de E. S. HAN Chunlin Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Populare Chineze în România
În ultimii ani China și-a dezvoltat cu vigoare capacitatea de producție cu nouă calitate, având ca model industria noii energii. Vehiculele electrice, bateriile pe bază de litiu și produsele fotovoltaice ca cele „trei noi categorii” pe piața internațională, și-au demonstrat valoarea și au stârnit interesul cumpărătorilor din toată lumea. Acesta este rezultatul inovației și cercetării de lungă durată, al competiției de pe piața de scară largă, al cooperării eficiente dintre întreprinderile care se ocupă cu lanțurile de aprovizionare. Totodată, acestea reflectă costurile comprehensive avantajoase și competitivitatea produselor ale industriei de manufactură a Chinei, fiind nu doar alegerea rațională a pieței, ci și nevoia de a lupta împotriva schimbărilor climatice la nivel global.
Recent, politicieni și agenții de presă din anumite țări au promovat teoria conform căreia „China are supracapacitatea de producție a industriei de energii noi”, care nici nu este în concordanță cu adevărul obiectiv și nici nu urmează legile economice. Configurația actuală a capacității de producție de energii noi de la nivel global este rezultatul obiectiv al impactului combinat al regulilor pieței și al globalizării economiei, fiind cerința obligatorie a fiecărei țări de a întreprinde cooperări prin divizia muncii și de a optimiza resursele cheie în funcție de propriile avantaje. Indiferent că privim din perspectiva cerințelor pieței, a caracteristicilor capacității de producție, sau din cea a dezvoltării ecologice, nu există o așa-zisă problemă a „supraproducției Chinei de producție a industriei de energii noi”.
Privind din perspectiva pieței globale, capacitatea de producție de energii noi nu este nicidecum excesivă, ci chiar deficitară
Industria chineză de energie nouă încă se află în etapa de dezvoltare accelerată, cererea de producție rămâne în continuare mare, cantitatea de produse satisface în principal cererea domestică și nu prezintă o capacitate de producție la scară largă destinată exportului. Spre exemplu, în 2023 producția și vânzarea autovehiculelor electrice chinezești a atins numărul de 9.58 milioane de unități și respectiv 9.49 milioane de unități, practic obținând un echilibru între producție și vânzări. Din totalitatea vânzărilor, 87.3% reprezintă volumul de vânzări din interiorul Chinei, iar abia 12.7% sunt alocate volumului de export. Așadar nu există sub nicio formă problema supracapacității producției și cea a dumpingului extern. Potrivit calcul Agenției Internaționale a Energiei, cererea globală pentru mașini electrice va atinge numărul de 45 de milioane de unități în 2030, depășind de peste 4 ori cerința din 2022. Până atunci, cererea de o nouă capacitate instalată fotovoltaică de la nivel global va atinge cifra de 820 GW , depășind de aproximativ 4 ori cererea din 2022. În prezent, capacitatea de producție nu satisface nici pe departe cererea pieței, mai ales dată fiind cererea imensă de produse bazate pe noua energie din numeroase țări în curs de dezvoltare. La Târgul din Canton și la Expoziția Internațională a Automobilelor din Beijing care tocmai s-au încheiat, standurile cu produse de energie nouă au atras mulți oameni, scena animată cu oamenii care se adunau să vadă exponatele fiind cel mai bun exemplu.
Din perspectiva calității capacității de producție, calitatea ridicată a capacității de producție a Chinei poate propulsa piața globală înainte și către o dezvoltare și mai bună
Dezvoltarea industriei chineze de energii noi își are rădăcinile în piața supradimensionată, în sistemul industrial complet și în resursele umane bogate. În 2023, capacitatea de energie regenerabilă nou instalată la nivel global a atins cifra de 510 milioane KW, dintre care 50% provine din China. Volumul de vânzare a mașinilor electrice de la nivel mondial a atins cifra de 14.28 milioane, dintre care 63.5% a ocupat de piața chineză. Fiind una dintre țările cu cele mai complete categorii industriale din lume, facilități puternice de sprijin industrial ale Chinei acoperă aproape toate aspectele industriei energiei noi precum aprovizionarea de materii prime, manufacturarea componentelor, asamblarea mașinilor, încărcarea, instalarea și serviciile după vânzare. Totodată, producătorii de mașini electrice pot găsi furnizori de orice fel de componente complementare la o distanță de 4 ore de mers cu mașina, reducând în mod substanțial costul de achiziționare din cadrul industriei. În prezent, 240 de milioane de chinezii au efectuat educația superioară, iar media numărului de ani de studii efectuate în cazul noii forțe de muncă este de 14 ani. „Dividendul demografic” se transformă astfel în „dividendul talentului”. Cu sprijinul acestor avantaje, China promovează dezvoltarea industriilor de energii noi în mod vizionar, strategic și perseverent, ceea ce este văzută drept o parte importantă din transformarea etichetei „fabricat în China” în cea de „creat în China”. Firmele chinezeşti au investit în cercetare și dezvoltare de mai bine de zece ani, formând o tehnologie de vârf, eficiența producției și integrarea lanțului valoric al industriei dezvoltându-se și ele în mod constant. Se poate spune că dezvoltarea industriei energiei noi din China nu poate fi realizată prin simpla bazare pe „subvenții” și „susținere”.
Din perspectiva dezvoltării verzi, capacitatea de producție a Chinei a avut contribuții majore la reacția globală la schimbările climatice și tranziția verde
În contextul măririi cererii în piața energiei verzi cu emisii scăzute de carbon, China, având cea mai extinsă piață a energiei regenerabile din lume și în calitate de producător de top de echipament, continuă să ofere produse de înaltă calitate, lucru care va promova tranziția spre dezvoltare verde. Produsele de energie eoliană și fotovoltaice au fost exportate deja în mai mult de 200 de țări și regiuni ale globului. China a întreprins, de asemenea, proiecte de cooperare în energia verde cu peste 100 de țări și regiuni, rezolvând astfel probleme în ceea ce privește folosirea, costul electricității în țările și regiunile în cauză și sporind procesul de reducere a emisiilor de carbon și de tranziție spre energia verde a țărilor în curs de dezvoltare. Potrivit raportului întocmit de Agenția Internațională de Energie Regenerabilă, costul proiectelor de generare a energiei eoliene și fotovoltaice a scăzut cu peste 60%, respectiv 80% în ultimii 10 ani, o mare parte fiind atribuită inovației, producției, ingineriei chinezești. Astfel, China folosește metode practice pentru a-și demonstra simțul responsabilității cu privire la evoluția globală și viitorul omenirii.
Aşa-zisa supracapacitate de producție a Chinei de energii noi este o practică tipică a protecționismului. Unele țări pretind că sunt renumite pentru comerțul liber, în timp ce altele pentru economia cu cea mai deschisă piață. Totodată, „teoria supracapacității” înaintată de acestea, asemenea „teoriei amenințării chineze” și a „teoriei șocului chinez”, este tot un fel de a spune „amenințare chineză”. De fapt, este un pretext pentru a submina principiul pieței egale și, în aceeași măsură, pentru a justifica politica economică a protecționismului. Scopul este de a împiedica dezvoltarea științifică, tehnologică și modernizarea industrială a țărilor în curs de dezvoltare reprezentate de China și a menține hegemoniei economice de către țările relevante prin mijloace neloiale. Peter Fischer, redactor-șef al ziarului elvețian „Neue Zürcher Zeitung”, a scris recent despre plângerile din Occident cu privire la supracapacitatea de producție a Chinei, ca fiind „ipocrite și mioape”. „Dacă Occidentul poate cumpăra produse fotovoltaice și produse de energie eoliană la prețuri accesibile sau dacă mașinile electrice inovatoare din China pot determina producătorii europeni să accelereze ritmul inovației, de asta vor fi mulțumiți consumatorii”, spune el. Șefii mai multor companii de automobile de renume mondial au precizat clar că nu au nevoie de nicio formă de protecție și nu cred că tarifele crescânde le pot proteja companiile. De asemenea, The Wall Street Journal a subliniat că „încercarea de a interzice cele mai accesibile vehicule electrice de pe piața din SUA va pune presiune asupra unui alt obiectiv al guvernului SUA – reducerea emisiilor de carbon.” Se poate observa că pan-politizarea și pan-securizarea problemelor economice și comerciale, cum ar fi capacitatea de producție, contravin legilor economice și distorsionează ordinea pieței, care nu este favorabilă îmbunătățirii eficienței producției, nu este propice pentru întreprinderile locale și consumatorii globali și nici nu favorizează stabilitatea și dezvoltarea pe termen lung a economiei mondiale. În fața multor fapte, eroarea „supracapacității” în energie verde a Chinei se va prăbuși în cele din urmă.
În ultimii ani, România s-au depus eforturi pentru promovarea tranziției spre energie bazată pe emisii scăzute de carbon, fiind introdus o serie de politici în acest sens. Economia verde este în plină vitalitate și potențial, iar companiile chineze sunt, de asemenea, implicate activ în proiecte de energie nouă în România. Anul acesta se împlinesc 75 de ani de la stabilirea relaţii diplomatice dintre China și România și 20 de ani de la stabilirea unui Parteneriat Amplu de Prietenie şi Cooperare între cele două țări. Cooperarea practică dintre China și România în domeniul energiei noi are în continuare perspective largi, astfel încât China este dispusă ca împreună cu România să își completeze reciproc atuurile și, de asemenea, să continue prin capacitatea sa de producție de calitate superioară să sprijine dezvoltarea verde în România și să aducă beneficii reale ambelor popoare.
Așa cum Xi Jinping, Președintele Republicii Populare Chineze a punctat în cadrul întâlnirii trilaterale dintre liderii Chinei, Franței și Uniunii Europene, industria Chinei în materie de energie nouă, reprezentant al capacității avansate de producție, a căpătat adevărate competențe prin competiție deschisă. Nu numai că a îmbogățit aprovizionarea la nivel global și a ușurat presiunea internațională, dar a și contribuit activ la răspunsul pentru schimbările climatice și tranziția verde. Trebuie să ținem cont că, în contextul provocării comune de a răspunde schimbărilor climatice de la nivel global, toate țările sunt interdependente, sunt comunități care lucrează una în beneficiul celeilalte. Deschiderea, incluziunea și cooperarea de tip câștig comun sunt cea mai bună soluție pentru tiparul capacității de producție globală. Aprofundarea procesului de tranziție verde a dus la extinderea pieței, astfel că suntem dispuși ca de-a lungul traseului nostru în domeniul energiei noi să lucrăm cu fiecare țară, inclusiv cu România, pentru a face progrese împreună, pentru a împărți oportunități și pentru a lucra cu scopul de a menține stabilitatea și cursul lin al lanțului global industrial și de aprovizionare până ce comerțul liber și competiția sănătoasă vor reprezenta baza luminoasă a dezvoltării verzi la nivel internațional.
Exim Banca Românească, în calitate de agenție de export a României și Export Credit Greece anunță că „au semnat un memorandum de înțelegere în marja reuniunii semestriale a Clubului de la Praga al Uniunii de la Berna, organizată pentru prima oară la Atena, Grecia, în perioada 21-23 mai 2024”.
Cele două organizații subliniază că, în cadrul acordului de cooperare, „au agreat asupra dezvoltării unui cadru de colaborare care să faciliteze și să promoveze comerțul și investițiile bilaterale România-Grecia, consolidarea relațiilor economice dintre cele două țări, în mod special în domeniul asigurărilor, re-asigurărilor și co-asigurărilor creditelor la export pentru bunuri și investiții, precum și asistența acordată companiilor asigurate”.
Traian Halalai, președinte executiv al Exim Banca Românească: „Suntem convinși că prin semnarea acestui memorandum vom beneficia de un cadru de cooperare eficient pentru companiile românești și grecești care intenționează să își dezvolte afacerile în condiții sigure și predictibile. Exim Banca Românească, agenția de credite la export a României, și Export Credit Greece dețin portofolii avansate de produse și servicii în sprijinul exportatorilor și al investițiilor în străinătate, care ne dau posibilitatea de a acționa în numele și contul statelor noastre în vederea susținerii proiectelor de export românești și grecești pe terțe piețe, în condiții corecte și competitive.”
Grigoris Stamatopoulos, directorul general al Export Credit Greece: „Punctul forte al Export Credit Greece se găsește în rețeaua sa internațională. Cu cât aceasta este mai extinsă, cu atât serviciile oferite companiilor grecești active în străinătate sunt mai largi. Noul acord de cooperare cu Exim Banca Românească ne oferă oportunitatea de a ne uni forțele și a dezvolta în continuare produse, servicii și proiecte comune pe o bază nouă, solidă. Fiecare acord de cooperare cu entități similare ne aduce mai aproape de îndeplinirea misiunii noastre. Credem cu tărie ca acordul semnat cu Exim Banca Românească va susține scopul nostru comun – consolidarea relațiilor economice bilaterale și asigurarea comerțului internațional.”
Exim Banca Românească este caracterizată ca „o bancă universală, 100% românească, aflată în top 10 cele mai mari instituții de credit după active. Banca oferă clienților săi, persoane fizice și juridice, o gamă largă de produse și servicii, adaptate nevoilor acestora. Independent de componentele specifice unei bănci universale, Exim Banca Românească continuă să acționeze pe segmentul garanțiilor și asigurărilor de stat, conform mandatului primit din partea statului român”.
Hellenic Export Credit Company SA – Export Credit Greece SA (ECG) este „agenția de credite la export a statului grec. Misiunea sa este de a susține companiile grecești implicate în tranzacții internaționale sau proiecte de investiții prin produse financiare precum: asigurări de credite la export, garanții, finanțări. Scopul ECG este de a susține activitatea exportatorilor greci astfel astfel încât aceștia să poată opera în condiții sigure și stabile”.
Compania de tehnologie meeicală Sofmedica anunță că, „în anul 2024, în România, peste 30 de chirurgi vor fi certificați în chirurgia robotică da Vinci, marcând un pas semnificativ în modernizarea sistemului medical românesc. În prezent, România are aproximativ 90 de chirurgi certificați pentru utilizarea sistemului da Vinci, iar până la finalul anului, numărul acestora va depăși, astfel, 120. Chirurgia robotică a cunoscut o dezvoltare semnificativă în România în ultimele două decenii, devenind un pilon important al modernizării sistemului medical național.
Din cei 90 de chirurgi români certificați în chirurgia robotică da Vinci, majoritatea sunt specializați în chirurgie generală și urologie, urmați de cei specializați în ginecologie și chirurgie toracică.
Până în aprilie 2024, în România, au fost realizate aproximativ 700 de proceduri chirurgicale robotice, iar ținta pentru anul acesta este de 2.000 de proceduri. Din totalul procedurilor realizate anul acesta, 51% au fost în domeniul urologiei, 26% în chirurgie generală, 17% în ginecologie și 5% au fost proceduri toracice.
Un program robust de chirurgie robotică presupune existența unor echipe chirurgicale care au trecut printr-un proces riguros de formare și certificare pentru utilizarea sistemului da Vinci. Procesul de formare include prezentarea tehnologiei, instruirea formală, planificarea cazurilor inițiale și dezvoltarea continuă. Compania Sofmedica are un rol esențial în formarea chirurgilor, oferind un ecosistem de învățare bine structurat pentru profesioniștii din domeniul sănătății. Echipa sa de suport clinic este alături de chirurgi pe tot parcursul procesului, asigurându-se că aceștia dobândesc abilitățile necesare pentru a folosi tehnologia în siguranță și cu succes”.
Prof. dr. Ciprian Duță, medic primar, chirurgie generală: „Procesul de training este crucial pentru toți chirurgii care doresc să utilizeze tehnologia da Vinci, iar dedicarea echipei clinice în acest proces este de neprețuit. De la primele sesiuni de instruire până la realizarea primelor intervenții, echipa clinică oferă suport constant. Această colaborare strânsă între chirurgi și echipa de suport clinic este esențială pentru dezvoltarea profesională continuă și pentru îmbunătățirea serviciilor medicale oferite pacienților. În calitate de proctor, am avut oportunitatea de a împărtăși din experiența mea și de a ghida alți medici în procesul lor de formare. Este extrem de satisfăcător să observ progresul colegilor mei, să le ofer suport și să îi ajut să depășească provocările întâlnite.”
În context, este de semnalat că, „începând cu demararea primului program da Vinci, chirurgia robotică a evoluat constant, beneficiind de investiții în tehnologie și de formarea continuă a personalului medical. Procesul de pregătire al unui chirurg pentru a opera cu sistemul de chirurgie robotică da Vinci începe cu prezentarea tehnologiei. Medicii au ocazia să se familiarizeze cu sistemul prin test drives, vizionarea materialelor video și vizite la centre de referință. Aceste activități inițiale sunt esențiale pentru a înțelege funcționarea și avantajele sistemului da Vinci.
Următoarea etapă, instruirea propriu-zisă, implică parcurgerea unor module online dedicate sistemului da Vinci și participarea la sesiuni practice de instruire. Simulările și urmărirea procedurilor video sunt cruciale pentru dezvoltarea abilităților necesare. În final, medicii obțin certificarea în unul din centrele de instruire autorizate de Intuitive, beneficiind astfel de validarea competențelor dobândite.
Planul cazurilor inițiale este o fază importantă în care medicii simulează procedurile împreună cu echipele lor și efectuează cazuri sub supravegherea unui proctor. În primele 90 de zile după instruire, chirurgii trebuie să efectueze un număr specific de cazuri pentru a-și consolida abilitățile și a se familiariza cu sistemul da Vinci în condiții reale de operare.
La momentul actual, există 1.200 de proctori disponibili la nivel mondial. Rolul unui proctor este esențial pentru succesul procesului de formare în chirurgia robotică. Un proctor experimentat nu doar că ghidează chirurgii începători prin complexitatea tehnologiei da Vinci, dar oferă și suportul necesar pentru a aborda primele cazuri cu încredere. Începerea procesului de training cu cazuri mai puțin complexe este deopotrivă important, deoarece permite chirurgilor să își dezvolte abilitățile fundamentale și să se familiarizeze cu robotul într-un mod progresiv și sigur. De asemenea, începerea intervențiilor cât mai curând posibil după certificare ajută la consolidarea cunoștințelor și abilităților dobândite, reducând riscul de pierdere a competențelor. Observarea cazurilor este obligatorie, întrucât oferă oportunități de învățare valoroase și permite chirurgilor să vadă aplicațiile practice ale tehnicilor discutate teoretic, asigurându-se astfel că sunt pregătiți pentru diverse scenarii clinice. Cumulul acestor aspecte contribuie la formarea unui chirurg robotic de succes, capabil să ofere pacienților cele mai bune îngrijiri posibile.
Procesul de training aparține unui ecosistem bine structurat care asigură dobândirea competențelor necesare pentru utilizarea eficientă și în siguranță a tehnologiei da Vinci, contribuind astfel la îmbunătățirea calității actului medical în România. Prin acest program, chirurgii se angajează să aloce timp și energie pentru a învăța și perfecționa tehnicile de utilizare a sistemului da Vinci, asigurându-se astfel că sunt mereu la curent cu cele mai noi tehnologii și practici din domeniu. Echipa clinică SOFMEDICA, certificată de compania Intuitive în SUA, este extrem de bine pregătită pentru a oferi instruire de calitate și suport clinic de încredere. Această echipă asigură o experiență de învățare solidă pentru fiecare chirurg, adaptată nevoilor individuale, contribuind astfel la dezvoltarea competențelor necesare pentru efectuarea cu succes și în deplină siguranță a intervențiilor chirurgicale robotice”.
Ovidiu Precup, coordonator clinic în chirurgia robotică, Sofmedica:„Rolul nostru este să ghidăm fiecare chirurg prin procesul complex de învățare și adaptare la tehnologia da Vinci. De la primele sesiuni de instruire până la realizarea primelor intervenții, suntem alături de medici pentru a le oferi suport tehnic și educațional. Este extrem de satisfăcător să vezi cum un medic dobândește încredere și competență în utilizarea robotului, știind că, în cele din urmă, acest lucru va duce la îmbunătățirea calității vieții pacienților.”
Chirurgia robotică a cunoscut o evoluție semnificativă în România în ultimele două decenii, devenind un pilon important al modernizării sistemului medical național. Implementarea unui program de rambursare a chirurgiei robotice în România ar permite tratarea unui număr mai mare de pacienți și creșterea numărului de chirurgi specializați. Accesul la finanțare pentru intervențiile robotice ar oferi pacienților tratamente mai precise și mai puțin invazive, ducând la recuperare mai rapidă și la reducerea costurilor pe termen lung. Iar prin stimularea formării și specializării chirurgilor ar contribui la alinierea României la standardele medicale internaționale și asigurarea unor îngrijiri de calitate. Rambursarea chirurgiei robotice este crucială pentru modernizarea sistemului de sănătate românesc.
Sofmedica, membră a Grupului de Companii Sofmedica, reamintește că „este prezentă în Europa încă din 1994, activând în România, Grecia, Ungaria, Bulgaria, Cipru și Croația. Grupul oferă tehnologii medicale inovatoare pentru mii de pacienți, creând o punte de legătură între cele mai noi tehnologii medicale, pacienți și profesioniști din domeniul sănătății. Cu o echipă de peste 150 de profesioniști, Sofmedica participă activ la numeroase inițiative menite să creeze schimbări sustenabile pentru pacienții din Europa”.
Municipiul Sibiu a câștigat trofeul „Orașe care Inspiră” în competiția Destinația Anului® 2024, definită drept „cea mai importantă competiție de turism intern”. În gala desfășurată la Ateneul Român, Sibiul a primit Marele Premiu Destinația Anului, acordat de președintele juriului, Simona Constantinescu, președinte al Federației Industriei Hoteliere din România.
Organizatorii competiției anunță:
Gala Destinația Anului® 2024 a premiat cele mai atractive destinații turistice din România
Câștigătorii competiției Destinația Anului® 2024 au fost anunțați ieri seară, în cadrul unei Gale de excepție la Ateneul Român, la care au participat reprezentanți ai ministerelor Economiei, Turismului și Antreprenoriatului și Culturii, zeci de primari, membri și președinți ai consiliilor județene, reprezentanți ai federațiilor din domeniul turismului și HORECA, precum și mulți alți jucători importanți din domeniu.
Sutele de mii de voturi ale publicului pe platforma destinatiaanului.ro, un juriu format din peste 200 de experți, dar și un amplu studiu sociologic au stabilit clasamentul acestui an în cele 12 categorii ale competiției. Cele mai disputate secțiuni, care au suscitat o mobilizare extraordinară a românilor, au fost câștigate de municipiul Sibiu, care a primit trofeul „Orașe care Inspiră”, de localitatea brașoveană Bran, situată pe primul loc la categoria „Stațiuni Turistice” și de satul sibian Biertan, cu cele mai multe voturi la categoria „Sate de poveste”.
Cetățile dacice din munții Orăștie, Castelul Corvinilor, Eco Regiunea Delta Dunării au fost declarate câștigătoarele altor trei categorii foarte disputate – „Tărâmuri cu tradiție și istorie”, ”Atracții Cultural-educative”, respectiv „Regiuni Eco-turistice”.
Competiția a inclus anul acesta în premieră și destinații din Republica Moldova, cel mai bine situat în clasamentul final fiind satul Văleni din raionul Cahul, care a câștigat Premiul special Destinația Anului® 2024 în Republica Moldova.
Iată Destinațiile Anului 2024:
Destinația Anului® – Orașe care inspiră (prezentată de Enterprise Rent a Car Romania): MUNICIPIUL SIBIU
Locul 2: la egalitate de puncte, Municipiile Brașov și Timișoara,
Locul 3: Iași.
Destinația Anului® – Tărâmuri cu istorie și tradiție (prezentată de berea Caraiman): Cetățile dacice din munții Orăștiei
Locul 3: la egalitate de puncte Țara Hațegului și regiunea „Băile Tușnad și Împrejurimile”.
Destinația Anului® – Stațiuni turistice: Bran
Locul 2: Băile Felix,
Locul 3: Sovata.
Destinația Anului® – Sat de poveste: Biertan (jud. Sibiu)
Locul 2: Sâmbăta de Sus (jud. Brașov),
Locul 3: Ciocănești (jud. Suceava),
Destinația Anului® – Parcuri de distracție și aventură: Mini Transilvania Parc
Locul 2: Valea cu Povești Bran,
Locul 3: Dino Parc Râșnov.
Destinația Anului® – Atracții Cultural-Educative (prezentată de România Atractivă): Castelul Corvinilor Hunedoara
Locul 2: Castelul Bran,
Locul 3: la egalitate de puncte, Străzi Deschise București și Palatul Culturii din Iași.
Destinația Anului® – Wellness: Therme București
Locul 2: Panoramic Colibița,
Locul 3: Ana Hotels Europa & Health SPA Eforie Nord.
Destinația Anului® – Cazări epice – resorturi: Green Village Resort
Locul 2: Zaga Zaga,
Locul 3: la egalitate de puncte, Club Vila Bran și Teleferic Grand Hotel.
Destinația Anului® – Cazări epice – boutique, prezentată de Epic Visits: Castel Hotel Daniel
Locul 2: Hadar Chalet,
Locul 3: la egalitate de puncte Atra Doftana și Nooks by Adybeca.
Destinația Anului® – Experiențe gastronomice (prezentată de METRO) – Casa Timiș
Locul 2: Restaurant Kibuț Gărâna,
Locul 3: la egalitate de puncte Conacul Grigorescu Rătești și Mama Cozonacilor Bran.
Destinația Anului® – Cea mai bună promovare (prezentată de BCR): Visit Harghita
Locul 2: Lunca Prutului de Jos, Cahul, Republica Moldova
Locul 3: Programul Anii Drumeției, Consiliul Județean Sibiu
Premiul Special Destinația Anului® în Republica Moldova: Satul Văleni, raionul Cahul.
Premiul Special Destinația Anului® pe Litoral a fost acordat Stațiunii Mamaia, care tocmai a finalizat un proces de re-branding.
Premiu Special pentru județul cu cele mai multe destinații câștigătoare. În acest an, acesta a fost adjudecat de județul Brașov, unde se află șapte destinații premiate. Pe poziții fruntașe au fost și județele Sibiu, Harghita, Suceava și Hunedoara.
Dintre destinațiile cu cel mai mare punctaj, aflate pe locul 1 în categoriile de mai sus, Municipiului SIBIU i-a fost decernat MARELE PREMIU DESTINAȚIA ANULUI® 2024, acordat de Președintele Juriului.
Simona Constantinescu, președinta juriului Destinația Anului® 2024: „Alegerea Sibiului ca Destinația Anului® 2024 este recunoașterea activității susținute și a colaborării unice între mediul public și cel privat și între autoritățile municipale și cele județene. Începând cu anul 2005, municipiul Sibiu s-a asociat cu Consiliul Județean și mediul privat pentru a asigura un management public-privat al destinației turistice Sibiu. Munca în echipă, competența și eforturile susținute au recompensat Sibiul cu recunoașteri europene în premieră națională: Capitală Culturală Europeană, Regiune Gastronomică Europeană, primul oraș cotat cu 3 stele în ghidul verde Michelin. De asemenea, Sibiul găzduiește sute de evenimente pe an, printre care manifestări de talie internațională, precum: Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, Festivalul de Film Documentar Astra Film, Festivalul Art-Mania, Festivalul Cântecele Munților. Investițiile municipalității au conservat și pus în valoare patrimoniul cultural, punând un accent important pe partea de sustenabilitate și preocupare pentru oraș si cetățean. Prin conlucrare și implicare, municipiul, ca destinație turistică susține județul Sibiu, iar județul Sibiu potențează atuurile Sibiului, făcând conexiunea județ – urban-rural o poveste de succes.”
Astrid Fodor, primarul municipiului Sibiu: „Am preluat ca primar, în numele Sibiului, nu unul, ci două premii pentru destinația noastră turistică. Unul distinge Sibiul ca Oraș care inspiră si pe bună dreptate, pentru că orașul nostru inspiră de 20 de ani alte destinații, prin creativitate și viața animată care atrage sute de mii de turiști în fiecare an. Sibiul a adoptat turismul cultural, turismul de eveniment, cel sportiv, de aventură și cel de cultură gastronomică, toate componente ale turismului de experiență, deja de mulți ani, Sibiul dând mereu tonul în turismul românesc. Marele premiu, cel de „Destinație a anului 2024”, vine să recunoască votul masiv pentru Sibiu. Felicitări Sibiului și sibienilor pentru două premii binemeritate. Mulțumesc tuturor celor care ne-au votat, precum și stakeholderilor locali (instituții culturale, organizatori de evenimente, industria ospitalieră, operatorii în turism, mediul de afaceri) care au fost alături mereu de administrația locală în eforturile de a dezvolta Sibiul turistic. Mulțumiri organizatorilor pentru premii și felicitări pentru un eveniment reușit de networking, care ne motivează si ne responsabilizează.”
Mihai Bârsan, inițiator și co-organizator al competiției Destinația Anului: „Destinațiile României pot fi sursă de relaxare, deconectare și încântare pentru o viață întreagă de vacanțe. Descrieri ale tuturor destinațiilor care au câștigat sau au fost finaliste în acest an sunt accesibile tuturor pe www.destinatiaanului.ro. Ce urmează acum? Promovăm destinațiile câștigătoare și orice loc frumos din România care ne-a inspirat, către milioane de români dar și turiști străini prin Social Media, TV și presă online. Astfel, misiunea Destinația Anului® de a inspira românii să-și (re)descopere țara, îndemnând în același timp destinațiile noastre să devină tot mai bune profesioniste își dovedește valoarea în timp.”
La cele 12 categorii ale competiției, desfășurată în perioada 31 ianuarie – 8 mai 2024, s-au înscris peste 300 de destinații, dintre care 129 au fost declarate finaliste.
Dintre finaliste, destinațiile câștigătoare au fost alese pe baza punctajului calculat pe trei paliere: 1. Votul publicului pe platforma www.destinatiaanului.ro, 2. Votul juriului prezidat de Simona Constantinescu, Președinta Federației Industriei Hoteliere din România, și compus din peste 200 de lideri de comunități, primari și președinți de consilii județene, reprezentanți ai asociațiilor profesionale din turism, antreprenori, manageri și experți, bloggeri, jurnaliști și personalități media și 3. Rezultatele cercetării Destinații Vizionare, realizate de agenția specializată Aha Moments și experții Destinația Anului. Câștigătoarele categoriei Cea mai bună promovare au fost desemnate exclusiv prin decizia juriului format din experți în management și marketing de destinație.
Lista tuturor finaliștilor Destinația Anului 2024 poate fi consultată aici.
Gazda Galei Destinația Anului®: Primăria Municipiului București
Despre Destinația Anului®
Este o competiție de interes național organizată în parteneriat cu Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, Alianța Pentru Turism, Institutul pentru Orașe Vizionare (IOV), Asociația Cred în România, Federația Industriei Hoteliere din România (FIHR), Federația Asociațiilor de Promovare Turistică din România (FAPT), RoBoost Antreprenorești, Re-Patriot, Urlaub in Rumänien, Academia de Studii Economice București și Asociația de Ecoturism din România (AER).
Agenția Județeană pentru ocuparea forței de Muncă Ilfov prezintă o nouă informare pe tema economiei sociale, referitoare la certificarea întreprinderii sociale de inserție:
Economia socială reprezintă ansamblul activităţilor al căror scop este să servească interesul general, interesele unei colectivităţi şi/sau interesele personale nepatrimoniale, prin creşterea gradului de ocupare a persoanelor aparţinând grupului vulnerabil şi/sau producerea şi furnizarea de bunuri, prestarea de servicii şi/sau execuţia de lucrări.
Atestarea întreprinderilor sociale și certificarea întreprinderilor sociale de inserție sunt gratuite și se realizează, în baza unei cereri, de către Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă prin agențiile județene, respectiv Agenția Municipală pentru Ocuparea Forței de Muncă București. Întreprinderile sociale şi întreprinderile sociale de inserţie beneficiază de gratuitate pentru emiterea atestatului sau/și a mărcii sociale, precum şi înregistrarea în Registrul unic de evidenţă a întreprinderilor sociale (RUEIS).
Întreprinderea socială de inserţie este întreprinderea socială care:
a) are, permanent, cel puţin 30% din personalul angajat aparţinând grupului vulnerabil, astfel încât timpul de lucru cumulat al acestor angajaţi să reprezinte cel puţin 30% din totalul timpului de lucru al tuturor angajaţilor;
b) are ca scop lupta împotriva excluziunii, discriminărilor şi şomajului prin inserţia socioprofesională a persoanelor defavorizate.
Statutul de întreprindere socială de inserţie se certifică prin acordarea mărcii sociale.
În vederea obţinerii mărcii sociale care atestă statutul de întreprindere socială de inserţie, întreprinderile sociale care au obţinut deja atestatul depun următoarele documente:
a) cerere pentru acordarea mărcii sociale, completată după modelul prevăzut în anexa nr. 6 din H.G. 585/2016 ;
b) situaţia privind personalul angajat cu contract individual de muncă, conform modelului prevăzut în anexa nr. 7 din H.G. 585/2016;
c) contractele individuale de muncă ale persoanelor aparţinând grupului vulnerabil, în copie;
d) documente care atestă apartenenţa la grupul vulnerabil, conform art. 2, în copie.
Pentru informaţii suplimentare persoanele interesate se pot adresa Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Ilfov – compartiment Economie Socială, cu sediul în Bucureşti, str. Ruginoasa, nr. 4, sector 4, precum și la numărul de telefon 021.332.37.08 sau pe adresa de e-mail ajofm.if@anofm.gov.ro.
Armand Domuța, CEO & Founder Restart Energy: „Proiectele fotovoltaice implementate până în acest moment au produs peste 20,54 Gwh de energie verde, iar pentru 2024 obiectivul nostru este de a dubla această cantitate”
Restart Energy a finalizat construcția și instalarea a două proiecte fotovoltaice pentru compania Com Divers, în valoare totală de peste 300.000 de euro. Investiția beneficiarului va fi amortizată în aproximativ 3 ani de zile.
Proiectele de tip rooftop au o putere cumulată de 416 kWp și au fost instalate pe acoperișul a două hale industriale aparținând beneficiarului, situate în Pitești, județul Argeș, respectiv comuna Budești, județul Vâlcea.
Cele două centrale fotovoltaice sunt formate din 928 panouri ce acoperă o suprafață totală de 3.200 mp. Panourile vor produce în total 416 MWh de energie pe an, însemnând aproximativ 60%, din necesarul energetic al companiei.
Panourile solare reduc cantitatea de emisii de CO2 emise în atmosferă cu aproximativ 160 de tone pe an iar deșeurile radioactive cu 1,4 kg pe an.
Diminuarea emisiilor de carbon, prin implementarea proiectelor de energie solară, va fi monitorizată prin platforma RED, implementată în 2021, un marketplace dedicat calculului amprentei de carbon, reducerii emisiilor de carbon prin proiecte de sustenabilitate sau offsetare a amprentei de carbon. Atributele verzi, atât cele obținute pentru acțiuni sustenabile individuale, cât și creditele de carbon, pot fi vândute intern prin market place-urile platformei RED, printr-un proces tehnologizat, transparent și securizat, dedicat reducerii emisiilor de carbon și îmbunătățirii politicilor ESG.
„Panourile fotovoltaice asigură descentralizarea. Beneficiile operaționale și financiare sunt evidente, și, pe de altă parte, contribuim la protejarea mediului înconjurător prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a amprentei de carbon”, spune Daniel Lazăr, Administrator Com Divers.
„Accesul facil și abundent la surse proprii de energie ieftină și regenerabilă este un element esențial pentru a putea susține o industrie modernă. Sustenabilitatea, energia verde, solară, fie că este istalatie tip rooftop sau sol, oferă clientului predictabilitate a costului și saving de energie în cadrul proceselor sale de aproximativ 50%. Proiectele de energie solară implementate de Restart Energy până în acest moment, prin Divizia Solar, au produs aproximativ 20.54 Gwh de energie verde, iar pentru 2024 obiectivul nostru este de a dubla această cantitate”, spune Armand Domuța, CEO & Founder Restart Energy.
Restart Energy a asigurat pentru compania beneficiară întreg proiectul de eficientizare energetică, de la consultanță și proiectare, până la implementare.
În ianuarie 2021, Restart Energy a semnat un parteneriat cu fondul american Interlink Capital Strategies din Washington DC pentru finanțarea dezvoltării a 500 MW de proiecte regenerabile în România până în 2025, în vederea furnizării de energie 100% verde produsă local către toți clienții finali.
În februarie 2021, Restart Energy a lansat cu succes prima emisiune de obligațiuni verzi convertibile din România care au fost listate la Bursa de Valori București, având codul REO26.
de Elena Dobre membru al Asociației pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale – filiala Dobrogea
Istoria monedei ne indică un tipar recunoscut nu numai de specialiști, și anume că a existat o tendință de dematerializare monetară de a lungul secolelor. De la renunțarea la monede bătute din aur și argint și emisiunea bancnotelor cu acoperire în aur, la renunțarea la etalonul aur și acoperirea monedei în putere de cumpărare, s-a ajuns în zilele noastre ca majoritatea plăților să se realizeze în formă electronică, total dematerializată.[1]
Scopul umanității în domeniul monetar a fost dintotdeauna, simplificarea plăților și facilitarea comerțului, pentru procurarea bunurilor pentru consum imediat sau pentru folosință îndelungată. Faptul este evident din cele mai vechi timpuri dar în secolul 20 și 21 acest comportament social uzual a ajuns la forme cu adevărat inovative. Vizibilitatea banilor in formă materială s-a diminuat gradual prin plăți pe bază de cupoane sau emiterea de cec-uri și carduri bancare. În epoca modernă, plățile electronice și moneda electronică sunt utilizate în mod adițional operațiunilor bancare de credit, de debit sau card-uri tip prepaid.
Critici recente privind Cryptomoneda
În ultimii ani circulația Bitcoin și a altor cryptomonede a ajuns chiar să pună în discuție amenințarea privind suveranitatea monetară, adică monopolul statelor asupra emisiunii și reglementării monedei naționale (Burcu, S. & Ayșen H.G., 2022, p.21).
Afirmația pare a fi susținută de dezbateri la nivel național ce vizează fenomenul la nivel internațional, în cele mai dezvoltate state precum Statele Unite ale Americii, privind întărirea cadrului de reglementare și protecția utilizatorilor față de circulația cryptomonedelor.[2] Remarcăm o serie de critici și afirmații prudențiale privind activitățile ilicite legate de circulația cryptomonedelor, și anume:
Inovația este nucleul economiei americane, dar inovația responsabilă nu înseamnă avans sau progres tehnologic neverificat fără a privi la implicațiile asupra siguranței sociale și asupra valorilor democratice.
Cryptomonedele rămân în risc serios pentru finanțarea ilicită și nu este neapărat necesar ca situația să se perpetueze. Caracteristicile agregate unice ale cryptomonedei privind statutul (neclar sau inexistent) al conformității la nivel național și peste graniță, au cultivat un mediu propice pentru exploatare de către cei ce practică frauda.
Există măsuri de diminuare a riscurilor precum transparența dar ceea ce ajută efectiv combaterea finanțelor ilicite este de a determina consumatorii/utilizatorii să folosească această măsură în modul cel mai adecvat.
Nucleul de bază al cryptomonedei apelată atât de utilizatori legali cât și ilegali, este transferul semnificativ de valoare de tip preudonim, ireversibil și cu partajarea resursei informatice între computerele conectate în rețea (peer-to-peer transfer). Extinderea rețelei a devenit globală și este însoțită de creșterea vitezei de decontare și de eficientizarea costurilor.
Absența sau reducerea implicării intermediarilor financiari și a punctelor de control în sistemele descentralizate ale cryptomonedei.
Absența unor linii clare de demarcație între responsabilitate și atragerea răspunderii sunt cruciale în gestiunea riscurilor de mare valoare, într-un sector cu risc inalt, așa cum este sectorul financiar.
Diminuarea riscurilor legate de cryptomonede prin transparentizarea sistemelor poate fi însoțită de creșterea experimentării pe linia integrării îmbunătățirii tehnologiilor de confidențialitate (privacy enhancing technologies-PETs).
Caracteristicile specifice și estomparea neconformităților determină totuși o reală atractivitate față de cryptomonede, pentru un spectru larg de actori ilegali și anume: (i) Este un instrument favorit al fraudatorilor cibernetici (cybercriminals) prin mijloace de plată sofisticate de tip ransomwere-as-a-service (RaaS) ce vizează infrastructuri cruciale pentru furnizarea de energie electrică sau pentru spitale, ceea ce a condus la extorcarea a cel puțin un miliard de dolari americani numai în anul precedent. (ii) Administrația Biden a raportat fondurile din Corea de Nord au fost folosite în jur de 50% pentru proliferarea regimului prin frauda cibernetică și prin furt de cryptomonede.(iii) Schemele de fraudare a investitiilor continuă să prejudiciereze consumatorii, cu peste nouă miliarde de dolari americani raportați ca fraudă în 2022. (iv) Cryptomoneda este una din suita de instrumente utilizată în multe forme de crimă organizată transnațional, ce includ droguri, trafic uman, finanțarea terorismului și evaziune fiscală.
Oportunitățile de luat în considerare pentru combaterea fraudei cu cryptomonede ar putea fi: (i) promovarea la nivel internațional a acțiunii de combatere a activității ilicite cu cryptomonede având în vedere capacitatea de reconstrucție a jurisdicțiilor; (ii) îmbunătățirea rezultatelor prin parteneriate public-privat orientate spre cercetare –dezvoltare; (iii) promovarea dezvoltării infrastructurii de identitate digitală, interoperațională sigură și de încredere.
Pe acest fond s-a ajuns la întrebări frecvente de tipul: Circulația banilor în forma materială va mai continua sau nu să existe? Cum vor fi afectate piețele financiare în care încrederea și stabilitatea sunt esențiale? Cum vor răspunde băncile centrale din perspectiva introducerii monedei digitale? Aceste aspecte au căpătat importanță și au atras interesul populației pentru a se găsi răspunsuri. Astăzi, băncile centrale discută introducerea propriilor monede digitale, așa numitele Central Bank Digital Currencies–CBDCs.
Punerea în circulație și accesibilitatea monedei digitale va schimba inclusiv cadrul de reglementare privind băncile comerciale. Multe națiuni sunt în prezent în faza de explorare a CBDCs dar riscurile stabilirii și introducerii monedei digitale din perspectiva menținerii unui sistem bancar sănătos, sunt luate serios în considerare. În particular, anonimatul și accesul universal la moneda digitală va pune în problema competitivității față de alte forme existente de monedă electronică și de plăți electronice. Se pare că dificultatea proiectării și realizării acestui nou instrument monetar necesită multe studii și explorări.
Pentru interesul general al utilizatorilor și dată fiind preocuparea noastră pentru finanțe manageriale orientate pe proiecte[3], am decis să ne referim în acest articol, la proiectele exploratorii privind introducerea monedei digitale emise și gestionate de către băncile centrale (Central Bank Digital Currency-CBDC).
Dincolo de aceasta, încercăm să ne referim și la implicarea companiilor orientate pe proiecte, cum este cazul Grupului Giesecke&Devrient (G+D) care, în calitate de furnizor de tehnologie digitală, a activat încă din 2017 în pregătirea pilotării monedei digitale în mai multe țări. Este cunoscut între altele și pentru soluția informatică G+D Filia® dar și pentru crearea, între altele a așa numitelor portofele digitale (digital wallets).
Proiecte de tehnologie digitală privind implementarea monedei digitale-CBDC
Studii recente[4] arată o intensă preocupare în privința implementării proiectului global privind moneda digitală. Peterson K. Ozili (2023) investighează factorii determinanți ai interesului global față de moneda digitală a băncilor centrale și anume, dezvoltarea durabilă și criptomoneda (Cryptocurrency). Rezultatele pot fi grupate astfel:
– relație semnificativă pozitivă între dezvoltarea durabilă și interesul global privind moneda digitală emisă de băncile centrale (CBDC);
– relație semnificativă pozitivă între interesul global privind Cryptocurrency și interesul privind moneda digitală eNaira emisă în Nigeria.
– relație semnificativ negativă a interesului global privind CBDC față de eNaira CBDC;
– relație semnificativă pozitivă între interesul global privind CBDC și interesul global privind moneda digitală eCNY emisă în China;
– relație semnificativ negativă între interesul global privind Cryptocurrency și interesul global privind moneda digitală Sand Dollar and moneda digitală D Cash.
Datele furnizate de rapoarte ale unor corporații de cercetare[5] arată că, în ultimii, 130 de țări, reprezentând 98% din Produsul Intern Brut Global, explorează introducerea monedei digitale (CBDC). Dacă în mai 2020 numai 35 de țări luau în considerare introducerea monedei digitale, recent încă 64 de țări sunt în faze avansate de explorare (dezvoltare, pilotare, lansare), și anume:
19țări din G20 sunt în stadiu avansat de dezvoltare a CBDC. Dintre acestea, 9 țări sunt déjà în faza de pilotaj. Aproape toate țările din G20 au făcut progrese semnificative și au investit noi resurse în aceste proiecte, în ultima perioadă;
11țări au lansat cu success moneda digitală. Pilotarea din China care a implicat 260 milioane de oameni, este testată în peste 200 de scenarii, unele ce includ tranzit public, stimulare de plăți și comerț electronic (e-commerce);
Banca Central Europeană este în curs de a începe pilotarea monedei digitale Euro.
Peste 20 de alte țări au făcut pași către pilotarea monedelor lor digitale în anul 2023. Australia, Tailanda și Rusia intenționează să continue testarea fazei pilot, iar India și Brazilia au în plan lansarea monedei digitale în 2024.
Alte bănci din G7, inclusiv Banca Angliei și Banca Japoniei dezvoltă prototipuri ale monedei digitale și consultă atât sectorul privat, cât și sectorul privat, asupra confidențialității și stabilității financiare.
Statele Unite ale Americii merg mai departe pe linia ,,wholesale,, or ,,(bank to bank) CBDC. De la invazia Rusiei în Ukraina și ca răspuns la sancțiunile impuse de G7, evoluția wholesale CBDC s-a dublat, astfel încât există, în prezent, 12 proiecte transfrontaliere de tip . wholesale CBDC.
Pe de altă parte, asistăm la o preocupare ferventă a băncilor centrale ale țărilor implicate care publică rapoarte privind progresul proiectelor digitale transfrontaliere inițiate în sistem colaborativ.
Din analiza acestora au rezultat descrierile de mai jos, în care, pentru o cât mai bună semantică, am optat pentru folosirea unor termeni în limba engleză.
Tabelul nr.1 Proiecte transfrontaliere de explorare și implementare a monedelor digitale emise de băncile centrale
Nr crt.
Denumire proiect
Descriere
1
Project Jasper 2017
În 2017,Bank of Canadei a lansat proiectul Jasper, care s-a încheiat după 4 etape, ce au inclus testarea transfrontalieră cu Bank of England și Monetary Autority of Singapore. Țări implicate: Canada, UK, Singapore. Utilizare în cazul operațiunilor tip wholesale.
2
Project Aber 2019
Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită au lansat, în 2019, un proiect pilot CBDC ce a concluzionat că Distributed Ledger Technology (DLT) poate facilita cu succes tranzacțiile transfrontaliere.Țări implicate: UAE, Saudi Arabia. Utilizare în cazul operațiunilor tip wholesale.
3
Project Onyx/wCBDC 2021
În iunie 2021, Bank de France a anunțat încheierea cu succes a experimentului privind plăți transfrontaliere cu Monetary Autority of Singapore ce utilizează JP Morgan’s Onyx unit. Țări implicate: France, Singapore. Utilizare în cazul operațiunilor tip wholesale.
4
Project Aurum 2021
În martie 2021, BIS[6] Innovation Hub din Hong Kong, în parteneriat cu Monetary Autority of Hong Kong,au lansat un prototip CBDC care ar putea fi emis atât în sistem wholesale, cât și retail tokens. Țări și entități implicate: Hong Kong, BIS. Utilizare atât în cazul operațiunilor tip retail cât și în cazul operațiunilor tip wholesale.
5
Project Nexus 2021
Lansat în iulie 2021, Proiectul Nexus are ca scop conectarea sistemelor de plăți naționale de tip instant, pentru tranzacții transfrontaliere, în mai puțin de 60 de secunde. În martie 2023, prototipul a conectat cu succes sistemul Băncii Centrale Europene (Eurosystem) cu Malaysia și Singapore. Următoarea fază implică BIS și băncile centrale să se conecteze cu propriile sisteme de plăți naționale. Țări și entități implicate: Eurosystem, Malaysia, Singapore, Philippines, Thailand. Utilizare atât în cazul operațiunilor tip retail cât și în cazul operațiunilor tip wholesale.
6
Project Jura 2021
Bank of International Settlements- Innovation Hub, Bank of France și Swiss National Bank au lansat Proiectul Jura în care, împreună cu un consorțiu privat condus de Accenture, vor conduce un experiment utilizând sistemul wholesale CBDC (wCBDC) pentru reglemente/agreement-uri transfrontaliere asupra platformei Distributed Ledger Technology (DLT). Țări implicate: France, Switzerland. Utilizare în cazul operațiunilor tip wholesale.
7
Project Tourbillion 2022
Lansat în noiembrie 2022, de către Centrul Elvețian al Băncii Reglementelor Internaționale, Proiectul Tourbillion este o platformă prototip ce explorează modul de îmbunătățire a rezilienței informatice[7] scalabilitatea[8] și dreptul la confidențialitate în ceea ce privește prototipul monedelor digitale emise de băncile centrale (prototype CBDCs). Se estimează finalizarea și testarea prototipului la jumătatea anului 2023. Entități implicate: BIS Swiss Center. Utilizare atât în cazul operațiunilor tip retail cât și în cazul operațiunilor tip wholesale.
8
Project Multiple CBDC Bridge (mBridge) 2021
În septembrie 2021, Bank of International Settlements (BIS) alături de Thailanda, Hong Kong, China și UAE au elaborat un raport asupra fazei a II-a, ce privește crearea unui aranjament multiplu CBDC pentru un mecanism de transferuri și operațiuni de schimb valutar, mai rapid, mai ieftin și mai eficient.Țări și entități implicate: Thailand, China, Hong Kong, UAE. Utilizare atât în cazul operațiunilor tip retail cât și în cazul operațiunilor tip wholesale.
9
Project Rosalind 2022
În iunie2022, Bank of England și BIS Innovation Hub s-au asociat la Londra pentru a crea prototipuri pentru aplicarea unui program CBDC pentru sistemul retail CBDC, organizat ca model intermediar în două faze (based on two-tier, intermediated model). Proiectul urmărește înțelegerea modului în care registrele/jurnalele băncilor centrale comunică efectiv cu sectorul privat al vânzărilor (private sector vendors). Țări și entități implicate: Bank of England and the BIS. Utilizare în cazul operațiunilor tip retail.
10
Project Sela 2022
În iunie2022, Bank of International Settlements (BIS) Innovation Hub din Hong Kong a anunțat un parteneriat între Bank of Israel și Hong Kong Monetary Authority (HKMA). Proiectul Sela este menit să exploreze implicațiile de siguranță cibernetică la nivelul al doilea, retail CBDC (to explore the cybersecurity of two-tier, retail CBDC). Termen de finalizare finalul anului 2022. Țări și entități implicate: Israel, Hong Kong and the BIS. Utilizare în cazul operațiunilor tip retail.
11
Project Icebreaker 2022
În septembrie 2022,Bank of Israel, Central Bank of Norway, Sveriges RisksBank and Bank of International Settlements (BIS) Innovation Hub Nordic Centre, au anunțat Proiectul Icebreaker care ar putea testa inter-link-ul și inter-operabilitatea între diferite monede digitale tip retail (retail CBDCs).Proiectul explorează un model care să permită plăți tip retail CBDC trans-frontaliere, peste graniță. Implementare estimată la finalul anului 2022 și raport așteptat în 2023. Țări și entități implicate: Israel, Norway, Sweden and the BIS. Utilizare în cazul operațiunilor tip retail.
12
Project Mariana 2022
În Nov 2022, Bank de France, Monetary Authority of Singapore, Swiss National Bank în parteneriat cu Eurosystem BIS Innovation Hub au anunțat proiectul privind un formator de piață automat și transfrontalier (a cross-border automatic market maker AMM). Proiectul explorează utilizarea AMMs pentru a facilita schimburile valutare între francul elvețian, euro și dolarul singaporez la nivelul wholesale. Țări și entități implicate: France, Switzerland, Singapore and the BIS. Utilizare în cazul operațiunilor tip wholesale.
13
Project Helvetia 2022
Proiectul Helvetia a fost o colaborare între Swiss National Bank, BIS-Bank of International Settlements și SIX -un operator comercial de infrastructură informatică. În 2020, proiectul a explorat fezabilitatea emiterii unei monede digitale tip wholesale CBDC în cadrul unei platforme digitale de distribuție a operatorului SIX. În Jan 2022, s-a anunțat că proiectul Helvetia a integrat cu succes wholesale CBDC în infrastructura bancară de bază a Elveției. Țări și entități implicate: Switzerland and the BIS. Utilizare în cazul operațiunilor tip wholesale.
14
Project Dunbar 2022
Băncile centrale din Australia, Singapore, Malaezia și Africa de Sud au început explorarea unei platforme pentru raportări reglementate internațional. Din martie 2022 proiectul construiește două prototipuri care să permită raportări reglementate asupra monedelor digitale multiple (multiple CBDCs)Țări implicate: Australia, Singapore, Malaysia and South Africa.Utilizare în cazul operațiunilor tip wholesale.
15
Project Cedar/Ubin 2023
În Nov 2021, Federal Rezerve Bank of New York și Monetary Autority of Singapore au lansat proiectul Cedar/Ubin. Această asociere tip experiment explorează tranzacțiile transnaționale de tip multi-currency cu înregistrarea în Registrul/Jurnalul DLT. Raportul de progres al proiectului din 2023 arată potențialul DLT de a spori inter-operabilitatea și de a realiza plățile în 30 de secunde (DLT’s potential to enhance interoperability and achieve 30-second atomic settlement in cross-border multi currency payments). Țări și entități implicate: United States (NY Fed), Singapore (Monetary Autority of Singapore). Utilizare în cazul operațiunilor tip wholesale.
