CNIPMMR solicită simplificarea formularului 088

0
Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR) reia solicitarea de simplificare a documentului „Declaraţie pe propria răspundere pentru evaluarea intenţiei şi a capacităţii de a desfăşura activităţi economice care implică operaţiuni din sfera TVA”, cunoscut în mod uzual ca „formularul 088”. „CNIPMMR a solicitat în repetate rânduri simplificarea procedurii și conținutului formularului 088 „Declaraţie pe propria răspundere pentru evaluarea intenţiei şi a capacităţii de a desfăşura activităţi economice care implică operaţiuni din sfera TVA” și înlocuirea lui cu o declaraţie pe propria răspundere privind intenţia contribuabilului de a desfăşura activităţi economice care implică operaţiuni din sfera TVA, care să se completeze electronic şi să se depună online, deoarece societăţile care depăşesc plafonul de scutire a plăţii T.V.A. de 220.000 lei, stabilit prin Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, sunt de drept plătitoare de TVA, parcurgerea unei proceduri de evaluare a intenţiei şi a capacităţii de a desfăşura activităţi economice care implică operaţiuni din sfera TVA nefiind justificată. Reluând demersurile sale anterioare și având în vedere că potrivit Cartei Albe a IMM-urilor din România 2016 birocraţia se clasează pe primul loc între dificultăţile cu care se confruntă IMM-urile, fiind menţionată de 61,41% dintre acestea, CNIPMMR solicită simplificarea majoră a formularului (088) și înlocuirea lui cu o declaraţie pe propria răspundere, care să se completeze electronic şi să se depună online. Simplificarea formularului (088) va asigura reducerea birocrației care afectează semnificativ IMM-urile, implementarea principiului “Only once” (astfel ca întreprinderile să nu fie supuse de mai multe ori la declaraţii şi proceduri administrative pentru aceleasi date şi acelasi subiect) și va susține mediul de afaceri”.  

COMUNICAT ASPES

0
ASPES, Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale, ia notă cu surpriză de decizia Guvernului de a elimina –  fără nicio consultare publică! –  plafonarea la 5 salarii medii lunare a bazei de calcul a CAS și CASS individuale, pentru angajații bine plătiți, baza de calcul fiind acum salariul brut.   Este o măsură care contrazice flagrant atât programul electoral al PSD care a promis măsuri pentru întărirea clasei mijlocii, cât și motivul enunțat în Nota de fundamentare a OUG 3/2017 ca justificare a emiterii acestei norme: „încurajarea investițiilor în sectoare cu valoare adăugată mare”. În plus, adoptarea pe 6 ianuarie, fără nicio consultare publică, a unei norme cu impact atât de semnificativ afectează grav stabilitatea și predictibilitatea mediului de afaceri.  Despre ce fel de predictibilitate își imaginează Guvernul că se poate discuta când, la început de an, cu bugetele anuale sau multianuale deja aprobate în forurile interne, companiile se văd nevoite să se adapteze unei realități adverse și în continuă schimbare? Atragem de asemenea atenția cu privire la efectul nociv pe care creșterea salariului minim o poate avea asupra capacității de angajare a companiilor private, mai ales în contextul în care nivelul salariului minim a crescut accelerat în ultimii ani (de la 700 lei în 2012 la 1.450 lei în 2017, adică peste 100% în 5 ani), iar sectoarele care plătesc salariul minim sunt în general, din păcate, sectoare cu valoare adăugată mică, care angajează forță de muncă slab calificată (curățenie, pază, retail). Guvernul trebuie să înțeleagă că mediul de afaceri este cel care produce impozitele și taxele din care sunt plătite cheltuielile publice, iar mediul de afaceri are nevoie de un cadru predictibil, inclusiv fiscal.

