Securitatea cibernetică a UE: Comisia lansează o consultare publică referitoare la Directiva privind securitatea cibernetică

Comisia a lansat o consultare publică privind revizuirea Directivei privind securitatea rețelelor și a sistemelor informatice (Directiva NIS). De la intrarea în vigoare a directivei actuale în 2016, peisajul amenințărilor cibernetice a evoluat rapid. În prezent, Comisia intenționează să demareze procedura de revizuire a Directivei NIS, începând cu o consultare publică al cărei scop este să colecteze opinii cu privire la punerea în aplicare a acesteia și la impactul eventualelor schimbări viitoare.07/07/2020

Vicepreședinta executivă pentru o Europă pregătită pentru era digitală, Margrethe Vestager, a declarat: „Întrucât viața noastră de zi cu zi și economiile țărilor noastre devin din ce în ce mai dependente de soluțiile digitale, avem nevoie de o cultură a mijloacelor de securitate de ultimă generație în sectoare vitale care se bazează pe tehnologiile informației și comunicațiilor.

Vicepreședintele pentru protejarea modului nostru de viață  european, Margaritis Schinas, a declarat: „Revizuirea Directivei privind securitatea rețelelor și a sistemelor informatice face parte integrantă din viitoarea strategie a Uniunii Europene în materie de securitate, care va oferi o abordare coordonată și orizontală, la nivelul UE, a provocărilor în materie de securitate.

Comisarul pentru piața internă, Thierry Breton, a menționat: „Criza provocată de coronavirus a demonstrat cât este de important să se asigure reziliența infrastructurii noastre de rețea, în special în sectoare sensibile, cum ar fi sănătatea. Această consultare reprezintă o ocazie pentru părțile interesate de a informa Comisia cu privire la stadiul pregătirii companiilor și a organizațiilor în materie de securitate cibernetică, precum și de a propune modalități de îmbunătățire în continuare a acesteia. 

De la adoptarea sa, Directiva privind securitatea cibernetică a asigurat o mai bună pregătire a statelor membre pentru incidente cibernetice și o intensificare a cooperării dintre acestea prin intermediul Grupului de cooperare privind securitatea rețelelor și a informațiilor. Directiva obligă societățile care furnizează servicii esențiale în sectoare vitale, cum ar fi sectorul energiei, transporturilor, bancar, infrastructurilor piețelor financiare, sănătății, furnizării și distribuției de apă și infrastructurii digitale, precum și furnizorii de servicii digitale-cheie, precum motoarele de căutare, serviciile de cloud computing sau piețele online, să își protejeze sistemele informatice și să raporteze autorităților naționale incidentele majore de securitate cibernetică.

Consultarea, care va fi deschisă până la 2 octombrie 2020, urmărește să colecteze opinii și experiențe din partea tuturor părților și a persoanelor interesate. Mai multe informații cu privire la acțiunile UE de consolidare a capacităților de securitate cibernetică sunt disponibile aici și în această secțiune de întrebări și răspunsuri, iar detalii cu privire la activitatea Grupului de cooperare privind securitatea rețelelor și a informațiilor sunt disponibile aici.

Tranziție post-Brexit pentru diplome și calificări profesionale

0

În condițiile tranziției după Brexit, Ministerul Educației și Cercetării transmite o serie de precizări referitoare la diplomele și calificările profesionale ale cetățenilor britanici și ale membrilor de familie:

„Pe durata perioadei de tranziție, până la 31 decembrie 2020, recunoașterea diplomelor și a calificărilor profesionale obținute de cetățenii britanici și membrii acestora de familie se realizează în aceleași condiții aplicabile cetățenilor UE, conform reglementărilor europene și naționale în materie. Cetățenii britanici și membrii lor de familie continuă să beneficieze de același tratament aplicabil cetățenilor unui stat membru UE și membrilor acestora de familie pentru a putea studia sau lucra în România, drepturi care decurg din legislația UE privind libera circulație a persoanelor.

După încheierea perioadei de tranziție, recunoașterea academică și profesională se va realiza în conformitate cu procedurile stabilite pentru cetățenii terți, cu respectarea prevederilor Convenției de la Lisabona și a celorlalte reglementări în materie.

Pentru a beneficia de avantajele perioadei de tranziție, recomandăm tuturor cetățenilor britanici și membrilor acestora de familie să aplice pentru recunoașterea studiilor!

Mai multe informații sunt disponibile aici”.

Recomandări pentru îmbunătățirea concilierii între consumatori și bănci

0

Centrul de Soluționare Alternativă a Litigiilor în Domeniul Bancar (CSALB) avansează o serie de recomandări privind îmbunătățirea activităților de negociere între consumatori și bănci:

„1. Cererile consumatorilor, trimise de CSALB către bănci, să fie analizate de instituția de credit cu flexibilitatea necesară unei împăcări. În acest sens, recomandăm ca, până la finalul acestui an, numărul cererilor clasate din motive nejustificate să nu depășească 20% dintre cererile adresate băncii. În esență, se urmărește scăderea continuă a acestui indicator de performanță la un nivel de sub 10, sau chiar sub 5 procente.

În acest moment, media cererilor clasate fără un motiv justificat la nivelul sistemului bancar, în anul 2020, este de 29% din totalul cererilor primite de CSALB. În cazul IFN-urilor, peste 70% dintre cereri sunt clasate nejustificat.

Există și bănci care stau mult mai bine la acest capitol decât media, în sensul că au procentul de clasare chiar mai mic de 10%.

