România economică riscă să se prăbușească precum un castel de nisip, în condițiile în care autoritățile întârzie să ofere soluții concrete la criza fără precedent care se instalează odată cu pandemia de COVID-19, arată o analiză realizată de Frames și Agenția de Consultanță pentru Dezvoltarea Afacerilor (ACDA). În ritmul în care efectele economice se amplifică, ne vom trezi rapid cu peste 2 milioane de oameni fără joburi și cu o recesiune severă din care ne va fi greu să ieșim. România riscă să piardă cursa pentru competitivitate în fața țărilor din regiune, precum Polonia, Ungaria și Bulgaria, care vin cu măsuri concrete de susținere a economiei, menite să asigure continuarea businessului dincolo de perioada stării de urgență.

România economică arată precum un pacient ajuns la spital în comă, cu multiple traumatisme, căruia medicii, în loc să îl ducă în sala de operație, îi administrează o aspirină și îi pun pansamente, pentru a-i acoperi rănile grave.
Fără tratamente medicale de specialitate, pacientul România riscă să moară, iar dacă va fi totuși salvat printr-o minune, va rămâne cu dizabilități care nu îi vor mai permite să ducă o viață normală.
Așa arată, potrivit analiștilor, radiografia economiei românești după o lună de „coronacriză economică”.
Estimările Frames, anunțate la începutul crizei, privind numărul de peste 1 milion de persoane ce vor ajunge în șomaj tehnic, considerate la vremea respectivă de politicieni ca fiind hazardate, au fost confirmate de realitate, iar perspectivele sunt, în continuare, din ce în ce mai sumbre.

„Din mediul de afaceri primim semnale că tot mai multe companii își suspendă activitatea și că blocajul financiar se accentuează. Creditul furnizor, cel care alimenta mare parte din businessul din România, a înghețat, iar multe companii au ajuns în prag de faliment, astfel că își vor trimite angajații în șomaj sau îi vor disponibiliza în această lună. În acest ritm, vom ajunge rapid la 2 milioane de angajați fără joburi la finalul stării de urgență”, afirmă analiștii de la Frames.
„25% dintre IMM-uri sau închis sau se vor închide în următoarea perioadă. Sunt peste 1 milion  de oameni trimiși în șomaj tehnic. S-au mai întors minimum 1 milion de români în țară. Cum vor fi absorbiți aceștia în câmpul muncii? Cum vor deveni aceștia contribuabili, nu asistați social?  Este nevoie de un plan de susținere a IMM-urilor”, afirmă Cristian Lungu, managerul Agenției de Consultanță pentru Dezvoltarea Afacerilor.

POLITICA PAȘILOR MĂRUNȚI, PĂGUBOASĂ

Potrivit analizei, România are nevoie de măsuri concrete de susținere a businessului, pe termen mediu și lung, de un adevărat ,,Plan Marshall”, dincolo de cele care vizează starea de urgență.
„În timp ce la noi se vorbește doar de măsurile pe termen scurt, pentru perioada de restricții, în alte țări se pun în aplicare planuri pe termen mediu și lung.  Politica pașilor mărunți, pas cu pas, anunțată de guvernul Orban, generează deja temeri în ochii investitorilor și afectează credibilitatea economică a României. România are nevoie de un plan concret, cu obiective, termene și finanțări asumate, care să creeze încredere pentru cei care vor să investească în România, mai ales pentru cei care vor să își mute facilitățile de producție din China, un fenomen economic pe care autoritățile par să îl ignore în prezent”, afirmă Adrian Negrescu, managerul companiei de consultanță Frames.

În timp ce în România planurile de combatere a crizei vizează doar 2% din PIB și acoperă doar perioada de stare de urgență, în Ungaria, o țară care are o economie cu 40% mai mică decât cea a României, guvernul alocă 30 de miliarde de euro (20% din PIB) pentru compensarea efectelor crizei, printre care și un fond strategic de 1,3 miliarde de euro pentru investiții în infrastructură.
Cehia a anunțat un plan de stimulare a economiei de 18% din PIB (50 mld. euro), Polonia alocă 47 de miliarde de euro (10% din PIB) pentru susținerea economiei, din care 30 mld. de zloți pentru investiții în infrastructură, iar Bulgaria accelerează planurile pentru trecerea la euro.

