală de gimnastică, sală de forță, sală de fitness. O sală de sport omologată pentru meciuri, care se folosește în diverse campionate.Tot noi suntem de vină?
Zilele trecute mă aflăm într-un platou de televiziune, invitat acolo să-mi dau cu părerea asupra „revoluției fiscale” pe care guvernul o tot anunță. În fața mea, un ilustru profesor universitar, vedetă de televiziune și unanim recunoscut ca atotștiutor (pe indiferent ce temă), care explica la tablă cum stăm cu trecerea contribuțiilor de la angajator la angajat și ne povestea cum a vorbit el cu toți miniștrii României și a aflat de ce avem nevoie de acest tămbălău. Conducătorii României, spunea Domnia sa, îi întăriseră propria convingere că totul este necesar pentru că mediul de afaceri este, de fapt, borfaș. La intervenția mea indignată și rugămintea de a nu îi băga pe toți în aceeași oală, a venit și corectura : 50% dintre noi suntem evazioniști și nu ne pasă câtuși de puțin de angajați, pe care vrem să-i exploatăm până la sânge fără să-i plătim cât de cât rezonabil. Pe alte posturi și în același timp erau identificate multinaționalele ca fiind răul pe pământ, pentru că, vezi Doamne, fac profituri mari și le duc în străinătate, acolo de unde provin de altfel și investițiile cele mai multe. Iar alții au descoperit că băncile sunt răul pe pământ, pentru că, nu-i așa?, în ultimii 10 ani (aceia de după criza financiară mondială) au avut multe pierderi și așa ceva nu se poate (ca și cum la ei nu se poate, dar la Tarom sau SNCFR se poate – sic!). Mai auzim din alte surse că impozitarea cifrei de afaceri cu 1% versus impozit pe profit ar fi necesară.. de ce? Tot pentru că suntem borfași și punem tot felul de cheltuieli nejustificate pe firmă, care apoi necesită corecții din partea ANAF. Și, atunci, nu-i mai simplu să ia statul ceva din start și totul să fie bine ? Mi-am permis să opresc avântul ilustrului profesor pentru faptul că Domnia sa, ca intelectual și profesor, contribuie la cel mai mare rău pe care îl trece acum România: POLARIZAREA și DIVIZAREA SOCIETĂȚII. De acum, suntem buni și răi, bugetari și privați, politicieni și mediu de afaceri, români și străini, antreprenori și multinaționale. Și nu știu cum se face, indiferent cu cine vorbești, el este în tabăra bună.
România are un potențial foarte mare de dezvoltare în sectorul IT, însă se clasează deocamdată pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește gradul de digitalizare, arată o analiză PwC
Specialiștii PwC propun o serie de recomandări pentru creșterea gradului de digitalizare al României
România se clasează pe locul 28 în Uniunea Europeană în ceea ce privește indicele DESI – Digital Economic and Society Index, calculat de Comisia Europeană, însă are un potențial foarte mare de dezvoltare în acest domeniu, arată o analiză PwC, dată publicității cu ocazia conferinței Digital Romania Forum. „Nouă românilor ne place să ne mândrim cu vitezele excepționale ale serviciilor noaste de bandă largă de mare viteză, cu calitatea specialiștilor IT, care sunt foarte căutați de către marii jucători globali din domeniul tehnologiei, și cu invențiile și aplicațiile IT lansate în România. Însă privită la nivel statistic, performanța țării noastre în ceea ce privește digitalizarea este mai degrabă modestă. Mai avem încă multe de făcut pentru a beneficia cu adevărat de a patra revoluție industrială, cea digitală, iar analiza PwC a venit cu o serie de recomandări pentru a valorifica la maximum potențialul țării”, a declarat Ionuț Simion, Country Managing Partner, PwC România, coordonatorul acestui studiu. Deși performanțele României sunt excepționale cu privire la abonamentele la servicii de bandă largă de mare viteză (locul 2 în Uniunea Europeană) și cu privire la prețul relativ raportat la venit pentru serviciile fixe de bandă largă (locul 10), țara noastră se clasează pe locul 22 din 28 de state membre în ceea ce privește conectivitatea, având de recuperat în domeniul acoperirii serviciilor de telefonie fixă de bandă largă, precum și în ceea ce privește acoperirea serviciilor mobile 4G.„Agricultura inteligentă” – viitorul și salvarea României
Paradoxul României este că „țara este foarte bogată cu foarte mulți oameni săraci”.