Elon Musk: mintea din spatele Tesla, Space X, SolarCity

0
(Continuare din numărul trecut) Deci, ați reușit, cumva, să reduceți costurile pentru construirea unei rachete cu 75%, depinzând desigur de cum calculezi. Cum ați reușit o asemenea performanță? NASA a încercat acest lucru de ani de zile. Cum ați făcut? Ei bine, am reușit să facem pași mari în ceea ce privește tehnologiile structurii externe a rachetei, în ceea ce privește motoarele, componentele electronice și operațiunile de lansare. Există o lungă listă de inovații pe care le-am realizat, care însă mi-e un pic mai greu să le prezint aici, dar… Nu în ultimul rând pentru că încă pot fi copiate, e adevărat? Nu ați obținut încă patentele pentru aceste inovații. Asta chiar este interesant, cel puțin pentru mine. Nu, noi nu facem patente. Voi nu ați înregistrat patentele, deoarece credeți că e mai periculos să o faceți decât să nu le aveți. Din moment ce principalii noștri competitori sunt guverne naționale, aplicarea dreptului de proprietate intelectuală asupra inovațiilor noastre ar fi cel puțin discutabilă. (Râsete, aplauze). Interesant, chiar foarte interesant. Dar înțeleg că inovația cea mare abia urmează și lucrați la ea chiar acum. Ce ne puteți spune despre ea? Da, adevărat… deci, marea inovație. Principala problemă a rachetelor este că ele sunt de unică folosință. Toate rachetele care zboară astăzi nu pot fi refolosite. Naveta spațială a fost o încercare de a obține o rachetă reutilizabilă, dar chiar și acolo rezervorul principal se aruncă după fiecare lansare, iar pentru părțile reutilizabile era nevoie de un grup de 10.000 de oameni și de nouă luni de zile pentru a le reface în vederea reutilizării. Ca urmare, naveta spațială costă 1 miliard de dolari pe lansare. E evident că nu prea e convenabil. Deci este foarte important ca treptele rachetelor să poată fi aduse înapoi la rampa de lansare și să fie pregătite pentru o nouă lansare peste doar câteva ore. Fantastic. Rachete reutilizabile! Da, așadar, ceea ce mulți oameni nu înțeleg este că, de fapt, costul combustibilului pentru propulsie este foarte mic. E mai degrabă ca la avion. Mai exact, costul combustibilului este doar 0,3% din costul rachetei. Devine astfel posibil să obții o reducere cu 100%, în mare, a costului unui zbor cu racheta dacă o poți refolosi. Din acest motiv este atât de important. Fiecare mijloc de transport pe care îl folosim noi oamenii, fie el avion, tren, automobil, bicicletă sau cal, este reutilizabil. Rachetele până acum nu erau. Deci trebuie să rezolvăm această problemă dacă vrem să devenim o civilizație care să călătorească în spațiu. Mă întrebai mai devreme cât de populare ar mai fi croazierele pe mare dacă ar trebui să arzi navele după fiecare utilizare… Anumite croaziere sunt, aparent, foarte problematice. În mod cert, mult mai scumpe. Deci aceasta este, potențial, o tehnologie revoluționară și care, cred, deschide drumul către visul tău de a duce, la un anumit moment, civilizația umană pe Marte, pe scară largă. Ți-ar plăcea să vezi o colonie pe Marte. Da, exact. SpaceX, sau o combinație de companii și guverne, trebuie să progreseze către ideea de a face viața multi-planetară, de a stabili o bază pe o altă planetă, pe Marte – care este singura opțiune realistă – și apoi de a dezvolta acea bază până când vom deveni o specie cu adevărat multi-planetară. Și cum avansează lucrul la această „hai să o facem reutilizabilă” rachetă? Cum stau lucrurile? Am reușit în fapt să obținem progrese mari recent cu ceva ce noi numim „Proiectul Test Greierele”, în care verificăm porțiunea de aterizare verticală, genul de porțiune terminală care este cu adevărat o problemă. Și am avut câteva încercări bune Este extraordinar dacă stai să te gândești… Nu am văzut încă așa ceva. O rachetă care este lansată și apoi… Da, racheta are înălțimea unei clădiri de 12 etaje. După lansare și desprindere, plutește la circa 40 de metri înălțime și își ajustează unghiul, puterea și intensitatea motorului, menținându-și poziția cu motorașe cu gaz rece. (continuare în numărul viitor)

