România, decuplată de la tendințele de pe plan mondial
„Consider că modelul economic românesc trebuie să-și fragmenteze viziunea, obiectivele generale, specifice și planurile de măsuri pe trei orizonturi de timp: scurt, mediu și lung, astfel încât să nu fie supus ciclurilor politice. Altfel nu putem avea sustenabilitate și reziliență pentru economia românească”, declară prof. univ. Gheorghe Zaman referitor la calea care trebuie urmată pentru identificarea unui model economic.
Modelul Economic așteaptă (cam mult) să fie modelat
Mințile luminate ale societății românești și în egală măsură și clasa politică au deopotrivă datoria să găsească modelul prin care vom reușiModelul economic românesc din ultimii 10 ani este cel al stimulării consumului. Toate politicile publice au fost și continuă să fie îndreptate spre cheltuirea banilor – publici și privați – în marea piață a consumului de produse și servicii. Creșterea economică a României – lăudabilă în valoare nominală și la un nivel record anul acesta în comparație cu celelalte state europene – este construită pe o temelie fragilă: exclusiv pe consum. În timp ce producția de bunuri și servicii nu reușește să facă față cererii interne, este evident că stimularea consumului duce la satisfacerea nevoilor – populației, mediului de afaceri și ale statului – din surse externe economiei autohtone. Adică stimulând excesiv consumul, stimulăm totodată importurile de bunuri și servicii, în defavoarea economiei naționale și a producerii de valoare adăugată pe plan intern. Care este proiectul de țară? Încotro ne îndreptăm, dar mai ales cum anume ne îndreptăm spre ținta propusă? Care este modelul economic românesc pentru următorii cel puțin 10 ani? Aceste întrebări sunt permanent adresabile de câțiva ani încoace și cred că nu vor deveni depășite nici în următorii 4-5 ani. Am exprimat în repetate rânduri convingerea mea că singurul proiect de țară pertinent este cel al scoaterii României de sub semnul sărăciei, eliminarea societății noastre din clasamentele europene ale celor mai mari inegalități socio-economice. Mințile luminate ale societății românești și în egală măsură și clasa politică au deopotrivă datoria să găsească modelul prin care vom reuși acestea. Asta este marea provocare a societății noastre, asta este și principala teză de lucru pusă pe masa de lucru de către experții ASPES, acesta este și „firul-roșu” pe care va merge Economistul abordând actualitatea economică și de afaceri.
10 teme pentru 10 ani. următorii 10 ani!
Referitor la integrarea economică a României, prof. univ. Vasile Pușcaș, fostul negociator șef al aderării la Uniunea Europeană a expus 10 teme principale care trebuie tratate din perspectiva procesului decizional statal național, a celei a administrației regionale și locale, a structurilor de piață și a managementului de companii:
1. Reinstalarea criteriilor de bază ale economiei de piață funcționale concomitent cu o codificare și aplicare eficientă a politicilor economice, financiare și sociale care să ducă la creșterea convergenței reale și la dezvoltarea durabilă a societății românești.
2. Reevaluarea și eficientizarea infrastructurii de piață, în special referitor la instituțiile care reglementează relațiile de piață, și la concepțiile și metodele de operare ale pieței unice care ar trebui și pot să deschidă noi oportunități companiilor, firmelor mici și mijlocii din România.
3. Elaborarea de strategii, politici și programe care să accelereze integrarea economică
pentru a ne înscrie pe traiectoria convergenței și competitivității. E nevoie de competitivitate societală, nu numai competitivitate economică.
Ana Birchall: Trebuie să avem curajul să modificăm ADN-ul economic românesc și să promovăm politici care să asigure creștere economică și echitate socială
Ministrul delegat pentru Afaceri Europene Ana Birchall a spus că trebuie promovate politici care să asigure creștere economică și echitate socială: „Spre exemplu, fiecare leu cheltuit pentru educația copiilor noștri este o investiție în prezent și mai ales în viitor, nu o cheltuială bugetară!”.
Obiectiv strategic: renașterea industrială
Președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, este de părere că motivul pentru care există decalaje importante între România și restul țărilor membre Uniunii Europene este modelul economic neadecvat aplicat în cele patru decenii și jumătate de comunism. În opinia oficialului, acum, perioada de recuperare a acestor decalaje va fi mult mai scurtă față de cea în care aceste decalaje au fost create.
Oficialului român spune că perioada post-decembristă se poate împărți în trei etape distincte. În primul deceniu s-au construit piețele financiare și de capital și s-a demarat procesul de privatizare concomitent cu accesul liber al capitalului străin. A doua etapă a fost caracterizată de liberalizarea circulației capitalurilor, a mărfurilor, serviciilor și persoanelor. Acest proces s-a încheiat, în linii mari, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană.
După aderare a devenit evident că, economia românească „este mai degrabă complementară decât competitivă, o economie a lohn-ului, furnizoare de forță de muncă, mai degrabă stație de tranzit între țările europene dezvoltate și spațiul economic est-european ori asiatic”, a explicat Tăriceanu.
