Concluzii principale rezultate în urma analizei capitolelor pe energie din Programele de Guvernare
Despre proiectul „Energia în alegeri”
Asociației Energia Inteligentă
(AEI) a organizat miercuri, 18noiembrie, dezbaterea online intitulată „Energia
în alegeri”, un proiect marca AEI care a vizat furnizarea unui cadru
transparent de discuție pe marginea capitolelor dedicate sectorului energetic
din Programele de Guvernare, pe care principalele facțiuni politice le-au făcut
disponibile.
În consonanță cu valorile
și misiunea pe care le reprezintă AEI, dezbaterea s-a derulat în registru
apolitic, vizând reprezentarea echidistantă și obiectivă a intereselor tuturor
participanților la piața de energie, fie că sunt furnizori, producători,
operatori, proiectanți, constructori, instituții, reglementatori, ministere,
politicieni, angajați din sistem sau reprezentanți ai mass-media.
Evenimentul s-a bucurat
de prezența unor experți de seamă în domeniul energetic precum: Călin VILT
– expert în energie, Alexandru PĂTRUȚI – expert în resurse minerale, Ioan
Iordache – expert în hidrogen și resurse, energetice noi, Andrei CECLAN
– expert în eficiența energetică și Dumitru CHISĂLIȚĂ – expert gaze naturale.
Menționăm
că au fost analizate exclusiv secțiunile care vizează componenta energetică din
Programele de Guvernare disponibile în mediul online, iar opiniile și
comentariile formulate de invitați au fost exprimate în mod obiectiv, imparțial
și strict prin prisma expertizei profesionale.
Motivația organizării evenimentului
Sesiunea de discuții a
fost deschisă de către Dumitru CHISĂLIȚĂ -președinte al AEI, care a
punctat asupra progreselor insuficiente înregistrate în sectorul energetic
românesc în ultimii 30 de ani raportat la potențialul deținut de România.
A subliniat că organizarea
unei astfel de dezbateri este ocazionată de necesitatea ca politicile
energetice stipulate în Programele Guvernare să fie trecute prin exercițiul
dialogului cu specialiști din domeniul energiei și în beneficiul consumatorilor
români.
De asemenea, expertul a
punctat că este necesar ca intențiile promovate prin Programele de Guvernare să
fie tratate și sub aspectelor soluțiilor, respectiv al pașilor necesari
implementării acestora, într-un orizont de timp oportun.
Discursurile experților prezenți la dezbatere
- Alexandru PĂTRUȚI – expert în resurse minerale
Alocuțiunea expertului a
debutat cu prezentarea tipurilor de combustibili care compun sfera resurselor
minerale primare, punctând faptul că gazele naturale, țițeiul și cărbunele alături
de uraniu, reprezintă principalele elemente are deservesc sistemul energetic
național.
În opinia sa, situația resurselor minerale energetice din România este una
îngrijorătoare, sectorul de profil confruntându-se cu scăderi importante ale
producției de țiței, cărbune și gaze naturale, în timp ce explotarea
zăcămintelor de uraniu a încetat de câțiva ani (materia primă fiind adusă din
import).
Strict raportat la
resursele minerale, ca remarcă generală ce poate fi formulată după parcurgerea Programelor
de Guvernare, trimiterile către acest subiect nu sunt numeroase și pun accent
pe necesitatea exploatării în condiții ecologice și întru dezideratul
independenței energetice.
Potrivit expertului,
viziunea noilor reglementări europene axate pe diminuarea riscurilor de mediu
va face dificilă exploatarea resurselor minerale, motivat de faptul că procesul
de obținere al acestora este unul poluant.
Pe un alt plan, conceptul de independență
energetică se impune a fi înlocuit cu cel de securitate energetică,
demers motivat pe seama faptului că independența energetică presupune
producerea (integrală) pe teritoriul național a tuturor resurselor necesare
consumului.
Ca o caracteristică
generală a tuturor Programelor de Guvernare supuse analizei, expertul apreciază
că nu se evidențiază o preocupare deosebită pentru exploatarea resurselor
minerale primare, secțiunile dedicate acestui subiect fiind succinte.
Cu toate acestea, în
majoritatea documentelor analizate se regăsește ca obiectiv prioritatar
deblocarea investițiilor din zona economică exclusivă a Mării Negre, demers
care a fost tergiversat pe fondul riscului legislativ din România (cu precădere
prin OUG 114/2018 și Legea 256/2018).