Romsilva a intrat în perioada de licitare a lemnului pentru 2017

0
Până la bilanțul general pe 2016 prezentat de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, directorul general ing. Dragoș Ciprian Pahonțu ne oferă o imagine preliminară a ceea ce s-a realizat în acest an, cu deschidere spre anul care vine. Domnule director general, cum caracterizați anul 2016? 2016 a fost un an dificil, care a început cu multe probleme create de aplicarea Regulamentului de valorificare a masei lemnoase. Ca urmare, în primele luni ale anului s-au produs perturbări în activitatea Regiei. Pe parcurs, am reușit să gestionăm această problemă. La ora actuală, premisele sunt că la sfârșitul anului Regia Națională a Pădurilor – Romsilva își va îndeplini toți indicatorii programați, atât indicatorii fizici, cât și cei economici, inclusiv profitul. 2017 cum se prefigurează? Anul viitor sperăm să fie unul mai bun decât actualul. De fapt, noi pregătim de pe acum producția anului 2017. Conform unui nou regulament de valorificare a masei lemnoase adoptat de guvern la sfârșitul lunii august („Regulamentul de valorificare a masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică” din 31.08.2016, HG 617/ 2016, în vigoare de la 02.09.2016), noi deja ne aflăm în perioada de licitație a acestei mase lemnoase. Sperăm ca licitația să se desfășoare cu succes și, față de cea pentru 2016, să decurgă fără incidente. În rest, ce altceva vă face să anticipați un an mai bun pentru silvicultură? În 2017 apreciem că o să fie mai bine pentru silvicultură din multe puncte de vedere. Conform planului de administrare, avem foarte multe acțiuni propuse, nu numai de natură economică, ci și de natură ecologică, educativă și de îmbunătățire a imaginii Regiei, a activității silvicultorilor. Cu siguranță ne vom ține de ele, iar rezultatele se vor vedea.

Prețul mediu de referință rămâne neschimbat

„Prețul mediu de referință pentru vânzarea masei lemnoase în 2017 este similar celui din anul în curs și a fost stabilit prin Decizia 383/28.09.2016, care este disponibilă detaliat pe pagina online a Romsilva (www.rosilva.ro), în secțiunea Comunicate de Interes Public”, anunță Regia Națională a Pădurilor, în urma consultărilor reprezentanților acesteia cu cei ai Asociației Forestierilor din România – ASFOR, ca organizație patronală și profesională de profil, consultări privind modelul contractului de vânzare-cumpărare. Regia Națională a Pădurilor – Romsilva administrează 3,15 milioane de hectare fond forestier de stat, adică aproape jumătate din pădurile României. De asemenea, asigură servicii silvice pe baze contractuale pentru încă un milion de hectare de păduri.