„În timp ce alte țări profită de relaxarea restricțiilor Pactului de Stabilitate și se împrumută din piețele externe, își rezervă zeci de miliarde de euro pentru investiții în infrastructură, în susținerea mediului de afaceri intern, în România autoritățile abia reușesc să adune bani de la băncile locale și trag de urechi firmele care n-au completat cum trebuie cererile de șomaj tehnic. Dincolo de vânătoarea de produse medicale (măști, combinezoane, aparatură specială), ne aflăm într-o cursă acerbă pentru finanțare la care România pare să fi pierdut startul”, afirmă analiștii.

„Am fi vrut să vedem, precum în Japonia, un program de obligațiuni pentru construcții, emise de stat. Ne asiguram astfel finanțarea pentru lucrările de infrastructură publică”, mai spun aceștia.
Până în prezent, guvernul a promis și încă nu a plătit niciun leu din cei
10 mld. lei pentru șomajul tehnic și
15 mld. lei garanții pentru susținerea creditării IMM-urilor. În rest, după o adevărată bâlbâială privind plata taxelor, a oferit o bonificație pentru cei care își plătesc taxele la timp și a anunțat un proiect de tăiere a reducere a salariilor în sectorul public.

Potrivit experților, tăierea salariilor bugetarilor este, cel puțin așa cum se prezintă acum, doar o măsură de imagine.
„Din cei 1,24 milioane de bugetari, sunt aproape 700.000 care nu vor fi afectați sub nicio formă, pentru că activează în domenii esențiale. În condițiile în care statul alocă 102 mld. lei ca fond de salarii pentru bugetari (s-a dublat în ultimii cinci ani), economia estimată de Orban, de 1,5 mld lei, este ridicolă. Tăierea salariilor bugetarilor se dovedește doar o măsură de imagine, care va avea efecte negative (scăderea consumului, tensiuni sociale etc.). Era mai degrabă nevoie de măsuri de restricții pentru cheltuielile publice. Restructurarea aparatului public este necesară, trebuie pusă în practică imediat după criză, însă nu prin manevre heirupiste care nu fac altceva decât sa amplifice tensiunile dintre angajați (public/privat)”, arată analiza Frames & ACDA.

„Statul poate funcționa cu 50% din angajați, dacă este să ne luăm după planurile de tăieri salariale anunțat de guvern. Este nevoie doar de voință politică, de dorința de a face, în sfârșit, reformele de care economia românească, sistemul public, au nevoie”, a declarant Cristian Lungu.
Potrivit experților de la ACDA, digitalizarea ANAF – măsură care va duce la creșterea colectării din sectoarele cu evaziune ridicată și impozitarea progresivă în sectorul public – trebuie să se afle în prim-plan.

DE CE EXPORTĂM FORȚĂ DE MUNCĂ?

În timp ce alte țări încearcă să își protejeze forța de muncă, să le ofere joburi și să îi țină în țară, România exportă muncitori pe bandă rulantă către Germania și, posibil în lunile următoare, către Italia și Franța, țări care au anunțat, la rândul lor, că vor muncitori români.
Potrivit analiștilor, dincolo de încălcarea flagrantă a regulilor privind starea de urgență, această situație arată lipsa de viziune a autorităților române în privința forței de muncă.

„Continuăm, din păcate, o politică păguboasă, care a afectat economia românească în ultimii 30 de ani. În loc să luăm măsuri pentru a ne conserva forța de muncă, le facilităm plecarea în străinătate. Să nu uităm că, acum câțiva ani, un politician cunoscut spunea că nu avem nevoie de medici. Acum, în această situație incertă, este nevoie, mai mult ca oricând, de un mesaj clar către românii care vor să rămână în țară, un plan concret prin care acești oameni să fie păstrați în țară, nu să-i îngrămădim în avioane charter cu destinația Occident. Să îi implicăm în agricultura românească, în refacerea sistemelor de irigații, în construcțiile de infrastructură (drumuri, cale ferată, spitale, școli etc.)”, a declarat Negrescu.

