Industriile de mâine, văzute de azi

0

Tema „Industrii ale prezentului și viitorului în România, bazate pe tehnologii la orizontul anilor 2040” și-a derulat a doua parte de analiză și dezbatere în amplul demers „Modelul economic românesc în UE. România – Orizont 2040”, inițiat și organizat de Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES) sub egida Academiei Române – Secția de Știinte Economice, Juridice și Sociologie, președinte acad. Mugur Isărescu. Parteneri sunt Asociația Generală a Economiștilor din România (AGER), Asociația Facultăților de Economie din România (AFER), Academia de Studii Economice din București (ASE), Institutul Național de Cercetări Economice „Costin C. Kirițescu” al Academiei Române (INCE), „România Durabilă”, Societatea Academică de Management din România (SAMRO), Asociația Confederațiilor Patronale din România (ACPR), Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR).

Consecvent obiectivului de bază al proiectului, acela de a contura „felul în care ar trebui reconstruită traiectoria economiei românești în următoarele decenii”, dr. ec. Constantin Boștină, președintele ASPES, a reiterat principiul urmat prin însăși conceperea proiectului, acela de „abordare dintr-o perspectivă a viitorului”, în condițiile în care „ce a fost, știm. Ce va fi trebuie să înțelegem și să ne asumăm, pentru că lumea e într-un moment de schimbare. Dacă nu intrăm în cadența 2020-2025, care va schimba vectorii evoluției spre 2040, vom rămâne pe margine. România are un potențial real pentru a realiza înscrierea pe direcția dezvoltării”.
O condiție de bază pentru valorificarea acestui potențial, a afirmat moderatorul dezbaterii, Nicolae Badea, președintele companiei Computerland, copreședinte al Alianței Confederațiilor Patronale din România (ACPR), este „să fim mai prezenți în tehnologiile avansate, să ne înscriem între țările care și-au asumat politici pentru schimbare în industrie, în agricultură, în toate ramurile economice importante”.

„Să ne mobilizăm, ca să nu ne calce-n picioare schimbarea”

Adrian Curaj

Cu experiența funcțiilor de conducere ministerială îndeplinite în anumite perioade în cercetare și educație, prof. univ. dr. ing. Adrian Curaj a sugerat direcții de urmat în găsirea răspunsului la întrebarea „2040 Quo vadis România?”. Ce se prefigurează, a spus el, este un „concept de societate 5.0”, în a cărei structurare „dispar pereții formali dintre digital, biologic, fizic”. În acest condiții, „suntem capabili să ne mobilizăm, că să nu ne calce-n picioare schimbarea?” Un reper prin care se vede că putem să răspundem pe deplin afirmativ este sistemul laser și sursă gama de la Măgurele: ELI-NP – Extreme Light Infrastructure-Nuclear Physics / Infrastructura Luminii Extreme-Fizică Nucleară, apreciat de profesorul Adrian Curaj a fi situat „la frontiera frontierelor frontierei, cu aplicații de tot felul în medicină nucleară, protonoterapie, fizică fundamentală, fizică nucleară etc”. Cadrul pentru valorificarea prin business inteligent a acestor deschideri oferite de știință îl poate constitui Laser Valley, printr-o investiție masivă în regenerarea orașului Măgurele pentru „dezvoltare teritorială inteligentă, în care să avem știință, educație, comunitate, infrastructură de cercetare, zonă de experiment”.

Sursa: 2040 – Quo Vadis Romania? / Adrian Curaj

„Cea mai ieftină și curată energie termică și electrică, obținută din peleți fabricați din tot ce arde”

Iuliean Horneț

Inventatorul Iuliean Horneț, fondatorul și managerul general al Ecohorneț SRL, a prezentat creații tehnice proprii utilizabile ca tehnologie pentru resurse de energie nu numai în viitor, ci chiar din ziua de azi: „Tehnologia Ecohorneț este un produs dezvoltat cu responsabilitate socială, astfel încât nicio activitate care implică această tehnologie nu afectează populația sau mediul înconjurător, este un produs accesibil, permite accesul la o energie ieftină și ecologică”. Fără a intra în detalii tehnice, e vorba despre conversia a tot ce înseamnă biomasă (resturi agricole, forestiere, zootehnice, deșeuri menajere, plante energetice, tocătură lemnoasă, lemn degradat) în peleți „fabricați din tot ce arde”, pentru a obține „cea mai ieftină și curată energie termică și electrică”. Tehnologia, a accentuat creatorul ei, „integrează simultan procese ca gazeificare, combustie, incinerare, postcombustie și transfer optimizat de căldură”. Adresarea este largă: industrie, agricultură, arhitectură, imobiliare, municipalități etc.