O pondere importantă între cererile clasate sunt cele respinse din motive obiective. De exemplu, din 2018 până acum sunt aproape 600 de cereri care vizează Biroul de Credit (dintre care 220 numai în acest an). Reamintim că cererile care fac trimitere la Biroul de Credit, programul Prima Casă, creditele cesionate – sunt în marea lor majoritate clasate deoarece, în fiecare dintre aceste cazuri există legislație specială aplicabilă, iar marjele reale de negociere sunt foarte limitate ori chiar inexistente.

2. În stadiul de negociere, considerăm că se poate ajunge la o împăcare atunci când banca are o disponibilitate reală către negociere, iar soluția este una echitabilă. Cu alte cuvinte, este nevoie de un echilibru între cererea consumatorului și concesiile făcute de bancă.

3. Recomandăm o implicare mai mare la nivelul departamentelor SAL a responsabililor din departamentele Reclamații, Customer Service, Risc și Comercial. În acest sens, credem că analiza derulării contractelor ar trebui să se facă, în primul rând, din perspectiva capacității consumatorilor de a le duce mai departe (cu dorința ca, prin reechilibrare, să le fie îmbunătățită capacitatea de plată), iar nu din perspectiva legalității lor, pentru că nu asta contesta consumatorii.

4. Sugerăm ca mandatele cu care vin reprezentanții băncilor la negociere să aibă limite flexibile, astfel încât să permită ca oferta pe care o face banca în urma negocierilor în cadrul CSALB să fie superioară ofertei comerciale a băncii.

5. Recomandăm băncilor să rezolve amiabil cât mai multe dintre cererile pe care, altfel, le-ar respinge nejustificat, mai ales în spețele simple. Așadar, dacă aveți de ales între a refuza concilierea și a negocia direct cu consumatorul, la sediul băncii, recomandăm a doua variantă.

6. Este important ca băncile să accepte și cererile venite de la persoanele juridice pentru probleme legate de serviciile de plată. Începând cu 2020 CSALB poate concilia și aceste spețe adresate de persoanele juridice”.

Alexandru Păunescu, președintele Colegiului de Coordonare al CSALB, subliniază: „Perioada dificilă pe care o traversează consumatorii, băncile și întreaga economie poate fi un bun moment de restart în relațiile dintre părțile aflate în raporturi contractuale sau de afaceri. Îndemnăm băncile să adopte aceste exemple de bune practici pe care le-am obținut în urma activității noastre comune și să le implementeze în activitatea zilnică, pentru a crește calitatea serviciilor pe care le oferă persoanelor fizice și juridice. Așadar, recomandăm băncilor să accepte spre negociere mai multe cereri trimise de consumatori, reprezentanții băncilor să aibă mandate flexibile când participă la negocieri, iar abordarea acestora să se bazeze cât mai mult pe echitate și umanism, în detrimentul analizelor juridice proprii instanțelor de judecată. La finalul acestei perioade dificile cu siguranță vor avea de câștigat doar cei care și-au păstrat încrederea consumatorilor, inclusiv prin activitatea de soluționare alternativă din cadrul CSALB”.

Perspectiva bancară accentuează recomandarea de negociere în cadrul CSALB.

Mirela Iovu, vicepreședinte al CEC Bank: „Atunci când sesizăm că există un miez de dispută în relația directă cu consumatorii le indicăm să se adreseze CSALB și, prin CSALB, să soluționăm cazul respectiv. Am făcut trimitere în toate contractele cu consumatorii la această modalitate de soluționare alternativă. Apoi, în cadrul direcție juridice, am înființat un grup care se ocupă cu prioritate de soluționarea disputelor prin conciliere. Un avantaj important este că toți conciliatorii CSALB sunt profesioniști recunoscuți în domeniul juridic, profesori universitari, avocați de renume, iar metoda de soluționare este rapidă, confidențială și se bazează pe soluții câștig-câștig. De regulă părțile găsesc o soluție care să fie convenabilă amândurora, în timp ce în instanță doar o parte câștigă și cealaltă pierde. CSALB a consolidat relația dintre consumatori și bănci și de aceea avem nevoie de Centru”.

Ioana Regenbogen, director juridic și relații instituționale al ING: „Este o procedură care se poate desfășura exclusiv la distanță, cu înregistrarea cererii pentru negociere și transmiterea ei direct de pe site-ul CSALB. Un lucru foarte important este că soluțiile date de conciliatori nu sunt soluții șablon, ci sunt personalizate. Acest lucru rezultă din analiza pe care o face conciliatorul care se uită la ce este corect și drept pentru ambele părți, fapt care transcende rigorile juridice. Din acest motiv procedura concilierii este una umanistă. Pe de altă parte, fiind o procedură simplă și rapidă, informațiile nu se pierd undeva pe traseu, ele sunt rapid puse la dispoziția tuturor părților, iar în acest fel este mult mai ușor să ajungi la o soluție care este echilibrată și potrivită pentru cazul respectiv”.

Bogdan Atanasiu, manager Customer Experience Raiffeisen Bank: „De o parte avem ce își dorește clientul, de altă parte ce poate oferi banca și încercăm să ajungem la un rezultat acceptat de ambele părți, chiar dacă acest lucru nu se întâmplă de fiecare dată. Concilierea reprezintă un mare câștig, iar banca află de problema clientului într-un timp foarte scurt. Astfel, banca este dispusă să accepte acte doveditoare și să negocieze în cadrul CSALB cu orice client care se află într-o situație financiară dificilă, căruia i-au scăzut veniturile, are condiții sociale sau medicale speciale, care presupun cheltuieli suplimentare. În bancă avem persoane dedicate fluxului de cereri transmise de CSALB, iar consumatorii pot beneficia de o conciliere nepartizană, făcută de o persoană neutră, precum conciliatorii Centrului, care poate explica atât oferta băncii, cât și cerințele clienților”.