16
Project Polaris 2023
În februarie 2023, Centrele Nordice ale Băncii Reglementelor Internaționale (BIS) au proiectat Polaris ca să exploreze siguranța și reziliența în sistemele CBDC. Proiectul va începe cu un raport analitic asupra posibilităților de plata offline și asupra funcționalității platformelor informatice CBDC. Această fază este urmată de un eveniment de tip deep-dive unde furnizorii invitați discută soluțiile lor față de riscuri și opțiunile de scalabilitate pentru monedele digitale (CBDCs) Entități implicate: Nordic Centres of BIS.Utilizare în cazul operațiunilor tip retail.
În 2017, Banca Canadei a elaborat un raport privind platforma informatică Jasper (proiectul Jasper) privind implementarea monedei digitale.[9]
Proiectul Jasper este o inițiativă colaborativă de cercetare a structurilor Payments Canada, Bank of Canada, Financial Innovation Consortium R3 și o serie de alte instituții financiare Canadiene, asupra modului în care Distributed Ledger Technology (DLT) ar putea transforma viitorul plăților în Canada. DLT reprezintă un registru, un jurnal de evidență în care, în mod regulat, se înregistrează în mod special activități comerciale și încasări și plăți (a book in which things regularly recorded, especially business activities and money received or paid).
În Statele Unite, progresul privind introducerea CBDC la un moment dat a stagnat stagnat datorită criticilor existente în legătură cu aceasta, dar spre finalul anului 2022, guvernul a realuat pașii necesari pentru înființarea și punerea în circulație a monedei digitale.
Au fost publicate[10] o serie de date privind proiectul proof of concept (PoC) gestionat de Federal Reserve și de câteva dintre cele mai mari bănci americane (Citigroup, Mastercard și Well Fargo). Proiectul a testat o platformă interoperațională (interoperable digital money platform) denumită Regulated Liability Network (RLN).
Timp de 12 săptămâni, în cadrul proiectului PoC a fost testată versiunea RLN proiectată să opereze exclusiv în U.S dollars. Băncile comerciale au simulat emisiunea de digital money sau ‘tokens’ reprezentând depozite ale propriilor clienți și totul a fost reglat înregistrarea operațiunii de către Federal Reserve într-un registru-jurnal multiplu partajat pe bănci (a shared multi-entity distributed ledger).
Din cele expuse mai sus, putem observa că proiectele în cauză au ca obiect un sistem de prototipuri și platforme CBDC ce se constituie într-un model intermediar tip two-tier pe două nivele operaționale, și anume:
– operațiuni tip wholesale, adică sisteme multi-currency de plăți multiple cu monede digitale între bănci centrale, și
– operațiuni tip retail, adică sisteme de plăți cu monede digitale bank to bank.
Menționăm faptul că operațiunile se referă la tranzacții, transferuri și schimburi monetare în care, plățile rămân în mod evident, corelative față de încasări.
În legătură cu aceste proiecte transfrontaliere privind implementarea CBDC, este de reținut și implicarea majoră a BIS-The Bank for International Settlements în calitatea sa de bancă a băncilor centrale ce decontează, soluționează și reglează[11] problemele operaționale specifice băncilor centrale. BIS este o instituție financiară internațională deținută prin asociere de băncile centrale. Obiectivul primordial este asigurarea cooperării monetare și financiare la nivel internațional.
Proiectele în care BIS este implicată sunt nu numai pe linia emiterii CBDC (de ex: Helvetia 2022, Aurum 2021,Jura 2021, Dunbar 2022, Mariana 2022, Multiple CBDC mBridge) ci mai ales, pe linia asigurării unui cadru de reglementare a riscurilor și de siguranță operațională (de ex: Viridis 2022, Gaia 2023, Ellipse 2022)[12].
Viziunea furnizorilor de tehnologie digitală privind moneda digitală-CBDC
Proiectele digitale prezentate anterior sunt proiecte de infrastructură informatică în care se implică nu numai guverne și autorități monetare dar și companii cu acest profil de activitate. Astfel, nu putem ignora viziunea furnizorilor de tehnologie digitală, precum Grupul G+D.
Giesecke&Devrient (G+D) este o companie globală de tip SecurityTech cu sediul permanent la Munchen. Este poate una dintre cele mai vizibile organizații orientate pe proiecte[13] și acest lucru derivă din istoricul să de peste 170 de ani, cu obiectul său de activitate inovativ, ce a trecut de la a fabrica bancnote, încă de la jumătatea secolului IXX, până la evoluția mijloacelor tehnice de comunicare și de plată (card-uri SIM pentru telefonie și soft-uri pentru sistemul de plăți electronice)și până la furnizarea de tehnologie digitală în sectorul financiar actual.
Pentru edificare, considerăm util să amintim câteva repere istorice privind G+D, dar mai ales evoluțiile actuale privind rolul pe care aceasta îl joacă în implementarea proiectului privind moneda digitală, la nivel global.
Sub moto-ul Creating Confidence, compania G+D propune soluția informatică G+D Filia® ca marcă înregistrată și motivează introducerea monedelor digitale emise de băncile centrale. Ca și ,,creator de încredere,, la nivelul G+D se lucrează pe trei segmente de securitate tehnologică: securitate digitală, platforme financiare și tehnologie monetară.Pentru clienții săi, G+D se consideră și este considerat un partener de încredere, de mai bine de 170 de ani. Prin ofertele sale, se poziționează în a-și sprijini clienții în viitoarea etapă de digitalizare a societății și a economiei. Compania creează în prezent pachete complete de servicii financiare complexe, de la on-boarding și autentificare, până la emitere de card-uri eCommerce.
Fie că vorbim de domeniul conectivității IoT (Internet of Things) sau de tehnologia identității sau de infrastructura digitală, Grupul G+D se prezintă ca un partener de încredere pentru securitatea digitală a guvernelor, a autorităților publice și a întreprinderilor/ companiilor din întreaga lume. Cu referire la utilizatorii finali, compania afirmă că, prin soluțiile sale, este un partener de încredere pentru clienții săi cu cele mai înalte cerințe, ceea ce face viețile a miliarde de oameni să fie mai sigure.[14]
Moneda digitală emisă de banca centrală (Central Bank Digital Currency-CBDC) este prezentată ca fiind sigură și de încredere luând forma unui cash digital ce poate fi utilizat de către oricine, oriunde, oricând. Acest lucru este esențial în ideea de a se asigura o formă digitală de plată sigură și credibilă. Moneda digitală emisă de banca centrală (CBDC) servește sub formă de bani digitali sau masă monetară digitală cu recunoaștere publică ce funcționează ca mijloc de plată, mijloc de păstrare a valorii și unitate de cont. Obiectivul G+D este de a proiecta o soluție informatică potrivită pentru CBDC în care să se regăsească toți cei care participă la funcționarea sistemului de plăți ca un ecosistem. G+D a explorat conceptul CBDC în detaliu încă din 2017, obținând o atare înțelegere, astfel încât și-a format gândirea legată de CBDC în domenii specifice de cercetare și inovare. Compania G+D a consiliat Bănci Centrale din întreaga lume, angajând studii de anvergură și a concluzionat cu succes, împreună cu acestea, o serie de inițiative legate de implementarea CBDC.
Urmând aceste inițiative, G+D a realizat ingineria CBDC sub forma soluției G+D Filia®[15]. Soluția informatică este proiectată să fie un instrument de plată digital public și guvernamental care să ofere cel mai înalt nivel de siguranță și reziliență fără nici un punct de eșec și care să facă posibil în mod real echilibrul între păstrarea confidențialității și transparență. Mai mult, G+D a pus la punct, încă de la început, asigurarea plăților consecutive off-line, fapt recunoscut ca un factor de bază în succesul implementării CBDC.
Din 2017, de la stabilirea unui grup de lucru, compania G+D s-a implicat în detaliu în implementarea CBDC la nivel global. Experiența sa în acest domeniu este relevată de o serie de proiecte de pilotare[16] și anume: (i) Bank of Gana pilot; (ii) Bank of Thailanda pilot; (iii) LIFT Challange experimentation with Banco Centralo do Brasil; (iv) Finalist, G20TechSprint BIS and Bank Indonesia; (v) Winner, Global CBDC Challange Monetary Authority of Singapore; (vi) Central Bank of Eswatini retail project; (vii) Consultancy and feasibility study in Africa; (viii) G20 Eurosystem National Bank CBDC simulation; (ix) Consultancy of Eurozone; (x) Winner Hong Kong Monetary Authority Best Technology; (xi) Pilot with the Hong Kong Monetary Authority and Standard Chartered HK.
În calitate de partener de încredere cu peste 100 de bănci centrale din întreaga lume, compania G+D este în fruntea clasamentului bazat pe experiență în ceea ce privește siguranța plăților, conectivitatea bazată pe încredere, protejarea datelor de identitate și protejarea infrastructurii digitale. Folosind cunoștințele extinse și experiența drept pârghii în aceste domenii, grupul G+D afirmă în publicațiile și rapoartele sale că a devenit unica companie ce poate furniza soluții convingătoare băncilor centrale de a se alinia cerințelor evolutive pentru o monedă digitală cu caracter public sigură și cu adevărat inclusivă.
Motivația introducerii monedei digitale
O monedă digitală emisă de o bancă centrală (CBDC) este un mijloc de plată în contextul digitalizării. Aceasta combină caracteristicile numerarului fizic (physical cash) cu credibilitatea data de statutul legal de monedă oficială așa numita monedă fiduciară (fiat currency[17]) și acceptarea universală ca mijloc de plată. O monedă digitală CBDC este emisă și acoperită de banca centrală, fiind garantată de moneda națională stabilită prin lege ca monedă fiduciară. Este un instrument financiar a cărui valoare nominală este superioară valorii sale intrinsece și care se utilizează ca valoare de schimb, mijloc de plată garantat de instituția emitentă. Bancnotele în circulație reprezintă moneda fiduciară ce este emisă de guvern, nefiind acoperită sau garantată nici în aur, nici în devize, ci în puterea de cumpărare din economie. Moneda fiduciară oferă băncilor centrale un control mai mare asupra economiei, pentru că acestea pot decide cât de mulți bani să tipărească, așa încât să se evite hiperinflația.[18]Ca versiune digitală a numerarului, moneda digitală asigură utilizarea confidențială, având caracteristici îmbunătățite pentru utilizare în economia digitală. Ca urmare, utilizatorii câștigă mai multe opțiuni de efectuare a plăților, fie plăți individuale de la o persoană la alta, fie să înlocuiască transferul de bani, fie achiziții din magazine în mod fizic sau cumpărături din mediul on-line.
În cele de mai jos, arătăm motivația și beneficiile monedei digitale pentru cei interesați și care au o miză în introducerea CBDC. Vom vedea că, în cele din urmă, decizia de a introduce o monedă digitală CBDC rămâne la nivelul băncilor centrale, în colaborare cu structurile lor guvernamentale. La oportunitățile băncilor centrale se adaugă beneficiile potențiale ale utilizatorilor și ale diferitelor sectoare din economie.
Beneficiile utilizatorilor monedei digitale CBDC
Accesibilitatea universală: Numerarul sau cash-ul este în mod curent singurul mijloc de plată deplin accesibil. Ca monedă oficială fiduciară emisă de guvern acesta este general acceptat și poate fi folosit în orice scenarii de plată, cu excepția spațiului digital. Moneda digitală (CBDC) poate extinde aria de utilizare către lumea digitală. Orice comerciant, orice taximetrist sau orice membru al comunității ar putea să accepte moneda CBDC și să o folosească instant. Moneda digitală ar putea fi prima monedă cu adevărat interoperabilă ca mijloc de plată, putând fi folosită de oricine, oriunde și oricând (anyone, anywhere, anytime).
Incluziunea financiară: Pentru segmentele de populație nebancarizate sau subbancarizate, participarea la economia digitală este imposiblă sau prea costisitoare. În multe cazuri, societățile cu venituri mici sunt pur și simplu nelucrative pentru jucătorii comerciali, iar serviciile de plată implică adesea echipamente scumpe, precum telefoanele inteligente (expensive devices such as smartphones).
Reziliența: Se are în vedere că moneda digitală CBDC are să servească ca un mijloc de plată rezilient care ar putea să continue să funcționeze în situații de criză, chiar și off-line, fără conectare la o rețea Internet și fără energie electrică, dar numai temporar/ pe timp limitat.
Păstrarea confidențialității datelor: Și în prezent, plățile digitale presupun divulgarea datelor personale către furnizorul serviciului de plată, către comerciant, sau, în cele mai multe cazuri, către ambii. Acesta este adesea parte din modelul de business al furnizorului de servicii de plată. Soluția informatică G+D Filia este prezentată ca putând cu adevărat să protejeze confidențialitatea utilizatorilor de monedă digitală, în timp ce conformitatea cerințelor guvernamentale este îndeplinită.
Costuri: În timp ce multe metode digitale de plată sunt gratuite pentru consumatori, o parte a costurilor tranzacției trec indirect, de la comercianți, la consumatori, prin mărirea prețurilor. Moneda CBDC ar putea asigura competiția în ecosistemul de plăți, ceea ce este relevant atât timp cât preocuparea pentru digitalizare crește numărul jucătorilor dominanți.
Beneficiile pentru sectoarele economice
În mod implicit, moneda digitală emisă de băncile centrale (CBDC) ar putea servi drept fundament pentru noi oportunități în inovațiile sectorului privat. O mai mare eficiență dată de decontarea în mod instant, sau altfel spus, în timp real și costurile reduse ale plăților, sunt beneficii globale ale sectoarelor economice, așa cum se exemplifică mai jos:
Beneficiile aduse comercianților: CBDC poate reduce semnificativ comisioanele de tranzacționare asociate metodelor de plată tradiționale, precum și comisioanele de procesare plăți cu card-uri sau comisioanele de decontare. Mai mult, apare o reducere semnificativă a costurilor de manipulare a numerarului de la și către bancă.
Beneficiile aduse băncilor comerciale: Soluțiile informatice precum G+D Filia®, au în vedere implementarea CBDC printr-un ecosistem organizat pe două nivele (two tier model), în care sistemul băncilor comerciale își menține rolul său semnificativ în realizarea operațiunilor față de clienți, odată cu distribuția CBDC. Băncile comerciale ar putea avea avantajul de a atrage noi segmente de clientelă pentru a-și extinde serviciile bancare. Decontarea în timp real a CBDC va face posibilă optimizarea lichidității bancare și îmbunătățirea eficienței operaționale. Mai mult, CBDC ar putea servi drept fundament pentru noi modele de business.
Beneficiile aduse industriei FinTechs:Același principiu este valabil și în industria FinTech, care ar putea să beneficieze de oportunități de reducere a costurilor și de inducere a inovațiilor și creștere economică. FinTech este sectorul cu creșterea cea mai rapidă pentru capitalurile de risc.
Oxford Dictionary definește industria Fintech drept un ansamblu de programe de computer și alte tehnologii utilizate să sprijine sau să permită serviciile bancare și financiare[19].
FinTech semnifică tehnologia financiară, cu referire la tehnologiile utilizate în sectorul financiar al economiei. Aceste tehnologii includ aplicații de tipul: online banking apps, online stock brokerages, și mobile payment apps. Industria FinTech este un domeniu cunoscut de decenii dar care în ultimii ani a căpătat o mare popularitate prin diversitatea tehnologiilor financiare aplicate.
Companiile din industria FinTechs pot profita de existența acestei infrastructuri fără a mai fi nevoie să-și construiască una proprie sau fără a mai apela la jucători mai mari precum băncile comerciale care impun comisioane pentru utilizarea infrastructurii lor.
FinTech este un domeniu de educație financiară de mare actualitate, în care se include și pregătirea pe linia monedei digitale emisă de băncile centrale (CBDC). Soluția CBDC, guvernată de banca națională oferă o infrastructură de plată sigură și instantanee (în timp real).
Concluzii
Din procesarea datelor analizate de echipe de cercetare de prestigiu[20] se desprind o serie de aspecte ce sumarizează perspectiva proiectului implementării CBDC la nivel global și răspund întrebărilor celor mai frecvente privind CBDC. Dintre acestea, am selectat numai câteva aspecte, după cum urmează:
Ce reprezintă o monedă digitală emisă de banca centrală?
Moneda digitală emisă de banca centrală (Central Bank Digital Currency-CBDC) este forma digitală a monedei naționale a unei țări fiind garantată de banca națională ca monedă fiduciară. În loc să tipărească bancnote de hârtie, banca centrală emite monezi electronice deschizând conturi bancare acoperite de încredere deplină prin implicare guvernamentală.
Dar oare monedele digitale nu există deja?
Există deja câteva mii de monede digitale cunoscute drept criptomonede.Bitcoin este cea mai cunoscută criptomonedă cu circulație liberă, necentralizată, fără implicarea neapărată a băncii centrale și fără reglementare expresă. Un alt tip de criptomonede sunt așa numitele monede stabile (stablecoins) a căror valoare este controlată și susținută la un anumit nivel față de moneda națională. Criptomonedele funcționează în baza unui sistem de registru-jurnal ținut pe mai multe computere utilizate împreună și care partajează programe și date (distributed-ledger technology). Aceasta înseamnă un sistem în care multiple devices din întreaga lume și nu un singur central hub, verifică în mod constant acuratețea tranzacțiilor monetare. Reținem totuși că așa numitele monede stabile nu reprezintă de monede digitale emise de băncile centrale.
Cum ar putea un guvern să introducă o monedă digitală emisă de banca centrală?
Există multe rațiuni de explorare a monedelor digitale, și există motivații ce diferă de la țară la țară pentru emisiunea CBDCs, ceea ce depinde în fapt de situația economică. Cele mai comune motivații se referă la: (i) promovarea incluziunii financiare prin accesul ușor și sigur la monedă pentru a nu bancariza și supra-bancariza populația; (ii) introducerea competiției și rezilienței în piața națională a plăților, ceea ce ar putea avea nevoie de stimulente pentru a furniza moneda mai ieftin și cu cel mai bun acces; (iii) creșterea eficienței în efectuarea plăților și scăderea costurilor de tranzacționare; (iv) crearea de fluxuri monetare programabile și îmbunătățirea transparenței; (v) furnizarea pentru politica monetară și fiscală aunui flux de date ușor și diferit de cel de până acum.
Care sunt provocările cele mai pregnante?
Sunt avute în vedere câteva provocări și fiecare țară le ia în considerare înainte de lansarea emisiunii CBDC. Cetățenii ar putea retrage prea mulți bani din bănci dintro dată pentru a cumpăra CBDC, ceea ce ar putea cauza o reacție emoțională puternică față de bănci, afectarea abilității acestora de a împrumuta, și implicit un efect șocant în rata dobânzilor. Aceasta este o problemă, mai ales în cazul țărilor cu sistem financiar instabil. CBDC poate induce riscuri operaționale, fiind vulnerabile la atacuri cibernetice, ceea ce implică necesitatea de a le face reziliente față de aceste riscuri. Și în final, monedele digitale CBDCs necesită un cadru de reglementare complex ce include protecția datelor, protecția consumatorului și standarde anti-spălare de bani. Toate acestea ar trebui stabilite mai robust, adică în mod temeinic, înainte de adoptarea acestei tehnologii.
Care sunt implicațiile de securitate la nivel național prin introducerea CBDC?
Noile sisteme de plată crează externalități ce impactează viața de zi cu zi a cetățenilor, și poate pune în pericol obiectivele de securitate națională ale țării. Acestea pot, de exemplu, să limiteze fluxurile de transport pe căile ferate transfrontaliere și să impună sancțiuni. Pe termen lung și la nivel internațional, absența preluării conducerii și stabilirii de standarde poate avea consecințe negative, mai ales că anumite țări precum China, își mențin avantajul de a fi avansat deja în explorarea și dezvoltarea CBDC.
Considerând că față de această realitate ce a devenit iminentă, nu am epuizat, nici pe departe, provocările și așteptările privind introducerea monedelor digitale CBDC, invităm să contribuie la dezvoltarea acestei problematici pe toți cei interesați, în mod direct și indirect, de mediul economic și financiar. Ne referim nu numai la economiști, dar și la toți cei ce aparțin profesiilor de tip tehnic-operațional, precum ingineri, arhitecți, medici și așa mai departe. Sunt invitați pentru această contribuție, în mod egal, și studenții și cadrele didactice din orice domeniu profesional.
Sperăm ca lucrarea noastră să ducă la dezvoltarea acestei teme și chiar la dezbateri utile pentru o cât mai bună înțelegere a CBDC, inclusiv prin așa numita ,,educație financiară continuă’’, educație pe care am experimentat-o noi înșine prin documentarea pe această temă.
Avem convingerea că numai prin preocuparea consecventă în timp util se va putea va ajunge la implementarea cu succes și utilizarea adecvată (etică și eficientă) a acestui nou ecosistem de plată al monedei digitale CBDC.
Să nu uităm că acesta este definit și prezentat de către furnizorii de tehnologie digitală drept cash digital pentru oricine, oriunde, oricând[21], aproape ca un produs farmaceutic miraculos disponibil oricui, în timp și spațiu.
[1] Burcu, S., Ayșen H.G., (2022). Digital Currencies, Cryptocurrencies and Central Bank Digital Currency, IN: Proceedings of International Conference on Eurasian Economies, Session 1A: Growth, p. 15-23
[3] Dobre, E. (2023). Finanțe manageriale orientate pe proiecte – Curs universitar-Editura Prouniversitaria, București ISBN: 978-606-26-1501-7 160p.
[4]Peterson K. Ozili (2023). Determinants of global interest in central bank digital currency: The role of sustainable development and cryptocurrency The role of sustainable development and cryptocurrency, Digital Transformation and Society, Emerald Publishing Limited e-ISSN: 2755-077X p-ISSN: 2755-0761 DOI 10.1108/DTS-04-2023-0020
[11]lb. Eng. settlement=an official agreement that finishes an argument, drept pentru care, Bank of International Settlements a fost tradus în lb. Ro. Banca Reglementelor Internaționale și nu Banca Internațională de Reglementare.
A se vedea: Cezar Basno, Nicolae Dardac, Constantin Floricel (1999). Editura Didactică și Pedagogică București, 1999. A se vedea:Dobre, E. (2003). Studiu de caz: Banca Reglementelor Internaționale În: Elemente de Monedă Credit Bănci, Editura ExPonto, Constanța pp.251-252
[13]Dobre E. (2023) Oriented Projects Companies and Global Digital Financial Projects-G&D and Central Bank Digital Currency Project, UOC-FSE PIGE Conference, 2023
[19]Oxford Dictionary = computer programs and other technology used to support or enable banking and financial services. „fintech is one of the fastest-growing areas for venture capitalists„
de Laurențiu Mironescu, președintele Ligii Navale Române
Hungarian owned part of Italian harbour can start operations in 2026…
Această afirmație a fost diseminată de Hungary Today, website care se prezintă a fi cel mai performant portal de limbă engleză al Ungariei și care-și dedică articolele celor interesați de Ungaria, oriunde ar domicilia ei în lumea largă. Apărută în decembrie 2022, știrea nu este nici măcar nouă și în România a fost tratată cu o indiferență destul de caracteristică nouă, des întâlnită când aflăm despre amenințări care se anunță pe termen mediu sau lung. Pare mult până în 2026, dar nu e.
Și, dacă analizăm lucrurile în context, ar trebui să încercăm să înțelegem ce înseamnă o parte dintr-un port italian aflată în proprietatea și operarea Ungariei pentru proiecția de viitor a portului Constanța.
Bun, deci cum a început totul… În 2019, Italia și Ungaria bat palma pe o zonă de operare de 32 de hectare și, important, 300 de metri de cheu din portul Trieste, în sensul că, în schimbul a 31 de milioane de euro, Ungariei i se acordă, pe 60 de ani, concesiunea zonei cu pricina. În decembrie 2022, Ministrul de Externe al Ungariei și Matteo Salvini, premierul de atunci al Italiei, anunță faza ulterioară a proiectului, o investiție de 45 de milioane de euro în zona ungurească din portul Trieste, venită în sprijinul activităților de export al companiilor din Ungaria, bani proveniți din planul de reconstrucție și reziliență italian. Investiția totală a Ungariei este amplă, peste 150 de milioane de euro, iar Italia câștigă și ea, pentru că își cauterizează o potențială sursă de poluare în formă continuată din zonă, fosta rafinărie Aquila, dezafectată. Fluxul astfel creat în noua facilitate portuară ungurească din Italia este preconizat a ajunge la peste 2,5 milioane de tone mărfuri operate atât pe cale ferată cât și rutier, transformând astfel portul Trieste într-unul dintre cele mai importante porturi din Europa Centrală.
Bun, nu că Trieste ar fi vreo răpciugă… Portul Trieste este operat, împreună cu portul Monfalcone, de Port Network Authority of the Eastern Adriatic Sea, nu stă nemaipomenit de bine pe transportul de containere, în jur de 850.000 TEU în 2023, dar doamna Melloni, premierul Italiei, îl consideră o parte esențială a legăturii Italiei cu lumea, platforma naturală de proiecție a Italiei spre est care deschide drumul Europei de Nord-Est către Mediterană. Și platformă de proiecție a Italiei chiar și este, proiecție feroviară, mai precis, majoritatea traficului defluând, odată descărcat, pe cale ferată. Și, deja știm, din 2026 Trieste va fi și platformă de proiecție a Ungariei.
Am mai scris asta, o repet, porturile din ziua de azi au pierdut răsfățul de a fi analizate exclusiv prin propria performanță. Un port, astăzi, este doar o etapă intermodală a parcursului logistic al unor mărfuri în drumul lor de la fabricant până la consumatorul final și devine atractiv dacă toate celelalte etape de pe acest parcurs sunt atractive, adică mai ieftine sau mai rapide sau și mai ieftine și mai rapide față de alt parcurs, prin alt port. Și pentru că peste 85 de procente din volumul global al mărfurilor sunt transportate și pe mare, porturile sunt de-o importanță crucială pentru statele care au norocul geopolitic să le găzduiască. De aici și implicarea politicienilor care doresc binele țărilor lor, de-aici efortul blocatei în interiorul Europei Ungaria de a își face un terminal multimodal în Italia, la Marea Adriatică, de-aici poziția premierului Italiei, doamna Melloni, conștientă de importanța portului Trieste pentru economia Italiei.
În Miorița Land noi am confiscat interpretarea păstorului care, deși vestit de oaia năzdrăvană că ceilalți doi îi iau gâtul de la genunchi, nu se împotrivește și așteaptă să-și ia ciomagul în dinți. Politica de ignorare a importanței portului Constanța a fost apolitică, toate guvernele s-au comportat la fel cu cel mai important asset logistic al sistemului național de transport. La fel, adică bătaie pe poziții de conducere prin companii și locuri în consilii de administrație ale acelorași companii… și nepăsare suverană la nevoile investiționale, atât ale portului Constanța, cât și ale legăturilor portului cu vestul în general, cu vestul județului, cu vestul României, cu țările din vestul României.
Iar punctul cardinal vest a reacționat… văzându-se, chiar și după 30 de ani, despărțit de portul Constanța de autostrăzi care nu se mai termină sau de infrastructură feroviară portuară îngenunchiată sau de magistrale feroviare care se repară în zeci de ani, vestul și-a găsit soluții alternative. Iar soluția alternativă este Marea Adriatică, care mare este mai aproape de vestul Europei, accesibil prin platforma multimodală din Trieste și mai aproape chiar și de vestul României, dacă vă puteți imagina.
Așa a ajuns Constanța South Container Terminal, operator în Portul Constanța aflat în proprietatea Dubai Ports World, să investească în județul Alba, într-un terminal inland în care să consolideze volume de marfă din vestul țării și nu numai. Și ce zice CSCT în „Adevărul”… Transportul intermodal sau combinat oferă o alternativă excelentă, inclusiv pentru minimizarea impactului asupra mediului înconjurător. Adevărat, aprobăm pozitiv. Între avantajele transportului intermodal amintim stabilitatea costurilor, capacitatea utilă de încărcare mai mare și rapiditatea. Adevărat din nou, se confirmă. Terminalul de la Decea va oferi în 2023 soluții complete de transport rutier combinat cu transport feroviar, care împreună cu transportul maritim vor facilita transportul mărfurilor din această parte a Transilvaniei în întreaga lume. Ups, și pe unde va pleca transportul mărfurilor din această parte a Transilvaniei în întreaga lume, ia să vedem?
Un moment, să avem toate datele… Ce aflăm de la profit.ro… Lângă terminalul inland al CSCT de la Decea se întâmplă altă minunată investiție, Aiud Industrial Park, tot la Decea, aglomerație mare la Decea. 18 hectare concesionate pe termen lung de la primăria asta atât de asaltată de solicitări, cu acces direct la ceea ce va urma să fie autostrada A10. Proiectul aparține companiei Aiud Industrial Park, companie care a schimbat proprietarul nu demult, ajungând de la ILD (Industrial Logistics Development), un grup de milionari belgieni, la Indotek, un grup alcătuit dintr-un milionar ungur și milioanele lui.
Acum, având datele din matrice, port al Ungariei în Italia la Marea Adriatică, terminal al Dubai Port Authority la Decea, conectat la autostradă și feroviar, parc logistic tot la Decea, proprietar din Ungaria, întrebăm: pe cine afectează discriminantul matricei de mai sus? Pe portul Constanța, ajuns oricum cu zona de deservire a portului Constanța redusă la 45% din suprafața României, partea de est, mai precis.
Este foarte posibil ca investiția Ungariei în Italia să se fi întâmplat oricum. Nu poți aborda geografia după cum îți convine, or Adriatica este, pur și simplu, mai aproape de Ungaria decât portul Constanța, situat la 1.050 de kilometri anevoioși tare, tare față de Budapesta.
Pe de altă parte, cu inerția noastră întinsă pe mai multe decenii, i-am îndemnat pe toți să ne ocolească. Cu Dunărea cu doar două, trei luni navigabile pe an fără probleme (restul lunilor, apă mare, apă mică, ceață, gheață), cu magistrala feroviară Constanța – București reabilitată în 10 ani, cu rețeaua de autostrăzi întreruptă de centura București și Valea Oltului, portul Constanța a ajuns blocat în propriul trafic, o inimă mare blocată de colesterolul incompetenței, transmis în ștafetă, de la un guvern la altul.
Ar mai fi ceva de făcut? Ar fi, normal, totul se poate remedia în situația în care s-ar dori, dacă ar exista oameni politici din țara asta care, conștienți de pericolul de a se distruge și ce a mai rămas din industria portuară din România, ar acționa în consecință, investiții în infrastructură logistică și în oameni de meserie, nu neapărat în această ordine.
Din discuțiile existente în spațiul public pe subiectul portului Constanța, se pare că nu am ajuns nici măcar la faza asta.
Laurențiu Mironescu este președintele Ligii Navale Române, vicepreședinte al Asociației Patronale a Portului Constanța, cu experiență în industria maritimă (ofițer de marină civilă, comandant, expert al Centrului Român pentru Pregătirea și Perfecționarea Personalului din Transportul Naval) și portuară (director de operare la Compania de Remorcare Maritimă Constanța Coremar). A fost directorul general al Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime Constanța (1999 – 2001) şi deputat în Parlamentul României în perioada 2004 – 2008.
Transformările structurale care au loc în lume, pe multiple planuri, creează condiții favorabile pentru accelerarea dezvoltării economice a țărilor din așa-zisa categorie „în curs de dezvoltare”. Considerate, până acum, a fi la periferia societății moderne, ajunsă pe culmile civilizației industriale și postindustriale, China, India, Rusia, Brazilia, Africa de Sud, Iranul, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Turcia, Argentina, Indonezia și numeroase altele în curs de dezvoltare înregistrează ritmuri de creștere mult superioare celor ale SUA, Canadei sau Uniunii Europene, asediind pozițiile de lideri planetari ale acestora. Ținând seama de performanțele lor actuale, ne putem aștepta ca, într-un orizont de timp nu prea îndepărtat, țările în curs de dezvoltare să surclaseze decisiv țările Occidentului superindustrializat.
Potrivit unei prognoze a Asociației Băncilor din Rusia, până în anul 2026, produsul intern brut al țărilor în curs de dezvoltare, în principal cele membre ale BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Republica Africa de Sud) va ajunge la peste 60 la sută din PIB-ul mondial. În anul 2023, PIB-ul țărilor BRICS și al celorlalte în curs de dezvoltare constituia 58 la sută din PIB-ul mondial („Izvestia”, din 16 ianuarie 2024). Experții ministerului rus al economiei au calculat că, în intervalul celor trei ani, ritmul de creștere anuală a economiilor țărilor menționate ar urma să fie de peste 3 la sută, în timp ce ritmul țărilor din grupul G7 (SUA, Marea Britanie, Germania Franța, Canada, Japonia și Italia) va fi de doar 1,6 la sută. În primul sfert de veac al mileniului trei, cota parte a țărilor în curs de dezvoltare, membre ale BRICS, la PIB-ul planetar global a sporit cu mai mult de 20 procente, în timp ce PIB-ul țărilor din grupul G7 s-a redus de la 65 la sută la 44 la sută. Acest decalaj implică automat și modificări substanțiale ale raportului de forțe pe plan mondial.
Locomotiva creșterilor înregistrate de țările în curs de dezvoltare este economia Chinei. În anul 2023, PIB-ul ei a fost de 126 trilioane dolari, cu 5 la sută mai mare decât în anul precedent. Totalul exporturilor chinezești, în anul 2023, a fost de 3,38 trilioane dolari, în timp ce importurile au totalizat 2,56 trilioane dolari, determinând un excedent comercial de 82 miliarde dolari. Ca urmare a reducerii masive a importurilor în dolari, ritmul inflației în China a scăzut până la -0,2 la sută, depășind numeroase țări occidentale, precum și obiectivul guvernului chinez pentru anul 2023, de 3 la sută. În luna decembrie, s-a produs chiar un puseu deflaționist de -0,3 la sută.
În contextul războiului comercial americano-chinez, schimburile de mărfuri dintre cele două țări au început să se reducă masiv (cu 11,6 la sută, în 2023). În anul trecut, din totalul de 664 miliarde dolari, exporturile chineze au totalizat 500 miliarde, iar importurile – 164 miliarde („Vedomosti”, din 13 ianuarie 2024). Reducerea schimburilor comerciale cu SUA face ca această țară să treacă pe locul al treilea între partenerii comerciali ai Chinei, după țările ASEAN și UE, deținând, totuși, un procent de 11,2 la sută din totalul schimburilor comerciale chineze. Într-un raport prezentat la conferința UNCTAD, din 11 decembrie 2023, se menționează că, din cauza instabilității geopolitice și economice planetare, în anul care a trecut, a avut loc o reducere de 2 trilioane dolari (8 la sută) a schimburilor comerciale mondiale, la care o contribuție notabilă a adus și înrăutățirea relațiilor economice dintre SUA și China.
Exporturile chinezești în țările UE, reduse, în 2023, cu 10 la sută, totalizau 500 miliarde dolari, importurile (reduse, și ele, cu 0,9 la sută) fiind de 281,7 miliarde. Scorul conferă UE locul doi între partenerii comerciali ai Chinei. Principalul partener al Chinei rămân țările ASEAN, deși, în 2023, și-au redus, și ele, cu 4,9 la sută ponderea schimburilor comerciale cu aceasta. Actualmente, din 911 miliarde dolari, exporturile chineze în țările respective se ridică la 523 miliarde dolari, iar importurile la 388 miliarde.
În timp ce își restrânge cooperarea cu țări din anumite zone, China și-o extinde cu altele. În primul rând cu Rusia, cu țări din America Latină, Africa, Orientul Mijlociu sau Australia. În anul 2022, schimburile comerciale ale Chinei cu Rusia au sporit cu 29 la sută iar în 2023 cu 26,3 la sută, ajungând la 240 miliarde dolari, volum care îi conferă locul patru între partenerii externi ai Chinei, cu o pondere de 4 la sută din totalul schimburilor comerciale ale acesteia. În anul care a trecut, de pildă, exportul de aluminiu rusesc în China a sporit de trei ori.
În pofida sancțiunilor economice aplicate ei de către SUA și UE pentru invazia în Ucraina și a blocării, din același motiv, a rezervelor valutare ale Băncii Centrale a Rusiei (300 miliarde dolari) în băncile occidentale, Rusia și-a asigurat un ritm de dezvoltare pozitiv (după unii, 0,7 la sută, după alții, 3 la sută), unele ramuri, cum este industria de armament, ajungând chiar și la un ritm de 40 la sută. Cu PIB-ul ei de peste 2.000 miliarde dolari, ea rămâne un furnizor important de gaze naturale, hidrocarburi, metale rare, cereale și alte produse, pentru multe zone ale planetei.
În 2021, PIB-ul Indiei a fost de 3.176 miliarde dolari, realizând procente de creștere substanțială în anii următori. Schimburile sale comerciale, în același an, s-au ridicat la 276 miliarde dolari, din care partea leului a revenit schimburilor cu SUA, principalul său partener comercial. Sporesc și relațiile economice cu UE. În primăvara anului 2023, premierul indian, Narendra Modi, și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, au încheiat un acord privind crearea unui Consiliu comun pentru comerț și tehnologie. În anul 2022, PIB-ul Braziliei a fost evaluat la 1.069 miliarde dolari, o parte importantă din produsele realizate de ea fiind destinate exportului. PIB-ul Republicii Africa de Sud în 2021 s-a ridicat la 419 miliarde dolari. După date mai vechi, în 2013, exporturile sale (platină, aur, crom, cărbune, diamante, uraniu, titan și alte metale rare) se ridicau la peste 90 miliarde dolari. La ora actuală, RAS este cea mai puternică economie a continentului negru, totalizând un sfert din PIB-ul acestuia.
Se știe că, în relațiile dintre ele, țările aparținând grupului BRICS practică politici menite să îngrădească cât mai mult rolul dolarului în schimburile și tranzacțiile economice internaționale. Semnificativă, în această privință, este întărirea pozițiilor valutei chinezești pe piața rusă. Din bilanțul pe anul 2023 al bursei moscovite reiese că yuanul a ocupat primul loc pe piață, cu o cotă parte de 42 la sută din totalul tranzacțiilor („Kommersant”, din 15 ianuarie 2024). Calculat în ruble, volumul tranzacțiilor în yuani a fost de 34,2 trilioane, înlăturând dolarul de pe poziția de lider al pieței. S-a îmbunătățit și cererea de valute ale celorlalte țări membre ale BRICS, dar, deocamdată, participarea lor la tranzacții este modestă. Au crescut mult tranzacțiile extrabursiere cu rupia indiană și dirhamul EAU, dar, pentru a evita sancțiuni economice din partea SUA și UE, nu se trece la tranzacționări bursiere. Au sporit cu 4 la sută și tranzacțiile bursiere („azi” și „mâine”) în ruble, atingând nivelul de 82 trilioane.
În diferite sectoare, țările în curs de dezvoltare figurează printre liderii pieței, strâmtorând din ce în ce mai mult tranzacțiile tradiționale în dolari. Rusia, de pildă, unul dintre marii exportatori de cereale, nu le mai valorifică în dolari, ci în valuta țărilor cumpărătoare. În anul 2023, a exportat în Pakistan 1,4 milioane tone cereale care au fost plătite în rupii. Exporturile de cărbune în Emiratele Arabe Unite se realizează în valuta EAU (dirham), cele de țiței, în China, în yuani. Aproximativ 90 la sută din schimburile comerciale dintre China și Rusia, din anul 2023, au fost executate în valuta celor două țări (ruble și yuani) („Pravda”, din 8 ianuarie 2024). De altfel, în anul 2023, și o parte a comerțului altor țări în curs de dezvoltare s-a realizat în monedă națională. Schimburile Braziliei cu China, evaluate la peste 150 miliarde dolari, s-au efectuat în reali și, respectiv, yuani.
Cu scopul amplificării colaborării economice dintre ele, țările în curs de dezvoltare folosesc strategii de circumstanță, cum este, de pildă, și crearea unei piețe energetice unice a Rusiei și Belarusului. Potrivit acestui aranjament, Belarusul poate achiziționa țiței și gaze naturale, din Rusia, la prețurile interne rusești, ceea ce este foarte convenabil pentru acest stat („Argumentî i Faktî”, din 12 ianuarie 2024). Includerea în piața energetică ruso-belarusă a energiei electrice este, însă, mai complicată, deoarece ambele țări sunt exportatoare de electricitate și, în condițiile pieței comune, ele devin, „volens-nolens”, concurente.
Relevante sunt și realizările țărilor în curs de dezvoltare la investigarea spațiului cosmic. În urmă cu câteva decenii, rușii au lansat primul satelit artificial al pământului („Sputnik”) și, ulterior, primul astronaut circumterestru (Iuri Gagarin). Tot ei au pus în funcțiune și prima stație spațială cu echipaj uman. În 2024, urmează să trimită în jurul pământului un modul comunicațional complex („Sfera”) și, prin sonde automate, tatonează terenul în vederea lansări unei misiuni umane pe Lună. În 2003, a fost trimis în spațiul extraterestru primul astronaut chinez, iar în 2018 prima stație extraterestră chinezească. În prezent, au loc pregătiri în vederea trimiterii pe Lună a unui echipaj uman. China intenționează să depășească sensibil performanțele americanilor. În 2023, India a lansat stațiunea spațială automată Chandrayan-3, iar, în 2024, va lansa în jurul pământului satelitul Gaganyaan, urmând ca, în 2025, să trimită în spațiu un echipaj uman format din trei astronauți („Izvestia”, din 19 ianuarie 2024). În realizarea proiectelor spațiale, țările menționate pun accentul pe utilizarea inteligenței artificiale, pe înlocuirea cu dispozitive robotizate a activității umane în periculosul mediu al neantului planetar.
Se afirmă, pe bună dreptate, că progresul social-economic al țărilor este determinat de gradul de industrializare a lor. În această privință, transformările economice din ultimul timp au dus la schimbări calitative ale peisajul internațional. Țări superindustrializate încep să cedeze locul unor nou veniți care devin motorul progresului mondial. Se pare că Europa Occidentală, Japonia, SUA, Canada și altele, care își datorează bogăția ritmului accelerat de industrializare din secolele trecute, au ajuns la saturație. Renunțând la întreprinderile industriale mari consumatoare de energie, devenită deficitară și poluatoare a mediului ambiant, ele se dedică robotizării, utilizării intensive a inteligenței artificiale în tot mai multe domenii. Produsele pe care nu le mai fabrică le cumpără de la țările care au început să se industrializeze (China, India, Vietnam etc). Dezindustrializarea unora devine, astfel, impuls pentru industrializarea și progresul rapid al altora. Dar, favorizând ecologia mediului înconjurător, dezindustrializarea duce la șomaj și înrăutățirea nivelului de trai al populației.
În clasamentul mondial, economiile principalelor țări în curs de dezvoltare vizează cu insistență locuri în vârful piramidei. China, deși contestată, se plasează pe locul întâi, Rusia pe locul trei, India pe locul cinci și Brazilia pe locul zece în lume. Cât privește contribuția acestor țări la desfășurarea relațiilor comerciale internaționale, ea sporește, nu numai în ce privește exporturile de materiile prime, ci cu precădere în materie de produse industriale pe care ele nu le mai importă, ci le produc în cantități tot mai mari. Fără îndoială că excedentul comercial, de 82 miliarde dolari, realizat de China, în 2023 s-a datorat și exporturilor de produse industriale de calitate (autoturisme, telefoane mobile, aparatură electronică, dispozitive IT și numeroase altele).
Consecința firească a succeselor economice obținute de către țările în curs de dezvoltare este creșterea continuă, în ultimul timp, a influenței acestora asupra proceselor social-politice, a restructurărilor geostrategice de pe mapamond. Dar, dacă restructurările respective vor fi sau nu benefice, mai prietenoase cu omul și mediul înconjurător, vor afla pe pielea lor generațiile viitoare. Este important ca România să-și poată găsi făgașul adecvat, care să-i permită să beneficieze plenar de pe urma schimbărilor în curs.
Peste 40%dintre afacerile de familie Europa Centrală și de Est (ECE) nu au un plan de succesiune, în condițiile în care peste două treimi (64%) dintre acestea sunt conduse încă de prima generație de antreprenori care le-au înființat, arată cel mai recent raport PwC CEE NextGen, realizat în rândul a 180 de antreprenori din regiune, inclusiv din România. Astfel, doar 36% dintre aceste afaceri au trecut de prima generație. Comparativ, la nivel global, 32% dintre afacerile de familie sunt conduse de fondatori, iar 68% au trecut la următoarele generații.
„Ecosistemul afacerilor de familie din România este încă tânăr, fiind înființat în urmă cu nici 35 de ani, astfel că majoritatea companiilor sunt la prima generație. Având în vedere că mulți dintre antreprenorii din primul val au acum 60 sau 70 de ani, se pregătesc pentru succesiune, un proces care nu se concentrează doar pe simpla transmitere a proprietății către următoarea generație sau pe asigurarea averii prin stabilirea unei structuri juridice adecvate, ci înseamnă instituirea unei guvernanțe familiale și transmiterea cunoștințelor, a experienței și a valorilor către generația tânără. Deși, aproape trei sferturi dintre fondatori spun că păstrarea afacerii în familie este un obiectiv cheie pe termen lung, conform sondajului NextGen, mulți nu au luat încă măsuri pentru acest obiectiv, cum ar fi o politică de guvernanță a afacerii”, a declarat Mihai Anița, Partener și Leader al serviciilor de Audit PwC România.
La originea acestei aparente lipse de planificare în numeroase afaceri de familie se pot afla mai mulți factori. Majoritatea celor din generația următoare (NextGen) spun că o problemă cheie în planificarea succesiunii este indisponibilitatea generației actuale de a se pensiona. Totodată, mai mult de jumătate (53%) spun că acest aspect este dificil de abordat.
Următoarea generație crede că este pregătită să preia conducerea
Majoritatea respondenților din generația următoare (60%) arată că știu clar care sunt pașii pe care trebuie să îi facă pentru a se pregăti pentru viitorul rol în cadrul afacerii de familie, doar 11% fiind nesiguri.
„În contextul în care sondajul sugerează că ar exista probleme de comunicare între generații, întrebarea care se pune este dacă generația fondatorilor afacerilor de familie împărtășește această încredere a NextGen că este pregătită să conducă întreprinderile de familie în următoarele decenii. De aceea, procesul de transfer trebuie să fie foarte bine pregătit, de la stabilirea unui cadru juridic și decizional adecvat, la transmiterea cunoștințelor, valorilor și misiunii companiei către generațiile următoare, mai ales în condițiile în care mulți vor păstrarea afacerii în familie”, a explicat Ionuț Simion, Partener PwC România.
Un factor esențial în planificarea succesiunii îl reprezintă pregătirea noii generații pentru a prelua conducerea. Majoritatea (52%) dintre respondenții NextGen apreciază că a fi lideri ai afacerii sau membri ai consiliului de administrație reprezintă o provocare, iar 40% consideră că au capacitatea de a deține un astfel de rol.
„NextGen din Europa Centrală și de Est au, în general, o percepție pozitivă asupra oportunităților de carieră și a ambițiilor în cadrul afacerii de familie. Trei sferturi (75%) au răspuns că au posibilitatea de a învăța și de a se dezvolta în cadrul afacerii de familie, doar 6% fiind în dezacord cu această afirmație. Acest lucru indică, probabil, o NextGen implicată, dornică de afirmare, care este puțin nesigură, dar și entuziasmată în legătură cu propria carieră și viitorul afacerii lor de familie”, arată George Ureche, Director PwC România.
Alte concluzii ale raportului:
Realizarea unei creșteri a afacerii este principala prioritate pentru NextGen ECE în următorii doi ani, mai mult de jumătate dintre respondenți menționând creșterea ca fiind cea mai importantă.
NextGen dezvăluie însă dorința de a explora idei noi, principalele domenii în care consideră că pot aduce cel mai mult valoare fiind modernizarea practicilor de management, expansiunea internațională, investiții în alte afaceri, diversificarea serviciilor și a produselor și separarea acționariatului de management.
36% din generația următoare cred că există rezistență instituțională la schimbare în cadrul organizației.
51% dintre NextGen din ECE cunosc existența unui plan de succesiune în cadrul afacerii lor de familie. Cu toate acestea, o minoritate semnificativă de 15% nu a fost implicată în elaborarea acestuia.
Majoritatea NextGen din ECE (75% față de 82% la nivel global) sunt personal interesați de inteligența artificială generativă – și majoritatea consideră că nivelul lor de cunoștințe este ridicat.
Doar 7% au implementat IA în organizațiilor lor, aproape 40% încă nu.
Conferința organizată de Institutul Național al Magistraturii (INM) și Centrul de Soluționare Alternativă a Litigiilor din domeniul Bancar (CSALB) cu tema „Protecția consumatorilor: cum alegem între soluționarea alternativă a litigiilor și procedurile judiciare?” a evidențiat sugestia adresată judecătorilor de a le recomanda consumatorilor și băncilor soluționarea pe cale amiabilă a disputelor din instanță. În acest sens, CSALB comunică:
Judecătorii sunt sfătuiți să recomande concilierea dintre consumatori și bănci la începutul proceselor din instanțe
Judecătorii sunt sfătuiți să recomande consumatorilor și băncilor soluționarea pe cale amiabilă a disputelor din instanță. Aproximativ 60 de judecători din tribunale, judecătorii și Curți de Apel din mai multe județe ale țării au participat la Conferința organizată de Institutul Național al Magistraturii (INM) și Centrul de Soluționare Alternativă a Litigiilor din domeniul Bancar (CSALB): „Protecția consumatorilor: cum alegem între soluționarea alternativă a litigiilor și procedurile judiciare?”
Judecătorii pot recomanda părților rezolvarea amiabilă chiar de la primul termen de judecată, fapt care ar degreva instanțele de judecată de procese lungi și costisitoare pentru toate părțile implicate. În ultimii trei ani au fost soluționate amiabil aproape 600 de litigii aflate pe rolul a 20 de instanțe din țară, iar cele mai multe au venit din Cluj, București și Mureș.
Alexandru Păunescu, director juridic al BNR, Președintele Colegiului de Coordonare al CSALB: „În multe cazuri soluționate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene asistăm la menționarea procedurilor alternative, un motiv în plus ca instanțele naționale să facă același lucru. De exemplu, într-o sentință dată anul trecut (n.n. C-35/22 – alin. 7 și 8 – proces pe clauze abuzive, început în 2022 între o bancă și doi consumatori din Spania, Malaga), instanța europeană emite o serie de argumente pentru soluționarea extrajudiciară a litigiilor. Acestea ar putea fi modele de bună-practică ce pot fi preluate și de instanțele naționale. Astfel, CJUE susține că instanțele naționale trebuie să-și orienteze resursele către litigiile pentru care nu există modalități amiabile de rezolvare. „Astfel, dosarele care pot fi soluționate pe cale extrajudiciară nu vor consuma nici timpul, nici resursele care se impun a fi alocate altor dosare în care intervenția justiției este esențială”, se menționează în hotărârea CJUE. Curtea Europeană subliniază că această abordare este orientată în primul rând în beneficiul consumatorului, de vreme ce „soluționarea în instanță a litigiilor în care sunt implicați consumatori este un proces deopotrivă lent și costisitor, care nu este nici lipsit de riscuri (ratarea termenelor, limitarea procedurilor etc.)”.
Recomandarea noastră către judecătorii din România este să aducă în atenția consumatorilor și băncilor, aflate în proces sau la momentul declanșării unui litigiu, posibilitatea soluționării respectivului litigiu pe cale amiabilă, în cadrul CSALB. În instanțele din țară există deja această practică. A început în 2021 la inițiativa a 2-3 bănci, iar în acest moment ne apropiem de 600 de procese care s-au încheiat pe care extrajudiciară, în cadrul concilierilor.”
Viorel Badea, director adjunct Institutul Național al Magistraturii: „În condițiile în care instanțele sunt uneori copleșite de numărul mare de dosare, creșterea eficienței sistemului judiciar presupune eforturi concertate, precum modificarea schemelor de personal, mecanisme pentru soluționarea cauzelor repetitive, folosirea eficientă a tehnologiei. Pe de altă parte, însă, pentru reducerea volumului de dosare ar trebui să ne bazăm și pe soluționarea alternativă a litigiilor. Din această perspectivă, în domeniul litigiilor bancare, CSALB oferă un cadru specializat pentru rezolvarea disputelor, caracterizat prin celeritate și eficientă, mai ales din perspectiva costurilor. Prin susținerea și promovarea soluționării alternative a litigiilor se poate reduce volumul litigiilor aflate pe rolul instanțelor și poate crește încrederea publicului în această modalitate mai eficientă de soluționare. Noi, ca instituție de formare profesională a judecătorilor, ne-am asumat în limita competențelor legale să contribuim la eficientizarea actului de justiție prin organizarea unor programe de formare, dedicate unificării practicii judiciare și dezvoltării cunoștințelor/abilităților judecătorilor.”
Valeriu Stoica, profesor, avocat și formator al INM: „Pot face judecătorii ceva în privința alegerii între procedurile judiciare și cele de soluționare alternativă? Eu cred că da, judecătorii pot face pedagogie judiciară! Rostul ei este de a deschide ochii justițiabililor către o cale de conciliere, în afara instanței de judecată. Este firesc să existe diversitate de opinii, iar de aici să se ajungă și la dispute, însă diversitatea implică și compromisul. Armonia socială trebuie restabilită cu mecanisme diverse. Cu cât există mai multe supape de dezamorsare a tensiunilor dintre oameni, cu atât mai repede se restabilește armonia socială. Dacă singura supapă este justiția, există riscul ca aceasta să explodeze. În acest context compromisul însuși devine un contract între părți. Din acest motiv, nu orice litigiu trebuie să ajungă direct în fața instanței de judecată, acolo unde nu mai este loc de compromis, iar sentința este dată de judecător. Trebuie să avem mereu la dispoziție proceduri de exercitare a compromisului, prealabile judecății. Rolul important al CSALB pentru degrevarea instanțelor năpădite de litigiile dintre consumatori și bănci nu trebuie să rămână singurul exemplu. Ar trebui ca în fiecare domeniu economic să existe astfel de Centre, iar rezultatul ar fi benefic atât pentru consumatori, cât și pentru profesioniști sau sistemul judiciar.”
