„Cluj-Napoca, un centru de competență și servicii”
Interviu cu Augustin Feneșan, președintele Asociației Patronatelor și Meseriașilor Cluj și Prim-Vicepreședinte al CNIPMMR
Vă rog să faceți câteva succinte considerații referitoare la evoluția mediului de afaceri în cei 10 ani de când România a intrat în Uniunea Europeană. Care considerați că sunt punctele forte și cele slabe?
Fără îndoială, aderarea României la marea familie europeană a constituit un moment istoric pentru țara noastră cu impact major asupra evoluției viitoare a țării.
Dacă privim doar prin prisma efectelor și implicațiilor asupra mediului de afaceri românesc, identificăm, fără a face mari eforturi, o serie de avantaje precum: creșterea masivă a investițiilor, atât străine, cât și autohtone, prin integrarea economiei românești în cea mai mare piață unică din lume, o creștere a competitivității în toate domeniile prin raportarea tuturor produselor finite și a serviciilor la standardele de calitate impuse de UE, accesul la cele mai noi tehnologii, stimularea concurenței, politici fiscale și de impozitare mai relaxate, noi piețe de capital. Nu în ultimul rând, trebuie apreciată facilitarea accesului la Fondurile Structurale alocate României care trebuie să contribuie decisiv la dezvoltarea echilibrată a tuturor regiunilor țării, acoperirea unor cheltuieli pe care, altfel, țara nu și le-ar permite în această etapă (infrastructura, sarcinile pe linie de mediu, consolidarea ireversibilă a mecanismelor economiei de piață etc.
Deși este unanim acceptată, ideea că aderarea României la UE a avut, are și va avea multiple consecințe favorabile pentru țara noastră, este o opinie suficient de bine argumentate că acest proces a avut și are și consecințe negative.
Efectul globalizării, pentru o economie precum cea a României, presiunile concurențiale pentru o economie imatură au condus la restructurări masive ale unor întregi sectoare economice cu consecințe importante în privința pierderii unor locuri de muncă și, implicit, creșterea șomajului. O economie în plin proces de reformare, cu carențe mari în privința înzestrării și a nivelului de productivitate, cu forța de muncă neadaptată noilor provocări, coroborate cu liberalizarea forței de muncă care a condus la depopularea firmelor autohtone, au făcut ca o convergență a economiei românești la cea europeană să se facă greoi, cu sincope, cu falimente și restrângeri de activități în multe sectoare ale economiei. Nici fondurile europene puse la dispoziția României în această perioadă nu au avut efectul scontat, instituțiile create în acest scop și-au dovedit limitele și incompetența cu consecințe grave în privința absorbției și, implicit, a producerii de efecte economice benefice României.
Business în Valea Laserelor
Cel mai mare laser din lume s-a deschis; deocamdată, puțin, atât cât să poată fi perceput în viitorul amplasament, cu imaginația, pe baza argumentelor celor care-i dezvoltă proiectul, bine-cunoscutul Extreme Light Infrastructure-Nuclear Physics (Infrastructura Luminii Extreme-Fizică Nucleară ELI-NP). Potențiali beneficiari din mediul de business, cercetători, autorități, ziariști am intrat în buncăr, acolo unde vor fi instalațiile (ceva din primele sosite se și văd), camerele curate (un eufemism pentru rigoarea care va domina în ele), camera de interacție și celelalte, pentru laboratoarele de electronică, detectori, mecanică etc.
Totul e înconjurat de pereți, podea antivibrantă și tavan groase de câte un metru și jumătate. Laserul va fi, de fapt, un ansamblu de două mașini, ca două brațe. Activitățile de cercetare pe care le vor asigura la un nivel fără precedent în lume sunt în faza enunțării: „sistem laser de mare putere, fascicul gama de mare intensitate, fizică nucleară cu laseri de mare putere, fizică nucleară și aplicații cu fascicule gama de mare intensitate, fizică fundamentală cu fascicule laser și gama combinate”.