CSALB informează că în primele 6 luni ale acestui an a primit „1.040 cereri adresate băncilor și 290 cereri adresate IFN-urilor. Până în acest moment, peste 260 de cereri au fost acceptate pentru negociere de către bănci și doar 11 de către IFN-uri. La acestea se adaugă 140 de cereri soluționate amiabil de către bănci și 24 de către IFN-uri, după sesizarea CSALB (aceste cereri nu au mai intrat în procedură de negociere, înțelegerea dintre cele două părți s-a realizat direct). Restul cererilor sunt în faza de analiză sau au fost respinse de către bănci/IFN-uri din cauze obiective sau în mod nejustificat. În ultimii patru ani, beneficiile obținute de consumatori în urma negocierilor depășesc 3 milioane de euro. Anul trecut, CSALB a înregistrat cel mai mare număr de cereri și dosare (cereri acceptate pentru negociere) din cei 4 ani de activitate: 2.117 de cereri, 664 de dosare (cereri acceptate pentru negociere) și 244 înțelegeri amiabile (înțelegeri directe între părți, după sesizarea CSALB). Anul acesta pare a fi anul recordurilor în materie de valoare a beneficiilor obținute de consumatori: recordul valoric în lei (298.000 Lei șterși din datoria unui bucureștean), recordul în CHF (52.000 CHF șterși din datoria unui consumator din Oradea) și un alt caz în care banca a șters 43.000 CHF pentru o familie din București, chiar luna trecută”.

Bilete și abonamente la concertele online ale Concursului Enescu 2020

0

În vederea ediției 2020 a Concursului Internațional George Enescu, marți, 14 iulie 2020, ora 12.00, se lansează vânzarea biletelor și a abonamentelor pentru vizionarea online a concertelor și recitalurilor; în august, organizatorii împreună cu autoritățile de resort vor decide dacă va fi permis și accesul publicului în sala Ateneului Român.

Oana Marinescu, director de comunicare al Festivalului și Concursului Internațional George Enescu: „Lansarea vânzării de bilete și abonamente pentru accesul online la concertele și recitalurile Concursului Enescu este un moment special într-un efort extraordinar depus în ultimele luni pentru organizarea competiției, în ciuda pandemiei care a afectat viața cultural-artistică în întreaga lume și care a dus la anularea a numeroase evenimente de profil. Este și o validare a promisiunii pe care organizatorii au făcut-o în acest an, aceea de a aduce frumusețe în viață prin muzică. În actualul context de incertitudine și de insecuritate, este mai important ca oricând să facem loc frumuseții în viața noastră, oricât de irealizabil pare să fie la prima vedere”.

Mihai Constantinescu, directorul executiv al Festivalului și Concursului George Enescu: „Dacă publicul va avea acces la concerte în sala Ateneului, numărul spectatorilor va fi mult mai restrâns decât capacitatea uzuală a sălii, conform unui algoritm oferit de Code for Romania, pentru a permite distanțarea socială și în timpul concertelor. Din acest motiv, încurajăm iubitorii muzicii să achiziționeze bilete și abonamente pentru vizionarea concertelor online, pentru a fi alături de tinerii concurenți și de artiștii consacrați. Fiecare bilet și fiecare abonament cumpărat reprezintă o contribuție atât la organizarea Concursului Enescu, ale cărui resurse s-au împuținat pe fondul pandemiei, cât și la susținerea artiștilor, care au fost afectați de criza Covid-19”.

Organizatorii anunță că „achiziția biletelor și a abonamentelor se va face de pe site-ul www.festivalenescu.ro, prin intermediul platformei Eventim, sau direct de pe site-ul Eventim, de la acest link. Un bilet sau un abonament cumpărat va oferi spectatorului posibilitatea de a da acces la concerte unui număr de 3 IP-uri diferite. Elevii, studenții și profesorii de la școlile, liceele și universitățile de muzică vor avea acces gratuit, pe baza unui mecanism care va fi anunțat ulterior”.

Prețurile de vânzare:

1. Abonament integral, care acoperă 28 de evenimente de muzică clasică (gala de deschidere, concertele finale de la vioară, violoncel și pian, cele șase recitaluri extraordinare ale artiștilor invitați, etapa a II-a și semifinala fiecărei Secțiuni din cadrul Concursului) – 99 de lei, pentru trei IP-uri diferite.

2. Abonament parțial,care acoperă 10 evenimente de muzică clasică (gala de deschidere, concertele finale ale etapelor de vioară, violoncel, pian șicele șaserecitaluri extraordinare ale artiștilor invitați – 89 de lei, pentru trei IP-uri diferite.

3. Bilet individual, pentru un singur concert (gală, una dintre finalele la vioară, violoncel, sau pian) sau un recital extraordinar – 29 de lei pentru trei IP-uri diferite.

Concertele vor fi vizionate pe platforma Concursului Enescu, accesibilă din momentul începerii evenimentului pe www.festivalenescu.ro/. Intrarea pe platforma video se va face utilizând codul de acces înscris pe bilet și marcat ca atare. Fiecare cod este unic și este format din litere și cifre.

Detalii privind achiziția și utilizarea biletelor: contact@eventim.ro telefon 0728999775, de luni până vineri, orele 10.00-18.00.