În aprecierea expertului,
este vital pentru România ca exploatarea gazelor naturale din zona offshore să
debuteze în perioada de tranziție către obiectivele în materie de climă propuse
de Uniunea Europeană, demers facilitat de statul de „combustibil de tranziție”
de care încă se bucură resursele de gaze naturale.
Cu toate acestea,
contextul internațional actual este unul inoportun, majoritatea operatorilor
optând pentru restrângerea activității economice, iar actorii din Marea Neagră
nu fac exceptție de la această regulă, în pofida faptului că lucrările de
explorare au pus în evidență existența resurselor.
Pe un alt plan, continuarea
utilizării cărbunului va deveni dificilă, companiile producătoare de energie pe
baza acestui combustibil fosil regăsindu-se într-o situație financiară extrem
de delicată, în timp ce perspectivele de redresare și încadrare în normele
stabilite de UE sunt incerte.
În ceea ce privește minereul
uranifer, majoritatea obiectivelor politice sunt centrate pe dezvoltarea de
tehnologii locale (vizând în general dezvoltarea de noi capacități care
utilizează această resursă), însă lipsesc dezideratele referitoare la operaționalizarea
unui ciclu nuclear integrat.
În opinia sa, este imperios necesar ca facțiunile politice să nu piardă din
vedere lanțul complet al energiei nucleare, din care România a pierdut
producția de apă grea.
De asemenea, expertul a
pus în vedere părților interesate faptul că energia geotermală este insuficient
tratată în conținutul Programelor de Guvernare, fiind necesar ca viitori
guvernanți să își centreze atenția și asupra valorificării acestei resurse.
În final, Alexandru
PĂTRUȚI a punctat asupra necesității reconfigurării cadrului legislativ aferent
exploatării resurselor minerale, în prezent acesta nemaifiind racordat la
realitatea peisajului energetic național și european.
- Călin VILT – expert în energie
Expertul pe componenta
energiei electrice a punctat asupra lipsei de consecvență în politicile publice
și investiționale din sectorul de profil, situație explicată prin faptul că proiectele
energetice nu se suprapun ca durată cu ciclurile electorale, primele necesitând
o perioadă mai extinsă de operaționalizare.
Din acest considerent, Călin
VILT a recomandat ca strategia energetică a României să fie realizată și
aprobată la nivelul Parlamentului, cu scopul principal de a conferi acesteia un
plus de stabilitate și predictilitate.
Pentru a justifica opinia
exprimată, expertul a adus în discuție subiectul unităților nucleare 3 și 4, (proiect
care datează din anii 1980) și a căror istorie a urmat un traseu sinusoidal, în
special pe fondul recalibrărilor subsecvente ale strategiei de dezvoltare a
sectorului nuclear, induse pe fondul mutațiilor repetate în plan politic.
Pe fondul prăbușirii
consumului din România, s-a renunțat la două centrale importante[1]
(localizate în Moldova și Transilvania), în timp ce la Cernavodă planul de
dezvoltare a fost rezumat la operaționalizarea a 4 unități.
De asemenea, expertul a
punctat asupra disparției unui segment important din industria care a fost
planificată special cu scopul asimilării echipamentelor din programul nuclear,
respectiv a industriei nucleare conexe, în prezent activând aproximativ 33/34 de
operatori economici dintr-un total de 140.
În plan pozitiv, Călin
VILT a punctat că inventarul de apă grea pentru unitățile 3 și 4 este
produs și existent pe stoc la nivelul rezervei de stat, acesta fiind chiar
excedentar raportat la necesarul de consum previzonat.
De asemenea, tehnologia
Candu 600 (utilizată în cadrul reactoarelor de la Cernavodă) este un proiect de
generație a 3-a, care poate fi îmbunătățit la nivelul 3+, odată cu investițiile
vizate pe segmentele echipamentelor electrice, respectiv cele de pe linie de
automatizare a sistemului.
În opinia expertului,
dincolo de compatibilitea cu viziunea ecologică din Acordul de la Paris,
dezvoltarea reactoarelor nucleare 3 și 4 de la Cernavodă prezintă și avantaje
din punct de vedere al asigurării climatului economico – social (în special,
prin asigurarea de locuri de muncă și contribuții la bugetul consolidat de stat).