Modelul economic românesc în Uniunea europeană – O necesitate a timpurilor actuale
În primul număr – serie nouă – al publicației ECONOMISTUL în formatul de revistă periodică din ianuarie 2011, am pus în dezbatere o temă acută pentru perioada anilor de criză economico-financiară:
„Ce facem cu economia României?”.
De atunci și până în prezent paginile revistei ECONOMISTUL au găzduit o multitudine de opinii și dezbateri cu personalități ale mediului academic și universitar, ale cercetătorilor în economie, ale mediului de afaceri, ale societății civile, dar și opinii ale reprezentanților partidelor care s-au succedat la guvernarea României.
Rezultatul acestor dezbateri, dar și forumurile, conferințele, cluburile de dezbateri organizate în această perioadă de Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES) și, cu deosebire, forumul din 23 mai 2017 de la Palatul Parlamentului au conturat ca o necesitate obligatorie pentru prezent și viitor cerința definirii și construirii unui
„MODEL ECONOMIC ROMÂNESC ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ”.
Odată cu intrarea în al doilea deceniu de integrare a țării noastre în UE, a venit timpul ca în România să se pună stop categoric situației actuale, să se treacă urgent la o restructurare, restartare și modernizare reale, generatoare de creștere și dezvoltare economică și socială.
ASPES în colaborare cu AGER, ASE, România Durabilă, în parteneriat cu patronatele, CNIPMMR, CICR, cu institutele de cercetare economică ale Academiei Române, cu reprezentanți ai societății civile, ai tineretului liceal și universitar, dar și cu ai partidelor politice parlamentare și ai Guvernului, având la bază principiile științei economice, vor elabora în a doua parte a anului 2017 și finaliza în anul 2018, odată cu sărbătorirea a 100 de ani de la făurirea statului național român, un „MODEL ECONOMIC ROMÂNESC ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ”.
Paginile revistei ECONOMISTUL vor reflecta permanent acest demers de maxim interes național.
Să ne urăm succes! Provocări, Oportunități, Priorități
Conferința „Modelul economic românesc în cadrul UE: Provocări-Oportunități-Priorități” organizată de ASPES, AGER, ASE și România Durabilă în data de 23 mai 2017, la Palatul Parlamentului, sub patronajul Senatului României, a urmărit să provoace o dezbatere care să aducă în prim-plan nevoia de a gândi, elabora, discuta și accepta, un model economic care să asigure dezvoltarea sustenabilă a României în următoarele decenii. Obiectiv care, fără falsă modestie, a fost atins.
România are o șansă reală și unică acum, la aniversarea a 100 ani de existență ca stat unitar și independent, beneficiind și de preluarea președinției UE în 2019, iar această șansă trebuie valorificată la maximum.
Această temă a fost supusă dezbaterii tocmai pentru că viitorul României depinde de capacitatea românilor de a gândi pentru ei. A te baza doar pe o situație economică favorabilă în UE sau doar pe fondurile europene ca factor de creștere poate fi periculos. Provocarea principală pentru guvern, dar și pentru întreaga țară, este:
CUM SĂ ASIGURĂM O GESTIUNE BUNĂ A ȚĂRII ȘI CUM SĂ STĂM PE PROPRIILE PICIOARE!
Cum să depășim acest nefericit 7-17-27 respectiv locul 7 în UE din punct de vedere al populației și suprafeței teritoriului, locul 17 din punct de vedere al Produsului Intern Brut și locul 27 din punct de vedere al nivelului de trai.
Această temă a fost supusă dezbaterii tocmai pentru că viitorul României depinde de capacitatea românilor de a gândi pentru ei. A te baza doar pe o situație economică favorabilă în UE sau doar pe fondurile europene ca factor de creștere poate fi periculos. Provocarea principală pentru guvern, dar și pentru întreaga țară, este:
CUM SĂ ASIGURĂM O GESTIUNE BUNĂ A ȚĂRII ȘI CUM SĂ STĂM PE PROPRIILE PICIOARE!
Cum să depășim acest nefericit 7-17-27 respectiv locul 7 în UE din punct de vedere al populației și suprafeței teritoriului, locul 17 din punct de vedere al Produsului Intern Brut și locul 27 din punct de vedere al nivelului de trai. România, încotro? Comisia Europeană face recomandări României privind programul său de dezvoltare
Când președintele Comisiei Europene Jean-Claude Junker anunța 5 posibile scenarii de dezvoltare a Uniunii Europene, toată lumea cădea tacit de acord că de fapt Europa nu prea mai știe cine sau ce este și încotro se duce. Voci de economiști celebri sau de politicieni cu notorietate europeană începeau să se facă auzite dezvoltând fiecare scenariu în parte.