Idei de finanțare pentru întreprinzătorii români

0
Sub genericul „Consultanță și soluții de finanțare și investiții pentru IMM”, programul România Durabilă și-a desfășurat ultima dezbatere din 2016, având ca partener statornic Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale – ASPES. Semnificația sintetizată de moderatorul reuniunii, Daniel Apostol, a fost aceea a unui bilanț asupra relației mediului de afaceri cu un mecanism fiscal reînnoit și, în același timp, a unei deschideri din perspectiva așteptărilor față de un nou Executiv. Pe linia bine-cunoscută a dialogurilor aplicate, consultanții de profil au lansat soluții sau cel puțin idei valorificabile de către întreprinzători. Ramona Ivan, director în domeniul relațiilor externe și al finanțărilor structurale la CEC Bank, a adus câteva exemple de abordare a finanțării, subliniind că nu este vorba atât despre consultanță în sensul clasic al termenului, cât despre sfaturi, de cele mai multe ori eficiente în ceea ce privește folosirea timpului, simplificarea formalităților, scurtarea căilor de a ajunge la resurse. Totodată, a oferit sugestii de orientare către instrumente financiare cu adevărat utile IMM-urilor, fără a reprezenta neapărat cofinanțări din fonduri europene. Un sprijin pentru acces în această direcție a semnalat că poate veni din apartenența CEC Bank la Rețeaua Europeană a IMM-urilor, pe această cale, deschiderea fiind către prezentare, cunoaștere, interacțiune și parteneriate. Într-un sens de continuitate pe linia informațiilor valorificabile efectiv, dr. ec. Constantin Boștină, președinte al ASPES, a lansat întrebarea „cum este organizată activitatea CEC Bank, astfel încât să încurajeze capitalul privat românesc, mai ales IMM-urile, ca să găsească la această instituție bancară cu capital integral românesc un partener în tratarea cu celeritate a problemelor de finanțare? Cum poate CEC Bank să încurajeze capitalul privat autohton să se consolideze, să ajungă la o anume întărire, în condițiile în care capitalismul românesc nu provine din multinaționale, așa că nu se poate dezvolta decât prin IMM-uri?”. Răspunsul a fost că la CEC Bank există direcții specializate pentru întreprinderi mici și mijlocii, funcționând în toată țara 48 de birouri teritoriale pentru consultanță în acest sens. Dr. ec. Constantin Boștină și-a accentuat pledoaria sub aspect cuprinzător, pentru determinarea unei regândiri a poziției față de IMM-uri, reiterând ideea creării unei bănci dedicate acestora sau, în orice caz, a unui fond de finanțare. O incursiune în „universul administrării banilor” au deschis Eduard Inizian, manager pentru clienți instituționali și Mihnea Bărbulescu, director de vânzări la Erste Asset Management, societate care administrează fonduri de investiții, obligațiuni, acțiuni etc. La rândul său, Gabriel Biriș, casa de avocatură „Biriș Goran”, a oferit o expunere asupra plusurilor și minusurilor demne de semnalat după un an de aplicare a Codului fiscal. În sens pozitiv, au fost apreciate, între altele, amânarea (nu scutirea!) aplicării impozitului pe profitul reinvestit, reducerea impozitului pe dividende, măsurile din domeniul TVA. În sens negativ se pot înscrie „ratarea consolidării fiscale și o reformă reală în ceea ce privește contribuțiile sociale”. Inevitabil au revenit în discuție probleme ridicate de cerințele actului intrat în uzul comun drept „formularul 088”, exact spus, „declarația pe propria răspundere pentru evaluarea intenției și a capacității de a desfășura activități economice care implică operațiuni din sfera TVA”. Aprecierea de ansamblu a fost că nu atât Codul fiscal, în forma lui nouă, a generat veritabile provocări, cât normele și ordinele de aplicare, cele care formează legislația subsecventă. Problema prețurilor de transfer în orizontul anului 2017 a fost abordată cu ajutorul unor exemple practice de către Viorel Sbora, Transfer Pricing Manager la BDO România. Odată cu crearea condițiilor ca afacerile să se deruleze cât mai ușor (în sensul cursivității), a semnalat Corneliu-Teofil Teaha, fondator și general manager al societății Teaha Management Consulting, este necesară și îndeplinirea îndatoririlor fiscale: „A plăti impozitele este o activitate de responsabilitate socială”. Aprecierea sa cu valoarea unei concluzii a fost că „este mult loc pentru îmbunătățiri în relația dintre Fisc și investitori”.

10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană

0
În calitatea de a fi fost primul negociator șef al României în problemele de integrare (cu aceeași echipă multi-instituțională cu care am reușit și încheierea Acordului de Comerț al României cu CEE în 1992, fără de care drumul spre asociere era blocat), readuc aminte că în încercările noastre de a plusa în toate negocierile peste performanțele de care dădeam dovadă ne aduceau mereu un deserviciu. Pentru cei care înțeleg ceea ce înseamnă integrarea europeană, respectiv a cere mai mult decât poți să livrezi prin politici, programe, proiecte și poziții, aceasta explică de ce ești așezat de partenerii tăi acolo unde meriți, cu trista percepție a unei marginalizări sau a unei țări de mâna a doua. Se pare că împărțirea statelor membre în categorii diferite a devenit o politică de salvare a UE de la efectele propriei sale guvernanțe slabe, o urmare a lipsei unor lideri europeni de anvergură. Lărgirea Uniunii spre est și criza Zonei Euro au creat premisele unei marginalizări de facto a unor state membre, întărind conceptul de nucleu și periferie a UE, de Europa cu două viteze. Cauza? Unele state membre nu pot ține pasul, nu cu media performanțelor, ci cu cea mai înaltă performanță hegemonică prin care statul membru respectiv și-a valorificat practic cel mai bine avantajele integrării. UE este departe de a fi un joc win – win, deși acesta era mesajul esențial al unei Uniuni mai largi, profunde și puternice. Premisele angajamentului politic au fost acceptate, dar sprijinul din interiorul UE, prin politici cu denumiri din cele mai incitante – coeziune, solidaritate, fonduri de dezvoltare etc. – nu a ținut cont de distanțele și structurile de recuperat pentru un proces de integrare omogenă, benefic tuturor. Chintesența celor de mai sus poate fi observată în distribuția fondurilor europene și nu numai. Conform declarației recente a consilierului prezidențial Leonard Orban, fost și ministru al integrării (pe care l-am apreciat foarte mult), în cadrul unei conferințe organizate de Piața Financiară, România a primit fonduri europene de 39 miliarde euro în cei 10 ani, în condițiile în care a avut contribuții la bugetul european de circa 13 miliarde euro, cu un rezultat net pozitiv de 26,5 miliarde euro. Cât am dat și cât am primit este una din cele mai simpliste și chiar populiste analize atunci când vorbim de beneficiile aderării. Dar cred că partea subtilă a declarației este cea care se referă la faptul că „putem discuta despre calitatea cheltuirii acestor fonduri (Comisia Europeană a avertizat de mai multe România pentru modul defectuos în care a cheltuit banii europeni, blocând temporar accesul la fonduri – n.n.). Însă, chiar și așa, au fost virate taxe la bugetul statului, iar banii au fost cheltuiți, până la urmă, pentru dezvoltarea României”.