Organizatorul își rezervă dreptul de a schimba formatul unor evenimente și după caz, de a amâna sau anula anumite evenimente din cadrul Concursului Enescu, în cazul în care atari măsuri ar fi necesare sau dezirabile în contextul generat de evoluția pandemiei Covid-19. În orice caz, în cazul anulării Concursului din motive de forță majoră, banii vor fi returnați cumpărătorilor, la fel cum taxele de înregistrare vor fi restituite tuturor concurenților. Spectatorii care au cumpărat deja bilete în sală la concertele din cadrul Concursului Enescu sunt rugați să se adreseze Eventim (contact@eventim.ro, tel 0728999775) pentru returnarea banilor sau pentru alocarea unor noi locuri, conform algoritmului impus de regulile de distanțare socială.

Concursul Enescu 2020 cuprinde:

– 21 recitaluri și concerte susținute de tineri muzicieni în cadrul a 3 etape de concurs transmise online, la 3 instrumente – vioară, violoncel și pian – pe parcursul a 3 săptămâni, în inima culturală a Bucureștiului, Ateneul Român

– 272 de tineri muzicieni din 41 de țări înscriși la cele patru secțiuni – vioară, violoncel, pian, compoziție

– 4 jurii internaționale, formate din artiști şi pedagogi  recunoscuți

– Gala de deschidere oferă publicului două lucrări în premieră mondială –

„Brahmsodia”,triplu-concert pentru vioară, violoncel și pian, op. 169, compus de Dan Dediu, la solicitarea organizatorilor Concursului; „Concert pour clarinette et orchestre”, de Alexandru Murariu, câștigătorul secțiunii de compoziție din 2018

– 6 laureați ai Concursului din edițiile trecute vor interpreta în Gala de deschidere (trei) și vor susține recitaluri (alți trei);

– 3 recitaluri extraordinare susținute de muzicieni-reper ai momentului, membri ai juriilor

– 4 dirijori cunoscuți la nivel internațional

– 4 concerte speciale, susținute de Filarmonica George Enescu: Gala de deschidere (29.08.2020) și cele trei finale la vioară (8.09.2020), violoncel (14.09.2020) și pian (20.09.2020)

– 3 etape de concurs la 3 instrumente (vioară, violoncel, pian), jurizare internațională la secțiunea de compoziție și emoțiile tinerilor muzicieni care au învins constrângerile pandemiei pentru a participa la Concurs.

Programul complet al Concursului: https://www.festivalenescu.ro/program/

Listele complete ale concurenților care intră în concurs, la cele trei secțiuni: www.festivalenescu.ro, secțiunea „Rezultate”.

Foto Cătălina Filip

Punctul de vedere al industriei de petrol și gaze în contextul crizei actuale

Sumar executiv

Șocul prețului petrolului survine într-un moment în care răspândirea COVID-19 avea deja un impact considerabil asupra economiei globale.
Sectorul industrial se confruntă cu o tendință descrescătoare și cel mai probabil aceasta va continua și în următoarele două trimestre, având astfel un impact negativ asupra rafinăriilor și a consumului de carburanți (industria downstream). Mai târziu, în 2020 și 2021, încetinirea economică va continua să afecteze cererea de combustibili pentru fabricile și platformele industriale ce funcționează la niveluri mai scăzute.

Din estimările noastre rezultă faptul că pe de o parte consumul de carburanți pe termen lung, iar pe de altă parte comportamentul general de cumpărare vor suferi schimbări. Oamenii vor depăși cel mai probabil criza, cu resursele financiare afectate, prin urmare nu anticipăm atingerea nivelurilor de consum anterioare crizei. Importul și exportul de mărfuri vor fi în continuare afectate pentru cel puțin 3-4 luni, însă cu o rată de recuperare lentă, îndeosebi în privința exporturilor.

Aceasta ar putea fi cea mai grea perioadă pe care industria de petrol și gaze a cunoscut-o în ultimii 100 de ani.

De asemenea, contextul economic dificil împiedică continuarea campaniei de foraj, așa cum a fost planificată inițial, precum și a altor proiecte importante, astfel limitând sau întârziind volumele suplimentare. În ceea ce privește exporturile de combustibil și gaze naturale din România pe piața europeană, contextul cel puțin până în 2022 este așteptat a fi extrem de provocator, dominat preponderent de companii majore susținute de state cu putere economică semnificativă. O consecință a acestui fapt constă în limitarea accesului producătorilor români pe piețe.

Pentru a atenua impactul aspectelor menționate anterior, se impune implementarea imediată a unor scheme clare de ajutor de stat pentru a sprijini întregul lanț de activități, de la producția din upstream până la furnizarea în downstream. Astfel, prin termeni fiscali competitivi și condiții de piață optime, scheme de reducere a redevențelor și a taxelor specifice, accesul la fonduri UE, precum și accesul la credite mai avantajoase sunt necesare pentru ca producătorii de petrol și gaze să poată cel puțin să mențină nivelul actual de producție, să continue operațiunile demarate pentru toate zonele exploatate în prezent, precum și în câmpurile mature și să mențină totodată nivelul actual de ocupare a forței de muncă. Scheme similare de sprijin economic sunt, de asemenea, necesare pentru a ajuta la recuperarea consumului pe piața românească, deoarece din estimări reiese că procesul de redresare va fi unul relativ lent – întrucât sectorul industrial din România, în general, este afectat în mod semnificativ de actuala criză COVID-19.

