Anunțul privind impactul major al tehnologiei în economia globală și fracționarea modelelor de business existente din cauza ritmului alert cu care inteligența artificială pătrunde în viața companiilor a venit încă de la începutul anului, odată cu desfășurarea World Economic Forum. Iată că ne apropiem de bilanțul lui 2016 și marii analiști ai lumii continuă să demonstreze cum anume companiile industriale din toate sectoarele la nivel global trec printr-o a patra revoluție industrială.
O revoluție deja botezată „Industria 4.0” tocmai pentru că impactul tehnologic este major în sectorul industrial. În cele ce urmează vă prezentăm câteva concluzii selecționate dintr-o serie de studii realizate de PriceWaterhouseCooper (PWC).
Analiștii acestui mare consultant global susțin că tranziția către o nouă realitate industrială digitală este în plină desfășurare peste tot în lume: aproximativ o treime dintre companii își evaluează deja nivelul digitalizării ca fiind unul ridicat, iar acest nivel este așteptat să crească în medie de la 33% la 72% în următorii cinci ani.
Liderii companiilor industriale digitalizează activități esențiale în cadrul propriului lanț vertical al valorii și de asemenea în relația cu partenerii la nivel orizontal din lanțul de aprovizionare. În plus, își îmbunătățesc portofoliul de produse introducând funcționalități digitale și servicii de date inovatoare. La nivel mondial, companiile intenționează să investească anual aproximativ 5% din venitul realizat din vânzările digitale în procesul de digitalizare.
Pe baza sondajelor realizate în rândul sectoarelor industriale, 5% din venitul realizat din vânzările digitale corespunde cu o investiție totală de 907 miliarde dolari. Aceste investiții se vor axa în principal pe dezvoltarea de tehnologii digitale precum senzori sau dispozitive de conectare, software și aplicații precum sisteme de prelucrare. Mai mult decât atât, companiile investesc în formarea angajaților și în implementarea schimbării organizaționale necesare. Mai mult de jumătate dintre aceste companii (55%) consideră că își vor amortiza aceste cheltuieli în decursul a doi ani. Acestea sunt rezultatele studiului global PwC Industry 4.0: Building the digital enterprise în cadrul căruia au fost chestionate peste 2.000 de companii din nouă sectoare industriale din 26 de țări.
Potrivit unui comunicat de presă al PwC, pe parcursul acestei tranziții, managerii companiilor analizate estimează o reducere a costurilor în medie de 3,6% pe an și venituri suplimentare anuale în medie de 2,9%. În termeni absoluți, acest fapt corespunde cu o reducere a costurilor în valoare de 421 miliarde dolari și cu o creștere concomitentă a veniturilor de 493 miliarde dolari.
„Companiile se așteaptă ca digitalizarea să aducă beneficii uriașe și, în consecință, investesc sume mari în acest proces. Studiul nostru arată că această tranziție are loc în egală măsură în toate țările analizate, nu numai în cele industrializate. Dacă cel puțin jumătate dintre așteptările legate de Industria 4.0 se concretizează, acest lucru va schimba în mod fundamental mediul concurențial în următorii cinci ani”, a declarat Mircea Bozga, Partener, Servicii de Audit, PwC România.
La sfârșitul acestui proces de transformare, companiile industriale de succes vor deveni cu adevărat întreprinderi digitale, având produse fizice la bază, completate de interfețe digitale și servicii de date inovatoare. Aceste întreprinderi digitale vor colabora cu clienții și furnizorii în ecosisteme industriale digitale.
Peste 80% dintre companii se așteaptă ca metodele de analiză a datelor să aibă o influență semnificativă asupra proceselor de luare a deciziilor în decursul următorilor cinci ani. „Analizarea datelor în mod profesional oferă o perspectivă valoroasă asupra modului în care sunt utilizate produsele și face posibilă relația pe termen lung cu clienții. „Instrumentele de analiză a datelor permit dezvoltarea produselor și totodată le permit companiilor să-și extindă serviciile și să-și alinieze si mai bine ofertele cu nevoile clienților”, a adăugat Mircea Bozga.
La sărbătoarea economiștilor, rectorul ASE, prof. univ. dr. Nicolae Istudor, s-a pronunțat ferm în ideea că nu se poate face activitate de cercetare fără educație, pledând pentru accentuarea acestei misiuni universitare, inclusiv prin reintroducerea studierii gândirii economice românești.