NEVOIA DE LEADERSHIP

România are nevoie, mai mult ca oricând, de leadership, de politicieni care să uite de interesele electorale și care să ia măsuri drastice, chiar dacă nepopulare.
,,De ce nu s-a apelat încă la banii de la Fondul Monetar Internațional? Pentru că un program de finanțare va veni cu condiționalități clare, precum reducerea aparatului de stat – concedierea a sute de mii de bugetari, privatizarea directă sau pe bursă a companiilor de stat căpușate politic, precum Aeroportul Otopeni, Hidroelectrica, TAROM, SNCFR, SNLO, renunțarea la pseudoprogramul de dezvoltare locală PNDL. Astfel de măsuri vor afecta capitalul electoral al guvernanților. Din păcate, sacrificăm potențialul de revenire al economiei pe altarul intereselor electorale”, afirmă analiștii. Fără măsuri concrete, România va fi condamnată la sărăcie în următorii ani.

„Factura intereselor electorale o vom plăti în următorii ani cu vârf și îndesat. În timp ce alte țări din regiune vor crește economic, noi vom spera, în continuare, că ne vor salva multinaționalele, că mediul de afaceri va plăti taxele și impozitele majorate pe care autoritățile le vor institui, mai mult ca sigur, după examenul electoral din toamnă. Vom avea din ce în ce mai puține șanse să construim drumuri, spitale, școli, pentru că
PIB-ul va continua să fie sufocat de clienții de partid, de interesele politice, de programe fără noimă economică precum PNDL”, arată analiza Frames & ACDA.

Potrivit analiștilor, de vină pentru această situație este întregul spectru politic.
,,Niciunul dintre partide nu a venit până acum cu o viziune legată de depășirea acestei crize. Niciuna dintre formațiuni nu a pus pe masă un plan concret de măsuri, dincolo de critici, de atacuri politice, de mesaje cu caracter electoral. Între timp, mediul de afaceri a înaintat zeci de propuneri, de soluții, de măsuri menite să ofere o relansare rapidă a economiei, după perioada de urgență. Niciuna dintre aceste măsuri nu a fost asumată’’, spun experții.

Între timp, în absența unor măsuri concrete de aplanare a efectelor crizei, situația bugetară a României se înrăutățește pe zi ce trece. Încasările au scăzut cu 12-13 miliarde de lei, iar cheltuielile au crescut cu 20 de miliarde de lei. În esență, în numai o lună, deficitul bugetar s-a adâncit cu 3 procente.

„Sperăm ca rectificarea bugetară să vină cu altă viziune. Nu mai poți funcționa, ca stat, cu aceleași repere ca în anii dezmățului bugetar. Trebuie măsuri concrete, asumate, legate de cheltuielile statului cu aparatul public, trebuie anunțată decizia anulării creșterii pensiilor cu 40% din septembrie și impozitarea pensiilor speciale. Trebuie renunțat la PNDL, programul politic de finanțare pentru baronii locali și trebuie investit masiv în dezvoltarea infrastructurii, de la autostrăzi (Pitești-Sibiu, Comarnic-Brașov, Iași-București, Craiova-Pitești) la cale ferată de mare viteză (București-Cluj-Napoca, București-Craiova, București-Timișoara, București-Iași etc.) și aeroporturi (al doilea aeroport internațional al capitalei, aeroporturi extinse la Brașov, Craiova, Cluj, Iași, Constanța, Sibiu, Timișoara etc.)”, a declarat Adrian Negrescu.

Potrivit experților de la Frames & ACDA, este nevoie, totodată, de dezvoltarea unui program național solid și predictibil de susținere a inițiativei antreprenoriale care să includă toate programele naționale și europene pentru IMM-uri, cu bugete extinse provenite atât din sumele primite de la Uniunea Europeană, cât și din redirecționarea sumelor obținute din reducerea salariilor și pensiilor publice, anularea pensiilor special plus mecanisme de minimis care să cuprindă credite fiscale.
„IMM-urile trebuie să reprezinte coloana vertebrală a unei economii moderne. Noi, din păcate, ne aflăm pe ultimul loc în UE ca număr de IMM-uri la 1.000 de locuitori, iar peste 80% dintre ele sunt slab capitalizate și activează într-un mediu în care creditarea este inaccesibilă, iar blocajul financiar se amplifică. Exact acestea vor fi viitoarele victime ale crizei”, a declarat Cristian Lungu, managerul ACDA.