Nela Petrișor, conciliator CSALB, fost judecător ÎCCJ, avocat: „Într-o procedură alternativă la procedura judiciară, negocierea și compromisul sunt medicamentele cu ajutorul cărora încercăm să tratăm riscul de neplată a unui credit. Discreția procedurii derulate în cadrul CSALB îl face pe consumator să se simtă mai sigur și mai confortabil în fața conciliatorului decât în fața judecătorului. Deși, strict formal, produsul final – hotărârea pronunțată de conciliator – are aceeași putere ca și sentința judecătorului. Această siguranță vine din faptul că procedura de conciliere asigură supraviețuirea contractului, în timp ce sentința pronunțată de instanță anunță divorțul iremediabil al părților aflate în litigiu.
Cel mai mare avantaj este timpul de soluționare, incomparabil mai scurt într-o procedură de conciliere decât cel petrecut într-un proces. Am avut dosare soluționate într-o săptămână sau chiar într-o zi, în cadrul CSALB. În instanță, chiar dacă avem parte de dreptate, o dreptate care vine târziu echivalează, de cele mai multe ori, cu o nedreptate. În conciliere nu putem vorbi de o jurisprudență unitară. Și nici nu ar fi posibil. Soluțiile pe care noi le dăm sunt unicat, nu sunt „produse de serie”. Deși hotărârea redactată în cadrul CSALB are aceeași putere ca și cea pronunțată de o instanță, ca redactare ea nu se întinde pe zeci de pagini, nu descrie faptele, pentru că păstrează confidențialitatea negocierii. Iar după ce este redactată, hotărârea este imediat pusă în aplicare, pentru că ea nu este niciodată atacată. Nu avem recurs sau apel. Soluția conciliatorului, spre deosebire de sentința judecătorului, mulțumește ambele părți și este acceptată atât de consumator, cât și de bancă. Altfel spus, prin negociere și compromis devine preferabilă strâmba împărțeală a părților, dreptei judecăți ale magistratului.”
Amelia Onișor, judecător Curtea de Apel București, formator INM: „Soluționarea alternativă a litigiilor bancare prin conciliere conferă avantaje indiscutabile pentru consumatori și pentru instanțele de judecată. Pe de o parte, părțile pot soluționa un diferend cu mai puține costuri și cu resurse de timp mult diminuate față de procedurile judiciare. Stresul generat de incertitudinea unui proces judiciar, de termenele lungi și de cheltuielile aferente poate fi considerabil. Prin conciliere, părțile ajung la un acord mutual avantajos, reducând stresul asociat conflictului. Pe de altă parte, pentru sistemul judiciar concilierea contribuie la creșterea eficienței și calității actului de justiție prin reducerea volumului de dosare aflate pe rolul instanțelor judecătorești. Aceasta în sine demonstrează că soluția pe care CSALB o oferă pentru stingerea conflictelor bancare este viabilă și benefică.”
Radu Rizoiu, conciliator onorific CSALB, profesor universitar: „În țările nordice sau în Germania există o practică în care judecătorul sugerează părților să se împace înainte de a se confrunta în instanță, mai ales în cazurile în care litigiile nu sunt de viață și de moarte. În Norvegia judecătorul chiar le indică părților care sunt aspectele ce pot fi rezolvate fără intervenția lui și fără ca acest lucru să fie interpretat drept antepronunțare. Este doar o formă de sprijin pe care acesta o dă părților pentru ajungerea la un consens. În Germania am întâlnit cazuri în care judecătorul, care știa deja dosarul la primul termen de judecată, le dădea un răgaz părților să se împace. Cred că instanțele au pârghiile necesare să facă mai mult decât să aplice legea, mai ales atunci când numărul litigiilor, raportat la populație, este foarte mare. În România, de exemplu, avem peste 6 litigii la 100.000 de consumatori, de 3 ori mai mult decât media europeană. Mecanismele concilierii și instanțelor pot funcționa foarte bine împreună, nu se autoexclud. Până la urmă, omul nu își dorește să vadă cum se aplică legea, ci vrea să-și vadă problema rezolvată. Astfel, dacă este mulțumit nici nu mai contează pe ce cale a ajuns la soluție. De aceea, judecătorii pot pune o întrebare simplă chiar la primul termen de judecată: dar să mergeți în conciliere ați încercat? Dacă nu, să le recomande această cale alternativă și doar dacă ea nu are rezultatul dorit să se întoarcă în fața judecătorului.”
Despre CSALB: CSALB este o entitate înființată ca urmare a unei Directive europene și intermediază gratuit și în mai puțin de trei luni negocierea dintre consumatori și bănci sau IFN-uri pentru contractele aflate în derulare. Consumatorii din orice județ al țării pot trimite cereri către Centrul de Soluționare Alternativă a Litigiilor în domeniul Bancar (CSALB) completând un formular online direct pe site-ul www.csalb.ro. Dacă banca acceptă intrarea în procedură de conciliere/negociere este desemnat un conciliator. CSALB colaborează cu 17 conciliatori, dintre cei mai buni specialiști în Drept, cu expertiză în domeniul financiar-bancar. Totul se rezolvă amiabil, iar înțelegerea părților are puterea unei hotărâri în instanță. Mai multe informații despre activitatea Centrului puteți obține și la telefon 021 9414 (apel cu tarif normal).
Brico Dépôt România, unul dintre principalii jucători din domeniul construcțiilor și amenajării locuinței și parte a grupului Kingfisher plc, anunță rezultatele înregistrate în primul trimestru al acestui an fiscal.
Vânzările retailerului au ajuns la 63 de milioane de lire sterline, cu 12.3% mai mari față de anul anterior și cu 14.7% mai mari în termeni comparabili, la o valoare constantă a cursului de schimb.
„Anul a început optimist, și, odată cu primăvara, a crescut interesul pentru amenajări interioare și pentru înfrumusețarea grădinii și a teraselor. Clienții au găsit la Brico Dépôt produsele cu designul potrivit,inclusiv branduri proprii, la prețuri accesibile și cu servicii complete. Vânzările înregistrate în primul trimestru al acestui an fiscal, cu 12.3% mai mari față de anul trecut, reflectă eforturile noastre de a îmbunătăți experiența consumatorilor prin diversificarea produselor și serviciilor oferite, atât în magazinele fizice, cât și în online, a investițiilor în tehnologie dar și în crearea unor oferte dedicate pe segmente de consumatori. Rezultatele Brico Dépôt se datorează modului în care am anticipat sau reacționat la schimbările din ultimii ani, abilității de adaptare și răspuns la nevoile clienților a echipei noastre dedicată și pregătită să facă față oricărei provocări, cu colegi implicați în inițiativele care ne fac mai buni în relația cu clienții, dar și în relațiile dintre noi.” a spus Adela Smeu, CEO al Brico Dépôt România.
2024 – un nou concept de comunicare, investiții în tehnologie și consolidarea segmentelor PRO si B2B
Anul acesta a început promițător pentru Brico Dépôt, cu un nou concept de comunicare și ruleta Brico, prieten esențial în orice proiect, cu mai multe produse de sezon, majoritatea branduri exclusive, cu oferte și o gamă variată de servicii centrate pe inovație, durabilitate și sustenabilitate, adaptate pentru a răspunde nevoilor în evoluție ale consumatorilor.
Cu încredere în piața din România și pentru a acoperi un segment foarte important, în 2023 Brico Dépôt a lansat programul Brico PRO în toate magazinele. Fie că sunt liber profesioniști (instalatori, electricieni, zidari sau designeri și arhitecți), angajați ai unor firme de construcții sau antreprenori în construcții, Brico Dépôt le oferă experiență personalizată și promoții la cumpărare, sub formă de vouchere, în funcție de nivelul cumpărăturilor lunare.
De asemenea, prin programul B2B (Brico to Business), clienții persoane juridice beneficiază de oferte speciale, experiență personalizata și o persoană dedicată de contact.
Vara vine cu o gamă diversificată și exclusivă, la prețuri avantajoase și oferte de neratat
Rămânând fideli angajamentului de a face locuințele sănătoase, frumoase și accesibile tuturor, echipa Brico Dépôt a investit în produse dedicate fiecărui sezon, astfel încât vara începe cu noutăți în gamele de mobilier de gradină, piscine, trambuline, dar și mobilier de bucătărie, unde recent a fost lansată o nouă colecție. Pe tot parcursul anului, Brico propune clienților promoții și oferte avantajoase cu discounturi semnificative, produse exclusive, mărci proprii de calitate, design și inovație Kingfisher.
Produsele Brico sunt însoțite de servicii dedicate, astfel încât clienții să beneficieze de proiecte complete. Aceștia pot contracta servicii gratuite de design pentru bucătărie, baie, dressing sau mobilier pentru sufragerie, pot accesa serviciile de măsurători și montaj pentru mobilier, dar și pentru uși sau ferestre sau pot alege să comande la distanță cu ridicare sau livrare oriunde din România, inclusiv pentru mărfuri voluminoase prin serviciul de livrare la palet.
Investiții în protejarea mediului și în dezvoltarea sustenabilă
Brico a investit într-o gamă prietenoasă cu mediul, care permite creșterea eficienței energetice (economii la consumul de energie electrică, costuri mai mici pentru încălzire), economii privind consumul de apă, dar și protejarea pădurilor (lemn certificat FSC), peste o treime din vânzările companiei venind din produse sustenabile.
În același timp, efortul de a diminua amprenta de carbon s-a materializat și în trecerea la soluții alternative de producere a energiei, câteva dintre magazinele Brico Dépôt fiind dotate cu panouri fotovoltaice pentru un consum sustenabil.
Peste 20.000 de persoane vulnerabile, beneficiari ai Fundației Brico Dépôt
În anul 2023, compania a investit 341.500 euro prin Fundația Brico Dépôt, cu 23% mai mult decât în anul precedent, sprijinind astfel peste 20.000 de beneficiari, în creștere cu 72% față de 2022. În plus, echipa Brico Dépôt s-a implicat în peste 800 de ore de voluntariat, cu 200 de ore mai multe față de 2022, obținând Premiul 1 la categoria „Comunități” din cadrul Romanian CSR Awards.
Deschiderea unui nou hub tehnologic în Cluj-Napoca
În luna februarie 2024, a fost lansat noul hub tehnologic al grupului Kingfisher în Cluj-Napoca, în parteneriat cu Endava. Reconfirmând angajamentul companiei internaționale de bricolaj pentru dezvoltarea portofoliului de produse în piața din România, hub-ul tehnologic va pune la dispoziție 100 de locuri de muncă, pentru diverse poziții.
Prin această decizie ce recunoaște experiența vastă a specialiștilor români în domeniul IT, grupul Kingfisher își propune să crească nivelul de inovație, oferind clienților cele mai bune experiențe personalizate, la nivel global.
Rezultate-cheie la nivel de grup
Vânzările la nivel de grup au atins în primul trimestru al anului fiscal 2024 valoarea de 3,3 miliarde de lire sterline, cu 0,3% mai mari față de anul precedent.
Vânzările canalului E-Commerce au avut o creștere de 12,7%.
Deși luna aprilie a înregistrat condiții meteorologice nefavorabile, vânzările categoriilor sezoniere (19%) nu au fost afectate, prezentând o creștere LFL de 1,9%.
Deschiderea a trei magazine Screwfix în Franța și șapte în Marea Britanie și Irlanda.
Thierry Garnier, Chief Executive Officer în cadrul Kingfisher a declarat:
„Vânzările în primul trimestru au fost conform așteptărilor noastre. Am observat o reziliență continuă în categoriile noastre de bază, deși vânzările din zona premium nu au fost semnificative, reflectând piața mai largă, așa cum era de așteptat. În Marea Britanie, am câștigat o cotă considerabilă în bannerele noastre. Propunerea noastră comercială continuă să rezoneze în rândul clienților, generând vânzări LFL pozitive pentru Screwfix și o creștere puternică a vânzărilor LFL de 8,5% pentru TradePoint. În Franța, deși rezultatele s-au îmbunătățit în trimestrul IV, tranzacționarea reflectă piața generală deficitară în domeniul retailului. Și în Polonia, observăm tendințe încurajatoare de vânzări pe măsură ce mediul consumatorilor se îmbunătățește.
Continuăm să ne respectăm prioritățile strategice și rămânem concentrați pe creșterea cotei de piață. Vânzările canalului E-Commerce au crescut cu 12,7% și am extins cu succes modelul nostru de piață în Franța. Am oferit o extindere suplimentară a magazinelor Screwfix în Franța și am avansat inițiativele noastre de date, inteligență artificială și media de retail. Folosind cunoștințele noastre de la TradePoint pentru a atrage clienți comerciali în Marea Britanie, suntem încântați că am extins programele de loialitate comercială în toate bannerele noastre.
Rămânem concentrați pe creșterea productivității și pe menținerea unui control strict asupra costurilor și stocurilor noastre. În Franța, continuăm cu planul nostru de îmbunătățire a performanței, după ce am finalizat cu succes simplificarea noastră structurală și am făcut tranziția la noua conducere în cadrul Castorama. Privind cu nerăbdare, confirmăm îndrumările prezentate în martie pentru întregul an, inclusiv așteptările noastre pentru piața generală în 2024.”
Grupul Bosch prezintă rezultatele financiare anuale pentru 2023, cu sublinierea de ansamblu că „a înregistrat o performanță stabilă în România, în ciuda incertitudinilor pieței”. Bosch celebrează „30 de ani de angajament față de societatea românească”:
Bosch a înregistrat o performanță stabilă în Româniaîn ciuda incertitudinilor pieței
Bosch, lider global în furnizarea de tehnologii și servicii, a încheiat anul fiscal 2023 cu vânzări consolidate în valoare de 2,5 miliarde de lei (516,2 milioane de euro) în România, rămânând la un nivel similar cu cel al anului precedent. Vânzările nete totale de 11,8 miliarde de lei (2,4 miliarde de euro) înregistrate în România, inclusiv vânzările companiilor neconsolidate și livrările interne către companii afiliate, au reprezentat o creștere de 12 procente față de anul trecut, în moneda locală.
„În ciuda mediului economic incert, Bosch a înregistrat în România o performanță stabilă în anul fiscal 2023, în principal datorită dezvoltării activității companiei în zona de producție, în cercetare și dezvoltare, dar și în domeniul serviciilor”, a declarat Mihai Boldijar, director general al Robert Bosch S.R.L. și reprezentant al Grupului Bosch în România. Numărul de angajați Bosch în România a ajuns la 10.520 la 31 decembrie 2023, o creștere cu aproximativ 7 procente față de anul precedent. „Deși, din cauza situației actuale, ne așteptăm la un an dificil și în România, rămânem consecvenți angajamentului față de piața locală și de potențialul acesteia pe termen lung”, a continuat Boldijar. Pentru anul în curs, compania intenționează să își consolideze în continuare poziția strategică în țară. Cu toate acestea, Bosch are o prognoză modestă privind evoluția afacerii în țară pentru 2024 din cauza contextului din piață plin de provocări.
30 de ani de dezvoltare și angajament
În 2024, Bosch sărbătorește 30 de ani de prezență continuă și de succes pe piața din România, trei decenii de parteneriat strategic pentru societatea românească și de „tehnică pentru o viață” oferită clienților săi. De la prima sa apariție în 1906, prin deschiderea unei reprezentanțe în București și înființarea Robert Bosch SRL în anul 1994, Bosch a parcurs o distanță remarcabilă, consolidându-și poziția de partener strategic pentru societatea românească. „În ultimii 30 de ani, Bosch a contribuit semnificativ la dezvoltarea economiei românești prin crearea de locuri de muncă și prin transferul de tehnologie și know-how. Am adus în industria românească tehnologii de ultimă oră, am devenit un furnizor de componente pentru industria auto globală și derulăm proiecte de cercetare și dezvoltare cu impact vizibil asupra societății. Sunt mândru să spun că astăzi Bosch în România reprezintă tehnologie modernă, un angajator de top, un partener de încredere pentru sistemul de educație și pentru comunitățile locale prin propria noastră fundație. Privind spre viitor, Bosch își propune să rămână un lider în materie de tehnologie și un partener cheie pentru România, participând activ la dezvoltarea comunității prin inițiativele sale”, a adăugat Boldijar.
Mihai Boldijar
Bosch continuă să investească în România
Bosch a investit aproximativ 356 milioane de lei (72 milioane de euro) în România, în 2023, în principal în dezvoltarea fabricilor sale din sectorul de activitate Mobilitate din Cluj și Blaj, precum și în domeniul cercetării și dezvoltării, în cadrul Centrului de Inginerie Bosch din Cluj. Fabrica Bosch din Jucu, județul Cluj, produce din 2013 unități de control electronice de înaltă calitate pentru creșterea siguranței în trafic și a confortului la volan. În plus, fabrica din Jucu a făcut anul trecut pași semnificativi în ceea ce privește eficiența energetică și sustenabilitatea. Panourile solare ale fabricii au generat 5.444 MWh de energie verde, o creștere cu 46 de procente față de anul precedent. Aceasta reprezintă aproximativ 10 procente din cererea totală de energie electrică a fabricii. Împreună cu pompa de căldură instalată în 2021, fabrica a realizat în 2023 reduceri ale consumului local de gaze cu peste 60 de procente. Aceste măsuri au avut ca rezultat o reducere anuală a consumului de energie de 897 MWh. În plus, unitatea de producție Bosch din Blaj și-a dezvoltat în 2023 capacitatea de producție în sectorul de activitate Tehnologie industrială, prin extinderea utilajelor de producție pentru fabricarea sistemelor liniare. Fabrica Bosch din Blaj este cunoscută pentru calitatea excepțională în domeniul producției de componente auto și tehnologie industrială. În 2023, locația din Blaj și-a depășit obiectivul intern de reducere a consumului de energie. Printr-o serie de inițiative, cum ar fi automatizarea iluminatului, optimizarea presiunii aerului comprimat, utilizarea energiei termice de la compresoare pentru producerea apei calde menajere sau pentru susținerea sistemului de încălzire, precum și instalarea de panouri fotovoltaice pe două clădiri suplimentare, fabrica a realizat o reducere a consumului de energie de 1.854 MWh. În plus, în 2023, școala duală Bosch Blaj și-a adăugat un nou partener educațional, „Liceul Tehnologic Alexandru Domșa” din Alba Iulia, inclusiv o nouă specializare: utilaje electromecanice și instalații industriale.
Concentrare pe tehnologii inovatoare în domeniul cercetării și dezvoltării
Înființat în 2013, Centrul de Inginerie Bosch din Cluj este un jucător important în modelarea viitorului mobilității. Combinând expertiza în software, hardware, inginerie mecanică și planificarea vânzărilor, centrul contribuie la dezvoltarea unor soluții de ultimă oră pentru conducerea automatiză, autovehiculele electrice și mobilitatea conectată, toate bazate pe inteligența artificială. În aprilie 2024, Bosch a inaugurat a doua clădire de birouri la centrul său de inginerie din Cluj-Napoca. Noua facilitate reprezintă o investiție de 21 de milioane de euro, în timp ce investiția totală în cele două clădiri de birouri din Cluj se ridică la aproximativ 50 de milioane de euro. Clădirea de 10.000 de metri pătrați are zece etaje și este conectată la dotările existente prin pasarele. Această extindere reflectă angajamentul companiei față de România și de Centrul de Inginerie din Cluj, un jucător cheie în rețeaua globală de inginerie a companiei. Mai mult, dezvoltarea activităților de inginerie în România a dus în mod firesc la extinderea la București și, începând cu acest an, la Sibiu. În prezent, aproximativ 1.700 de angajați lucrează la proiecte de tehnologie de ultimă oră în aceste locații moderne. În momentul de față, centrul aduce o contribuție importantă la portofoliul Bosch de drepturi de proprietate intelectuală, cu peste 100 de invenții în fiecare an.
Bosch își consolidează prezența la Timișoara
2023 a fost un an cu multe realizări pentru Bosch în Timișoara, unde compania are un centru de soluții de business și tehnologie, oferind cele mai bune servicii pentru Grupul Bosch și clienții externi. În prezent, centrul are două entități juridice separate: Bosch Service Solutions SRL (din 2007) și nou înființata entitate Bosch Global Business Services SRL (din ianuarie 2024). Decizia de a extinde amprenta entității legale în România îi permite companiei să se concentreze pe obiectivul său de dezvoltare și să își consolideze în continuare poziția de jucător cheie în digitalizare, cu o zonă robustă de dezvoltare de software și primele servicii de consultanță pentru proiecte de inteligență artificială oferite de locație. În 2023, Bosch din Timișoara a primit titlul „Business Services Company of the Year” oferit de publicațiile The Diplomat și Outsourcing Today. Mai mult, divizia Global Services a adăugat 60 de poziții noi în 2023, continuând tendința de dezvoltare în domeniul contabilității, controlling-ului, achizițiilor și expertizei logistice. Experții locali sunt implicați în procesele de standardizare din țările europene, ca parte a strategiei diviziei.
Dezvoltarea sectoarelor de activitate Bosch
În sectorul Mobilitate, divizia Mobility Aftermarket a înregistrat în 2023 un nou record absolut de vânzări în România prin creșterea cifrei vânzărilor sale totale, bazată pe consolidarea relațiilor de afaceri cu distribuitorii strategici. Piesele de schimb auto Bosch sunt apreciate de multe companii ce fac parte din programul de loialitate eXtra (extra-premii.ro), în cadrul căruia service-urile auto și magazinele de piese de schimb pot colecta recompense pe baza achizițiilor de produse Bosch.
În sectorul de activitate Tehnologie pentru construcții și energie, dezvoltarea diviziei Bosch Home Comfort din România reflectă evoluția generală a industriei din ultimul an, afectată de contextul macroeconomic. În zona de afaceri a proiectelor, divizia a migrat de la segmentul rezidențial la cel comercial, reprezentat în principal de centrale electrice mari și soluții complexe de aer condiționat.
Sectorul de activitate Bunuri de larg consum a înregistrat o scădere a cererii de electrocasnice și scule electrice în 2023. Cu toate acestea, divizia Scule electrice Bosch a înregistrat o creștere moderată a vânzărilor în comparație cu anul precedent. În plus, Bosch susține ideea economiei circulare, prin utilizarea materialelor reciclate și reducerea utilizării de materii prime noi. Un pas important în 2023 a fost transformarea întregului portofoliu de instrumente de măsură DIY, prin utilizarea unui conținut ridicat de materiale reciclate. De asemenea, divizia a lansat, la începutul acestui an, magazinul online oficial Bosch Professional (www.bosch-shop.ro). În plus, BSH Electrocasnice a reușit să-și mențină poziția în categoriile de interes pe baza calității produselor sale, în ciuda condițiilor dificile de piață. Anul trecut, aceasta a continuat campania globală #LikeABosch, care promovează tehnologii ce pot transforma orice utilizator într-un mic erou în viața de zi cu zi. Această campanie va fi extinsă în 2024 cu noi aparate Bosch, cum ar fi aspiratorul vertical Unlimited Prohygienic Aqua 2 în 1 care spală și aspiră în același timp, sau a robotului de bucătărie Serie 6 care poate cântări cu precizie ingredientele până la nivel de 1 gram.
În sectorul de activitate Tehnologie industrială, divizia de vânzări Bosch Rexroth a înregistrat o creștere moderată în anul 2023, în principal datorită investițiilor în automatizarea proceselor de producție realizate de clienții din industria automotive.
Investiție în viitor: parteneriate și programe educaționale
Bosch este un partener pe termen lung al sistemului de educație din România. De exemplu, în cadrul programului Școală duală Bosch, aproximativ 700 de studenți au fost pregătiți în domenii specifice în unitățile de producție Bosch din Cluj și Blaj, încă din 2013. În plus, studenții pot accesa trei programe de masterat și patru cursuri dezvoltate de Centrul de Inginerie Bosch din Cluj, în parteneriat cu Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca și Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Compania oferă studenților și alte oportunități, cum ar fi programul Working Student, stagii de practică plătite, sau acces la Academiile Bosch din Blaj și Timișoara. În plus, compania oferă angajaților săi mai multe programe de dezvoltare a carierei.
Grupul Bosch: perspective pentru 2024 și parcurs strategic
Grupul Bosch și-a crescut cifra vânzărilor și profitul în anul 2023 și își implementează cu succes strategia de dezvoltare, în ciuda unui mediu dificil. Stefan Hartung, președintele consiliului de administrație al Robert Bosch GmbH, a declarat: „În anul financiar 2023 ne-am atins obiectivele financiare și ne-am consolidat poziția pe piață într-o serie de domenii de activitate, de la semiconductori la sisteme integrate pentru clădiri.” Compania și-a sporit cifra vânzărilor cu 3,8 procente față de anul precedent, până la 91,6 miliarde de euro, în ciuda condițiilor economice și de piață nefavorabile. La 5,3 procente, marja EBIT din operațiuni a fost cu 1 punct procentual mai mare decât anul precedent. A fost mai mare decât se preconiza, dar totuși mai mică decât marja-țintă de cel puțin 7 procente cerută pe termen lung. Bosch intenționează să atingă această cifră până în 2026. În primul trimestru al anului 2024, cifra vânzărilor a scăzut cu mai mult de 0,8 procente față de aceeași a anului precedent; după ajustarea la efectele cursului de schimb valutar, aceasta reprezintă o creștere de 2,7 procente. Cu toate acestea, compania se așteaptă la dificultăți în a mări marja EBIT din operațiuni comparativ cu anul precedent. Pe lângă mediul de piață modest și creșterea continuă preconizată a investițiilor inițiale în domenii de importanță strategică, restructurarea și îmbunătățirea proceselor vor avea, de asemenea, un impact negativ la început, efectul lor pozitiv venind doar după o anumită întârziere. Chiar dacă mediul economic și social rămâne solicitant, Bosch își propune să se claseze în top trei furnizori de pe piețele sale cheie, în toate regiunile lumii. „Vizăm inovații, parteneriate și achiziții pentru a ne asigura că ne dezvoltăm pe măsură ce industriile noastre se transformă, în ciuda dificultăților economice”, a declarat Hartung.
În activitatea sa de bază din domeniul mobilității, de exemplu, Bosch ia în mod sistematic decizii strategice pentru dezvoltarea viitoare. Numai în acest an lansează aproximativ 30 de proiecte de producție pentru autovehicule electrice. În zona de dezvoltare a domeniului hidrogenului, Bosch și-a reafirmat așteptările: până în 2030, vânzările sale în materie de tehnologie a hidrogenului ar putea ajunge la 5 miliarde de euro. De asemenea, Bosch exploatează sistematic oportunitățile de dezvoltare în domeniul tehnologiei de încălzire. Deși piața pompelor de căldură a stagnat în toată Europa în 2023, Bosch a reușit să-și dezvolte afacerea cu aproape 50 de procente. În anii următori, Bosch va continua să se dezvolte semnificativ mai rapid decât piața pe acest segment. Cu toate acestea, ar putea exista o ușoară îmbunătățire a piețelor pentru bunurile de larg consum după doi ani de reținere din partea consumatorilor. Bosch preconizează o stabilizare a activității proprii, la care ar trebui să contribuie inovațiile, precum și extinderea amprentei sale internaționale. În general, acțiunile climatice continuă să joace un rol central pentru Bosch. În viziunea lui Hartung, acestea oferă oportunități mari de dezvoltare, chiar dacă piețele precum electromobilitatea nu se dezvoltă atât de rapid pe cât se preconiza. Cu toate acestea, Bosch continuă să facă investiții inițiale mari în tehnologii pentru un viitor neutru din punctul de vedere al emisiilor de carbon, pentru a contribui la modelarea acestei transformări de la vârf. „Există presiuni pentru reducerea subvențiilor pentru tehnologiile eficiente din punct de vedere al emisiilor de CO2. Dar acțiunea împotriva schimbărilor climatice necesită investiții susținute: din partea guvernului, a companiilor și a fiecăruia dintre noi”, a spus Hartung.
În urma anunțului făcut în octombrie 2023 privind primele apeluri 4G realizate pe o rețea comună Open RAN în România, Vodafone și Orange anunță că au extins cu succes proiectul lor pilot în anumite zone rurale din România, inclusiv tehnologia RAN virtualizată 2G (vRAN) complet integrată, o inovație ce reprezintă o premieră internațională pentru o rețea operațională comună (RAN partajat).
Această realizare reprezintă un pas important spre migrarea în cloud a rețelelor de acces radio, care va permite operatorilor să-și analizeze mutarea întregii rețele tradiționale către rețele RAN 2G/4G/5G complet virtualizate, în conformitate cu cerințele europene, în special în zonele unde închiderea rețelelor 3G a fost realizată sau este iminentă. Virtualizarea rețelelor 2G reprezintă un progres major și o oportunitate pentru operatori, eliminând obligativitatea de a menține rețelele 2G tradiționale dezvoltate pe hardware specializat, precum și operarea unor rețele virtualizate 4G/5G ca o rețea suprapusă.
Vodafone și Orange au putut finaliza această etapă importantă prin intermediul parteneriatelor cu furnizori de top Open RAN. Samsung a furnizat software-ul său specializat vRAN, care suportă multi-RAT – 2G, 4G și 5G și echipamente radio compatibile cu O-RAN. Wind River a furnizat stratul de abstractizare prin Studio Cloud Platform, suprapus pe echipamentele hardware necesare pentru implementarea și scalarea software-ului RAN, în timp ce Dell Technologies a furnizat serverele Dell PowerEdge echipate cu procesoare Intel și plăci de accelerare.
În ultimele șase luni, ambii operatori au reușit să acumuleze experiență operațională locală în gestionarea unei rețele active Open RAN ce este utilizată în condiții reale de funcționare, fapt ce a contribuit la creșterea încrederii în maturitatea rețelelor virtualizate. Această perioadă de observație a permis realizarea unei comparații cuprinzătoare între Open RAN și rețelele RAN tradiționale și a demonstrat o performanță similară între cele două opțiuni.
Utilizarea Open RAN într-un mediu real le-a permis ambilor operatori să beneficieze de avantajele oferite de această soluție, precum un grad ridicat de automatizare și un timp redus de implementare. Tehnologia Open RAN decuplează funcționalitățile software de cele hardware, facilitând modernizarea de la distanță a stațiilor de bază mobile cu noi caracteristici și servicii, mai rapid și mai eficient din punctul de vedere al costurilor. De asemenea, în cazul partajării RAN, operatorii beneficiază de mai multă libertate și autonomie în gestionarea propriului software RAN virtualizat pe o infrastructură cloud comună, în timp ce costurile de operare a rețelei sunt împărțite. Această abordare reduce nevoia de vizite la site, datorită unui nivel mai mare de automatizare a rețelei, și permite operatorilor să se diferențieze, menținând în același timp economiile de cost și energie asociate cu partajarea RAN.
Nicolae Vîlceanu, Network Director la Vodafone România, a declarat: „Cu focus pe experiența clienților, vom folosi oportunitatea Open RAN pentru a trece la rețelele native în cloud. Open RAN susține inovarea într-un ritm mai crescut și dezvoltarea de noi funcții și servicii pentru că permite mai multor furnizori să dezvolte spațiul RAN. Acest lucru oferă operatorilor de telecomunicații un avantaj competitiv și să propună clienților soluții avansate. Suntem bucuroși să ne alăturăm forțelor partenerilor Open RAN pentru a continua dezvoltarea pentru o societate digitală sigură pentru viitor.”
Marius Maican, Technology Director în Orange România, a declarat: „Această primă dezvoltare a unei rețele operaționale Open RAN în România reprezintă un pas important pentru Orange în tranziția sa către rețele mai agile și mai automate, native în cloud. Orange va valorifica acest pilot de succes pentru a dezvolta în viitorul apropiat un centru de expertiză în România, care să susțină implementările la scară a Open RAN pe întreaga rețea Orange din Europa în următorii ani.”
Ambii operatori își consolidează angajamentul față de implementarea viitoare a Open RAN prin acest anunț, inaugurând o nouă eră pentru operarea rețelelor lor într-un mediu de livrare flexibil și competitiv.
A fost lansat Patronatul pentru Dezvoltare Durabilă România – Republica Moldova (PDDRM). Evenimentul a avut loc în Aula Carol I a Palatului Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București, în marja Conferinței „PDDRM Planul Economic Multianual România-Republica Moldova”.
CCIB subliniază că „evenimentul a oferit celor prezenți oportunitatea abordării rolului PDDRM și participării active ai membrilor săi, firme și asociații din România și Republica Moldova, la dezvoltarea în continuare a schimburilor comerciale și cooperării economice între cele două state, sprijinirea pe toate căile a eforturilor structurilor de stat, guvernamentale, ONG-uri, companii și firme private din statul vecin pentru atingerea obiectivelor din programul de aderare la marea familie a statelor membre ale Uniunii Europene”.
Iuliu Stocklosa, președintele Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București (CCIB), vicepreședinte al PDDRM: „Am acceptat cu plăcere numirea mea în calitate de vicepreședinte al Patronatului un proiect transfrontalier de mare perspectivă menit să stimuleze colaborarea pe multiple planuri a firmelor, companiilor și asociațiilor din cele două state.” Președintele CCIB „a prezentat implicarea CCIB în promovarea relațiilor comerciale și economice dintre cele două state menționând, printre altele, organizarea la 27.02.2024, în parteneriat cu Ambasada Republicii Moldova, a Zilei Oportunităților de Afaceri (ZOA – R.Moldova), eveniment marca CCIB, dedicat prezentării posibilităților de extindere a afacerilor cu parteneri din statul vecin, precum și participarea CCIB la Forumul de Afaceri organizat la 9.04.2024, la Palatul Parlamentului, în marja celei de a XII-a reuniuni a Comisiei Interguvernamentale (Comisia Mixtă) România – Republica Moldovă de Cooperare Economică, prilej folosit pentru a anunța participanților lansarea PDDRM”.
Sorin Chiriță, președintele PDDRM
Sorin Chiriță, președintele PDDRM: „Acest patronat are rolul să creeze punți economice între două state și am speranța ca acestea se vor regăsi curând în cadrul Uniunii Europene.” Președintele PDDRM a prezentat „obiectivele noului patronat și exprimându-și convingerea că această formă de parteneriat va atrage, în viitorul apropiat, un număr important de membrii din ambele state”.
CCIB anunță, de asemenea, că „au transmis mesaje de salut și urări de succes în activitatea PDDRM Mihai Ionescu, președintele executiv al ANEIR, copreședinte al Consiliului de Export al României și Gabriel Vlăduț, președintele Camerei de Comerț și Industrie Dolj.
Foarte bine a fost primită de asistență alocuțiunea E.S. Victor Chirilă, ambasadorul Republicii Moldova în țara noastră, care menționând că România a devenit un partener indispensabil pentru Republica Moldova, a mulțumit pentru relațiile de colaborare excelente pe multiple planuri între cele două state.
E.S. Victor Chirilă, ambasadorul Republicii Moldova în România
În marja Conferinței, având ca temă principală Diversificarea potențialului economic al relațiilor transfrontaliere România-Republica Moldova, au participat cu prezentări: reprezentanți ai conducerii PDDRM Laurențiu Pavelescu, președinte executiv, Bogdan Stanache, vicepreședinte, iar din partea membrilor din statul vecin, Mihail Stratan, președinte executiv și Andrei Buzovoi, vicepreședinte”.
Casa de expediții Gopet România raportează „o serie de întârzieri semnificative și modificări operaționale ca urmare a conflictului din regiunea Mării Roșii”, anunțând în consecință: „Pe acest fond de instabilitate și provocări constate, compania a luat decizia să investească într-un sistem nou de monitorizare a expedițiilor, care compară informațiile despre locația transporturilor simultan din trei surse independente – compania de transport maritim, datele obținute prin satelit și informațiile din port. Compania speră că acest sistem va permite Gopet să furnizeze estimările clare ale orelor de sosire a livrărilor.
Pe fondul atacurilor rebelilor Houthi asupra navelor comerciale din Marea Roșie, comerțul internațional prin Canalul Suez, rută crucială pentru traficul global de transport, a fost perturbat. Criza a forțat navele să ocolească în jurul Capului Bunei Speranțe din Africa, extinzând traseele de transport cu mii de mile, dublând costurile de livrare și provocând întârzieri serioase. Și Gopet România a fost nevoită să facă schimbări operaționale pentru a gestiona această situație dificilă și asigura continuitatea serviciilor pentru clienți”.
Iuliana Vârlănuță (foto), Sea Business Development Manager, Gopet România: „În această perioadă, am considerat deosebit de important să acționăm proactiv, motiv pentru care am decis sa investim într-un sistem nou de urmărire a expedițiilor, astfel încât să creștem acuratețea cu care putem comunica timpii de livrare care s-au mărit considerabil. Totodată, am căutat inclusiv variante alternative de încărcare, precum transportul feroviar. Acesta este un serviciu ce se încadrează ca timp de tranzit si preț între transportul maritim si cel aerian. În condițiile actuale de piață, si transportul aerian este o opțiune, mai ales când vorbim de loturi mai reduse de mărfuri și de nevoia de a primi la timp livrările într-un timp scurt; prin urmare, există clienți care preferă să achite tarife mai mari, însă să aibă o siguranță sporită asupra timpului de tranzit. În ultima perioadă, am avut întârzieri de peste 60 de zile pentru transportul maritim. Considerăm vital ca toți partenerii și clienții noștri să cunoască atât problemele pe care le întâmpinăm în această perioadă, cât mai ales faptul că facem tot ce ne stă în putință să identificăm cele mai bune opțiuni de încărcare din punct de vedere transit time și preț către client.”
Gopet România subliniază că deciziile operaționale „includ verificarea punctuală a fiecărui transport pentru a anticipa modificările de rută și întârzierile, extinderea rețelei de parteneri pentru a găsi cele mai bune opțiuni de încărcare și tranzit pentru clienți, explorarea de variante alternative de transport, cum ar fi transportul feroviar sau aerian, pentru a compensa întârzierile și incertitudinile din transportul maritim.
În ultimele luni, întreaga industrie s-a confruntat cu întârzieri constante în livrarea mărfurilor și modificări frecvente ale rutelor de transport, cauzate de schimbările politice și de securitate din zona Mării Roșii și ocolirea Africii. Acestea au avut un impact direct asupra operațiunilor și serviciilor oferite, generând o serie de dificultăți și provocări de adaptare la noul context. Un alt efect observat este si congestionarea porturilor, un alt factor care pune presiune pe termenul de livrare. Operațiunile din port sunt întârziate. Apoi, există presiune și pe capacitatea rutieră, care devine deficitară. Congestia din porturi se transmite automat și în trafic. Totul concura la lungirea acestor termene de livrare.
Toți acești factori au făcut ca Gopet România să se confrunte cu reale dificultăți în a furniza date de sosire estimative fiabile clienților, din cauza modificărilor frecvente ale rutelor de transport și a întârzierilor neprevăzute, acest lucru generând o lipsă de majoră predictibilitate, indicator deosebit de important în serviciile de transport.
O altă provocare majoră este modificarea constantă a timpilor de tranzit și a rutelor de livrare, fără informații suplimentare sau justificări din partea liniilor maritime. În plus, ocolirea Africii a condus la zile suplimentare de tranzit. Iuliana Vârlănuță:„Prin ocolirea Africii, dincolo de prețurile mărite, apar și zilele extra care se adaugă la cele inițiale de tranzit, undeva între 20-25 de zile, asta pentru că unele linii maritime decid asupra marjei de interes alocat unor porturi în detrimentul altora. Această deservire neconformă aduce după sine modificarea rutei inițiale la momentul încărcării unui container, iar asta ajunge să se traducă în zile și mai multe de întârziere. Evident că, în aceste condiții, nu mai putem vorbi de livrări just in time. Clienții trebuie să planifice cu și mai mult timp înainte pentru a se asigura că mărfurile vor ajunge la timp. De exemplu, dacă discutăm despre campanii de Crăciun sau Black Friday, companiile trebuie să se asigure că au locuri rezervate încă din mai sau, cel mai târziu, iunie.”
Gopet România precizează că, „în momentul de față, un timp de tranzit (tt) din sudul Chinei către România a ajuns la aproximativ 60 zile, față de 35-40 de zile cât obișnuia să fie în mod normal, iar din nordul Chinei în România, un astfel de transport poate să ajungă și la 70 zile, pentru import. În ceea ce privește exportul, lucrurile stau similar, timpii de tranzit către destinațiile asiatice ajungând și până la aproximativ 85-90 zile. Ca urmare a măririi timpilor de tranzit și a insecurității generate de alegerea noilor rute, a fost sistat și serviciul de transport maritim direct.
Întârzierile fizice pe lanțul de aprovizionare au în mod evident și impact financiar, prin întârzierea plăților, ceea ce conduce la încasări întârziate. Cu toate acestea, Gopet România își reafirmă angajamentul față de clienți și parteneri, promițând să își continue eforturile de a oferi servicii de înaltă calitate și soluții adaptate în ciuda provocărilor întâmpinate”.
Cu peste 20 de ani în industrie, Gopet România este companie cunoscută ca „provider de servicii integrate de transport și logistică, oferind soluții de transport rutier, feroviar, maritim și aerian, precum si servicii de depozitare și logistică. Parte dintr-un grup regional cu prezență și în Bulgaria, Grecia, Turcia, Polonia și Spania, compania este poziționată în top 15 case de expediție, dobândind în timp notorietate în domeniul transporturilor rutiere internaționale. Grație viziunii de dezvoltare de parteneriate pe termen lung, planurilor de creștere axate pe diversificarea serviciilor, cu precădere pe componenta de transport verde și creșterea eficienței prin digitalizare, Gopet România se identifică drept un expert în industrie”.
de Mohamed A. El-Erian, președinte al Colegiului Queens de la Universitatea din Cambridge
Ce se întâmplă în Statele Unite nu rămâne în Statele Unite. Economia globală depinde de America pentru a acționa ca principal motor de creștere, iar piețele financiare globale depind de apetitul imens pentru risc al investitorilor americani. Acest lucru a devenit deosebit de evident în 2023, când economii majore precum Japonia și Regatul Unit au intrat în recesiune, Germania a evitat una, iar China s-a confruntat cu obstacole în calea creșterii economice și a zonelor cu datorii mari.
Dar dacă economia SUA poate trage după sine creșterea globală în 2024 depinde de răspunsurile la trei întrebări cheie. În primul rând, poate economia internă să-și mențină impulsul actual de creștere și să obțină cea mai blândă dintre aterizările slabe? În al doilea rând, poate rămâne rezistentă în fața diviziunilor politice interne și a incertitudinilor geopolitice din întreaga lume? Și, în sfârșit, vor putea investitorii să-și asigure suficientă lichiditate pentru a refinanța datoriile acumulate în perioada ratelor dobânzilor artificial scăzute și a injecțiilor de lichiditate excepțional de mari din partea băncilor centrale?
Pe baza prețurilor actuale de pe piață, investitorii cred că răspunsul la toate cele trei întrebări este un ferm „da!”. În mod similar, mulți economiști sunt optimiști în ceea ce privește economia SUA, deși cu ceva mai puțin entuziasm decât cel manifestat de piețele de capital.
Iar eu mă regăsesc având o viziune mai nuanțată. Luați în considerare cele trei probleme cheie. Economia SUA deține, fără îndoială, două avantaje semnificative față de alte economii majore: motoarele sale actuale de creștere sunt mai dinamice și a luat măsuri semnificative pentru a stimula și a investi în viitorii factori de creștere. Acest lucru ne ajută să explicăm de ce SUA au depășit așteptările în 2023, PIB-ul crescând cu 4,9% și 3,3% în trimestrul al treilea și, respectiv, al patrulea. În schimb, economiile germană, japoneză și britanică s-au contractat, în timp ce China, confruntându-se cu probleme ciclice, risca să fie atrasă în temuta capcană a veniturilor medii.
Aceste avantaje uriașe diferențiază SUA de alte economii dezvoltate. Mai mult decât atât, avantajele sale comparative vor continua să se consolideze dacă alte țări nu vor trece rapid și decisiv către politici care susțin creșterea și cresc productivitatea.
Dar economia americană se confruntă și cu un puternic vânt din față. SUA au intrat în 2024 cu bilanțuri mai slabe ale gospodăriilor, marcate de economii mai scăzute și de datorii mai ridicate. Acest lucru reduce eficiența viitoare a cheltuielilor consumatorilor ca motor de creștere directă și indirectă. În plus, odată cu scăderea inflației, există un risc mai mare ca dependența excesivă a Rezervei Federale de datele istorice să conducă la o altă greșeală de politică monetară.
Aceste provocări sunt agravate de incertitudinile interne și geopolitice care nu au fost reflectate în mod adecvat în primele de risc de piață și în evaluările economice. Posibilitatea de escaladare în Orientul Mijlociu este considerabilă, deoarece numărul deja îngrijorător al morților civili și al suferinței umane din Gaza crește și mai mult. Războiul din Ucraina riscă să se încline spre mod care amenință un conflict mai larg în timp. Între timp, tensiunile în curs între China și SUA dau puțin semne de atenuare. Alegerile din acest an din zeci de țări dezvoltate și în curs de dezvoltare adaugă un alt strat de incertitudine, deoarece schimbările politice ar putea declanșa noi șocuri în aprovizionare și înarmare în continuare a comerțului și finanțelor.
A treia problemă este dacă piețele pot naviga printre moștenirea de refinanțare a asumării excesive de riscuri alimentate de ani de rate ale dobânzilor artificial scăzute, injecții masive de lichiditate și o interdependență nesănătoasă între Fed și piețele financiare. Sectorul imobiliar comercial, unde aproximativ 1,5 trilioane de dolari în datorii urmează să ajungă la scadență până la sfârșitul anului 2025, este un exemplu excelent. Dar există și alte domenii de îngrijorare, mai ales în sectorul nebancar puțin reglementat și insuficient înțeles.
Este important de menționat că aceste probleme de refinanțare tind să se dezvolte treptat. Acest lucru are atât avantaje, cât și dezavantaje: în timp ce ritmul lent atenuează riscul de contagiune masivă și opriri bruște, erodează și rezistența și agilitatea.
Împreună, toți acești factori provoacă automatismul prognozei consensuale privind o aterizare foarte ușoară pentru economia SUA și capacitatea acesteia de a impulsiona creșterea globală. Într-adevăr, privind spre restul anului, aș considera probabilitatea unei aterizări soft la 55%. Există, de asemenea, o probabilitate de 30% ca SUA să alunece într-o recesiune și o șansă de 15% ca inovațiile continue în transformarea tehnologică – în special în inteligența artificială generativă, științele vieții și tehnologiile ecologice – să conducă la surpriză pozitivă.
În timp ce consensul a intrat în 2024 cu o viziune mult mai optimistă decât acum un an, el trebuie să fie mai nuanțat decât ceea ce se reflectă în prezent în prețurile pieței și previziunile economice. Gândiți-vă la o perspectivă „da, dar”, care cere să acordați atenție în timp util celor două „cozi” ale distribuției rezultatelor potențiale.
Mohamed A. El-Erian, președinte al Colegiului Queens de la Universitatea din Cambridge, este profesor la Wharton School a Universității din Pennsylvania și autorul cărții The Only Game in Town: Central Banks, Instability, and Avoiding the Next Collapse (Random House, 2016) și coautor (împreună cu Gordon Brown, Michael Spence și Reid Lidow) a Permacrisis: A Plan to Fix a Fractured World (Simon & Schuster, 2023).
Uniunea Națională a Transportatorilor Rutieri din România (UNTRR) anunță ultima șansă pentru transportatorii rutieri să-și recupereze daunele din cartelul camioanelor. În acest sens, ei se pot înscrie până pe 31 august 2024 la Truck ReClaim pentru despăgubiri pe perioada 1997-2016. UNTRR precizează:
Uniunea Națională a Transportatorilor Rutieri din România (UNTRR) colaborează cu furnizorul de servicii juridice Truck ReClaim pentru a sprijinii firmele de transport rutier din România care nu au acționat până acum pentru a-și recupera daunele provocate de cartelul camioanelor pe perioada 1997-2016 sau care nu au solicitat despăgubiri pentru camioanele noi achiziționate în perioada 1997-2004.
Reamintim că din 2016, după ce Comisia Europeană a decis sancționarea cartelului camioanelor, UNTRR este singura asociație din România care a venit în sprijinul firmelor de transport rutier de marfă prin implicarea în acțiunile juridice reprezentate de Casa de avocatură Hausfeld din Germania referitoare la cartelul camioanelor. Prin intermediul acestei colaborări, transportatorii rutieri români înregistrați la UNTRR au avut posibilitatea de a solicita despăgubiri pentru perioada de timp 01.04.2004 și 2016, iar sute de procese sunt în curs de desfășurare doar în fața instanțelor din Germania.
Recent, UNTRR a încheiat o nouă colaborare cu furnizorul de servicii juridice Truck ReClaim, pentru a sprijini transportatorii rutieri afectați de cartelul camioanelor să solicite despăgubiri și pentru perioada 1997-2004 și pentru a da o ultimă șansă transportatorilor care nu au acționat deloc până acum împotriva cartelului camioanelor, să solicite despăgubiri pe perioada 1997-2016, urmare hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) de anul acesta.
Furnizorul de servicii juridice Truck ReClaim, care este reprezentat legal de firmele de avocatură Hausfeld și Kapellmann, a prelungit termenul de înregistrare pentru firmele care doresc să participe la o acțiune în instanță împotriva cartelului camioanelor până la 31 august 2024, datorită cererii ridicate. Inițial, termenul de înregistrare era 30 aprilie 2024.
Cu toate acestea, a devenit evident că numeroase firme de transport care nu au întreprins acțiuni împotriva cartelului camioanelor în ultimii ani, doresc acum să profite de ultima șansă de a acționa pentru a-și recupera daunele. Numai în ultimele săptămâni, peste 1.000 de firme cu cel puțin 15.000 de camioane afectate de cartel s-au înregistrat la Truck ReClaim. Pentru a oferi miilor de alte firme de transport rutier afectate oportunitatea de a participa, termenul de înregistrare a fost prelungit până la sfârșitul lunii august 2024. Datele necesare cu privire la camioanele individuale trebuie, de asemenea, furnizate până la sfârșitul lunii august 2024, după înregistrare.
Context:
Uniunea Națională a Transportatorilor Rutieri din România (UNTRR) și numeroase asociații europene de transport, cum ar fi BGL (Bundesverband Güterkraftverkehr Logistik und Entsorgung e.V.), AMÖ (Bundesverband Möbelspedition e.V.), BWVL (Bundesverband Wirtschaft, Verkehr und Logistik e.V.) și DSLV (Bundesverband Spedition und Logistik) colaborează cu Truck ReClaim.
Truck ReClaim oferă firmelor de transport și logistică o ultimă șansă de a solicita recuperarea daunelor provocate de cartelul camioanelor.
Din 2016, când Comisia Europeană a impus amenzi de aproape 3 miliarde de euro cartelului camioanelor, numeroase firme de transport rutier au solicitat deja despăgubiri pentru daunele cauzate de cartelul camioanelor pentru perioada de timp 01.04.2004 și 2016 cu sprijinul UNTRR, iar procesele sunt în curs de desfășurare în Germania, conform informărilor periodice transmise de UNTRR.
Cu toate acestea, multe firme nu au întreprins încă nicio acțiune, deși daunele suferite sunt probabil considerabile. În timp ce daunele reale urmează să fie determinate de economiști, o compensație între cinci și cincisprezece la sută din valoarea de achiziție, adică mai multe mii de euro pe camion, este probabil să fie realistă.
Recent, situația părea dificilă pentru transportatorii rutieri care nu au întreprins încă nicio acțiune. De câțiva ani, a devenit practic imposibil să se solicite orice alte noi despăgubiri împotriva cartelului camioanelor în Germania. Riscul ca solicitările de despăgubire a daunelor cauzate de cartelul camioanelor să fie deja prescrise era prea mare.
Situația s-a schimbat anul acesta odată cu hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din 1 februarie 2024. Prin această hotărâre, este stabilit în mod legal că Scania a fost implicată în cartelul camioanelor, în care producătorii de camioane au fixat prețurile între 1997 și 2011. CJUE stabilește, de asemenea, că Scania este răspunzătoare în temeiul dreptului civil pentru daunele suferite de firmele de transport și expediție ca urmare a cartelului camioanelor. Deoarece în conformitate cu legea germană membrii cartelului sunt solidar responsabili pentru întreaga daună suferită, clienții altor camioane pot, de asemenea, să-și depună solicitările de despăgubire a daunelor împotriva Scania.
Toți transportatorii rutieri români afectați de cartelul camioanelor care nu au solicitat încă despăgubiri pentru recuperarea daunelor cauzate de cartelul camioanelor pot să se înregistreze acum pe platforma online disponibilă în limba română pentru firme le de transport înregistrate la UNTRR aici: https://www.truckreclaim.com/ro/home-ro Prin intermediul colaborării UNTRR cu Truck ReClaim, transportatorii rutieri români pot solicita despăgubiri pentru toate camioanele achiziționate, inclusiv cu plata în rate sau în leasing între 1997 și 2016.
Participarea la acest proces juridic antitrust nu implică nicio plată în avans și niciun risc legat de costuri de litigiu. Doar în caz de succes, firmele plătesc o taxă de succes de 33%. Firmele de transport înregistrate la UNTRR beneficiază de o taxă redusă.
Prin urmare, este necesar să acționați rapid, deoarece primele pretenții împotriva Scania ar putea să fie prescrise în doar câteva luni.
Furnizorul de servicii juridice Truck ReClaim va fi reprezentat legal de firmele de avocatură Hausfeld și Kapellmann.
