Sau
Cele mai importante 7
răspunsuri la întrebări despre activarea clauzei de forță majoră!
Elena Ablai, senior Associate al
casei de avocatură Cosma & Asociații, si Carmen Cârcotă, colaborator al Cosma & Asociații, avocați cu experiență
de 7 și, respectiv, 4 ani în consultanță comercială și litigii izvorâte din
contracte au identificat și răspuns la cele mai importante 7 întrebări despre
activarea clauzei de forță majoră din contracte, în condițiile declarării
pandemiei. Pe platforma www.avocatura.com
unde activează pentru consultanță video sau scrisă, cele două specialiste au
rating maxim(10) oferit de clienți.
- Ce înseamnă clauza de forță majoră și în
ce contracte este prezentă?
Forța majoră,
astfel cum este definită de Codul Civil, este acel eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și
inevitabil, ce atrage exonerarea de răspundere contractuală, dacă legea nu
prevede altfel sau părțile nu convin contrariul. Altfel spus, forța majoră are
în vedere acele situații în care debitorul unei obligații este pus în
imposibilitate obiectivă de executare a obligațiilor contractuale, din pricina
unui eveniment străin de voința și culpa sa, neprevăzut și pe care nu îl poate
controla, împiedica, restrânge sau înlătura.
La analiza
efectelor forței majore, se face distincție între o imposibilitate temporară și
o imposibilitate definitivă de executare a obligațiilor. În ceea ce privește
imposibilitatea temporară, executarea obligației va fi suspendată pentru un
termen rezonabil, apreciat de la
caz la caz, în
funcție de durata și urmările evenimentului de forță majoră.
Însă, atunci când
imposibilitatea de executare este totală și definitivă și privește obligații
contractuale esențiale, în considerarea cărora părțile au încheiat contractul,
acesta din urmă se va desființa de plin drept de la data producerii
evenimentului de forță majoră, debitorul
fiind exonerat de
răspundere.
Normele legale ce
reglementează efectele forței majore fiind supletive (legiuitorul lasă la
latitudinea părților stabilirea unor reguli de conduită și numai în lipsa unor
astfel de reguli, se aplică cele stabilite de lege), părțile au posibilitatea
de a deroga de la aceasta, stabilind propria lor modalitate în care forța
majoră urmează a opera. În cazul în care nu se agreează contractual asupra
forței majore, urmează a se aplica dispozițiile Codului Civil.
Tocmai pentru că
este o normă supletivă, iar efectele în caz de producere afectează relațiile
contractuale, clauza referitoare la forța majoră este una foarte des întâlnită
și se regăsește în majoritatea contractelor comerciale și civile, dar nu numai,
părțile convenind de multe ori modalitatea de operare a forței majore în
relațiile lor contractuale.
Prin clauza de
forță majoră, părțile pot stabili cu titlu exemplificativ ce evenimente ar
putea constitui forță majoră, modalitatea și termenul pentru notificarea
apariției cazului de forță majoră, dovada forței majore, limitele și condițiile
în care aceasta va opera.
Cu titlu de exemplu, în privința efectelor,
părțile pot agrea:
- Stabilirea
unei perioade limitate pe durata căreia operează suspendarea executării
obligațiilor cu posibilitatea ca, în măsura în care este posibil, și
obligațiile corelative ale celeilalte părți să fie suspendate;
- Încetarea
de plin drept a contractului în cazul în care forța majoră nu este înlăturată
într-un anumit termen limită;
- Renegocierea
și adaptarea contractului astfel încât să îi permită părții afectate executarea
în continuare a contractului, însă în condiții mai avantajoase.
Având în vedere
că efectele forței majore duc la neîndeplinirea unor obligații contractuale, în
cele mai multe cazuri, existența evenimentului de forță majoră este contestată
de cealaltă parte contractantă.
În toate
cazurile, sarcina probei în ce privește existența forței majore și
imposibilitatea obiectivă de executare a contractului, durata și urmările
evenimentului de forță majoră, sunt în sarcina celui care o invocă.
Legea nu prevede
dispoziții referitoare la dovada forței majore. Tocmai de aceea, de multe ori,
părțile agreează și asupra modalității de dovedire a cazului de forță majoră,
de regulă, prin prezentarea unui certificat emis de Camera de Comerț și
Industrie a României sau de
structurile
județene subordonate (în cazul comercianților[1]). Apreciem că, și atunci când
nu se stabilește contractual modalitatea în care se dovedește forța majoră,
este recomandabil ca partea care invocă forța majoră să facă dovada acesteia
prin prezentarea certificatului anterior menționat, pentru a evita astfel orice
litigii ulterioare și opoziții din partea părții adverse ce ar putea avea șanse
de succes.