Care este proiectul de țară al României în următorii 10 ani? O întrebare-apel adresată elitei românești

0
În dezbaterea publică din România, subiectul adoptării euro în 2019 a fost disecat, politizat și apoi abandonat, dar nici măcar o clipă nu a fost discutat ca fiind un proiect. În urma acestei experiențe trag două concluzii cu privire la comportamentul nostru de elită a societății și lansez un avertisment. Prima concluzie se referă la incapacitatea noastră, ca elită a societății, să ne asumăm managementul unui proiect de țară și să realizăm un astfel de proiect. Discuția publică despre adoptarea monedei UE a fost centrată, după părerea mea, în zona falsă, în raport cu momentul acesta, a dezbaterii tehnice a nivelului convergenței reale optime pe care trebuie să o realizeze un stat la adoptarea monedei unice. Ceea ce trebuia să aducă elita României în discuție era procesul de pregătire la aderarea la Uniunea Economică și Monetară, o adevărată reformă care privește toate deciziile economice luate la nivel național. A doua concluzie are în vedere miopia de care dăm dovadă la nivelul întregii societăți. Societatea românească este nepăsătoare față de direcția și viteza cu care instituțiile UE stabilesc noi ținte și construiesc noi proiecte de integrare la nivelul UE. Am atras atenția de mai multe ori în ultimii ani de faptul că recenta criză a creat probleme, dar în aceeași măsură a generat multe oportunități demne de explorat și exploatat și că omenirea trece printr-o perioadă de adânci transformări și realinieri cu influențe semnificative în privința viitorului României și al țărilor din regiunea noastră. Pe aceste baze îmi permit să trag un semnal de alarmă cu privire la faptul că termenele pe care UE și le-a autoimpus pentru creșterea competitivității și adâncirea integrării în Zona Euro nu ne mai lasă mult timp la dispoziție să ne pregătim instituțional participarea la aceste transformări. Timpul nu mai are răbdare cu noi În prezent există cel puțin trei proiecte care vor afecta instituțional și economic România în următorul ciclu economic. În primul rând, la nivelul UE s-a elaborat un raport („Completing Europe,s Economic and Monetary Union”), mai cunoscut sub numele de „Documentul celor 5 președinți” (președinții celor mai importante instituții din structura politică și economică a Zonei Euro), cu privire la adâncirea integrării economice în UE și Zona Euro. Documentul cuprinde schița unui plan, în care prima etapă are termen de realizare data de 30 iunie 2017 (un calendar extrem de strâns) și România este vizată, ca toate celelalte state membre ale UE, atât la nivel instituțional, cât și la nivel de management economic.