În domeniul IMM-urilor, este necesar ca statul să adopte un pachet de digitalizare oferit sub forma de voucher de 500 de euro pe primele 12 luni care să includă o licență pentru cloud, site, instrumente de gestionare a unei afaceri – CRM, ERP etc.
Statul ar trebui, de asemenea, să subvenționeze finanţarea costurilor cu achiziționarea unei semnături electronice pentru primii trei ani de la înfiinţare și să încurajeze angajările, prin reducerea cu 50% a taxelor salariale.

De asemenea, este nevoie de o regândire a următoarelor programe naţionale pentru IMM-uri pentru ieșirea din criză, de la extinderea codurilor CAEN compatibile la dublarea sumei maxime alocate/proiect.
,,Creșterea numărului de finanțări anuale de la 10.000 la 30.000 de proiecte, însoțită de o focusare pe proiectele care vizează producția, industriile creative și IT-ul trebuie să se afle în prim-plan”, afirmă Cristian Lungu.
Experții spun totodată că, fără împrumuturi masive care să finanțeze programe naționale de dezvoltare, România va fi condamnată la sărăcie.
,,România, o țară cu un potențial agricol imens, importă alimente. Importăm electricitate deși avem capacități de producție suficiente, importăm gaze deși avem resurse uriașe în Marea Neagră. Importăm bulion deși cultivăm roșii care putrezesc pe câmp. Timpul nu iartă. Cum nu ne-a iertat când ne jucam de-a mineriadele, când alungam medicii din țară, când «nu ne vindeam țara»”, a mai declarat Adrian Negrescu, managerul Frames.

Analiză Frames

Text intervenție la conferința online „România, încotro? IMM-urile în vremuri de criză”, organizată de Oxygen Events în data de 9 aprilie 2020.

Dincolo de viziunea de business, strategie, know-how, clienți, salariați, leadership, competențele tehnice și manageriale specifice fiecărui antreprenor, în aceste momente cel puțin trei actori joacă un rol determinant în evoluția IMM-urilor: circulația capitalurilor, băncile / lumea financiară și statul.

1. Circulația capitalurilor

Capitalurile circulă pe Terra precum circulă apa în natură. Așa cum apa urmează legile gravitației și străpunge sau ocolește orice obstacol, tot așa și capitalurile străpung sau ocolesc constrângerile regulatorilor, urmând o singură lege, legea „terenului profitabil”. Cu cât o țară sau zonă economică va pune mai multe opreliști profitabilității capitalului și liberei sale circulații, cu atât mai mult capitalul va „ocoli” acea zonă. În era digitală și a internetului aceste fenomene s-au accentuat și mai mult. Întrebarea ce se pune acum este: ce țări sau regiuni vor deveni noile „terenuri profitabile” pentru capital?

România trebuie să știe să răspundă la această întrebare. Un răspuns ar putea fi, de exemplu, să se creeze un tratament fiscal privilegiat pentru companiile ce-și domiciliază lichiditățile în regiuni defavorizate. Sau să oferim facilități fiscale deosebite oamenilor bogați români și străini care își domiciliază averea în România sau companiilor care investesc în proiecte de învățământ, sănătate sau infrastructură sau în IMM-uri în zone defavorizate.

Astfel de tratamente există și în alte țări membre ale Uniunii Europene, precum Belgia, Olanda, Luxemburg sau Irlanda. Rezultatele sunt extraordinare.

Aceste demersuri devin însă mult mai credibile atunci când legislația și sistemul fiscal sunt simplificate. Avem nevoie de predictibilitate și de un amplu program de simplificare legislativă și fiscală, inclusiv în ceea ce privește fondurile europene.