Cu titlu de
noutate, având în vedere efectele produse de răspândirea virusului SARS-CoV-2
și decretarea stării de urgență pe teritoriul României, prin art. 12 din
Decretul pentru instituirea sării de urgență din data de 16.03.2020 s-a
stabilit că Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri eliberează,
la cerere, operatorilor economici a căror
activitate este afectată în contextul COVID-19, certificate de situație
de urgență în baza documentelor justificative. Procedura de emitere și
criteriile de eligibilitate nu au fost stabilite până la acest moment.
În ședința
Guvernului din data de 18.03.2020, au fost adoptate o serie de acte normative
privind luarea unor măsuri pentru aplicarea Decretului anterior menționat.
Unul dintre
aceste acte normative este Ordonanța de urgență privind unele măsuri economice
și fiscal-bugetare publicată în Monitorul Oficial nr. 230/21.03.2020.
Potrivit art. X.
din Ordonanță, pe durata stării de urgență, IMM-urile, astfel cum sunt definite
de Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării
întreprinderilor mici și mijlocii, care și-au întrerupt activitatea total sau
parțial în baza deciziilor emise de
autoritățile
publice competente, potrivit legii, pe perioada stării de urgență decretate și
care dețin certificatul de situație de urgență emis de Ministerul Economiei,
Energiei și Mediului de Afaceri, beneficiază de amânarea la plată pentru
serviciile de utilități – electricitate, gaze
naturale, apă,
servicii telefonice si de internet, precum și de amânarea la plată a chiriei
pentru imobilul cu destinație de sediu social și de sedii secundare.
Totodată,
potrivit aceluiași articol din Ordonanță, prin derogare de la alte dispoziții
legale, în contractele în derulare, altele decât cele menționate mai sus
încheiate de IMM-urile, care dețin certificatul de situație de urgență emis de
Ministerul Economiei, Energiei și Mediului
de Afaceri, poate
fi invocată forța majoră împotriva acestora numai după încercarea, dovedită cu
înscrisuri comunicate între părți prin orice mijloc, inclusiv prin mijloace
electronice, de renegociere a contractului, pentru adaptarea clauzelor acestora
cu luarea în
considerare a
condițiilor excepționale generate de starea de urgență.
Rezultă așadar,
din Ordonanța sus amintită, că măsurile de protecție luate vizează la acest
moment doar IMM-urile a căror activitate este profund afectată de contextul
răspândirii virusului SARS-CoV-2 și care și-au întrerupt activitatea total sau
parțial în baza deciziilor emise de autoritățile publice competente, aici
referindu-ne în special la cele care activează în transporturi, turism, HORECA,
organizări de evenimente, publicitate, învățământ privat, unele servicii, ale
căror venituri au scăzut semnificativ pe fondul măsurilor dispuse în contextul
pandemiei.
De asemenea,
rezultă că prezentarea certificatului de situație de urgență urmează doar a
amâna obligațiile de plată ale IMM-urilor rezultate din contractele cu
furnizorii de utilități și obligația de plată a chiriei rezultate din
contractele de închiriere pentru sediile sociale și cele secundare.
Considerăm astfel
că certificatul de stare de urgență nu echivalează cu certificatul de atestare
a existenței forței majore emis de Camera de Comerț și Industrie a României.
Raportat la
relațiile contractuale, în timp ce prezentarea certificatului de stare de
urgență de către un IMM atrage doar amânarea plăților facturilor rezultate din
contractele cu furnizorii de utilități, dar și plata chiriei pentru imobilele
deținute cu titlu de sediu social sau sedii secundare, certificatul de atestare
a existenței forței majore poate atrage și suspendarea executării altor
obligații contractuale rezultate din alt tip de contracte, forța majoră putând
fi invocată de orice operator economic, chiar dacă nu este IMM și chiar dacă nu
activează în domeniile substanțial afectate, dar a cărui activitate este totuși
negativ influențată de măsurile economice și sociale dispuse și a obținut
certificatul de atestare a existenței cazului de forță majoră.
Prin urmare, în
domeniul contractual, în baza certificatului pentru situație de urgență,
IMM-urile pot beneficia doar de amânarea plății facturilor rezultate din
contractele de utilități și plata chiriei pentru sediul social și sediile
secundare, iar dacă se invocă imposibilitatea executării altor obligații
contractuale, este recomandabil ca inclusiv IMM-urile să obțină și să prezinte
certificate de atestare a existenței forței majore emise de Camera de Comerț și
Industrie a
României.