Ca să devină utile efectiv, este nevoie de cunoașterea potențialului lor, a oportunităților pe care le deschid pentru domenii economice de top și implicit pentru business. Cu scopul cunoașterii, clusterul MHTC (Măgurele High Tech Cluster), Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” (IFIN-HH), Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES) și Primăria Măgurele au derulat conferința „Afaceri competitive bazate pe rezultatele cercetărilor științifice avansate”.
A zecea parte din puterea Soarelui, pe un milimetru pătrat
Acad. Nicolae Victor Zamfir, director general al IFIN-HH și manager al proiectului ELI-NP, a făcut o expunere asupra investiției, susținute din fonduri europene și din resurse bugetare. Sublinierea sa a fost că „proiectul este de un interes foarte mare la nivelul întregii societăți românești”. Disponibilitățile de manifestare, cu aplicabilitate pe măsură, se vor regăsi în puterea instalației de a concentra pe un milimetru pătrat a zecea parte din puterea Soarelui. Proiectul va deveni operațional în 2019. Se vor putea dezvolta tehnologii moderne bazate pe laser, vor exista aplicații în domenii precum gestionarea produselor radioactive, protecția mediului, medicină, tomografie industrială, criminalistică industrială, investigarea unor obiecte de valoare culturală etc. Posibilități de abordare în astfel de direcții, chiar prime încercări cu dotările actuale au fost prezentate de cercetători de pe platforma fizicii de la Măgurele.Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament
„IT-ul românesc: direcția spre dezvoltare!”
Interviu cu Bianca Muntean, director executiv iTech Transilvania Cluster, manager Aries Transilvania.
Care este situația actuală din IT-ul românesc?
Conform unui studiu realizat de iTech Transilvania Cluster by ARIES, în România își desfășoară activitatea 13.734 companii de IT, distribuite național după cum urmează: 39% București, 9% Cluj, 5% Timiș, 4% Brașov, 4% Iași, 3% Ilfov, 3% Prahova, 3% Bihor, 30% altele.
După cum se poate observa, București, Cluj și Timiș găzduiesc mai bine de jumătate din companiile IT din România, Brașov, Iași, Ilfov și Prahova adunând alte 20 de procente din totalul companiilor IT.
Care sunt obiectivele iTech Transilvania și de ce a fost acest Cluster înființat la Cluj?
Obiectivele clusterului iTech Transilvania sunt de a crea un cadru de colaborare între actorii din mediul economic, cei din mediul universitar și cei din administrația publică locală, în scopul generării de proiecte inovative. Oferirea și organizarea de cursuri de formare pentru angajații entităților membre a fost un prim demers în acest sens. Astfel, au fost organizate o serie de cursuri tehnice și soft skills.
Scopul principal pentru care a fost creat acest cluster este facilitarea proiectelor colaborative între membrii săi și alte firme/organizații din țară și străinătate, sprijinirea inovării, oferirea de cursuri tehnice și soft-skills angajaților firmelor membre și crearea unei baze de cunoștințe și de traineri pentru derularea de proiecte colaborative în domeniul resurselor umane.
Ce proiecte aveți în derulare și cum colaborați cu mediul academic?
În prezent avem mai multe proiecte în derulare și anume:
- iTech Transilvania Cluster by ARIES Transilvania
- Enterprise Europe Network – Bisnet Transylvania
- Data Analytics Platform for Climate Resilience
- Clusterul de Industrii Creative Transilvania
- Date de la sateliții de Observare a Pământului, în special aferente misiunilor ESA;
- Date deschise de la furnizori locali și senzori IoT;
- Capacități de stocare și procesare;
- Instrumente pentru vizualizare, programare și procesare;
- Instrumente pentru dezvoltatori (de exemplu, IoS, Android).
„Sunt fericit că sunt cetățean european”
Fondatorul și președintele Cris-Tim Radu Timiș consideră că cei 10 ani de la aderare au adus României multe avantaje.