Componenta de bilanț a evenimentului festiv a fost reliefată, din perspectiva domeniului propriu de acțiune, de către prof. univ. dr. Constantin Anghelache, vicepreședinte al Institutul Național de Statistică (INS), referindu-se la cele 11 ședințe din 2016 ale seminarului „Octav Onicescu”, organizat de INS împreună cu Societatea Română de Statistică, pentru „promovarea teoriei și practicii statistice, stimularea cercetării științifice și aplicarea metodelor statistico-matematice în economie”. INS a organizat și reuniunea Vișegrad a societăților de statistică. De asemenea, în colaborare cu Academia Română, a elaborat volumul III din lucrarea „Cunoaște România”. Ca realizare personală, profesorul Anghelache a anunțat realizarea volumului 19, „România 2016 – starea economiei”, din bine-cunoscutul ciclu de analize economice anuale. „AGER trebuie să devină o voce activă, economiștii trebuie să fie mai mult împreună, să se aplece mai mult asupra studiilor”, a conchis prof. univ. dr. Constantin Anghelache.
Salutând conjugarea eforturilor AGER, AFER și ale Societății Române de Statistică, prof. univ. dr. Ioan Talpoș, președinte de onoare al AFER, a remarcat celebrarea Zilei economiștilor și a profesorului de economie mai ales în mediul academic, apreciind că „ar trebui ca practicienii din economie să fie îndemnați să reflecteze mai mult la rolul care le revine în afirmarea domeniului nostru profesional”. Contextul, a adăugat profesorul Talpoș, arată că „România nu a recuperat reculul din perioada de criză, decalajul față de indicele PIB nominal la nivel european fiind de luat în considerare”. Totodată, semnalarea președintelui de onoare al AFER a fost că „globalizarea nu reprezintă doar un proces al economiei, ci implică mult mai multe aspecte”, aducând un exemplu care a provocat destindere într-un cadru deopotrivă festiv și de ținută intelectuală.
Capitalul românesc beneficiază, pentru prima oară, de o reprezentare științifică, odată cu lansarea a două lucrări de cercetare datorate Patronatului Investitorilor Autohtoni – PIAROM: „Studiu privind analiza forței de muncă la nivelul regiunilor de dezvoltare ale României, aferent anului 2015”, realizat de PIAROM; „Descompunerea și recompunerea structurilor industriale din România. Repere de strategie”, autori Luminița Chivu, Constantin Ciutacu, George Georgescu, lucrare elaborată de Institutul Național de Cercetări Economice „Costin C. Kirițescu” al Academiei Române, cu sprijinul PIAROM; datele au fost oferite de Institutul Național de Statistică, inspectoratele teritoriale de muncă, Eurostat. La un loc, studiile pot fi plasate între carte de identitate și semnal de alarmă. Își propun ca obiectiv central, subliniat de Cristian Pârvan, președintele PIAROM, „informarea publică referitoare la capacitatea antreprenorilor români, care în momentul de față este subestimată și subevaluată”. Pentru aceasta, au fost analizate angajarea și salarizarea pe domenii de activitate și ocupații în fiecare regiune de dezvoltare economico-socială, precum și starea la zi a industriei românești. Datele sunt multe, sistematizate, poate pe alocuri spectaculoase, dar sigur în ansamblu foarte utile decidenților în politici publice.
Calificare minimă, productivitate scăzută
În 2015, la noi erau înregistrate circa 4,9 milioane de contracte de muncă, la o populație ocupată civilă de 8.431.700 persoane; la scară europeană, România se află printre țările „cu cea mai mică acoperire a populației active cu contracte de muncă”. Cea mai dezvoltată piață a forței de muncă este în regiunea București-Ilfov: peste 1,3 milioane de contracte de muncă, reprezentând 26,36% din totalul contractelor la nivel național. Regiunea următoare ca pondere, Nord-Vest, se află la jumătate ca număr: ceva peste 642.000. Cele mai puține contracte de muncă sunt înregistrate în regiunea Sud-Vest: 349.961, adică 7,08% din totalul pe țară. După ocupații, regiunea București-Ilfov deține cele mai multe contracte în toate domeniile, mai puțin agricultură, silvicultură și pescuit.