Hausfeld este una dintre cele mai importante societăți de avocatură – dacă nu chiar cea mai importantă – în domeniul litigiilor privind pretențiile de daune în domeniul cartelurilor. Editura de renume JUVE a numit firma de avocatură Hausfeld „Firma Anului pentru Litigii” în 2019 și „Firma Anului pentru Dreptul Antitrust” în 2022. În plus, Global Competition Review listează Hausfeld ca singura firmă de avocatură din Europa specializată în reprezentarea părților vătămate fiind „firmă de elită” în domeniul dreptului antitrust.
Kapellmann, o firmă de avocatură foarte renumită, reprezintă deja clienți în procese împotriva cartelului camioanelor.
Renumitul economist în domeniul concurenței, Prof. Dr. Inderst, având o vastă experiență legată de cartelul camioanelor, alături de echipa sa, sunt responsabili pentru evaluarea economică a daunelor afirmate ale cartelului.
Industriași reprezentând circa 8 milioane de angajați din 20 de sectoare industriale europene semnalau cu câteva săptămâni în urmă situația critică și „provocările istorice” cu care se confruntă industriile de bază din Europa. Corporațiile și firmele mici și mijlocii sunt lovite de cea mai severă recesiune economică din ultimul deceniu, cu cerere în scădere, cu costuri de producție în continuă creștere și cu „investiții ce se îndreaptă spre alte meleaguri”, arată Declarația de la Anvers. Manifestul industriașilor venise la doar o zi după ce ministrul german al economiei și cel francez de finanțe anunțau că vor să reducă birocrația europeană ce împiedică dezvoltarea afacerilor comunitare.
Pactul Verde și birocrația comunitară au ridicat bariere în dezvoltarea sectorului industrial al unei Uniuni Europene ce se regăsește sufocată de competiția dintre economiile SUA și Chinei. Semnatarii Declarației de la Anvers cer ca prioritatea majoră a agendei strategice a Europei să fie un „acord industrial european”, cu soluții reale la provocările tranziției energetice, cu accent pe competitivitate, reziliență și sustenabilitate. Avertismentul industriașilor privind lipsa de competitivitate a Europei față de China și SUA este făcut public exact înainte de lansarea programelor electorale ce vor da câștigătorii (dar și învinșii) din alegerile care vor genera noul Parlament European și viitoarea Comisie Europeană.
Birocrația comunitară finalizase recent reglementările climatice cu obiectivul extrem de ambițios – și de aceea și foarte contestat – de a reduce emisiile de carbon cu 90% până în 2040.
Am văzut în presa românească reflectări ale Declarației de la Anvers, dar nu am văzut la București nicio dezbatere politică despre ce șanse trebuie să dăm și industriei autohtone pentru a fi capabilă să atingă obiectivele de mediu impuse de birocrația de la Bruxelles. Nu am văzut nicio preocupare serioasă cu privire la cum și cât reglementăm economia viitorului sau despre ce finanțări are și câte investiții trebuie să facă România în noile tehnologii necesare pentru conformarea cu Pactul Verde European. Nu am văzut nicio abordare strategică comună a guvernului, a industriei, sindicatelor, institutelor de cercetare și societății civile cu privire la viitorul economiei naționale în contextul tranziției energetice, al transformării economice și al schimbărilor și constrângerilor care survin în plan global și european.
La București lipsește o discuție aprofundată despre presiunile la care este supusă industria românească și mai ales despre miza viitoarelor alegeri europarlamentare și a viitorului program de guvernare comunitar. La București este tăcere cu privire la nevoia României ca viitoarea politică europeană să transforme povara Green Deal-ului într-un real factor de creștere economică, de finanțare de noi tehnologii, de dezvoltare și de creștere a propriei competitivități.
În pragul alegerilor pentru un nou Parlament și o nouă Comisie Europeană, Occidentul dă semne clare că vrea o ajustare a politicilor europene astfel încât să-și susțină propria industrie pe parcursul tranziției energetice.
România trebuie să facă la fel. Cred că Bucureștiul are nevoie de propria sa Declarație de la Anvers.
Într-o încercare tardivă de a prelua conducerea NATO, președintele Klaus Iohannis, ne anunță media internaționale, s-a angajat în cursa pentru șefia alianței pe ultima sută de metri, într-un moment în care candidatul principal, Mark Rutte, pare deja învingător, având un consistent sprijin din partea unor capitale cheie. Acest demaraj greoi ridică întrebări cu privire la abilitatea cu care liderul român decodifică complexitățile politicii europene și internaționale.
Analizând prestația prezidențială a ultimului deceniu, observăm laitmotivul unei paralizii comunicaționale la vârf care a însemnat șanse ratate pentru România. Cel mai vizibil și de impact exemplu este atitudinea manifestată de România față de criza ucraineană. Cu „strategia” impusă de genul „tacem și facem”, România a pierdut o șansă foarte bine de profilare, deși, după cum arată declarațiile liderilor ucraineni, contribuția noastră a fost substanțială. Din păcate, la sfârșitul, sperăm cât mai rapid, al războiului, prea puțini vor fi atenți când România instituțională va găsi potrivit să vorbească. Nu mai vorbesc că atitudinea noastră fricoasă pe tema sprijinului pentru Ucraina alimentează temerile opiniei publice despre război. Și nici de faptul că suntem singura țară europeană unde șeful statului major și-a atras critici politice după ce a spus, și el, ce spun și alți șefi de stat major și alți miniștri de apărare din state UE și NATO.
Secretomania românească și ideea că noi suntem șmecheri și alții nu se prind nu prinde decât… la noi. Această abordare, care apare disprețuitoare la adresa publicului prin evitarea răspunsurilor concrete la întrebări importante (de inspirație „altă întrebare…”), evidențiază nu doar o neglijare a nevoii României de a beneficia de o strategie externă coerentă (da, avem diplomați și spioni buni, dar nu avem coerență politică și comunicațională, ci doar un mare partid cu limbaj de lemn care nu ajută în ofensivele de șarm), ci și o retrăire forțată a unui trecut de secol XIX, în care totul s-a „rezolvat” prin înțelegeri ascunse avute pe culoare îmbâcsite de fum de țigară. În zilele noastre, chiar și în mijlocul unei conjuncturi globale extrem de tensionate, există principii de bază ale diplomației și comunicării strategice care necesită o poziționare meticuloasă, dar curajoasă pe scena internațională. Cu alte cuvinte, dacă vrem să ne păstrăm importanța ca țară, trebuie să ne comportăm ca atare. Importanța României este subliniată în contextul actual – o importanță care, ironia sorții, este amplificată de fapt de circumstanțele globale și nu propulsată de o strategie politică anume gândită. Ca bastion strategic al NATO pe flancul estic și ca actor cu influență în regiunea Mării Negre, țara noastră ar putea avea un rol esențial nu doar din perspectivă militară, ci și, ca să dau un exemplu ușor de înțeles, prin prisma relațiilor sale istorice cu lumea arabă și a legăturilor sale speciale cu Israelul care ar trebui exploatate, diplomatic, mult mai mult și mai evident. Totuși, această importanță, deși circumstanțială, impune României să navigheze cu capul sus și să se agațe de valul istoriei cu toată hotărârea. Oportunitatea de a transforma această importanță contextuală într-una durabilă poate fi exploatată printr-o comunicare strategică bine pusă la punct și prin adoptarea unei poziții pe măsură pe arena internațională. Altfel lumea nu înțelege automat ce gândești, ce vrei, ce se întâmplă, nici acasă, nici afară.
Succesul nu este imposibil, pentru că, dincolo de ecranul televizorului, România dispune de consistente resurse (statistic vorbind și în ciuda inegalităților, facem pasul spre o țară dezvoltată), cu cetățeni educați și dornici să contribuie, atât în țară, cât și în diaspora. Poate este momentul să ne adunăm și să facem inventarul a ceea ce putem mai bine face la nivel european și internațional, că tot începe un nou ciclu politic la final de an. Evident, acest patriotism inteligent trebuie disociat de narațiunile fals naționaliste, care abundă la nivel politic. Din păcate, un patriotism luminat și responsabil (un concept integrat de patriotism deștept) nu pare a reuși să se contureze, dincolo de discursul politic care abordează concepte precum patriotismul economic sau necesitatea apărării cetății de extremism (proiectul comasării alegerilor este un exemplu în acest sens). Astfel, în lipsa strategiei, comportamentul ca stat și percepția internațională rămân esența problemei, în loc să fie o parte majoră a soluției.
În fața provocărilor contemporane, România se află într-un punct de inflexiune, confruntată nu doar cu necesitatea de a-și exploata și de a-și îndeplini rolul său strategic, contextual, dar și cu importanța consolidării identității sale naționale și internaționale. Este un moment care cere nu doar introspecție, ci și acțiune strategică și o comunicare clară și curajoasă, pentru a naviga cu succes în apele tot mai furtunoase ale politicii globale. Asta dacă vrem să avem o direcție clară, nu să ne lăsăm duși de curent, în derivă. Liderii actuali ai coaliției, și în general liderii partidelor politice să ia aminte la cazul Iohannis și să înțeleagă că nu se poate doar ca noi, ci trebuie să jucăm jocul cu regulile lui europene și globale. Sigur, e frumos că „împăratul” nostru, apropo de o anchetă media recentă, vrea iar ceva, dar în viață mai și muncim pentru ceea ce avem, nu vine totul la botul calului. Era frumos acum dacă în 10 ani de Cotroceni președintele permitea ca România să construiască rețele de imagine și influență care să îi fie lui de folos acum. Dar nu a făcut asta, nu a luat decizii, nu a girat ambiția românească și nu întâmplător acum românii care știu meserie nu îl vor ajuta, căci el nu a dat doi bani pe inteligența românească de acasă și din diaspora un deceniu. Nu se poate acum o operațiune provincială de ultima sută de metri și inclusiv partenerii externi zâmbesc pentru că îi cunosc vulnerabilitatea acasă, iar faptul că doar a fost constructiv ca lider român în alte capitale nu îl ajută acum: lumea te promovează la final de mandat când te consideră o investiție de viitor, nu doar un instrument în trecut. Prieteniile contează, investiția în oameni contează, percepția că ești un om de calitate contează. O lecție și pentru clasa politică aspirantă: lucrurile trebuie construite din timp, dezvoltarea și deșteptarea României, ca politică, politici și PR, vă ajută și pe voi!
de Victor Grigorescu, expert în politici energetice și politici economice europene
Politica ambițioasă a Uniunii Europene de combatere a schimbărilor climatice a avut mereu un mare neajuns: s-a concentrat exclusiv aproape asupra obiectivului de reducere a emisiilor poluante. Nu am vorbit niciodată cu adevărat serios, nici la Bruxelles, nici la București, despre cum ajungem să atingem aceste obiective, de ce instrumente anume ne folosim, cine și unde produce tehnologiile de care avem nevoie sau cu cine vom construi economia europeană a viitorului.
Executivul european și statele membre au apucat mai degrabă să meargă pe un drum simplu în politica publică: au cerut mediului economic să se transforme sau i-au impus să plătească pentru incapacitatea de adaptare. Protestul vestelor galbene, de acum patru ani, spune totul: agricultori care nu știu cum să își asigure subzistența într-o lume care renunță la combustibilii fosili poluanți dar ieftini s-au năpustit peste o clasa politică surprinsă ea însăși de amploarea și vehemența protestului. La patru ani distanță, în pragul unei noi runde de alegeri pentru Parlamentul European, problema este de actualitate.
Așadar, ce ne lipsește este o discuție aprofundată despre industria europeană în sens larg și despre industria românească în particular, despre rolul lor în procesul de transformare verde a întregii economii naționale și europene.
Tocmai de aceea Declarația de la Anvers privind politica industrială europeană în contextul pentru Pactul Verde adoptată la începutul acestui an de 73 de lideri ai industriei europene din aproape 20 de sectoare industriale este un pas clar în direcția bună. Declarația cere adoptarea unei noi politici industriale la nivel UE și atrage atenția asupra necesității unei acțiuni decisive pentru a identifica soluții reale la provocările industriale ale Europei, cu accent pe competitivitate, reziliență și sustenabilitate.
O nouă politică industrială la nivelul Uniunii Europene ar reprezenta, alături de Pactul Verde European, o componentă cheie în efortul de a aborda schimbările climatice de pe poziții mai pragmatice și de a transforma mai rapid economia noastră în una mai sustenabilă și mai ecologică. Pentru România, integrarea unei politici industriale eficiente, consonantă cu obiectivele Pactului Verde, este o oportunitate semnificativă de dezvoltare și modernizare a sectorului industrial național.
Este clar pentru orice observator obiectiv că adaptarea României la exigențele Pactului Verde European și transformarea acestora în oportunități de creștere economică susținută reprezintă un proces complex. Sectorul industrial românesc, diversificat și cu tradiție în domenii precum energia, utilaje, mașini și echipamente, chimia și prelucrarea metalelor, se confruntă cu provocări reale, generate de creșterea prețurilor la electricitate și gaze naturale, de presiunea eliminării alocărilor gratuite de certificate de carbon și de perspectiva pierderii unor piețe tradiționale de desfacere datorită creșterii standardelor de mediu încorporate în lanțurile valorice europene. Sectoarele noastre industriale tradiționale sunt încă dependente de tehnologii și combustibili fosili vechi, eficiența energetică fiind redusă, iar industria națională are acces limitat la finanțare pentru inovare și modernizare.
Adoptarea unei politici industriale aliniate la obiectivele Pactului Verde poate oferi soluții încurajând alocarea de resurse financiare către tehnologii curate, sprijinind inovarea în domenii cheie și eliminând barierele în calea finanțării pentru întreprinderile mici și mijloci, în același timp cu dezvoltarea competențelor și recalificarea forței de muncă, pentru a se asigura că tranziția industrială nu doar protejează, dar și creează locuri de muncă de calitate.
Implementarea unei politici industriale strict la nivelul României, deși de dorit, ar necesita un efort concertat din partea tuturor actorilor relevanți – guvern, industrie, sindicate, instituții de cercetare și societatea civilă, pentru dialog constructiv și parteneriatele strategice. Trebuie însă să recunoaștem deschis că experiența trecută ne contrazice așteptările; șansele unei abordări de succes la nivel național sunt, de cele mai multe ori, modeste.
Ralierea la un demers european concertat, alături de toate statele membre, sub umbrela Comisiei Europene reprezintă însă o soluție.
Declarația de la Anvers stabilește zece acțiuni urgente menite să restabilească competitivitatea și să asigure locuri de muncă de calitate în Europa. Acestea includ concentrarea asupra dezvoltării infrastructurii esențiale, creșterea securității materiilor prime a UE, stimularea cererii pentru produse cu emisii nete zero și cu conținut scăzut de carbon, valorificarea pieței unice pentru lanțurile de valori integrate și îmbunătățirea cadrului de inovare. De asemenea, se solicită adoptarea unei noi maniere de elaborare a legislației care să încurajeze antreprenoriatul și investițiile în tehnologii curate, precum și stabilirea unei structuri interne coezive pentru implementarea eficientă a politicilor.
Unul dintre punctele cheie este apelul pentru o abordare europeană unitară, care să nu favorizeze multiple stimulente naționale, subliniind necesitatea de a menține și întări integritatea pieței interne. Europa trebuie să-și susțină industria pe parcursul tranziției verzi. Iar România trebuie să facă la fel.
Declarația este în esență un apel urgent la revitalizarea topologiei industriale europene, întărind competitivitatea, sustenabilitatea și reziliența sectoarelor industriale de bază în contextul schimbărilor geopolitice majore la care suntem cu toții martori. Ea ar putea pune bazele unui efort colaborativ pentru reînnoirea investițiilor industriale în Europa, marcând debutul implementării nou Pactului Verde European Industrial, de data aceasta.
Industria din România trebuie să decidă de partea cui este în mijlocul actualei dezbateri: de partea celor care se opun tranziției, sperând, în van în opinia mea, că valul transformării radicale îi va ocoli cumva, ori de partea celor care preiau inițiativa sprijinind nașterea unei politici comune de la nivelul UE, gestionată echitabil, sprijinită cu fonduri europene și măsuri concrete de recâștigare a competitivității atât pe piața internă cât și în raport cu principalii parteneri comerciali ai UE.
Pentru industria națională, miza actualelor alegeri europarlamentare și a instalării unei noi Comisii Europene la Bruxelles este promovarea unor măsuri reale care să transforme povara pactului verde european într-o oportunitate reală de creștere economică, competitivitate, avans tehnologic și noi locuri de muncă pentru următoarele trei decenii, până în 2050.
România trebuie să-și susțină industria pe parcursul tranziției verzi.
Victor Grigorescueste expert în politici energetice și politici economice europene, fost ministru al energiei în guvernul Dacian Cioloș în perioada noiembrie 2015 – ianuarie 2017.
Odată ce calendarul a întors fila anului 2023, România începe o perioadă de cumpănă, cu posibile și numeroase puncte de inflexiune, unde trecutul, prezentul și viitorul se întrepătrund și configurează o realitate socioeconomică greu de anticipat. Anul 2024 aduce cu sine o serie importantă de provocări, precum și oportunități de creștere și dezvoltare, în principiu aceleași ratate în ultimii ani. Pe măsură ce România se străduiește să își găsească locul într-un context european și global în continuă schimbare, analiza tendințelor socioeconomice devine esențială pentru a ghida deciziile fiecăruia dintre noi în ceea ce privește propriul viitor.
Comprehensiunea și examinarea evoluțiilor socioeconomice în cadrul României transcend acum sfera pur academică, constituind o necesitate practică pentru prognozarea tendințelor care par să se îndrepte către domenii ce prezintă riscuri pentru libertate, democrație și prosperitatea colectivă. O diminuare pronunțată a interesului în recunoașterea și înțelegerea valorilor sociale sus-menționate, observabilă nu doar în rândul populației generale, dar în mod particular în rândul elitei politice, amplifică, într-o măsură nemaivăzută în ultimele trei decenii, pericolul de erodare sau atenuare a acestor valori fundamentale.
Libertatea este percepută în mod progresiv ca un concept învechit, aparent redundant pentru supraviețuirea cotidiană, în timp ce democrația este adesea privită ca o parodie în care anumite persoane, din poziții de putere opulent împodobite, manifestă o afecțiune excesivă pentru binele public până în momentul în care sunt condamnate pentru acte de corupție și ulterior capturate în situații umilitoare la nivel internațional. În acest context, de bunăstare par să beneficieze, în mod disproporționat, cei vădit protejați de sistemul judiciar și cei cu ascensiuni sociale rapide facilitate de accesul la resursele economice publice.
Nivelul de încredere al cetățenilor în reprezentanții lor, cărora le transferă o parte din libertatea și resursele financiare în speranța unui bine comun, se află la un nivel alarmant de scăzut, iar strategiile de relații publice implementate de liderii politici sunt percepute ca fiind ridicole, pe un fond al unei clase politice din ce în ce mai lipsite de talent și pregătire. Mai grav este că disperarea, care nu se reflectă în statistici sau măsurători tangibile, erodează speranța că structura socială actuală poate genera pace socială, echitate și prosperitate.
Când oamenii pierd speranța în realitate, devin pradă ușoară pentru teorii ale conspirației, naționalism de bodegă, „dacopatie” sau pseudoortodoxism naționalist. Se agață de orice le poate da un (fals) sentiment de apartenență pentru a face prezentul mai suportabil. Oamenii au nevoie de promisiuni de mai bine și dacă acestea nu sunt disponibile în zona raționalului le caută în zone mai puțin raționale. Așteptările și speranța, dacă nu sunt educate, rămân nerealiste și deseori neraționale. „Cum o da bunul Dumnezeu” ține loc de educație, scoală, muncă, cinste și respect.
Procesul de cooptare a indivizilor care și-au pierdut speranța în realitatea cotidiană este simplu, dar eficient. Acesta debutează prin generarea unei stări de insatisfacție, utilizând teme de o relevanță discutabilă sau chiar neexistente, precum afirmații alarmiste legate de pierderea țării, tradițiilor, pădurilor, munților, resurselor naturale, infrastructurii industriale sau avansului tehnologic. Această etapă se realizează fără a oferi claritate sau a identifica explicit un agent responsabil, lăsând astfel loc de interpretări și insinuări. Următorul pas constă în oferirea unei promisiuni, adesea implicită și neexprimată direct, sugerând că numai ei, actori fără o pregătire adecvată, competențe specifice sau integritate morală, sunt capabili să restabilească starea idealizată a trecutului: redobândirea demnității naționale, recuperarea resurselor naturale, a suveranității sau a patrimoniului cultural și industrial. Un mecanism banal, care însă este eficient pentru 20% din populație.
Reprezintă o surpriză cum cresc „extremiștii”… nu? În fapt, doar aritmetică elementară și ignorarea totală a ingineriei sociale sau chiar a bunului simt! Ingineriile electorale, însă, sunt ceva mai la îndemână și facile pentru mințile odihnite. „Facem noi, ăia bunii”, care ținem România pe ultimul loc în Europa la aproape orice, „o coaliție să vă salvăm” de răul crescut tot de noi (în sensul că mocirla politică și nivelul de birt al politicii românești din ultimii ani au dus la căutarea de alternative ceva mai puțin raționale)… Din păcate, lipsa de reacție a celor plătiți generos să ne reprezinte și să ne apere interesele, ignorarea sau reacția firavă și nepotrivită a societății, care se limitează la aprecieri precum „extremiști cu care nu se poate discuta”, fac ca cei 20% să conteze enorm la o prezență la vot de 30… 40%.
Rapoarte privind guvernarea anterioară, asumarea eșecurilor, idei, politici, programe și alte „detalii” sunt acoperite de noul interes național – alianță nefirească pentru zona politică, însă perfect funcțională în zona împărțirii funcțiilor administrative sau prin muribundele companii în care statul are participații.
Orientată exclusiv către satisfacerea nevoilor propriei clientele, clasa politică românească nu mai reprezintă decât o foarte mică parte a populației. Marea și singura realizare a ultimilor ani, împărțirea frățească a funcțiilor și bugetelor între cele două găști ce afișează – pe partea superioară a umbrelelor care îi apără – doctrine politice cu care nu au absolut nimic în comun, a făcut din România scena perfectă pentru dispariția speranței raționale, realizabile. Școală, stradă și spital, apărare și politică externă, domeniile care ar trebui să beneficieze de mințile luminate ale poporului, sunt marginalizate și considerate greutăți legate de picioarele guvernării.
În schimb, excelăm la liste de partid pentru funcții publice sau posturi în companii. Rațiunea de a aparține unor astfel de grupuri nu este dorința acerbă de a susține și implementa programe politice (inexistente, de altfel) în beneficiul general, ci căpătuiala, accederea în funcții nemeritate și la resursele publice.
Indivizi lipsiți de pregătire adecvată, experiență relevantă și, în mod particular, de integritate morală sunt frecvent promovați în poziții de autoritate, unde contribuie la subminarea ultimelor vestigii de profesionalism și etică. Principiul predominat în aceste cazuri este satisfacerea intereselor și asigurarea confortului celor care i-au plasat în aceste poziții, fără a lua în considerare competența sau meritele. Regretabil, acești impostori sunt adesea convinși de propriile lor iluzii de competență. Deficiențele în educație, cultura generală și specifică, precum și lipsa experienței se reflectă în fiecare decizie și acțiune întreprinsă de ei. În locul unor standarde profesionale sau al valorilor universal recunoscute, criteriile de evaluare sunt adesea dictate de afilierile partizane. Promovarea mediocrității și imposturii devine o practică comună, unde conexiunile personale și nepotismul sunt valorizate în detrimentul pregătirii solide și al experienței autentice.
După invazia de numere ale mașinilor din Teleorman, avem o invazie în București a numerelor din Buzău. Verii, finii și afinii sunt puși în fruntea instituțiilor și a companiilor, iar performanța este pe măsură. Nu, nu aceea prezentată în comunicatele de presă, ci aceea care arată scăderea continuă a producției industriale, plecarea unor companii importante din România – singurul catalizator important al modernizării economiei – și lipsa oricărei politici publice la nivel național. Și nu, să luăm bani de la cei care mai fac câte ceva profitabil și să îi dăm la muribunzii economiei de stat nu e o politică economică. De asemenea, nici încercarea de a controla administrativ piețele, prin reglementări împleticite, nu reprezintă vreo minune economică, dimpotrivă!
În aceste condiții, profesioniștii, oamenii de bună credință, au doar câteva posibilități pentru viitorul lor. Prima, și cea mai curată, să plece unde văd cu ochii și să aducă valoare adăugată în alte economii. Cea mai mare migrație a unei populații pe timp de pace nu deranjează deloc iubitorii țărișoarei. Din perspectiva celor mai mulți politicieni, pleacă cei cu „pretenții”, care au ceva de spus, și nu asistații social, cei care îi țin cocoțați în funcții. O altă opțiune este să accepte impostura și să își conserve un statut sub pregătirea și experiența lor, încercând să se țină departe de meritocrația de partid. Frustrarea crește, speranța dispare, dar măcar se plătește rata la bancă, copiii au haine și mâncare. Nu are rost să îți bați capul să avansezi în carieră, că oricum vine băiatul cuiva de la partid, un nepot sau un ginere și îți „reinventează” profesia. Și a treia opțiune, să intre în jocul găștii de partid, unde lozincile patriotarde pot ține loc de acțiune și asumare responsabilă. Este cea mai grea alegere și asta se vede în lipsa acestor oameni în organizațiile de partid. În acest mod, fiecare domeniu de activitate economică are propria dramă.
Economia românească pare, privită din perspectiva clasei politice, doar o sursa inepuizabilă pentru bugetele ce urmează să alimenteze clientela de partid. Nimeni nu consideră o rușine națională lipsa oricărei viziuni sau măcar a unor schițe de politici pentru dezvoltare economică. Singura grijă a celor care ar trebui să creioneze și să dezbată alternative economice este să găsească poziții bine plătite pentru clientela de partid, astfel încât să-și conserve poziția nemeritată. Există permanentizată, în rândul celor care au experimentat doar profesia de politician, credința că este normal ca cei care fac afaceri la care statul nu este acționar să plătească pentru bunăvoința statului în a le permite să deruleze activitate economică.
Realizările miniștrilor din zona economică sunt inexistente, iar proiecte care să fie duse până la capăt nu prea există. Avem mare noroc cu modul în care sunt condiționate fondurile europene de finalizarea unor proiecte, altfel, cel mai probabil, nu existau nici puținele realizări în dezvoltarea infrastructurii rutiere. Singura politică economică a ultimilor 30 de ani a fost menținerea unor companii muribunde la limita supraviețuirii, cu costuri și implicații total nejustificate. Cei mai mari datornici, cele mai ineficiente activități, însă menținute în viață cu mândrie patriotică!
Alinierea la direcțiile europene
Analiza mediului economic european actual evidențiază o serie de tendințe și provocări, dintre care competitivitatea, inovarea și sustenabilitatea se disting ca marcând progresul economiilor în următorii ani. Acești trei piloni nu doar că definesc capacitatea economiilor naționale de a se adapta și prospera într-un context global în continuă schimbare, dar reflectă și angajamentul Uniunii Europene (UE) față de un model economic are îmbină progresul tehnologic cu responsabilitatea socială și ecologică.
Competitivitatea economiilor europene este măsurată prin capacitatea lor de a produce bunuri și servicii care îndeplinesc standardele internaționale de calitate, în timp ce mențin costurile la un nivel competitiv. Un factor determinant în acest sens este investiția în tehnologie și capital uman, esențială pentru îmbunătățirea productivității muncii și a eficienței generale. În rapoartele Forumului Economic Mondial, multe țări europene se clasează constant bine în ceea ce privește competitivitatea economică, datorită sistemelor lor educaționale de înaltă calitate, infrastructurii avansate și inovației tehnologice. România a înregistrat creșteri economice semnificative în ultimii ani, având una dintre cele mai rapide rate de creștere din UE. Această expansiune este susținută în mare parte de consumul intern și, în mai mică măsură, de investițiile străine directe, care beneficiază de forța de muncă relativ ieftină și de un mediu fiscal relativ competitiv. Cu toate acestea, economia țării se confruntă cu provocări legate de productivitatea scăzută a muncii, infrastructura subdezvoltată și un sector de cercetare-dezvoltare aproape inexistent. Acești factori limitează competitivitatea pe termen lung a României pe piața unică europeană și globală, iar intenții de a schimba această stare de fapt nu se prea întrevăd.
Inovarea reprezintă nucleul creșterii economice durabile în Europa. Inițiativele UE, cum ar fi Orizont Europa, subliniază angajamentul de a finanța cercetarea și dezvoltarea în sectoare cheie, precum tehnologia informației, biotehnologia și energia verde. Aceste investiții sunt cruciale pentru a menține Europa în fruntea progresului tehnologic global și pentru a răspunde provocărilor societale, de la schimbările climatice la îmbătrânirea populației. Inovarea este, de asemenea, esențială pentru tranziția către o economie verde, facilitând dezvoltarea de noi produse și servicii care reduc impactul asupra mediului și îmbunătățesc calitatea vieții. În domeniul inovării, România se confruntă cu cea mai scăzută rată a investițiilor în cercetare și dezvoltare din UE. Infrastructura de inovare este slab dezvoltată, iar cooperarea între universități, institute de cercetare și sectorul privat este aproape inexistentă. Cu toate acestea, există sectoare, cum ar fi tehnologia informației și comunicațiilor, unde România a arătat potențial semnificativ, devenind un centru regional important pentru servicii IT și start-up-uri tehnologice.
Sustenabilitatea este încorporată profund în strategia economică a Europei, cum arată Pactul Verde European și Agenda 2030 pentru Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale ONU. Aceste inițiative reflectă recunoașterea că prosperitatea pe termen lung depinde de o economie care funcționează în armonie cu mediul natural. Prin urmare, UE își propune să devină primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050, o ambiție care necesită transformări semnificative în modul în care economiile europene generează energie, produc bunuri și consumă resurse. Această orientare spre sustenabilitate este de așteptat să stimuleze inovația în domenii precum energia regenerabilă, eficiența energetică și economia circulară. România se confruntă cu provocarea tranziției către o economie verde și neutră din punct de vedere climatic, precum și cu asimilarea valorilor europene cuprinse în acronimul ESG. Diferența dintre legislația companiilor utilizată în majoritatea statelor din Europa și cea din România va menține un decalaj important și va încetini semnificativ adoptarea modelului bazat pe valori ESG. Deși există legislație transpusă la nivel local, practica este încă departe de un minim acceptabil. Consecințele vor fi importante în zona finanțării investițiilor, unde cel mai probabil vom da vina pe răutatea occidentului și nu pe incapacitatea noastră de a adopta un model propus de mai bine de 10 ani (codul sustenabilității produce efecte în economia germană încă din anul 2011, iar în România nu este adoptat încă, după mai bine de 5 ani de dezbateri).
Evoluția economică a României în contextul integrării europene reflectă un parcurs complex și multidimensional, marcat de progrese semnificative, dar și de provocări persistente, care necesită atenție și acțiuni concertate. Alinierea cu principalele direcții ale economiei europene implică nu doar adoptarea unor indicatori macroeconomici stabili și predictibili, ci și o profundă transformare structurală ce poate asigura o convergență reală și durabilă cu statele membre ale Uniunii Europene.
Eforturile de integrare și convergență economică în UE trebuie să fie susținute de politici macroeconomice prudente, care să promoveze stabilitatea fiscală și să minimizeze vulnerabilitățile externe. Aceasta presupune un echilibru între necesitatea stimulării creșterii economice și cea a menținerii disciplinei bugetare, în conformitate cu normele și recomandările europene. De asemenea, îmbunătățirea competitivității economiei românești prin inovare și tehnologie este esențială pentru creșterea productivității și pentru o integrare de succes în lanțurile de valoare europene și globale. Toate aceste aspecte lipsesc cu desăvârșire din agenda publică, economia românească rămânând dependentă de infuzie de capital și tehnologie.
Parcursul României de aliniere cu principalele direcții ale economiei europene este un proces dinamic și continuu, care necesită angajament politic ferm, viziune strategică și colaborare între toți actorii relevanți, atât la nivel național, cât și european. Succesul acestui demers depinde de capacitatea României de a răspunde flexibil și eficient la schimbările și provocările din cadrul UE și este în profundă opoziție cu tendințele centrifuge sau de revenire la practicile etatiste, atât de plăcute clasei politice românești.
Valeriu Ivan este analist la Centrul de Analiză și Prognoză pentru Orientări Strategice.
Petrișor Peiu, şef de lucrări, Universitatea Politehnica din București
Avem de toate și totuși cifrele ne plasează printre ultimii săraci ai Europei. Cu tot cu creșterea economică. De ce? Aceasta-i întrebarea!
CU CE SE OCUPĂ COALIȚIA DE GUVERNARE
În anul 2013, guvernul unei coaliții identice și la fel de mari precum cea care ne conduce astăzi a acordat companiei CFR Marfă un ajutor de stat în valoare de 1,7 miliarde de lei (363 de milioane de euro atunci). Suma respectivă reprezenta datoria CFR Marfă către CFR (administratorul infrastructurii), neplătită în anii în care țara a fost guvernată de PDL-ul lui Traian Băsescu (la început, aliat cu PSD).
Suma era destinată acoperirii acelei datorii în vederea privatizării, la ora respectivă fiind deja desemnat câștigătorul licitației de privatizare. Ei bine, uriașul guvern PSD-PNL de atunci, cu o majoritate tot de 70% ca și astăzi, s-a răzgândit într-o bună zi și nu a mai semnat contractul de privatizare. Dar a lăsat suma de 1,7 miliarde de lei la CFR Marfă. Bani cu care s-ar fi putut construi atunci trei spitale oncologice ultramoderne. Sau măcar 100 km de autostradă.
Ce ar fi avut de făcut guvernul dacă i-ar fi păsat câtuși de puțin de această țară? Ceva cât se poate de simplu: vânzarea fie a CFR Marfă, fie a activelor deținute de CFR Marfă (vagoane și locomotive), recuperarea banilor și utilizarea acestora pentru școli, spitale sau chiar pentru modernizarea infrastructurii feroviare, pe care astăzi se circulă cu cea mai mică viteză din Europa.
Ei bine, guvernul nu a făcut asta, ci a hotărât să facă un mare nimic: după patru ani de la comunicarea Comisiei Europene, guvernul s-a decis să ia vagoanele și locomotivele, plus personalul calificat, de la CFR Marfă și să facă cu ele o altă firmă de stat, Carpatica Feroviar. Iar datoria aia de sute de milioane de euro să o „uite” la tocmai îngropata CFR Marfă, adică într-un birou gol.
Așa cum a mai făcut odată în anii ’90, când a „uitat” imensa datorie a fostului SNCFR și a înființat alte companii în locul acesteia.
Și iată cum, cu nonșalanța unei majorități parlamentare de 70%, guvernele marii coaliții PSD-PNL au luat peste 600 de milioane de euro de la populația europeană cu cei mai mulți săraci și le-au plasat într-o companie, unde să fie tocați de două generații de posesori de carnete de partid, care au ruinat o firmă altădată ultraprofitabilă și plină de oameni bine calificați.
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ȚARA REALĂ
În vremea aceasta, avem, în România, cea mai mare pondere din Uniunea Europeană a tinerilor săraci. Unu din patru tineri români se află în risc de sărăcie. Tot unu din patru tineri români se află în deprivare severă socială sau materială. În total, 38% dintre tinerii noștri sunt în pragul sărăciei sau al excluziunii sociale. Nicăieri pe continent nu mai găsim o astfel de proporție catastrofală de sărăcie în rândul populației tinere.
Din populația totală, 21,2% dintre români se găsesc în pragul sărăciei! Unu din cinci concetățeni ai noștri trăiesc cu riscul sărăciei.
În acest caz, sunt unii europeni care stau mai rău ca noi: bulgarii, estonienii și letonii, cu rate între 22 și 23% de risc de sărăcie în populația totală.
Am zice că riscul de sărăcie este un blestem specific estului, dar cifrele ne arată cu totul altceva: cele mai mici rate de pe continent ale tinerilor în risc de sărăcie le au cehii (10,5%), slovenii (10,2%), croații (14,2%), polonezii (16,7%) și ungurii (17,1%).
Toate aceste națiuni estice au rate de sărăcie în rândul tinerilor mai mici decât Elveția. Și tot cam acesta este clasamentul cu națiunile cu cele mai mici ponderi ale populației totale în risc de sărăcie: cehii (10,2%), slovenii, ungurii, norvegienii, danezii și finlandezii (între 12 și 13%), iar polonezii se situează destul de bine în acest clasament, cu doar 13,7%!
Și cum să nu fie așa dacă avem, în ianuarie 2024, tot al doilea cel mai mic salariu minim din Uniune.
Iar numărul celor plătiți cu salariul minim este de 1,9 milioane de oameni, adică fix o treime dintre cei 5,7 milioane de români angajați. Fiecare al treilea român este plătit, deci, cu salariul minim pe economie.
Ca medie a veniturilor disponibile, românii au urcat pe antepenultimul loc în Europa, lăsând în urmă bulgarii și slovacii, și ajungând mai aproape de unguri, în jurul valorii de 10.000 euro/anual/persoană după standardul puterii de cumpărare (PPS).
Cu asemenea salarii, calitatea vieții la noi este destul de scăzută în raport cu media europeană, având, de exemplu, a doua cea mai aglomerată gospodărie medie din Uniune, după letoni: mai bine de 4 din 10 locuințe românești sunt supraaglomerate, spre deosebire de sloveni (doar 11%), cehi (15%) sau unguri (17%).
Iar una din șase gospodării de la noi nu și-a permis în cumplitul an 2022 să-și încălzească suficient casa.
„CAPITALISMUL” ROMÂNESC PRODUCE SĂRĂCIE
Dacă am dori să integrăm toți acești indicatori, atunci am putea vorbi de Indicele de Dezvoltare Umană (HDI – human development index), care exprimă, global, calitatea vieții unei națiuni. Acest indice este unul compozit, incluzând PIB/locuitor (PPP), stabilitatea politică, rata de alfabetizare, speranța de viață, accesul la electricitate, accesul la servicii medicale, la educație, standardul de locuire etc.
Ei bine, după acest criteriu de „viață bună” utilizat de ONU, România se afla pe locul 53 (ultimul din UE) în lume la ultima măsurare, în 2021, cu un punctaj de 0,821. Polonia se găsea pe locul 34 global, cu 0,876, iar Ungaria pe locul 46, cu 0,846. Ca o observație, cu 0,767, Republica Moldova se afla pe locul 80 din lume.
Concluzia acestor observații este una singură: capitalismul românesc produce sărăcie într-o măsură mult mai mare decât în restul Europei, inclusiv sau în primul rând comparativ cu media estului Europei.
Este o constatare care a ajuns să ni se pară normală. Pentru că se menține de ani de zile și pentru că a devenit un standard pentru noi, nici măcar nu îndrăznim să visăm mai mult de-atât.
Cu toate acestea, dacă ne uităm mai atent, observăm că rămânem în aceeași ligă a sărăciei cu națiuni lipsite aproape total de resurse naturale (bulgarii, slovacii, ungurii și letonii), națiuni defavorizate inclusiv de geografie (slovacii nu au ieșire la mare, iar letonii trăiesc într-o climă rece și depresivă, cu Rusia lui Putin mai aproape ca oriunde, având cea mai mare minoritate rusă din UE ca pondere în populație). România, spre deosebire de toate națiunile mai sus enumerate, dispune de mari rezerve naturale (a doua cea mai mare rezervă de gaz din Uniune, a treia de țiței, a șasea de cărbune). Mai are România și cea mai mare suprafață a terenului arabil din Uniune, motiv pentru care se bucură de cea mai bogată recoltă de porumb, dar și de floarea-soarelui din UE și este printre primii 10 exportatori mondiali și la grâu și la porumb.
România are ieșire la mare, are cea mai mare mină de sare de pe continent, are munți, are râuri bogate și are cam 30% din bazinul celui mai lung fluviu (Dunărea) din UE. Mai avem chiar și cea mai mare deltă naturală de pe continent.
ȘI, TOTUȘI, CREȘTEREA ECONOMICĂ ESTE IMPORTANTĂ
În plus, am avut și norocul unor sume considerabile de bani, de când suntem membri ai Uniunii Europene, pentru că am beneficiat și de aproximativ 62 de miliarde de euro fonduri nete nerambursabile, a doua cea mai mare alocare din grupul statelor estice.
Economia noastră are cea mai mare creștere economică agregată de după 2007 (anul aderării la Uniune). Pentru a înțelege mai corect unde ne aflăm, la scara Europei, după nivelul de dezvoltare, să ne uităm cu atenție la datele privind performanța economică europeană comparativă din 2022, criteriul fiind PIB/locuitor, la standardul puterii de cumpărare, deci în cifre comparabile.
Cea mai performantă regiune din țară este București-Ilfov (177% din media europeană), situată peste Viena, Budapesta, Berlin sau Varșovia (142%, 158%, 122% sau 162% din media europeană), apoi avem Vestul (78%, în condițiile în care nicio regiune maghiară, grecească, slovacă, letonă, portugheză croată sau lituaniană, în afara capitalelor, nu trece de 75%), apoi Centrul (71% din media europeană), etc. ultima fiind regiunea Nord-Est (46% din media europeană).
În afară de regiunea Nord-Est, restul României depășește mai bine de jumătate din Ungaria, jumătate din Polonia și aproape întreaga Grecie.
Deci performanță economică avem, adică avem valoare adăugată, care nu trebuie decât împărțită judicios pentru a putea elimina sărăcia.
DE UNDE VINE, ATUNCI, SĂRĂCIA?
Am fi avut, cu alte cuvinte, suficiente argumente pentru a nu fi încă a doua cea mai săracă națiune europeană. Și atunci de ce suntem, totuși, atât de săraci?
Pentru că niciun partid politic, niciun guvern niciodată nu a avut vreo strategie privind reducerea sărăciei. Niciodată după 1990, reducerea sărăciei nu a fost un obiectiv național și nici nu și-a găsit loc pe lista priorităților noastre.
Am avut nenumărate garnituri de miniștri și mulți prim-miniștri care se declarau creștini și își făceau cruci lungi și grele pentru camerele TV, dar niciunul nu și-a iubit semenii atât de mult încât să facă din sărăcie principalul inamic al românilor. Am avut și multe guverne și mulți lideri care se declarau social-democrați și purtau cu emfază cravata roșie la gât, dar niciunul nu a avut vreo empatie pentru prea mulții români care nu reușesc să ducă o viață decentă. Niciodată sărăcia nu a fost un inamic demn de atenția „marilor” strategi care au condus țara. Tot inamicul a fost altul: ungurii, rușii, moșierii, capitaliștii, extremiștii, „teroriștii” afgani sau irakieni, nord-coreenii, trenurile chinezești, Huawei și TikTok. Aceștia toți au fost demni de politici naționale împotriva lor și de campanii politice și de cheltuieli uriașe.
Lipsa drumurilor și a căilor ferate, școlile proaste, spitalele unde mor oameni sănătoși, salariile prea mici sau pensiile mizerabil de mici nu au contat niciodată. Și nici nu au primit alocări bugetare generoase și nici nu s-au bucurat de atenția mai-marilor din nordul Bucureștiului.
Întotdeauna alta a fost prioritatea. De exemplu, în ultimii ani, prioritatea absolută a guvernanților a fost umflarea profiturilor austriecilor de la OMV, dar și a celorlalți producători și furnizori de gaze și electricitate. Motiv pentru care statul cu cea mai mare pondere a săracilor din UE și-a făcut un obiectiv național din a avea pentru populație și pentru firme cea mai scumpă energie electrică din Europa. Iată, bunăoară, cum arată clasamentul prețurilor la electricitate pentru companii de anul trecut, cu România având cea mai scumpă electricitate a firmelor sale.
Nici pentru consumatorii casnici electricitatea nu a fost mai ieftină la noi în țară, cu România campioană europeană a prețurilor, la o distanță colosală față de locul secund.
Ei bine, cum orice produs sau serviciu din piață înglobează energie, prețurile uriașe la electricitate ne-au deraiat de pe șinele economiei europene și am ajuns țara care are cea mai mare rată a inflației din Uniune, inflație care contribuie decisiv la menținerea și extinderea sărăciei românilor.
Suntem, la final de ianuarie 2024, singura națiune europeană cu o inflație anuală care depășește 5%. Noi avem 7,4% iar locul secund, Estonia, are abia 5%!
Și cum să nu avem cea mai mare inflație din UE dacă inflația „industrială” (creșterea prețurilor în industrie) de la noi (5,2%) este atreia cea mai mare din Uniuneîn contextul în care avem singurul guvern european care a crescut taxele anul trecut și anul acesta?
Ei da, asta chiar este un obiectiv demn de o majoritate parlamentară de 70%: să crească taxele într-o țară care este campioană europeană la sărăcie.
ATUNCI CÂND MAJORITATEA POLITICĂ ARE ALTE OBIECTIVE DECÂT NAȚIUNEA
Pentru a fi cât se poate de clar: cea mai mare inflație din Europa și cea mai mare pondere a populației în pragul sărăciei și a deprivării severe au fost obiective bifate de guvernul cu cea mai mare majoritate din UE, guvernul care a avut aproape 70% din voturile din Parlament, la un moment dat.
Care este legătura, veți întreba, între majoritatea parlamentară și sărăcia românilor? Păi este cât se poate de simplă: acest guvern, larg majoritar, a avut cele mai proaste politici publice pentru că nu a avut opoziție și pentru că și-a permis orice prostie, oricât de mare ar fi fost.
Acest guvern a avut niște bugete naționale catastrofale și mincinoase în ultimii ani pentru că majoritatea i le-a votat în numai două zile, cu sfidarea oricăror reguli democratice.
Același guvern și-a permis să ignore un regulament european și să scutească de povara supraimpozitării marii producători de gaze și de combustibil. Același guvern a cumpărat sute de mașini luxoase pentru poliție și tot același guvern își permite să plătească 56 de milioane de euro doar pentru renovarea unei vile de protocol. Și exemple de acest fel apar în fiecare zi în țara noastră.
Iar marele obiectiv al micilor oameni din fruntea strivitoarei coaliții de guvernare a devenit… comasarea alegerilor. Nu taxarea serioasă a profiturilor din energie, nu reducerea prețurilor uriașe la energie, nu creșterea nivelului școlilor noastre, nu salvarea vieților celor uciși în spitale, nu creșterea calității infrastructurii, nimic din toate acestea.
Marele obiectiv politic al coaliției care ne conduce a fost și a rămas comasarea alegerilor.
Coaliția cu majoritate parlamentară nu s-a reunit niciodată să discute scorul catastrofal al elevilor noștri la testele PISA (locul penultim din Europa). Și nici nu s-a reunit vreodată pentru a vedea de ce firma Black Sea Oil & Gas exportă întreaga cantitate de gaz produsă în vreme ce cel mai mare combinat chimic din țară, Azomureș, este închis pentru că gazul este prea scump. Și nici nu a considerat coaliția de guvernare că ar merita măcar o ședință pentru a discuta stoparea inflației. Nimic din toate acestea nu au contat.
În schimb, după 1 ianuarie 2024, coaliția s-a reunit de peste 10 ori pentru a discuta despre comasare. Comasarea a meritat, oameni buni, mai mult de 10 ședințe și de fluvii uriașe în presa cumpărată cu bani de la buget. În schimb, starea școlilor și a spitalelor sau prețurile de la energie nu au meritat nici măcar 5 minute de atenție din partea coaliției cu majoritate parlamentară care ar fi putut trece orice lege în favoarea românilor.
Petrișor Gabriel Peiueste doctor al Universității Politehnica din București (1996), şef de lucrări la aceeaşi instituţie; a fost consilier al prim-ministrului Radu Vasile (1998-1999) şi al prim-ministrului Adrian Năstase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) şi vicepreședinte al Agenției pentru Investiţii Străine (2003-2004); preşedinte al Sidex Galați (1999-2000) şi administrator al Romtelecom (1997-2000), Omniasig (1999-2001) şi Electroputere (2004-2005). În prezent este consultant în afaceri pentru mai multe companii străine.
de Takatoshi Ito, fost viceministru japonez al finanțelor
Cartea din 1979 a profesorului de la Harvard Ezra Vogel, „Japan as Number One: Lessons for America”, a devenit instantaneu un bestseller în Japonia. Titlul măgulitor a ajutat cu siguranță vânzările, dar argumentul central al cărții – că abordarea japoneză a guvernării și afacerilor era superioară celorlalți – a fost cel care a făcut cu adevărat un zgomot.
La acea vreme, Japonia juca tare. PIB-ul său a crescut cu aproximativ 10% anual în cea mai mare parte a anilor 1950 și 1960 și cu 4-5% în a doua jumătate a anilor 1970 – o tendință care va continua pe tot parcursul anilor 1980. Dar oamenii de afaceri și liderii politici japonezi nu erau siguri dacă Japonia a reușit din punct de vedere economic datorită sistemului său unic sau în ciuda lui. Pentru ei, cartea lui Vogel a reprezentat un fel de sigiliu de aprobare și a întărit convingerea că Japonia ar putea depăși în curând Statele Unite pentru a deveni cea mai mare economie din lume.
În anii care au urmat, Japonia părea să progreseze spre acest obiectiv. În a doua jumătate a anilor 1980, prețurile acțiunilor japoneze s-au triplat, iar prețurile reale ale activelor au crescut de patru ori. În 1988, PIB-ul Japoniei se ridica la 60% din cel al SUA (în dolari actuali) și, cu o populație de aproximativ jumătate din dimensiunea la acea vreme, PIB-ul său pe cap de locuitor era semnificativ mai mare. În 1995, după o apreciere bruscă a yenului, economia Japoniei avea aproximativ trei sferturi din dimensiunea economiei SUA.
S-a dovedit a fi „apogeul” Japoniei. În curând, economia a fost cuprinsă de o stagnare și deflație de decenii. Din 1995 până în 2010, Japonia a cunoscut o creștere negativă a PIB-ului (în yeni). Între timp, economia SUA a crescut cu aproximativ 2% anual, iar China a crescut an de an cu o creștere de două cifre. Astăzi, PIB-ul Japoniei se ridică la doar 15,4% din cel al SUA, iar PIB-ul Chinei a fost mai mare decât cel al Japoniei din 2010. Departe de a ajunge pe primul loc, Japonia a scăzut pe locul trei.
Vestea că China a depășit Japonia ca a doua cea mai mare economie a lumii nu a provocat prea multe proteste din partea publicului japonez, care părea practic resemnat cu declinul economiei lor. Cu siguranță, alegătorii japonezi au oferit partidului de opoziție Partidul Democrat al Japoniei (DPJ) o victorie asupra Partidului Liberal Democrat (LDP), care a dominat de mult în anul precedent. Însă luna de miere cu DPJ nu a durat mult. Partidul a rămas departe de guvernare, diplomație și politică economică, iar din 2009 până în 2012, o paradă a premierilor DPJ a durat fiecare abia un an în funcție.
La alegerile din decembrie 2012, alegătorii japonezi au încercat o abordare diferită, alegându-l pentru a doua oară pe Abe Shinzō din PLD ca prim-ministru. Abe a introdus rapid un pachet îndrăzneț de politică economică – denumit Abenomics – care urmărea în cele din urmă să scoată economia japoneză din două decenii de deflație și recesiune cu trei „săgeți”: relaxare monetară masivă, politică fiscală expansionistă și o strategie de creștere pe termen lung.
Planul lui Abe a funcționat – până la un punct. Datorită expansiunii monetare a Băncii Japoniei, Japonia a atins în sfârșit o rată pozitivă a inflației. Dar creșterea reală a rămas evazivă, din cauza îmbătrânirii rapide a populației. Deși productivitatea muncii a crescut semnificativ, câștigurile au fost insuficiente pentru a compensa scăderea numărului de lucrători și a orelor de lucru. Adăugați la aceasta deprecierea yenului în 2012-14, iar PIB-ul Japoniei a scăzut (în dolari SUA), înainte de a se aplatiza.
Acum, Japonia a scăzut și mai mult: anul trecut, Germania a depășit Japonia ca a treia economie din lume. Și, încă o dată, reacția publicului la știrile despre scăderea poziției globale a Japoniei a echivalat cu o ridicare din umeri. Tipul de furie constructivă care poate stimula o reformă dinamică nu se vede nicăieri.
Lista măsurilor necesare pentru a revitaliza economia japoneză este pe cât de cunoscută, pe atât de lungă. De exemplu, Japonia trebuie să orienteze depozitele bancare personale și economiile instituționale către acțiuni și alternative. Și creșterile de productivitate sunt extrem de necesare în fiecare sector – un imperativ care ar trebui urmărit printr-o digitalizare agresivă, având în vedere scăderea dimensiunii populației.
Între timp, deficitul de forță de muncă de astăzi ar trebui să conducă la creșterea salariilor nominale, iar cererea puternică de bunuri și servicii, precum și creșterea costurilor materiilor prime, ar trebui să se reflecte în prețuri mai mari. Aceasta este o artă uitată în Japonia: de-a lungul deceniilor de deflație, pe măsură ce consumatorii s-au îndreptat către companiile care au crescut prețurile, mecanismul prețurilor a devenit practic neoperațional. Prețurile relative și absolute au înghețat, iar alocarea resurselor a avut de suferit.
Vestea bună este că „modurile deflaționiste” se schimbă, nu în ultimul rând pentru că BOJ a reușit să mențină inflația peste ținta de 2% timp de aproape doi ani. Dar politica monetară ultraacomodativă implică costuri mari. Diferența în creștere a ratei dobânzii cu SUA, unde ratele au crescut rapid în 2022-2023, a contribuit la deprecierea rapidă a yenului față de dolar, de la 115 yeni în ianuarie 2022 la 150 yeni zece luni mai târziu și pe tot parcursul anului 2023.
