Moscova întrevede zorii unei posibile destinderi est-vest
Primit cu nedisimulată satisfacție de către opinia publică rusă, inclusiv cercurile guvernamentale moscovite, rezultatul alegerilor prezidențiale din SUA, din 8 noiembrie a.c., este văzut ca un semn al unor importante schimbări care s-ar putea produce, în viitorul apropiat, pe arena internațională, în direcția reducerii încordării dintre marile puteri nucleare și a tranșării pașnice, prin tratative, a complicatelor diferende dintre acestea. Faptul că președintele Vladimir Putin s-a grăbit să-l felicite pe Donald Trump încă înainte de finalizarea scrutinului este mai mult decât semnificativ.
Desigur, guvernanții și politicienii ruși nu sunt naivi încât să creadă că o schimbare de proporții a politicii americane s-ar putea produce peste noapte, de azi pe mâine, fără o perioadă de tranziție, mai mult sau mai puțin lungă, fără anevoioase tentative și tatonări.
Oamenii președintelui
Un personaj populist și controversat – strategul șef al lui Donald Trump –Steve Bannon este considerat creierul viitoarei administrații Trump. Jobul lui este de a face ca regimul Trump să fie „coerent din punct de vedere intelectual și istoric”. Oficial, Steve Bannon este șeful de strategie al noului președinte ales. Cu siguranță, multe dintre ideile lui vor deveni linii de forță pentru politica SUA în următorii patru ani.
Dar cine este atât de controversatul Steve Bannon? Chiar și adversarii săi politici îi recunosc combativitatea înverșunată, dusă extrem de inteligent, dar totuși reflexiv. Provenit dintr-o familie modestă, s-a înrolat în marină imediat după terminarea liceului. A obținut o diplomă universitară la Virginia Tech, apoi a absolvit Georgetown University, iar în final a urmat cursurile prestigioasei Harvard Business School. A lucrat la Goldman Sachs, după care antreprenor la Hollywood – unde printr-o întâmplare neobișnuită și cu mult noroc a reușit să dețină o parte din drepturile de autor ale serialului Seinfeld, asigurându-și astfel o mică avere – pentru ca după aceea să intre în new media afiliată curentelor de dreapta, conservatoare și a teoriilor conspiraționiste. Activitatea sa la News Network Breitbart, unde, cu inteligență și furie, a atacat noul Alt-dreapta (porecla dată de el liberalilor) nu a fost pe placul nici al establishmentului și nici a presei centrale, oficioase, dacă-i putem spune așa. Ideile sale sunt departe de putea fi încadrate în curentul de politică corectă, atât de drag politicienilor actuali tradiționali.
China se modernizează: Cumpără companii High Tech pentru creșterea competitivității
În ultimele luni, au apărut semne evidente ale unei rezistențe tot mai mari din partea unor state din Uniunea Europeană față de politica Chinei de preluare a unor companii europene, unele dintre ele fiind din categoria campionilor naționali.
În cadrul tendinței de limitare a accesului capitalului chinezesc pe piața europeană se înscrie și întârzierea semnării de către guvernul de la Londra a acordului pentru finanțarea construirii unei centrale nuclear-electrice de către chinezi în Marea Britanie. Au fost invocate probleme legate de incertitudinile privind securitatea în funcționare a centralei, precum și a garantării unui preț/KWh mai mult decât dublu pentru achiziția energiei produse în această centrală pentru următorii 35 de ani.
Europenii au început prea târziu să realizeze pericolul pe care îl reprezintă investițiile chineze transfrontaliere pentru locurile de muncă ale cetățenilor europeni. Dacă doar în urmă cu câțiva ani, companiile chineze cu conturile burdușite de lichidități erau în general bine primite în Uniunea Europeană, lucrurile au început să se schimbe, mai ales după ce, la cel mai înalt nivel, China și-a declarat dorința de a deveni o superputere mondială atât economică, cât și militară.