Oamenii se simt în nesiguranță în UE din cauza globalizării

0
Interviu cu Gunther Krichbaum, președintele Comisiei pentru afaceri europene din Bundestag. Dle Gunther Krichbaum, sunteți un vechi prieten al României și totodată un bun cunoscător al țării noastre încă dinainte de a fi membră a UE. Cum vedeți acum România, la 10 ani de la momentul aderării la UE? Este adevărat că România este membră a UE de 10 ani, dar știți, așadar, foarte bine că mai sunt foarte multe lucruri care trebuie dezvoltate în continuare, însă nu trebuie să uităm de la ce nivel a pornit România. Nu cred că o altă țară din Europa a suferit mai mult decât România sub regimul comunist. De aceea e bine uneori să ne uităm la fotografii și nu la întregul film. Pentru că dacă mă uit la poze, văd România în anul 2016 și o compar cu cea din 2006, 1996, 1986 și astfel se vede mai bine contrastul și din acest punct de vedere spun că mai sunt multe lucruri care trebuie făcute fără nicio discuție sau îndoială. Dar pe de altă parte trebuie să fim încrezători, deoarece multe companii investesc în România. Și nicio companie nu investește într-o țară dacă nu este sigură că investiția merită, este profitabilă. Uitați-vă la companiile germane care au venit aici, marile branduri care au investit sume mari în România. Așa că sunt optimist cu privire la dezvoltarea viitoare a țării. 2016 a fost un an greu pentru UE, marcat de Brexit și de un vot, nu anti-UE, dar un vot de blam pentru guvernul Italian, pro-european. Ce ne va aduce 2017? Este dificil de prezis cum va evolua UE în 2017. Dar o chestiune este clară. Oamenii se simt din ce în ce mai în nesiguranță în UE din cauza efectelor globalizării. Globalizarea care are nu doar un impact economic, dar și unul politic. Aceasta înseamnă că avem din ce în ce mai multe crize, războaie la granițele UE. Luați, de exemplu, agresiunea Rusiei asupra Ucrainei, când a anexat peninsula Crimeea și a destabilizat partea estică a țării. Puteți lua războiul din Siria, care durează de peste cinci ani și jumătate și a făcut peste 400.000 de victime. Oamenii fug din țara devastată de război, devin refugiați care ajung în Europa și în mare număr în Germania. Și putem să luăm și alte crize dimprejurul țărilor noastre. Acestea sunt motivele pentru care din ce în ce mai mulți oameni se simt în nesiguranță, pentru că nu știu dacă bunăstarea pe care o credeau stabilă va continua și acestea provoacă neliniște în rândul populației. Astfel se explică ascensiunea partidelor populiste, deoarece oamenii cred că dacă se închid frontierele se rezolvă toate problemele. Dar contrariul este adevărat, pentru că Germania a câștigat prosperitate prin deschiderea piețelor și dezvoltarea în interiorul Uniunii Europene. Deoarece, ca și România, am beneficiat de deschiderea granițelor în sens economic, dar nu numai. De cealaltă parte, întrebarea este ce pot face politicienii pentru a da asigurări cetățenilor europeni că lucrurile se îndreaptă. Este responsabilitatea noastră, a clasei politice, să facem o analiză clară a problemelor cu care se confruntă oamenii și să luăm și măsurile pentru a le rezolva.

Privind spre următorul deceniu european al României

0
Spre lauda mediului antreprenorial și de afaceri din România va trebui să recunoaștem că acesta a dat semnalul rememorării momentului decenal al aderării țării la Uniunea Europeană. Publicații economice și mai multe organizații de piață au organizat conferințe și dezbateri în care au analizat critic ce s-a întâmplat, îndeosebi în sectoarele economiei locale, regionale și naționale, în cei 10 ani de când România este în Uniunea Europeană. Antreprenorii și structurile de piață din România au subliniat oportunitățile valorificate, dar și cele risipite, eforturile de adaptare la mecanismele Pieței Unice, avantajele competitive ale companiilor autohtone și slăbiciunile politicilor economice și sociale din țara noastră și din Uniunea Europeană. O concluzie care s-a desprins a fost că deși o analiză cost-beneficiu va arăta beneficiul net al aderării la Uniune, se menține percepția mediului de afaceri că guvernele și liderii politici din România ultimului deceniu par să nu fi înțeles încă modul de operare al Pieței Interne a Uniunii Europene și nu au conturat un cadru strategic adecvat prezenței noastre cât mai eficiente în construcția europeană. Motiv pentru care cred că ar fi bine să extragem învățăminte folositoare pentru o capacitate de proiectare și management realist, orientat către rezultate pozitive ale aplicării politicilor europene în România următorului deceniu (cel puțin!). Constatăm că actualii lideri europeni (atât cei din Bruxelles, cât și din marea majoritate a statelor membre) nu se grăbesc a arăta o cale convingătoare de evoluție constructivă a Uniunii Europene. Nu o fac pentru că probabil nu știu ce, cum, cu ce/cine să propună soluții potrivite, ori nu simt datoria și responsabilitatea de a se angaja într-o restructurare a Uniunii. Sau, pur și simplu, se simt neputincioși în fața vremilor tulburi pe care le trăiește întreaga lume, zicându-și că este mai bine doar să supraviețuiască ei în această conjunctură.

OK, băncile centrale au livrat. Urmează paritatea pentru perechea dolar-euro?