Industria prelucrătoare este sectorul cu cei mai mulți angajați (1.185.617 contracte de muncă), însă ei lucrează preponderent în domenii cu productivitate scăzută și cerințe mici de calificare (fabricarea articolelor de îmbrăcăminte –148.806 contracte de muncă, fabricarea de mobilă – 60.005, fabricarea articolelor de marochinărie și încălțăminte – 48.893 etc.). Între primele 10 industrii angajatoare de la noi, se află numai trei cu productivitate relativ ridicată în Uniunea Europeană: fabricarea autovehiculelor de transport rutier, fabricarea de mașini, utilaje și echipamente n.c.a., fabricarea echipamentelor electrice. În schimb, se regăsesc patru din cele cinci sectoare cu productivitatea cea mai scăzută în UE: fabricarea articolelor de îmbrăcăminte, a mobilei, marochinăriei și încălțămintei, prelucrarea lemnului. Media națională de necalificați este de 14,12% din totalul forței de muncă. Sub medie sunt regiunile București-Ilfov și Sud-Vest. Nord-Vest este regiunea cu cei mai mulți lucrători necalificați. Dintre județe, dominante ca lipsă de calificare sunt Suceava, Olt, Covasna, Vrancea, Bihor. Cei mai mulți muncitori calificați sunt în județul Caraș-Severin – 21,80% din totalul angajaților.
Cartea „Bunul-Simț. Temeiul natural al funcționalității în Economie”, de Marin Dinu, Editura Economică, București, 2016, poate fi citită ca o carte de inițiere în re-umanizarea economiei ca domeniu de cercetare, disciplină de studiu, obiect al vulgarizării. Îndemnul autorului este la simplitatea abordării, sinonimă în cazul de față cu vorbitul în cunoștință de cauză. Cheia e de găsit pe undeva pe la mijlocul cărții, ca un punct culminant: „Economia este prin excelență zona acțională umană unde Bunul-Simț este cel mai greu pus la încercare. Inclusiv în privința recunoașterii rolului său”. În acest punct își găsește susținere prudența inițială prin care cititorul este avertizat că se află în prezența unui „bruion pentru o carte, anunțată deja, dar aflată încă în lucru”. Scurt spus, cu vorbele autorului, este „testarea preliminară a îndrăznelii de a reflecta asupra fundamentelor Economiei”.
Cartea pornește de la „Decuparea diferenței specifice”, prin identificarea originii științei economice într-o „obsesie umană pentru soluția la penurie, avuția devenind substanța mereu căutată de alchimia modului economic de gândire”. Imediat este marcată fractura maximală dintre „economia-scop și societatea-mijloc”. Urmărind „Aventura spiritului rațional” din fazele ei incipiente, autorul definește Bunul-Simț ca „elementul fundamental care prin combinare dă metode de funcționalitate în varii planuri ale umanului: stăpânind Emoția dă Dreptate, la un loc cu Rațiunea dă Adevărul, în conjuncție cu Puterea dă Legea, resuscitat în concurență dă Avuție ș.a.m.d.”, toate făcând ca lumea să devină funcțională.
Onorant prezidiu,
Stimați colegi,
Iubiți prieteni,
Dragi studenți,
Încep prin a dezvălui o dilemă în care mă aflu: în cei șapte ani de acasă mi se spunea că atunci când se vorbește despre tine trebuie să taci! După prea plinul spuselor din această ședință festivă a Senatului, fie ele venite din sufletul celor mai de seamă economiști ai țării, sunt nevoit, totuși, să mă apăr de mine însumi cel puțin. Drept pentru care rog să mi se permită să rețin ca fiind importante, în contextul actual, îndemnurile pentru a face mai mult, ca și sugestiile pentru reflecție asupra proiectelor mele, nu neapărat remarcile favorabile pentru ce am putut realiza. Cred sincer că nu sentimentul meu contează, ci actul săvârșit de a lega memoria profesională a unei instituții de învățământ de o bornă a spiritului academic reprezentat cu strălucire până la sacrificiu de un profesor al ASE, Virgil Madgearu. Îmi place, totodată, să cred că singura cale de a rămâne noi înșine, în orice întorsătură a vremurilor, este să avem, asemenea marelui economist și om al cetății, viziunea corectă a lucrurilor și să nu abdicăm de la obligația de a apăra adevărul, în toate expresiile lui, indiferent de consecințe.
