Suntem cu toții de acord că România are nevoie să se reinventeze, să inoveze în multe domenii pentru a urma un curs al istoriei pe care nimeni nu-l poate anticipa cu precizie în momentul de față. Sunt voci care arată că pentru a inova avem nevoie să ne proiectăm pe un teren vecin cu magia… Alți experți insistă asupra adoptării unei stări de spirit ce presupune asumarea unui pas în lateral pentru a vedea lucrurile din altă perspectivă și a ieși din rutina cotidiană care ne-a făcut să devenim de-a dreptul „orbi” la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Toți oamenii și organizațiile de succes acceptă însă ideea că, înainte de toate, este nevoie de o capacitate individuală și colectivă de a ne proiecta într-un univers transformațional. Așadar, dincolo de dimensiunea tehnică specifică fiecărei arii de activitate, de politica actuală, de resursele financiare ce trebuie alocate, cum trebuie să avem structurată mintea și comportamentele noastre pentru a inova? Ce trebuie să facem? Pentru a găsi soluții și răspunsuri la aceste întrebări, propun 5 acțiuni prioritare.

1. Înainte de toate, trebuie să fim în pas cu timpul. Trebuie să simțim viteza transformărilor, să nu mergem nici mai repede și nici mai încet decât epoca în care trăim, să integrăm propria inovație în societate. Pentru a fi în pas cu timpul, trebuie să-l înțelegem, să fim maturi. Această maturitate socială explică într-o mare măsură că sunt țări, națiuni sau organizații, ce au o apetență pentru inovație mai mare decât altele. Interferențele culturale pe care le-am avut de-a lungul anilor m-au făcut să identific o asemănare între nivelul de maturitate al unei societăți și nivelul de maturitate al unui individ. Există astfel societăți „infantile”, în care oamenilor le place să fie „mângâiați pe creștet” și să li se spună ce au de
făcut. Sunt după aceea societăți „adolescentine”, în care oamenii sunt plini de energie, vor să facă ceva, dar nu prea știu exact ce sau cum. În societățile „mature”, însă, oamenii știu ce vor să facă. Îl fac bine, și-l asumă și îl protejează. Trebuie s-o recunoaștem, România este încă la stadiul „adolescentin” în comparație cu societățile occidentale mature la care ne revendicăm de atâta vreme apartenența. Maturizarea socială va fi deci cea mai mare provocare a noastră pe termen mediu.

2. Să ne protejăm mai bine creațiile. Garantarea dreptului de proprietate intelectuală este o dimensiune a statului de drept la care marile companii internaționale se uită cu mare atenție atunci când investesc într-o țară și la care trebuie să ne uităm și noi prin prisma identificării cu precizie a propriilor noastre interese private, dar și naționale. Este din ce în ce mai dificil să-ți protejezi ideile, creațiile, chiar dacă reglementările legate de protecția dreptului de autor sunt din ce în ce mai sofisticate și mai extinse la scară planetară. Discursurile pe această temă au căpătat de altfel o tonaliate din ce în ce mai accentuată la Washington și Bruxelles, iar măsurile protecționiste în domeniul tehnologiei sunt din ce în ce mai ample, ele devenind deja o temă de suveranitate națională. În momentul de față, spiritul demersurilor de la noi pe această temă este mai degrabă conceput pentru a proteja proprietatea intelectuală pentru interese de grup sau de poziție dominantă, dar și așa-zise interese „românești”, pe care nimeni nu le-a definit cu precizie.

Donald Trump a câștigat alegerile prezidențiale din 2016 în mare măsură datorită faptului că mulți votanți din trei state ale Rust Belt (Pennsylvania, Michigan și Wisconsin) care optaseră pentru Barack Obama atât în 2008 cât și în 2012 și-au reorientat preferințele de la democrați la republicani. Ne propunem să identificăm cauzele acestei reorientări, trecând în revistă politicile economice anterioare ale administrațiilor Reagan, Clinton, Bush Jr. și Obama și să extragem lecțiile oferite de experiența americană.
Evoluțiile economice din statele menționate au jucat un rol crucial în a-i determina pe votanți să aleagă un candidat aflat la polul opus principiilor politice acceptate până atunci, mai exact, dezvoltarea unei economii duale caracterizate, pe de o parte, prin salarii mici și stagnante, datorii în creștere, mobilitate socială în scădere, venituri relative în declin, alături de lipsa de speranță corespunzătoare, iar pe de altă parte prin boomul economic accentuat înregistrat la capătul celălalt al distribuției veniturilor.