Dar, deși deprecierea yenului față de dolarul american ar fi putut contribui la scăderea PIB-ului Japoniei în dolari americani, aceasta nu este întreaga poveste. La urma urmei, o monedă slabă poate stimula adesea creșterea făcând exporturile mai competitive. Dar nu există niciun semn în acest sens în Japonia, ceea ce reflectă o problemă mai profundă: atât inovația, cât și producția au părăsit în mare măsură țara. Plățile către companiile de servicii IT din SUA cresc rapid, împingând importurile mai sus. Japonia trebuie să ia măsuri urgente și decisive pentru a inversa această tendință, cum ar fi promovarea educației în știință și tehnologie pentru a genera producție de servicii IT pe plan intern.
Dacă picajul economiei pe locul patru nu este suficient pentru a trezi Japonia, ea va cădea în curând pe numărul cinci. Fondul Monetar Internațional estimează că PIB-ul Indiei îl va depăși pe cel al Japoniei (în dolari) în 2026. Pentru a preveni scăderea ulterioară, guvernul japonez trebuie să elaboreze o strategie clară pentru creșterea productivității, extinderea forței de muncă și alocarea forței de muncă limitate către sectoarele cele mai productive.
Takatoshi Ito, fost viceministru japonez al finanțelor, este profesor la Școala de Afaceri Internaționale și Publice de la Universitatea Columbia și profesor principal la Institutul Național de Studii Politice din Tokyo.
de Joschka Fischer, ministrul de externe și vicecancelar al Germaniei între 1998 și 2005
Situația Europei în 2024 este dificilă, chiar periculoasă. În Ucraina, războiul de agresiune al președintelui rus Vladimir Putin – un efort de a șterge țara de pe hartă și de a-i anexa teritoriul – intră în al treilea an. În Statele Unite, Donald Trump, presupusul candidat republican pentru alegerile prezidențiale din noiembrie, face amenințări sălbatice împotriva aliaților consacrați ai Americii, încurajând chiar și pe Putin să atace țările europene care nu cheltuiesc cel puțin 2% din PIB-ul lor pentru apărare.
Dacă Trump câștigă în noiembrie, probabil că ar fi sfârșitul NATO și al garanției de securitate americane. Europa ar fi complet singură, prinsă între un vecin imperial rus și o America izolaționistă de cealaltă parte a Atlanticului. Înrăutățind lucrurile, europenii continuă să se agațe cu disperare de o grupare moștenită de state naționale „suverane”, chiar dacă majoritatea sunt suverane doar pe hârtie, pentru că sunt prea slabi pentru a face față singuri realităților geopolitice actuale.
Situația necesită o mai mare unitate europeană: și anume, o politică externă comună, o capacitate militară comună, o umbrelă nucleară europeană și orice altceva care formează baza unei puteri suverane semnificative în secolul XXI. Europenii, totuși, nu sunt dispuși să accepte acest fapt.
Europa este prosperă din punct de vedere economic, avansată din punct de vedere tehnologic și științific și, în general, este un loc bun de trăit (cu democrații puternice și statul de drept); dar nu este o putere majoră. Acesta este un statut pe care încă trebuie să îl obțină și trebuie să o facă rapid sub presiunea evenimentelor actuale. Pericolul clar și prezent pe care îl prezintă Putin aparent nu a fost suficient. Va face ceva în plus amenințarea suplimentară care emană de la Trump?
Judecând după experiența trecută, este ușor să fii pesimist în acest sens. Războiul Rusiei durează de doi ani, iar Europa încă nu s-a împăcat cu faptul că o mare putere urmărește din nou o agresiune imperială, prădătoare, împotriva unui vecin mai mic și pașnic. În afară de est-europeni și scandinavi, majoritatea oamenilor din majoritatea țărilor europene – inclusiv clasa politică – nutresc iluzii ancorate în epoca trecută a păcii de după 1989. Această mentalitate a avut consecințe în lumea reală. Europei îi lipsesc muniția, apărarea antiaeriană, echipamentul greu și aproape tot ce are nevoie Ucraina pentru a se apăra eficient. Și acum, există un risc tot mai mare ca asistența SUA pentru Ucraina să se încheie, din cauza stăpânirii izolaționiste a lui Trump asupra Partidului Republican.
Cu toate acestea, în Ucraina este mult mai mult în joc decât libertatea și suveranitatea propriului popor. Viitorul unei Europe democratice în sine este acum sub semnul întrebării. Putin dorește o revizuire teritorială la scară largă a hărții post-Război Rece, pentru a asigura predominanța Rusiei și a-i restabili statutul de putere globală. Va face tot ce este necesar pentru a atinge acest obiectiv și aproape sigur nu se va mulțumi să ia doar Ucraina. Rusia s-a transformat într-o economie de război, iar Europa trebuie să ia acest fapt în serios.
În ceea ce privește amenințarea recentă a lui Trump, nu ar trebui să fie o surpriză. În timpul primului său mandat, Trump le-a spus europenilor că judecă NATO ca fiind depășită, argumentând că a fost menținută în viață pe cheltuiala Americii și că SUA ar trebui să renunțe la ea. Răspunsul european de atunci a fost să se agațe nesăbuit de statu-quo, de parcă nimic nu s-ar fi schimbat. Acum, Europa trebuie să recupereze timpul pierdut în timp ce se pregătește pentru cel mai rău scenariu: o nouă inaugurare a lui Trump în ianuarie anul viitor.
Pentru o lungă perioadă de timp, Uniunea Europeană s-a putut bucura de succesul pieței sale unice și al regulilor comune. Însă, în fața amenințării imperiale emanate de Rusia și a pericolului de a fi abandonată de SUA, va trebui să devină o putere militară și politică în sine. Aceasta înseamnă intensificarea eforturilor coordonate de reînarmare pentru a-și îmbunătăți capacitatea de apărare și capacitatea de descurajare. UE trebuie să depună aceeași atenție și aceeași energie pentru obiectivul securității comune pe care le-a avut pentru modernizarea sa economică de succes.
Să nu ne păcălim: Putin și Trump – atât separat, cât și împreună – forțează o schimbare istorică de paradigmă în Europa. În timp ce prosperitatea și protecția socială rămân importante, securitatea Europei va trebui să fie prioritatea principală pe agendă pentru anii, și poate chiar deceniile care urmează.
În cel mai bun scenariu, alianța transatlantică rămâne în vigoare după alegerile din SUA. Dar nu ar trebui să pariem pe asta. Europa trebuie să se angajeze ferm să-și consolideze capacitățile de apărare, deoarece are un vecin care reprezintă o amenințare militară pe termen lung și pur și simplu nu poate avea încredere. Naivitatea europeană continuă s-ar putea dovedi fatală.
Joschka Fischer, ministrul de externe și vicecancelar al Germaniei între 1998 și 2005, a fost lider al Partidului Verzilor Germani timp de aproape 20 de ani.
În contextul globalizării care generează interdependența statelor la nivel mondial, capacitatea unei națiuni de a-și proiecta influența pe scena internațională este esențială pentru promovarea intereselor naționale. România, prin diversele sale resurse de soft power și cu ajutorul unor inițiative strategice de smart power, își poate extinde semnificativ amprenta globală. Cu toate acestea, lipsa unei viziuni structurate în ceea ce privește utilizarea strategică a acestor atuuri a subminat, în ultimii zece ani, capacitatea țării de a se afirma ca actor influent în plan european și internațional.
Anul 2024, fiind un an electoral de mare importanță atât la nivel național, cât și global, vine cu un set nou de provocări, dar și oferă oportunitatea de a câștiga un plus de viteză în gândirea și aplicarea unor strategii de soft power coerente și utile României. În acest sens, cred că o abordare mai structurată ar fi de mare folos. Pe ce ne putem baza, care sunt câteva puncte solide pentru un soft și smart power românesc? Aș aminti aici doar patru.
Diaspora românească: Cu milioane de români rezidenți peste hotare, diaspora poate reprezenta un vector crucial de soft power, având capacitatea de a promova economia, valorile și interesele românești în întreaga lume. Contribuția substanțială a diasporei la economia românească, precum și rolul său în promovarea imaginii României, iată câteva aspecte care pot fi valorificate în strategiile României de soft power.
Sectorul tech românesc: Sectorul IT din România, recunoscut pentru inovație și pentru resursa umană bine pregătită, oferă o platformă puternică pentru proiectarea imaginii României ca un centru de excelență în tehnologie. Companii precum UiPath demonstrează potențialul României de a contribui la economia digitală globală. TechRo este prin imagine și ambiție vârful de lance al României Globale.
Ajutorul internațional pentru dezvoltare – RoAid: Programul de cooperare pentru dezvoltare și asistență umanitară al României poate reflecta angajamentul țării față de principiile solidarității internaționale și dezvoltării durabile. Evident, aici este foarte mult de făcut. Inițiative ale RoAid în domenii precum educația, sănătatea și protecția mediului pot îmbunătăți imaginea României și întări legăturile cu țările beneficiare.
Românii activi în organizațiile internaționale: Prezența și activitatea românilor în cadrul organizațiilor internaționale, fie că este vorba de ONU, UE, organizații internaționale profesionale sau altele, contribuie la consolidarea profilului României ca stat responsabil și angajat în soluționarea problemelor globale. Expertiza și influența acestora reprezintă un instrument valoros de soft power.
De aici pornim. Ce pot face însă politicienii care ne reprezintă? Pe scurt:
Integrarea diasporei și facilitarea implicării diasporei în promovarea intereselor României, alături de valorificarea potențialului acesteia în domeniile economic, cultural și științific ar trebui să fie un punct major pe agenda conducerii politice a țării.
Accentuarea rolul sectorului IT ca ambasador al României în lume, inclusiv prin sprijinirea start-up-urilor și promovarea corectă a inovației românești la nivel global.
Consolidarea prezenței românești în organizațiile internaționale prin încurajarea și susținerea candidaturilor românilor în funcții cheie în cadrul acestora, pentru a maximiza atât influența României, cât și contribuția pe care România și-o poate aduce la dezvoltarea durabilă globală.
Comunicare coerentă susținută de inițiative concrete și bine fundamentate pe temele majore europene și globale.
Pentru a capitaliza pe deplin aceste importante surse de soft power, este necesar ca politicienii români, fie că vorbim de Guvern, Parlament, partide politice sau președinte, să adopte o gândire strategică, mai bine structurată. Nu trebuie ratată oportunitatea de a da mai multă substanță politicii externe a României (în contextul esențial al poziționării noastre transatlantice) și de a consolida rolul țării pe scena internațională. În consecință, un prim pas simplu ar fi elaborarea unei Strategii Naționale pentru Prezența Activă a României în Lume. Strategia trebuie să includă obiective clare, inițiative concrete (uneori chiar proiecte pilot) și mecanisme de monitorizare și evaluare, având la bază o analiză profesionistă a atuurilor și oportunităților de care beneficiază România.
Prin adoptarea și implementarea (deloc ușoară) a acestor principii simple, România își poate consolida rolul și influența pe scena internațională, contribuind în același timp la promovarea păcii, securității și prosperității la nivel global. Nu trebuie niciodată uitat că o strategie externă corectă conduce întotdeauna, în final, la îmbunătățirea nivelului de trai al populației.
Anii viitori nu vor fi deloc ușori din perspectivă economică și strategică, așa că ar fi o mare pierdere ca România să nu înțeleagă de unde pot veni surse de dezvoltare și resurse suplimentare. Pentru a ne menține nivelul de creștere, trebuie să ne gândim, dincolo de mobilizarea întregii piețe interne, și la ceea ce putem construi în relațiile noastre externe. Nu mai avem luxul de a ignora surse semnificative de creștere și dezvoltare.
Anul 2024 reprezintă un moment crucial pentru România, cu potențialul de a marca o cotitură semnificativă, cel puțin din punct de vedere politic și electoral. Ar fi important ca alegerile din acest an să însemne mai mult decât un firesc și necesar exercițiu electiv. Există foarte mult spațiu pentru soft și smart power românesc, așa că, să sperăm, vom vedea idei mult mai articulate în această direcție la nivel politic. Este esențial ca liderii noștri politici să recunoască importanța acestui aspect și să se angajeze în acțiuni concrete care să plaseze România pe un traseu ascendent pe scena internațională. Prin valorificarea strategică a atuurilor sale, România are atât capacitatea de a asigura promovarea strategică a intereselor naționale, cât și de a aduce o contribuție semnificativă la binele global.
de Carme Artigas, secretar de stat pentru digitalizare și inteligență artificială al Spaniei Ian Bremmer,fondatorul și președintele Eurasia Group James Manyika, vicepreședinte senior pentru cercetare, tehnologie și societate la Google/Alphabet Marietje Schaake,director de politici al Centrului de Politici Cibernetice de la Universitatea Stanford, președinte al Institutului CyberPeace
Deși inteligența artificială ne-a ajutat în liniște de zeci de ani, odată cu accelerarea progresului în ultimii ani, 2023 va fi amintit ca un moment „big bang”. Odată cu apariția IA generativă, tehnologia a pătruns în conștiința populară și modelează discursul public, influențând investițiile și activitatea economică, declanșând competiția geopolitică și schimbând toate tipurile de activități umane, de la educație la îngrijirea sănătății și arte. Fiecare săptămână aduce o nouă dezvoltare uluitoare. AI nu dispare, iar schimbarea se accelerează.
Elaborarea politicilor se mișcă aproape la fel de repede, odată cu lansarea de noi inițiative de reglementare și foruri care încearcă să răspundă momentului. Dar, deși eforturile continue ale G7, ale Uniunii Europene și ale Statelor Unite sunt încurajatoare, niciuna dintre ele nu este universală, reprezentând comunitatea globală. De fapt, cu dezvoltarea AI condusă de câțiva directori executivi și actori de piață în doar câteva țări, vocile majorității, în special din Sudul Global, au lipsit din discuțiile despre guvernare.
Provocările unice pe care le ridică inteligența artificială necesită o abordare globală coordonată a guvernanței și o singură instituție are legitimitatea inclusivă necesară pentru a organiza un astfel de răspuns: Organizația Națiunilor Unite (ONU). Trebuie să obținem guvernanța corectă a AI dacă vrem să-i valorificăm potențialul și să-i atenuăm riscurile. Având în vedere acest lucru, a fost înființat Corpul Consultativ la Nivel Înalt al ONU pentru IA pentru a oferi analize și recomandări pentru abordarea deficitului de guvernanță globală. Acesta cuprinde un grup de 38 de persoane din întreaga lume, reprezentând o diversitate de geografii, gen, medii disciplinare și vârstă și bazându-se pe expertiza guvernului, a societății civile, a sectorului privat și a mediului academic.
Ne simțim privilegiați să servim în calitate de Comitet Executiv al Corpului Consultativ. Am lansat raportul intermediar al grupului care propune cinci principii pentru ancorarea guvernanței AI și abordarea mai multor provocări interdependente.
În primul rând, deoarece riscurile diferă în diferite contexte globale, fiecare va necesita soluții care sunt adaptate în consecință. Dar asta înseamnă recunoașterea modului în care drepturile și libertățile pot fi puse în pericol prin alegeri specifice de proiectare, utilizare (și abuz) și guvernare. Eșecul de a aplica AI în mod constructiv – ceea ce numim „utilizări ratate” – poate exacerba inutil problemele și inegalitățile existente. În al doilea rând, deoarece IA este un instrument de dezvoltare economică, științifică și socială și, deoarece ajută deja oamenii în viața de zi cu zi, trebuie guvernată în interesul public. Aceasta înseamnă să ținem cont de obiectivele legate de echitate, durabilitate și bunăstare societală și individuală, precum și de probleme structurale mai largi, cum ar fi piețele competitive și ecosistemele de inovare sănătoase.
În al treilea rând, cadrele de reglementare emergente din diferite regiuni vor trebui armonizate pentru a aborda în mod eficient provocările de guvernanță globală ale AI. În al patrulea rând, guvernarea AI ar trebui să meargă mână în mână cu măsuri pentru a susține agenția și pentru a proteja confidențialitatea și securitatea datelor personale. În sfârșit, guvernanța ar trebui să fie ancorată în Carta ONU, în dreptul internațional al drepturilor omului și în alte angajamente internaționale în care există un consens global larg, cum ar fi obiectivele de dezvoltare durabilă.
Afirmarea acestor principii în contextul AI necesită depășirea unor provocări încăpățânate. Inteligența artificială este construită pe cantități masive de putere de calcul, date și, desigur, talente umane specifice. Guvernanța globală trebuie să ia în considerare cum să dezvolte și să asigure un acces larg la toate acestea trei. De asemenea, trebuie să abordeze dezvoltarea capacităților pentru infrastructura de bază care stă la baza ecosistemului AI – cum ar fi bandă largă și electricitate fiabile – în special pentru Sudul Global. De asemenea, sunt necesare eforturi mai mari pentru a face față atât riscurilor cunoscute, cât și riscurilor încă necunoscute care ar putea apărea din dezvoltarea, implementarea sau utilizarea AI. Riscul AI este un subiect aprins dezbătut. În timp ce unii se concentrează pe eventualele scenarii de sfârșit al umanității, alții sunt mai îngrijorați de daunele aduse oamenilor aici și acum; dar există puține dezacorduri cu privire la faptul că riscurile IA neguvernate sunt inacceptabile.
Buna guvernare este ancorată în dovezi solide. Prognozăm necesitatea unor evaluări obiective ale stării IA și ale traiectoriei acesteia, pentru a oferi cetățenilor și guvernelor o bază solidă pentru politici și reglementări. În același timp, un observator analitic care să evalueze impactul AI asupra societății – de la înlocuirea locurilor de muncă la amenințările la adresa securității naționale – ar ajuta factorii de decizie să țină pasul cu schimbările imense pe care AI le conduce offline. Comunitatea internațională va trebui să dezvolte o capacitate de autocontrol, inclusiv prin monitorizarea și răspunsul la incidente potențial destabilizatoare (cum fac băncile centrale majore în fața crizelor financiare) și prin facilitarea responsabilizării și chiar a măsurilor de punere în aplicare.
Acestea sunt doar câteva dintre recomandările pe care le avansăm. Ele ar trebui să fie văzute ca o fundație și nu ca un element de plafonare. Mai mult decât orice, sunt o invitație pentru mai mulți oameni să ne spună ce fel de guvernare AI ar dori să vadă.
Dacă AI vrea să-și atingă potențialul global, sunt necesare noi structuri și balustrade care să ne ajute pe toți să prosperăm pe măsură ce evoluează. Toată lumea are un interes în dezvoltarea sigură, echitabilă și responsabilă a IA. Riscurile inacțiunii sunt, de asemenea, clare. Credem că guvernarea globală a inteligenței artificiale este esențială pentru a profita de oportunitățile semnificative și pentru a naviga riscurile pe care această tehnologie le prezintă pentru fiecare stat, comunitate și individ astăzi și pentru generațiile viitoare.
Ian Bremmer, Carme Artigas, James Manyika și Marietje Schaakesunt membri ai Comitetului Executiv al Corpului Consultativ la Nivel Înalt al ONU pentru Inteligența Artificială.
Ian Bremmer este fondatorul și președintele Eurasia Group și GZERO Media. Carme Artigas este secretar de stat pentru digitalizare și inteligență artificială al Spaniei. James Manyikaeste vicepreședinte senior pentru cercetare, tehnologie și societate la Google/Alphabet. Marietje Schaake,fostă membră a Parlamentului European, este director de politici al Centrului de Politici Cibernetice de la Universitatea Stanford și președinte al Institutului CyberPeace.
de Jim O’Neill,fost președinte al Goldman Sachs Asset Management
Pe măsură ce 2023 se apropia de sfârșit, erau multe necunoscute știute – în special pe frontul geopolitic – și probabil tot atâtea necunoscute neștiute care pândeau la orizont. Producerea oricărei prognoze pentru economia globală este, prin urmare, mai dificilă decât de obicei. La rândul lor, casele de investiții par să se aștepte la o nouă încetinire în 2024, multe fiind dezorientate de faptul că nu am avut deja o scădere majoră.
Perspectivele inflației reprezintă o provocare și mai mare. Ultimii ani au arătat că inflația poate fi puternic afectată – cel puțin la nivelul titlurilor – de incertitudine și necunoscute neștiute care se fac apoi cunoscute. O dezbatere aprinsă despre perspectivele inflației este în desfășurare, unii oameni de afaceri foarte respectați și foarte experimentați exprimându-și îndoielile că băncile centrale au problema sub control. Cele mai recente date privind prețurile de consum pentru zona euro, Statele Unite și Regatul Unit oferă câteva știri încurajatoare despre tendințele inflației principale; dar inflația de bază (excluzând prețurile volatile la energie și alimente) rămâne neconfortabil peste ratele țintă ale băncilor centrale.
Desigur, a doua economie din lume, China, nu pare să aibă această problemă. Dimpotrivă, cele mai recente date privind prețurile de consum arată că se confruntă cu deflație, indicele de bază al prețurilor de consum scăzând cu 0,5% (pe o bază anuală) în noiembrie. A fost o vreme când mulți analiști bănuiau că China transmitea presiuni deflaționiste către restul lumii, în primul rând prin exportul său de producție la preț redus și cota lor de piață crescută pe piețele externe. Dacă am fi încă în acea epocă, unele dintre temerile inflaționiste actuale ar putea fi diminuate. Dar acele zile au trecut, se pare.
Amploarea provocărilor economice interne ale Chinei – inclusiv deflația – este o întrebare masivă care merită propria analiză. Având în vedere problemele cu care se confruntă piața sa imobiliară, judecând după experiențe similare din alte țări, se poate presupune că dificultățile acesteia se vor prelungi. Dar o viziune mai puțin pesimistă este că factorii de decizie chinezi sunt pe deplin conștienți de aceste probleme, tocmai datorită acelor cazuri anterioare, precum și a avertismentelor pe care diverși comentatori le-au emis de ceva timp.
Pe lângă factorii interni chinezi, trebuie luate în considerare și tendințele prețurilor globale ale mărfurilor, asupra cărora cererea chineză va rămâne o mare influență. Aici, știrile de la sfârșitul anului 2023 au fost mai încurajatoare decât s-ar fi așteptat mulți și sugerează că inflația generală din multe țări ar putea scădea și mai mult în lunile următoare. În ciuda haosului din Orientul Mijlociu și a războiului din Ucraina, prețurile țițeiului rămân scăzute, surprinzând mulți analiști – inclusiv pe unii care ar trebui să știe că această piață nu este deloc imprevizibilă.
Dincolo de acești factori, alți trei ies în evidență pentru mine. În primul rând, creșterea monetară a scăzut brusc în multe economii, ceea ce este destul de liniștitor atunci când este combinată cu tendințele actuale ale prețurilor mărfurilor. Deși a trecut mult timp de când altcineva, în afară de cei mai înflăcărați monetariști, a susținut că masa monetară are întotdeauna impact direct asupra inflației, ultimii câțiva ani au arătat că, dacă creșterea monetară se accelerează radical (cum a făcut la sfârșitul lui 2020 și începutul lui 2021 în SUA), inflația poate crește.
În al doilea rând, și probabil în concordanță cu tendințele din piețele de mărfuri și monetare, măsurile recente ale așteptărilor inflaționiste din țările cheie au fost liniștitoare. În special, cel mai recent studiu al Universității din Michigan privind perspectivele pe cinci ani ale consumatorilor a arătat o scădere bruscă, la 2,8%, de la 3,2% luna precedentă, indicând, cel puțin, că nu există o creștere susținută sau o „dezancorare” a așteptărilor inflaționiste pe termen lung.
Ultima întrebare, și poate cea mai dificilă, este cum vor răspunde băncile centrale. În cea mai recentă orientare anticipată a piețelor, Consiliul Rezervei Federale din SUA a sugerat că ratele dobânzilor vor fi reduse cu 75 de puncte de bază în 2024. Cu toate acestea, alte bănci centrale, în special în Europa, resping pariul piețelor financiare că ratele dobânzilor vor fi reduse anul viitor, dar piețele nu par să fi primit notificarea aceasta. Cu inflația de bază încă peste țintă, salariile reale (ajustate în funcție de inflație) în creștere și dovezi puternice ale creșterii productivității care nu pot fi văzute nicăieri, bancherii centrali vor fi conduși să reducă ratele în curând. Dar, pe măsură ce continuă să încerce să influențeze piețele cu îndrumările și declarațiile lor publice, ei vor trebui să accepte că piețele – în înțelepciunea lor colectivă – ar putea vedea ceva ce ei înșiși nu văd. Dacă datele iau o întorsătură favorabilă bruscă, probabil că își vor schimba tonul.
Creșterea salariilor rămâne o variabilă crucială. În unele țări, în special în Marea Britanie, aceasta depășește în sfârșit creșterea prețurilor de consum. Factorii de decizie se vor îngrijora instinctiv că această tendință va declanșa ca la manual o spirală salariu-preț. Dar nu ar fi frumos dacă recenta creștere a salariilor reale s-ar dovedi a fi justificată de o reechilibrare a randamentelor financiare și de revenirea mult așteptată a creșterii productivității? Odată cu Noul An, a venit și o nouă speranță.
Jim O’Neill, fost președinte al Goldman Sachs Asset Management și fost ministru al trezoreriei din Regatul Unit, este membru al Comisiei Pan-Europene pentru Sănătate și Dezvoltare Durabilă.
de Marco Buti, șef de catedră la Centrul Robert Schuman și profesor de economie la Institutul Universitar European și Giancarlo Corsetti, șef de catedră la Centrul Robert Schuman al Institutului Universitar European
Cea de-a 25-a aniversare de la introducerea monedei euro, care a trecut în mare parte sub radar, oferă un moment oportun pentru a evalua starea actuală a celui mai mare experiment monetar din istoria modernă. Lansarea monedei euro în ianuarie 1999 i-a polarizat pe economiști.
În fața multor sceptici – regretatul economist american Martin Feldstein chiar a susținut că moneda unică ar putea declanșa un război în Europa – arhitecții monedei euro și-au imaginat un viitor caracterizat de stabilitate macroeconomică, ancorat de o bancă centrală independentă și de un cadru fiscal orientat spre stabilitate. Reformele structurale, pe care statele membre ale Uniunii Europene trebuiau să le implementeze, au fost menite să sporească capacitatea uniunii monetare de a se adapta la șocuri.
Niciunul dintre aceste scenarii nu s-a materializat. În ultimul sfert de secol, moneda euro a demonstrat o rezistență extraordinară, traversând mai multe provocări critice și sfidând previziunile timpurii ale colapsului său. Dar, deși moneda unică și-a îndeplinit unele dintre promisiunile sale – în special, menținerea stabilității prețurilor pentru cea mai mare parte a existenței sale – ea nu a reușit să stimuleze creșterea potențială a Europei sau să faciliteze integrarea economică și politică deplină a continentului.
Acest record mixt poate fi atribuit în mare măsură faptului că uniunea economică a Europei a fost incompletă de la început. În ciuda progreselor semnificative care au fost înregistrate de la înființarea sa, cadrul fiscal și economic al zonei euro rămâne îngrozitor de subdezvoltat în comparație cu infrastructura sa monetară. Pentru a înțelege consecințele arhitecturii neterminate a zonei euro, este util să împărțim ultimii 25 de ani în patru perioade distincte. Prima fază, din 1999 până în 2008, ar putea fi etichetată „deceniul 2%”: creșterea economică, inflația și deficitele bugetare (ca pondere din PIB) s-au situat în jurul acestui ritm. Această fază a fost caracterizată de optimismul excesiv al „Marii Moderații”.
Dar dezechilibrele interne care au apărut în această perioadă ar bântui zona euro în anii următori. Convergența ratelor dobânzilor, evidențiată de marje minime, a dus la portretizări prea optimiste ale finanțelor publice ale statelor membre. În același timp, condițiile fiscale și monetare lejere au redus stimulentele guvernelor europene de a întreprinde reforme structurale și de a-și consolida sistemele bancare. Convergența nominală a mascat, de asemenea, disparități structurale mai profunde, deoarece capitalul a circulat de la cei mai bogați membri ai zonei euro către omologii lor mai săraci, unde a fost adesea canalizat în sectoare mai puțin productive, cum ar fi imobiliare și servicii netranzacționabile, adesea prin instrumente precum banca pe termen scurt. împrumuturi. În consecință, în timp ce conturile curente ale zonei euro păreau echilibrate, au apărut dezechilibre semnificative.
Consecințele crizei financiare globale din 2008, în special descoperirea că Grecia a mințit cu privire la deficitele și datoria bugetară, au erodat încrederea între statele membre. Narațiunea predominantă a trecut la una a hazardului moral, subliniind necesitatea ca fiecare țară să-și pună în ordine propria casă. Până la momentul în care guvernele din zona euro au coordonat în sfârșit un răspuns – instituirea Mecanismului European de Stabilitate (MES), lansarea proiectului uniunii bancare, introducerea programului de tranzacții monetare definitive al Băncii Centrale Europene și extinderea bilanțului BCE – euro părea să fie în pragul pragului. de colaps.
Punctul cheie de cotitură a fost angajamentul președintelui BCE de atunci, Mario Draghi, de a face „tot ce este necesar” pentru a menține moneda euro în iulie 2012. Dar, în condițiile în care politica monetară este văzută din ce în ce mai mult ca „singurul joc în oraș”, structurile economice și financiare ale zonei euro au rămas fragmentate.
Criza COVID-19 a schimbat asta. Natura exogenă a șocului pandemic, împreună cu lipsa alegerilor iminente, le-a permis liderilor UE – în frunte cu președintele francez Emmanuel Macron, cancelarul german de atunci Angela Merkel și președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen – să prezinte un front unic, fără greșeli, prin presiunea de a evita hazardul moral. UE a suspendat Pactul de Stabilitate și Creștere, care a plafonat anterior deficitele bugetare ale statelor membre la 3% din PIB și a lansat Sprijinul pentru atenuarea riscurilor de șomaj în situații de urgență și programele de redresare NextGenerationEU, finanțând prin împrumuturi comune. Între timp, BCE a introdus programul său de achiziții de urgență pentru pandemie de 1,85 trilioane de euro (2 trilioane de dolari).
Deși această demonstrație de leadership colectiv a liniștit piețele, alimentând o revenire economică, optimismul s-a dovedit a fi de scurtă durată. O creștere a inflației la nivel mondial, alimentată de stimulente macroeconomice robuste și de întreruperi ale lanțului de aprovizionare legate de pandemie, a fost exacerbată de șocul prețului energiei care a urmat invaziei pe scară largă a Ucrainei de către Rusia. Deși factorii de decizie europeni au lucrat împreună pentru a reduce dependența UE de gazul rusesc, ei nu au reușit să organizeze un răspuns colectiv asemănător cu inițiativa NextGeneration EU. Confruntate cu creșterea deficitelor și a datoriilor, ca să nu mai vorbim de cel mai agresiv ciclu de înăsprire monetară din anii 1980, țările UE au suspendat din nou reformele zonei euro.
Din primii 25 de ani ai monedei euro urmează două lecții importante. În primul rând, cadrul instituțional incomplet al uniunii monetare s-a dovedit a fi atât costisitor, cât și periculos. Finalizarea uniunii bancare, în special crearea unui fond de rezoluție comun cu sprijinul MES și asigurarea depozitelor, este esențială pentru a asigura stabilitatea și pentru a consolida rolul internațional al monedei euro. Astfel, recentul eșec al Italiei de a ratifica tratatul MES este un regres serios. Încurajarea mai departe a uniunii pieței de capital este esențială dacă Europa dorește să facă față provocărilor financiare generate de tranzițiile digitale și ecologice. Pentru a realiza toate acestea, liderii UE trebuie să găsească un echilibru între partajarea riscurilor și reducerea riscurilor.
În al doilea rând, completarea monedei euro este crucială pentru protejarea și dezvoltarea celei mai mari realizări a UE: piața unică. Urmărirea actuală de către țările europene a politicilor industriale naționale, finanțate prin ajutor de stat, subminează valorile de bază ale proiectului pieței unice. Pentru a face față acestei provocări, UE trebuie să formuleze o politică industrială europeană coerentă. Aceasta ar trebui să includă o creștere a investițiilor transfrontaliere, concentrându-se pe bunurile publice europene, cum ar fi dezvoltarea capitalului uman, disponibilitatea materialelor critice și tranzițiile ecologice și digitale. După căderea Zidului Berlinului, cancelarul german Helmut Kohl, președintele francez François Mitterrand și președintele Comisiei Europene Jacques Delors au transformat visul unei monede unice în realitate. În timpul crizei COVID-19, Macron, Merkel și Von der Leyen au reușit să depășească obstacole aparent de netrecut și să obțină o descoperire istorică. Acum, la un sfert de secol de la introducerea sa, euro cere liderilor vizionari să conducă suveranitatea europeană la următoarea sa fază.
Acest articol se bazează pe CEPR Policy Insights 1 februarie 2024, lucrarea „Primii 25 de ani ai euro”, scrisă sub auspiciile Laboratorului pentru Uniunea Economică și Monetară (EMU Lab) al Institutului Universitar European.
Marco Butieste șef de catedră Tommaso Padoa Schioppa la Centrul Robert Schuman al Institutului Universitar European. Giancarlo Corsettieste șef de catedră Pierre Werner la Centrul Robert Schuman și profesor de economie la Institutul Universitar European.
de Age Bakker,fost director executiv al Fondului Monetar Internațional Roel Beetsma, profesor de macroeconomie la Universitatea din Amsterdam Marco Buti, președinte la Centrul Robert Schuman al Institutului Universitar European
După săptămâni de negocieri intense, Uniunea Europeană a fost de acord să-și revizuiască regulile fiscale. Noul regulament va înlocui Pactul de stabilitate și creștere (PSC) – care a fost suspendat de la începutul pandemiei de COVID-19 – și va moderniza cadrul fiscal vechi de 25 de ani al blocului comunitar.
În timp ce PSC a prezentat un model universal care, în cele din urmă, i-a subminat credibilitatea, regulile fiscale actualizate permit o abordare diferențiată. Scopul este de a menține limitele existente ale deficitului și ale datoriei publice, încurajând în același timp statele membre să investească în tehnologii verzi și digitale. Statelor membre li se vor acorda perioade de ajustare extinse de până la șapte ani pentru a-și reduce datoriile la niveluri sustenabile, cu condiția să se angajeze la reforme și investiții care să susțină această dublă tranziție (verde/digitală).
Dar, în timp ce eforturile UE de a găsi un echilibru între disciplina fiscală și stimulentele de creștere sunt lăudabile, doar bugetele naționale nu vor fi suficiente pentru a finanța ambițioasa dublă tranziție a UE.
Comisia Europeană estimează că este necesară o investiție anuală de aproximativ 650 de miliarde de euro (700 de miliarde de dolari) pentru a îndeplini obiectivele pentru 2030 de a produce cel puțin 42,5% din energia blocului din surse regenerabile și de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 55%.
În conformitate cu noile reguli fiscale, finanțarea pentru investițiile digitale și ecologice poate fi obținută din fondul NextGenerationEU de 800 de miliarde EUR, care a fost înființat în 2020 pentru a ajuta economiile europene să își revină după șocul COVID-19. Dar, deoarece NGEU este programat să se încheie în 2026, este nevoie urgentă de mecanisme financiare mai durabile pentru a sprijini obiectivele pe termen lung ale UE.
În situația în care stau lucrurile, concentrarea NGEU pe investițiile naționale a lăsat proiecte transnaționale, cum ar fi căile ferate de mare viteză și infrastructura hidrogenului, subfinanțate sever. Mai mult, Legea SUA pentru Reducerea Inflației a mărit decalajul investițional dintre Europa și Statele Unite. Pentru a-și restabili autonomia strategică, liderii europeni ar trebui să se bazeze pe succesul NGEU.
Într-o lucrare viitoare, propunem înființarea unui fond al UE pentru bunuri publice de 750 de miliarde de dolari, menit să reducă decalajele de finanțare în domenii cruciale precum energia regenerabilă și infrastructura digitală. Obiectivul principal al acestui fond ar fi catalizarea investițiilor transfrontaliere și sprijinirea proiectelor care se străduiesc să obțină finanțare fără sprijin financiar la nivelul UE. Făcând accesul la acest fond condiționat de respectarea noilor reguli fiscale, UE ar putea menține disciplina fiscală în rândul statelor membre.
Fondul pentru bunuri publice, care ar acoperi perioada 2026-2030, este destinat să se alinieze perfect la obiectivele UE în materie de climă. Pe baza precedentelor de succes stabilite de inițiativele anterioare de împrumut ale UE, acesta ar fi finanțat prin emiterea de obligațiuni UE, susținute de garanții naționale comune, bugetul UE (susținut de fluxuri suficiente de venituri) sau ambele. Dimensiunea sa propusă reprezintă aproximativ o cincime din necesarul total de investiții ale blocului până în 2030, iar investițiile rămase ar fi finanțate prin contribuții din partea statelor membre și a sectorului privat.
Concentrându-se pe investițiile transfrontaliere, fondul ar sublinia abordarea unificată a UE pentru abordarea provocărilor europene. În același timp, cerința de a respecta noile reguli fiscale ar lărgi cadrul condiționat stabilit de programul NGEU, care a legat accesul la fonduri de statul de drept în țările beneficiare. În mod similar, regimul de condiționalitate propus ar lega accesul la noul fond de disciplina fiscală internă, aliniindu-se astfel la orientările fiscale revizuite ale UE. În loc să se confrunte cu sancțiuni pentru nerespectare, așa cum a fost cazul în cadrul PSC anterior, țările ar fi stimulate să demonstreze responsabilitate fiscală. Astfel, regimul de condiționalitate ar stimula simultan potențialul de creștere al UE, ar menține integritatea noului cadru fiscal și ar încuraja sustenabilitatea fiscală în rândul statelor membre. Mai mult, creșterea emisiilor de datorii la nivel european ar putea fi compensată de emisiile reduse de datorii la nivel național.
Odată ce fondul este înființat, țările ar fi încurajate să prezinte propuneri de investiții complete pentru proiecte transnaționale. Banca Europeană de Investiții ar determina dacă aceștia sunt eligibili să acceseze resursele fondului pe baza alinierii lor la obiectivele UE de dublă tranziție și a potențialului de contagii transfrontaliere pozitive. Între timp, Comisia Europeană ar urma să se asigure că țările care propun aceste proiecte respectă regulile fiscale.
Designul propus al fondului se aliniază cu tendința de utilizare a fondurilor UE pentru a atinge obiective politice mai largi. Bazându-se pe modelul de succes al fondului de redresare a pandemiei și pe regimul actual de condiționalitate al blocului, ar da putere UE să îndeplinească obiectivele climatice cruciale, susținând în același timp valorile sale comune.
Age Bakker, este fost director executiv al Fondului Monetar Internațional și fost director la De Nederlandsche Bank (DNB). Roel Beetsma, profesor de macroeconomie la Universitatea din Amsterdam, este membru al Comitetului Fiscal European. Marco Buti, este președinte la Centrul Robert Schuman al Institutului Universitar European și membru extern la Bruegel.
de Mohamed A. El-Erian, președinte al Colegiului Queens de la Universitatea din Cambridge
Economiștii comportamentali au popularizat termenul „recency bias” (predispoziția către evenimente recente; n. trad.), pentru a descrie tendința noastră de a fi influențați în mod disproporționat de ultimele evenimente în comparație cu cele anterioare. Ar putea acest fenomen cognitiv să explice de ce numeroși analiști au o înclinație destul de optimistă pentru economia mondială în 2024? Sau există tendințe cu adevărat pozitive care contrabalansează provocările evidente și crescânde pentru creșterea globală?
Un recent editorial din Financial Times a reflectat optimismul predominant, proclamând că „după prezentarea rezilienței acestui an, există toate șansele ca realitatea de anul viitor să fie mai bună decât se aștepta”. Tendințele care au susținut neașteptata reziliență a economiei globale în 2023 „oferă, de asemenea, o mulțime de motive pentru a fi optimist pentru 2024”. Această dispoziție optimă s-a răspândit pe piețele financiare. Un număr tot mai mare de comentatori au prezis că piețele bursiere vor termina anul peste nivelurile deja ridicate din 2023, care au fost pline de un curs remarcabil de sfârșit de an.
Sentimentul optimist de astăzi este în contrast puternic cu previziunile sumbre care au dominat până în 2023, când Bloomberg Economics afirma că există o probabilitate de 100% ca Statele Unite să cadă într-o recesiune. De asemenea, este în contradicție cu o serie de evoluții economice, financiare, geopolitice și politice.
În special, se pare că este condus predominant de un singur factor: băncile centrale reduc agresiv ratele dobânzilor pe fondul celor mai ușoare dintre toate aterizările ușoare pentru economia SUA.
Pentru a fi sigur, băncile centrale au o influență enormă asupra sentimentelor de piață financiară. De la criza financiară globală din 2008, bancherii centrali au acționat ca factori de decizie ai lumii – coborând ratele dobânzilor, inundând economiile cu lichiditate, alimentând câștiguri uriașe la toate clasele de active și facilitând o schimbare notabilă a distribuției de avere, care a adus beneficii copleșitoare celor mai bogați. Dar această tendință s-a inversat în 2022, când băncile centrale, conduse de Rezerva Federală a SUA, a răspuns tardiv la creșterea inflației, pornind pe unul dintre cele mai agresive cicluri de majorare a ratei dobânzii. Pierderile ulterioare atât în activele cu risc ridicat, cât și în activele cu risc scăzut au părut să continue în 2023 până când prognoza de consens s-a orientat către reduceri semnificative de rate și discuții reînnoite despre o „formulă Fed”.
În timp ce băncile centrale au avut un efect semnificativ asupra încrederii pe piață, impactul lor asupra rezultatelor economice reale a fost limitat. Politicile lor ultra-relaxate din anii 2010 au ajutat la menținerea economiei globale la linie, dar creșterea generală a rămas dezamăgitor de scăzută, inegală și încă detașată de realitățile climatice. Se aștepta ca trecerea din 2022 către politici monetare mai strânse să conducă la șomaj mai mare și la o creștere lentă; în schimb, rata șomajului din SUA s-a încheiat în 2023 la o cotă remarcabil de mică de 3,7%, iar creșterea anualizată pe trimestrul al treilea s-a accelerat la 4,9%. Mai mult decât atât, măsura în care creșterea agresivă a ratei dobânzii a contribuit la reducerea inflației a devenit subiectul dezbaterii în rândul economiștilor.
Aceste evoluții sugerează că e posibil ca, de unele singure, politicile băncii centrale – investitorii se așteaptă în prezent ca Fed să reducă ratele dobânzilor cu aproximativ 1,5 puncte procentuale – să nu fie suficiente pentru a genera impulsul de creștere necesar pentru a rezista la vântul potrivnic cu care se confruntă economia globală. De fapt, ar fi greu să se găsească o economie semnificativă sistemic, pregătită pentru creștere explozivă în 2024. Pe măsură ce China rămâne împovărată de un model economic care produce randamente diminuate, autoritățile au recunoscut că rata de creștere este constrânsă de ineficiențe interne, acumulări de datorii excesive, o fragmentare globală crescută și înarmarea de către Occident a comerțului și a investițiilor. Europa, pe partea sa, este puțin probabil să reproducă performanțele neașteptat de puternice ale anului trecut, având în vedere în special slăbiciunea producției globale și stagnarea economică a Germaniei.
Încă o dată, comentatorii par să-și pună speranțele în excepționalismul economic al SUA. Dar lucrurile au evoluat în ultimul an. Economiile de gospodărie mai scăzute din epoca pandemiei și datoriile mai mari acționează ca un vânt potrivnic pentru economia remarcabil de agilă și rezistentă a Americii. Mai mult decât atât, creșterile recente ale ratei dobânzii sunt susceptibile de a pune presiune suplimentară pe ipotecile gospodăriilor, pe companiile care împovărate de un munte de datorii corporative ce se așteaptă să se maturizeze în 2025 și pe instituțiile nonbancare extrem de afectate ce se chinuie să-și administreze pierderile lor.
De asemenea, climatul geopolitic actual nu este propice creșterii solide. Urmarea devastatoare a atacului brutal al Hamas din 7 octombrie împotriva Israelului, în care Israelul a distrus o mare parte din Gaza și se spune că a ucis peste 23.000 de palestinieni – în mare parte civili, inclusiv mii de femei și copii –, a contestat speranțele de rezolvare a crizei. Israelul și miliția libaneză susținută de Iran, Hezbollah, par să se îndrepte către ostilități și mai mari, iar atacurile împotriva navelor comerciale din Marea Roșie de către yemeniții houthi perturbează deja comerțul global într-o manieră care reînnoiește presiunile stagflaționiste asupra economiei globale.
Dincolo de Orientul Mijlociu, democrațiile occidentale și multe țări în curs de dezvoltare se confruntă cu alegeri importante în 2024. Având în vedere aceste circumstanțe, par slabe șansele de creștere globală robustă în 2024.
Cu toate acestea, există două moduri de atenuare a amenințărilor pe care le prezintă un mediu economic și geopolitic din ce în ce mai fragil. În primul rând, factorii de decizie trebuie să lanseze revizii majore ale politicii economice, concentrându-se pe reformele structurale care vizează cultivarea motoarelor de creștere și productivitate de mâine. În al doilea rând, comunitatea internațională trebuie să facă mai mult și mai bine pentru a pune capăt atrocităților din Orientul Mijlociu înainte ca acest conflict să se răspândească și mai mult în regiune și să alimenteze tulburările geopolitice dincolo de ea. Fără aceste intervenții, optimiștii de astăzi vor fi foarte dezamăgiți de sfârșitul anului.
Mohamed A. El-Erian, președinte al Colegiului Queens de la Universitatea din Cambridge, este profesor la Wharton School a Universității din Pennsylvania și autorul cărții The Only Game in Town: Central Banks, Instability, and Avoiding the Next Collapse (Random House, 2016) și coautor (împreună cu Gordon Brown, Michael Spence și Reid Lidow) a Permacrisis: A Plan to Fix a Fractured World (Simon & Schuster, 2023).
89% dintre șoferi spun că ar fi util să existe date publice privind prețurile de referință la reparațiile auto, arată cel mai recent studiu realizat de IRES la solicitarea UNSAR. Această măsură, cu titlu pur informativ, ar aduce un plus de transparență pentru consumatori și ar ajuta și la evitarea practicării unor tarife excesive de către unele service-uri.
Subliniem că prețul poliței RCA, plătit de toți cei care dețin autovehicule, este influențat semnificativ și de costul despăgubirilor plătite. Astfel, convențiile cu unitățile reparatoare care ar putea fi introduse în Legea RCA ar putea simplifica și grăbi procesul de despăgubire – la prețuri corecte de piață, în interesul atât al plătitorilor de prime de asigurare, cât și al persoanelor prejudiciate. Prin urmare, introducerea unor prețuri de referință de piață ar putea eficientiza procesul de reparație a autovehiculelor pentru persoanele păgubite, ajutând, totodată, consumatorii să fie mai bine informați.
Procentul este unul foarte ridicat (peste 90%) și în ceea ce privește posibilitatea publicării anuale, cu titlu informativ, a unor tarife de referință pentru servicii de tip rent-a-car, adică pentru închirierea autovehiculelor primite la schimb de persoanele păgubite RCA pe perioada reparației celor avariate, arată același sondaj.
De peste 5 ani, studiile realizate de IRES arată că șoferii își doresc aceste schimbări necesare inclusiv pentru a preveni apariția unor derapaje și a echilibra piața asigurărilor.
Reamintim faptul că dauna medie plătită în baza polițelor RCA a crescut semnificativ în 2023, ajungând la valoarea de 10.750 lei.
Asigurătorii au plătit anul trecut în baza polițelor RCA despăgubiri record de 4,2 miliarde lei. Acestor sume li se adaugă rezerve în valoare de 2,3 miliarde lei pentru daunele avizate (RBNS), dar și 2,35 miliarde lei aferente daunelor neavizate (IBNR).
Grupul internațional de investiții Freedom Holding Corp, listat la bursa NASDAQ, anunță că „și-a lansat platforma de investiții Freedom24, în România. Înființat în 2008, grupul dispune de o experiență vastă pe piețele din SUA, Europa și Asia Centrală și are o capitalizare de piață de aproximativ 4,8 miliarde de dolari.
Olga Milko, Business Development Director în cadrul Freedom24:„Suntem încrezători că platforma Freedom24 va fi foarte bine primită pe piața românească. Românii au un apetit tot mai mare pentru investiții în companiile globale, inovatoare, listate la bursele internaționale. Oferim clienților noștri toate resursele de care au nevoie pentru a realiza investiții de succes, de la acces direct la cele mai mari burse de valori din lume, analize profesionale ale titlurilor de valoare, la aplicații de tranzacționare ușor de utilizat și suport în limba română.”
Cu peste 250.000 de clienți activi în Europa, Freedom24 își extinde acum serviciile în România, oferind investitorilor români acces la oportunități de investiții la cele mai mari burse de valori din lume.
Investiții la bursele din America, Europa și Asia cu comisioane reduse și transparente
Freedom24 este caracterizat prin faptul că „oferă investitorilor de retail din România posibilitatea de a tranzacționa peste 1.000.000 de instrumente financiare, incluzând acțiuni, ETF-uri, contracte futures, obligațiuni și altele, pe 15 dintre cele mai importante burse din lume, cum ar fi NASDAQ, NYSE, CME, HKEX, Euronext, LSE și Deutsche Börse. Platforma se distinge printr-o structură de comisioane extrem de competitivă în Europa, cu tarife începând de la doar 0,02 euro per acțiune sau ETF, 2 euro per ordin și 0,65 dolari pe contract pentru opțiunile pe acțiuni americane. Clienții beneficiază, de asemenea, de o serie de avantaje exclusive. Printre acestea se numără recomandări de investiții săptămânale gratuite, oferite de analiști recunoscuți de Bloomberg, cu un randament mediu de 16%, asistență în limba română și opțiunea de a colabora cu un manager personal, pentru a maximiza oportunitățile de investiții”.
Conformitatea cu reglementările în domeniu și garanțiile acordate investitorilor
Freedom24 îndeplinește „cele mai înalte standarde de reglementare în domeniu. Brokerul este reglementat de Comisia pentru Valori Mobiliare și Burse din Cipru (CySEC), cu autorizație de funcționare în toate statele membre ale UE și este în conformitate cu MiFID II – un cadru de reglementare care asigură cel mai înalt nivel de protecție a investitorilor din UE. Fondurile clienților sunt asigurate de ICF (Fondul de Compensare a Investitorilor) pentru o sumă de până la 20.000 EUR. Brokerul este membru al Euroclear Bank și al AFME (Asociația Piețelor Financiare din Europa) și se supune periodic auditurilor și procedurilor de due diligence efectuate de Deloitte. Agenția internațională de rating S&P a atribuit brokerului ratingul de credit pe termen lung de B/B, cu perspectivă stabile”.
Planuri avantajoase de economisire zilnică și pe termen lung
Freedom24 oferă clienților „dobândă pentru banii neinvestiți, garantând un venit pasiv chiar și în perioadele de pauză de la investițiile active. Brokerul oferă gratuit două tipuri de planuri de economisire: zilnică și pe termen lung. Fiecare client primește automat un cont de economii odată cu deschiderea contului de tranzacționare, beneficiind de dobânzi de până la 3,89% pe an pentru soldul în euro și 5,31% pe an pentru soldul în dolari americani. Fondurile din contul de economii sunt accesibile oricând, fără restricții de retragere și fără un plafon maxim de depunere. Pentru cei care preferă planuri pe termen mai lung, brokerul oferă depozite fixe pe perioade de 3, 6 sau 12 luni, cu rate de până la 8,76% pe an pentru dolari americani și până la 6,42% pe an pentru euro”.
Inițiatorii platformei subliniază că „deschiderea unui cont de tranzacționare pe Freedom24 este rapidă, gratuită și se realizează complet online: clienții trebuie să încarce fotografiile a două documente (un act de identitate și o dovadă de adresă, cum ar fi o factură de utilități) și să facă un selfie. Platforma este ușor de folosit și permite utilizatorilor să vizualizeze cotații bursiere în timp real, să efectueze tranzacții și să își monitorizeze portofoliul de investiții. Platforma de tranzacționare Freedom24 este disponibilă atât în versiunea pentru desktop, cât și ca aplicație mobilă (iOS, Android și Huawei)”.
Freedom24 este definite ca „filiala europeană a Freedom Holding Corp, un grup internațional de investiții listat la bursa NASDAQ, cu expertiză pe piețele din SUA, Europa și Asia Centrală. Grupul servește 450.000 de clienți global și are o capitalizare de piață de aproximativ 4,8 miliarde de dolari. Freedom24 activează în Uniunea Europeană, oferind clienților acces la peste 40.000 de acțiuni, 1.500 de ETF-uri și 800.000 de opțiuni pe acțiuni americane, pe principalele burse din SUA, Europa și Asia.
Freedom24 operează conform reglementărilor MiFID II, care garantează cel mai înalt nivel de protecție a investitorilor din UE, fondurile clienților fiind securizate prin Fondul de Compensare a Investitorilor (ICF). Brokerul deține licența CySEC și este autorizat în toate statele membre ale UE. Ca parte a Freedom Holding Corp, listat la NASDAQ, Freedom24 respectă, de asemenea, standardele de reglementare ale SEC. Brokerul este auditat de Deloitte, care efectuează audituri regulate și proceduri de due diligence. În plus, Freedom24 este membru al Euroclear Bank și al Asociației Piețelor Financiare din Europa (AFME)”.
Compania ICAP CRIF organizează a XV-a ediție a conferinței dedicate riscului de creditare, cu tema „ESG Impact on Credit Risk: Navigating the Challenges”. Organizatorii ne oferă o punere în temă asupra evenimentului:
Cel mai important eveniment conceput de ICAP CRIF și dedicat în exclusivitate problematicii complexe a managementului riscului de creditare va avea loc pe 23 mai 2024, la București, având ca temă centrală impactul directivelor ESG asupra riscului de creditare. ESG Impact on Credit Risk: Navigating the Challenges este un subiect extrem de important în lumina noilor reglementări din domeniul ESG, iar conferința care îi este dedicată ajunge în acest an la cea de a 15-a ediție, demonstrând valoarea adusă comunității de afaceri din România.