Nu trebuie negat faptul că în multe cazuri, companiile chineze au fost sursa de capitalizare a unor întreprinderi europene aflate în dificultate precum constructorul auto suedez Volvo, producătorul italian de anvelope Pirelli, operatorul francez al stațiunilor Club Med sau portul grec Pireu. Aceste companii au fost practic salvate de la faliment prin investițiile chineze.
Record istoric al investițiilor chineze în UE
Dar în ultimii doi ani – dintre care anul trecut s-a remarcat printr-un record istoric al investițiilor chineze pe tărâm european: 20 miliarde euro, conform studiului efectuat de Rhodium Group și Mercator Institute – țintele de preluare le-au constituit companiile implicate în domeniile ce țin de înalta tehnologie, precum și branduri cu mare notorietate, așa numiții campioni naționali. Statele Unite au în legislație obligativitatea ca preluările de companii să fie analizate din punct de vedere al interesului strategic pe care îl reprezintă. Din păcate, Uniunea Europeană nu prevede un asemenea filtru și face posibil, odată cu cedarea unor firme implicate în cercetare-dezvoltare de înaltă tehnologie, să-și piardă din avantajul concurențial față de China.
Moldova – mereu la răscruce de vânturi
Recentele alegeri prezidențiale din Republica Moldova au scos, din nou, în evidență instabilitatea politică, confuziile și dilemele cu care se confruntă locuitorii ei în căutarea drumului spre o viață mai bună. Victoria candidatului socialist Igor Dodon, salutat de către unii și contestat de către alții, a confirmat existența, în continuare, a unor profunde frământări și controverse interne, privind soluțiile ieșirii din criza în care se află țara.
Victoria socialistului Dodon bucură Kremlinul
Fostul premier moldovean, Ion Sturza, nemulțumit de alegerea făcută de concetățenii săi, a felicitat-o pe Maia Sandu pentru scorul obținut, adăugând că, deși Igor Dodon nu este președintele său, nu poate ignora cele peste 52% voturi date în favoarea sa și, ca atare, trebuie să se resemneze. Nemulțumit de rezultatul scrutinului este și fostul președinte al României, Traian Băsescu, care nu demult a dobândit cetățenie moldovenească. El consideră că, sabotată de presa aservită și atacată de către biserica ortodoxă rusă, contracarată cu votanți aduși din Transnistria și cu lipsa buletinelor de vot la centrele din diasporă, candidata alianței „Acțiune și Solidaritate”, Maia Sandu, nu a avut nicio șansă de câștig. (Jurnal de Moldova, 14.11.2016).
În schimb, la Moscova, victoria candidatului socialist, Igor Dodon, a produs satisfacție, întrucât promisiunile acestuia, de temperare a cursului proeuropean al Moldovei și o mai mare apropiere de Rusia se armonizează cu dorința rușilor de a nu-și pierde influența în fostele republici sovietice. Felicitându-l pe noul președinte, Vladimir Putin și-a exprimat speranța că raporturile dintre cele două țări se vor îmbunătăți în ritm cât mai rapid, reiterând disponibilitatea Moscovei de a acorda tot sprijinul de care Chișinăul are nevoie. După cum se știe, Republica Moldova constituie o importantă și tradițională sursă de aprovizionare a Rusiei cu produse agricole (legume, zarzavaturi, fructe, conserve și vinuri), precum și de mână de lucru calificată și ieftină.
S-a rupt lanțul de iubire SUA – UE
Victoria lui Donald Trump pune la mare încercare Uniunea Europeană. Nu este nicio surpriză că birocrații de la Bruxelles, precum și majoritatea șefilor de stat și de guverne europene nu au niciun motiv de bucurie pentru că Donald Trump este noul președinte ales al SUA.
Aceasta s-a văzut din reacția președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Junker care a spus că „trebuie să-l învățăm pe președintele ales ce este Europa și cum funcționează”. Doar că situația este cu totul alta. Europa trebuie să învețe că cine plătește masa, comandă muzica. Iar realitatea politică este cu totul alta, chit că ne place sau nu. Establishment-ul european nu diferă de cel american, iar momentul respingerii lui de către alegători se apropie rapid.