O altă chestiune
ce trebuie subliniată aici, este faptul că certificatele pentru stare de
urgență urmează a produce efecte doar pe parcursul perioadei de 30 zile pentru
care a fost instituită starea de urgență, astfel încât în lipsa unei prelungiri
a stării de urgență, orice forță majoră urmează a fi ulterior dovedită prin
obținerea unui certificat de forță majoră.
- Când o poți invoca și în ce condiții? Cum
o invoci efectiv?
Condițiile
legale
Am văzut că
pentru a fi eficient cazul de forţă majoră este necesar ca acesta să fie un
eveniment străin (exterior conduitei părţilor), imprevizibil şi de neînlăturat,
iar, pe de altă parte, cel care-l invocă să fi luat toate măsurile pentru a-l
putea evita ori a-i limita
efectele.
Pe lângă condiția
exteriorității și cea a imprevizibilității, este necesar așadar să mai fie
satisfăcută o condiție precedentă care ține de data aceasta de conduita celui
ce urmărește să invoce acest caz de înlăturare a răspunderii contractuale,
anume: luarea tuturor măsurilor concrete posibile, preventive şi regresive,
pentru a evita forța majoră şi a-i limita efectele. Această conduită se va
analiza și de către Camera de Comerţ şi Industrie a României, după cum este
descris mai jos, cu ocazia avizării cazului de forță majoră în cazul
comercianților.
Condițiile
contractuale
Mai sus a fost
subliniată relevanța conținutului contractului sub aspectul forței majore,
părțile având libertatea de a reglementa condiții chiar mai puțin restrictive
pe care trebuie să le îndeplinească un caz pentru a se constitui în caz forță
majoră. De asemenea, părțile
pot reglementa
necesitatea sau nu a unui aviz din partea Camerei de Comerț și Industrie a
României (în cazul comercianților).
Notificarea
părții adverse
Partea care
urmărește să invoce forța majoră va comunica celeilalte părți o notificare cu
acest scop, fiind relevante în această etapă prevederile contractuale agreate
în privința notificărilor și comunicărilor dintre părți (modalitatea de
comunicare, termenul pentru
notificare etc.).
Interpretări
relevante
În practica și în
doctrina de specialitate, s-a mai reținut un aspect important în privința
incidenței forței majore. Anume, pentru a beneficia de efectele forţei majore,
este esenţial ca evenimentul calificat astfel să se fi produs înainte ca
obligaţia, rezultând din contractul încheiat între părţi, să fi devenit
exigibilă, apreciindu-se totodată că existenţa unui caz de forţă majoră nu are
ca efect excluderea răspunderii debitorului, dacă acesta a fost pus în
întârziere pentru a-şi executa obligaţiile contractuale, iar evenimentul s-a
produs ulterior acestui moment. Totuşi, debitorul se va putea apăra de
răspundere când va dovedi că, şi dacă ar fi executat obligaţia, forţa majoră
l-ar fi privat pe creditor de beneficiile acesteia.
Avizul Camerei
de Comerț și Industrie a României/Camerelor Județene
În cazul în care
partea căreia i se opune forța majoră contestă incidența acesteia sau în cazul
în care părțile au prevăzut contractual necesitatea unui document confirmativ
emis de organizațiile îndreptățite, partea interesată va trebui să parcurgă un
demers în fața Camerei de Comerț și Industrie a României, respectiv în fața
Camerelor Județene, după caz. Finalitatea demersului constă în avizarea cazului
de forță majoră pretins.
Camera de Comerț
și Industrie a României este o organizație cu scop de sprijin şi apărare a
intereselor generale ale comunităţii de afaceri din România. Aceasta avizează,
la cerere, pentru societăţile româneşti, pe bază de documentaţie, existenţa
cazurilor de forţă majoră şi efectele acestora asupra executării obligaţiilor
comerciale internaţionale. Camerele Județene avizează existenţa cazurilor de
forţă majoră şi influenţa acestora asupra executării obligaţiilor
comercianţilor derivate din contracte fără elemente de extraneitate.[1]
Solicitarea
adresată Camerei de Comerț a României/Camerei Județene va cuprinde prezentarea
faptică şi detaliată a evenimentului, a consecinţelor acestora în relaţia cu
partenerul contractual şi argumente juridice că evenimentul invocat reprezintă
forţă majoră.
Avizul de
existenţă a cazului de forţă majoră se emite în baza documentelor doveditoare
depuse exclusiv de solicitant.