Dar capitalul nu este doar problema statului, economiștilor, antreprenorilor sau instituțiilor financiare. El este în primul rând responsabilitatea fiecărei persoane dornice să valorifice dimensiunea economică, socială și politică a vieții sale. Conștientizarea acestui lucru ne va permite să ne recuperăm cel mai de preț capital: demnitatea.

2. Băncile și lumea financiară

Aici trebuie să lăsăm emoțiile, să fim cât mai preciși posibil în evaluările noastre și să plecăm de la câteva realități.

În primul rând în mediul de afaceri din România nu există încredere și atunci se creează decalaje între oferta de finanțare a băncilor și cererile efective ale clienților…  Sunt multe situații în care investiții ce se amortizează în 10 ani sunt finanțate cu credite având o maturitate de 3-5 ani sau chiar cu linii de credite pe termen scurt (1 an)… Mulți antreprenori utilizează creditele companiei pentru alte nevoi patrimoniale personale…

Din cele 700.000 de societăți comerciale existente în România, numai 12.000 sunt cu adevărat bancabile, adică îndeplinesc condițiile pentru a fi creditate de către o bancă.

Pentru a construi încrederea în relațiile cu băncile în această perioadă, îmi permit să vă supun atenției câteva recomandări, plecând și de la experiențele pe care le-am trăit ca bancher la Paris în timpul crizei din 2008.

În primul rând, fiți obsedați de cash, de disponibilitățile de trezorerie, care contează cel mai mult în timp de criză. Urmăriți cu mare atenție nevoia de cash și încercați s-o optimizați luând în calcul cel puțin trei elemente:

– gestiunea stocurilor – încercați să aveți cât mai puțină marfă pe stoc, în funcție de specificul activității dumneavoastră și viteza de rotație a stocurilor;

– încasările de la clienți – încercați să vă negociați termene de încasare cât mai scurte;

– furnizori – plătiți-vă furnizorii la timp, pentru că amânările la plăți vă pot crea probleme de imagine, inclusiv în relația cu băncile.

Apoi, luați în calcul rentabilitatea economică a afacerii. Aici avem o întrebare cheie la care trebuie să răspundă orice IMM… Rentabilitatea economică a activelor (imobilizări și cash) este mai mare decât costul finanțărilor (capital + credite de la bănci)? Dacă nu este cazul, avem o problemă majoră.

Orice bancă urmărește o relație trilaterală, care este un adevărat „triunghi al vieții sau al morții companiei”: clienții – acționarii – creditorii. IMM-ul trebuie să știe să arate băncii cum afacerea poate să aducă valoare / rentabilitate pentru fiecare dintre acești trei actori.

În perioada de criză, pentru bancheri contează foarte mult evoluția pieței, profilul conducătorilor / acționarilor companiei, respectarea indicatorilor și a notelor pe linie de risc. Bancherii au un vocabular și definiții foarte precise pentru acești indicatori.  Dialogul bănci – antreprenori este deci foarte mult facilitat dacă există aici o înțelegere comună a acestor noțiuni.

Menținerea unui dialog transparent, de încredere între antreprenori și bănci este vitală. Antreprenorii trebuie să meargă deci la bancheri cu aceeași deschidere pe care o au atunci când merg la un medic.

3. Statul trebuie să separe măsurile pe termen scurt de măsurile cu impact strategic, pe termen lung și să facă totul pentru IMM-uri, dar nimic în locul lor.

Cash-ul este principala „muniție” pe termen scurt în timp de criză. Măsurile recente luate de autorități alimentează această nevoie, urmează trendul european și ele vizează o schemă de ajutoare aproape pentru toate sectoarele, sub formă de garanții pentru credite, granturi, subvenții dobânzi, amânări sau anulări de impozite și taxe, reglementări privind utilitățile… Aceste măsuri au fost luate într-un context dificil, în parte sub impact emoțional,și deocamdată nu sunt cuantificate în totalitate. Vom vedea cine va plăti până la urmă această factură și sub ce formă.