Mulțumesc domnului academician Mugur Isărescu pentru Laudatio, pentru că a surprins, asemeni domnului academician Gheorghe Zaman, domnului președinte al Senatului ASE, prof.univ.dr Pavel Năstase și domnul rector, prof.univ.dr. Nicolae Istudor, cum nu se poate mai bine, încărcătura de sens a condiției profesionale și morale a economistului fixate prin profilul intelectual al înaintașilor, de la Ion Ghica începând (omagiat și el azi de Ziua Economiștilor și Ziua Profesorului de Economie), profil care trebuie să ghideze mereu faptele noastre didactice și științifice, personale și publice. La drept vorbind, în cazul acestei distincții, nu este vorba atât de cel care o primește, ci de noi toți, care am ales un model de viață în care recunoștința este energia motivației pentru a face lumea mai responsabilă față de calitatea acțiunii și vieții ei. De aceea, mulțumirile mele pentru ce ați spus aici vin și pentru că ați girat, prin autoritatea profesională și morală pe care o aveți – prea bine cunoscută și recunoscută de cei de față – simbolistica acestei distincții și că ne inspirați angajarea pe mai departe pentru performanță. Mulțumesc, totodată, fiecăruia dintre dumneavostră, prezenți în Aula Magna, senatori și invitați, că mi-ați transmis prin expresia feței, dar și subliminal, încrederea că suntem toți pe lungimea de undă a tradiției de aur și că, până la urmă, indiferent de modul de a fi, gândim același lucru și acționăm la fel: scrutăm viitorul ridicându-ne pe umerii uriași ai înaintașilor!
Dragi prieteni,
Iată de ce, dacă las totuși să transpară emoția trăită este pentru că a fost vorba, nu de modesta mea contribuție, ci de întărirea nevoii de a prețui ceea ce ne motivează, să abordăm provocările epocii de schimbare radicală, inclusiv în privința sensibilității teoretice, provocări care – după cum se vede cu ochiul liber – ne pândesc după colțul modelului actual de civilizație. Cum puteți costata din textul primului slide al Dizertației mele, care stă de ceva timp pe ecran, este vorba de o invitație de a evita, cumva ultimativ, o buclă catastrofică în evoluția speciei: să readucem în atenția noastră modul relațional firesc de funcționare a valorilor fundamentale ale lumii și, mai ales, cum acestea sunt intermediate de natura umană în ultimele decenii. Poate părea exagerată formularea, dar vă rog să vă decuplați pentru o clipă de la proiectele personale pentru a observa că fracturile axiologice și bifurcațiile în tendințe fac azi posibilă, ca niciodată în istorie, ratarea alegerii câștigătoare, a căii croite în termeni de securitate a vieții, fie ca indivizi și cetățeni, fie ca societate sau națiune.
Doar dacă ne oprim la funcționarea relației dintre valorile motivaționale definitorii pentru funcția economiei – cum ar fi cele dintre Concurență, Avuție, Proprietate, Bunăstare – și este evidentă nevoia ca înțelegerea și explicația să se calchieze pe Adevăr, iar acesta, rostit public, să fie expresia cinstită a stării de fapt. Și aceasta, pentru că, de câte ori vorbim de Economie ca știință sau de economie ca acțiune randamentală, ne referim la ceva ce ne implică genuin pe noi, oamenii. Pe drept cuvânt, este nepermis să nu considerăm acest adevăr ca fiind esențial pentru calitatea înțelegerii și explicației în știința noastră. Tocmai de aceea am ales azi să răspund ideilor din Laudatio, vorbindu-vă de aceste provocări dintr-o perspectivă specială, care implică ceva asupra căruia viteza vieții moderne și presiunea empirismului ei ne lasă puțin timp de reflecție. Mi-ar plăcea să reușesc să sugerez ceea ce este esențial pentru calitatea înțelegerii și explicației, ca și a comunicării publice pe teme economice. Iar esențial este să ne asigurăm că în modul cum formulăm problemele să nu uităm că economia este o componentă a vieții noastre, că ea, totuși, nu e totul, nu acoperă orice în viețile noastre, chiar dacă ne stârnește patimile. Să nu uităm că gândirea și acțiunea economică trebuie să fie congruente cu toți determinanții și toate componentele unui întreg aparte, care emerge/emană viață și în perspectivă biologică, și în perspectivă sociologică.