„Eu sunt fericit că sunt cetățean European. Oriunde mă duc, nu mi-e jenă că sunt român. Nu mi-e jenă dacă aud pe cineva vorbind românește, nu îmi e jenă să-i spun «Bună ziua». Muncitorii români, dar nu doar muncitorii, ci și elitele, sunt extrem de apreciați pentru că sunt foarte creativi, foarte inventivi, avem compasiune, lăsând la o parte romii care ne-au făcut ceva probleme. Dacă nu accesăm fonduri este din cauza noastră.
Când s-a negociat aderarea, polonezii dormeau pe holuri pe la Bruxelles și ai noștri nici măcar nu erau pe acolo. Unde este patriotismul? Unde sunt oamenii care să ne reprezinte? Hai să ne uităm la salariile lor. De ce nu se dau salarii pe performanță? Aș vrea să știu de ce cei care au lucrat anul acesta pe fonduri europene iau salariu. E cineva penalizat? Dimpotrivă. Au luat bonusuri de performanță. Păi dacă noi în mediul privat am funcționa așa și am da bonusuri de performanță pentru nerealizarea indicatorilor, a doua zi am da faliment”, afirmă Radu Timiș.
Fondatorul Cris-Tim consideră că este nevoie de o susținere a capitalului autohton, care în prezent este în mare suferință. Acum cinci ani spuneam că dacă în ritmul ăsta capitalul românesc dispare din piață, cine va mai susține politica peste 10 ani. Cine vor fi susținătorii politicului? Păi, dacă peste încă cinci sau 10 ani capitalul românesc va fi redus la 10%, vom vedea cine va conduce țara și ale cui interese le va reprezenta. Pentru că, în mod normal, capitalul își reprezintă interesele lui. Niciodată o companie multinațională care vine într-o țară, indiferent care țară, nu își va lăsa resursele ei și resursele acționarilor, ca cineva din politică, respectiv, care doarme rău noaptea, dimineața să ia o decizie împotriva lor. Aici este o mare problemă a noastră. Ar trebui ca după alegeri, după ce se reașează lucrurile, să vedem noi, mediul de afaceri, ce mesaj le transmitem viitorilor guvernanți. Ce ar trebui ei să facă pentru ca totuși să rămânem români într-o țară românească. Ar trebui să reflectăm asupra acestui lucru”, conchide Radu Timiș.
[is_guest]
Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament
[/is_guest] [is_logged_in]O problemă cu care se confruntă la ora actuală este cea a forței de muncă, pentru că mulți români activi au plecat din țară. „La forța de muncă depinde foarte mult de arealul în care te afli cu capacitatea de producție. Aș vrea să spun că lângă București, unde avem o fabrică de ready meal, nu avem absolut deloc muncitori din București. Nu vine nici măcar unul sau, dacă vine, vine pentru 3-4 zile și nu rezistă, pentru că condițiile de muncă sunt la 3-4 grade. E muncă fizică, iar gradul de sănătate este foarte redus. Dacă înainte, cum este în zona Boldești-Filipeștii de Pădure, unde aducem muncitori de pe un areal de 200 de km, aducem oameni de la țară, care încă trăiesc în mediul natural, au activitate fizică în gospodărie, sunt mai sănătoși și mai puternici. În zona orașelor e dezastru generat de noua formă de existență. Toată lumea stă la televizor, pe tabletă, pe telefon, nimeni nu mai vrea să facă nimic fizic. Nu se mai face mișcare. Și atunci, noi cei care avem un business în zona muncii fizice avem o mare problemă și tot mai mult automatizăm tocmai ca să nu avem probleme cu forța de muncă. De exemplu, la fabrica de ready meal am adus o linie complet automatizată care face ce făceau 40 de oameni pentru șnițele pui Shanghai sau alte produse. Nimeni nu mai pune mâna pe nimic, pentru că nu mai rezistă oamenii să stea în picioare, nu mai au forță fizică. Pe de altă parte, ca să ne asigurăm forța de muncă avem un parteneriat cu Liceul din Filipeștii de Pădure, unde am creat două clase. Sunt cu burse de la noi. Noi am