Mai mult, Călin VILT
a opinat că excedentul de energie rezultat în urma operaționalizării celor două
unități nucleare ar putea fi utilizat pentru producția de hidrogen (în măsura
implementării unei strategii complemenare) și va facilita întâmpinarea creșterii
de consum previzionată din anii următori.
Pe acest fond, Călin
VILT și-a exprimat convingerea în ceea ce privește oportinitatea
recalibrării strategiei energetice și Programelor de Guvernare, astfel încât
acestea să dezvolte secțiuni dedicate unei strategii complementare între cele
două componente puse în discuție, respectiv energie electrică (eventual de
origine nucleară) și hidrogen.
Specialistul a mai atras atenția asupra faptului că sectorul energiei
electrice se confruntă, actualmente, cu cea mai mare criză de generare din
istoria României. Din acest motiv sectorul resimte o nevoie imperioasă de
dezvoltare de noi capacități, una din soluțiile avansate fiind capacități noi
pe nuclear și gaze naturale.
- Ioan IORDACHE – expert în hidrogen și resurse energetice noi
Expertul a punctat că
România are o istorie îndelungată (aproximativ 100 de ani) în domeniul
cercetării și producției de hidrogen, însă discuțiile pe marginea acestui
vector energetic au căpătat amploare doar în perioada recentă, în contextul
Pactului Verde european.
În ceea ce privește
Programele de Guvernare, Ioan IORDACHE a afirmat că secțiunile dedicate
hidrogenului sunt, după caz, fie succinte, fie indirecte raportat la rolul pe
care această formă de energie îl va putea îndeplini ecuația energetică viitoare
a României.
Există un bazin de
specialiști în domeniul hidrogenului, identificat de expert atât la nivelul
administrației centrale, cât și la nivelul formațiunilor politice; starea de
fapt reclamă, în opinia sa, o mai bună articulare a strategiilor politice
centrate pe rolul acestui vector energetic în conținutul Programelor de
Guvernare, însă este necesar ca această responsabilitate să revină
specialiștilor.
Ioan IORDACHE și-a exprimat convingerea că România deține un potențial semnificativ sub
aspectul dezvoltării unei industrii bazate pe hidrogen, însă este necesar ca
acest avantaj să fie valorificat în contextul unei strategii complementare cu
alte forme de energie.
Un argument în plus
pentru înscrierea hidrogenului pe harta obiectivelor prioritare din sectorul
energetic este reprezentat de potențialul acestui vector energetic de a
contribui semnficativ la cuplarea sectorială.
Indiferent de resursa
energetică utilizată în procesul de producției, hidrogenul poate contribui la
sustenabilitatea și reziliența sistemului energetic prin faptul că prezintă
avantajul de “a stoca” energia electrică
excedentară.
În finalul alocuțiunii sale, Ioan IORDACHE a atras atenția asupra
decuplării instalate între mediul politic, academic și cel al industriei,
starea de fapt reclamând o coagulare, respectiv integrare a tuturor
reprezentanților relevanți din domeniu la temele energetice de importanță strategică.
- Andrei CECLAN – expert în eficiență energetică
Potrivit specialistului,
în conținutul tuturor Programelor de Guvernare s-a putut identifica o aliniere
la politicile și țintele impuse la nivel european în materie de eficiență
energetică.
În aprecierea sa,
secțiunile dedicate acestui subiect nu sunt suficient de particularizate/
individualizate, aspect care poate fi interpretat totuși într-o notă pozitivă,
deoarece este un indicator al coeziunii politice în raport cu eficiența
energetică.
Andrei CECLAN a realizat
o analiză succintă a elementelor componente care alcătuiesc conceptul
eficienței energetice, cu accent pe următoarele coordonate:
– industria și autoritățile publice resimt o nevoie acută
de personal specializat în domeniul eficienței energetice; necesitatea
profesionalizării personalului angajat al autorităților se sprijină pe
existența a unor sume consistente nerambursambile pe care România le-ar putea
accesa.
– țintele de eficiență, prezente în toate Programele de
Guvernare, necesită o defalcare pe nivele de acțiune, cu luarea în calcul a
întreg lanțului valoric al energiei și nu doar componenta de consum;
– necesitatea dezvoltării de soluții și servicii pe plan
local/ național, în detrimentul importării acestora;
– imperiorizitatea implementării unor politici de
stimulare/ subvenționare a industriei interesate de îmbunătățirea eficienței
energetice;
– nevoia de a delimita
categoria consumatorilor vulnerabili și definitivarea conceptului sărăciei
energetice, ambele subiecte fiind în strânsă legătură eficiența energetică.