Se spune, pe drept cuvânt, că marile rateuri în înțelegerea și explicația fenomenelor economice țin tocmai de faptul că uităm esența lor de fenomene umane, că ele sunt ceea ce ne reprezentăm noi că suntem, ceea ce gândim, ceea ce facem și cum facem noi oamenii, individual și laolaltă, cu proiectele noastre de viață. Este esențial, desigur, și cum le explicăm pentru a fi înțelese acum, dar și peste timp, pentru generațiile următoare, care n-ar mai trebui astfel să repete greșelile generațiilor anterioare. N-aș zice că îmi este simplu să vă fac părtași la aceste probleme! Dar, de cel puțin șapte decenii, generații și generații au fost cumva echipate să întâmpine astfel de probleme, iar aceasta mă încurajează să forțez bunăvoința și răbdarea dumneavoastră, promițându-vă, în același timp, că voi sintetiza ce vreau să vă spun la maximum-ul admis de canonul comunicării raționale. Vreau de la început să precizez că leg argumentația mea de schimbarea produsă de perspectiva Macroeconomiei, care a declanșat remodelarea discursului public, ca și recalibrarea comportamentului social în sfera lărgită de semnificații a ei, destinată inițial, cum prea bine se știe, să dea calitatea acțiunii sociale, iar nu doar cantitatea acesteia.
Marin Dinu,Prof. univ. dr., membru al CA al BNR, secretar general al AGER
ROMÂNIA DURABILĂ identifică necesitățile mediului de afaceri și pune în discuție soluții de dezvoltare pentru IMM.
Dezbaterile România Durabilă prezintă soluții concrete la problemele identificate și promovează spiritul antreprenorial. Sectoare economice relevante sunt analizate atât prin prisma potențialului de dezvoltare, cât și a capacității de atragere a investițiilor, fiind scoase în evidentă sursele dezvoltării economice, prioritățile de dezvoltare, dar și problemele economice cu care se confruntă comunitatea de afaceri care activează în domeniile respective.
România Durabilă: Soluții de Consultanță pentru Finanțare, Consultanță fiscală
Principala problemă pe care o semnalează antreprenorii este lipsa de capital, sau lipsa de încredere în efectuarea de cheltuieli de capital.
Proiectele de dezvoltare a afacerii pot găsi linii de finanțare corecte dacă antreprenorii sunt asistați de experți de investiții, iar alături de liniile de finanțare/creditare bancare, o alternativă demnă de atenție sunt experții în asset management.
Pe de altă parte, închidem anul 2016 și de aceea facem în mod firesc analiza de impact a relației mediului de afaceri cu regimul fiscal prezent și mai ales provocăm discuții cu privire la perspectivele regimului fiscal. Consultanții noștri vă oferă o privire amănunțită asupra realizărilor și provocărilor fiscale.
AGENDA
09.00 – 09.30 – Înregistrare și cafea de întâmpinare
09.30 – 12.30 – Dezbatere: Romania Durabilă – Consultanță și soluții de finanțare și investiții pentru IMM
Exemple concrete de soluții de finanțare de la CEC Bank
O incursiune în universul administrării banilor
Alte soluții de finanțare pentru IMM
Moderator: Daniel Apostol
JURNALIST
Ramona Ivan
DIRECTOR DIRECȚIA RELAȚII EXTERNE ȘI FINANȚĂRI STRUCTURALE, CEC BANK
Mihnea Bărbulescu
DIRECTOR DE VÂNZĂRI, ERSTE ASSET MANAGEMENT
Eduard Inizian
MANAGER CLIENȚI INSTITUȚIONALI, ERSTE ASSET MANAGEMENT
Dl. Dr. Ec. Constantin Boștină
PREȘEDINTE ASPES (Asociația pentru studii și prognoze economico-sociale)
Consultanță fiscală pentru IMM – noutăți la zi.
Impactul fiscal al principalelor metode de finanțare
Provocări ale TVA în noul cod fiscal, noul 088
Noul Cod de Procedură Fiscală – aspecte pozitive, probleme încă nerezolvate
Gabriel Biriș
BIRIȘ GORAN – Tema: Codul fiscal cu plusuri si minusuriVlad Madaras
INDIRECT TAX MANAGER, BDO ROMÂNIA
Corneliu Teofil Teaha
FONDATOR ȘI GENERAL MANAGER, TEAHA MANAGEMENT CONSULTING
DE CE SĂ PARTICIPAȚI?