renovat în mare parte liceul cu banii noștri. Anul viitor vom mai face două clase. Mai departe, vrem să facem parteneriate cu licee și cu școli pe zona profesională ca să ne putem asigura oamenii de care avem nevoie. Avem mare satisfacție că majoritatea elevilor sunt copiii angajaților companiei. Ei, având încredere în compania în care lucrează, și-au trimis copiii la aceste clase și am avut chiar mai mulți copii decât au fost locuri. E o problemă mai specială în zona Bucureștiului. Pe zona de comerț, nu mai găsești un vânzător. E o mare problemă”, a declarat Radu Timiș. Una dintre soluții este aducerea de muncitori din Asia, din Ucraina sau Republica Moldova, dar fiind o țară de tranzit, aceștia vin, stau puțin și pleacă în Occident. „Fiind o țară de tranzit, avem mari probleme. Vin aici și pleacă. Probabil vom lua muncitori din Ucraina, din Republica Moldova. O să avem lupte între noi, angajatorii. Cum motivezi mai bine muncitorul. Pe de altă parte, acolo unde se lucrează la cultura de companie muncitorul se simte afectiv legat de acea firmă problemele sunt mai mici. Noi am avut noroc că anul ăsta nu prea am avut mișcări de personal, dar dăm două mese pe zi, îi aducem cu autocarul, oamenii iau pauză jumătate de oră după masă, stau pe fotolii, ascultă muzică, le oferim și o cafea gratuit. În funcție de cum te implici să creezi condiții muncitorilor. Oamenii nu sunt doar niște simple unelte”, consideră președintele Cris-Tim. Din 40 de magazine am rămas cu 15. Integrarea în UE a adus și o concurență acerbă pe piața de retail, iar mulți producători autohtoni s-au văzut dați la o parte din piață. Pe lângă faptul că le e greu să fie acceptați în marile lanțuri de supermarketuri, acestea îi concurează neloial prin mărcile proprii pe care le vând la prețuri ce practic nu lasă loc de concurență. „E concurență mare și între ei. Sunt 7-8 jucători mari, de parcă am fi o țară mare. Toate lanțurile sunt aici. 70% din oameni cumpără în funcție de preț și, atunci, acestea și-au făcut lanțuri propii ca să poată să aibă cel mai bun preț la raft. Dar cel mai bun preț nu înseamnă și cea mai bună calitate. Nu sunt controlate cum trebuie. Sunt făcute în fabrici mici care nu respectă toate regulile. Unele sunt făcute în afara țării. Dacă sunt făcute în țări din UE, acele firme nu mai au obligații către stat și atunci merg pe prețuri mici, uneori chiar de dumping. Mulți ani au mers pe pierdere. Când ai pierderi ce faci? Muți obiceiul de consum pe tine, și pe celălalt l-ai omorât. Și atunci, în funcție de puterea capitalului pe care o are, de resursele pe care le atrag chiar de la Banca Mondială. Au zis că România e un teritoriu ca în Africa, trebuie să-l dezvoltăm. Am făcut și eu o rețea de magazine, dar n-am putut să mă bat cu ei. Și atunci am închis magazinele. Din 40 am rămas cu 15, pentru că nu ai cum să fii competitiv la nivel de capital, la nivel de know-how al puterii de negociere. Sunt multe inegalități pe care noi nu am reușit în cei 10 ani de la aderare să le eliminăm”, declară Radu Timiș. [/is_logged_in]Teme de doctorat propuse de marile companii
La nivel macroeconomic, PIB-ul României a crescut cu 63% față de acum 10 ani: în valoare absolută, de la 98 miliarde euro în 2006 la 160 miliarde euro în 2015. În perioada 2006-2015, PIB pe locuitor la noi a crescut de la 4.550 euro la 8.100 euro (creștere cu 78%), în timp ce PIB mediu în UE a crescut de la 25.500 euro/loc la 28.700 euro/loc (creștere cu 12%). În 2006, PIB pe locuitor în România reprezenta 17% din cel mediu european și a ajuns la 28% în 2015, fiind totuși mai mic în comparație, de exemplu, cu Portugalia (60% din media UE), Ungaria (38,7%), dar mai mare decât cel din Bulgaria (21,1%).