Sursa: ecoHornet
Sursa: ecoHornet
Sursa: ecoHornet

„Guvernele viitoare trebuie să acorde o atenție deosebită robotizării României”

Emilian M. Dobrescu

Pornind de la informația că „în martie 2017, existau între 1,5 și 1,75 milioane de roboți industriali la nivel mondial, potrivit International Federation of Robotics (IFR)”, prof. univ. dr. Emilian M. Dobrescu și cercetător dr. Edith Mihaela Dobrescu au prezentat studiul „România 2040: roboții în economie și societate”. Lucrarea acordă un spațiu important principalelor tipuri de roboți prezenți sau viitori pe piața românească: roboții auto, cu „deosebirea între roboții care deja lucrează în industria producătoare de automobile și roboții taxiuri”; roboții bancari; robotul colaborativ sau „cobotul” – „produs inovativ care a apărut în urma nevoii de a înlocui practic operațiunile repetitive și anoste pe care le execută lucrătorii sau operatorii din orice producție, din orice fabrică”; roboții financiari – „o versiune incipientă a inteligenței artificiale (…), deja utilizată pentru a detecta tranzacțiile false cu carduri de credit și pentru a combate frauda în industria financiară”; roboții marketeri; roboții în chirurgie. Privind utilizarea roboților în chirurgie lucrarea subliniază că „primii pași în chirurgia robotică românească au fost marcați din 2008 de programul robotic al Centrului de Chirurgie Generală și Transplant
Hepatic Dan Setlacec de la Institutul Clinic Fundeni”, iar statistica momentului arată că la noi s-au realizat până în prezent circa 1.700 de operații, „cu ajutorul celor 7 roboți da Vinci de la spitalul Fundeni și spitale din Cluj-Napoca și Timișoara”, iar „programele active de chirurgie robotică se desfășoară la Institutul Clinic Fundeni, la Spitalul Municipal Cluj-Napoca, la Spitalul Militar Central din București și la Spitalul Județean Timișoara”. Totodată, „există 3 sisteme robotice la Spitalul Theodor Burghele, pentru operații de natură urologică, Spitalul Agrippa Ionescu și Spitalul Clinic de Urgență Floreasca”. Lucrarea admite „că, deocamdată, prin utilizarea chirurgiei robotice, costurile sunt mai mari, însă rezultatele sunt superioare: recuperarea pacientului este mai rapidă, durerea este diminuată, iar tehnologia permite operații în zone mai greu accesibile, precum partea inferioară a abdomenului, zona esofagiană sau a pancreasului”.

„Tehnologia blockchain poate fi pentru piețele de capital ce e internetul pentru consumatori”

Ionel Roșu

Un cadru de formare pentru oameni de afaceri, manageri, politicieni este Departamentul Tinerilor Antreprenori al Uniunii Naționale a Patronatului Român (UNPR), care se ocupă cu „educarea tinerilor în toate domeniile de business, leadership, dezvoltare personală, public speaking”, spune președintele Ionel Roșu: „Organizăm evenimente unde avem invitați oameni de succes din toate domeniile societății, care modelează caracterul și mentalitatea tinerilor ca luptători care să știe să depășească obstacolele și să se ridice în urma unor eventuale eșecuri. Disciplina, eficiența și încrederea sunt cerințe de bază în acest sens”. În același timp, ele definesc și evoluția digitală, chiar dacă sunt calități umane, remarcă Ionuț Roșu, argumentul oferindu-l tehnologia blockchain: „Prin siguranța criptată din care este formată, această tehnologie dă încredere utilizatorilor fără a se cunoaște între ei. Folosirea tehnicii block-chain, avantajele implementării criptovalutei în mediul antreprenorial duc instituțiile financiare spre o nouă etapă. Tinerii antreprenori au nevoie să le cunoască pentru a mări eficiența companiilor. În condițiile existenței a peste 2.000 de monede digitale, blockchainul centralizat este important deoarece acoperă toate cele trei calități – disciplina, eficiența, încrederea. El ajută instituțiile statului și companiile private să fie total transparente, chiar dacă tranzacțiile sunt anonime. Totodată, respectă legile europene (antispălare de bani, lupta contra terorismului etc.) care fac din tehnologie o pârghie sănătoasă de evoluție. Tehnologia blockchain poate să facă pentru piețele de capital astăzi ceea ce a făcut internetul pentru consumatori cu ani în urmă. Moneda digitală e formată dintr-un algoritm din cifre și litere care creează o monedă unică, exact ca la bancnotele palpabile care au o serie unică încorporată. Prima monedă digitală a fost lansată în 2009”.