DIALOG
Proiectul România Durabilă își propune să deschidă calea dialogului public-privat și să întărească spiritul de comunitate de afaceri. Experți și analiști vor fi puși față în față cu reprezentanți relevanți ai comunității de afaceri.
INFORMAȚIE
Te informezi cu privire la soluții oferite de sistemul financiar, afli noutăți cu privire la strategia Guvernului cu privire la dezvoltarea sectorului IMM, afli soluții cu privire la rolul băncilor în finanțarea companiilor mici și mijlocii.
CONSULTANȚĂ
Te întâlnești cu profesioniști care iți oferă consultanță de înaltă clasă și soluții eficiente pentru afacerea ta. Înțelegi mai bine presiunea pusă pe companiile care au nevoie de finanțare atât pentru investiții cât și pentru activitățile curente. Primești exemple concrete de soluții de finanțare a afacerii.
EXPERTIZĂ
Afli de la experți cum se poate realiza un echilibru între nevoia firmei de a finanța dezvoltarea proprie, investițiile și activitatea economică și soluțiile de finanțare din piața financiar-bancară românească.
În calitate de coordonator al grupului de lucru româno-german pentru promovarea învățământului profesional prin acordul dintre România și landul Baden-Württemberg, prof. Stelian Fedorca, inspector general adjunct al Inspectoratului Școlar al Municipiului București, evidențiază specificul pregătirii profesionale în sistem dual și etapele de parcurs pentru implementare:
Domnule profesor, cine inițiază o școală profesională în sistem dual?
Agentul economic este cu inițiativa. Un agent economic care dorește să școlarizeze elevi în învățământ profesional dual, adică nivel de calificare 3 – școală profesională de minimum trei ani, se adresează inspectoratului școlar. Inspectoratul îl pune în legătură cu unitatea de învățământ care ar putea să pregătească elevii la disciplinele teoretice. Numai că un singur agent economic nu va avea această posibilitate, pentru că el poate să califice un număr mic de elevi, insuficient ca să formeze o clasă. Prin urmare, agenții economici interesați într-un domeniu de calificare se adună într-o asociație. Asociația solicită inspectoratului o clasă, două, trei – câte au nevoie agenții economici. Învățământ dual există în măsura în care vrea agentul economic.Deci inițiativa diferențiază sistemul dual de școala profesională clasică?
Da. În sistemul dual, agentul economic solicită organizarea, selectează elevii, încheie contract individual cu fiecare elev. Contractul companie-elev e primul pas. Următorul e companie-școală. În învățământul profesional clasic, procesul e invers – elevii merg întâi la școală și școala îi duce la întreprindere.
Cine poate fi elev la învățământ dual?
Trebuie să fie absolvent de opt clase. Poate să fie și elev în clasa a IX-a, să renunțe și să se înscrie la învățământ dual, numai să nu împlinească 18 ani până în momentul înscrierii.
Atunci cum rămâne cu organizarea care se discută, ca tot învățământul profesional să devină dual, ba să fie și o salvare pentru cei fără bacalaureat?
Nu are cum. Sistemul dual este sistemul german de formare. Asigură doar nivelul 3 de pregătire, după opt clase și numai la solicitarea agentului economic. E drept că Legea educației naționale nr. 1/2011 modificată prin OUG nr. 94/2014 spune că sistemul dual începe după clasa a X-a, însă aceasta a provocat discuții în mediul economic, pentru că agenții economici nu au fost consultați. Din 2014, de când e ordonanța, nu a existat nici măcar o cerere, din partea unui singur agent economic, pentru școlarizare după clasa a X-a. Legea de aprobare a ordonanței nu există nici la această oră, pentru că învățământ dual nu poate să existe după clasa a X-a.
(Continuare din numărul trecut)
În cadrul conferințelor TED, bine cunoscute deja și la noi, Elon Musk a acordat un interviu lui Chris Anderson.