În același interval de timp, 2,5 milioane de români au părăsit țara, ajungându-se la o lipsă acută de forță de muncă, în special în domeniul construcțiilor. Sumele trimise de cei care lucrează în străinătate până în septembrie 2014 au atins 61,6 miliarde euro, valoare aproape cât cea a investițiilor străine directe din țara noastră.
Contrar unor aprecieri, avem sold pozitiv în relația financiară cu UE: 39,9 miliarde euro – fonduri financiare nerambursabile primite, comparativ cu 13,4 miliarde euro – contribuția țării noastre la bugetul european; așadar, am înregistrat un excedent de 26,5 miliarde euro. Totodată, am primit fonduri pentru agricultură în valoare totală de 16,8 miliarde euro – plăți directe și pentru proiecte.
[is_guest]
Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament
[/is_guest]
[is_logged_in]Tot în ultimul deceniu, inflația a scăzut de la 6,5% în 2006 spre 2% în 2016. S-a redus rata dobânzii la care statul se împrumută, de la aproximativ 10% în 2006 la circa 3% în prezent, ceea ce a dus la reducerea ratei dobânzii la creditele acordate de bănci. A crescut rata șomajului, de la 5,9% în 2005 la 6,7 % în 2015. După 10 ani în UE, România încă are cea mai mare rată a sărăciei dintre toate statele membre: 24,6% în 2015. De asemenea avem o inegalitate a distribuției veniturilor, care a crescut de la 6,7 la 7,2, între 2009 și 2014, conform datelor Eurostat. În investiții și comerț, s-a înregistrat o dublare a investițiilor străine directe, de la 34 miliarde euro la 1 ianuarie 2007 la 64 miliarde euro la 31 decembrie 2015. Au crescut semnificativ exporturile: de la 25,9 miliarde euro în 2006 la 54,6 miliarde euro (110%). Principala țintă a exporturilor este Germania (creștere de la 1,1 miliarde euro la 10,8 miliarde euro, însă și deficit comercial ajuns la 1,7 miliarde euro în 2015). 47% din totalul exporturilor este reprezentat astăzi de mașini și echipamente, față de 22% în primul an de aderare la UE. Exportul de servicii este de 10,4 miliarde euro. Exporturile de produse agroalimentare au crescut de la 563 milioane euro la 3,2 miliarde euro (de 5 ori). Importurile au crescut de la 40,7 miliarde euro în 2006 la aproape 63 miliarde euro (54%). Importurile de produse agroalimentare au crescut de la 1,8 miliarde euro la 4,7 miliarde euro (160%). În aceste condiții, deficitul comercial a scăzut de la 14,8 miliarde euro la 8,4 miliarde euro. Peste 70% din întregul comerț internațional al țării se face cu UE. Deficitul balanței comerțului cu bunuri a scăzut treptat, de la o medie de 10% din PIB în 2001-2008 la 6% în 2009-2014. În ceea ce privește agricultura și dezvoltarea rurală, fondurile primite de la bugetul UE se ridică la 16,8 miliarde euro, din care 8 miliarde euro, pentru dezvoltare rurală și 8,8 miliarde euro, pentru plăți directe și mecanisme de piață. În 2004, bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale era de 25.000 miliarde lei (circa 650 milioane euro), iar în prezent este de circa 1,7 miliarde euro (161%); creșterea nu s-a regăsit în aceeași proporție în randamentele agricole, dar apare în investiții precum ferme moderne, unități de procesare, mașini și utilaje agroalimentare, investiții care au contribuit la creșterea calității și competitivității produselor noastre. De menționat, în aceeași perioadă, sunt și concurența puternică și uneori neloială din partea producătorilor agroalimentari din UE, precum și ponderea mare a terenurilor agricole deținute de străini: se apropie de 40%. În educație și cercetare, deceniul este marcat de scăderea numărului de studenți și a calității acestora, determinante fiind de slaba pregătire din liceu și gradul de promovare a examenului de bacalaureat. Implementarea