Scăderea cererii, atât pentru combustibili cât și pentru gaze, va crea un context dificil și fără precedent și pentru activitățile din upstream. Anumite sonde ar putea fi închise, iar repornirea acestora aduce costuri semnificative de timp și financiare deopotrivă. Atât pentru sondele de petrol, cât și pentru cele de gaze naturale, recuperarea nivelului de producție este un proces costisitor și reclamă mult timp, cu încercări potențiale nereușite și o durată totală care poate depăși 4-6 luni.

Industria recunoaște responsabilitatea comună în gestionarea crizei sanitare și este gata să contribuie într-o manieră constructivă. Cu toate acestea, dispoziții precum OUG 34/2020 privind suspendarea dialogului social și transparența decizională în timpul stării de urgență ne vor limita serios participarea și contribuția la procesul legislativ în momentele în care cooperarea dintre toți actorii societății este esențială în vederea asigurării sustenabilității și echitabilității măsurilor adoptate. Deși, dincolo de provocările principale pe care le aduce criza COVID-19, observăm și aspecte suplimentare care pun presiune asupra politicilor publice, cum ar fi viitoarele runde de alegeri și întoarcerea lucrătorilor emigrați din statele membre ale UE puternic afectate, o parte semnificativă a acestora fiind forță de muncă necalificată care se confruntă cu dificultăți în accesarea locurilor de muncă și bazându-se pe sprijinul social al statului.
Ținând seama de aceste aspecte, merită a fi evitate măsurile populiste, deoarece acestea vor agrava drastic redresarea economică.
Clauzele de caducitate sunt necesare pentru a oferi o asigure a faptului că măsurile limitative care afectează concurența și creșterea în toate sectoarele industriei vor fi evitate.

Ca urmare a pandemiei de COVID-19 provocate de noul coronavirus (SARS-CoV-2) în 2020, creșterea PIB-ului în România este estimata să se reducă la 2,1% până la sfârșitul acestui an (conform ING Bank) (3,6% în 2019).

În plus, subvențiile de stat acordate pentru a sprijini consumul total al populației pentru produse esențiale, utilități și combustibil sunt necesare, deoarece acestea se transpun pozitiv, ulterior într-o creștere economică totală, prin potențialul de investiții recuperat al operatorilor, deoarece cererea populației va crește. O astfel de măsură poate stimula și alte sectoare de activitate întrucât va fi redusă presiunea asupra veniturilor populației pentru achiziționarea produselor principale, utilități și combustibili.

Principalele măsuri specifice propuse pentru susținerea redresării economice a industriei de petrol și gaze naturale sunt:

COVID-19 – „Lebăda neagră” a industriei petrolului

COVID-19 – pandemia venită de nicăieri și care a pus palma în piept omenirii, încetinindu-i ritmul. În fiecare țară, aproape toate sectoarele economiei au fost afectate. Asistăm la o hemoragie globală de resurse, într-o direcție pe care nicio analiză predictivă nu a surprins-o nici măcar la începutul acestui an.

 Analiștii care emit opinii avizate în piața petrolului preconizau o criză a acestuia (în exces) în jurul anului 2040, preponderent din cauza creșterii eficienței energetice, a reorientării către sursele de energie alternativă și a obiectivelor îndrăznețe ale producătorilor de automobile electrice. Dintr-odată aceste aprecieri par dintr-o altă realitate, perioada la care se referă fiind undeva în afara timpului perceptibil. 

Miliarde de oameni s-au adaptat la o altă normalitate, una în care nevoia de combustibil s-a diminuat drastic. Brusc, a dispărut lupta cu traficul zilnic, făcându-și apariția telemuncă. Companiile aeriene, sub obligația normelor UE de a exploata 80% din sloturile de decolare și aterizare, au devenit sursa „zborurilor fantomă”, în timp ce foștii clienți ai acestor companii s-au reorientat către videoconferințe.

Restricțiile de deplasare adoptate în întreaga lume pentru a evita propagarea COVID-19 au fost primul pas către un dezechilibru al pieței petroliere mondiale, care a înregistrat scăderi de până la 30% de la începutului anului.

Al doilea motiv al scăderii accentuate a prețurilor pare a fi neînțelegerile cu privire la prețul petrolului dintre Rusia și Arabia Saudita. Țările membre ale OPEC și Rusia (cunoscute ca OPEC+) își coordonează producția pentru a menține un preț mutual acceptabil al petrolului. În martie însă, Kremlinul a evaluat incorect impactul pandemiei de COVID-19 asupra economiei mondiale, refuzând diminuarea producției ca răspuns la scăderea cererii de petrol pe piață. Motivând contextul lipsit de claritate, precum și faptul că este prea devreme pentru o astfel de decizie, oficialii ruși s-au retras de la masa negocierilor. Răspunsul Arabiei Saudite, cel mai mare exportator de petrol din lume, a fost cât se poate de prompt, inundând practic piața cu o cantitate uriașă de petrol, concomitent cu discounturi care au generat cea mai mare prăbușire a prețurilor de la Războiul din Golf.

O victimă deloc de neglijat a acestui război al prețurilor este industria șistului din US – aflată la limita profitabilității, din cauza costurilor de exploatare mult mai ridicate. Există numeroase speculații în presa internațională referitoare la motivațiile Kremlinului pentru această mutare strategică, de la sancțiunile Washingtonului pentru războiul din Ucraina, imixtiunile în alegerile prezidențiale din 2016, demersurile constante și agresive ale lui Trump împotriva proiectului Nord Stream 2 sau boicotul american împotriva Rosneft Venezuela.