Președintele tinerilor antreprenori a enumerat beneficiile valutelor digitale: „Tranzacțiile nu se fac prin intermediul instituțiilor bancare. Nu ai nevoie de un cont bancar, ci doar de o adresă cu username (ca la e-mail) și de o parolă, care formează un cont special, asemănător cu un cont de pe o rețea de socializare. Orice plată se face instantaneu. Comisioanele sunt aproape de zero, deoarece conturile nu sunt administrate de nicio bancă. Securitatea monedei este maximă, prin blockchain și KYC. Este transparentă și legală (în special blockchainul centralizat) pentru că întrunește cerințele europene AML (Anti Money Laundering) și KYC (Know Your Costumer). Statul român recunoaște criptomonedele și astfel impozitează câștigurile din transferul de monedă digitală (criptomonede) prin Legea nr. 30 din 10 ianuarie 2019, publicată în «Monitorul Oficial» nr. 44 din 17 ianuarie 2019 (Proiectul de Lege pentru aprobarea ordonanței de urgențã a Guvernului nr. 25/2018)”.

„În 1876, în Țara Românească și Moldova s-au născut mai mulți copii decât în 2018 în România”

Cătălin Ivan

Europarlamentar într-o perioadă, Cătălin Ivan a oferit date dintr-un tablou demografic de care construirea unei perspective economice e bine să țină seama: „În 1876, în Țara Românească și Moldova s-au născut mai mulți copii decât în 2018 în România; în ultimii 50 de ani nu s-au mai născut 22 milioane de români; la 1.000 de nașteri au loc în România cel puțin tot atâtea avorturi; în 2018 s-au născut în diaspora românească mai mulți copii decât în țară; aproximativ 9 români părăsesc țara în fiecare oră – 80.000 de persoane; îmbătrânirea demografică a crescut de la 114,4 (1 ianuarie 2017) la 116,9 (1 ianuarie 2018)”.

Consilierul de stat László Borbély, la Forumul Politic de Nivel Înalt privind Dezvoltarea Durabilă: Fenomenele meteo extreme tot mai frecvente din ultima perioadă ne arată că trebuie să acționăm urgent

0

László Borbély a coordonat delegația României care a participat la Forumul Politic de Nivel Înalt (HLPF) privind dezvoltarea durabilă, organizat la New York sub egida Consiliului Economic şi Social al ONU (ECOSOC). Din delegație au mai făcut parte reprezentanți ai Ministerului de Externe, Ministerului Mediului și Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă. Conferința s-a desfășurat în perioada 9-18 iulie și a avut ca principal scop urmărirea procesului de implementare a Agendei 2030 și revizuirea acesteia.


„România a participat la această ediție a Forumului Politic de Nivel Înalt din postura de lider regional în promovarea Agendei 2030. Prin acțiunile pe care le-am întreprins am făcut cunoscute eforturile noastre pentru implementarea Obiectivelor pentru Dezvoltare Durabilă. Strategia națională pentru dezvoltarea durabilă a României 2030, cadrul instituțional pe care am început să îl punem în practică, cât și activitatea noastră din timpul președinției României la Consiliul UE au reprezentat principalele puncte de interes pentru liderii cu care am intrat în contact”, a declarat László Borbély.


În cadrul Forumului Politic, Guvernul României prin Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă a organizat evenimentul conex „Governance of the SDGs: Learning from country experiences and defining an agenda for the future”, în parteneriat cu OCDE și Guvernul Islandei. Obiectivul evenimentului a fost acela de a facilita schimburile de bune practici, cât și discuțiile despre provocările și oportunitățile implementării Obiectivelor pentru Dezvoltare Durabilă.
Coordonatorul Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă a ținut un discurs și în cadrul dezbaterii generale a HLPF. Mesajul s-a concentrat asupra experienței României în implementarea Agendei 2030, dar a inclus și un îndemn la acțiune pentru respectarea termenelor asumate de către statele ONU în 2015.


„La patru ani de la adoptarea Agendei 2030 trebuie să evaluăm progresele pe care le-am făcut, cât și provocările pe care le-am întâlnit în procesul de implementare. Fenomenele meteo extreme tot mai frecvente din ultima perioadă ne arată că trebuie să acționăm urgent. Sunt 21 de ținte care expiră anul viitor. Liderii politici trebuie să dea un semnal puternic și să întreprindă acele măsuri necesare implementării sau actualizării acestora”, a afirmat consilierul de stat.
Delegația Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă, din care a făcut parte și Csilla Lőrincz, șef de birou, a mai participat la evenimentul comemorativ de aniversare a 25 de ani de la Conferința internațională privind populația și dezvoltarea. În spiritul Agendei 2030, tema din acest an s-a concentrat asupra drepturilor omului cu accent pe combaterea discriminării bazate pe criterii de gen. De asemenea, László Borbély a mai avut o întâlnire bilaterală cu Olga Algayerova, secretar executiv al UNECE, și a luat cuvântul în cadrul prezentării raportului național voluntar de către Islanda.