„Evoluția involuției” este mult mai puternică decât „potențialul evolutiv” care și el scade odată cu trecerea timpului. Timpul, latura nemiloasă a existenței, cerne valorile României prin frontiere și le duce pe cele mai bune în afară, căci într-acolo sunt îndemnate de către cârmuitorii țării. Dacă la acest fenomen adăugăm descreșterea alarmantă a natalității, precum și ritmul dezarmant de „analfabetizare”, vom vedea că nu rămâne atât de multă materie cenușie cât „să ne ție”.
După perioada numită „comunistă” (alt paradox), conducătorii de atunci ai țării au afirmat că România poate crește foarte repede prin agricultură și turism. Despre turism îmi este greu să mă pronunț; diferențele majore se văd imediat ce trecem granița spre vest, chiar și spre sud. Prefer să mă refer la agricultură, domeniul meu de competență în care activez ca specialist de aproximativ 40 de ani.
Astăzi, privind la țara noastră, dar și la cei din jurul nostru, înțelegem și cât de adevărată era afirmația, și cât de puțin am evoluat noi în raport cu acest potențial. Fărâmițarea excesivă a terenurilor agricole pe baza unei legislații incoerente și inconsecvente a dus la scăderea producției agricole a României pe o perioadă de circa 15 ani de la trecerea la economia de piață. Dacă astăzi producțiile medii agricole sunt peste cele din 1989, aceasta se datorează în principal celor care au trecut la „agricultura de performanță”, reprezentând 50-60% din suprafața agricolă a țării, din care mai mult de jumătate este exploatată sau se află în proprietatea firmelor/persoanelor străine.
Pe baza caracteristicilor solurilor de la noi și ale climatului (multianual), putem afirma că România are condiții propice pentru a dezvolta agricultura ca ramură foarte importantă a economiei.
Agricultura de astăzi trebuie văzută ca un domeniu economic extrem de tehnic, supus însă unor oscilații imprevizibile ale climatului, generate de schimbările climatice cu derivatele sale – încălzirea globală și tendința spre deșertificare. Totodată, trebuie înțeles că agricultura se practică pentru „existență”, și nu pentru „subzistență”. Agricultura de „existență” este aducătoare de producție, beneficii și profit, iar agricultura de „subzistență” este generatoare de incultură, prejudicii și pierderi. Când vorbim despre „agricultura de existență” vom avea în vedere ferme și fermieri care produc pentru piață, plătesc arende, taxe și impozite, cumpără terenuri și mijloace de producție, intră în competiție pentru obținerea unor producții profitabile.
Agricultura performantă este domeniul care consumă cea mai mare cantitate de dioxid de carbon eliminată de poluatorii Terrei.
Agricultura de „subzistență” este generatoare de sărăcie și mizerie din toate punctele de vedere, excepție făcând agricultura de „plăcere”, practicată în grădinile sau în alte locuri ale oamenilor „cu dare de mână”. Agricultura de subzistență este practicată de oamenii de la țară, cu un nivel cultural scăzut, care (de multe ori) nici nu-și trimit copiii la școală, folosindu-i la munci manuale ale câmpului. Neavând cunoștințe despre cum trebuie protejate culturile împotriva agenților de dăunare sau a altor factori de stres, de obicei acești oameni cheltuiesc mai mult decât valoarea producției obținute și, mai mult, cheltuiesc fără nicio noimă.
Culturile agricole stresate din diferite motive devin, din consumatoare de dioxid de carbon, producătoare de dioxid de carbon, fenomen întâlnit curent în țările cu agricultură subdezvoltată, de subzistență.
În România, 40-45% din suprafața agricolă este orientată în direcția agriculturii de subzistență, iar dacă ne referim la pășuni și fânețe, acest mod „de subzistență” acoperă peste 75% din suprafață. Și totuși, așa cum tractoarele și echipamentele care brăzdează câmpurile României pot fi coordonate prin GPS și prin alte metode/modele sofisticate caracteristice agriculturii de precizie, și pasul următor, acela al agriculturii inteligente, ne poate sta la îndemână.