Antreprenorul Elon Musk este un om cu multe planuri. Fondatorul PayPal, a Tesla Motors, și a Space X împărtășește câteva detalii despre proiectele lui vizionare care includ un autoturism electric de masă, o companie de leasing pentru energia solară și o rachetă complet reutilizabilă. Am selectat câteva din răspunsurile la întrebări care au reușit să stârnească un interes deosebit.
Acele baterii sunt incredibil de grele, dar crezi că matematica poate funcționa inteligent – combinând caroseria ușoară, bateria grea putând totuși obține eficiență spectaculoasă.
Exact. Restul mașinii trebuie să fie foarte ușoară pentru a compensa bateria și mai trebuie să ai și un coeficient de frecare foarte scăzut pentru a crește distanța parcursă. În realitate, clienții care au Modelul S concurează între ei, într-un fel, pentru a merge o distanță cât mai mare. Cred că recent cineva a atins 675 km parcurși cu o încărcare.
Bruno Bowden a făcut asta, a bătut recordul mondial. Felicitări! Asta e partea bună a lucrurilor. Partea rea a fost că el a trebuit să meargă cu doar circa 30 km pe oră și din acest motiv poliția l-a tras pe dreapta.
Oricum, poți conduce – dacă conduci cu 100 km/oră, în condiții normale, 400 de km e o distanță rezonabilă.
Care este cel mai surprinzător lucru în această experiență de a conduce mașina?
La o mașină electrică abilitatea acesteia de a răspunde la comenzi este într-adevăr incredibilă. Am vrut cu adevărat ca oamenii să se simtă ca și cum mintea lor devine una cu mașina, să simtă ca și cum ei și mașina sunt un singur corp și, pe măsură ce accelerezi și iei curbe, aceasta se întâmplă pur și simplu ca și cum mașina ar avea ESP. Poți face asta cu o mașină electrică tocmai datorită abilității ei de a răspunde la comenzi. Nu poți să faci așa ceva cu o mașină pe benzină. Cred că asta este o diferența profundă și oamenii o pot trăi doar când fac un prim test de conducere.
Cartea economică la târgul „Gaudeamus”, organizat de Radio România, a însemnat, la ediția 2016 și la o privire grăbită, știință clasică de profil (cu sensul „de predat în clasă”, adică folos academic) și știință vulgarizată (cu sensul de „popularizare”). Din punctul de vedere al prezenței, au ieșit în evidență editurile universitare și câteva edituri cu tradiție și (re)nume în domeniu, cărora li s-au adăugat ceva tentative de apropiere dinspre edituri de felul lor exterioare economicului.
Un exemplu din oferta consistentă a Editurii Academiei de Studii Economice din București este lucrarea „Mari școli de gândire economică. Tradiție recuperată”, de Angela Rogojanu. Tot de la Editura ASE, cu o adresare largă și actuală, a fost lansată cartea „A concepe, a redacta și a publica un articol științific. O abordare în contextul cercetării economice”, de Vasile Dinu, Gheorghe Săvoiu, Dan-Cristian Dabija.
O instituție solidă în științe economice, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, a avut succes cu titluri precum „Contabilitate financiară: 1.250 aplicații practice”, de Liliana Barbu, „Antreprenoriat și turism. O perspectivă asupra activității antreprenoriale în turismul din România”, de Nelu Eugen Popescu, „Business international competitiveness: determinants, challenges, constraints”, de Mihaela Ileana Herciu.
Interconectarea teoriei economice cu producția industrială și-a susținut o ilustrare prin oferta Universității Petrol-Gaze din Ploiești: „Administrarea afacerilor în industria de petrol și gaze. Studii de caz și seminarii științifice”, de Silviu Neguț, Marius Neacșu, Liviu Dumitrașcu, „Strategii și politici economice de combatere a poluării în industria de petrol”, de Daniela Angela Buzoianu, „Activitatea gazieră din România în tranziția la o piață liberă, funcțională și integrabilă în Uniunea Europeană”, de Nicolae Simescu, Cornel Trifan, Mihai Albulescu, Dumitru Chisăliță etc.
De atracție, ca și altădată, au fost cărțile Editurii Tritonic din colecția Smart Books: „Internaționalizarea afacerilor – dinspre analiza economică și de risc către leadershipul intercultural”, de Elena-Mădălina
Vătămănescu și Andreia-Gabriela Andrei, „Business storytelling: branduri și povești”, editor Florina Pînzaru, „Globalizarea afacerilor”, de Lucian Anghel și Mihaela Dinu etc.