Dar pe termen scurt este foarte importantă disciplina plăților, pentru evitarea blocajului financiar. România se află de multă vreme, am mai spus-o și cu alte ocazii, în fața unui mare pericol de blocaj financiar. Studii arată că lipsa unei discipline financiare solide a făcut ca volumul creditelor comerciale de tip „furnizor” să se dubleze în ultimii ani la peste 700  miliarde de lei, în timp ce creditele bancare au căpătat o dinamică pozitivă doar în ultimii doi ani. Acum cei mai mari creditori din economie nu sunt băncile, ci companiile, marii furnizori de produse și servicii. Instituțiile statului trebuie să dea dovadă de intransigență aici, impunând printr-o lege foarte dură respectarea termenelor de plată, așa cum se face în țările vestice ale Uniunii Europene de multă vreme. IMM-urile competitive ar avea de câștigat.

Sprijinirea investițiilor are însă nevoie de o abordare total diferită, strategică. Cred că această criză este o oportunitate pentru a „reseta”, a reașeza economia pe noi baze pe termen lung. Statul român trebuie să-și facă simțită prezența dincolo de alimentarea creșterii consumului și politicile monetare. Am spus de multă vreme că trebuie să ne întoarcem la Keynes. Acum nu avem de ales. Economia românească va putea fi relansată într-un timp rezonabil doar prin proiecte / investiții naționale de anvergură în învățământ, infrastructură și sănătate. Iar IMM-urile trebuie integrate în lanțul valoric al acestor proiecte, formând țesutul lor de bază.

Este momentul să identificăm prioritățile strategice la nivel de industrii, plecând de la o analiză realistă a sectoarelor în care putem fi competitivi. În IT, România poate avea o magnitudine internațională mai importantă decât și le pot permite economia, diplomația sau armata sa. Terenurile agricole din țara noastră pot hrăni o populație de 4 ori mai mare decât cea pe care o avem. Accelerarea creării de cooperative agricole care să integreze întreg lanțul valoric al acestui sector ar fi o soluție. Sectorul energetic, industria auto… Renault și Ford sunt foarte interesați să vadă majoritatea furnizorilor prezenți în România. Aici trebuie să intervină statul în calitate de intermediar, regulator al pieței și, uneori, chiar acționar.

Mă opresc cu exemplele pentru că o astfel de orientare strategică are nevoie de o dezbatere națională, de un cadru instituțional orientat către dialog și decizii, ce încurajează antreprenoriatul până la cel mai de jos nivel. Un dialog peren cu reprezentanții comunității de afaceri, la nivelul Consiliului IMM, Camerelor de Comerț, Coaliției pentru Dezvoltarea României, Consiliului Investitorilor Străini.  Așa se pot găsi soluții. Pentru că o economie nu se face doar din pix, prin decret, la un partid, la Guvern, Ministerul Finanțelor sau la BNR, ea este înainte de toate un fenomen social ce se transformă organic.

În legătură cu exporturile… Reprezentanții autorităților trebuie să „vândă” produsele românești și să susțină în mod profesionist antreprenorii români în străinătate. Sugerez să ne inspirăm din ce fac Banca Publică de Investiții / Business France în Franța sau Ministerul Comerțului în Statele Unite. Am văzut acolo mult profesionalism în sprijinirea IMM-urilor și a intereselor naționale.

Dar pentru aceasta avem nevoie mai mult ca oricând de oameni de stat. Oamenii de stat au o viziune clară, capacitatea de a se ridica deasupra clivajelor partizane, de a identifica și apăra interesele statului pe care îl servesc și conștiința propriilor responsabilități. Oamenii de stat iau decizii cu mult discernământ și responsabilitate, oricare ar fi riscurile, pentru că le este imposibil să facă altceva decât ceea ce trebuie să facă. Așa cum spunea De Gaulle, „nu se poate face nimic fără oameni mari, dar aceștia sunt mari pentru că și-au dorit-o”.

Deschiderea procedurii insolvenței împotriva unui debitor are drept scop acoperirea pasivului acestuia, creditorii având la dispoziție posibilitatea formulării unei cereri de admitere a creanței lor la masa credală, creanțele împotriva debitorului fiind înscrise la masa credală cu un rang de preferință potrivit art. 159 și 161 din Legea nr. 85/2014, iar acoperirea acestora fiind realizată în ordinea prevăzută de același act normativ.
Constituirea unei garanții asupra unuia sau mai multor bunuri aflate în patrimoniul debitorului, de către deținătorul dreptului de creanță, nu este de natură a încălca dreptul de proprietate al debitorului asupra acestora, ci de a „securiza” executarea obligației corelative acestui drept.