Antifragil vs robust în „criza petrolului”

Ceea ce unii au numit o „criză a petrolului” o putem înțelege ca pe o provocare a prețurilor pentru o perioadă relativ scurtă și ca pe o lecție din care să învățăm că riscul asociat unei investiții sau unei piețe nu este doar o pagină în plus la planul de afaceri. Deși nu s-a manifestat similar în cele trei continente cu economii semnificative – America de Nord, Europa și Asia – această perioadă confirmă cumva teoriile privind fundamentele economiilor moderne, globalizate, însă cu specificități evidente.
Dacă o economie mai repede antifragilă, cum este cea din SUA, a reacționat rapid la decalajul dintre ofertă și cerere, economiile mai robuste au avut reacții ceva mai ponderate și mai puțin riscante. Este previzibil un astfel de comportament? Da, în condițiile în care avem în vedere că economiile au particularități doctrinare (de teorie economică fundamentală) ce le diferențiază în mod evident reacțiile la diverse tipuri de stimuli.

Astfel, o economie liberală în esența ei, cum este cea din SUA, este caracterizată prin dereglementare, prin piață liberă și puține instrumente care să însemne plasă de siguranță pentru investitori sau firme. Banii din investiții se fac cu riscuri relativ mari, se pierd ușor și nu se declară un dezastru atunci când se materializează. Ceea ce este „antifragil” în acest model economic este faptul că totul se repliază repede, apar noi investitori, noi firme, noi produse, „dezastrele” fiind parte asumată din ciclul economic. Iar ciclul economic este scurt, pentu că investitorii așteaptă rezultate rapid, înaintea unui nou dezastru. Practic, este o acrobație la trapez și plasa lipsește. Lipsește nu pentru că nu ar fi bani să fie cumpărată sau inventată, ci pentru că acest model economic se bazează pe eșec, pe rămânerea în piață a celui mai bun.

O economie ceva mai dirijată, cum este cazul economiilor din Europa, este guvernată de reglementări și, atunci când este cazul, de sprijin pentru a trece de perioadele dificile. Piețele există și sunt funcționale, însă reglementările, mai mult sau mai puțin intruzive, pun plase de siguranță pentru investitori și companii. „Dezastrul” este deseori anticipat și, dacă este posibil, evitat. Atunci când nu poate fi anticipat, este gestionat prin sprijin și ajutoare către cei aflați în nevoie. Câștigurile și pierderile nu au amplitudinea celor din primul model, însă și riscurile sunt mai mici. Supraviețuirea actorilor economici are o importanță crescută, iar acest lucru pare, deja, ceva natural.

Ambele tipuri de economie sunt economii capitaliste. Există piețe, există competiție, însă dispariția unui actor economic înseamnă lucruri diferite. Dacă în primul caz reprezintă un nou început, indiferent de costuri, în al doilea este evitată, „pacientul” fiind resuscitat și vitaminizat, astfel încât viața să îi fie prelungită. Viteza cu care declinul unei activități economice se manifestă permite primului model să inoveze, să fie cu un pas înaintea vremurilor, în timp ce prelungirea acestei etape în modelul al doilea are evidente valențe sociale, însă nu poate ține pasul cu primul din perspectiva inovării.
Nu mi-am propus aprecieri asupra celor două modele, însă am făcut câteva precizări care să ajute la înțelegerea celor două perspective asupra „căderii” prețului petrolului.

Cererea de petrol, puternic afectată, a fost în scădere cu aproape 5% în primul trimestru, în mare parte din cauza reducerii mobilității și aviației (care reprezintă aproape 60% din cererea globală de petrol). Până la sfârșitul lunii martie, activitatea de transport rutier global a fost cu aproape 50% sub media anului 2019, iar aviația s-a situat cu 60% sub medie. Estimările sugerează că este așteptată o scădere între 20% și 40% a producției economice, în funcție de reacția celor mai afectate sectoare, precum și de viitoarele măsuri implementate.

Astfel, din perspectiva primului model, factori identificabili – reducerea consumului și reținerile privind anticiparea revenirii economice pe fondul pandemiei de COVID-19, lipsa de spațiu de stocare, precum și disputa din cadrul OPEC+, unde Rusia a avut un accent destabilizator – au determinat o supraofertă de petrol, ceea ce a dus la evenimentul istoric în care petrolul a avut un preț negativ, într-o zi cu caracteristici speciale. Fără prea multe lamentări, situația a fost rezolvată de piață, în mod liber și fără intervenții, în zilele imediat următoare. Sigur că da, este un semnal important și este evident că investițiile va trebui regândite și că este posibil ca prețul și randamentele acțiunilor din industrie să piardă anul acesta din valoare. Dar suntem departe de a declara falimentul industriei.

Declarație de presă a Guvernatorului BNR

0

În ultimele 4 săptămâni, Banca Națională a României a continuat să pună în practică măsurile prevăzute în Hotărârea Consiliului de Administrație din 20.03.2020 și reconfirmate ca direcție de acțiune în ședința de Consiliu din 29.05.2020.