László Borbély: „România a urcat două locuri în clasamentul privind implementarea Obiectivelor pentru Dezvoltare Durabilă”

Tot în cadrul Forumului Politic de Nivel Înalt privind Dezvoltarea Durabilă, România a fost coorganizator al evenimentului conex „Governance of the SDGs: Learning from country experiences and defining an agenda for the future”. Conferința a fost inițiată de Guvernul României prin Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă în parteneriat cu Guvernul Islandei și OCDE.


„România a urcat două locuri într-un an în clasamentul privind implementarea Obiectivelor pentru Dezvoltare Durabilă realizat de echipa renumitului economist Jeffrey Sachs. Suntem pe locul 42 din 162. Mai avem, însă, multe lucruri de îmbunătățit pentru a reuși să implementăm cu succes Agenda 2030. De aceea, evenimentele de tipul celui pe care l-am organizat astăzi sunt foarte importante. Trebuie să fim suficient de înțelepți încât să învățăm unii de la alții, întrucât tranziția către o societate durabilă ne aduce provocări comune pe care le putem depăși doar împreună”, a declarat László Borbély.


Obiectivul evenimentului a fost acela de a facilita schimburile de bune practici, cât și discuțiile despre provocările și oportunitățile implementării Obiectivelor pentru Dezvoltare Durabilă. Plecând de la această conferință, OCDE își propune să lanseze în septembrie un hub global care, pornind de la experiențele statelor, să realizeze propuneri de politici publice pentru implementarea Agendei 2030. Împreună cu prim-ministrul Islandei, Katrín Jakobsdóttir, prezent la eveniment, Departamentul și-a asumat un rol de lider în coordonarea acestui hub. De asemenea, a fost lansată și cartea „Governance as an SDG Accelerator: Country Experiences and Tools”.
În cadrul evenimentului au luat cuvântul fostul prim-ministru al Noii Zeelande, Helen Clark, și ministrul dezvoltării regionale din Cehia, Klára Dostálová. De asemenea, au avut intervenții și coordonatori naționali ai implementării Agendei 2030, precum înaltul comisar Cristina Gallach din Spania și Annika Lindblom din Finlanda.


Tema sub care s-a desfășurat Forumul Politic în acest an este „Împuternicirea oamenilor și asigurarea incluziunii și egalității”. Accentul a fost pus asupra a șase obiective: educație de calitate (ODD 4); muncă decentă și creștere economică (ODD 8), inegalități reduse (ODD 10); acțiuni climatice (ODD 13), pace, justiție și instituții eficiente (ODD 16) și parteneriate pentru realizarea obiectivelor (ODD 17).

Viitorul muncii în Europa

0

Este, într-adevăr, o mare onoare pentru mine să țin prelegerea Tommaso Padoa-Schioppa în cadrul Forumului Economic de la Bruxelles de anul acesta. Atunci când mă gândesc la măreția lui Tommaso și văd lista de vorbitori distinși anteriori, nu pot să nu îmi pun întrebarea „de ce eu?!”. Nu am reușit niciodată să îl cunosc pe Tommaso la nivel personal, de vreme ce atunci când acesta era ocupat să rezolve problemele economice ale Italiei sau să clădească uniunea monetară a Europei cu o mare viziune spre viitor, eu eram blocat în ungherul meu tihnit de la Universitatea LSE încercând să înțeleg șomajul și dificultatea puse de acestea fără muncă. Dar am participat o dată la o conferință în Italia unde formidabilul Franco Modigliani a fost atracția principală și îmi aduc aminte că acesta a susținut în fața organizatorilor că singurul motiv pentru care a fost de acord să vină a fost reprezentat de faptul că Tommaso Padoa-Schioppa avea să fie prezent, și cu toate acestea nu a fost!

Acest om trebuie să fie minunat, m-am gândit; așa și era. Tommaso este unul dintre acei mari europeni în rând cu Robert Schuman și contemporanii săi, care l-au inclus în mod incidental pe Winston Churchill, care în 1946 a dorit înființarea Statelor Unite ale Europei, iar noi îi datorăm acestuia toată strădania care a dus la crearea monedei euro și a Băncii Centrale Europene. Preocuparea sa a fost să rezolve problema „cvartetului inconsistent” printr-o politică monetară comună în ciuda problemelor inițiale de început pe care le știm cu toții – iar noi, grecii, mai bine decât alții, presupun – cred că am rezolvat-o.
Pentru prezentarea de astăzi, preiau ștafeta de la prezentarea de anul trecut a președintelui Juncker, care ne-a spus că ieșind din criza financiară, am făcut ca „locurile de muncă și dezvoltarea să fie prioritatea numărul 1 în Europa” și că trebuie să ne asigurăm că „toată lumea are de câștigat de pe urma recuperării noastre”. Ni se amintește că aceasta a fost o temă apropiată inimii lui Tommaso, așa cum ar trebui să fie pentru toți europenii. Aceasta este tema mea de astăzi.