În cazul antreprenorilor, aceștia se pot înscrie la masa credală a unui debitor cu o creanță garantată, în conformitate cu prevederile art. 2386 Cod civil, care prevăd posibilitatea antreprenorilor care au convenit cu proprietarul să edifice, să reconstruiască sau să repare un imobil, asupra imobilului, de a înscrie în cartea funciară un drept de ipotecă legală pentru garantarea sumelor datorate acestora, însă numai în limita sporului de valoare realizat.
Aceste prevederi sunt „dublate” de art. 1869 Cod civil, potrivit căruia antreprenorul beneficiază de o ipotecă legală asupra lucrării, constituită și conservată în condițiile legii. De asemenea, potrivit art. 2382 Cod civil, ipoteca se întinde și asupra ameliorațiunilor aduse imobilului fără nicio altă formalitate.

Reglementarea posibilității antreprenorului de a obține garanția recuperării sumelor avansate nu este una nouă, având în vedere prevederile art. 1737 din vechiul Cod civil, care prevedeau privilegiul imobiliar al lucrătorului și antreprenorului pentru garantarea creanțelor asupra clientului. În noua reglementare au fost înlăturate privilegiile imobiliare speciale prevăzute de Codul civil din 1864, fiind păstrate numai privilegiile speciale mobiliare. Astfel, privilegiile imobiliare constituite sub vechiul Cod civil, precum și privilegiile speciale prevăzute în legi speciale, devin ipoteci legale și vor fi supuse regimului prevăzut de noul Cod civil pentru ipoteci legale. În ceea ce privește ipotecile legale, acestea nu mai sunt privilegiate, deoarece rangul lor este unul ordinar, dat de data intabulării în cartea funciară, iar nu de data nașterii creanței.

Astfel, creditorul antreprenor poate, prin înscrierea dreptului de ipotecă asupra construcției în cartea funciară, să se înscrie la masa credală a debitorului său, proprietarul construcției, cu o creanță garantată în sensul art. 5, pct. 15 din Legea nr. 85/2014, în vederea recuperării cheltuielilor ocazionate de construcția de clădiri (birouri, locuințe, depozite, magazii, hale de producție, ateliere, padocuri, grajduri, silozuri etc.), instalații (apă, gaze naturale, electrice, de ventilație și climatizare, de încălzire centrală, sanitare etc.), căi de comunicații (șosele, căi ferate uzinale, alei, trotuare ș.a.), împrejmuiri (garduri din zid, prefabricate, plasă de sârmă, sârmă ghimpată ș.a.), dotări sau reparații generale/curente.

Asigurarea recuperării creanței garantate cu o ipotecă legală imobiliară decurge și din prevederile art. 103, alin. (1) din Legea 85/2014, care stipulează înscrierea creanțelor beneficiare ale unei cauze de preferință în tabelul definitiv până la valoarea de piață a garanției stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar, efectuată de un evaluator desemnat potrivit prevederilor art. 61 din același act normativ.

Tot art. 103 prevede faptul că, în cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poartă cauza de preferință se va face la un preț mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv sau în tabelul definitiv consolidat, diferența favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din creanța sa fusese înscrisă drept creanță chirografară, până la acoperirea creanței principale și a accesoriilor ce se vor calcula conform actelor din care rezulta creanța, până la data valorificării bunului.
Distincția între creanța garantată cu o ipotecă legală, rezultată din înscrierea contractului încheiat între antreprenor și proprietarul construcției în cartea funciară a imobilului construit sau asupra căruia au fost executate lucrări de amenajare sau îmbunătățire și o creanță chirografară născută în temeiul aceluiași contract, în cazul în care acesta nu constituie baza unei ipoteci legale, este deosebit de importantă relativ la drepturile recunoscute de lege creditorilor garantați.