Iar cea mai vizibilă schimbare va fi în domeniul apărării și a politicii externe. Trump și-a amenințat partenerii din NATO că „țările pe care le apărăm trebuie să plătească nota de plată pentru acest lucru. Și dacă nu o fac, atunci SUA le va lăsa să se apere singure”. Referire la obligația din Tratat ca țările membre să aloce anual 2% din PIB pentru apărare, ceea ce doar câteva țări din UE respectă. Pentru a se achita de această obligație, multe state trebuie ori să depășească limita de deficit bugetar impusă la maximum 3%, ori să reducă drastic din cheltuielile sociale.
Din punct de vedere economic, atât Uniunea Europeană, cât și Banca Centrală Europeană au fost puternic afectate de victoria-surpriză a lui Trump. Brusc, Brexit poate fi privit acum ca o măsură de salvare, fiind de așteptat ca Marea Britanie să obțină un acord comercial în condiții mult mai bune cu partenerul său anglo-saxon. Alte state s-ar putea confrunta cu răsturnări dramatice de situație, deoarece anul viitor au programate alegeri sau referendumuri importante. Mai mult, Trump ar putea să reducă din activitatea NATO în perspectiva inițierii unei politici de destindere cu Rusia. Situația politică din UE se deteriorează rapid, iar cea economică se înrăutățește parcă în fiecare zi.
Criza financiară declanșată în 2008 a fost până în prezent bine controlată de către BCE. Țările din flancul sudic al UE – Grecia, Cipru, Spania, Italia și Portugalia – au reușit să evite falimente importante din sistemele lor bancare. Pentru a menține valoarea depozitelor colaterale și a investițiilor înregistrate în bilanțurile băncilor, BCE a redus dobânzile și a sprijinit prețul obligațiunilor prin cumpărarea unei mari cantități de datorii din piața interbancară. Este o politică care a funcționat până acum, pentru că amenințările exogene au fost, de asemenea, incluse în preț. Dar în continuare această politică nu va mai putea da rezultate, iar, în final, obligațiunile din zona euro ar putea scădea masiv. Efectul deprecierii obligațiunilor în euro asupra bilanțurilor contabile ale băncilor ar putea fi catastrofal.
Rata creditelor neperformante s-a înjumătățit în 2016
Sistemul bancar românesc și-a demonstrat stabilitatea structurală și pe parcursul anului 2015, prin menținerea la nivel adecvat a indicatorilor de solvabilitate și lichiditate. S-au înregistrat îmbunătățiri în ceea ce privește optimizarea calității portofoliului de active, dar și privind profitabilitatea. Aproximativ 90,2% din activele sistemului bancar (aproximativ 84 miliarde euro) sunt deținute de instituții cu capital străin, potrivit datelor BNR la luna iunie 2016. Riscurile implicate în procesul de conturare, transpunere și respectare a reglementărilor post criză constau în posibilitatea restrângerii expunerii instituțiilor de credit cu capital străin.
Sistemul bancar este marcat de o perioadă în care fuziunile și achizițiile vor conduce la o mai mare concentrare, numărul instituțiilor de credit în sistemul bancar românesc fiind de 37 în prezent, față de 43 de bănci înainte de criză. Structura sectorului bancar românesc la finele anului 2015 include două bănci cu capital integral sau majoritar de stat, patru instituții de credit cu capital majoritar privat autohton, 23 de bănci cu capital majoritar străin și șapte sucursale ale unor bănci străine. Din punct de vedere al originii acționarilor în funcție de active, băncile cu capital austriac dețin o cotă de piață de 33,3%, urmate de băncile cu capital francez cu 13,5% și grecesc cu 10,6%, potrivit datelor BNR la finele anului 2015.
Grupa băncilor cu active de peste 5% în volumul total al activelor sistemului deținea o pondere de 71,3% la finele anului 2015, în creștere cu 4,3 puncte procentuale comparativ cu decembrie 2014, în timp ce grupa băncilor de mărime mijlocie (cu active cuprinse între 1% și 5%) deținea 22,4% (în scădere cu 3,9 puncte procentuale față de decembrie 2014), iar cea a băncilor cu active sub 1% avea o pondere de 6,3%, potrivit Raportului Băncii Naționale a României. Datele BNR arată că volumul capitalului social aferent sectorului bancar românesc era la 31 decembrie 2015 de 25,14 miliarde lei.