În opinia expertului, rezultatul
conjugat al elementelor dezvoltate în analiza sa vor putea facilita o viziune
consolidată a statului român în raport cu obiectivele de eficiență energetică
și alte ținte asociate.
- Dumitru CHISĂLIȚĂ – expert în gaze naturale
Discursul președintelui
AEI a fost marcat de clarificarea conceptului de independență energetică în
raport cu securitatea energetică, obiectiv care se regăsește în 2 din cele 5
Programe de Guvernare supuse analizei.
În opinia expertului,
acest deziderat politic este dificil de atins, în condițiile în care, dincolo
de trendul negativ înregistrat de România sub aspectul exploatării resurselor
energetice de care dispune, se regăsește într-o stare de contradicție cu
conceptul comunității europene.
Prin urmare, o astfel de
abordare scoate România din filosofia Uniunii Europene la care am aderat și care presupune liberul
schimb de mărfuri.
Pe de altă parte, conceptul de
securitate energetică – prezent în celelalte Programe de Guvernare – reprezintă un obiectiv mult
mai realist și oportun a fi urmat, dar care reclamă o abordare pragmatică
și imediată din partea autorităților.
În
susținerea acestei idei, expertul a pus în discuție ultimul buletin trimestrial
al INS[2]
care a evidențiat că producția de gaze naturale a cunoscut un declin de 10,3%
în ultimele 10 luni, element deosebit de îngrijorător chiar dacă acest trend a
fost, cel mai probabil, facilitat și de conjuncturi nefavorabile.
Un alt element regăsit în
majoritatea Programelor de Guvernare este cel al consumatorului vulnerabil și
care trebuie tratat complementar altături de măsuri dedicate limitării
efectelor sărăciei energetice, un concept care este mai cuprinzător și care
tratează implicit și problema vulnerabilității consumatorilor.
În ceea ce privește
subiectul exploatării Mării Negre, Dumitru CHISĂLIȚĂ a punctat că este
imperios necesar ca autoritățile să conștientizeze importanța facilitării cu
celeritate a extracției gazelor naturale din perimetrele offshore.
În absența resurselor preconizate din Marea Neagră, expertul a punctat că
România se va confrunta cu un deficit acut pe componenta asigurării necesarul
intern de consum al gazelor naturale începând cu anul 2030, deficit care va accentua
dependența statului român de import.
Riscul confruntării
cu un deficit de resurse se justifică și prin accentuarea decalajului dintre
producție și consum, în contextul în care majoritatea Programelor de Guvernare
își propun ca obiectiv creșterea gradului de utilizare a gazelor naturale pe
teritoriul național.
Concret, la
starea de fapt contribuie, pe de-o parte, intenția factorilor politici pentru
înlocuirea unităților de producției a energiei electrice pe bază de cărbune,
iar pe de altă parte, politicile publice care vizează racordarea intensivă a
sectorului rezidențial din România.
Pe acest palier,
în pofida beneficiilor aduse de o astfel de politică, expertul a punctat că nu
toate țintele propuse sunt realiste, dacă nu sunt corelate cu măsuri
complementare care să se sprijine pe considerente din punct de vedere economic.
Statisticile
arată că între anii 1990 şi 2020 a crescut numărul localităţilor racordate la
gaze naturale cu 1.744 de noi localităţi, iar numărul consumatorilor de la 1,3
milioane, la 3,9 milioane de consumatori.
În acelaşi timp,
numărul de kilometri de reţea a crescut de cinci ori, de la 10.725 de kilometri
la peste 48.000 de kilometri.
Menținerea
acestei strategii de racordare, fără identificarea unor mecanisme de finanțare
vor induce un recul în factura consumatorilor finali.
Mai exact, în
scenariul racordării unui număr adițional de 2,1 milioane de clienți, costurile
suplimentare etapizate pe următorii 14 ani vor fi de până la 14 lei pe MWh
distribuit, ceea ce echivalează cu o creștere de aproximativ 10 – 12% față de factura
energetică din prezent (respectiv cca 200 lei/ an).