În procedura insolvenței, creditorii garantați, spre deosebire de celelalte categorii de creditori, au, printre altele, dreptul de a solicita judecătorului sindic ridicarea suspendării prevăzute de art. 75 din Legea 85/2014 și valorificarea bunului asupra căruia poartă garanția, au dreptul de a încasa dobânzi și accesorii pentru creanța sa înscrisă în programul de plată, au dreptul de a vota un plan de reorganizare cu un vot în categoria creanțelor garantate, au dreptul, în reorganizare, de a primi distribuiri cu prioritate față de toți ceilalți creditori și, de departe cel mai important, au dreptul, în procedura falimentului, de a li se distribui lichidități cu prioritate.
Astfel, în cazul vânzării bunului grevat de o cauză de preferință – în acest caz, ipotecă legală – în conformitate cu art. 159 (1), pct. 2, creditorii garantați își vor îndestula creanța după acoperirea cheltuielilor efectuate cu vânzarea bunului, spre deosebire de creditorii chirografari, ale căror creanțe se vor plăti în baza dispozițiilor art. 161, poziția 9 în ordinea de preferință, o ipoteză indiscutabil dezavantajoasă din punctul de vedere al momentului și posibilităților reale de satisfacere a creanței cu care s-au înscris la masa credală.

Pentru a se putea înscrie cu o creanță garantată în procedura insolvenței debitorului, ipoteca legală asupra creanței, prevăzută la art. 2386, pct. 6 Cod civil, trebuie înscrisă de către creditori în registrele de publicitate, fiind nu numai o condiție de opozabilitate, ci având și efect constitutiv în ceea ce privește nașterea valabilă a dreptului de ipotecă. Înscrierea în cartea funciară a unui contract de antrepriză se face potrivit Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996.

Potrivit art. 37 (6) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare, ipotecile legale pentru garantarea unei creanțe se înscriu, ca regulă, din oficiu, în temeiul înscrisului din care rezultă creanța privilegiată, însă se poate efectua și la cererea antreprenorului care urmărește garantarea recuperării sumelor avansate de către el în executarea contractului. În conformitate cu dispozițiile art. 28, în cazul în care înscrierea se face la solicitarea antreprenorului, cererea de înscriere în cartea funciară va fi depusă la biroul teritorial de carte funciară în circumscripția căruia este situat imobilul și va fi însoțită de înscrisul original sau de copia legalizată, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere.
În cazul în care antreprenorul dorește înscrierea în cartea funciară a unei ipoteci legale asupra unei construcții viitoare, antreprenorul are la dispoziție înscrierea provizorie în cartea funciară, în conformitate cu art. 898 Cod civil, care prevede posibilitatea înscrierii unui drept real care privește ori grevează o construcție viitoare, aceasta fiind opozabilă terților cu rangul determinat de cererea de înscriere, sub condiție și în măsura justificării ei, nejustificarea unei înscrieri provizorii atrăgând, la cererea celui interesat, radierea ei și a tuturor înscrierilor care s-au făcut condiționat de justificarea acesteia. Totodată, potrivit art. 899, alin. (2) Cod civil, justificarea unei înscrieri provizorii se face cu consimțământul celui împotriva căruia s-a efectuat înscrierea provizorie, dat în formă autentică.
Având în vedere cele expuse, antreprenorul poate beneficia de o ipotecă legală în temeiul contractului de antrepriză, în vederea recuperării creanței sale de la client. Transformarea creanței simple, chirografare, născute în temeiul contractul de antrepriză, în creanță garantată, ca urmare a dobândirii dreptului de ipotecă legală în temeiul înscrierii în registrele de publicitate dar în baza aceluiași contract de antrepriză, prezintă o importanță ridicată în cazul deschiderii procedurii insolvenței împotriva beneficiarului lucrării, creanța antreprenorului fiind în acest din urmă caz acoperită cu prioritate în momentul distribuirii fondurilor obținute în procedura insolvenței, singurul aspect care interesează creditorii înscriși la masa credală.

Articol de Avocat Nicoleta Toma, SCA DELEANU VASILE – AVOCAȚI şi
consilier juridic Elena Hurez, ROVIGO S.P.R.L.