- Ce trebuie să conțină documentația de
avizare:
Dosarul
trebuie să cuprindă (cel puţin):
- cererea
de emitere a avizului, semnată de reprezentantul legal (formular);
- copie
a contractuluiafectat din evenimentul de forţă majoră, cuprinzând clauza de
forţă majoră;
- atestări
de la organele, autorităţile şi instituţiile abilitate, de la caz la caz
(altele decât Camera de Comerţ şi Industrie a României), privind existenţa şi
efectele evenimentului invocat, localizarea acestuia, momentul începerii şi
încetării evenimentului;
- notificări
adresate partenerului contractual în legătură cu apariţia evenimentului invocat
şi efectele sale asupra derulării operaţiunilor contractuale.
Documentele se
prezintă în original sau în copie certificată de solicitant. Tariful perceput
de către Camera de Comerț și Industrie a României este de 500 EUR (în lei, la
cursul BNR din ziua plăţii) + TVA.
Clarificări emise de Camera de Comerț și Industrie
a României în contextul economic-social actual determinat de răspândirea
virusului SARS-CoV-2
Având în vedere
preocuparea recentă a populației cu privire la mecanismul de operare al forței
majore, Camera de Comerț și Industrie a Românieia precizat că nici aceasta și
nici Camerele Județene nu sunt abilitate să declare sau nu la nivel
național/internațional o anumită situație ca fiind o situație sau un caz de
forță majoră.
Singurul atribut
al acestor organizații este de a analiza în particular, la cererea comercianților,
și a aviza sau nu, existența forței majore – privită exclusiv din perspectiva
efectelor și influenței acesteia asupra executării obligațiilor rezultate
dintr-un contract comercial -.
- Clauza de forță majoră se poate aplica și
la amânarea sau neplata chiriei? Dacă da, cum, în ce fel, în ce condiții? Cum
se procedează?
Forța majoră
poate fi invocată și pentru obținerea unor facilități la plata chiriei pe
durata evenimentului de forță majoră, exact în aceleași condiții în care se
invocă forța majoră în ce privește executarea oricăror alte obligații
contractuale.
Pentru invocarea
forței majore, trebuie analizate dispozițiile contractuale și urmărită întocmai
procedura agreată de părți pentru astfel de cazuri (modalitatea de transmitere
și termenul în care se transmite notificarea). Dacă nu există o clauză
contractuală ce
reglementează
forța majoră, aceasta se notifică celeilalte părți deîndată, prin transmiterea
unei notificări în formă scrisă, în modalitatea agreată sau folosită pentru
transmiterea comunicărilor.
De regulă, forța
majoră este invocată prin transmiterea unei notificări către cealaltă parte
contractantă prin care se arată evenimentul ce constituie forță majoră, cum și
în ce măsură afectează acesta executarea unor obligații contractuale, cu
arătarea remediilor ce se impun (fie în temeiul legii, fie în temeiul
contractului, dacă există o clauză de forță majoră): suspendarea executării
obligațiilor, exonerarea de la executare etc.
De asemenea, după
apariția cazului de forță majoră, părțile pot agrea orice alte modalități de
plată, chiar în afara contractului: extinderea scadenței de plată, achitarea în
rate, amânarea plății ș.a.m.d..
Facilitățile
stabilite urmează a fi aplicabile pe durata forței majore sau pe orice altă
durată agreată de părți, urmând ca după încetarea forței majore, obligațiile
contractuale să fie executate astfel cum au fost agreate inițial, dacă părțile
nu convin contrariul.
- Clauza de forță majoră poate fi aplicată
și la plata facturilor de utilități? Dacă da, în ce condiții?
Forța majoră
poate fi invocată și în cazul contractelor încheiate cu furnizorii de
utilități. Desigur că ne întoarcem la relevanța și importanța prevederilor
contractuale sub acest aspect. În cazul necomercianților – cărora nu li se
aplică procedura Camerei de Comerț și
Industrie a
României/Camerelor județene -, în caz de contestarea cazului de forță majoră de
către furnizor, părții interesate îi rămâne deschisă calea judiciară.
- Clauza de forță majoră se poate aplica și
în contractele cu angajații? Dacă da, în ce condiții?
Pe tărâmul
dreptului muncii, forța majoră poate fi invocată atât pentru suspendarea de
drept a contractului de muncă pe durată forței majore, dar și atunci când
angajatorul dispune temporar și unilateral, fără consimțământul salariatului,
modificarea contractului de muncă prin schimbarea felului și locului muncii,
pentru protecția salariatului, din pricina unui caz de forță majoră.