La București, lucrurile se petrec oarecum invers: toată lumea nu prea mai pricepe încotro va merge România, în contextul în care atât coaliția de guvernare, cât și Guvernul trec printr-o profundă criză de identitate, și asta după ce guvernul anunțase planul de reformă și de dezvoltare națională, care includea – printre multe altele – și construcția unui fond de investiții suveran. Care este modelul economic românesc? Cât de mult modelul economic românesc al următorilor ani va fi un model eminamente european, pe măsura angajamentelor la care România a continuat să facă referire în fiecare apel al ei de întărire a unității comunitare. Ce formulă magică va reuși să descopere clasa politică de la București astfel încât promisiunea de viață mai bună a concetățenilor ei să devină o realitate?
În degringolada prin care trece politica românească, cele mai clare recomandări de revenire la stabilitate par să fie recomandările de țară pe care le-am primit recent de la Comisia Europeană.
Angela Cristea, reprezentanta CE la București a vorbit despre diversitatea abordărilor economice din cadrul UE: „Avem nevoie să facem să lucreze împreună aceste viziuni diferite astfel încât Uniunea Europeană să meargă în aceeași direcție, iar direcția a fost ieșirea din criză și relansarea economică în Uniunea Europeană”. Acest lucru presupune „o creștere sustenabilă, o creștere incluzivă și o creștere inteligentă”.
Angela Cristea a analizat evoluția economiei naționale din punctul de vedere al acestor trei criterii de bază. De fapt, prima recomandare a CE se referă tocmai la sustenabilitatea creșterii economice. Întrebarea este dacă această creștere economică care ne situează pe primul loc între statele membre ale UE în primul trimestru din 2017 este cu adevărat sustenabilă. „Aș vrea să combat un mit cum că ar exista o oarecare gelozie pe creșterea din România și că poate de asta unii sunt critici vizavi de ratele acestea de creștere. Nu, asta este tot ce ne dorim de la fiecare stat membru în parte — să crească economic, să aibă o dezvoltare sustenabilă și să crească pe termen scurt, mediu și lung”, a explicat ea.
Reamintim că, după prezentarea raportului de țară al României din 2017, publicat la 22 februarie 2017, și care a evaluat progresele realizate de țara noastră în ceea ce privește aplicarea recomandărilor adoptate de Consiliul European la 12 iulie 2016, la sfârșitul lunii mai anul acesta a fost prezentată actualizarea acestor recomandări pentru perioada imediat următoare.
Un concept economic românesc scurtează cu 4.000 de kilometri distanța navigabilă dintre Marea Baltică și Marea Neagră
Lamentările (cu tot cu fatalitate) cum că românii nu au vocația creațiilor grandioase și nu pot aspira la poziții de top în ierarhii mondiale se văd serios tulburate odată cu lansarea conceptului de unire a nordului și sudului Europei printr-un canal navigabil de la Gdansk la Galați, gândit a fi cel mai lung din lume (1.900 kilometri), nu numai cu oportunități pentru țările riverane Polonia, Ucraina, Republica Moldova și România, ci și cu deschideri în aria globalizării, spre țările baltice și cele scandinave, ca și spre Rusia, spre zona asiatică. Este prefigurată astfel o unire economică, după cum o caracterizează inițiatorul ei, Petru Schipor, deopotrivă vizionar și profesionist în demersul său. Începutul punerii în operă se datorează companiei sale, Ekkou VP România. Continuarea are nevoie de voință politică asumată, de investiție consecventă și (dacă se poate) de o molipsire serioasă de tenacitate și patriotism de la creatorul și promotorul conceptului.
O cale de unire economică
Nordul și sudul continentului nostru s-ar apropia cu 4.000 de kilometri grație căii navigabile concepute de Petru Schipor. Cu atât s-ar scurta drumul maritim care acum, inevitabil, dă roată conturului european. Ar fi o creație originală, gândită de inițiatorul ei prin logică proprie și prin studierea obiectivă și minuțioasă a posibilităților de valorificare a cursurilor de apă est-europene emblematice Vistula – San – Nistru – Prut, reconfigurate și, în unele locuri, pe o lungime totală de 72 de kilometri, chiar completate prin două canale tehnice de legătură cu totul noi, realizare umană.
Necesitatea concretizării proiectului este cu atât mai mare, cu cât este localizat în „zona cea mai vitregită a Europei, lipsită în momentul de față de infrastructura necesară schimburilor comerciale și comunicațiilor în pas cu vremea”, după cum o caracterizează Petru Schipor, el însuși fiu al zonei, bucovinean. Filozofează cumva rațional: „Trebuie să visăm mai mult decât suntem în stare să facem. Acest canal va deschide porțile către o altă lume, de o parte și de alta a lui oamenii se vor cunoaște, se vor împrieteni, vor face comerț, vor deschide firme, vor trăi într-un ansamblu deschis. Acest canal va însemna o formă de dezvoltare economică, de unire. El e conceput să răspundă mai mult decât unui interes național, este o expresie a globalizării, care va deschide o nouă etapă în traiul oamenilor de pe această parte a Pământului”.
Inegalitatea veniturilor