0
Final de an aglomerat: ședința BCE, referendum in Italia, ședința Federal Reserve. Adăugam pe listă setul de date macroeconomice, influențele deciziei OPEC și încercarea de a estima dinamica piețelor pentru 2017. Totuși, lipsește ceva…

 To taper or not to taper?

Au fost multe încercări de a găsi un răspuns la această întrebare (pseudo)hamlețiană despre ce anume a livrat, de fapt, Mario Draghi: prelungirea din martie până în decembrie 2017 a programului de injecții de lichiditate înseamnă, de fapt, începutul renunțării graduale la politica de Quantitative Easing a BCE? Dacă luăm în calcul strict valoarea lunară implicată, răspunsul ar putea fi afirmativ: în loc să implice mai departe 80 miliarde euro, BCE a redus valoarea lunară la 60 de miliarde. Avem însă o prelungire cu 9 luni a programului respectiv, deci dacă este să facem totalul banilor implicați pentru 2017, în mod evident o sa găsim o creștere a valorii totale a programului de injecții de lichiditate. Ne poate garanta cineva acum că, la anul pe vremea asta, nu o să vedem o nouă prelungire a programului? Nu. Motiv pentru care spun că nu avem de a face cu un tapering și că Mario Draghi și echipa sa a livrat chiar ceva în plus față de ceea ce era pus în preț în piețe: decembrie în loc de septembrie 2017.

 Federal Reserve, influențată de rezultatele alegerilor

FED a livrat cu „vârf și îndesat” la ședința din 14 decembrie 2016. În afară de ridicarea dobânzii de referință pentru dolar cu 0,25 puncte procentuale (nimic nou aici, piețele incluseseră deja în preț modificarea), aspectul care a luat prin surprindere participanții la piață a fost cel referitor la numărul de ridicări de dobândă pe care membrii Federal Reserve îl estimează pentru 2017: 3 ridicări în loc de două, cum se așteptau participanții la piață și conform estimărilor FED din septembrie, înainte de alegeri. Motivația este simplă, faptul că scrutinul electoral a fost câștigat de Donald Trump a determinat modificarea (aproape instantanee) a estimărilor din piață în ceea ce privește inflația ca urmare a programelor economice propuse/promise de acesta în campania electorală: scăderi importante de taxe plus creștere a programelor de investiții publice. Prima reacție a fost creșterea randamentelor titlurilor de stat americane de la 1,5% la 2,4-2,5% iar cea de-a doua, pe cale de consecință, 3 în loc de 2 ridicări estimate ale dobânzii de către FED.

 Cotația EURUSD, șanse sporite să ajungă la paritate

undefined Grafic EURUSD Daily, sursa: MetaTrader 4, Admiral Markets Din grafic rezultă accelerarea tendinței de scădere a cotației EURUSD în urma celor două ședințe de politică monetară. Aspectele fundamentale s-au modificat, avem o Bancă Centrală Europeană mai „dovish” și, în același timp, estimări din partea FED mai „hawkish”, deci presiune de sus în jos pe Euro și de jos în sus pentru dolar. Un alt aspect importat este acela al „spargerii” pragului-suport din zona 1,05, relevat în graficul următor: undefined Grafic EURUSD Daily termen lung, sursa: MetaTrader 4, Admiral Markets Coroborând influențele de mai sus, ne rezulta limpede un outlook de creștere a dolarului și unul de scădere a Euro, ambele cauzate de diferențialul în creștere dintre politicile monetare ale celor două bănci centrale. La care putem adăuga și posibilele influențe asupra dinamicii inflației ale deciziei recente de reducere a producției zilnice de țiței din partea țărilor producătoare, atât OPEC cat si non-OPEC. Rezumând, toate acestea ne conduc la ideea ca șansele să ajungem la paritatea Euro vs. dolar sunt într-o creștere destul de importantă. Cu alte cuvinte aceasta probabilitate este, acum, la maximul ultimilor 15 ani. Dar va ajunge cotația EURUSD la 1,0000? Nu este exclus dar, așa cum spuneam la începutul materialului, lipsește ceva… Ce anume? Simplu: câte dintre promisiunile făcute de Donald Trump vor ajunge să fie puse in practică și în ce interval de timp? In opinia mea, acestea vor fi ghidajele pieței pentru 2017. Articol scris de Liviu Moldovan în colaborare cu Admiral Markets