În final, Dumitru CHISĂLIȚĂ
a atras atenția că o politică de racordare intensivă ar trebui să țină seamă și
de garanția/ perspectiva consumării resurselor de gaze naturale. Pe acest fond,
președintele AEI a arătat că există situații în care un număr semnificativ din
gospodăriile racordate la rețelele de distribuție (în anumite cazuri chiar 80%
din totalul gospodăriilor care aparțin unei localități) nu consumă gaze
naturale.
Efectul
indirect al lipsei de consum după momentul racordării presupune majorarea
facturii energetice, expertul avansând cu titlu de exemplu că racordarea
gratuită a 2,1 milioane din care doar 1 milion vor și consuma gaze (ceilalți
neavând bani să-și realizeze instalația de încălzire sau să-și plătească
contravaloarea gazelor) acesta ar echivala cu o creștere suplimentară a
facturii de gaze a românilor (față de obligația achitării de către toți
consumatorii a racordării gratuite) cu încă aproximativ 5%.
Concluzii exprimate de experți
Finalul dezbaterii online a fost marcat de o serie de observații conclusive
și recomandări formulate de experții participanți la eveniment, după cum
urmează:
Expertul în
energie a punctat:
l dialogul dintre consumatorii finali și
reprezentanții relevanți ai sectorului energetic trebuie să devină o realitate,
eminamente prin includerea pe viitor al acestor actori în dezbaterile asociate
sectorului energetic, alături de sfera politică și specialiștii de profil;
l o asumarea mai mare din partea sferei politice
pentru lipsa unor măsuri corective care au fost semnalate în timp de experții
din domeniul energetic;
În aprecierea
expertului în resurse minerale, sectorul energetic din România a supraviețuit
în contextul scăderii drastice a consumului de energie și mai puțin ca rezultat
al unor măsuri administrative.
În
aprecierea sa, investițiile vizate în dezvoltarea de noi capacități, respectiv
în perspective de exploatare noi sunt insuficiente raportat la prognozele de
consum.
Ioan IORDACHE a
subliniat că hidrogenul reprezintă un vector energetic și nu o resursă primară,
aspect care impune ca dezvoltarea acestui sector în România să se realizeze de
o manieră complementară cu celelalte forme de energie de care dispune România.
Asemeni
antevorbitorului său, expertul în hidrogen a pledat pentru includerea
specialiștilor în demersul de creionare a politicilor publice din sectorul
energetic, aceștia fiind pregătiți să își asume responsabilitatea sprijinirii
sferei politice în atingerea dezideratelor propuse.
Expertul în
eficiență energetică a completat intervenția realizată de Ioan IORDACHE,
pledând pentru susținerea profesioniștilor din zona tehnică, astfel încât
această categorie să dețină o reprezentativitate adecvată în procesul de
stabilire a obiectivelor politice.
Lipsa
unui liant între cele două elemente puse în discuție generează sincope în
definirea priorităților strategice în domeniul energetic.
Președintele AEI
a concluzionat, de asemenea, că lipsa unui dialog între diversele categorii de
participanți la piața de energie conduce la formularea unor deziderate care nu
sunt pe deplin racordate la realitățile peisajului sectorului energetic
autohton.
Starea de fapt reclamă o resetarea a modului în care sunt formulate prioritățile strategice – PUNCT SI DE LA CAPAT IN SECTORUL ENERGETIC – respectiv dezideratele politice la nivelul administrației centrale pentru a facilita ieșirea din situația cu valențe critice care caracterizează sectorul energetic în prezent.
[1]
Inițial prevăzute în strategia de
dezvoltare nucleară creionată la nivelul anilor 1980.
[2] Institutul Național de Statistică.
Despre Asociația Energia Inteligentă
Asociația Energia
Inteligentă (AEI) reunește profesioniști din domeniul gazelor naturale,
hidrogenului, energiei electrice și eficienței energetice. Membrii săi
militează pentru un preț corect al gazelor și pentru creșterea transparenței în
piața de energie din România.
AEI este o organizație
non-profit al cărui scop principal este acela de a contribui la o mai bună
informare a consumatorilor casnici și non-casnici de gaze și energie pentru ca
aceștia să poată fi mai bine pregătiți pentru negocierea contractelor de
achiziție și pentru a putea înțelege corect facturile pe care le plătesc.
AEI este și va rămâne un
partener de dialog pentru toți participanții la piață, fie că sunt furnizori,
producători, operatori, proiectanți, constructori, instituții, reglementatori,
ministere, politicieni, angajați din sistem sau reprezentanți ai mass-media.