Editura Niculescu a atras, între altele, cu„ Ipocrizia bancară. Adevăruri ale sistemului bancar din România în perioada 1991-1996”, de Aurică Stoica și „Raționalitate și moralitate în economie”, de Constanța Partenie.
La Editura Publica, alături de laureați ai premiului Nobel (Paul Krugman, Joseph. E. Stiglitz, Alvin E. Roth, George A. Akerlof), a fost loc și interes și pentru „O pereche de pantofi: finanțele și contabilitatea afacerii”, de Tinca Celnicu și pentru un „Startup de 100 $”, de Chris Guillebeau.
Perspective filtrate asupra economicului a adus Editura Minerva: „Corporatist de România”, de Irina Doltu și „Leadership rezonant. Reînnoiește-te și conectează-te cu ceilalți prin conștientizare, speranță și compasiune”, de Richard Boyatzis și Annie McKee.
Editura Booklet a transpus de-a dreptul economicul în ficțiune: romanul „Milioane”, de Frank Cottrell Boyce – precipitare la o iminentă (fie ea visată) convergență a lirei sterline la euro.
România – de la pionier la codașRomânia este o țară care istoric depinde de gaz, așa și-a construit economia. Însă rețeaua de transport gaze naturale necesită investiții semnificative pentru modernizarea ei.
În acest moment, România nu este o țară de tranzit și nu are o rețea de transport de gaze în adevăratul sens al cuvântului. Toate țările din jurul nostru au rețele de transport care operează la presiuni de 60-70 de bari, construite relativ recent. Rețeaua Transgaz este mai degrabă o rețea de distribuție de mari dimensiuni sau o grupare de mici rețele regionale semiautonome. Și aceasta pentru că, istoric, rețeaua s-a dezvoltat pornind de la zăcămintele din centrul țării ( Mediaș), radial – scopul fiind să transporte gaz spre București, Moldova (Galați, Iași), Craiova, Banat (Arad, Timișoara) și regiunea de nord-vest. 70% din rețeaua Transgaz are însă durata de viață depășită, iar presiunea din rețea este mică, în anumite zone chiar de 15-20 bari. Chiar dacă România și-ar propune să exporte gaze naturale în Ungaria sau Bulgaria, nu poate să o facă în absența unor stații de comprimare, care ar crește prețul, deoarece rețelele vecinilor operează cu presiuni mai mari.
România are o interconectare la Isaccea, cu un gazoduct ce vine din Rusia tranzitând Ucraina, cu o capacitate de import de cca opt miliarde mc pe an, și o altă interconectare la Medieșu Aurit, cu o capacitate de import de patru miliarde mc pe an. De asemenea, sunt în construcție și legături cu Ungaria (4,5 miliarde mc pe an), Bulgaria (1,5miliarde mc pe an) și cu Moldova.
În țară, există voci care susțin că există capacitate de interconectare suficientă și că aceasta va crește și mai mult pe viitor în raport cu consumul. Aceștia ignoră faptul că interconectările de la Isaccea și de la Medieșul Aurit aduc doar gaz din Rusia. România are capacitate mare de import, dar nu și diversificare în privința surselor de aprovizionare, ceea ce poate impacta negativ securitatea aprovizionării.
Strategic vorbind, pentru țara noastră ar fi important să vizeze un coridor nord-sud care să treacă eventual prin mijlocul țării.
La sfârșitul acestui proces de transformare, companiile industriale de succes vor deveni cu adevărat întreprinderi digitale, având produse fizice la bază, completate de interfețe digitale și servicii de date inovatoare. Aceste întreprinderi digitale vor colabora cu clienții și furnizorii în ecosisteme industriale digitale.
Peste 80% dintre companii se așteaptă ca metodele de analiză a datelor să aibă o influență semnificativă asupra proceselor de luare a deciziilor în decursul următorilor cinci ani. „Analizarea datelor în mod profesional oferă o perspectivă valoroasă asupra modului în care sunt utilizate produsele și face posibilă relația pe termen lung cu clienții. „Instrumentele de analiză a datelor permit dezvoltarea produselor și totodată le permit companiilor să-și extindă serviciile și să-și alinieze si mai bine ofertele cu nevoile clienților”, a adăugat Mircea Bozga.