Munca îmbracă multe forme, de la munca pe piața muncii pentru o remunerație, la „producția în gospodărie”, munca neplătită a milioane de oameni care oferă servicii gratuite familiei și prietenilor. Lucrurile pe care le facem la muncă se schimbă tot timpul. Care este cauza schimbării și la ce trebuie să ne așteptăm de la muncă în viitor?

După 30 de ani – de Alexandre Dumas

0

Care este sau cum este azi turismul din România?
În primul rând, cu foarte puțini turiști străini.
În acești 30 de ani, majoritatea miniștrilor au fost nepricepuți, puși politic, folosindu-și poziția ca să își facă vizibilitate și reputație. Cazul „Vuitton Elena Udrea” este elocvent! Nimeni nu a înțeles avantajul economic al „industriei fără fum”, care aduce euro sau dolari în țară și nu vinde nimic din avuția naționala – lemn, marmură, petrol… ci apă, aer, soare, mici… și fetele de prin cluburi.


Cine să înțeleagă însă toate astea?


Nepriceperea noastră, dublată de o aroganță tipic balcanică, „eu știu”, ne-au adus unde suntem azi.


Unde suntem azi?
Suntem la 40.000 de turiști străini pe litoral, față de 3,5 milioane de turiști pe litoralul bulgăresc.
Hotelierul român, îmbuibat, care prin lobby puternic (cazări, mese și congrese oferite gratuit partidelor…) a reușit să aibă TVA 5% și impozit forfetar… nu are mare interes să vină străini.


Sunt buni și românii, nu-i așa?


Nu e mai simplu să aloce guvernul României 350 milioane euro în turismul intern?


De ce să ne mai chinuim să aducem străini?


Românii nu plătesc tot cu bani?


În fapt, la nivel macro, „ne furăm căciula” – luăm niște bani de la buget, pe care îi circulăm în țară, îi dăm la hotelurile din România. Care este plusvaloarea? Care este „afacerea”? Nu așa era, parcă, și în 1980?
Este o soluție bună pe termen scurt și mediu… dar pe termen lung, scopul trebuie să fie aducerea de turiști străini! Din păcate, nici agențiile nu au mare interes. La agenții, care trăiesc din comision, TVA-ul este de 19%! Nu există niciun sprijin în afara participării la târguri, nimic.


Din acest motiv, maximum 50 de agenții aduc străini sau încearcă să aducă străini în România și 2.500 duc români în străinătate. Birourile de turism au fost închise de Mircea Dobre, când a fost ministru… Nici azi nu știe nimeni de ce!


Deci nu știm sau nu înțelegem ce înseamnă să aduci străini! Hai să ne uităm, de exemplu, că Grecia iese din criză numai datorită turismului, iar Turcia supraviețuiește într-o criză economică profundă numai datorită turismului! Noi? Nimic!


Avem circa 1,5 milioane de turiști care vin pentru afaceri, deci, practic, nu sunt turiști, și puțin peste 1 milion care vin turiști, dintre care o treime sunt unguri care vin cu autocare în Transilvania!
Și cam atât.


Nu există suficiente hoteluri în România – și nu mă refer la litoral. Trebuie neapărat o lege care să stimuleze construcția de hoteluri! Nu avem personal, trebuie să aducem studenți în școlile de profil, sau să fim sprijiniți să aducem personal din străinătate! Nu vrem să dăm vize, ne este frică să nu fim trași la răspundere de la Bruxelles, în timp ce bulgarii nu au nicio problemă! Dar pentru cei din Dubai dăm vize? Nu dăm! Pentru ruși? Nu, că ne invadează! Pentru Iran? Nuuuu… pentru că aduc bomba în România… În toată America România lipsește total ca promovare… și multe altele…


Nu avem bani de promovare, și dacă avem, legea nu îți dă voie să îi folosești!


Și dacă mai pui și faptul că un Bogdan Chirițoiu, „proprietarul” Consiliului Concurenței, într-un moment de supărare, vine și dă amenzi de milioane de euro celor mai mari agenții de turism, numai pentru că așa are chef, vom înțelege exact entuziasmul agențiilor din România de a se zbate să aducă turiști străini…


Ce trebuie făcut?


Trebuie să ne reinventăm, să facem ceva spectaculos, să venim cu facilitați și stimulente și să devină turismul cu adevărat o prioritate! Evident, nu în timpul guvernului Dăncilă se poate întâmpla așa ceva… Să speram că în timpul următoarelor guvernări! Asta este situația, aici suntem!


Înțelege cineva? Nu știu, nu cred…


Să îi dăm înainte cu voucherele de vacanță!
Vive la Roumanie!