Când liberalizăm complet piața gazelor naturale?
Guvernul a emis o ordonanță de urgență prin care a instituit două modificări la legea gazelor. Prima modificare se referă la articolul 124, care prevedea inițial că producătorii de gaze trebuie să asigure cu prioritate cantitățile de gaze necesare pentru perioada de iarnă la nivelul cererii de pe piața reglementată, deci pentru consumatorii casnici și pentru cei din zona termocentralelor.
„Această solicitare a venit din partea Comisiei Europene, care a precizat că o prevedere în lege ce acordă o prioritate înseamnă o discriminare și a solicitat eliminarea acestei formulări. Așa că acest articol statuează că doar până la 31 martie 2017 producătorii mai pot pune gaze cu prioritate la dispoziția pieței reglementate. Acest lucru înseamnă piață liberă. De la 1 aprilie, Guvernul nu mai poate impune prețuri de vânzare a gazelor naturale. Atunci, practic, intrăm în liberalizare în ceea ce privește achiziția gazelor de la producător”, a declarat Nicolae Havrileț, președintele Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), în cadrul conferinței anuale a Asociației Furnizorilor de Energie din România, citat de agenția Agerpres.
Aceasta înseamnă că, aparent, piața gazelor naturale va fi și nu va fi dereglementată sau, dacă vreți, liberalizată, pentru că „vom rămâne în zona reglementată cu tarifele de furnizare, unde în lege se prevede ca termen-limită 2021, dar, având în vedere că tot legea spune că fiecare consumator are dreptul să-și aleagă orice furnizor și orice contract, de la 1 aprilie 2017 vom asista la o migrare permanentă a consumatorilor din zona reglementată către furnizorii care pot oferi prețuri mai bune decât furnizorul la care este conectat”, a mai arătat oficialul ANRE, precizând totodată că 1 aprilie 2017 nu va avea un impact asupra prețului plătit de populație.
Ordonanța Guvernului 64/2016 prevede obligativitatea tranzacționării unei cantități de gaze pe piețele centralizate și, în același timp, anunță că elimină, de la 1 aprilie 2017, problema consumatorilor întreruptibili, scăpând astfel de amenințarea cu infrigement din partea Comisiei Europene. Totodată, Ministerul Energiei și ANRE au reușit să elaboreze și să finalizeze într-un timp record Codul Rețelei de Gaze, astfel încât se asigură o piață de echilibrare și înființarea în viitorul apropiat a pieței spot.
Dolarul, Federal Reserve și Donald Trump: 3 motive de îngrijorare
Dolarul se tranzacționează la maxime multianuale, pe Wall-Street, indicele Dow Jones face noi recorduri istorice, președintele-ales Donald Trump începe să dea semnale că s-ar fi îmblânzit cumva, o situație pe care mai nimeni nu ar fi intuit-o înainte de alegeri. Însă, cu toate acestea, nu pot fi optimist…
Mesajul lui Janet Yellen
Într-un discurs ținut pe 17 noiembrie în fața Congresului, Janet Yellen, președintele FED, i-a avertizat pe politicieni că punerea în practică a celor promise de Donald Trump în timpul campaniei electorale (spre exemplu, acel plan de 1.000 miliarde dolari pentru infrastructură) va pune presiune pe nivelul datoriei publice – aspect care se adaugă inițiativei de reducere a taxelor promovate de președintele ales al SUA – și că aceste măsuri, excelente în timpul unei crize, nu își au rostul în prezent. În plus, în timpul unei perioade de recesiune sau criză, efectul de multiplicare a unor astfel de investiții în infrastructură poate fi supraunitar, însă, într-o perioadă de creștere economică, demersul devine inutil, putând ajunge la un grad de multiplicare păgubos, de doar 70%. Dacă este să facem acum o radiografie a economiei SUA, constatăm că dinamica PIB-ului pentru cel de-al treilea trimestru a fost de 2,9%, iar rata șomajului, la 4,9%, este foarte aproape de potențial, în timp ce consumul este, de asemenea, pe creștere. Unde stă prost economia SUA? La capitolul datorie publică totală: 104% raportat la PIB.„Mai ușor cu economia pe scări”