Procesului Bologna, acceptată prea ușor, poate fi considerată o păcăleală, pentru că angajatorii caută absolvenți bine pregătiți, fără să facă diferența între absolvenții de licență și cei de masterat. În aceste condiții, dispare interesul pentru programele de masterat, atât timp cât salarizarea nu este diferențiată. Programul de pregătire doctorală de trei ani este foarte redus, ceea ce afectează calitatea tezelor de doctorat. ASE a transmis adrese către instituțiile statului și către marile firme private, cerându-le să propună teme de cercetare aplicativă, care vor fi incluse în oferta educațională a anului universitar 2017-2018. Finanțarea din fonduri europene a programelor de doctorat și postdoctorat și-a dovedit o utilitate semnificativă în susținerea participării la conferințe internaționale. Accesul cercetării în domeniul economic la finanțare din fonduri publice a fost în acești ani relativ redus, ca urmare a criteriilor de selecție, greu accesibile cercetătorilor români. În schimb, este de remarcat accesul studenților și cadrelor didactice la burse Erasmus. Rămâne discutabilă dorința decidenților de a impune criterii de promovare bazate pe articole publicate numai în reviste din străinătate și pe cărți publicate în edituri din afara țării, criterii aproape imposibil de îndeplinit într-o perioadă scurtă, cum a fost cea a ultimilor ani.[/is_logged_in]Noua „Arcă a lui Noe” – Un business cu suflet, cu lemn, cu stil și cu timp
Iosif Harasemiuc și Rubén Perju sunt parteneri de afaceri și fondatori ai unui brand care se numește NOAH și face ceasuri de mână din lemn, un brand pe care îl regăsim în online, dar despre care, în România, s-a vorbit puțin. NOAH aduce un aer nou în designul de ceasuri, care în România este inexistent.
De unde v-a venit ideea? Îmi place să lucrez cu lemnul și în școala de arhitectură de la Cluj am făcut machete sau obiecte de produs din lemn. Amândoi avem o afinitate pentru acest material cald, care este apropiat de natura umană. Am știut că prin colaborarea designer cu inginer, avem suficientă cunoștințe și resurse pentru a putea construi orice produs pe care îl visam. Iar acum, suntem luați prin surprindere de rezultatul final și de amploarea pe care o ia acest proiect, care a început în 2012 în Suceava. Acum, în 2016, ne-am mutat în Cluj-Napoca, cu tot cu atelier, reușim să culegem roadele și putem să creștem împreună cu echipa noastră. Care este legătura dintre brandul pe care l-ați creat și a cărui notorietate este în proces de dezvoltare și legendara Arcă a lui Noe? Sunt multe asemănări, produsul îl putem asocia cu Arca. Când punem în balanță cele două, există un semn de egalitate: amândouă au fost inginerie avansată, au fost inspirație divină, amândouă sunt rezistente la apă și au un scop precis. Mergem mai departe și ne gândim la Noe care este un personaj biblic, prezentat ca fiind foarte vertical. Atunci noi am considerat că brandul trebuie să se numească Noah, iar în momentul în care orice om aude de noi, se gândește la arca lui Noe. Logo-ul reprezintă Arca, iar numele este Noah, și așa avem două elemente reprezentative care se asociază bine brandului. Ca orice brand, am căutat un nume care să arate bine vizual, să fie memorabil, să aibă impact.
Neșansa aderării în vreme de criză
Un deceniu este o perioadă care oferă elemente pentru un bilanț provizoriu, întrucât este prea scurtă pentru evidențierea capacității României de a valoriza potențialul beneficiilor integrării pe termenele lung și foarte lung, dar suficientă pentru a trage o serie de învățăminte și concluzii referitoare la promovarea de către România a unor instrumente, măsuri și mecanisme de racordare mai eficientă la rigorile comunitare.