„Suntem încântați că de 15 ani aducem împreună experți de renume din industrie pentru a discuta aspecte critice ale managementului riscului de creditare. Feedbackurile primite an de an ne confirmă faptul că această conferință organizată de ICAP CRIF reprezintă o platformă esențială pentru schimbul de idei și bune practici, contribuind la consolidarea cunoștințelor și abilităților necesare pentru navigarea cu succes prin aceste vremuri complexe. De aceea, anul acesta ne concentrăm pe impactul ESG asupra riscului de creditare, oferind participanților soluții și instrumente valoroase pentru a face față noile provocări și oportunități”, declară Nikitas Konstantellos, președinte și CEO, ICAP CRIF.
Această conferință oferă o oportunitate unică de a afla direct de la experți despre tendințele și inovațiile care vor modela viitorul managementului riscului de creditare. Pe lângă studii de caz și rating-uri ale industriilor (ratinguri sectoriale), participanții vor afla de la experții și specialiștii prezenți la eveniment informații despre climatul macroeconomic, rolul asigurărilor de credit în era tranziției ESG, viitorul riscului de credit în era AI și Advanced Analytics, impactul schimbărilor climatice asupra riscului de credit. Vor fi punctate de asemenea relevanța cunoașterii partenerului în managementul riscului de credit (KYC, know your counterparty) și influențele reglementărilor ESG asupra managementului lanțului de aprovizionare și a oportunităților de finanțare.
„Conferința de Management al Riscului de Creditare a ICAP CRIF a devenit un eveniment de referință pentru comunitatea de afaceri din România, oferind o platformă pentru discuții aprofundate și schimburi de experiență între profesioniști de top. Această conferință nu numai că facilitează accesul la informații de ultimă oră, dar și promovează inovația și bunele practici, contribuind astfel la dezvoltarea și consolidarea pieței de afaceri din România. Suntem onorați să avem alături de noi un lineup impresionant de experți recunoscuți la nivel internațional, care vor împărtăși cunoștințele și perspectivele lor asupra provocărilor și oportunităților actuale din domeniul riscului de creditare și al impactului ESG”, precizează Theodoros Polydoros, Director Executiv, ICAP CRIF Romania și Bulgaria.
Printre vorbitorii evenimentului se numără: dl. Andrei Rădulescu, singurul economist din România și Europa Centrală și de Est Membru al Comitetului Bretton Woods; dl. Gerasimos Tzeis, Managing Director Atradius Greece & Romania; dl. Valentin Lazea, Economist Șef al Băncii Naționale a României și autor al best-seller-ului O istorie morală a politicilor monetare și fiscale; dl. Daniele Vergari, Director Risk Analytics Global, CRIF; dl. George Oikonomou, Head of Analytics în cadrul ICAP CRIF Credit Rating Agency; d-na Maria Luisa Cardini, KYC & Compliance Solutions Senior Manager, CRIF; d-na Oana Oprea, Group Data Protection, Risk & Compliance Officer, NEPI Rockcastle; dl. Simone Rampichini, Director ESG, CRIF; dl. Christian Bogaru, Managing Partner, BCHLAW Law Firm; dl. Călin Rangu, Director Rezoluție, Fondul de Garantare al Asiguraților din România; d-na Andreea Ghiocel, Reporting Division Director, The CSR Agency; d-na Simona Petrescu, ESG Director, UniCredit Bank Romania și dl. Robert Uzună, Vicepreședinte, Departamentul Corporate Affairs, Ursus Breweries.
Managementul riscului de creditare reprezintă procesul prin care atât companiile cât și instituțiile financiare bancare și non-bancare identifică, evaluează și gestionează riscurile asociate acordării de credite și a altor forme de finanțare, de la sume datorate în urma tranzacțiilor comerciale și până la finanțarea cumpărăturilor în rate făcute de consumatorii finali. Importanța managementului riscului de creditare este crucială, deoarece ajută la menținerea stabilității financiare a instituțiilor și companiilor, protejează capitalul investitorilor și contribuie la încrederea generală în sistemul financiar. O gestionare eficientă a riscului de creditare poate preveni insolvențele și poate asigura sustenabilitatea pe termen lung a afacerilor, facilitând totodată un climat economic sănătos.
Evenimentul este susținut de: Hertz, BCHLAW Bogaru Christian Law Firm, Atradius, Alpin Resort Hotel & Alpin K2, Sanovita și After Eight. Energia este asigurată de Davidoff, coffee partner al evenimentului, iar tiparul sustenabil de Copy Print, un partener ready to print. Partenerii media sunt Business Review și Wall-Street.
ICAP CRIF (anterior ICAP S.A. grup de companii), cu 60 de ani de prezență de succes în Grecia, România, Bulgaria și Cipru, este lider de piață în soluții de risc de credit și informații de afaceri din sud-estul Europei. Din 23 decembrie 2021, ICAP CRIF este o companie deținută integral de CRIF. Este un hub regional important în cadrul grupului CRIF și este organizat și funcționează ca o singură entitate sub o singură echipă comună de management. ICAP CRIF (www.icapcrif.com) oferă soluții inovatoare pentru o gamă largă de provocări în afaceri, care sunt grupate în 5 categorii: Soluții pentru informații de afaceri și risc de credit, Servicii de evaluare și analiză, Soluții de marketing și vânzări, Soluții tehnologice și Servicii avansate de analiză și consultanță. ICAP CRIF S.A. este singura companie din Grecia care a fost recunoscută ca Instituție Externă de Evaluare a Creditului (ECAI) de către Banca Greciei, precum și certificată ca Agenție de Evaluare a Creditelor (CRA), de către Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA).
Cu peste 6.400 de profesioniști în 37 de țări de pe 4 continente și cu venituri totale anuale de peste 800 de milioane de euro, CRIF (www.crif.com) este o companie globală, specializată în sisteme informatice de credit și de afaceri, analiză, servicii de externalizare și procesare, precum și soluții digitale avansate pentru credite și Open Banking. CRIF reunește inteligența umană, cea mai bună tehnologie din clasa sa și inovația digitală pentru a oferi soluții cu valoare adăugată clienților săi globali, care sunt peste 10.500 de instituții financiare, 600 de companii de asigurări, 90.000 de întreprinderi și 1.000.000 de consumatori. CRIF este inclusă în mod constant în prestigiosul IDC FinTech Ranking Top 100, clasamentul celor mai importanți furnizori de soluții tehnologice la nivel global pentru instituțiile financiare, iar în 2019 și-a extins acoperirea ca furnizor de servicii de informații despre conturi (AISP) în 31 de țări europene, unde se aplică Directiva revizuită privind serviciile de plată.
Consiliul Patronatelor Bancare din România (CPBR), organizația patronală reprezentativă a sectorului bancar românesc și cele doua federații sindicale reprezentative în domeniu anunță că au marcat cu ocaziaZilei Mondiale a Diversității Culturale pentru Dialog și Dezvoltare, „înregistrarea de către autoritățile naționale competente a noului Contract Colectiv de Muncă pentru sectorul bancar semnat în contextul creat de noua Lege a Dialogului Social”. În acest sens, Consiliul Patronatelor Bancare din România comunică:
Cele două federații sindicale reprezentative care au semnat contractul – Federația Sindicatelor din Industria Financiară (FSIF) și Federația Sindicatelor din Asigurări și Bănci (FSAB) – au anunțat încă dinaintea începerii negocierilor cât și la momentul semnării că vor cere extinderea acestuia la nivelul întregului sector bancar. Acest deziderat poate fi îndeplinit prin avizarea de către Consiliul Național Tripartit pentru Dialog Social, prezidat de Primul Ministru al României și având în componență confederațiile sindicale și patronale reprezentative, urmată de emiterea unei Hotărâri de Guvern.
„Am ales această zi dedicată în plan mondial și dialogului pentru dezvoltare fiindcă acum 10 ani, când a fost înființat CPBR, acesta a fost unul dintre obiectivele principale ale organizației noastre patronale. Dezvoltarea necesită dialog constructiv, probat deja în industria noastră de acest al treilea contract semnat. Ne bucurăm că în contextul noii legislații putem afirma că avem un dialog consistent și de impact cu partenerii noștri, pentru viețile oamenilor, colegi și clienți deopotrivă”, a declarat Sergiu Manea, Președintele Consiliului Director al CPBR cu ocazia întâlnirii.
Ministerul Muncii și Solidarității Sociale a înțtiințat semnatarii asupra înregistrării contractului în data de 13 mai a.c. Potrivit noii legi a dialogului social, oricare dintre partenerii de dialog social implicați în negocierea colectivă la nivel de sector, în situația în care numărul de angajați din companiile membre ale organizațiilor patronale semnatare este mai mare decât 35% din numărul total al angajaților din sectorul respectiv, poate solicita extinderea contractului colectiv de muncă la nivelul tuturor unităților din sector.
Pentru început, noul contract colectiv de muncă va fi aplicabil doar salariaților băncilor membre CPBR, anume Banca Comercială Română (BCR), BRD-Groupe Societe Generale, ING Bank, Raiffeisen Bank și UniCredit Bank, la fel ca și cele două contracte colective precedente negociate la nivel de sector, dar aplicabile la nivel de grup de uniăți. Cele cinci bănci membre CPBR angajează circa jumătate din numărul lucrătorilor din sectorul bancar din România. Federația sindicală FSIF are printre membrii săi sindicate la nivel de unitate din BCR, BRD-GSG și UniCredit Bank, în timp ce federația sindicală FSAB are sindicatul Raiffeisen Bank ca membru care e reprezentat și la nivel de parte patronală în CPBR.
„O spun cu emoție, sărbătorim un moment istoric în sistemul bancar. Semnarea acestui contract colectiv de muncă ce va putea fi extins la nivelul întregului sector, cred eu că arată dovada respectului reciproc între sindicate și patronate, a spus Adela Bădescu, Președinta FSIF. N-a fost o negociere ușoară, însă a fost o negociere provocatoare și frumoasă”.
La rândul său, Paraschiv Constantin, Președintele FSAB, a subliniat că „deși cultura sindicatelor e diferită de cea a patronatelor, am dovedit că a existat capacitatea de a trece peste anumite obstacole și să avem un contract colectiv de muncă la nivelul unui sector important de activitate din România”.
Președintele FSAB a subliniat faptul că sectorul bancar este singurul din economie care are un contract colectiv de muncă semnat în acest moment.
Prezentul contract prevede creșteri, în două tranșe, începând cu luna iunie a acestui an, ale salariulului minim brut superior celui la nivel național, cât și acordarea de plăți compensatorii, dar și noi prevederi privind egalitatea de șanse și interzicerea hărțuirii. Contractul colectiv de muncă semnat astăzi nu înlocuiește contractele colective semnate la nivel de uniăți bancare, ci asigură un set minimal de beneficii privind protecția salariaților din mai multe bănci. CPBR este singura organizație patronală reprezentativă din sectorul economiei private care a semnat până în prezent alte două contracte de muncă similare cu federațiile sindicale reprezentative din sector.
Legea nr. 367/2022 privind dialogul social a stabilit noi premise și obligații pentru dialogul social la nivel sectorial. Unul dintre obiectivele acesteia a fost acela de a încuraja dezvoltarea mișcării sindicale în acord cu recomandările Organizației Internaționale a Muncii, cu scopul creșterii numărului de contracte colective de muncă și implicit a gradului de protecție a drepturilor salariaților.
Contractul colectiv de muncă semnat de către CPBR și federațiile sindicale reprezentative poate fi consultat la www.cpbr.ro
Intesa Sanpaolo Bank, subsidiara din România a Grupului Intesa Sanpaolo, a fost selectată de Primăria Municipiului București, în urma unei licitații pentru contractarea unui împrumut de 150 de milioane de lei, având drept scop finanțarea mai multor investiții publice.
Creditul se încadrează în categoria finanțărilor verzi și va fi folosit pentru cofinanțarea proiectului „Achiziționare mijloace de transport mai puțin poluante necesare îmbunătățirii transportului public de călători în Municipiul București„, ce face parte dintr-o serie de investiții publice vitale pentru oraș, cu un accent deosebit pe mobilitatea urbană și reducerea impactului asupra mediului. Fondurile acordate vor fi utilizate pentru achiziționarea a 100 de troleibuze cu autonomie, un pas important către modernizarea și îmbunătățirea infrastructurii de transport public a orașului.
„Susținem Primaria Capitalei în aceasta inițiativă de îmbunătățire a calității transportului public și de reducere a impactului asupra mediului în București. Suntem convinși că acest proiect va aduce beneficii semnificative și va contribui la consolidarea infrastructurii locale și la creșterea calității vieții pentru locuitorii Capitalei.” a declarat Vlad Ponta, Director General Adjunct si Șeful Diviziei Corporate a Intesa Sanpaolo Bank România.
„Sunt încântat de deschiderea sectorului bancar de a colabora cu PMB, o dovadă în plus a faptului că investițiile noastre au destinația potrivită. Mulțumesc Intesa Sanpaolo Bank și apreciez interesul arătat pentru finanțarea celor 100 de troleibuze, achiziție deosebit de importantă pentru oraș și cetățeni, având în vedere că mijloacele de transport achiziționate sunt nepoluante și mai mult de jumătate din parcul STB trebuie modernizat.
PMB își dorește ca în viitorul apropiat să investească și mai mult în domeniul mobilității, ca urmare, implicarea sectorului bancar reprezintă un factor esențial”, a declarat Nicușor Dan, Primarul General al Municipiului București.
Creditul a fost acordat pe o perioadă de 10 ani, oferind Primăriei Municipiului București resursele financiare necesare pentru a-și îndeplini obiectivele de dezvoltare urbană durabilă. Prin intermediul acestei finanțări se va implementa „Programul privind îmbunătățirea calității aerului prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, utilizând autovehicule mai puțin poluante în transportul public local de persoane”.
Intesa Sanpaolo Bank România rămâne constantă în angajamentul său ferm pentru sprijinirea inițiativelor de dezvoltare sustenabilă și în colaborarea cu autoritățile locale pentru crearea unui spațiu urban mai curat, mai eficient și mai prietenos cu mediul înconjurător.
Grupul Intesa Sanpaolo este conștient de impactul semnificativ pe care îl are la nivel global asupra contextului social și de mediu în care își desfășoară activitatea, acordând o atenție deosebită provocărilor și aspectelor ESG (Mediu, Social, Guvernanță) și sprijinind instituțiile publice sau private care fac eforturi în direcția dezvoltării durabile. De altfel, topul, realizat anual de compania de cercetare Institutional Investor, a desemnat și anul trecut, pentru al patrulea an, Grupul Intesa Sanpaolo, drept grupul financiar cu cel mai bun program ESG (Environmental, Social, Governance) în rândul băncilor europene.
de Tănase Stamule decanul Facultății de Administrarea Afacerilor (cu predare în limbi străine) din cadrul Academiei de Studii Economice din București
Sistemul garanţie-returnare, pe scurt SGR (în engleză deposit and return scheme sau DRS) s-a lăsat mult aşteptat în România, dacă ar fi să comparăm situaţia din ţara noastră cu situaţia altor ţări europene. De exemplu, scandinavii sunt printre pionierii acestui sistem, acest existând de aproximativ 40 de ani în Suedia. Deşi cadrul legal există de aproximativ 5 ani şi în România, sistemul a devenit funcţional abia de câteva luni. Cu toate acestea, este îmbucurător faptul că am intrat în hora reciclării, pentru că încă există ţări europene în care sistemul nu a fost adoptat, precum Belgia, Franţa, Luxemburg, Slovenia, Cehia, Spania sau Italia.
În cadrul SGR, ambalajele sunt returnate la comercianţi, iar ulterior sunt sortate şi reciclate. Se estimează că acest sistem va stopa generarea deşeurilor şi va contribui substanţial la consolidarea economiei circulare prin reutilizarea, în mod virtual nelimitat, a materialelor reciclabile. Obiectivul este ca, urmare a folosirii acestui sistem, împreună cu alte măsuri în zona sustenabilităţii, deşeurile să fie complet controlate încât să nu mai ajungă în mediu.
În ţara noastră, sistemul este gestionat de către RetuRO, o companie non-profit, în care acţionari sunt atât statul, cât şi asociaţii. Printre valorile declarate ale companiei se numără şi recuperarea şi prezervarea materiilor prime concomitent cu reducerea deşeurilor şi eficienţă în cadrul întregului proces, restructurând astfel sistemul de reciclare şi promovând responsabilitatea în raport cu mediul.
Experienţa actuală a ţărilor care au folosit atât sistemul SGR, cât şi colectarea selectivă a deşeurilor arată că primul este cel mai eficient, ajungându-se la o rată a recuperării plasticului de peste 90% odată adoptat. Sistemul generează în jurul său un întreg ecosistem, care creează locuri de muncă, diminuează amprenta de carbon, încurajează noi concepte de eco-design pentru o mai facilă reciclare, se autofinanţează şi promovează principii precum sustenabilitatea, responsabilitatea şi colaborarea. În Germania, ţară care a adoptat SGR în anul 2003, rata de colectare a PET-urilor este de 98%, un adevărat exemplu de bună practică.
Dacă înainte sticlele sau doze abandonate zăceau pe marginea drumului cu lunile sau anii sau ajungeau în albiile râurilor sau în lacuri, neavând nimeni vreun imbold să le recupereze pentru a igieniza locul şi pentru a recicla materialele, odată cu introducerea SGR, orice sticla uitată sau abandonată va fi ridicată de către cineva pentru garanţia pe care o va încasa în schimbul returnării acestora. Oamenii reacţionează atunci când există stimulente. Nu mai avem opţiunea de a achiziţiona apă sau diverse băuturi în anumite cantităţi decât plătind garanţia de 50 de bani pentru fiecare recipient. Prin urmare, avem tot interesul să returnăm ambalajele pentru a recupera banii cheltuiţi. În sistemul anterior, acela al colectării selective, dacă ne era la îndemână, aruncam sticlele în recipientul adecvat, dar dacă nu ne era la îndemână, ne debarasam de ele la orice coş de gunoi din spaţiul public, amestecându-se cu alte deşeuri, inclusiv deşeuri menajere nerecuperabile.
Adoptarea SGR şi înfiinţarea ReturRO marchează încă o etapă în dezvoltarea sustenabilă a României, pe drumul către o economie circulară cu zero deşeuri. Demersul nu este unul singular şi izolat, ci face parte dintr-o serie de măsuri în multiple alte domenii, precum energia verde, instrumente financiare verzi, educaţia pentru sustenabilitate, oraşe verzi etc.
Tănase Stamule este conferențiar universitar doctor și decanul Facultății de Administrarea Afacerilor (cu predare în limbi străine) din cadrul Academiei de Studii Economice din București. Predă cursurile de Managementul Afacerilor și Management Intercultural, în limba germană și franceză.
Garanti BBVA România își continuă orientarea către sustenabilitate și contribuie cu 48 de milioane de euro la creditul sindicalizat contractat de Ford Otosan România, susținând astfel electrificarea industriei auto din România. Finanțarea va fi utilizată pentru a sprijini producția modelului Ford Puma și a noilor modele de autovehicule comerciale, Ford Transit Courier și Ford Turneo Courier, precum și pentru a da startul producției versiunilor electrice ale acestora.
Garanti BBVA România a prioritizat sustenabilitatea încă din 2020, contribuind în mod semnificativ, în calitate de partener financiar, la proiecte care sprijină dezvoltarea economică și socială incluzivă și care sunt prietenoase cu mediul.
Un exemplu recent este participarea Garanti BBVA România cu 48 de milioane de euro, alături de banca soră, Garanti BBVA International NV (care s-a angajat separat cu încă 20 de milioane de euro) în tranzacția sindicalizată Ford Otosan România în valoare de 435 de milioane de euro, într-un consorțiu de bănci condus de BRD Société Générale, în calitate de Coordinating Mandated Lead Arrangers (MLA) și Bookrunners în cadrul tranzacției.
„Creditul sindicalizat acordat companiei Ford Otosan reprezintă un angajament comun pentru sustenabilitate al unui important grup de bănci internaționale și românești, din care Garanti BBVA face parte. Acest împrumut marchează un pas strategic în direcția electrificării industriei auto din România și un proiect cheie pentru economia locală. Mai mult, inițiativa sprijină tranziția energetică, iar noi suntem mândri să ne alăturăm ca parteneri financiari” a declarat Bilge Demirer, Director General Adjunct, Garanti BBVA România.
Compania adaugă „strategia de creștere a Garanti BBVA în România se bazează pe integrarea principiilor ESG în deciziile de afaceri. Printre proiectele finanțate de Garanti BBVA se numără clădiri verzi precum Upsite și Ivy, producția de motoare electrice de către Softronic în Craiova, precum și o serie de proiecte educaționale și de sănătate. În prezent, 10% din portofoliul de credite pentru companii al Garanti BBVA este dedicat finanțării sustenabile.
Garanti BBVA România activează astfel pe principiile grupului financiar spaniol Banco Bilbao Vizcaya Argentaria (BBVA), din care face parte, pionier global în sustenabilitate. BBVA a dezvoltat activități de afaceri sustenabile în valoare de peste 20 de miliarde de euro în primul trimestru al anului 2024, în creștere cu 41% față de aceeași perioadă a anului trecut.
BBVA se apropie de obiectivul său de a mobiliza 300 de miliarde de euro între 2018 și 2025, având deja angajate 226 de miliarde de euro. De altfel, BBVA primește anual cel mai înalt indice de sustenabilitate Dow Jones din UE.”
Indicii bursieri din SUA înregistrează noi maxime istorice, în condițiile în care sezonul de raportări financiare din primul trimestru a validat redresarea extinsă a profiturilor. Reducerea inflației a dus S&P 500 și Dow Jones la nivele maxime istorice, randamentul obligațiunilor trezoreriei americane pe zece ani a coborât la 4,35%, indicele dolarului a scăzut, iar indicele VIX al volatilității piețelor de acțiuni a revenit la un nivel aproape minim. Având în vedere că Fed păstrează ușa deschisă pentru reduceri ale ratelor dobânzilor în cursul acestui an, există un optimism reînnoit al investitorilor pentru un an pozitiv pe piețele bursiere.
Sentimentul optimist al investitorilor individuali din SUA, adică așteptările că prețurile acțiunilor vor crește în următoarele șase luni, a crescut la 40,9% în cel mai recent sondaj AAII Sentiment Survey. Sentimentul optimist este peste media sa istorică de 37,5% pentru a 27-a oară în 28 de săptămâni. Între timp, indicatorul de pesimism privind perspectivele pe termen scurt ale acțiunilor este sub medie. De asemenea, indicatorul dezvoltat de eToro privind sentimentul investitorilor, care urmărește VIX, fluxurile de fonduri, sentimentul investitorilor individuali și raportul dintre opțiunile put și call, arată o scădere față de valorile sale cele mai ridicate, ceea ce reprezintă o tendință optimistă, arătând că mai mulți investitori așteaptă să intre pe piețe, ceea ce ar putea duce la aprecierea acestora.
Unul dintre elementele care stimulează optimismul investitorilor este sezonul de raportări financiare pentru acțiunile americane, cu așteptări de creșteri ale profiturilor. Iar până acum, rezultatele au fost bune după ce 93% dintre companiile din indicele S&P 500 au raportat, creșterea medie a profiturilor se situează la aproape 8%, cu o majorare mai modestă a veniturilor de doar 4%. Dar când vine vorba de surprize pozitive, 77% dintre companii au raportat cifre peste așteptările analiștilor, mult mai mult decât media pe termen lung de 66%. Privind în perspectivă, în cursul lunii aprilie, analiștii au crescut de fapt estimările profitului mediu pe acțiune (EPS) pentru al doilea trimestru cu 0,7, fiind prima dată când estimarea EPS a crescut în prima lună a unui trimestru de la T4 2021 (+0,3%).
Dar afișarea unor rezultate bune nu garantează neapărat o creștere a prețului acțiunilor. Acțiunile Meta și Netflix au scăzut în ciuda profiturilor bune postate, în timp ce cele ale Microsoft și Amazon au fost aproape plate – cu o creștere de 1,8% și, respectiv, 3,4%. Alphabet a ieșit în evidență prin raliul său de 10,2% într-o singură zi, dar acest câștig a fost ajustat la doar 4,2% câteva zile mai târziu. Apple și Tesla s-au redresat în urma raportărilor financiare, dar până acum acțiunile lor sunt încă în scădere în acest an.
Walmart, gigantul american al comerțului “clasic” cu amănuntul, a raportat joi o surpriză pozitivă, depășind așteptările atât în ceea ce privește profitul pe acțiune, cât și veniturile, iar acțiunile au crescut cu aproape 7%. Gigantul chinez al comerțului online JD.com a înregistrat, de asemenea, rezultate peste așteptări atât în ceea ce privește profitul, cât și veniturile, iar acțiunile sale au crescut cu 2%. Însă lanțul de magazine DIY Home Depot a înregistrat rezultate mixte, acțiunile sale scăzând ușor înainte de a-și reveni și de a atinge noi maxime ale săptămânii, în contextul optimismului general al pieței indus de cele mai recente date macroeconomice.
Un raport mai slab privind vânzările cu amănuntul din SUA și un indice lunar al prețurilor de consum ușor mai mic, care indică o încetinire așteptată a inflației, au dus indicele S&P 500 la cea de-a 23-a zi din acest an cu o nouă valoare maximă istorică, depășind de această dată nivelul de 5300. Indicele Dow Jones a depășit și el pentru prima dată în istorie 40.000 de puncte.
Investitorii individuali au așteptări mari de la acest an. Peste 77% dintre investitorii individuali la nivel global se așteaptă la un randament pozitiv al investițiilor lor în acest an, conform ultimului sondaj eToro Retail Investor Beat. Investitorii individuali români sunt mai optimiști, 91% dintre ei așteptându-se la un randament pozitiv în acest an, peste 58% dintre ei așteptând profituri de peste 10%.
Până în prezent, anul 2024 pare să răsplătească încrederea investitorilor, cu bursele de valori atingând noi maxime, cu acțiuni din domeniul tehnologiei în plină expansiune și cu un sentiment general de creștere pe piețe. Investitorii așteaptă acum cu nerăbdare ca reducerile de dobândă promise să vină pentru a impulsiona unele dintre sectoarele care s-au confruntat cu dificultăți în ultima vreme, cum ar fi sectorul imobiliar și industriile mai tradiționale.
A fost o săptămână pozitivă pentru piețele cripto, în urma publicării în SUA a unor cifre mai reduse privind inflația. Capitalizarea totală a pieței cripto a crescut cu 6% săptămâna trecută, adăugând aproximativ 130 de miliarde de dolari. Capitalizarea totală a pieței se situează în prezent la 2.360 de miliarde de dolari, la aproximativ 30% față de maximul istoric de 3.000 de miliarde de dolari din 2021.
În afară de piețele cripto, indicii americani au urcat și ei la maxime record pe fondul publicării datelor privind inflația.
Bitcoin, în special, a devenit din ce în ce mai corelat cu piețele de acțiuni din SUA în ultimele săptămâni. Pe măsură ce intrăm în a doua jumătate a anului, climatul macroeconomic și în special datele privind inflația și potențialele reduceri ale ratelor dobânzilor vor juca un rol esențial în evoluția prețurilor bitcoin (și ale criptoactivelor în sens larg) pentru restul anului.
Probabilitatea aprobării ETF-ului Ethereum de tip spot crește pe măsură ce termenul limită se apropie tot mai mult
Ethereum a înregistrat luni o creștere de până la 19%, deoarece speranțele privind aprobarea unui ETF Ethereum de tip spot au crescut semnificativ.
Autoritatea pentru active financiare din SUA (SEC) a cerut burselor să își actualizeze aplicatile pentru ETF-urile Ethereum de tip spot înainte de termenul limită de 23 mai.
În ciuda progreselor înregistrate până acum, nu este garantat faptul că ETF-urile vor fi lansate la data de 23 mai sau imediat după această dată, deoarece declarațiile de înregistrare trebuie, de asemenea, să fie aprobate pentru ca un ETF Ethereum de tip spot de să poată fi lansat, ceea ce ar putea dura săptămâni sau luni.
Într-o postare pe platforma „X”, Eric Balchunas, analist senior, specialist în ETF-uri la Bloomberg, care a relatat pe larg despre aprobările ETF-urilor Bitcoin de tip spot, a mărit probabilitatea de aprobare a ETF-urilor ethereum de la 25% la 75%.
Consiliul de investiții al statului Wisconsin cumpără bitcoin
Consiliul pentru Investiții din Wisconsin (SWIB), care este responsabil de gestionarea activelor sistemului de pensii al statului, a dezvăluit că deține acțiuni în fondul iShares Bitcoin Trust (IBIT) oferit de BlackRock în valoare de aproximativ 100 de milioane de dolari, precum și puțin peste 63 de milioane de dolari în GBTC de la Grayscale.
Această dezvăluire face ca SWIB să fie prima instituție de stat care anunță public deținerile în ETF-uri Bitcoin de tip spot, deși este vorba doar de o sumă mică în raport cu valoarea totală a activelor pe care le administrează.
Pe măsură ce bitcoin continuă să se integreze în ecosistemul financiar tradițional prin intermediul unor instrumente precum ETF-urile de tip spot, anunțul făcut de SWIB ar putea determina și alte fonduri de pensii publice și de stat să analizeze posibilitatea unor investiții similare.
Printre alți cumpărători notabili de ETF-uri Bitcoin de tip spot, dezvăluiți recent prin declarațiile de tip 13F se numără BNP Paribas, Wells Fargo, UBS, Morgan Stanley și JP Morgan Chase, deși expunerile sunt destul de mici în raport cu activele lor totale.
13F este un raport trimestrial depus la SEC de către toți managerii de investiții instituționale cu cel puțin 100 de milioane de dolari în active gestionate, în care sunt dezvăluite deținerile lor. Formularele trebuie să fie depuse în termen de 45 de zile de la ultima zi a trimestrului.
Bursa CME plănuiește să lanseze tranzacționarea bitcoin de tip spot
După cum a relatat FT.com, CME (Chicago Mercantile Exchange), cea mai mare bursă de contracte futures din lume, intenționează să lanseze tranzacționarea de bitcoin de tip spot, potențial prin intermediul platformei sale de tranzacționare de valută EBS din Elveția.
CME găzduiește deja tranzacționarea contractelor futures pentru bitcoin (și ethereum), iar introducerea fondurilor bitcoin de tip spot ar putea atrage foarte mult investitorii instituționali care ar prefera să cumpere și să vândă criptoactivele direct pe o piață reglementată, precum și traderii cărora le place să facă arbitraj (exploatarea unei diferențe de preț între prețurile futures și cele spot), putând face acum acest lucru într-un singur loc, mai degrabă decât în locuri diferite.
Planul, deși nu a fost încă finalizat, continuă să demonstreze modul în care instituțiile financiare tradiționale și platformele de tranzacționare tradiționale doresc să profite de interesul tot mai mare pentru bitcoin și alte criptoactive din partea investitorilor instituționali și a investitorilor cu capital mare, care, probabil, în urmă cu câțiva ani ezitau să se expună la acest sector.
Vanguard numește un nou CEO, „favorabil” bitcoin
Vanguard, unul dintre cei mai mari administratori de active din lume, cu peste 7.000 de miliarde de dolari în AUM (active administrate), a anunțat săptămâna trecută numirea fostului director executiv al Blackrock, Salim Ramji, în funcția de CEO, începând cu 8 iulie. Ramji îi succede lui Tim Buckley, care a declarat în mod în ianuarie că Vanguard nu va oferi ETF-uri Bitcoin de tip spot clienților săi de brokeraj, în timp ce se retrage din funcția de președinte și director general.
Numirea este considerată de comunitatea cripto ca fiind interesantă, deoarece în perioada în care a lucrat la Blackrock, Ramji a condus activitatea globală iShares, supervizând în cele din urmă lansarea ETF-ului IBIT bitcoin spot.
Deși Ramji a descurajat rapid ideea că intenționează să revină asupra deciziei anterioare ca Vanguard să ofere clienților săi ETF-uri Bitcoin de tip spot sau să lanseze propriul său ETF bitcoin, cine știe ce s-ar putea întâmpla în viitor, având în vedere experiența sa de până acum și dacă cererea clienților săi de expunere la criptoactive (prin intermediul vehiculelor de investiții tradiționale, cum ar fi ETF-urile bitcoin de tip spot) va crește.
Asociația Administratorilor de Fonduri din România (AAF) lansează ediția 2024 a programului de educație financiară ”Economisește inteligent”, obiectivul principal fiind creșterea numărului românilor la care ajung informațiile despre investițiile recurente și efectele acestora pentru securitate financiară pe termen lung. În cadrul programului, experți din industria de asset management din România, membri ai AAF, vor fi prezenți pe diverse canale media mainstream din România, unde vor explica, în termeni accesibili, importanța investițiilor pe termen lung pentru a obține confortul financiar dorit.
Care sunt primii pași atunci când iei decizia să investești pentru că ești preocupat de siguranța sau independența ta financiară, cum se face un plan investițional corect pe termen lung, când este indicat să începi să investești și care sunt sumele potrivite, cum îți analizezi profilul de risc sau ce se întâmplă cu banii tăi în perioade de criză sunt doar câteva dintre subiectele pe care membrii AAF vor încerca să le explice în detaliu, astfel încât informația corectă și cuprinzătoare să ajungă la cât mai mulți români care ar dori să investească, dar încă nu știu cum.
„Rezultatele foarte bune pe care piața le-a înregistrat în ultimii ani ne-au arătat că demersul nostru este necesar și util. Piața de asset management din România a depășit pragul istoric de 700.000 de participanți și active nete totale de 43 mld. lei. Sunt multe argumente care să susțină această creștere și avem convingerea că accesul la informație corectă, furnizată de specialiști, inclusiv prin proiecte de educație financiară cum este «Economisește inteligent!» este un astfel de argument. Continuăm programul și în 2024 și ne asumăm rolul de jucător activ pentru că ne dorim ca mesajele noastre să fie în mod real utile celor care vor să facă primii pași pentru a deveni investitori”, a declarat Horia Gustă, președintele AAF.
Ediția din 2024 a programului de educație financiară ”Economisește inteligent” se va desfășura pe parcursul a 12 săptămâni, în perioada mai-iunie, respectiv, octombrie-noiembrie și include un parteneriat mixt media convențională&new media care are scopul de a transmite informații utile despre economisire, investiții și soluții de investiții pe termen mediu și lung către o audiență cât mai largă.
„Pentru a se putea dezvolta, industria investițiilor în instrumentele de plasament colectiv trebuie să transmită, în primul rând, încredere în rândul investitorilor. Și credem că, prin tot ceea ce fac, membrii AAF, administratorii de fonduri de investiții din România, reușesc să transfere tot mai mult încrederea și cunoștințele de care oamenii au nevoie pentru a decide să investească, să o facă corect și pe termen lung”, a declarat Jan Pricop, director executiv al AAF
Potrivit celor mai recente date ale AAF, activele nete ale celor 247 de fonduri din România, deschise și închise, locale și străine, au crescut în luna martie cu 3,9%, până la nivelul de 42,9 mld lei (8,6 mld euro), iar de la începutul anului au crescut cu 8%. Intrările nete ale lunii au totalizat 578 mil. lei (116 mil euro).
Politicilor de susținere prin finanțare pentru industria locală americană li se adaugă măsuri de protecție comerciale semnificative, iar taxele vamale de 100% pentru automobile electrice produse în China arată că Joe Biden percepe acest stat drept un jucător amenințător pentru baza industrială locală, arată Claudiu Cazacu, consultant de strategie în cadrul XTB România.
Viziunea lui Joe Biden reprezintă, de altfel, un punct comun cu Donald Trump. Fostul președinte a propus în campanie un nivel de 10% pentru taxele vamale din orice destinație, ajungând la 60% pentru bunuri provenind din China, dar și de 100% pentru „fiecare mașină care trece granița”.
Se dublează, prin pachetul de măsuri anunțat, taxele vamale pentru panouri solare, ajungând la 50%, iar cele pentru anumite produse de aluminiu și oțel ajung la 25%, mai mult decât triplu față de nivelul anterior de 7,5%.
Volumul de importuri vizat de măsuri este de 18 miliarde de dolari, o cotă de 4,2% din importurile de 427 de miliarde de dolari din China anul trecut, însă din acestea, ponderea auto electrice este foarte redusă.
Pe de altă parte, producătorul de baterii CATL a vorbit luna trecută despre un produs nou care permite în 10 minute încărcarea suficientă pentru o autonomie de aproape 600 km, astfel că autoritățile iau măsuri pentru un așteptat val de importuri viitoare.
Companiile chineze produc deja automobile relativ mai ieftine, cu exporturi în creștere în Europa, America Latină și Asia. BYD, companie la care a investit și Warren Buffett, oferă pe piața din China un automobil electric compact la un preț de sub 15.000 dolari.
În SUA, comentariile primite în perioada de consultare publică au fost în mare parte transmise de oameni de afaceri și îndreptate împotriva măsurilor anunțate, menționând riscurile la adresa inflației.
Într-adevăr, într-o perioadă delicată, în care procesul de scădere a inflației întâlnește un „drum accidentat”, decizia autorităților din SUA demonstrează o preocupare intensă față de abilitățile concurențiale ale unui adversar pe scena geopolitică, arată consultantul de strategie din cadrul XTB România.
Compromisul pe care l-ar accepta cetățenii, beneficii pe termen lung
La fel ca mulți oficiali din UE, Wendy Cutler, fost reprezentant în United States Trade Representative (USTR), instituție care se ocupă cu negocieri comerciale, a declarat că „filmul acesta s-a mai văzut înainte”. Cutler a menționat panourile solare, oțelul și aluminiul – aluzie la comprimarea industriilor locale în urma unei revărsări de produse ieftine din China.
Compromisul pe care cetățenii americani îl vor – în opinia sa – înțelege și accepta ar fi de a îndura o perioadă de prețuri mai mari pentru a întări, pe termen lung, baza de producție locală. Acest lucru s-ar traduce în beneficii asupra economiei, Cutler adăugând că se răspunde la o „inundare” a pieței care nu ține de concurență, ci de practici incorecte.
Deși relațiile cu CEO-ul Tesla nu sunt printre cele mai bune, administrația Biden pare că a auzit mesajul direct al lui Elon Musk: firmele de automobile electrice din China își vor „demola” rivalii, în lipsa unor bariere vamale adecvate. Războiul prețurilor și cotația în scădere a Tesla au ajutat administrația să vadă direct pericolul indus de competiția acerbă cu automobilele produse în China, punctează Claudiu Cazacu.
Tesla a operat mai multe tăieri de prețuri, pentru unele modele cu peste 20%. Companii precum GM și Ford au înregistrat pierderi din segmentul electric. În primul trimestru al acestui an, Ford a pierdut 1,3 miliarde de dolari din acest segment, chiar fără includerea unor cheltuieli. Acțiunile Ford au scăzut cu 0,1% anul acesta, în timp ce indicele bursier S&P500 a avansat cu 11,9% și e la niveluri record. Tesla o duce și mai rău: acțiunile au pierdut 29,6% anul acesta.
Barierele vamale sunt o veste bună pentru investitorii în companiile auto din SUA, dar efectele se vor vedea într-un orizont de timp îndelungat, de ordinul anilor, și trendul acțiunilor pe termen scurt și mediu va depinde de o serie de alți factori. Astfel, riscul de volatilitate nu dispare.
Printre altele, provocările țin și de apetitul „răcorit” al consumatorilor. În trimestrul I în SUA vânzările au crescut cu 2,6% față de anul trecut, sub ritmul total al pieței de 5%, subliniază consultantul de strategie din cadrul XTB România.
În prezent, fără taxe în Europa, doar investigații
Cum va fi afectată Europa, însă, rămâne o temă în discuție. China urmează să construiască o fabrică în Ungaria, unde BYD are deja facilități de producție pentru autobuze electrice. Vizita recentă a președintelui Xi în Ungaria și Serbia a deschis și mai larg poarta investițiilor.
Vor fi auto chineze produse în Europa supuse unor taxe vamale mai puternice? Europa are deja o investigație în curs asupra ajutoarelor de stat pentru sectorul auto din China, care ar putea prefigura taxe vamale noi. Cât de devreme se va întâmpla acest lucru nu e încă clar, dar estimările noastre vizează o probabilitate ridicată pentru acest an, posibil chiar în vară, arată Claudiu Cazacu.
Recent, a debutat o nouă investigație în privința unor produse de oțel, dar și de tehnologie pentru energie curată, care ar putea impune taxe vamale provizorii peste 7-8 luni. La fel ca în SUA, sunt vizate și domenii precum panourile solare sau unele echipamente medicale.
Procesul de fragmentare al pieței globale pare a fi în plină desfășurare. Pentru consumatori, aceasta ar putea însemna că revenirea la nivelurile foarte scăzute ale inflației, în mare parte a ultimelor două decenii, va fi greu de realizat.
În același timp, tendințele de relocalizare a producției ar continua, cu eforturi importante în rescrierea lanțurilor de aprovizionare și câștigători în SUA și potențial în Europa, în domenii specifice. Pentru segmentul auto european, cu investiții masive în trecerea la modele electrice care au erodat profitabilitatea, taxe vamale ar fi salutate de investitori.
Dincolo de sectoare și companii câștigătoare, mediul global ar deveni mai incert, cu posibile măsuri de răspuns din partea Chinei. În anii următori, o reducere a toleranței la riscuri ar putea crește volatiliatea pe burse și face mai dificilă poziționarea participanților la piață pentru a obține profit.
Primul trimestru din 2024 s-a încheiat cu investiții imobiliare în valoare totală de 202 milioane de euro în România, în creștere cu 69% față de primele trei luni din 2023, tranzacțiile în segmentul retail reprezentând aproximativ două treimi din volum, arată raportul Colliers „CEE Investment Scene Q1 2024”. România a demonstrat cea mai bună performanță în comparație cu celelalte cinci economii majore (Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia și Slovacia) din Europa Centrală și de Est (ECE), într-un context în care activitatea pe piața din regiune a fost redusă, iar volumul tranzacțiilor a înregistrat unul dintre cele mai scăzute niveluri din ultimul deceniu. Consultanții Colliers apreciază că perspectivele pieței imobiliare rămân destul de solide în regiune, criteriile de mediu, sociale și de guvernanță (ESG) devenind tot mai relevante pentru investitorii imobiliari, bănci și chiriași în procesul decizional.
În ansamblu, volumul total de investiții din cele șase țări din ECE a scăzut cu 15% comparativ cu primul trimestru din 2023, până la aproximativ 1,2 miliarde de euro, în linie cu dinamica din alte regiuni din Europa și în multe alte zone ale lumii. Republica Cehă a devenit noul lider în regiune, volumele de investiții reprezentând 46% din totalul celor mai mari 6 țări din Europa de Est, surclasând Polonia, care a avut o pondere cumulată de 30% din volumele tranzacționate în primul trimestru al anului. Rezultatele înregistrate au variat însă semnificativ în regiune, de la o scădere de 94% a activității în Slovacia, la o creștere de 69% în România.
Privind din alt unghi, performanța României se dovedește destul de încurajatoare, în special în comparație cu alte piețe mult mai dezvoltate, cum ar fi Polonia sau Cehia, atunci când luăm în considerare perioada anterioară pandemiei. Astfel, în primul trimestru al acestui an, țara noastră a reprezentat 16% din volumul total de investiții al regiunii, comparativ cu 5-7%, cât înregistra în anii dinaintea pandemiei. Cu toate acestea, încă există provocări multiple pe termen scurt și mediu, atrage atenția Laurențiu Lazăr, Managing Partner & Head of Investment în cadrul Colliers România, deși potențialul pe termen lung rămâne solid, având în vedere că România contribuie cu peste 18% din produsul intern brut al celor 6 țări din regiune.
„Există încă o discrepanță între așteptările cumpărătorilor și cele ale vânzători în ceea ce privește prețul. Printre factorii care influențează randamentele și lichiditatea se numără ratele dobânzilor, duratele împrumuturilor, termenele obligațiunilor, conformitatea ESG, dar mai sunt și alți factori relevanți. Totuși, principala provocare rămâne costul finanțării, care se situează în prezent între 5 și 5,75% pentru un împrumut all-in, influențat de ratele dobânzilor care rămân ridicate. În comparație cu alte piețe din Europa Occidentală, cum ar fi Germania, în ECE nu s-a înregistrat încă o corecție semnificativă a prețurilor în ultimele 12-18 luni, ceea ce ar putea contribui la o activitate tranzacțională mai lentă în 2024. Altfel, din prisma economiei, cu o cerere externă slabă, dar în creștere, responsabilitatea de a stimula creșterea în ECE pe termen scurt revine capitalului, investițiilor și consumului privat. Dar România, Polonia și Ungaria, de exemplu, se așteaptă să înregistreze inflație mult mai ridicată decât ar dori băncile centrale, chiar și până în 2026. Acest lucru înseamnă că politica monetară va trebui să rămână mai strictă decât în mod obișnuit. În absența acestei abordări, forța de muncă relativ ieftină și discrepanța semnificativă dintre salarii și productivitate, împreună cu tendința de relocalizare, vor continua să alimenteze dezvoltarea în cadrul țărilor ECE-6 pe termen lung”, explică Laurențiu Lazăr.
Sectorul de retail a fost dominant în România în primul trimestru al anului 2024 în ceea ce privește activitatea tranzacțională, cu o pondere de circa 66% din volumul total al investițiilor cu active imobiliare comerciale, urmat de sectorul hotelier, cu o pondere de aproximativ 21%. Și la nivelul ECE, sectorul de retail este noul lider, reprezentând 43% din volumele tranzacționate în primul trimestru din 2024, urmat de hoteluri, cu o cotă de 20% și I&L cu 15%. Volumul investițiilor în birouri a continuat să scadă în primele trei luni ale anului în curs, reprezentând doar 13% din volumele CEE. Bucureștiul are unul dintre cele mai mari randamente investiționale din regiune pentru sectoarele industrial și al clădirilor de birouri (7,5% pentru activele prime), dar și retail (7.25%).
„Perspectivele imobiliare în regiunea ECE rămân solide, cu toate că această zonă nu este imună la influențele externe și factorii macroeconomici care pot influența piețele și industriile, mai ales în relația cu partenerii comerciali cheie. Prin urmare, mulți vânzători își reevaluează portofoliile și strategiile pentru a evita vânzările la prețuri reduse într-un mediu în care cumpărătorii au un cuvânt mai greu de spus, concentrându-se pe securizarea veniturilor, eficiența operațională și modernizări pentru spori gradul de conformitate al clădirilor cu standardele ESG. În timp ce unii cumpărători așteaptă oportunități din vânzările de active cu probleme (distressed), lipsa lichidităților rămâne o preocupare. Deși băncile sunt dispuse să acorde împrumuturi, în special pentru clădirile prime, eficiente, climatul de dobânzi ridicate reprezintă o provocare, iar revenirea capitalului internațional este esențială pentru readucerea volumelor la niveluri mai ridicate”, conchide Laurențiu Lazăr, Managing Partner & Head of Investment în cadrul Colliers România.
Colliers ia în considerare doar tranzacțiile finalizate, unde plata și transferul au fost efectuate. Astfel, o mare tranzacție estimată la aproximativ 170 de milioane de euro – vânzarea activelor industriale ale Globalworth către CTP – ar putea fi inclusă în trimestrul al doilea dacă ambele părți respectă calendarul stabilit. Cu această tranzacție și cu altele aflate în diverse stadii, care s-ar putea finaliza până la sfârșitul anului, există perspective ca 2024 să fie un an mai bun decât 2023. Această tendință ar putea fi consolidată și mai mult dacă Banca Centrală Europeană începe să relaxeze condițiile financiare prin reducerea ratei de politică monetară. În acest context, experții Colliers estimează un volum de tranzacții de cel puțin 600 de milioane de euro pentru întregul an 2024, față de aproximativ 476 milioane de euro în 2023.
Majoritatea (60%) companiilor din Europa Centrală și de Est (ECE) cred că anumite riscuri, precum cele asociate cu tranziția la energia verde, schimbările în preferințele consumatorilor sau tehnologia, pot deveni oportunități de creștere. În schimb, modificările cadrului de reglementare sau problemele cu lanțul de aprovizionare doar le perturbă activitatea, reiese din sondajul realizat de PwC ECE în rândul a circa 220 de respondenți din Cehia, Ungaria, Moldova, Polonia, România și Slovacia.
„Sondajul nostru arată că o treime dintre respondenți sunt foarte încrezători că organizația lor poate gestiona eficient riscurile fără a fi afectate șansele de creștere și dezvoltare. În acest context, ne așteptăm ca tehnologia să joace un rol din ce în ce mai important în modelarea expunerii la risc a unei organizații, a apetitului acesteia de a-și asuma riscuri în căutarea de noi oportunități și a instrumentelor pe care le utilizează pentru a le diminua și a le valorifica”, a declarat Anda Rojanschi, Partener D&B David și Baias.
Potrivit datelor PwC, comerțul cu amănuntul și tehnologia sunt sectoarele mai deschise la asumarea de riscuri în căutarea de noi oportunități. În schimb, sectoarele foarte reglementate, cum ar fi sectorul public și cel farmaceutic, acordă prioritate conformității și se concentrează pe evitarea riscurilor. Perspectivele asupra asumării riscurilor diferă în cadrul unei organizații, rolurile financiare (de exemplu) fiind mai predispuse decât celelalte să afirme că organizația lor se concentrează pe evitarea riscurilor.
Riscurile cibernetice, digitale și tehnologice ocupă de asemenea un loc important în peisajul amenințărilor pentru directorii din ECE, 29% și, respectiv, 20% dintre aceștia simțindu-se extrem sau foarte expuși.
”Companiile tind să abordeze riscurile bazându-se pe tehnologie, după cum se observă atunci când ne uităm la intenția lor de a investi în inteligență artificială, învățare automată și securitate cibernetică. 42% dintre companiile din ECE plănuiesc să investească în astfel de tehnologii pentru a detecta mai bine amenințările și a avea un răspuns mai bun la acestea. Mai mult, jumătate dintre respondenți consideră că inteligența artificială generativă (GenAI) aduce mai multe oportunități decât riscuri”, a arătat Mircea Bozga, Partener și Liderul serviciilor de Auditul Riscului din PwC România.
Alte concluzii ale raportului:
Tranziția către noi surse de energie este văzută ca cea mai mare oportunitate dintre perturbatorii externi, fiind citată de 43% dintre respondenții din ECE comparativ cu 54% la nivel global. Aceasta este urmată îndeaproape de schimbările în cererea și preferințele clienților (ECE: 40%; la nivel global: 47%).
Întreruperea lanțului de aprovizionare (42% la nivel mondial și în ECE) și schimbările în materie de reglementare (ECE: 39%; la nivel mondial: 28%) sunt principalii factori externi considerați mai degrabă riscuri decât oportunități.
44% din organizațiile din ECE spun că pregătirea pentru investițiile în tehnologie reprezintă principalul motiv pentru a-și revizui riscurile.
Reglementarea este un alt factor extern care influențează tabloul riscurilor. Recent au fost introduse noi reglementări privind tehnologiile emergente, iar altele sunt în curs de elaborare (precum Pilonul II, Reglementarea UE privind Inteligența Artificială, Directiva NIS2 privind securitatea cibernetică, Regulamentul privind reziliența operațională digitală DORA).
Raportul pentru Europa Centrală și de Est poate fi citit aici.
Vehiculele grele, inclusiv camioanele mai mici, autobuzele urbane, autocarele și remorcile, vor intra sub incidența unor ținte mai mari de reducere a emisiilor de carbon, după intrarea în vigoare a modificărilor aduse ”Regulamentului privind standardele de emisii de CO2 pentru vehiculele grele” de către Consiliul European.
Noile norme mențin obiectivul de reducere cu 15% a emisiilor pentru camioanele grele cu o greutate de peste 16 t pentru 2025, dar introduce noi obiective, care se vor aplica și camioanelor medii, camioanelor grele cu o greutate de peste 7,5 t, autocarelor și vehiculelor de uz specific corespunzătoare începând cu 2035.
Astfel, noile ține sunt: o reducere a emisiilor cu 45% începând cu 2030 (creștere de la 30%), cu 65% din 2035 și cu 90% începând cu 2040.
Consiliul arată că sectorul vehiculelor grele este responsabil pentru peste 25% din emisiile de gaze cu efect de seră generate de transportul rutier, iar standarde mai riguroase vor contribui la creșterea ponderii vehiculelor cu emisii zero în parcul de vehicule grele în UE.
Există o derogare pentru autovehiculele înmatriculate pentru a fi folosite de serviciile de protecție civilă, serviciile de pompieri, forțele de menținere a ordinii publice sau serviciile de asistență medicală de urgență.
Notabil este faptul că Regulamentul introduce obiective ambițioase și pentru autobuzele urbane (exceptând autobuzele interurbane) în sensul în care acestea trebuie să aibă în integralitate emisii zero până în 2035. Se stabilește și obiectivul intermediar de 90% până în 2030 pentru această categorie.
Pentru a atinge aceste obiective, vor trebui emise pachete de măsuri menite să contribuie la reducerea impactului financiar de la nivelul operatorilor economici fapt care va impacta bugetul de stat. Mai mult, având în vedere regulile impuse pentru autobuzele urbane, este de anticipat că și bugetele locale vor trebui să fie ajustate semnificativ pentru a atinge conformarea cu obiectivele emisiilor zero.
Regulamentul urmează să fie semnat și publicat în Jurnalul Oficial al UE. El va intra în vigoare la 20 de zile după publicare. Regulamentul este un act legislativ cu forță juridică obligatorie care trebuie pus în aplicare, cu toate elementele sale, în toate țările din UE.
Standarde privind emisiile de CO2 pentru anumite vehicule grele s-au publicat pentru prima oară în 2019 și vizau perioada 2025-2029.
Despăgubirile achitate anul trecut de către companiile Membre ale UNSAR pentru acoperirea prejudiciilor produse locuințelor de către incendii au depășit 63,3 milioane lei (cca. 13 milioane euro). Această valoare este cu 46% mai mare față de nivelul din 2022 și cu 150% mai mare față de cea din 2021.