În mare, cam asta dorește să ne spună Janet Yellen: „nu are niciun sens să supraalimentăm economia”. Și vă propun astfel să detaliem câteva aspecte care derivă din propunerile economice ale lui Donald Trump din campania electorală: pachet de stimuli fiscali + ridicare de bariere/tarife comerciale = inflație. Dacă măsurile de Quantitative Easing implementate de Federal Reserve au avut un efect cumva limitat în ceea ce privește cantitatea de lichiditate intrată efectiv în economie (există sume imense de bani pe care băncile le „parchează” la FED, în loc să le injecteze în economie, de aici provenind diferența), nu la fel putem spune despre efectele pe care reducerile de taxe le vor produce. Din ce cauză? Simplu: acele reduceri de taxe se aplică direct asupra actorilor economici, nu prin veriga intermediară a sistemului bancar. Pe de altă parte, cum SUA „stau” pe un deficit al balanței comerciale în zona a 40 miliarde dolari pe lună, ridicarea tarifelor vamale va duce la o scumpire a importurilor și, pe cale de consecință, inflația va crește; creșterea economică, a consumului și a creării de noi locuri de muncă, în urma politicilor izolaționiste/protecționiste impuse de administrația Trump: de ce ar decide Apple, spre exemplu, să-și mute facilitățile de producție în SUA? Doar ca să își crească masiv costurile de producție? Mai departe: de ce ar crește consumul, în condițiile în care prețurile vor fi mai mari? Și, în ceea ce privește crearea de noi locuri de muncă, dacă acestea vor exista, vor duce la scăderea ratei șomajului și, automat, la creșterea costurilor unitare cu forța de muncă deci, din nou, presiune pe inflație. Întrebarea care se pune acum este: cu cât ar putea crește PIB-ul potențial al SUA în urma măsurilor pe care administrația Trump a promis, în campanie, că le va lua? Și, ea este perfect legitimă: există riscuri majore ca economia SUA să intre într-o perioadă de stagflație (adică o creștere economică anemică însoțită de o creștere substanțială a inflației), adică exact ceea ce s-a întâmplat în decada anilor ’70, chiar înainte de începutul crizei petrolului.Din 2035, producția internă de țiței s-ar putea prăbuși la zero
Mai multe materiale de presă de dată recentă semnalează, citând documente oficiale, un fapt îngrijorător: industria românească de extracție și exploatare a țițeiului onshore are în față amenințarea cu dispariția, în lipsa unor politici publice care să stimuleze investițiile în tehnologii moderne și în descoperirea și exploatarea de noi zăcăminte.
Zăcămintele aflate acum în exploatarea onshore sunt zăcăminte mature, rezervele dovedite de gaze ale României se vor epuiza în următorii 9-10 ani, iar cele de țiței în circa 12-15 ani, dacă nu vor fi făcute investiții pentru noi descoperiri de hidrocarburi, după cum arătau datele Asociației Române a Companiilor de Explorare și Producție Petrolieră (ROPEPCA), publicate în această toamnă. Iar rata de înlocuire a rezervelor de hidrocarburi ale României a scăzut dramatic în ultimul timp, ca urmare a prețurilor mici ale țițeiului, ajungând la doar 25%.
Situația este cunoscută și de oficialii guvernamentali. Ministrul Energiei Victor Grigorescu declara recent, citat de Economica.net, că „toate analizele arată că, la momentul actual, cu eforturile pe care le facem, ne îndreptăm către o scădere pe termen mediu și lung a producției de resurse energetice, mă refer atât la țiței, cât și la gaze. La prima vedere, cineva ar putea spune că acesta este un lucru rău și că România va rămâne fără resurse, ceea ce înseamnă că noi am investit foarte puțin în explorare. Pentru că am făcut foarte puțină explorare (…) înseamnă că trebuie să ne concentrăm foarte mult pe zona asta”.