La demararea negocierilor de aderare, în decembrie 1999, potrivit analizelor specialiștilor și rezultatelor implementării Acordului de asociere 1995-2000, România a fost calificată ca având o economie de piață funcțională care a parcurs un important traseu de transformări democratice și în consens cu principiile, criteriile și rigorile aderării. Votul pro-aderare a fost în România unul dintre cele mai mari (cca. 80%), dovadă a dorinței românilor de a se ancora mai puternic în Europa, scontând pe o serie de avantaje și beneficii de natură economică, socială, ambientală și geostrategică. Totodată, cel puțin în palierul cercetării căruia îi aparțin, s-a pus accent pe o analiză și o monitorizare cât mai obiective cu putință, încercând să arătăm că integrarea în UE nu înseamnă un cadou, un fel de marș exclusiv triumfal, ci un parteneriat care trebuie negociat astfel încât să maximizeze eficiența integrării și să minimizeze costurile.
Efectul net pe etapă arată o serie de aspecte favorabile convergenței, dar și aspecte nefavorabile la nivel macroeconomic: mă refer la ultimul sau penultimul loc pe care România îl deține în ierarhia țărilor membre UE în ceea ce privește nivelul PIB per capita la PPS (purchasing power standard), productivitatea muncii orare și a resurselor CDI (Category Development Index) etc.
Neșansa noastră (dar nu numai) a fost aceea că, în primul exercițiu financiar al UE 2007-2013 post-aderare, demararea procesului de integrare s-a desfășurat în paralel cu criza financiară și economică internațională care, practic, a afectat marea majoritate a țărilor membre ale Uniunii Europene, exceptând Polonia și alte țări, unde impactul crizei a fost mai redus. Așadar, este greu de separat cât a reprezentat impactul crizei asupra evoluției macroeconomice a României și cât au fost cheltuielile generate de acomodarea din perioada de început a integrării României la UE.
[is_guest]
Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament
[/is_guest] [is_logged_in]Experiența desfășurării procesului de integrare în structurile și procedurile UE pentru țara noastră poate fi un bun ghid pentru o mai bună fundamentare a deciziilor în viitor. În primul rând, este vorba despre învățămintele necesare în ceea ce privește creșterea gradului de absorbție a fondurilor structurale și de coeziune socială. În funcție de acesta, România în general și unele sectoare de activități în special vor fi preponderent beneficiare/contributoare de la/la bugetul comunitar. Revizuirea de câteva ori a Acordului de parteneriat a făcut ca, practic, să pierdem startul accesării în 2014. În al doilea rând, experiența crizei, prin care am trecut și care nu s-a terminat (!), ne obligă la revizuirea duratei și a dimensiunii politicilor de austeritate, recomandate uneori fără a exista o analiză profundă asupra efectelor negative ale acesteia pe termen mediu și lung. Dimpotrivă, măsurile de promovare, susținere, asistență și stimulare în economie par a fi cele mai eficiente în condițiile mecanismelor de piață. Dacă austeritatea și coerciția în exclusivitate s-ar fi dovedit operaționale și eficiente în plan economic și social, atunci munca în regim militar și de detenție s-ar fi dovedit baza „poveștilor de succes”! În al treilea rând, reducerea decalajelor economice, sociale, tehnologice și de mediu, care despart România de țările dezvoltate, condiție sine qua non a dezvoltării durabile, nu se poate realiza decât pe baza contribuției determinante a eforturilor și factorilor interni ai dezvoltării, la care se adaugă în mod complementar o serie de factori externi între care contăm îndeosebi pe cei asociați beneficiilor integrării în exces față de costurile pe care acestea ni le generează. În acest context, este de dorit ca analizele privind decalajele să acorde o atenție deosebită acelora care sunt absolute în expresia fizică și/sau valorică, și nu decalajelor relative, care pot fi „înșelătoare” și speculate politic, conjunctural. Nu în ultimul rând, cei 10 ani de integrare ne-au arătat că negocierile și respectarea rigorilor comunitare nu pot fi desfășurate cu succes decât de specialiști proactivi de înaltă ținută profesională, și nu de către debutanți, improvizatori și nonparticipanți, cu mandate neclare din partea României în organismele comunitare reprezentative.[/is_logged_in]De 10 ani în UE. Aniversăm?