Conform analizei efectuate la nivelul asociației, tot riscul de incendiu este cel care a generat și primele 10 cele mai mari dosare de daună achitate în baza asigurărilor facultative pentru locuințe. Doar pentru aceste cazuri de daună, companiile de asigurări au achitat despăgubiri de cca. 12 milioane lei (2,4 milioane euro).
„În fiecare zi, 19 incendii afectează locuințele românilor. Totodată, incendiul rămâne riscul care provoacă cele mai importante daune locuințelor noastre, cu valori alarmante ale prejudiciilor. În acest context, este important de știut că o poliță facultativă de asigurare a locuinței ne poate proteja financiar de urmările acestor dezastre”, a declarat Alexandru CIUNCAN, Președinte & Director General al UNSAR.
În România, riscul de incendiu este acoperit de asigurările facultative emise pentru locuințele care sunt deja protejate printr-o asigurare obligatorie PAD. Polițele facultative oferă un nivel de protecție extins, la valoarea reală a clădirii și/sau a bunurilor deținute, putând acoperi o serie de fenomene naturale, dar și alte tipuri de riscuri precum: cutremure, inundații, alunecări de teren, incendii, explozii, căderi de corpuri, inundații produse de avarii ale instalațiilor de apă-canal, climatizare, termoficare, defecțiuni ale centralei termice, daune ale bunurilor electronice/electrocasnice etc. De asemenea, o asigurare facultativă poate fi personalizată prin clauze speciale, în funcție de specificul fiecărei locuințe și de nevoile individuale ale clienților. Spre exemplu, se pot acoperi inclusiv prejudiciile produse vecinilor sau avariile panourilor fotovoltaice.
„Numărul incendiilor este într-o continuă creștere, iar severitatea daunelor produse este mai mult decât evidentă. Poate că și acum, înaintea sezonului estival, ar trebui să ne întrebăm cât de bine pregătiți suntem pentru a face față unui incendiu care ne-ar afecta locuința și să luăm cea mai bună decizie pentru a fi #sigurACASĂ”,a declarat Alina BĂRBULESCU, Specialist Asigurări Bunuri & Proprietăți în cadrul UNSAR.
Jumătate dintre femeile care lucrează se confruntă cu un nivel de stres mai mare decât în urmă cu un an, iar o pondere similară (49%, în creștere față de 2023) declară că angajatorii nu le susțin în eforturile de a-și echilibra raportul dintre responsabilitățile profesionale și angajamentele din viața personală, conform studiului Deloitte Women @ Work 2024, realizat la nivel global. În schimb, raportul evidențiază scăderea proporției femeilor care susțin că sunt epuizate la un sfert, de la peste o treime în 2023 și de la aproape jumătate în 2022.
Dintre participantele la studiu, 16% și-au schimbat locul de muncă anul trecut (mai multe decât în cei doi ani anteriori la un loc), în principal din cauza salariilor nesatisfăcătoare, dar și pe fondul unui echilibru precar între viața profesională și cea personală și al lipsei de flexibilitate în privința programului de lucru. De altfel, doar una din zece participante la studiu susține că poate discuta deschis cu managerul său despre raportul dintre viața personală și activitatea profesională și aproape toate (95%) se tem că, dacă ar solicita sau ar profita de avantajele programului flexibil de lucru, și-ar reduce șansele de promovare, iar 93% sunt convinse că volumul de muncă nu le-ar fi ajustat corespunzător într-o astfel de eventualitate.
Legat de angajamentele din viața privată, deși majoritatea femeilor participante la studiu lucrează cu normă întreagă (88%), lor le revine și responsabilitatea principală pentru creșterea copiilor (50%), chiar și în cazul celor care câștigă mai mult decât partenerul. În același timp, 37% dintre femeile care trăiesc în cuplu spun că acordă prioritate carierei partenerului față de propria carieră, aspect valabil chiar și pentru 10% din cele care reprezintă principala sursă de venit a familiei.
„Concluziile studiului indică faptul că angajatorii trebuie să țină cont, în elaborarea politicilor de personal, de particularitățile existente în cazul femeilor – responsabilitățile legate de îngrijirea copiilor și/sau a altor persoane, mediul social și cultura din care provin -, astfel încât să le sprijine să depășească provocările legate de aceste particularități și să le ajute să își valorifice potențialul profesional, oferindu-le șanse egale cu bărbații în această direcție. România este pe drumul cel bun din acest punct de vedere, având în vedere că înregistrează una dintre cele mai mici diferențe salariale între femei și bărbați, de 4,5%, față de media europeană de 12,7% (potrivit datelor Eurostat pe 2022), iar proporția femeilor în funcții de conducere este în jur de 50%”, a declarat Alexandra Smedoiu, Partener, Deloitte România, și coordonatorul programului SheXO Club.
Conform studiului, organizațiile considerate lideri ai egalității de gen (Gender Equality Leaders) rămân o raritate – doar 6% dintre participante lucrează pentru o astfel de companie. Acestea sunt mai optimiste în ceea ce privește perspectivele de carieră și, implicit, ar putea să rămână mai mult timp într-o relație de muncă cu respectivul angajator. De altfel, mai mult de 60% dintre femeile care lucrează pentru Gender Equality Leaders intenționează să își păstreze locul de muncă mai mult de trei ani, față de 41% din total, iar 92% doresc să avanseze către o poziție de conducere în cadrul organizației.
Dintre participantele la studiu, doar 7% estimează că vor păstra relația cu actualul angajator mai mult de cinci ani, datorită oportunităților de învățare și dezvoltare, potențialului de a avansa în carieră sau echilibrului dintre viața personală și cea profesională.
În ceea ce privește modul de lucru, mai mult de 40% dintre participantele la studiu spun că angajatorul lor a implementat recent o politică de revenire la birou, completă pentru un sfert dintre acestea și parțială pentru restul. Dintre femeile care au fost nevoite să revină permanent la birou, o cincime consideră că productivitatea lor a scăzut.
Studiul Deloitte Women @ Work 2024 a fost efectuat în rândul a aproximativ 5.000 de femei din zece țări din întreaga lume și prezintă o perspectivă globală asupra experiențelor acumulate de femei în mediul de lucru. Persoanele intervievate lucrează preponderent cu normă întreagă (88%), în companii din multiple domenii și ocupă diverse poziții, inclusiv funcții de conducere.
tbi bank a obținut un profit net de 11,3 milioane euro în primul trimestru din acest an, arată rezultatele financiare consolidate neauditate – cu aproape 40% mai mult decât profitul de 8,2 milioane de euro raportat în aceeași perioadă a anului trecut.
Pe parcursul primelor trei luni din 2024, tbi a continuat să încheie parteneriate cu comercianți, inclusiv din noi segmente de piață cum ar fi zona panourilor solare, iar acum soluțiile de plată ale companiei sunt disponibile în peste 26.000 de puncte ale partenerilor comerciali din piețele sale principale de operare – România, Bulgaria și Grecia. Această extindere puternică a ajutat banca să rămână unul dintre lideri în ceea ce privește planurile de plată oferite în cele trei țări. În plus, banca a continuat să se adapteze rapid atât la contextul pieței, cât și la preferințele consumatorilor.
tbi bank a gestionat aproape 500.000 de cereri de finanțare în Bulgaria, România și Grecia în primul trimestru din 2024, marcând o creștere de 33% față de aceeași perioadă din 2023. În primul trimestru al acestui an, banca a acordat 200.000 de credite în valoare de un sfert de miliard de euro, cu 21% mai mult față de aceeași perioadă din 2023. Creșterea se datorează contribuției segmentelor de retail în toate cele trei piețe de operare.
tbi raportează o creștere impresionantă de aproape 35% a activelor totale până la sfârșitul primului trimestru din 2024, ajungând la 1,57 miliarde de euro (de la 1,16 miliarde de euro la sfârșitul lunii martie 2023). Portofoliul de credite s-a ridicat la 1,1 miliarde euro, o creștere de 28% față de primele trei luni din 2023.
Pe baza acestor performanțe, venitul operațional al tbi bank a crescut cu aproape 30%, până la 58 milioane de euro, în principal datorită unei creșteri de 36% a veniturilor nete din dobânzi. Acest lucru a permis ca profitul operațional să ajungă la 40 de milioane de euro în primul trimestru al acestui an.
De asemenea, portofoliul de depozite al tbi bank a ajuns la 1,2 miliarde de euro la sfârșitul lunii martie 2024, depășind cu mult performanța pieței și demonstrând o creștere solidă de 37% față de sfârșitul primului trimestru din 2023. Principalul motor a fost portofoliul de depozite la termen din retail, unde creșterea a fost și mai mare, de 45% față de martie 2023.
Creșterea cu 21% a cheltuielilor generale ale băncii, până la 27 de milioane de euro, a fost determinată în principal de investițiile continue în tehnologie și în soluții de inteligență artificială pentru a sprijini dezvoltarea de noi produse pe toate piețele.
La sfârșitul lunii martie 2024, banca avea o poziție puternică și robustă atât din punct de vedere al lichidității, cât și al capitalului – pe bază consolidată, rata de acoperire a lichidității (LCR) a fost de 722% (mult peste media sectorului bancar), iar rata de adecvare a capitalului (CAR) a fost 21,5%. Operațiunile tbi arată o disciplină tot mai bună în ceea ce privește gestionarea costurilor (46,7% raportul costuri/venituri în T1 2024 față de 50,1% în T1 2023), la care se adaugă un randament al portofoliului de credite de 21,7%, ceea ce permite ca rentabilitatea capitalului propriu să ajungă la 19,4%.
„În primul trimestru al anului 2024, tbi a demonstrat încă o dată că poate obține rezultate remarcabile datorită performanței excelente a echipei și a prioritizării nevoilor clienților. Continuăm să investim în produsele și serviciile noastre, precum și în mentalitatea concentrată pe inovație a angajaților noștri. Ne menținem angajamentul de a oferi acces gratuit la servicii bancare și finanțare clienților noștri din retail și partenerilor noștri comerciali din Bulgaria, România și Grecia. Fiind unul dintre pionierii serviciilor bancare digitale din regiune, modelul nostru este menit să susțină o creștere mai mare a afacerilor în anii următori”, spune Petr Baron, CEO of tbi fs.
PPC a început 2024 în forță, înregistrând performanțe pozitive pentru încă un trimestru. Creșterea semnificativă a profitabilității operaționale în T1 2024 cu un EBITDA recurent de 459 de milioane de euro, în creștere cu 64% față de T1 2023, datorită contribuției mai mari a activității de distribuție, a îmbunătățirii profitabilității integrate și a adăugării operațiunilor din România.
Profitul înainte de impozitare s-a ridicat la 122 milioane de euro, comparativ cu 73 de milioane de euro în T1 2023, în principal ca urmare a îmbunătățirii profitabilității operaționale și a contribuției operațiunilor din România.
Profitul net s-a situat la 86 de milioane de euro, de la 51 de milioane de euro în T1 2023.
Poziție financiară solidă, în ciuda accelerării investițiilor.PPC a menținut un grad de îndatorare (datorie netă/ EBITDA pro-forma în martie 2024) de 2x, cu mult sub plafonul autoimpus de 3,5x, datoria netă fiind de 3,37 miliarde de euro la 31.03.2024.
Georgios Stassis
Comentând rezultatele financiare, domnul Georgios Stassis, președinte și director executiv al Public Power Corporation S.A. a declarat:„PPC a început anul cu o performanță solidă, ceea ce ne oferă încrederea de a ne crește previziunile pentru 2024. Ne-am accelerat investițiile în energie regenerabilă și distribuție, în conformitate cu obiectivul nostru de a deveni un lider în domeniul energiei curate și al infrastructurii critice în regiunea Europei de Sud-Est, menținând în același timp o poziție financiară solidă. Rămânem concentrați pe executarea planului strategic pe care l-am prezentat laCapital Markets Day din ianuarie, mizând pe modelul nostru integrat, care ne oferă rezistență în perioade de volatilitate, dar și oportunități de a ne dezvolta în continuare activitățile și de a crea valoare pentru acționarii noștri.”
Reducerea riscului operațiunilor a continuat, cu progrese semnificative față de T1 2023 în ceea ce privește capacitatea SRE, investițiile și amprenta de carbon a PPC.
Investițiile totale au ajuns la 501 milioane de euro, inclusiv în România, cu o creștere semnificativă înregistrată în activitățile de distribuție și SRE, în conformitate cu strategia PPC de a crește ponderea energiei curate în mixul său de producție de energie electrică și de a digitaliza rețelele de distribuție. Investițiile în activitățile legate de surse regenerabile și distribuție au ajuns la 420 de milioane de euro, înregistrând o creștere de 123% față de T1 2023, inclusiv contribuția din România.
Capacitatea instalată a PPC în domeniul SRE a ajuns la 4,7GW la sfârșitul lunii martie 2024, cu proiecte de 2,8GW în stadiul „În construcție” sau „Gata de construcție”, ceea ce reprezintă aproximativ 70% din capacitatea reziduală necesară pentru a atinge obiectivul setat pentru 2026.
În plus, intensitatea emisiilor Scope 1 s-a îmbunătățit cu 24% (0,50 tone CO2/MWh de la 0,65 CO2/MWh), în principal ca urmare a reducerii producției de lignit și a preluării producției de energie din surse regenerabile.
Perspective pentru 2024
Pentru 2024, PPC își îmbunătățește prognozele, vizând un EBITDA recurent de 1,8 miliarde de euro, pe baza unei performanțe solide în primul trimestru din 2024 și în ciuda volatilității continue de pe piețele de energie.
Activitatea de vânzare cu amănuntul
Cererea de energie electrică în Grecia a crescut cu 2,2% în T1 2024[1], comparativ cu T1 2023. În România, cererea de energie electrică a crescut cu 1,9% în T1 2024[2], comparativ cu perioada respectivă din 2023.
Cota medie de piață cu amănuntul a PPC în Grecia a înregistrat o reducere la 51% în T1 2024, de la 61% în T1 2023, în principal din cauza reducerii cotei de piață a PPC în rândul clienților de înaltă tensiune, ca urmare a rezilierii contractelor fixe vechi. În sistemul interconectat, cota de piață respectivă a scăzut la 51% în martie 2024 (de la 61% în martie 2023), în timp ce cota de piață medie pe tip de tensiune a fost de 23% (de la 84%) la Înaltă Tensiune, 39% (de la 34%) la Medie Tensiune și 63% (de la 65%) la Joasă Tensiune[3]. În România, cota medie de piață a PPC în vânzările de energie electrică a fost de 16%[4].
Activitatea de producție
În ceea ce privește producția, cota de piață medie a PPC în Grecia a scăzut la 33% în T1 2024, de la 39% în T1 2023. Acest lucru este atribuit în principal producției mai scăzute în centrale pe bază de lignit, deoarece PPC avansează cu planul său de a nu mai folosi cărbune până în 2026. În România, cota medie de piață a PPC în ceea ce privește producția din surse regenerabile de energie (eoliană/solară) a ajuns la 14%, fără nicio schimbare semnificativă față de T1 2023 (14%).
Tranziția către surse de energie mai puțin poluante a continuat cu reducerea emisiilor de CO2 (Scope 1) cu 18%, ceea ce a dus la îmbunătățirea intensității emisiilor de CO2 la 0,50 tone pe MWh generat, de la 0,65 tone pe MWh generat în T1 2023.
Activitatea de distribuție
PPC se concentrează pe digitalizarea activității de distribuție și pe îmbunătățirea performanței acesteia.
Chiar dacă în T1 2024 s-a înregistrat o ușoară deteriorare a anumitor indicatori de performanță față de perioada respectivă din 2023, acest lucru nu semnalează o schimbare a tendinței pozitive din perioada anterioară, având în vedere investițiile semnificative pe care le implementăm pentru a ne moderniza rețelele atât în Grecia, cât și în România. Mai exact, în România, SAIDI a scăzut la 18 minute (de la 20 de minute), iar în Grecia a crescut la 26 de minute (de la 24 de minute). SAIFI a rămas stabil în Grecia, la 0,3, iar în România a crescut marginal la 0,6 (de la 0,5).
Penetrarea contoarelor inteligente este deja destul de mare în România și continuă să crească (48%), în timp ce în Grecia (11%) se așteaptă ca acest fenomen să se accelereze odată cu extinderea pe scară mai largă în țară.
Integrarea stațiilor de energie regenerabilă a început să se normalizeze, după o creștere majoră în anii precedenți, care a fost înregistrată în special în Grecia. În ceea ce privește cifrele, în Grecia au fost conectați la rețea 185MW, față de 267MW în T1 2023, în timp ce cifrele respective în România s-au situat la 60MW și 70MW.
Telco
În ceea ce privește implementarea Fiber-to-the-home, planul continuă să avanseze, ajungând la 185.000 de gospodării din Attica, Grecia, până la sfârșitul lunii martie 2024. Obiectivul este de a ajunge la 500 000 de gospodării și companii până la sfârșitul anului 2024 și la 1,7 milioane în 2025.
E-mobilitate
În domeniul e-mobilității, prin intermediul PPC blue, am reușit să deținem o cotă de piață de 35% în ceea ce privește punctele de încărcare publice din Grecia, având 2.090 de astfel de puncte la sfârșitul primului trimestru din 2024, în creștere cu 44% față de perioada respectivă din 2023. În România, continuăm extinderea punctelor de încărcare, având 400 față de 292 astfel de puncte.
Demararea proiectului de prelungire a magistralei 4 de metrou Străulești-Gara de Nord, până la Gara CFR Progresul, va genera noi oportunități de dezvoltare în sudul Bucureștiului, potrivit unei analize a companiei de servicii imobiliare iO Partners. Autoritățile au depus cererea de finanțare pentru fonduri europene, cu o valoare totala de 2,5 miliarde Euro, prin Programul Transport 2021-2027. În luna aprilie a fost lansata și licitația pentru proiectare și construcție.
O investiție de asemenea anvergura în infrastructura de transport va antrena dezvoltarea urbană a sudului Bucureștiului, urmând tiparul remarcat cu toate liniile de metrou livrate în ultimii 34 de ani (extinderea magistralei M3 spre Theodor Pallady, extinderea magistralei M4 în Bucurestii Noi, construcția magistralei M5 Drumul Taberei și, mai recent, demararea construcției magistralei M6 spre Aeroportul Otopeni). De exemplu, perspectiva unei noi linii de metrou spre aeroport a atras investiții imobiliare de cel puțin 300 milioane de euro, și a schimbat cu totul imaginea urbană a zonei Expoziției.
Dezvoltarea rețelei de metrou a avut un efect major asupra stimulării regenerării urbane și în zona de Est. Astfel, dezvoltarea zonei Pallady, o fostă mare platformă industrială, a fost favorizată de extinderea liniei M3 de metrou. Acest factor a atras investii semnificative în dezvoltarea de centre comerciale însumând o suprafață de circa 120.000 m², și ansambluri rezidențiale noi, totalizând peste 8,000 de unități.
În momentul de față, dezvoltarea mai rapidă a infrastructurii în nord creează discrepanțe față de sudul Bucureștiului, cu toate că și această zonă are un potențial mare de dezvoltare, concentrând cartiere rezidențiale cu densitate ridicată. Această discrepanță generează și un trafic rutier masiv dintre zona de sud, preponderent rezidențială, spre nord, care concentrează poli importanți de birouri. Acest dezechilibru se reflecta și în prețurile de vânzare ale locuințelor, cu un ecart care poate ajunge și la 120%.
Extinderea liniei M4 de metrou vă avea un impact major asupra regenerării urbane a sudului Bucureștiului și a diminuării decalajului economic în raport cu nordul.
„Încet-încet zona de sud prinde contur ca un perimetru cu amplu potențial de dezvoltare și care va contribui într-o măsură din ce în ce mai mare la dezvoltarea economiei capitalei. Cu siguranță, vom vedea în următorii ani o creștere a calității proiectelor imobiliare lansate în această parte a orașului și atragerea unui spectru mult mai diversificat de investitori”, spune Andreea Hamza, Senior Director iO Partners Romania.
Ce investiții ar putea atrage sudul Bucureștiului datorită noii magistrale de metrou
iO Partners a făcut o scurtă analiză asupra obiectivelor care se găsesc în prezent de-a lungul traseului propus al viitoarei magistralei și a estimat ce investiții ar putea fi atrase, contribuind la revitalizarea zonei.
Astfel, în zona aflată pe o rază de 600 m față de viitoarele stații de metrou (circa 5 minute de mers pe jos), compania estimează că locuiesc aproximativ 125.000 de locuitori, în circa 47.000 de locuințe. În acest areal există 13 clădiri de birouri din stocul modern, totalizând o suprafață închiriabilă de 190.000 m², precum și două centre comerciale, însumând 52.000 m² închiriabili. Totodată, de-a lungul traseului prelungirii M4 există cel puțin 140 de ha de foste platforme industriale care ar putea trece printr-un proces relativ rapid de regenerare urbană.
Într-un scenariu rezervat de dezvoltare, numai pe aceste foste platforme industriale ar putea fi construite aproape 30.000 de apartamente (considerând 85% din suprafață construită potențială), circa 200.000 de m² de spații de birouri (8% din suprafață construită) și 120.000 m² de spații de retail (5% din suprafața construită). Alți 57.000 m² ar putea primi alte funcțiuni comunitare precum școli, clinici, centre de agrement. Toate acestea ar însuma investiții de cel puțin 3,5 miliarde de euro. Acesta este însă doar un scenariu de dezvoltare dintr-o multitudine de variante posibile și nu are în vedere planuri sau intenții concrete ale dezvoltatorilor imobiliari.
Raportul Global Luxury Retail prezintă o analiză asupra pieței de retail de lux, cu observația că, în România, această piață este legată mai ales de domeniul imobiliar:
Brandurile de retail de lux au investit peste 6 miliarde de euro în achiziții imobiliare în 2023
Cea mai nouă ediție a raportului Global Luxury Retail al Savills oferă o analiză a situației actuale a pieței de retail de lux, de la extinderea rețelelor consacrate, destinațiile-cheie pentru industria luxului și tendințele pieței, până la interesul în creștere al jucătorilor din retailul de lux pentru achiziția de active imobiliare.
După o perioadă de doi ani de expansiune continuă, piața globală a retailului de lux a înregistrat o încetinire firească în 2023, cu mai puține deschideri de noi magazine în regiuni ca Europa și China. Cu toate acestea, piețe precum America de Nord și zona Asia-Pacific, cu excepția Chinei, au înregistrat o creștere de aproape 20% a deschiderilor de noi magazine de lux. Expansiunea a părut să favorizeze destinațiile de vacanță și să se îndepărteze de principalele zone urbane, deși ambele piețe s-au confruntat cu provocări legate de disponibilitatea celor mai potrivite spații.
Similar cu anii precedenți, mărcile de modă și accesorii au dominat și în 2023 expansiunea la nivel global, reprezentând 63% din totalul noilor magazine deschise. În timp ce inaugurările de noi magazine au încetinit în majoritatea categoriilor de retail de lux, mărcile de bijuterii au contrazis tendința, cu o creștere anuală de 30% a deschiderilor de noi magazine.
În ceea ce privește potențialul de dezvoltare, cele mai promițătoare piețe de lux rămân cele mai mari și mai bogate orașe ale lumii precum New York, Los Angeles, Londra, Paris, Seul și Tokyo. Cu toate acestea, există o serie de locații noi care se remarcă în ceea ce privește relativa creștere în dimensiuni în următorii 5 ani, veniturile ridicate ale locuitorilor acestora și oferta actuală în ceea ce privește piața bunurilor de lux. Printre acestea se numără mai multe orașe din China și Orientul Mijlociu, unde nivelul crescut de trai, potențialul neexploatat și o industrie turistică înfloritoare creează o oportunitate semnificativă pentru piața de retail de lux.
Spre deosebire de brandurile mass-market și chiar de cele premium, care de obicei închiriază spațiile de retail, mărcile de lux au devenit un jucător important pe piața investițiilor imobiliare, câteva branduri de lux făcând achiziții de proprietăți de peste 6 miliarde de euro în 2023, o tendință care va continua pe parcursul anului 2024. Această tendință este cauzată parțial și de creșterea chiriilor pentru spațiile comerciale de lux, care variază în Europa de la 125 Euro/mp/lună în Lisabona la 1.250 Euro/mp/lună în Milano, dar depășesc 1.500 Euro/mp/lună pe piețele asiatice, precum Hong Kong. În București, un oraș cu un stoc redus de spații de retail de tip high-street, localizate pe Calea Victoriei, chiria medie este de 55 Euro/mp/lună.
În România, piața de retail de lux se conturează timid. Succesul acestui segment este strâns legat, în general, de piața imobiliară de lux, prezența unor proiecte rezidențiale sau hoteliere de marcă sporind semnificativ probabilitatea ca mărcile de retail de lux să intre pe piață. Până în 2028, în România urmează să sa inaugureze 13 noi hoteluri de cinci stele, inclusiv mărci prestigioase precum Mondrian, Hyatt și Kempinski. În sectorul rezidențial, în București nu s-au livrat încă proiecte de tip branded residence, dar au fost anunțate colaborări cu branduri de lux pe partea de finisaje și mobilier în cadrul unor proiecte aflate în desfășurare.
În ceea ce privește în mod specific sectorul de retail, grupul Hermès a anunțat recent intenția de a deschide primul său magazin în București, iar Tesla intenționează să deschidă un showroom dedicat în viitorul apropiat. Aceste noi intrări pe piață, împreună cu o creștere economică susținută, creează un mediu promițător pentru extinderea mărcilor de retail de lux în România.
„Interesul din ce în ce mai palpabil al brandurilor de lux pentru piața românească va marca în curând prezența României pe harta globală pentru retailul high-end. Deși cuvântul lux nu este asociat în mod obișnuit cu România, atenția primită recent din partea unor jucători internaționali proeminenți din acest segment servește drept un vot puternic de încredere în potențialul său”, spune Codrin Matei, partener principal la Crosspoint Real Estate, asociat al Savills în România.
Fondată în 2005, Crosspoint Real Estate oferă atât servicii de tranzacționare și consultanță pentru domeniul imobiliar, cât și solutii financiare necesare marilor investitori, pentru toate tipurile de proprietăți: birouri, retail, industrial, terenuri, hoteluri și rezidențial. Crosspoint Real Estate este asociatul internațional Savills în România, una dintre cele mai mari companii de real estate la nivel mondial, fondată în 1855 – cu venituri de 2,24 mld GBP generate în 2023.
de Burcin Atakan, Partener, Deloitte România, și Lider Servicii de investigare a fraudelor, Deloitte Europa Centrală și de Est, și Laura Lică-Banu, Director, Consultanță Financiară, Servicii Corporate Forensic – Financial Crime, Deloitte România
Crizele recente au produs schimbări profunde în toate aspectele mediului de afaceri, iar nevoia de viteză și flexibilitate a operațiunilor a adăugat noi categorii de riscuri în zona criminalității financiare. Deși în ultimii ani s-au făcut pași importanți în reformarea standardelor și practicilor de prevenire și combatere a spălării banilor, organismele internaționale de profil estimează că între 800 de miliarde și 2 trilioane de dolari sunt spălați anual la nivel global, iar impactul criminalității financiare este resimțit în toate segmentele societății.
Reforma europeană și globală
Noul Regulament UE privind combaterea spălării banilor, care urmează să fie adoptat în perioada următoare, stabilește un cadru de reglementare unificat pentru prevenirea și combaterea spălării banilor (anti-money laundering – AML) și a finanțării terorismului (combating financing of terrorism – CFT), fiind direct aplicabil entităților care intră în sfera obligațiilor AML. Modificările notabile pe care acesta le aduce privesc: extinderea listei entităților obligate (comercianți de bunuri de lux, cluburi și agenți profesioniști de fotbal, entități care realizează finanțări participative – crowdfunding); cerințe sporite privind beneficiarii reali și controlul proprietății; măsuri sporite de due diligence în cazul persoanelor cu averi importante; identificarea și verificarea tranzacțiilor ocazionale între 3.000 și 10.000 de euro; accesul transfrontalier la informațiile privind conturile bancare; identificarea de la distanță a clienților; interzicerea la nivelul UE a plăților în numerar de peste 10.000 de euro; politici revizuite privind state terțe cu grad ridicat de risc. De asemenea, cea de-a șasea Directivă privind combaterea spălării banilor, inclusă în același pachet de reglementare european, va include prevederi referitoare la: mecanisme de schimb de informații în cadrul UE și selectarea entităților care vor intra în sfera de supraveghere a noii autorități centrale de combatere a spălării banilor (Anti-money Laundering Authority – AMLA); măsuri aplicabile sectoarelor expuse la riscul de spălare a banilor și finanțare a terorismului la nivel național; identificarea riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului la nivelul UE și al statelor membre; accesul la registrele beneficiarilor efectivi (ultimate beneficial owners – UBO), la conturile bancare și bunurile imobile; responsabilități pentru unitățile de informații financiare și autoritățile de supraveghere; cooperarea între autoritățile competente și alte autorități reglementate de actele UE.
Grupul de Acțiune Financiară Internațională (Financial Action Task Force – FATF) lucrează cu prioritate la crearea unui cadru coerent de combatere a criminalității financiare la nivel mondial, fapt pentru care a revizuit standardele internaționale AML/ CFT în noiembrie 2023 și metodologia de evaluare aferentă în iunie 2023. Pe baza rezultatelor celei de-a cincea runde de evaluare, la care România a participat ca țară evaluată de Consiliul Europei – Comitetul Moneyval (organism regional similar FATF), este de așteptat să apară progrese la nivelul autorităților naționale și al sectorului privat reglementat în ceea ce privește adoptarea unei strategii naționale AML/ CFT, care să asigure o abordare și o metodologie coerente în ceea ce privește combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului în toate domeniile, consolidarea politicii de combatere a finanțării terorismului și a mecanismului de punere în aplicare, creșterea gradului de conștientizare în ceea ce privește detectarea și raportarea tranzacțiilor suspecte, în special în sectoarele non-financiare, precum și aplicarea de către autoritățile de supraveghere a unor sancțiuni eficiente. Pe de altă parte, adoptarea noului Pachet UE privind combaterea spălării banilor, care va necesita transpunere legislativă, precum și măsurile preconizate din partea României pe baza Raportului de Evaluare Mutuală, vor genera de asemenea o serie de acțiuni în perioada următoare.
Recent, FATF, INTERPOL și Oficiul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate (UNODC) au solicitat, de asemenea, măsuri din partea țărilor membre pentru identificarea profiturilor ilicitegenerate de crima organizată transnațională, care facilitează conflictele și finanțează terorismul, făcând apel la consolidarea parteneriatelor public-private (PPP) și a grupurilor operative comune.
Riscuri emergente
Cea mai recentă ediție a raportului Global financial crime prevention, detection and mitigation, realizat de Deloitte în colaborare cu Institute of International Finance (IIF), trece în revistă și o serie de riscuri emergente care țin de amenințările cibernetice, fraudele în spațiul virtual sau utilizarea în scopuri ilicite a inteligenței artificiale. O atenție deosebită este acordată, de asemenea, reglementării și supravegherii activelor virtuale și a furnizorilor de servicii de active virtuale, în calitate de entități care au obligații conform legislației în domeniul AML. În acest context, cea de-a șasea Directivă privind combaterea spălării banilor va include măsuri de abordare a riscurilor prezentate de monedele virtuale și impune ca furnizorii de servicii de schimb între monedele virtuale și monedele fiduciare, precum și furnizorii de portofele digitale, să fie înregistrați și să facă obiectul supravegherii AML/ CFT. De altfel, Crypto Travel Rule este inclusă în cea de-a șasea Directivă UE și are ca scop creșterea transparenței și prevenirea spălării banilor și finanțării terorismului în sfera monedelor virtuale (crypto).
Asigurarea protecției sistemului global de plăți reprezintă, de asemenea, o preocupare-cheie, care trebuie să țină pasul cu inovațiile tehnologice și cu reglementările. În acest sens, recomandarea FATF nr. 16, privind transferurile electronice, reflectă modificările aduse prin adoptarea ISO20022 pentru a permite o interpretare și o punere în aplicare mai consecventă a standardului și o utilizare mai eficientă în lupta împotriva criminalității financiare.
Un răspuns unitar, coordonat, necesită și riscurile de spălare a banilor care decurg din încercările de încălcare a sancțiunilor internaționale și a controlului exporturilor. FATF a elaborat standarde pentru jurisdicții pentru a identifica și evalua riscurile de potențială nepunere în aplicare sau eludare a sancțiunilor financiare specifice legate de proliferarea finanțării armelor de distrugere în masă și pentru a limita aceste riscuri. Directiva UE 2024/1226, recent adoptată, urmărește, de asemenea, să armonizeze abordarea statelor membre în ceea ce privește investigarea, urmărirea penală și sancționarea încălcărilor sancțiunilorinternaționale, ca infracțiuni grave.
În concluzie, abordarea bazată pe risc este un principiu de bază pentru asigurarea unui cadru eficace de luptă împotriva criminalității financiare, iar înțelegerea combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului la nivel național, sectorial și la nivelul organizației, precum și prin raportare la cadrul global, este esențială. Astfel, păstrarea unor date clare și complete privind clienții, activitățile și tranzacțiile acestora, precum și produsele sau serviciile, canalele de distribuție și zonele geografice implicate, va facilita semnificativ schimbul de informații între entitățile obligate, autoritățile de supraveghere și cele de aplicare a legii în cadrul parteneriatelor public-private (PPP), platformelor sau comunităților sectoriale.
Simpla conformare „tehnică” sau conformarea pentru atingerea cerințelor de reglementare la minimum nu sunt suficiente. Alături de celelalte state membre, România este evaluată asupra eficacității sistemului. În mod similar, organizația este mai bine protejată atunci când programul de conformitate există nu numai la nivel procedural, ci și la nivel de proces și controale interne.
Aspectele prezentate în acest articol vor fi analizate pe larg în cadrul Simpozionului privind Criminalitatea Financiară în Europa Centrală, organizat de Deloitte România în data de 21 mai 2024, care reunește atât reprezentanți din cadrul autorităților competente, precum și specialiști din sectorul privat din România și străinătate.
După ce OpenAI a prezentat cel mai recent model al său, Chat GPT-4o, care pare a fi unul ce schimbă regulile jocului în materie de inteligență artificială, semnalele privind dezvoltarea exponențială a industriei sunt de-a dreptul clare, iar investitorii încep să-și dorească să nu rămână în urmă, arată analiștii XTB, companie de investiții pe bursele internaționale.
Noul GPT-4o („o” provine de la cuvântul „omni”, făcând aluzie la potențialul vast al instrumentului) poate recunoaște vizual, audio și text cu o viteză incredibilă, ceea ce face ca interacțiunile cu robotul să fie remarcabil de similare cu discuțiile reale purtate cu oameni .
În timp ce aceste caracteristici prezintă, fără îndoială, un progres impresionant în dezvoltarea inteligenței artificiale, este esențial să fie menținută o poziție prudentă în ceea ce privește natura revoluționară a instrumentului.
În prezent, piața bursieră cunoaște un boom al inteligenței artificiale. Multe companii au încorporat deja „inteligența artificială” în prezentările ce anunțau rezultatele trimestriale și în comunicatele de presă transmise în timpul sezonului de câștiguri în curs. Aceste companii au avut tendința de a obține rezultate mai bune în ceea ce privește evoluția prețului acțiunilor, în comparație cu cele care nu au menționat deloc inteligența artificială.
Acest lucru evidențiază interesul persistent al investitorilor pentru IA, care poate duce, uneori, la reacții exagerate (atât prea optimiste, cât și prea pesimiste) și la știri legate de acest segment.
Noul Chat GPT-4o pare să se încadreze perfect în această tendință. Instrumentul în sine este impresionant, dar acesta reprezintă mai degrabă o evoluție decât o revoluție în peisajul IA. Este adevărat că modelul nou „împinge” limitele a ceea ce se credea anterior imposibil, dar este dificil să îl cataloghezi ca fiind un pas complet nou și revoluționar – mai ales dacă este comparat cu capacitățile altor modele, explică analiștii XTB.
În ceea ce privește principalele criterii de referință (de exemplu, MMLU sau abilitățile matematice), noul model depășește concurența, dar nu cu o marjă semnificativă. Atributul acesta sugerează că obiectivul principal al OpenAI a fost, în primul rând, acela de a oferi mai degrabă cea mai bună experiență de utilizare posibilă, decât livrarea unui instrument revoluționar de inteligență artificială.
Care sunt clienții pe care OpenAI îi urmărește, de fapt?
Acest lucru este evidențiat și de faptul că noul dispozitiv va fi disponibil gratuit și indică faptul că OpenAI urmărește să îl folosească pentru a-și extinde baza de clienți de retail și mai puțin baza de clienți profesioniști.
Noul Chat GPT-4o reprezintă o dovadă a potențialului imens reprezentat de inteligența artificială și cursa tehnologică în curs de desfășurare. Cu toate acestea, este dificil de anticipat dacă va fi catalizatorul care va propulsa companiile de tehnologie la noi niveluri de evaluare. În acest context, merită să acordăm o atenție deosebită ultimelor evoluții înregistrate de Apple în domeniul IA, mai arată analiștii din cadrul XTB.
În timp ce Apple nu și-a anunțat încă propria soluție de inteligență artificială, există zvonuri privind potențiale acorduri cu Microsoft pentru a utiliza OpenAI în noile iPhone-uri, precum și potențiale discuții cu Alphabet.
În cazul în care aceste zvonuri se materializează și Apple încheie, într-adevăr, un parteneriat cu OpenAI și pune în aplicare funcțiile oferite de Chat GPT-4o, atunci aceasta ar putea fi o etapă importantă în lumea smartphone-urilor și a dispozitivelor electronice.
După cum demonstrează prezentările recente ale Chat GPT-4o și Alphabet, limitele capacităților inteligenței artificiale sunt în mod constant depășite, ceea ce sugerează că ne aflăm abia la începuturile dezvoltării AI generative.
Deși este dificil de prezis cum se vor comporta în acest scenariu companiile care utilizează în mod direct aceste instrumente (de exemplu, companiile de tehnologie, operatorii de centre de date sau furnizorii de soluții IT pentru întreprinderi), putem presupune că dezvoltarea continuă a modelelor va necesita o creștere a puterii de calcul. Cu alte cuvinte, va fi stimulată și mai mult cererea de produse din partea companiilor care produc și proiectează cipuri și microprocesoare, mai punctează analiștii XTB.
ENGIE Romania a finalizat procesul de achiziție a unui parc eolian operațional, cu o capacitate de 80 MW, deținut anterior de Grupul EnerCap Capital Partners și EP Global Energy. Situat în localitatea Chirnogeni din județul Constanța, parcul eolian beneficiază de condițiile favorabile de vânt caracteristice regiunii și se estimează că va genera o producție netă anuală de aproximativ 180 GWh, echivalentul consumului de energie electrică a 90.000 de gospodării pe o perioadă de un an.
Această investiție marchează un moment important pentru ENGIE Romania, capacitatea totală instalată de producție de energie eoliană și solară în România atingând 202 MW. De asemenea, prin această nouă achiziție, compania aproape își va dubla capacitatea existentă de producție de energie eoliană și va contribui, alături de celelalte active de energie regenerabilă, la consolidarea poziției companiei în segmentul de producție de energie verde.
„Prin achiziționarea parcului eolian din Chirnogeni, ENGIE face un pas important în dezvoltarea companiei în domeniul energiei regenerabile, consolidându-și poziția pe piața din România, una cu un potențial semnificativ în ceea ce privește energiile regenerabile. Această investiție strategică reprezintă încă un pas important pentru a atinge obiectivul de a avea o capacitate de producție de energie regenerabilă instalată 1.000 MW până în 2030”, a declarat Cristian Buzan, Director General Adjunct ENGIE Romania.
Grupul ENGIE Romania deține și operează 2 parcuri eoliene cu o capacitate totală de 98 MW, în județele Brăila și Galați, precum și 4 parcuri fotovoltaice, cu o capacitate instalată totală de 24 MW, în județele Arad, Buzău, Harghita și Teleorman.
În plus, în 2023, compania a luat decizia de investiție și a demarat construcția a două centrale solare de tip greenfield. Una dintre acestea este localizată în comuna Ariceștii Rahtivani, județul Prahova, având o capacitate totală de 37.2 MWp, iar a doua, cu o capacitate instalată de 9.3 MWp, se află în Gemenele, județul Brăila, pe terenul unde ENGIE operează deja un parc eolian. Odată finalizat, acest proiect fi prima centrală hibridă din surse regenerabile din România.
Președintele Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București (CCIB) a participat la masa rotundă organizată de MEPEI (The Middle East Political and Economic Institute) și EuroDefense România în parteneriat cu Ambasada Republicii Kazahstan în România. Evenimentul a fost moderat de președintele MEPEI, Flavius Caba-Maria. Au participat ambasadorul Republicii Kazhstan în țara noastră, Ali Yerlik, precum și personalități ale societății românești, reprezentanți ai mediului academic, cercetători, analiști, diplomați de carieră, membrii ai cercurilor de afaceri, media etc.
CCIB subliniază că, „mulțumind organizatorilor pentru invitația de a fi prezenți la un eveniment cu participare selectă, președintele Iuliu Stocklosa s-a referit la locul Kazahstanului între partenerii comerciali și economici ai țării noastre, potențialul economic al celor două economii, insuficient folosit în cadrul relațiilor bilaterale, dorința CCIB de a promova în rândul membrilor săi și în general al mediului de afaceri bucureștean oportunitățile existente si cele diseminate prin intermediul Secțiilor economice ale ambasadelor celor două țări din capitalele acestora, inclusiv pe baza Acordurilor dintre Camera din București și structurile similare din Astana și Almaty”.
Iuliu Stocklosa: „În opinia mea, România poate fi mai prezentă pe piața R. Kazahstan cu produse și servicii, din industriile de petrol și gaze, dar și din alte alte sectoare ale economiei, rolul nostru al camerelor de comerț fiind de a promova exportul și în acest mod de a reduce debalanța comercială nefavorabilă țării noastre urmare importurilor de hidrocarburi din această țară.”
Bursa generală a locurilor de muncă organizată de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Ilfovîn incinta Instituţiei Prefectului Județul Ilfov a reunit 38 de angajatori (din 87 contactați), care au avut o ofertă de 603 locuri de muncă vacante în diferite domenii de activitate, dintre care 43 au vizat persoane cu studii superioare, iar restul, persoane cu studii medii, muncitori calificaţi și necalificați.
Au participat 457 de persoane, dintre care 59 de elevi din anul terminal de la diferite licee din județul Ilfov. Ei au luat parte la un atelier privind tehnici de căutare a unui loc de muncă (conceperea unui CV european, a unei scrisori de intenție, prezentarea la interviu) și au putut adresa întrebări consilierului specializat. De asemenea, au fost prezente la eveniment 11 persoane custodiate aflate în ultima perioadă de executare a pedepsei de la Penitenciarul București-Jilava calificate sau necalificate, în vederea angajării atunci când vor termina de executat pedeapsa. 161 de persoane au fost selectate în vederea angajării.
Organizatorii subliniază că „participanţii au avut posibilitatea de a interacționa în mod direct cu angajatorii și de a identifica mai uşor locul de muncă corespunzător pregătirii lor profesionale și aspirațiilor personale, precum și cursul de calificare, recalificare, specializare sau perfecţionare dorit, aceştia beneficiind de asistenţă din partea consilierilor AJOFM Ilfov.
În acest sens, AJOFM Ilfov a organizat un punct de informare și consiliere profesională, precum și un punct de informare asupra posibilităților de reconversie profesională. Totodată, au existat și un stand destinat promovării economiei sociale și un stand dedicat legii nr. 111/2022 privind reglementarea activității prestatorului casnic la care persoanele interesate au putut afla informații cu privire la reglementările în domeniu, iar la standul EURES au fost prezentate ofertele angajatorilor din Spaţiul Economic European”.
La eveniment au participat reprezentanți ai Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane și reprezentanți ai Batalionului 313 Cercetare în Adâncime „Burebista”, prezenți în vederea recrutării persoanelor interesate, precum și reprezentanți ai Asociației Ateliere fără Frontiere și ai Asociației World Vision România, care au venit în întâmpinarea celor 7 cetățeni ucrainieni prezenți la eveniment.
Au participat prefectul județului Ilfov, Simona Neculae, iar din partea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, Nela Plugărescu, director și Corina Scarlat, precum și membri ai Consiliului Consultativ al AJOFM Ilfov.
de Camelia Niță, Director PwC România Ioana Massier, Manager PwC România
Ultima zi de depunere, fără a risca amenzi, a situațiilor financiare ale anului 2023 pentru firmele care au exercițiul financiar identic cu anul calendaristic este 29 mai 2024. Spre deosebire de anii anteriori, noutatea în 2024 este că amenzile nu mai pot fi plătite la jumătate din valoarea lor, facilitatea fiind eliminată prin Legea nr. 296/2023, și, prin urmare, pot depăși 10.000 lei, o sumă relevantă pentru multe societăți. Însă pe lângă amenzi, consecințele nedepunerii situațiilor financiare sunt multiple, atât operaționale în activitatea companiei, cât și pentru persoanele responsabile, administratorii și nu numai.
Dacă ne referim la amenzi, acestea pot ajunge până la 4.500 lei pentru depunerea cu întârziere sau până la 5.000 lei dacă nu sunt deloc depuse. Trebuie menționat că, împreună cu situațiile financiare, se depun și alte rapoarte, iar amenzile în cazul acestora ajung până la 5.000 lei, iar cele pentru nerespectarea prevederilor referitoare la întocmirea declarației privind asumarea răspunderii pentru întocmirea situațiilor financiare anuale de către administrator (sau a altei persoane cu atribuții similare) sunt de până la 10.000 lei.
Prin urmare, amenzile ce pot fi aplicate în legătură cu situațiile financiare și documentele conexe pot depăși suma de 10.000 lei. Contravenţiile menționate anterior și amenzile aferente sunt prevăzute la art. 41, respectiv art. 42 din Legea contabilităţii nr. 82/1991.
Este important de menționat și că prezentarea de situații financiare care conțin date eronate sau necorelate, inclusiv cu privire la identificarea persoanei raportoare, este amendată contravențional cu sume cuprinse între 200 și 1.000 de lei. De asemenea, nerespectarea obligativității cu privire la auditarea situațiilor financiare și organizarea auditului intern poate duce la amenzi de până la 40.000 lei și respectiv 100.000 lei.
Alte consecințe importante
Însă nu doar amenzile pot avea impact negativ asupra activității unei firme în cazul nedepunerii situațiilor financiare și a rapoartelor însoțitoare, în termenele legale. Consecințele sunt multiple, de exemplu:
îngreunarea accesului la credite bancare;
îngreunarea achiziționării unor bunuri in leasing;
potențiale complicații în desfășurarea unui control fiscal;
îngreunarea obținerii unui certificat fiscal;
potențial impact negativ în activitatea operațională în cazul participării la licitații.
Având în vedere faptul că în unele licitații sunt cerute cazierele fiscale ale companiilor participante, înscrierea în aceste caziere a faptelor care constituie contravenţii ar putea avea impact negativ în evaluarea ofertelor depuse. Faptele care sunt înscrise în cazierul fiscal al unei companii sunt menționate în Anexa Hotararii Nr. 1000 din 23 decembrie 2015.
Totusi, în situația în care amenzile sunt achitate, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, autoritățile fiscale pot proceda la scoaterea din evidență a faptelor înscrise în cazierul fiscal.
Pentru exercițiul financiar 2023, Ordinul 5394/2023 specifică principalele aspecte legate de întocmirea și depunerea situațiilor financiare anuale și a raportărilor contabile anuale ale operatorilor economici la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor.
Cine, ce și unde trebuie să depună
Potrivit Legii contabilităţii nr. 82/1991, art. 28 (1), societățile comerciale și celelalte persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) – (4) au obligația să întocmească situaţii financiare anuale.
Situațiile financiare anuale trebuie însoțite de următoarele documente:
raportul administratorilor care poate sa includa și o declarație nefinanciară, în funcție de anumite criterii;
raportul de audit, daca este cazul
raportul comisiei de cenzori, după caz
raportul privind plăţile către guverne, dupa caz
propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a pierderii contabile
o declaraţie scrisă a administratorului, ordonatorului de credite sau a altei persoane care are obligaţia gestionării entităţii respective, prin care își asumă răspunderea pentru întocmirea Situațiilor Financiare anuale.
Referitor la declarația nefinanciară, atât Ordinul 1802/2014, cât și Ordinul 2844/2016 menționează că entitățile care, la data bilanţului, depăşesc criteriul de a avea un număr mediu de 500 de salariaţi în cursul exerciţiului financiar includ în raportul administratorilor o declaraţie nefinanciară care include mai multe detalii menționate de aceste Ordine emise de Ministerul de Finante.
În anumite condiții, entitățile pot întocmi un raport separat care cuprinde informaţiile cerute pentru declaraţia nefinanciară, entitatea respectivă fiind scutită de obligaţia de a întocmi aceasta declaratie.
Potrivit Legii contabilității nr.82/1991, persoanele prevăzute de aceasta depun un exemplar al situațiilor financiare anuale la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice.
Depunerea acestora se face prin intermediul portalului pentru acces la servicii de guvernare electronică – www.e-guvernare.ro.
Persoane responsabile
Răspunderea pentru întocmirea situațiilor financiare și depunerea lor este a administratorului sau a ordonatorului de credite sau a altei persoane care are obligaţia gestionării entităţii respective iar acesta emite o declarație scrisă și confirmă faptul că:
politicile contabile utilizate la întocmirea Situațiilor Financiare anuale sunt în conformitate cu reglementările contabile aplicabile;
situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată;
persoana juridică îşi desfăşoară activitatea în condiţii de continuitate.
Totuși, amenzile din legea contabilității se suportă de persoanele vinovate, deci nu doar de administrator sau persoanele cu atribuții similare și, de aceea, este critic ca toate persoanele implicate în procesele operaționale și financiare să execute sarcinile cu responsabilitate, în conformitate cu cerințele legale.
Concluzie
Întocmirea situațiilor financiare devine din ce în ce mai provocatoare ținând cont de complexitatea crescută a conformării financiar-contabile și fiscale. De aceea, în contextul digitalizării și al transformărilor generate de utilizarea tehnologiilor avansate, pentru a putea gestiona eficient și efectiv toate procesele interne ale unei companii directorii acestora apelează la diverse strategii.
Însă nu doar minimizarea riscurilor legate de conformare este pe agenda directorilor ci si obținerea de informații valoroase din procesele de conformare, informații care sa ajute top managementul să ia deciziile potrivite, aliniate cu obiectivele de dezvoltare ale companiilor. Astfel, o soluție pentru a rezolva aceste obiective este conectarea tuturor proceselor de conformare în trei pași: utilizând diverse platforme digitale; desemnând o persoana responsabilă pentru conformitate și dezvoltând rapoarte cu indicatori semnificativi.
de Andra Cașu, Partener, liderul departamentului Taxe directe, EY România și Teona Braia, Manager, Taxe directe, EY România
Legislația fiscală din România oferă pentru anul în curs, în ciuda mutitudinii de modificări legislative din ultimii doi ani, un cadru bun prin care sunt sprijinite activitățile de cercetare-dezvoltare (C&D). Cu toate că unele facilități fiscale au fost modificate (spre exemplu, facilitatea fiscală pentru lucrătorii din IT) pe linia asigurării unor venituri mai mari la bugetul de stat, companiile au oportunitatea să valorifice ceea ce a rămas încă valabil din sfera facilităților fiscale, iar beneficiile recunoscute pentru segmentul de C&D nu sunt deloc de neglijat.
Anul 2024 deschide noi orizonturi și provocări pentru companiile care desfășoară activități de cercetare și dezvoltare, fiind important din mai multe puncte de vedere.
În primul rând, schimbările propuse în cadrul BEPS 2.0 au potențialul de a revoluționa peisajul fiscal internațional, impunând un impozit minim global pentru marile companii multinaționale (MNEs) cu o cifră de afaceri de peste 750 milioane euro anual. Aceste modificări vor avea un impact semnificativ asupra modului în care sunt gestionate operațiunile fiscale și strategiile de planificare ale MNEs.
BEPS 2.0 impune un impozit minim de 15% pentru companiile multinaționale, urmând ca orice diferență dintre impozitul efectiv și acest procent să fie plătit în țara în care se datorează, cu anumite excepții. Astfel, orice element prin care se reduce baza impozabilă, inclusiv facilitățile fiscale, ar putea duce la un impozit efectiv sub 15%, anulând astfel relevanța acestor stimulente fiscale. Deși impozitul minim global impus de BEPS 2.0 se va plăti abia în 2026, acesta se aplică începând cu anul 2024. Este relevant, prin urmare, pentru companiile care aplică facilități fiscale sau care doresc să le aplice (precum profitul reinvestit, supra-deducerea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare) să aibă în vedere și acest aspect. Momentan, legiuitorul nu a venit să clarifice aceste aspecte.
Anul acesta a marcat închiderea anului 2017 din punct de vedere fiscal, întrucât pentru acesta s-a împlinit termenul de prescripție extinctivă. Practic, împlinirea termenul de prescripție a avut drept consecință închiderea căii pentru aplicarea retroactivă a facilității fiscale pentru anul 2017. Este important de precizat faptul că suspendarea termenului de prescripție în perioada pandemiei a condus la extinderea acestuia, oferind implicit și o extindere a termenului pentru care facilitățile fiscale pot fi aplicate retroactiv. În acest context, cu titlu de exemplu, precizăm că anul 2018 urmează să se prescrie în martie 2025, ceea ce oferă companiilor posibilitatea revizuirii proiectelor de cercetare-dezvoltate inițiate în trecut și identificarea acelora pentru care se poate aplica această facilitate.