Asigurarea lichidității necesare finanțării economiei reale şi a cheltuielilor publice a rămas preocuparea majoră. Astfel, în condițiile unui deficit de lichiditate pe piața monetară, BNR a efectuat noi operațiuni repo pe baze bilaterale (așa cum este prevăzut în Regulamentul nr. 1/2000 privind operațiunile de piață monetară efectuate de BNR și facilitățile permanente acordate de aceasta participanților eligibili – art. 9) stocul mediu zilnic al acestor operațiuni situându-se în perioada 15 mai – 15 iunie la circa
7 mld. lei. De asemenea, s-a continuat cumpărarea de titluri de stat în lei de pe piața secundară, volumul total al acestora ajungând, în data de 5 iunie 2020, la peste 3,8 mld lei. Conform prevederilor art. 7 (c) din regulamentul menționat anterior, operațiunile definitive cu titluri de stat se pot derula numai pe baze bilaterale. Opțiunea BNR pentru operațiuni pe bază bilaterală este legată de preocuparea de a asigura lichiditatea în strictă legătură cu necesarul de finanțare și de a coborî în mod sustenabil ratele de dobândă, în condițiile prevenirii volatilității excesive a cursului de schimb al leului şi a deprecierii nenecesare a monedei naționale.

Această abordare a permis finanțarea fluentă a cheltuielilor statului și economiei reale, concomitent cu scăderea treptată a ratelor de dobândă și relativa stabilizare a cursului de schimb al leului – realități ce au devenit evidente în ultimele săptămâni. Astfel, în perioada
15 mai – 15 iunie, au fost derulate 8 emisiuni de titluri de stat ale Ministerului de Finanțe în valoare totală de circa 8,3 mld. lei, toate fiind consistent suprasubscrise, ceea ce denotă că a existat o finanțare adecvată a necesităților bugetare. Ratele de dobândă de pe piața monetară și-au consolidat scăderea, cu impact în ieftinirea creditelor pentru populație și pentru companii/firme (cotația ROBOR 3M, utilizată ca referință pentru creditele bancare, scăzând de la 2,44% pe 18 mai la 2,15% pe 16 iunie), iar cotațiile de referință de pe piața secundară a titlurilor de stat și-au continuat mișcarea descendentă care s-a accentuat în debutul lunii aprilie. Randamentele pe maturitățile de până la 1 an au coborât ușor chiar sub valorile anterioare izbucnirii turbulențelor pe piața financiară internațională, iar cele aferente maturității de 10 ani au revenit la nivelurile înregistrate în prima jumătate a lunii martie.

Ratele de dobândă încă mai ridicate în România comparativ cu Cehia, Polonia şi Ungaria sunt consecința şi nu cauza situației economico-financiare a României: deficite gemene, cel mai mare deficit fiscal din UE la debutul crizei economice generate de pandemie şi necesarul mare de finanțare pentru acoperirea deficitului fiscal şi refinanțarea datoriei publice. Aceste realități dominante exercită o presiune permanent ascendentă asupra dobânzilor la care se împrumută ţara. Notele agențiilor de rating, evaluările publice ale Comisiei Europene şi ale Băncii Centrale Europene contribuie, de asemenea, la această diferențiere şi ele nu pot fi desconsiderate.

Pentru perioada următoare rămânem în limitele acestor orientări de politică monetară. Riscurile principale la adresa economiei şi a finanţelor ţării pe care le întrevedem țin, evident, de evoluțiile în planul sănătății publice. Pentru aceasta, vom continua să monitorizăm și să actualizăm evaluările noastre și vom canaliza măsurile în direcția furnizării de lichiditate necesară concomitent cu menținerea stabilității financiare, precum și cu continuarea unei tendințe sustenabile de scădere treptată a ratelor de dobândă; măsurile vor fi atent calibrate astfel încât să nu descurajeze economisirea internă, care reprezintă principala sursă de finanțare a economiei reale și a sectorului bugetar. Riscurile în plan monetar-financiar ar fi mărite dacă nu am ține cont de aceste situații în continuă mișcare. Tot în sens preventiv, am agreat cu Banca Centrală Europeană o linie repo pentru a se furniza BNR lichiditate în euro. Această măsură are drept scop acoperirea eventualelor nevoi urgente de lichiditate în euro, ca urmare a unor posibile disfuncționalități la nivelul piețelor, manifestate în cazul în care impactul generat de pandemia de COVID-19 la nivel regional și internațional s-ar amplifica semnificativ. n

Un șoc ca niciun altul

Impactul din industria țițeiului și gazelor naturale va fi resimțit de-a lungul lanțurilor globale de aprovizionare cu petrol și se va extinde în multe alte părți ale sectorului energetic.

Lumea petrolului a cunoscut multe șocuri de-a lungul anilor, dar niciunul nu a lovit industria cu ferocitatea din primăvara asta. Pe măsură ce piețele, întreprinderile și economiile întregi se gârbovesc sub șocurile crizei globale cauzate de pandemia de COVID-19, prețul petrolului a fost aruncat în derizoriu. Impactul este resimțit de-a lungul lanțurilor globale de aprovizionare cu petrol și se va extinde în alte părți ale sectorului energetic. Presiunea a venit din toate direcțiile: o scădere precipitată a cererii globale de petrol, deoarece pandemia a scăzut consumul de combustibil, în special în sectorul transporturilor, agravat de un șoc de aprovizionare din cauza sfârșitului restricțiilor de producție de la producătorii OPEC și Rusia (OPEC +). Amploarea prăbușirii cererii de petrol, în special, depășește cu mult capacitatea de adaptare a industriei petroliere.