Agricultura inteligentă presupune:
- Evaluarea corectă a potențialului agricol din toate punctele de vedere plecând de la: – sol, – climă, – mediul politic și economic, – existența apelor pentru irigare, – posibile accidente climatice, – culturi și piețe de desfacere, – disponibil de forță de muncă ș.a.
- Soluții tehnologice existente și în dezvoltare pentru: – fertilizare de performanță, – măsuri de sănătatea și protecția plantelor, – măsuri pentru diminuarea stresului abiotic, generat în principal de schimbările climatice.
- Sisteme suport de decizie pentru anumite verigi tehnologice sau pentru direcții de producție. l Adaptarea dinamică a soluțiilor tehnologice la condițiile de cultură specifice unei zone/ferme și pentru situații nespecifice etc. Acestea sunt numai câteva aspecte ale agriculturii inteligente, care incumbă muncă profesionistă, abordată interdisciplinar, polifactorial și flexibil. Aceasta este „agricultura viitorului” și „salvarea poporului”.
Piața de mobilă, în expansiune
Interviu cu Cristian Găvan antreprenor Școala de Mobilă
Aș vrea să plecăm un pic de la peisajul mare și abia apoi să ne concentrăm atenția asupra proiectului Școala de Mobilă. Cum arată piața de bricolaj astăzi? Piața de bricolaj arată extraordinar. Doar anul trecut, Dedeman, care este lider de piață în România, a făcut peste un miliard de euro și este într-o expansiune continuă. În mai am fost invitat la Milano. A fost o expoziție foarte frumoasă de bricolaj, iar Asociația Internațională a Bricolerilor a ținut o conferință și au spus că piața mondială la bricolaj a depășit 150 de miliarde de euro. Este o sumă excepțională. Europa stă mai puțin bine, foarte bine stă America; Americile și Australia dețin vreo 70% din această piață. Pe Europa toate companiile de bricolaj fac vreo 30 de miliarde de euro. Piața de bricolaj este strâns legată de piața de construcții, din nefericire sezonieră. În ce măsură piața de bricolaj primește reculul sezonier din piața de construcții? În momentul de față nu se întrevede nicio încetinire a ritmului pe piața de mobilă. Îți spun asta pentru că sunt foarte atent la ce se întâmplă pe piața de construcții. Locuințele sunt în lucru, dar nu se vând toate odată, nu în același ritm, și atunci, pe măsură ce se vând, proprietarii vin către magazinele de mobilă sau către Mam Bricolaj de unde achiziționează materiale pentru mobilier ca să-și echipeze locuințele.Opțiunile internaționale ale României. UE și NATO, dar și larga deschidere spre lume
Turbulențele și marile schimbări ce se întrezăresc în Europa și în lume după așa-zisa încheiere a războiului rece obligă fiecare stat responsabil la opțiuni și acțiuni adecvate pentru reconfirmarea sau repoziționarea sa geopolitică, în interes național. România trebuie să iasă și ea, după un lung răstimp postdecembrist, din starea de apatie, șovăială, complexe și absențe care au pus pe acțiunea sa internațională pecetea, în mare măsură îndreptățită, de actor statal puțin semnificativ în dialogul cu continentul, cu lumea, și chiar cu vecinii sau alte state din imediata apropiere.
Marea reașezare în partea noastră de lume și la nivel planetar a început, lent și ezitant, odată cu prăbușirea regimurilor comuniste din Europa, însă în ultima vreme ritmul schimbărilor a început să se precipite. De un status quo aproape că nici nu mai putem vorbi, pentru că mari prefaceri se produc ori sunt iminente de la o zi la alta. Imprevizibilul și nesiguranța devin banalitate. Și este o situație care, spunea un comentator vest-european, amintește cumva de interbelic, când țările mai mici încercau cu febrilitate să se alieze între ele și să obțină sprijinul și protecția altora mai mari, când marile puteri erau tot mai nemulțumite de propria situație ori își doreau mai mult, când echilibrele de putere dintre ele și alianțele lor deveneau tot mai precare.