Dovezi ale frustrării sociale

Nemulțumirile acumulate în timpul administrațiilor anterioare lui Trump au marcat în special pătura cea mai săracă a societății, neîntrevăzând nicio cale de ieșire din situația economică dificilă și recurgând adesea la acte de disperare.
Rata ridicată a uciderilor în masă are o legătură directă cu accesul neadecvat la serviciile de sănătate mentală[1]. Au existat 384 de incidente cu împușcături în masă în anul 2016. Acestea, alături de asasinarea unor ofițeri de poliție, indică gradul ridicat de nemulțumire acumulat de o parte a populației.

Tendințele veniturilor vorbesc grăitor despre situația materială a populației. În 2016 venitul mediu real al gospodăriilor din statele Ohio, Wisconsin și Michigan era, respectiv, cu 5.900, 6.000 și 9.300 $ sub nivelul de la sfârșitul secolului XX. Alte state vecine în care venitul mediu real al gospodăriilor este încă sub nivelul său de la finele secolului XX sunt Indiana, Kentucky, West Virginia și Virginia. Singurul stat din zonă în care venitul mediu a crescut a fost Pennsylvania, dar cu numai 122 $ pe an. Acest declin al veniturilor timp de 16 ani este fără precedent.

Zona Rust Belt a experimentat o rată a mortalității datorată numărului de cazuri de supradoză de droguri mai mare decât media națională[2]. Pennsylvania a avut în 2015 3.500 de decese cauzate de supradoză, ajungând la o rată de 26 la 100.000[3]. În Wisconsin 1.031 de oameni au murit din cauza supradozei de droguri în 2016, ceea ce înseamnă o creștere de patru ori mai mare față de 2000[4], iar Michigan a avut o rată de 20 la suta de mii de locuitori. Împreună cu statele vecine West Virginia, Ohio și Kentucky, aceste rate au fost cele mai ridicate din SUA.
Consumul de droguri per capita în SUA este de 3 ori mai mare decât în Europa Occidentală, iar numărul de cazuri mortale legate de droguri este de 8 ori mai mare.

Rata arestărilor reprezintă și ea un semn că oamenii nu își găsesc locul în societate. Au existat nu mai puțin de 6,7 milioane de persoane în această categorie în SUA în 2015 (2,7% din populația adultă); aceștia includ condamnații cu suspendare sau eliberați condiționat, ca și cele 2,2 milioane persoane arestate[5] Este cea mai înaltă rată a arestărilor din lume: cu 5% din populația lumii, SUA are 23% din totalul arestaților din lume[6].
Sărăcia persistentă și endemică indică faptul că economia de piață îi confruntă pe mulți oameni cu o luptă dură. În anul 2017, o gospodărie de două persoane era considerată săracă dacă venitul său total era sub 17.000 $ pe an[7]. Aceasta înseamnă că 45 milioane persoane trăiesc în sărăcie, adică 15% din populație – o rată la fel de înaltă ca în anul 1966, adică la un an după ce Medicare și-a început activitatea sub administrația Johnson[8].
Deși prin Affordable Care Act a fost redus procentul celor fără asigurări de sănătate de la 16% în 2010 la 8,6% din populație în 2016, au rămas totuși 28 de milioane de oameni fără asigurare și reducerea lor se află pe agenda politică a republicanilor.

Există așadar nenumărate simptome de suferință printre americanii din grupurile vulnerabile. Acestea au fost din plin ținta mesajului lui Trump de a face America măreață din nou și de a blama imigranții. Căci căutarea unui țap ispășitor este o politică standard a oamenilor puternici. Trump a câștigat mult ca rezultat al afirmației „I love the poorly educated”. Lipsa de speranță, frustrarea și inegalitatea socială se transformă în forțe politice redutabile pe care Trump a reușit să le captureze.