 

Expediție internațională de supraveghere a Dunării

0

Unul dintre cele mai cuprinzătoare proiecte de „monitorizare investigativă a unui curs de apă de suprafață derulat în lume” la această oră, Expediția Științifică Comună de Supraveghere a Fluviului Dunărea / Joint Danube Survey 4 – JDS4, a ajuns la noi, cu partea aferentă de responsabilitate a instituțiilor românești de profil: Ministerul Apelor și Pădurilor (MAP) și Administrația Națională Apele Române (ANAR). Acțiunea se desfășoară sub coordonarea Convenției Internaționale pentru Protecția Fluviului Dunărea (ICPDR). În termeni de specialitate, „expediția își propune să realizeze o acțiune de monitoring investigativ precum și activități de cercetare referitoare la starea ecologică și chimică a apei, sedimentelor, suspensiilor și biotei prin analiza indicatorilor biologici, chimici, fizico-chimici, hidromorfologici și microbiologici pe toată lungimea fluviului Dunărea”.
Instituțiile din țara noastră angrenate au sarcina de a preleva probele și de a pune la dispoziție echipamentele necesare expediției.

Romsilva demonstrează că „dispariția” pădurilor nu are nicio bază științifică

0

În spațiul public revin constant semnale de alarmă legate de „dispariția” unor suprafețe împădurite în România. Autoritatea responsabilă în domeniu, inclusiv sub aspectul competenței științifice, Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, ne oferă mai multe precizări, pentru corecta informare a publicului:

„Suprafața fondului forestier național a crescut, conform datelor independente și oficiale ale Institutului Național de Statistică, cu 38.477 de hectare în ultimii cinci ani, de la 6.544.588 hectare în 2014, la 6.583.065 hectare la finalul anului 2018. Informația că «dispar» 3 hectare de pădure în fiecare oră este una eronată și nu are nicio bază științifică sau oficială.

Dacă informația ar fi reală, ar însemna că în fiecare an suprafața fondului forestier s-ar diminua cu 26.280 de hectare, când în realitate a crescut anual, în medie, cu 7.695,4 hectare. Managementul durabil și responsabil al pădurilor presupune înlocuirea pădurilor aflate la vârsta exploatabilității cu noi generații de păduri, prin lucrări de regenerare. În ultimii 5 ani, conform datelor oficiale, în România au fost regenerate cumulat 141.786 de hectare fond forestier, deci în medie 28.357,2 hectare pe an, ceea ce înseamnă că sunt regenerate în fiecare oră 3,23 hectare, deci peste cele 3 hectare care «dispar», cifră prezentată în mod repetat în spațiul public, dar nesusținută de date și studii oficiale.

Impactul neglijenței în verificarea potențialului de risc al partenerilor de business asupra TVA

0

Verificarea regulată a potențialului de risc al partenerilor de business devine din ce în ce mai stringentă. Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) aplică, deja de câțiva ani, principiul preluat din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene care stabilește că, atunci când are loc o evaziune în domeniul TVA, părțile implicate în tranzacție „știau sau ar fi trebuit să știe” că participă la evaziune fiscală.
Începând cu 1 ianuarie 2018, și Codul fiscal conferă în mod specific ANAF dreptul de a refuza deducerea TVA dacă aceasta demonstrează, dincolo de orice îndoială, că o companie știa sau ar fi trebuit să știe că achiziția efectuată era implicată într-o fraudă privind TVA, indiferent de etapa din lanțul de livrări/prestări în care a intervenit. Același principiu se aplică însă și pentru livrările intracomunitare, în special în cazul bunurilor care sunt transportate în afara României de către client. În acest caz, suspiciunile ce ar putea plana asupra unei persoane juridice în lipsa verificării clienților pot duce la anularea aplicării scutirii de TVA, în măsura în care clienții nu transportă bunurile respective în alt stat membru al UE.

Divergent

Ani la rând întâlneam în Piața Gemeni un domn cu laptop, de la care aveam obiceiul să cumpăr mere Reinette și Ionatan, roșii din grădină sau pere gustoase. De fiecare dată, în jurul merelor și laptopului se înfiripa discuția pe o temă despre… altă piață. Domnul, mereu conectat la site-urile Reuters sau Bloomberg, îmi mai împărtășea din opțiunile de cumpărare pe care le alesese. Ce-i drept, mă intriga faptul că un vânzător din piață era permament la curent cu ce se întâmpla pe piețele internaționale, mai ales cele din SUA, față de care cred că avea o preferință în a-și investi banii. Adeseori ne permiteam și câte o divagație în jurul luărilor de poziție ale doamnei Janet Yellen, care era atunci președinta Fed, comparativ cu cele mai restrânse ca arie pe care le abordau banca centrală europeană sau guvernatorul BNR. Cred că în cele din urmă am reușit să-l conving de ce nu se pune semnul egalității între competențele Sistemulul Federal de Rezerve al SUA și limitele Sistemului European al Băncilor Centrale.