La această problemă trebuie să se găsească soluții urgente, pentru că punerea în exploatare a unor noi capacități de producție necesită o perioadă lungă de timp. Ministrul Grigorescu a mai spus că acesta „este un efort pe care trebuie să îl conștientizăm și trebuie să ne apucăm să rezolvăm această problemă, pentru că activitatea de explorare ia timp, până când certificăm resursele, până când dezvoltăm, până când atragem surse de finanțare…”.
Aderarea la UE a adus investiții de sute de milioane de euro în avicultură
Sute de milioane de euro s-au investit în avicultura românească în perioada de preaderare, pentru a face față noilor cerințe, dar și după aderare, pentru a câștiga piața internă și, de ce nu, și din piața externă. Efortul investițional și-a atins scopul și producția de carne de pasăre și de ouă a crescut, ceea ce a dus și la o stabilitate a prețurilor. Problemele nu au întârziat însă să apară, dar acestea nu sunt legate de calitatea produselor românești, ci de practici pe care producătorii români le reclamă ca fiind neloiale.
„Nivelul anual de investiții a fost mai ridicat cu precădere în primii ani după integrare, când sumele investite au ajuns chiar la 60-70 milioane euro anual, dar sunt și ani când investițiile au stagnat, mai ales între 2014-2016, când, din cauza embargoului cu Rusia, piața a fost în mare suferință și fermierii nu au putut să-și realizeze programul de investiții”, a declarat pentru ECONOMISTUL Ilie Van președintele Uniunii Crescătorilor de Păsări din România (UCPR).
Investiții mari, producții mari
Avicultura este un domeniu care necesită investiții continuu, pentru a ține pasul cu tehnologia și pentru a rezista pe piață. „Ca regulă generală, investițiile trebuie să se facă continuu, fie pentru retehnologizarea spațiilor, fie pentru pregătirea de spații noi. De exemplu, mergând pe o durată medie de utilizare de 10 ani a echipamentelor avicole, toate spațiile modernizate cu fonduri SAPARD, între 2005-2007, trebuie retehnologizate în această perioadă. Este în continuare mare nevoie de investiții, nivelul anual pentru a ne menține în competiție cu alți producători din UE este de 65-70 milioane euro pe an. Investițiile în sectorul avicol au fost importante atât în ceea ce privește sumele investite, cât și facilitățile avicole în care s-au investit. S-au modernizat spațiile de creștere a păsărilor, spațiile destinate industrializării producției primare (abatoare, fabrici de procesare carne, centre de colectare – sortare – ambalare ouă). Toate investițiile s-au realizat folosind surse proprii, fonduri structurale europene, credite bancare sau alte surse atrase”, susține Ilie Van.
De cele mai multe ori, aceste nereguli din piață provin din comercializarea produselor similare din alte țări UE. Ca studiu de caz, UCPR prezintă situația importurilor de ouă din Polonia:
Numărul de ferme s-a mărit evident, în ultimii ani ajungându-se la peste 500 de ferme autorizate sanitar veterinar. Într-o economie de piață este normal ca unele ferme să se închidă, altele să se deschidă, important fiind ca producția să aibă un trend ascendent sau măcar să se mențină.