Se fac 10 ani (la 1 ianuarie 2017) de apartenență a României la Uniunea Europeană. În mod curent, momentului de început îi spunem aderare, continuarea vrem să credem că înseamnă integrare, de multe ori avem și dovezi că termenul cel mai potrivit este acela de primire, de acceptare. Aniversăm? Constatăm și atât? Marcăm un reper? Răspunsurile pot fi multiple, dacă nu ezitante.
Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), în parteneriat cu România Durabilă, își propune să deschidă o cale spre astfel de răspunsuri – posibile, necesare. Forma este a unui demers critic asupra ultimului deceniu, din perspectiva apartenenței noastre europene, instituțional și economico-social.
[is_guest]Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament[/is_guest]
[is_logged_in]Partea articolului pentru membrii[/is_logged_in]
Scopul este „de a încerca să mobilizăm și să determinăm autoritățile la un bilanț foarte analitic asupra a ceea ce s-a întâmplat în acești ani, a ceea ce s-a realizat, a ceea ce nu s-a făcut și a ceea ce este de făcut în continuare”, după cum sublinia dr. ec. Constantin Boștină, președintele ASPES, în preambulul acestui demers care se anunță profund și, în general, lipsit de menajamente. Începutul a fost făcut prin conferința cu tema: „10 ani de la intrarea României în UE! Prezent și perspective”, găzduită de Academia de Studii Economice din București.
Au prezentat expuneri prof. univ. dr. h.c. Gheorghe Zaman – membru corespondent al Academiei Române, directorul Institutului de Economie Națională și președinte al Asociației Generale a Economiștilor din România (AGER), Radu Timiș – proprietarul grupului Cris-Tim și președintele Asociației Române a Cărnii, prof. univ. dr. Nicolae Istudor – rectorul Academiei de Studii Economice din București, președinte al Asociației Facultăților de Economie din România. Teoreticianul, practicianul și formatorul din zona economică s-au completat, oferind fiecare perspectiva specifică ce viza impactul asupra mediului de afaceri al primilor 10 ani de apartenență a României la Uniunea Europeană.
Tratamentul turismului balnear din România costă un miliard de euro
Fără a avea un sprijin din partea statului, în turismul balnear din România s-au investit în ultimii ani aproximativ 400 milioane euro, a spus Mihai Handolescu, vicepreședinte al Organizației Patronale a Turismului Balnear din România – OPTBR – cu prilejul Conferinței de Management Modern în Turism.
„Noi apreciem că ar mai fi necesar cam un miliard de euro pentru investiții, astfel încât să fie reintroduse în circuitul turistic aproape toate stațiunile, și vorbesc de stațiunile de interes național, cu o ofertă corespunzătoare de servicii. Anul acesta estimăm că în stațiunile din România vor veni circa un milion de vizitatori, iar cifra de afaceri a societăților care sunt membre OPTBR se va ridica la aproximativ 400 milioane euro”.
Cu toate că s-a vorbit foarte mult la nivel guvernamental de elaborarea unei strategii în domeniul turismului balnear, „nu aceasta considerăm că este problema stringentă pe care ar trebui s-o rezolve Guvernul. În ultimii ani s-au consemnat investiții de peste 400 milioane euro în stațiunile balneo-climaterice, fiecare operator urmându-și propria strategie”, a spus Handolescu.
[is_guest]Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament[/is_guest]
[is_logged_in][/is_logged_in]Alegerile din SUA şi teoriile conspiraţiei