Angajatorul poate
alege liber una dintre cele două soluții, în funcţie de consecințele negative
asupra activităţii acestuia ca urmare a evenimentului de forţă majoră.
În cazul
existenței forței majore, dacă raporturile de muncă nu mai pot continua,
contractul de muncă urmează a fi suspendat de drept, având ca efect suspendarea
prestării muncii de către salariat și plata drepturilor salariale de către
angajator. După încetarea cazului de
forță majoră,
contractul de muncă urmează a fi reluat în condițiile inițiale.
Suspendarea de
drept intervine în virtutea legii şi nu din voinţa uneia din părţile contractante,
motiv pentru care apreciem că nu este necesară emiterea unei decizii în acest
sens de către angajator, prin care să se constate suspendarea de drept.
Și în domeniul
dreptului muncii, pentru a fi invocată, forța majoră trebuie să îndeplinească
aceleași condiții: să reprezinte un eveniment extern, imprevizibil, absolut
invincibil și inevitabil.
Evenimentul de
forță majoră poate fi unul natural, social, economic şi trebuie să reprezinte
cauza exclusivă a neexecutării obligaţiei. Pot fi considerate cauze de forţă
majoră catastrofele naturale (cutremure, secetă, inundaţii, furtuni), criza
gravă de materii prime, crize economice care afectează grav fluxul de
aprovizionare, dificultăţi în aprovizionare şi transport, deteriorarea
utilajelor de producţie, conflictele de muncă (grevele), condițiile
meteorologice nefavorabile etc..[2]
Dacă în urma
apariției forței majore, contractul de muncă poate totuși continua, însă se
impune și este posibilă schimbarea felului sau locului muncii pentru asigurarea
protecţiei, sănătăţii şi securităţii salariatului la locul de muncă,
angajatorul, cu informarea prealabilă a
salariatului,
poate dispune prin emiterea unei decizii una dintre cele două măsuri, însă
numai temporar. O asemenea decizie ar trebui să fie emisă în formă scrisă, cu
prezentarea situației de fapt ce impune luarea acestei măsuri, temeiul de drept
(art. 48 din Codul Muncii) și perioada pentru care este dispusă.
Fiind luată în
mod unilateral și fără consimțământul salariatului în cauză, ci doar cu
informarea acestuia, această decizie poate fi ulterior contestată.
- Care sunt alte situații în care clauza de
forță majoră se poate aplica?
Fiind prevăzută
de lege ca o cauză exoneratoare de răspundere (atât contractuală cât și
delictuală însă cea din urmă formă de răspundere nu interesează pentru scopul
prezentului articol), forța majoră poate fi invocată în orice tip de contract
însă incidența acesteia va fi
interpretată de
la caz la caz, în funcție de conținutul contractului și de îndeplinirea
condițiilor stipulate de lege, respectiv de contract. În doctrina de
specialitate[3] s-a subliniat că, în funcţie de starea de fapt concretă, se pot
reţine ca având efect exonerator de răspundere chiar şi împrejurările care nu
sunt nici total imprevizibile, nici total invincibile, dar constituie obstacole
reale pentru executarea obligaţiilor izvorâte din contracte. O asemenea viziune
tolerantă se explică prin faptul că în noile împrejurări devine imposibilă
executarea contractului în condiţii normale, rezonabile. Condiţiile actuale în
care se desfăşoară activităţile de comerţ, precum şi alte activităţi menite să
stimuleze circuitul civil, tocmai pentru a se oferi stabilitate şi a încuraja
astfel de activităţi, impun necesitatea recurgerii la unele extinderi, adaptări
sau atenuări ale severităţii în aprecierea forţei majore. Pentru motivele
arătate, alături de fenomenele naturale sau sociale care întrunesc trăsăturile
caracteristice tradiţionale ale forţei majore, prin intermediul practicii
judiciare s-a admis că pot avea efect exonerator şi alte fenomene sociale, cum
sunt măsurile luate
de organele de
stat competente, care, în baza atribuţiilor lor legale, opresc derularea
transporturilor (fără culpa părţilor contractante), cum sunt actele de
piraterie sau de sabotaj, sau chiar grevele, respectiv conflictele de muncă,
dacă acestea fac imposibilă executarea obligaţiilor înscrise în contracte.
Față de această
interpretare este rezonabil să asumăm că starea de urgență decretată la nivelul
țării noastre, împreună cu măsurile specifice impuse în domeniul economic, și
al muncii și protecției sociale, sunt apte să provoace dezechilibre în grade
suficient de mari
încât să
justifice incidența cazurilor de forță majoră. [2]
Elena Ablai
Carmen Cârcotă