„Față de momentul integrării în UE, industria avicolă are foarte multe plusuri. Este unul dintre cele mai modernizate sectoare agro-alimentare, performanțe de producție net superioare anilor anteriori integrării (la nivel european), alimente de calitate superioară și de siguranță alimentară maximă, producătorii avicoli sunt aliniați la toată legislația europeană privind protecția mediului, bunăstarea păsărilor și siguranța alimentelor. Ca minusuri, piața internă permanent concurată cu produse de slabă calitate la prețuri de dumping din alte state europene”, concluzionează președintele UCPR. [/is_logged_in]
[is_guest]Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament[/is_guest]
[is_logged_in]Odată cu investițiile au crescut și producțiile. „Atât producția de carne în viu, cât și producția de ouă consum, au avut un trend ascendent. La momentul anului 2007, anul integrării României în UE, producția de carne de pasăre în viu reprezenta 67,2% din producția realizată în anul 2015. În anul 2007, fermele profesionale, fără autoconsum, produceau 310 mii tone, iar în anul 2015 producția în viu a fost de 461 mii tone. La ouă de consum, producția realizată în anul 2015 a fost de 1,893 miliarde ouă, față de 1,740 miliarde ouă în anul 2007 (91,9%)”, declară Ilie Van. Marea problemă, ouăle din Polonia Principalele probleme cu care se confruntă fermierii români sunt legate de funcționarea pieței produselor avicole. „Există foarte multă dezordine în piață, cu multe practici comerciale neloiale, fraudă alimentară și piață neagră, care fac ca fermierii corecți, din cauza concurenței neloiale, să nu-și recupereze costurile de producție prin prețul de vânzare la poarta fermei.|
Obiective naționale strategice pentru carnea de pasăre Producția de carne de pasăre: creștere cu 48% în 2020 față de 2010, după care să rămână constantă; Creșterea productivității muncii: la nivel comparabil cu cel din UE până în anul 2020; Performanțele tehnice: sunt deja la nivel mondial de vârf; Costurile de producție și prețurile de vânzare la nivel competitiv cu cel mondial și european; Diversificarea producției de carne de pasăre în sistem intensiv-industrial prin organizarea creșterii și altor specii în afară de găină; Investițiile în carne de pasăre: 400 milioane euro până în 2020. |
- gradul de autosuficiență pentru ouăle de consum în piața internă este de 105,2%;
- prețul mediu al ouălor la poarta fermei în perioada ianuarie-iunie 2016, în România, a fost 85,50 Euro/100 (0,24 lei/ou);
- prețul mediu al ouălor la poarta fermei în perioada ianuarie-iunie 2016, în UE 28, a fost 113,66 Euro/100 (0,32 lei/ou);
- principalul exportator de ouă către România este Polonia (82% din total importuri), iar prețul oului la poarta fermei în Polonia în perioada ianuarie-iunie 2016 a fost de 124,14 Euro/100 kg (0,35 lei/ou);
- prețul mediu de import ouă din Polonia, conform INS, în perioada ianuarie-iunie 2016 a fost de 99,68 Euro/100 kg (0,28 lei/ou). Ofertele de ouă din Polonia din perioada primăvară-vară au ajuns chiar la 56 Euro/100kg (0,15 lei/ou).
„Deși prețul la poarta fermei în România este printre cele mai mici din UE, mult sub media UE, iar prețul mediu la poarta fermei în Polonia este cel mai mare din UE, mult peste media UE, totuși prețul mediu al ouălor care se comercializează din Polonia pe piața României este de 80% din prețul mediu intern din Polonia. Unele oferte ajung chiar la 50% din prețul mediu intern la poarta fermei în Polonia”, declară reprezentantul avicultorilor.Multe plusuri față de momentul integrării
|
Obiective naționale strategice pentru ouă consum Producția de ouă consum: creștere cu 360% în 2020 față de 2010 în sistem intensiv industrial, după care creșterea este nesemnificativă; Cota de piață a producției interne în consum crește de la 89% în 2010 la 100% în 2020, iar în următorii ani balanța comercială se echilibrează; Consum mediu anual pe locuitor: în perioada actuală, consumul anual este relativ fluctuant, însă după anul 2020 acesta se aliniază la cel din UE (280-290 buc. ouă/cap loc.); Creșterea productivității muncii: la nivel comparabil cu cel din UE până în 2020; Performanțe tehnice: la nivel mondial de vârf în 2020; Costurile de producție sunt comparabile cu cele din UE, dar prețurile de vânzare sunt în prezent inferioare mediei UE, cu perspective de aliniere în anul 2020; Investițiile în fermele avicole de ouă de consum cca. 200 milioane euro pentru modernizarea sectorului. |