În altă ordine de idei, însă, omul cu calculatorul știa despre ce vorbește și era realmente preocupat de a-și investi banii în plasamente cu randament meritoriu și un grad de risc pe care să și-l permită. Adeseori mă uitam în jur, remarcând curiozitatea cu care ne priveau ceilalți, și mă întrebam cine sunt cei normali: oamenii care nu vor să piardă ocazia unui plasament remuneratoriu sau cei care își făceau socoteala profitului din vânzările de legume și fructe ale unei zile? Mi se părea o grăitoare expresie a despărțirii de o lume a celor care se mulțumesc cu puțin în favoarea celor preocupați de un viitor pentru care nu doresc să stea cu mâna întinsă la fondurile instabile ale unor guverne despărțite de electorat a doua zi după alegeri.
Cum vânzătorii din piețe își cunosc clienții, nu prea puteam să ocolesc toate preocupările domnului cu laptopul. Dânsul dobândise deja preferința pentru plasamentele în titluri americane și avea mai mereu o întrebare legată de recomandările directe sau mai voalate pe care banca centrală din România le făcea în favoarea plasamentelor în lei la băncile locale: de ce? Iar eu încercam să susțin calea stabilității și protecției depozitelor. Plecarea mea din viața activă a coincis, întrucâtva, și cu plecarea dânsului din Piața Gemeni. Nu mă duce gândul la „statul paralel” și, la urma urmei, puțin îmi pasă.

Dar m-am aplecat asupra alegerii pe care omul cu calculatorul o făcea: investiția în active bursiere, neinteresat fiind de bonurile de tezaur guvernamentale sau depozitele bancare. Pentru o durată, cel puțin, omul care căra zi de zi calculatorul după sine și îl așeza alături de el, în spatele tejghelei cu fructe și legume, permanent conectat cu PIAȚA, făcuse o alegere la care, cel puțin eu nu mă gândisem: câtă vreme guvernele și băncile centrale pun prudența pe primul loc, atunci bursa, esența libertății pieței, va crește la adăpostul unui mediu arhisupravegheat și suprareglementat. Altfel spus, factorii externi care pot influența companiile listate și tranazacțiile bursiere sunt prietenoși cu investitorii și companiile listate.
Cele relatate pot părea neverosimile multora. Dar neîncrederea lor nu schimbă realitatea: nici cea din Piața Gemeni, unde alți precupeți erau martorii întâplărilor de zi cu zi, nici cea din PIAȚĂ. Într-adevăr, după marea criză financiară din 2008-2009 băncile centrale au activat o multitudine de reglementări și pârghii care să dea piețelor stabilitate, investitorilor încredere, guvernelor loc de împrumuturi iefine, prețurilor și cursurilor de schimb o predictibilitate în limite strânse. Convergența unor asememenea măsuri, încurajată prin toate instituțiile multilaterale (FMI, BCE, BIS, G20, FSB), a dat lumii un impuls de creștere a economiilor naționale, dar și a veniturilor personale. Informațiile vehiculate de aceste organisme au dat oamenilor încrederea că cei responsabili sunt permanent la pupitrele de comandă.

Și totuși, câștigurile nu sunt egale și, deși mai peste tot în lume avuția a crescut, populismul flutură lozinca creșterii decalajelor și condamnării fără echivoc a globalizării. Să privim câteva cifre:
1. Punctul cel mai de jos al crizei fianciare precedente a fost 9 martie 2009, când indicele S&P 500 a coborât la cca 676 puncte – 10.000 dolari investiți atunci în 148 acțiuni SPDR S&P 500 ETF[1] (cele mai căutate în lume și care dau tonul evoluției indicelui S&P), la un preț unitar de 67,95 dolari.

Evoluția indicelui S&P 500 (scara din stânga), a randamentului obligațiunilor guvernamentale americane emise
pe 10 ani (scara din dreapta) și a ratei dobânzii la depozitele bancare în dolari la termen de 12 luni
(scara din dreapta), în perioada 2009 – 2019
Sursa: Bloomberg


La 22 iulie 2019, indicele S&P 500 oscila în jurul valorii de 2983,82 puncte și prețul unei acțiuni era de 298,00 dolari. Deci, după un deceniu indicele S&P 500 înregistrează o creștere de 3,41 ori, iar prețul acțiunilor de 3,39 ori. Rezultatul este că investiția inițială, de 10.000 dolari, valorează acum 44.104 dolari, fără a lua în calcul și dividendele aferente.