Cu 3 miliarde de oameni din întreaga lume aflați săptămâni întregi sub o anumită formă de blocare din cauza coronavirusului, unul dintre stabilizatorii tradiționali pentru piața petrolului lipsește. Prețurile scăzute stimulează, de obicei, o reacție din partea consumatorilor, dar o astfel de stimulare a cererii este foarte puțin probabilă de data aceasta, cel puțin pe durata urgenței globale de sănătate. În schimb, o acumulare rapidă a stocurilor de petrol a dus la saturarea capacității de stocare disponibilă, reducând în continuare prețurile. Acesta este un moment fără precedent pentru cei angajați în activitatea de furnizare a petrolului și cei care se bazează pe veniturile asociate.

În analiza sa, Agenția Internațională pentru Energie (IEA) evidențiază că în momentul de față aproximativ 5 milioane de barili de petrol produse în întreaga lume în fiecare zi nu aduc prețuri suficient de mari pentru a acoperi costurile obținerii acestuia din teren, iar aceste operațiuni pierd acum bani pe fiecare baril produs.
Ideea de a scoate mai puțin petrol din pământ nu este neapărat bună, mai ales pentru operațiunile care vor fi forțate să oprească efectiv producția. În funcție de cât timp cred că va dura criza, unii dintre producătorii mai puternici pot continua să pompeze ulei, chiar dacă pierd bani. Acest lucru s-ar putea întâmpla dacă costurile de întrerupere a producției (și, eventual, de reîncepere a acesteia, dacă se dovedește posibil) sunt mai mari decât pierderile de exploatare. Mai mult, unii producători pot opta să aștepte și să vadă dacă rivalii mai slabi ies din activitate, ceea ce ar îmbunătăți mediul pentru cei care rămân în joc.

Cu toate acestea, există acum o amenințare suplimentară, chiar mai perversă, cu care se confruntă mulți producători, indiferent de costurile de operare sau strategiile lor. Pe măsură ce cererea se estompează, întregul lanț de aprovizionare pentru rafinarea, transportul și stocarea de petrol începe să se închidă, ceea ce face din ce în ce mai dificil să împingă noua ofertă în sistem. Prețurile disponibile pentru producători au scăzut la o singură cifră în vestul Canadei și chiar au existat incidențe de stabilire a prețurilor negative pentru unele tranzacții din America de Nord. Pentru unii producători, în curând nu ar putea exista loc unde să plece petrolul lor. Companiile petroliere au răspuns la prăbușirea prețurilor anunțând reduceri mari ale cheltuielilor lor pentru producția nouă. Reducerile inițiale au fost cuprinse între 20% și 35% în comparație cu investițiile pe care le-au evidențiat anterior pentru 2020.

Piesă de teatru cu sfârșit furat

0

Revin cu un scenariu prin care am mai trecut cu peste 10 ani în urmă. Imaginați-vă o scenă de teatru pe care se joacă o piesă tragicomică în trei acte, o piesă cu mai multe personaje: Guvernul, Parlamentul, Antreprenorul, Bancherul și Contribuabilul. Intriga o aduce pe scenă Criza. Iar Relansarea (economică) ar trebui să urce pe scenă într-un glorios final fericit.

În actul I, Contribuabilul bagă mâna în buzunar și plătește o lungă listă de facturi, de credite și de taxe și impozite. Tradițional, Guvernul ia banii Contribuabilului și-i aruncă pe fereastră. Parlamentului nu-i prea pasă de Contribuabil și doarme liniștit mimând din când în când prezența. Antreprenorul se roagă de Bancher să-i dea bani să-și salveze firma, dar Bancherul crește costul creditului. Amândoi spun Guvernului că economia cade în cap și cer ajutoare. Din loja regală se aude adesea, peste vocile personajelor principale, vocea Președintelui, care nu e încă hotărât dacă să coboare actorul principal pe scenă sau să rămână spectator de lux. Criza abia a început să-și arate colții.

În actul II, Criza lovește fără milă. Parlamentul doarme în continuare, iar când nu doarme nu știe ce ar putea face ca să alunge Criza înapoi de unde a venit. Și zice că oricum nu-i treaba lui, e a Guvernului. Guvernul se agită zi de vară până în seară și toarnă alandala ordonanțe de urgență. Toate înghesuite sub semnul stării de urgență, stării de alertă și stării de doi bani pe care o resimte Contribuabilul. Contribuabilul nu mai pricepe nimic. Continuă să bage mâna în buzunarul din ce în ce mai gol și să plătească taxele Guvernului, cu frica în sân că Antreprenorul o să-l dea afară și că Bancherul o să-i ia casa. Criza râde ca nebuna.

Actul III vine pe nesimțite. Obosit de cât a mimat activitatea, Parlamentul pleacă tot pe nesimțite și cu nesimțire într-o vacanță postpandemie și precriză. Criza se face stăpână peste toți și toate. Economia e prăbușită în recesiune, iar Redresarea nu se vede. Haosul deciziilor luate de Guvern și modificate de Parlament strică și bruma de încredere pe care Antreprenorul se chinuia să o câștige în fața Bancherului. Antreprenorul privește cum Criza, Bancherul și Guvernul îi spulberă activitatea și îl forțează la șomaj tehnic pe Contribuabil. Iar acesta chiar că nu mai pricepe nimic: Criza îi suflă a gol prin buzunare, prin frigider și mai ales prin minte. Bancherul îi flutură prin față credite de neatins, Antreprenorul îl concediază, iar Guvernul îl amendează pentru te miri ce. Numai Parlamentul nu-i mai dă nici o atenție: a plecat la Monte Carlo, „redresând” economia franceză.

Sentimentul general este de frustrare: în culise e pitit uitat de toți un personaj mult așteptat. Redresarea (economiei) nu mai urcă pe scenă. Cineva a furat „happy-end-ul”.