2. În același interval, aceeași sumă investită în obligațiuni ale Trezoreriei americane cu scadența la 10 ani aducea un câștig de doar 2.443,25 dolari peste valoarea investită (vezi curba indicelui USGGR10YR), în condițiile unei dobânzi de 2,21% pe an. În cazul deschiderii unui depozit bancar de 10.000 dolari pe termen de 12 luni, dar reînnoit an de an, câștigul, fără acumulare de capital, este și mai mic, respectiv de 1.568,8 dolari, dobânda medie anuală evoluând între o valoare subunitară între 2010 și 2015, cu un minim de 0,53% în 2014 și un maxim de 2,64% în 2019.

Recapitulând, putem recunoaște că decalajele au crescut. Și aceasta în condiții de disproporții, probabil, nemaiîntâlnite în istoria economică a ultimilor 100 ani. Dar, de reținut că niciun investitor nu a fost la capătul intervalului mai sărac decât atunci când a luat decizia de a investi. Așadar, câștigul, înainte de impozitare, al unei investiții de 10.000 dolari pe termen de 10 ani, întreprinsă între 2009 și 2019 pe piața americană, a fost:

  • în active pe piața de capital: 34.104 dolari
  • în obligațiuni guvernamentale cu maturitatea de 10 ani: 2.443 dolari
  • în depozite bancare la termen de un an, reînnoite timp de 10 ani:
    1.569 dolari.

Datele de mai sus, oricât de multă stupefacție ar produce, sunt rezultatul unor atitudini diferite ale investitorilor față de risc, dar și al puterii de economisire a populației. Concis, am putea spune că bogații riscă mai mult și că oamenii cu venituri moderate, în principal din salarii, au o forță investițională mai mică și o grijă mai mare pentru siguranța investiției lor.
În primul rând trebuie avut în vedere că nu poți investi pe bursă cu dorința unui câștig substanțial fără a deschide la o agenție de brokeraj un cont cu o sumă consistentă, care rareori este mai mică de 10.000 dolari. Se poate obiecta aici că pe piețele emergente valorile depozitelor sunt mai mici, ca și pentru tranzacțiile online. Așa este, dar cei care caută să fie investitori recunoscuți o pot face doar prin angajarea în tranzacții cu volume mari de active prezente pe piața de capital, care solicită și investiții pe măsură.

Relații economice avantajoase în contextul globalizării

0

În scopul de a-și asigura piețe de desfacere și de aprovizionare, de a-și valorifica profitabil resursele de care dispun, două mari economii ale lumii – chineză și rusă – își extind cu succes schimburile comerciale și relațiile de colaborare, dând dovadă de spirit întreprinzător, pragmatism, flexibilitate și disponibilitate pentru compromisuri.
Valoarea schimburilor chino-ruse a ajuns, în 2018, la 108 miliarde dolari, existând premise pentru mai mult, în viitor. Volumul tranzacțiilor comerciale s-a majorat, deja, cu 3,4 la sută, în primul trimestru al anului 2019. Rusia importă din China utilaje, aparatură, componente electronice, tehnologie IT&T, confecții, textile, produse agricole și exportă instalații, echipamente aeronautice și nucleare, energie electrică, hidrocarburi, lemn, cereale, pește, carne, produse lactate. În anul 2018, valoarea produselor agricole rusești exportate în China a fost de 2,5 miliarde dolari. Dispozitivele chinezești de foraj ocupă 45 la sută din piața rusă. Exporturile rusești de armament pe piața chineză reprezintă 70 la sută din totalul acesteia. În cadrul livrărilor se înscriu tipuri de arme de clasă tehnologică superioară, cum ar fi sistemele de rachete antiaeriene S-400 sau avioanele de vânătoare Su-35.


Odată cu sporirea schimburilor comerciale, agenții economici din Rusia și China colaborează în probleme de producție, investiții și inovații, în sectoare tehnologice de vârf, cum sunt aeronautica, IT&T sau energetica nucleară. Cele peste 70 de proiecte de investiții în domeniul extragerii de minerale, agriculturii, industriei și infrastructurii convenite de către companii și instituții din cele două țări, în cadrul acordurilor încheiate cu prilejul vizitei oficiale a președintelui chinez, Xi Jinping, în Rusia, în iunie a.c., însumează peste 120 miliarde dolari (vezi „Izvestia” din 6 iunie 2019). Pot fi menționate, ca semnificative, construirea de către compania Rosatom a două blocuri energetice la centrala nucleară chineză de la Siuidapu, acordul companiilor rusești Novatek și Gazprombank cu compania chineză Sinopec în vederea vânzării gazului lichefiat rusesc în China, acordul ministerului rus al dezvoltării economice cu ministerul chinez al științei și tehnologiei în vederea creării unui fond comun de finanțare a inovațiilor, acordul dintre Fondul Rus pentru Investiții Directe, compania Megafon, compania Mail.ru și compania chinezească IT&T Alibaba privind crearea, în Rusia, a unității de prezentare IT&T AliExpres.