Nu în ultimul rând, putem spune că în prima parte a acestui an a fost sedimentată noua procedură privind certificarea activităților de cercetare și dezvoltare de către experții desemnați, având în vedere faptul că există deja certificări acordate. Fiind aplicabilă din 2023, această nouă procedură a reprezentat o modalitate de consolidare și recunoaștere a eforturilor de inovare ale companiilor și oferă o cale pentru accesarea într-un mod mai sigur a beneficiilor fiscale aferente cheltuielilor de cercetare-dezvoltare.
În lumina acestor provocări și oportunități, considerăm prioritară pentru companii analiza proactivă a potențialului aplicării facilităților fiscale pentru C&D. O evaluare atentă a situației actuale și a opțiunilor disponibile în domeniul C&D poate ajuta în optimizarea strategiei fiscale, maximizarea economiilor de costuri, dar și poziționarea companiilor în rândul unor angajatori inovatori.
Nu mai puțin important este contextul global, în care domeniului cercetării-dezvoltării îi este recunoscut rolul primordial în avansul tehnologiei și al inovației, prin urmare, la nivel global, stimularea C&D și susținerea prin măsuri fiscale a depășit stadiul de trend, devenind parte esențială a strategiilor de dezvoltare a companiilor și a guvernelor pe următorii ani.
Practica acestui început de an ne-a arătat că limitarea facilității fiscale pentru sectorul IT a stimulat tot mai multe companii să se orienteze către oportunitatea de a aplica facilitatea de C&D.
În acest context, acum este momentul să se analizeze proiectele prezente ale companiei și – de ce nu? – și cele din trecut (i.e., 2018 inclusiv, an care încă nu este prescris din punct de vedere fiscal) și acolo unde există un element de noutate, inovație, creativitate în activitatea desfășurată, este momentul să se demareze o analiză de eligibilitate și cost-beneficiu în vederea concluzionării asupra impactului pozitiv al aplicării facilităților de C&D pentru companie.
Meta Estate Trust, (simbol bursier MET), companie de tip holding care activează în sectorul imobiliar și acționează că un portal între piața imobiliară și piața de capital, a continuat rezultatele financiare bune în primul trimestru al anului 2024, realizând un profit net de 2 milioane Ron în linie cu bugetul anului 2024 recent aprobat. Focusul companiei pentru prima parte a anului 2024 a fost restructurarea portofoliul de investiții pentru o securitizare adecvată și diminuare a expunerilor semnificative.
În primul trimestru al lui 2024, compania a livrat actionarior rezultate în linie cu bugetul aprobat. Cifra de afaceri aferentă acestui trimestru este de 3,41 milioane Ron (T1 2023: 0,13 milioane Ron) reprezentând 47% din total venituri, generată predominant de vânzările de unități imobiliare rezidențiale din București deținute în proiectele Mobexpert Homes și Parcului. Se remarcă o componentă echilibrată a veniturilor, ce cuprinde venituri totale de peste 7 milioane de lei distribuite uniform pe principalele linii de business ale companiei.
Alexandru Bonea (foto),CEO Meta Estate Trust: „În conformitate cu strategia pentru 2024, în primul trimestru, echipa de management a Meta Estate Trust a monitorizat atent portofoliul de investiții și a restructurat câteva proiecte imobiliare, astfel încât să securizeze suplimentar investițiile curente și să se poziționeze strategic pentru exit-uri viitoare. Miza a fost echilibrarea riscului investițional pe liniile de business. În acest sens am realizat în primul trimestru două operațiuni prin care ne-am securizat poziția într-o investiție strategică în Poiana Brașov și am preluat în patrimoniu 10 apartamente din proiectul Noa Pajura, din care 9 unități sunt deja precontractate de clienți finali.
Focusul anului rămâne acela de a diminua expunerile semnificative, de a prelua și valorifica imobilele ce urmează să fie finalizate din câteva proiecte investiționale și de a dezvoltă portofoliul investițional prin finanțări bancare. Vom monitoriza și restructura portofoliu de investiții cu scopul final de a maximiza randamentele investiționale.”
La finalul lunii aprilie, compania a primit de asemenea aprobarea acționarilor pentru a demara un program de răscumpărare de acțiuni a cărui intenție este de a crește atât lichiditatea în piață a acțiunilor MET cât și valoarea de tranzacționare, pentru a diminua discount-ul între valoarea curentă din piață de capital și valoarea unitară a activului net. Acest program este prevăzut să înceapă în a două parte a anului 2024, odată cu disponibilități financiare realizate din vânzări de unități sau exit din proiectele imobiliare.
O altă noutate anunțată de Meta Estate Trust este vizarea unor proiecte investiționale ce sunt analizate cu o potențială finanțare dintr-o emisiune de obligațiuni.
În ceea ce privește litigiile în care Meta Estate Trust este angajată, compania a contractat case de avocatură reputabile care vor susține poziția MET. Compania va comunica acționarilor constant evoluția litigiilor prin rapoarte curente, în funcție de stadiile lor și termenele de judecată.
Fondul de investiții Transilvania Investments anunță înregistrarea, la finalul primului trimestru al anului în curs, a unui profit net de 16,69 milioane lei, cu obiectivul, pentru perioada 2024-2028, al unei creșteri cu cel puțin 6% a valorii activului net unitar și al reducerii cu cel puțin 7% a discount-ului de tranzacționare.
Conform rezultatelor la 31 martie a.c., Transilvania Investments subliniază că „deține active în valoare totală de 1.941,9 milioane lei, în creștere cu 33,79% față de aceeași perioadă a anului trecut. Activul net a înregistrat, la rândul său, o creștere de 33,85%, fiind în valoare de 1.850,5 milioane lei (0,8599 lei/acțiune). Profitul brut realizat la sfârșitul primului trimestru al anului 2024, în sumă de 16,52 milioane lei, este cu 13,72% mai mare decât profitul prevăzut în Bugetul de Venituri și Cheltuieli pentru trimestrul I 2024.
În acest an, acționarii au aprobat o nouă Strategie a fondului de investiții care va fi implementată pe orizontul investițional aferent perioadei aprilie 2024-aprilie 2028. Transilvania Investments și-a asumat în fața acționarilor o creștere anuală cu cel puțin 6% a valorii activului net unitar și o reducere anuală cu cel puțin 7% a discount-ului de tranzacționare. De asemenea, printre obiectivele Strategiei se regăsesc remunerarea acționarilor printr-un mix de instrumente (dividende și reducerea discount-ului de tranzacționare), creșterea ponderii dividendelor generate de portofoliul de participații majoritare, restructurarea portofoliului istoric, continuarea implementării celor mai bune practici de guvernanță corporativă etc.
În perioada următoare, eforturile echipei se vor concentra pe implementarea proiectelor derulate la nivelul noilor linii de business definite prin Strategia fondului, respectiv continuarea proiectelor începute în domeniul turismului, exploatarea eficientă și centralizată a activelor imobiliare, tranzacționarea activă și exploatarea potențialului oferit de nișa investițiilor de tip private equity”.
Transilvania Investments accentuează că „se pregătește pentru distribuția dividendelor aferente anului 2023. Acționarii au aprobat distribuirea unui dividend brut de 0,015 lei/acțiune, în sumă totală de 32,4 milioane lei, reprezentând un randament de 5,15%, prin raportare la prețul mediu de tranzacționare al acțiunilor TRANSI din anul 2023”.
Transilvania Investments este cunoscut ca „unul dintre cele mai mari fonduri de investiții din România, listat la Bursa de Valori București, sub simbolul TRANSI. Misiunea fondului este de a maximiza randamentele investitorilor, prin administrarea unui portofoliu complex de active ce include companii din sectoarele financiar, turism, real estate, energie și IT”.
Allview Solar Energy, divizia specializată în soluții de energie verde a companiei Visual Fan SA (simbol bursier ALW), anunță „finalizarea cu succes a instalațiilor fotovoltaice construite pentru o companie multinațională, pe clădirile unui renumit hypermarket din România. Cele trei centrale fotovoltaice, cu o putere totală de 1,54 MWp, au fost proiectate, instalate și configurate în aproximativ 2 luni, în localitățile Baia Mare, Satu Mare și Pitești.
Proiectul Full EPC a constat în prestarea tuturor serviciilor de proiectare și executare a lucrărilor, inclusiv activități de inginerie, achiziție de echipamente și materiale, precum și execuția lucrărilor de construcții și montaj, pentru implementarea la cheie a instalațiilor fotovoltaice”.
Lucian Peticilă, CEO Visual Fan SA: „Suntem mândri de echipa noastră și de toate realizările remarcabile pe care le-am obținut în domeniul energiei solare. Succesul acestor proiecte majore este rezultatul muncii și dedicării echipei noastre de specialiști, formată din ingineri, manageri de proiect, tehnicieni, proiectanți, și alți profesioniști implicați. Ne angajăm să continuăm să aducem inovație și excelență în industria energiei regenerabile și să contribuim la construirea unui viitor sustenabil pentru toți.”
Visual Fan precizează că proiectele de autoconsum „sunt realizate exclusiv cu echipamente de înaltă calitate, provenite de la producători de renume din industria solară:
Panouri fotovoltaiceTier-1 Longi, distribuite eficient pe structurile de suport, pentru a minimiza pierderile de curent continuu și a maximiza producția de energie solară.
InvertoareHuawei, recunoscute pentru performanță, fiabilitate și eficiență.
Structuri de susținere K2 Germania, proiectate pentru a oferi stabilitate și rezistență în fața condițiilor meteorologice variate. Aceste structuri includ elemente de lestare și sunt dotate cu componente de protecție pentru suprafața de montaj, menținând integritatea membranei hidroizolatoare din PVC.
Stații meteo care facilitează monitorizarea performanței sistemului, optimizarea producției de energie și reducerea costurilor operaționale.
Sisteme avansate de monitorizare și gestionare a invertoarelor, ce permit controlul comunicațiilor și înregistrarea datelor în timp real.
Cabluri electrice de cupru, dimensionate corespunzător pentru a minimiza căderea de tensiune și a menține o temperatură de operare scăzută, contribuind astfel la prelungirea duratei de viață a conductorilor.
Tablouri electrice de curent alternativ și continuu, echipate cu componente de înaltă calitate de la ABB, EATON, SCHRAK, SCHNEIDER, care garantează eficiența și siguranța funcționării sistemului.
Divizia Allview Solar Energy a companiei Visual Fan este caracterizată printr-o expertiză vastă în domeniul energiei solare, oferind „soluții complete și personalizate pentru construirea oricărui tip de centrală fotovoltaică. De la proiectare și implementare până la servicii post-implementare, cum ar fi garanție extinsă, instruire, monitorizare a sistemului și mentenanță, compania asigură performanța și durabilitatea fiecărui proiect. Compania a instalat peste 500 de sisteme fotovoltaice, dispune de stocuri permanente de panouri solare (peste 7MW) și invertoare (peste 600 de bucăți) și folosește echipamente de la furnizori de renume mondial precum Trina, Longi, Jinko, Fronius, Huawei, Growatt, K2 Germania, ABB, Eaton, Schrak, Schneider, ZeroFire și alții, pentru a răspunde oricăror cerințe și pentru a oferi soluții de top în domeniul energiei solare.
Listată în piaţa AeRO a Bursei de Valori Bucureşti, la 26 iulie 2021, Visual Fan SA urmăreşte să folosească instrumentele pieţei de capital pentru finanţarea strategiei de dezvoltare, atât pe plan intern, cât şi internaţional, având în prezent, o capitalizare bursieră de aproape 100 milioane de lei”.
Visual Fan S.A., deținătoarea brandului Allview (simbol bursier ALW), este definită ca „o companie românească cu o vastă experiență în producția de dispozitive mobile inteligente, sisteme Smart Home, tablete, laptopuri și alte gadgeturi. Fondată în 2002 în Brașov, Visual Fan a devenit cunoscută drept un vizionar și pionier în domeniul tehnologic, lansând produse inovatoare care aduc tehnologia la îndemâna utilizatorilor. Compania este recunoscută pentru lansarea celui mai complex sistem Smart Home din România în 2016, pentru crearea primului asistent vocal în limba română – AVI, în 2017, și pentru încheierea unui parteneriat direct cu Google Android TV™ în 2019. Allview a fost, de asemenea, primul brand românesc care a adoptat tehnologia QLED în 2020. În continuarea demersurilor sale de inovare, în 2022, compania a lansat conceptul Green by Allview, ce integrează noi domenii de activitate cu un obiectiv clar: construirea unui viitor sustenabil pentru creșterea calitații vieții în ansamblu și a grijii pentru generațiile viitoare. În 2023, compania a finalizat peste 20 MW de proiecte fotovoltaice, aplicația Allview AVI GPT a primit un update important prin adăugarea unui model de limbaj natural antrenat de inteligența artificială (AI) și noua divizie Allview Auto a luat naștere”.
Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR) a marcat ediția 31 a Zilei Întreprinzătorilor, 17 mai, precum și împlinirea a 30 de ani de la înființarea Patronatului Întreprinderilor Mici și Mijlocii Prahova, evidențiind „importanța dialogului social, nevoia de îmbunătățire a legislației europene cu privire la întreprinderile mici și mijlocii și atragerea de fonduri europene”.
Evenimentul, cofinanțat de Uniunea Europeană, s-a desfășurat în prezența ministrului economiei, antreprenorialului și turismului, Radu Ștefan Oprea. După cum subliniază organizatorii, „cei peste 250 de participanți au subliniat importanța dialogului social și capacitatea acestuia de a contribui la creșterea încrederii între mediul de afaceri și autoritățile publice în scopul dezvoltării mediului economic local și consolidării parteneriatului public-privat. În cadrul conferinței s-au prezentat modele de bună practică în domeniul dialogului social și beneficiile apartenenței la o confederație patronală și a fost subliniată importanța atragerii fondurilor europene pentru dezvoltarea economiei românești”.
Florin Jianu, președintele CNIPMMR: „Într-un climat politico-economic complex, ca cel de acum, dialogul social joacă un rol crucial pentru stabilitatea socială și economică. Legislația europeană cu impact asupra mediului de afaceri are nevoie de modernizarea Testului IMM, de introducerea evaluării ex post și de revizuirea small business act în vederea promovării unei bune guvernări și stimulării progresului economic. Suntem dedicați misiunii noastre de a sprijini dezvoltarea IMM-urilor, atât în context european, cât și național, și suntem recunoscători oamenilor care schimbă lucrurile prin antreprenoriat în România.”
Comunitatea locală de profesioniști HR este invitată, pe 23 mai 2024, la prima ediție a conferinței „MAGNETICO. How to attract and retain talents improving employer branding and creating meaningful HR practices”organizată la Pitești. Acesta este cel de-al 9-lea oraș în care BusinessMark organizează acest proiect va reuni, la Hotel Ramada, profesioniști români și internaționali, care vor discuta despre ce pot face companiile pentru a atrage și păstra talentele de care au tot mai mare nevoie, într-un context în care lumea muncii devine tot mai digitalizată, iar nevoile și prioritățile angajaților sunt într-un proces de redefinire.
Cum văd companiile viitorul și cum se transformă, la nivel de valori? În contextul în care oamenii își doresc ca munca lor să aibă un scop și un impact, sunt companiile pregătite să facă schimbări fundamentale pentru a se poziționa strategic pe piață, dar și pe piața muncii? Mai este salariul factorul determinant în alegerea unui loc de muncă? Ce altceva determină un candidat să aplice la un job și ce îl determină să rămână pentru o perioadă de timp mai îndelungată în companie? Ce rol au liderii în construirea unui loc de muncă pozitiv și care sunt principalii factori ce influențează work-wellbeing-ul? De la siguranța psihologică, la relațiile din comunitatea creată la locul de muncă, securitatea financiară sau satisfacția profesională, ce definește în mod semnificativ starea de bine a angajaților?
Ne propunem să traducem aceste întrebări la nivel strategic și să urmărim transpunerea lor în acțiunile ce oferă magnetism unui brand, din trei perspective: Talent Acquisition, Employer Branding și Employee Experience.
Daniela Alexandru, Human Resources Manager, Magna Exteriors Craiova
Cezar Cârligeanu, Head of Sales, OLX România, Bulgaria și Portugalia
Aurelian Chitez, Director of Sales, Romanian Software – azi
Mihaela Colesnic, Tax & Legal Manager, Romanian Software
Iuliana Morlova, HR Professional, Career Coach, Psiholog PsyHub Consulting
Zenaida Cremeneanu, Head of Global Business Services H2R, Siemens România
Anca Pucă, Sales Manager, UCMS by AROBS
Leonard Rizoiu, Fondator & General Manager, leoHR
Robert Schmidt, Sales & Marketing Director, Smartree
Adrian Dinu, CEO, CREASOFT IT
Conferința va include sesiuni de prezentări și un panel, fiind moderată de Daniel Drăgan, Managing Partner, BusinessMark.
Evenimentul va avea loc la Hotel Ramada, în intervalul 08:30 – 15:00 și vizează: HR Managers, HR Directors, HR Business Partners, Talent Acquisition Managers, Employer Branding Managers, Culture Managers, Talent Acquisition Managers, Internal & External Communication Managers, HR, PR & employer branding consultants, General Directors, Team Leaders.
Pe parcursul acestui an, BusinessMark va organiza evenimente dedicate profesioniștilor de Resurse Umane, în București și în alte 8 orașe din România. Astfel, proiectul „MAGNETICO. How to attract and retain talents improving employer branding and creating meaningful HR practices” ajunge și la București (7 iunie), Iași (11 iunie), Brașov (16 octombrie), Oradea (24 octombrie), Timișoara (14 noiembrie), Sibiu (19 noiembrie). În luna septembrie, va avea loc la București și evenimentul HR Uncovered,
Pentru mai multe informații și pentru a vă înregistra la eveniment, vă rugăm să accesați pagina oficială a evenimentului sau să ne contactați la adresa office@business-mark.ro. Ultimele bilete sunt disponibile la prețul standard de 500 RON + TVA, iar grupurile beneficiază de până la 20% reducere, în funcție de numărul de participanți înscriși.
Eveniment organizat de BusinessMark
Partenerii evenimentului: Renault Group, colorful.hr, LEONI, OLX Locuri de Muncă, Macromex, Smartree, UCMS by AROBS, Creasoft, Wellington
Eveniment susținut de: AOA – Asociația Oamenilor de Afaceri Argeș
Parteneri media: TVR Craiova,Spotmedia.ro, Revista Cariere, IQads, SMARK, Ziarul Argeșul, Argeșul Online, Bitpress, PortalHR, Revista de HR, angajatorulmeu.ro, PRwave, Digital Business, Debizz, MATEK, Transilvania Business, Jurnalul de Afaceri, Global Manger, Global HR Manager, EventsMax, Revista Piața, spatiulconstruit.ro, Club Economic, România Durabilă, Economistul, Business Voice, Femei în Afaceri
Președintele Camerei de Comerț și Industrie a României (CCIR), dl Mihai Daraban, a participat, în data de 17 mai a.c., la inaugurarea terminalului intermodal de la Decea, Județul Alba, realizat de către compania emirateză Dubai Port World (DP World).
DP World a investit 20 de milioane de euro în construirea acestui terminal, care acoperă o suprafață de opt hectare, dar care va ajunge la o suprafață totală de 27 de hectare, odată cu dezvoltarea unor noi facilități de producție.
„Investiția DP World în acest nou terminal va avea un impact semnificativ în ceea ce privește atât dezvoltarea economică pe plan regional, cât și cea la nivel național. Noul terminal va deservi companiile active din județele limitrofe zonei centrale a României, conectând prin transportul feroviar și prin cel rutier parcul logistic din Portul Constanța, iar de aici mărfurile putând ajunge pe cale maritimă către celelalte porturi din Europa sau din întreaga lume. La nivelul CCIR, am acționat continuu pentru atragerea în România a cât mai multor investiții străine și apreciez în mod deosebit intenția DP World de a continua dezvoltarea unor astfel de mari proiecte în țara noastră. De altfel, acum trei săptămâni, CCIR a semnat un Memorandum de Înțelegere cu Federația Camerelor de Comerț și Industrie a Emiratelor Arabe Unite (EAU), document ce prevede înființarea unui Consiliu de afaceri România – EAU, care își va începe activitatea în scurt timp, scopul principal al acestuia fiind dinamizarea relațiilor comerciale bilaterale. În momentul de față, avem trei companii emirateze cu investiții semnificative în România, în domeniul logisticii, agriculturii și cel al energiei regenerabile și suntem convinși că atât la nivel cameral, cât și la nivel guvernamental vom reuși să atragem și mai multe companii din EAU care, alături de cele românești, să facă parte din consiliul de afaceri și, implicit, să dezvolte proiecte comune importante în România și în Emirate”, a declarat președintele CCIR, dl Mihai Daraban.
de Prof. univ. dr. Vasile Pușcaș, membru corespondent al Academiei Române
din volumul În numele ale LIBERTĂTII. Maramureşul şi „Decembrie însângerat”
Mărturisesc că titlul de mai sus şi problematica expunerii care urmează mi-au fost sugerate de frământările mele interioare și de întrebările persistente din societatea românească, din ultimele trei decenii şi cu deosebire din cele două decade, după ce România a finalizat negocierile capitolelor de acquis şi politici europene, dar şi a Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană. Mult au contat și dialogurile cu cetățenii României din ţară și din alte locuri ale Europei și SUA, ca și dezbaterile cu experți și politicieni din aproape toate statele membre ale Uniunii Europene. Toate acestea m-au îndreptat către lecturi mai vechi, unele chiar din epoca studenției mele, iar de această dată mi s-a părut a fi mai potrivit să revin asupra meditațiilor, întotdeauna neconfortabile pentru mine, rezultate din idei filosofico-morale și opinii analitice ale profesorului Constantin Rădulescu-Motru. Am. spus neconfortabile pentru mine, deoarece nu exprimă poziționări sociale care să mulțumească pe cineva care dorește numai binele națiunii sale. Dar cu multă utilitate socială dacă sunt citite cu scop de îndreptare şi construcție societală pozitivă.
S-a scurs timpul unui veac şi două decenii de când Constantin Rădulescu-Motru a publicat volumul Cultura română și politicianismul (București, Socec, 1904). Era o radiografiere a stilului românesc de a face politică, având drept scop îndreptarea relelor din cultura politică a românilor care pretindeau să realizeze sincronizarea cu modernitatea europeană. Această utilă lucrare a profesorului Rădulescu-Motru a înregistrat mai multe ediții în sec. al XX-lea, inclusiv după 1989. Dovadă că diagnosticul dat de el culturii politice
din România a mai fost constatat pe parcursul evoluției de după tipărirea primei ediții, de fiecare dată generându-se speranțe că societatea românească era dispusă a urma calea modernizării complete.
Chiar din Prefața la volumul menționat, Rădulescu-Motru avertiza că termenul „politicianism” deriva de la o distorsiune a politicii adevărate, în cultura românească tinzându-se acreditarea opiniei că politicianismul era tot un fel de politică. Fiind evidentă relaţia politicianism-politică, autorul amintit atenționa că politicianismul era mai degrabă o activitate politică ce se manifesta printr-o perversiune a drepturilor politice. Era o activitate – așa cum o descria Rădulescu-Motru – „prin care câţiva dintre cetățenii unui stat tind, și uneori reuşesc, să transforme instituțiile și serviciile publice, din mijloace pentru realizarea binelui public, cum ele ar trebui să fie, în mijloace pentru realizarea intereselor personale”.[1] Credem că merită a fi remarcată intenția profesorului de la Universitatea din Bucureşti, anume semnalarea fenomenului de „degradare şi disoluție a individualității poporului nostru”, ca urmare a manifestării politicianismului în spațiul cultural românesc. Argumentația pe care lucrarea o prezenta este lămuritoare și conținea multe elemente valabile pentru remedierea situaţiei. Nu vom relua aici demonstrația, căci ea ar trebui să fie cunoscută de întreaga constituentă a națiunii române şi ar avea titlu de obligație pentru elita intelectuală și politică de la noi care pretinde a susține integrarea României în civilizația occidentală. Dar nu putem trece peste o concluzie dramatică a acestei scrieri, exprimată printr-o suită de interogări pe care ar fi bine să și le pună astăzi atât corpul națiunii, cât și indivizii care o compun: „Va veni momentul conchidea Rădulescu-Motru – când cetățeanul român se va întreba: de ce român și nu francez, neamţ sau englez? În numele cărui interes superior mi se cere mie, ca cetățean român, sacrificii și obligațiuni? La realizarea cărui ideal contribuiesc eu cu activitatea mea stoarsă și chinuită de minciunile convenționale ale unui politicianism parazitar?”[2]
Într-un splendid volum din 1986, istoricul ieşean Al. Zub a fost cât se poate de convingător în sublinierea efortului națiunii române, încă din zorii veacului al XIX-lea, de a se autodefini prin raportare la vastul proces de integrare europeană și mondială.[3] Şi Rădulescu-Motru a avut ca termen de referinţă cultura europeană pentru a descrie caracteristicile comportamentale ale românilor. El arăta că entuziasmul romantic al tinerilor români educați pentru europenizarea imitativă din 1848 a generat în spațiul românesc forme și instituții care ar fi trebuit autohtonizate tot în direcția europenității, nu a unei „tradiții” medievale. Adică, fondul evoluţiei să urmeze tot sensul europenizării, iar nu al unor forme trecute şi neprecizate valoric de Istorie. Iar cel care a inițiat, în 1919, cunoscuta revistă Ideea Europeană, a pledat pentru transformarea aparenţei” de europenitate din România postbelică într-o realitate a europenizării care, după Marea Unire, ar fi putut contribui la o mai rapidă sincronizare cu Europa apuseană. Doar că, în 1931, același Rădulescu-Motru a constatat, cu multă amărăciune, că „România era sufletește mai departe de Apus” față de cum erau românii în 1848, adică entuziasmul pentru europenizare nu mai era nici ca în vremea paşoptismului.[4] Desigur, amintitul entuziasm inspirat de Occident a trebuit să facă față „realităţii românești”, cum zicea Rădulescu-Motru. Care realitate a constat în manifestarea unor interese personale ale elitei românești, altfel spus politica apuseană a fost transformată în politicianism românesc”.[5] Cum? În primul rând, prin crearea unui climat anarhic de evoluție care să favorizeze apetitul de acumulare necinstită a unor lideri care nu doreau. o abordare sistematică a procesului de dezvoltare a societății românești. Corelat „obiectivului”, arăta tot Rădulescu-Motru, s-au falsificat valorile europenizării de către indivizi mediocri („Chemații au fost copleșiți de nechemați. O selecție pe dos s-a pus la cale – productivii au fost înlăturați pentru a se face loc improductivilor”).[6] Aceasta pentru a fi complet denaturată vocația constructivă a românilor! Iar o consecință constatată a acestei conduite politicianiste a decidenților statali români a fost căderea dezastruoasă a edificiului României Mari, în vara şi toamna anului 1940, fără o minimă rezistenţă naţională care să-i asigure măcar dreptul la recursul istoric.
La sfârșitul anului 2004, România a intrat în puternica Alianță transatlantică-NATO şi a terminat negocierea capitolelor pentru aderarea la Uniunea Europeană, inclusiv a Tratatului de Aderare pentru semnarea căruia Consiliul European a dat lumina verde, în 17 decembrie al aceluiaşi an (semnarea documentului a avut loc în 25 aprilie 2005). Privite ca date istorice, momentele amintite pare că au fost considerate ca finalități ale unui determinism sociopolitic, pe când ele erau doar etape aleunui proces de pregătire a ţării, conştient şi sistematic asumat. Și nu au fost deloc linia de sosire, așa cum s-a apreciat de majoritatea liderilor români, ci intrarea într-o etapă mai vastă de continuare şi accelerare a construcției civilizației occidentale în România, înconcordanţă cu stadiul modernității de la începutul sec. al XXI-lea.
Referindu-ne la procesul aderării României la Uniunea Europeană, trebuie să spunem că acesta a debutat ca o aspirație a sincronizării cu fenomenele schimbărilor politice și socioeconomice din Europa Central-Răsăriteană, după 1989. Aşa s-a ajuns la semnarea Acordului de Asociere (1993, cu intrare în aplicare din februarie 1995), iar după emiterea criteriilor de la Copenhaga (decembrie 1993) şi a deciziilor Consiliului European de la Essen (2004), autoritățile României au înaintat aplicația de solicitare a aderării la Uniunea Europeană (iunie 1995). În mare parte, acestea au fost mai degrabă gesturi politice, căci pentru aderarea la Uniunea Europeană trebuiau îndeplinite câteva seturi de criterii referitoare la democratizare şi instituțiile guvernării: economie de piață funcțională, abilitatea de a face față obligațiilor rezultate din acquis-ul comunitar și politicile europene, capacitatea de a răspunde concurenței din Piața Internă, administrație publică eficientă etc. De altfel, acestea erau și cerințe ale aderării la NATO, cărora se adăuga compatibilizarea cu structurile militare ale Alianței.[7] Or, la data cererii României de a adera la Uniunea Europeană, îndeplinirea de către aceasta a respectivelor criterii era destul de precară, așa cum a arătat și Opinia Comisiei Europene din 1997. Ceea ce însemna că procesul pregătirii țării pentru aderarea la Uniunea Europeană continua a fi nesatisfăcător, situație care s-a regăsit și în evaluările Comisiei Europene din 1998 și 1999. Altfel spus, guvernele României post-1995 au privit obiectivul aderării țării la Uniunea Europeană mai degrabă prin lentilele unor aspirații și declarații politice, fără a se preocupa suficient să aplice programele asumate de pregătire a societății românești în domeniile expuse de criteriile europene de aderare. Motiv care România pentru nu a avut argumente să susțină a fi inclusă între statele candidate din „grupul Luxembourg”, care au fost invitate, în 1997, să înceapă negocierile de aderare, acestea debutând în anul 1998. Dimpotrivă, și evaluările Comisiei din următorii doi ani, aşa cum arătam, au fost defavorabile României. Dar, pentru că Statele Membre au decis să înceapă negocierile de aderare şi cu statele baltice, care nu fuseseră invitate în primul grup, iar în Balcani situația continua a fi explozivă, Consiliul European a decis (Helsinki, decembrie 1999) să se înceapă negocierile cu încă un grup de 6 state aspirante, între care a fost inclusă și România (aşa numitul „grup Helsinki”, în care, pe lângă cele trei state baltice, s-au regăsit şi Slovacia, Bulgaria, România). Cu aceste din urmă şase state candidate, negocierile de aderare au început efectiv în februarie 2000. [8]
Despre procesul de extindere a Uniunii Europene, după Războiul Rece, s-au publicat foarte multe articole, studii și volume. Între scrierile generale dedicate subiectului menționat amintim, pe lângă citata lucrare a lui Schimmelfennig, pe cea a lui Preston, [9] dar şi Meerts&Cede[10], Schnneider[11] și Pușcaș[12] care realizează un tablou de ansamblu al epocii și extinderii europene, așa cum s-a derulat la cumpăna dintresecolele al XX-lea și al XXI-lea. Și despre aderarea României la Uniunea Europeană există o listă bibliografică bogată. Pe aceastătemă s-au editat lucrări cu vădită tentă tezistă [13]și chiar propagandistică[14], dar există și cercetări consistente care au urmărit, documentat şi obiectiv, modul cum România a evoluat în etapa negocierilor de aderare și chiar în cea post-aderare[15]. Cu toate acestea, la noi persistă tentația interpretărilor teziste și partidiste ale procesului aderării României la Uniunea Europeană, deși, după aproape două decenii de la încheierea negocierilor şisemnarea Tratatului de Aderare, ne-am fi aşteptat să fie întreprinse cercetări istorice sistematice și să fie elaborate analize având la bază documentele şi faptele reale ale demersului aderării şi integrării europene. Într-o proporție destul de însemnată, același tip de abordare a subiectului se întâlneşte şi în scrierile recente din Uniunea. Europeană. Poate tocmai din astfel de motive, Jochen M. Richter, un autor german care a fost și implicat în valul al cincilea de extindere a Uniunii Europene, din partea Comisiei Europene, a trebui să constate că despre aderarea României la Uniunea Europeană s-au spus multe lucruri divergente, iar pentru clarificarea unora a intervievat câțiva participanți direct în respectivul proces, atât din România, cât şi de la instituțiile europene şi din partea unor state membre[16]. Și trebuie subliniat că lucrarea lui Richter a adus concluzii interesante despre experiența României în procesul aderării la Uniunea Europeană pe care autorul le-a propus drept teme de meditaţie liderilor europeni mai ales pentru etapele viitoare ale extinderii Uniunii, incluzând statele din Balcanii de Vest, Ucraina și Rep. Moldova.
O explicație plauzibilă a întreținerii unor interpretări confuze în ceea ce privește procesul aderării României la Uniunea Europeană este partizanatul formațiunilor politice româneşti care, deşi au semnat „Declarația de la Snagov” (1995), pentru susţinere împreună a obiectivului integrării europene, nu au putut elimina competiția neloaială de asumare а unor merite” preponderente. De unde au rezultat enunțuri fără acoperire factuală, expuneri de presupuse intenționalități sau criticism de pe poziții ideologice, câteodată chiar răuvoitoare şi exprimând o poziție ascunsă la acțiunea de asociere a României cu Occidentul. Dar astfel de atitudini s-au regăsit nu doar în conduita partidelor politice din România, ci uneori şi la formațiuni politice din state membre, la grupuri de interese sociale și corporatiste din
Uniunea Europeană și dinafara acesteia. Iar la nivel individual, politicianismul autohton s-a manifestat în forme extraordinar de diverse şi cuintensităţi sporite, pe măsură ce procesul negocierilor de aderare se apropia de finalizare. Și, pentru că obiectivul aderării părea să nu mai poată fi oprit, deși au existat numeroase tentative de întârziere sau chiar blocarea lui, politicianismul românesc a întreprins tot ce i-a stat la îndemână pentru a convinge opinia publică locală că aderarea era tot ceea ce a urmărit România, aceasta permiţându-i și accesarea surselor financiare din bugetul Uniunii Europene. Concomitent, a fost acreditată opinia că, prin aderarea la Uniunea Europeană, se realiza şi integrarea europeană, că s–a ajuns la capăt de traseu unde românii trebuiau să încaseze beneficii. Odată acceptată ca membru al Uniunii Europene, liderii politici şi guvernele de la București au promovat ideea că România nu mai avea nevoie de un proiect propriu de evoluție și dezvoltare, acestea decurgând din simpla apartenenţă a ţării la Uniune și contagiunea liderilor ei cu instituțiile europene din Bruxelles. După ce au participat în cohorte la ceremonia semnării Tratatului de Aderare (Luxembourg,25 aprilie 2005) și au trăit emoțiile procesului de ratificare a documentului în Statele Membre, politicienii şi guvernanții români nu au considerat a fi o obligație ca acest acord să fie respectat și aplicat, dovedind că nu le păsa de principiul pacta sunt servanda și nici de obiectivul integrării europene.
Desigur, nu a fost o aşteptare aparte ca politicienii români să fie buni cunoscători ai teoriilor integrării europene și nici a istoriei acesteia de numai o jumătate de secol, la data intrării României în Uniunea Europeană. Dar era absolut obligatoriu ca ei să cunoască măcar abordările empirice şi evoluția politicilor europene, în corelare cu principalele direcții date de legislația europeană. Pentru că vorbele mari, precum „pace”, „securitate”, „prosperitate” nu erau un dat în sine prin simpla apartenenţă la Uniunea Europeană, ci proveneau din acțiuni concrete ale politicilor comune, din gestionarea multiplelor interdependențe (economice, politice, sociale etc.) rezultate din integrarea economică și politică a statelor membre, din uriaşe schimbări nu doar ale relațiilor economice, ci și ale mentalităților politice şi culturale, din dedicarea partenerială a fiecăruia şi a tuturor statelor membre pentru obținerea interesului comun european[17]. Or, guvernele româneşti de după 2004 au refuzat obstinent să elaboreze o strategie proprie a acţiunii societății românești în vederea integrării ei europene, au fost doar simulate asocieri la politicile comune, în realitate nefiind pe agenda guvernamentală o permanentă integrare în politicile europene de dezvoltare. În loc să fie adoptat un Proiect de Țară post-aderare, împreună cu toate partidele politice relevante şi principalii parteneri sociali din România, în prelungirea „Declarației de la Snagov” şi cu suportul de substanță al Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană, guvernele şi Parlamentul României au acţionat haotic, urmând mai degrabă satisfacerea poftelor momentane individuale și ale unor grupuri de interese, cel mai frecvent folosindu-se explicația falsă aşa ne-a cerut Bruxelles-ul”. Mulțumindu-se cu propria acceptabilitate în mediile occidentale, drept consecință a aderării la Uniunea Europeană și a intrării țăriiîn NATO, elita politică românească a „performat” în menţinerea României înafara Spațiului Schengen și a Ariei Euro. Cu o astfel de conduită, îndreptată doar obținerea fondurilor europene, fără ca acestea să fie îndreptate spre obiective strategice de dezvoltare socioeconomică a ţării, a destinării nemeritocratice a unor slujbe și poziții în instituțiile europene, opiniei publice românești i s-a inoculat doar o direcție mercantilă a etapei post-aderare, chiar şi expresia integrare europeană” diminuându-și circulația în discursul politic autohton. Mai mult, guvernele care s-au perindat la cârma statului român, după finalizarea negocierilor de aderare, au susţinut opinia că, prin aderarea la Uniunea Europeană, s-a realizat şi integrarea europeană a României. Ceea ce explică, într-o mare măsură, rezultatele mediocre interne din procesele de dezvoltare pe care le susțineau politicile comune europene, reflectate şi în starea de spirit a cetățenilor spre români. Credem că este îndreptățită interpretarea exodului populațional enorm spre state membre mai dezvoltate din Uniunea Europeană, în ultimele două decenii, și ca gest de protest față de felul politicianist în care se raportau politicienii din România la obiectivul integrării europene. Căci milioane de cetăţeni români au optat să se integreze individual/ familial în societățile europene care le ofereau satisfacția includerii participative la aplicarea politicilor europene de dezvoltare. Este şi acesta un efect cu daune enorme pentru România a abordării politicianiste, de către clica politică de la noi, a procesului integrării europene, aşa cum el s-a derulat la începutul sec. al XXI-lea. Iar înşiruirea consecințelor acestui comportament politicianist ar putea continua cu numeroase exemple factuale, dar și cu judecăţi critice de valoare în materie de voință și abilităţi de guvernare a ţării în consonanță cu noul statut european și internațional obținut de România prin aderarea la Uniunea Europeană.
Acelaşi politicianism autohton degradant a făcut ca cetățenii români să aprecieze că ar avea un statut inferior în Uniunea Europeană, că ar fi cetățeni europeni „de mâna a doua” sau chiar a treia. Ceea ce ne duce cu gândul iarăşi la spusele lui Rădulescu-Motru, evocate la începutul textului nostru. Anume că politicienii români nu şi-au îmbunătățit şi modernizat cultura politică, rămânând prinși în aceleași metehne politicianiste de la sfârşitul sec. al XIX-lea – începutul veacului al XX-lea. Dar ceea ce ni se pare a fi mai grav este faptul că politicienii români contemporani nu au avut disponibilitatea de a învăța din erorile înaintaşilor lor. Așa cum procesul modernizării/ occidentalizării tânărului stat român național a fost deturnat spre obținerea aproape exclusivă a avantajelor personale ale conducătorilor lui, tot aşa procesul integrării europene a României, de la începutul veacului în curs, pare a urma același drum al devierii de la sensul său real – cel puțin astfel se înfăţişează după străbaterea lui în ultimele două decenii pentru satisfacerea intereselor personale ale liderilor actuali care ar avea misiunea, conform atribuțiilor publice și a posturii în care se află țara, de a maximiza beneficiile aderării la Uniunea Europeană în folosul cetățenilor români şi al comunității europene.
[1] C. Rădulescu Motru, Cultura română și politicianismul, în C. Rădulescu Motru, Personalismul energetic şi alte scrieri, Studiu, antologie și note de Gh. Al. Cazan, București, Ed. Eminescu, 1984, p.3.
[7] Detalii la Frank Schimmelfennig, The EU,NATO and the Integration of Europe-Rules and Rhetoric, Cambridge, Cambridge University Press, pp. 99-111.
[8] Helen Wallace, Mark A.Pollak, Alasdair R Young, Elaborarea politicilor în Uniunea Europeană, Ediția a 6-a, Bucureşti, Institutul European din România, 2011, p. 353.
[9] Christopher Preston, Enlargement and Integration in the European Union, London, Routledge, 1997.
[10] Paul W. Meerts and Franz Cede (Edited by), Negotiating European Union, London, Palgrave, 2004.
[11] Christina J.Schneider, Conflict, Negotiation European Union Enlargement, Cambridge, Cambridge University Press, 2009.
[12] Vasile Pușcaș, EU Accession Negotiations (A Handbook), Wien, Hulla&Co HUman Dynamics, 2013.
[13] Vezi Dimitris Papadimitriou and David Phinnemore, Romania and the European Union, London, Routledge, 2008.
[14] David Phinnemore, The EU and Romania: Accession and Beyond, London, Bloomsbury Academic, 2006.
[15] Vezi Vasile Pușcaș, European Negotiations. A Case Study: Romanian Accession to the European Union, Gorizia, IUIES-ISIG, 2006; Vasile Pușcaș, România spre Uniunea Europeană, lași, Institutul European, 2007; Ciprian. Goriță, Negocierile de aderare la Uniunea Europeană. Studiu de caz: România, Bucureşti, Ed. Economică, 2008; La decennie europeenne de la Roumanie et la Bulgarie (Sous la direction de Oana Andreea Macovei), Paris, Ed. Mare&Martin, 2022
[16] Vezi Jochen M. Richter, Last Train West-Revisiting Romania,s Accession to the EU, Baden-Baden, Tectum Verlag, 2022 (varianta în limba română: Jochen M. Richter, Ultimul tren spre Vest retrospectivă a aderării României la UE, Cluj-Napoca, Ed. Școala Ardeleană, 2023).
[17] Vezi Nicholas Moussis, Guide to European Politics, 11th revised edition, Bruxelles, European Study Service, 2005, pp. 8-13.
DIGI a făcut încă un pas în procesul de extindere internațională, odată cu inaugurarea oficială a sediului central din Bruxelles. Această etapă reprezintă un moment important în consolidarea prezenței DIGI pe piața europeană.
DIGI devine astfel cel de-al patrulea jucător de telecomunicații din Belgia, având ca obiectiv principal dezvoltarea unei rețele performante care să asigure acces la o gamă completă de servicii de calitate superioară, disponibile la tarife avantajoase și corecte.
Începând din această vară, consumatorii belgieni vor putea beneficia de prețuri echitabile și soluții fiabile de conectivitate, furnizate de cel mai nou operator de telecomunicații de pe piața locală, DIGI Belgia. Cu o abordare orientată către clienți, oferta va include servicii de telefonie și date mobile, internet fix și televiziune, fiind special concepută pentru a satisface exigențele și nevoile diverse ale utilizatorilor belgieni.
În urma licitației organizate în iunie 2022 de Institutul Belgian pentru Servicii Poștale și Telecomunicații (BIPT), prin intermediul unui joint-venture cu Citymesh NV, parte a grupului Cegeka, DIGI a câștigat drepturile de utilizare a unor frecvențe din spectrul mobil, care vor permite construirea unei noi rețele de comunicații fixe și mobile, de ultimă generație. DIGI Belgia va intra pe piața de telecomunicații ca al patrulea furnizor de servicii convergente de comunicații electronice, cu misiunea de a livra soluții robuste și accesibile, bazate pe tehnologii inovatoare și un serviciu excelent de asistență clienți.
„În dezvoltarea ofertei noastre am pornit de la nevoile consumatorilor belgieni. Cercetările realizate de BIPT (Institutul Belgian pentru Servicii Poștale și de Telecomunicații) arată că tarifele pentru serviciile de telecomunicații sunt semnificativ mai mari decât în țările învecinate. DIGI deține expertiza tehnică necesară și Grupul a avut deja lansări de succes pe piețe noi. În virtutea acestei experiențe, suntem încrezători că putem extinde rețeaua noastră într-o manieră eficientă și rentabilă. Toate acestea ne vor permite să practicăm prețuri corecte și transparente. Serviciile de telecomunicații reprezintă un drept fundamental, iar misiunea noastră este să le facem accesibile și convenabile pentru toată lumea”, a declarat Jeroen Degadt, Director General DIGI Belgia.
La evenimentul de inaugurare a sediului subisidiarei DIGI Belgia au participat doamna Petra de Sutter – Viceprim-Ministrul Guvernului Federal Belgian, Mitch de Geest, Director General Citymesh, Valentin Popoviciu, Director Executiv al Grupului DIGI, Jeroen Degadt, Director General DIGI Belgia, reprezentanți ai autorităților centrale și locale, jurnaliști, precum și numeroși invitați de marcă la nivel european.
Momentul de pre-lansare a fost marcat de o demonstrație live a funcționalității rețelei mobile 5G, prezentată de domnul Valentin Popoviciu: „Implementarea și dezvoltarea noii infrastructuri de telecomunicații mobile și fixe reprezintă un proces amplu, care implică resurse considerabile, pașii necesari urmând a fi parcurși de companie în perioada imediat următoare. Suntem nerăbdători să servim cât mai curând viitorii noștri clienți belgieni cu servicii de internet prin fibră optică și 4G/5G de calitate, la prețuri corecte și stabile, așa cum ne-am obișnuit de mulți ani abonații din România, Spania și Italia”, a declarat acesta.
DIGI Belgia se află în etapa de construcție și punere în funcțiune atât a rețelei de fibră optică, cu peste 60 de mii de case (HP – Homes Passed) deja acoperite în Bruxelles, cât și a rețelei mobile 4G și 5G, prognozată să atingă un număr de 4500 site-uri mobile în următorii ani. Expertiza avansată de design, inginerie, implementare și operare a tehnicienilor și specialiștilor DIGI Romania, în strânsă colaborare cu echipa DIGI Belgia, aduce o contribuție majoră la dezvoltarea infrastructurii din această țară.
Timpul trece iar ecourile puternice ale FoodIntelForum AQUA Carpatica, ediția a VII-a, 24-26 aprilie 2024 răsună tot mai tare și prevestesc o toamnă intensă.
O manifestare de excepție care reunește cei mai importanți conducători din agribusiness, producție alimentară, producție de băuturi, retail și HoReCa din România, leagă și consolidează parteneriate cu prelungiri puternice.
Cifrele arată astfel: peste 300 de participanți, trei foști prim-miniștri, cinci retaileri de top (Profi, Auchan, Mega Image, Metrou, Selgros), 40 de speakeri, zeci de expozanți din toată țara care timp de trei zile încântă cu produsele lor excepționale, oferind invitațiilor degustări de mare clasă.
La întregirea atmosferei contribuie cele trei locații, fiecare cu farmecul ei, puse la dispoziție de Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București și Universitatea Româno-Americană. Cu alte cuvinte, mediul academic este alături de antreprenori, pe care nu doar că îi formează, dar îi și susține.
Finanțarea, inovația și tehnologia pun stăpânire pe USAMV
Festivitatea de deschidere a FoodIntelForum AQUA Carpatica, ediția a VII-a, din 24 aprilie, se desfășoară în serele excepționale ale Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București, în prezența a peste 70 de conducători de vârf împreună cu care am dezbătut teme ardente ale momentului: de la oportunitățile de business, crize și soluții și până la războiul din Ucraina.
Ne-am bucurat de prezența ambasadorul Regatului Maroc la București și a altor membri ai corpului diplomatic, invitați de onoare la Leader Space. Totul într-o atmosferă destinsă, cu o interacțiune excelentă între participanții care au apreciat la superlativ vinurile de la Chateau Valvis împreună cu gama AQUA Carpatica Flavours, vinurile de la Pietroasa ale USAMV București, asociate cu brânzeturile delicioase de la Lactate Brădet, Lactate de Ibănești, Lactate și Lactate Torockoi – De Colțești, preparatele de la Reforma 9, condimentate de Condimentele Thymos și stinse cu înghețata artizanală de la Dolce Freddo.
A doua zi de evenimente
A doua zi, în clădirea Rectoratului de la USAMV, Aula Magna P.S. Aurelian, se pune accent pe finanțare, dificultățile lanțului scurt, inteligență artificială, eficiență în business sau HoReCa.
Au fost alături de noi Sorin Cîmpeanu, Vicepreședinte al Senatului României și Rectorul USAMV București, Varujan Vosganian, fost ministrul al Economiei, Gabriel Biriș, Managing Partener Biriș-Goran Legal & Tax și fondatorul The Tax Institute, Alexandru Stănescu, Directorul General, ADR Sud-Vest Oltenia, Bogdan Alexandrescu, Directorul de Agri de la CEC Bank, și Constantin Boștină, Președinte ASPES.
Nu în ultimul rând, trebuie să amintim și discuțiile de-a dreptul captivante din a doua sesiune a zilei despre conceptele noi de retail – magazinul autonom digitalizat 100%, alimentele contrafăcute și susținerea producătorilor agricoli de către procesatori.
Atmosfera a fost încinsă de Tiberiu Dănețiu, Director Marketing Auchan, care a anunțat o premieră pentru România: primul magazin inteligent autonom, Auchan Go.
Ion Biriș, Antreprenor LOFT, ne-a pus la curent cu direcțiile în care avansează tehnologia în HoReCa, în timp ce Adrian Ariciu, CEO Metrou, a readus în atenția celor prezenți marea provocare a sectorului: lipsa de personal.
László Borbély, consilier de stat pe dezvoltare durabilă prezent la eveniment declară că „România este singura țară din UE care are experți în dezvoltare rurală. Avem deja 150 și trebuie să ajungem până la 2000, dintre care 1.600 locali, în 2026, conform angajamentelor din PNRR. Avem fonduri de circa 150 milioane euro, alocarea la nivel de fiecare centru fiind de 10 milioane de euro.”
Despre colaborarea cu producătorii locali a vorbit Indra Mihăilă, Corporate Affairs Lead PepsiCo, care a arătat cum sprijină gigantul american cultivatorii de cartofi din țară noastră.
Din păcate, astfel de programe de susținere a fermierilor locali sunt mai degrabă excepții decât o caracteristică definitorie a agribusiness-ului românesc.
Punctul pe ”i” a fost pus de Adrian Chesnoiu, Președintele Comisie de Agricultură și fost ministru al Agriculturii, care a declarat că „trebuie să ținem cont de specificul național, să dăm plus valoare produselor noastre obținute local, să ne uităm cu mai mare atenție la tot ceea ce înseamnă industria și să ne întărim la nivelul producătorilor locali.”
Dezbatere despre sustenabilitate la Universitatea Română-Americană
Ziua a treia se desfășoară la Universitatea Româno-Americană – gazdă de excepție, foarte elegantă și competentă – unde se alătură doi foști premieri – Dacian Cioloș și Viorica Dăncilă, în dialog cu antreprenorii de top ai României, într-o dezbatere deschisă despre noile obligații în sustenabilitate, dezvoltare, eșec sau mult dorita performanță.
Vorbind de sustenabilitate, Dan Țone, CEO Eutron Invest România, a spus că „50% din deșeurile alimentare provin din propriile locuințe. Restul de 50% vin din restaurante, companii și instituții. De acea folosirea unui compostor poate ajuta la reducerea deșeurilor alimentare prin transformarea lui în fertilizator. Cantitatea rezultată este aproximativ 12% din cât introducem.”
Până la urmă, însă, ar trebui să recunoaștem că „sustenabilitatea este o chestiune mai complexă și ea ar trebui să țină de bun simț dacă noi am avea niște obiective clar definite ca societate”, după cum spune Dacian Cioloș, Europarlamentar și fost Prim Ministru al României.
Participanții celor trei zile de forum s-au bucurat și au degustat în pauzele dintre sesiuni, de produse senzaționale prezentate în expoziția noastră precum: Lactate de Ibănești, AQUA Carpatica, Aqua Carpatica Flavours, Domeniile Sâmburești, Reforma 9, Lactate Brădet, Crama Basilescu, Grandma’s Delights, Crama Pietroasele, Condimente Thymos, Nea Ellada, Dolce Freddo; Ferma Baciu, HoundBytes & VBR Labs, Lactate Torockoi, Metamorfosis, Bergenbier, PepsiCo Lay’s & drinks, Colonia, Dallmayr Kaffee. Părerea unanimă: savuroase, unice, adevărați ambasadori ai gustului.
Dezbaterile despre finanțare, reziliența producției și sustenabilitate continuă în toamnă la cea de a VII-a ediție BucharestFoodSummit, 9-11 octombrie 2024, eveniment însoțit de o expoziție inedită ale producătorilor locali și ale stațiunilor de cercetare ale ASAS-ului.
Mergem și pe șoseaua București – Timișoara pentru TimișoaraFoodSummit – ediția a III-a, noiembrie 2024 și astfel consolidăm o autostradă de business pentru toți cei interesați de dezvoltare.
Dar până atunci, ne pregătim de FoodBiz FMGC and Retail Resilience Conference powered by LeaderSpace!
From farm to fork to export, noi plecăm și la Londra!
Mulțumim tuturor celor care au fost alături de FoodIntelForum AQUA Carpatica, ediția a VII-a:
Parteneri: AQUA Carpatica, Biriș Goran Legal+Tax, Domeniile Sâmburești, Academia De Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Sisesti”, Auchan, Universitatea De Științe Agronomice Si Medicina Veterinara București, Wiren România, Universitatea Româno-Americană, Master Communications, ASE
Sponsori: Smart Home Development (Sponsor Platinum), ComputerLand Romania (Sponsor Gold), Profi (Sponsor Silver), Eutron Invest Romania, Centrul General de Arhivare (Sustainability Sponsor), Mirdatod Ibăneşti, Torockoi – De Colțești (Sponsor Degustare)
Parteneri media: Food Biz, Agrostandard News, Lumea Banilor, Revista Economistul, MONEY.ro, evz.ro, Infofinanciar Romania, Capital România, #romaniafuncționează, ZIUA de Vest, Radio Timișoara
Alpha Bank Romania (ABR) anunță rezultatele financiare pentru primul trimestru al anului 2024, evidențiind continuarea îndeplinirii strategiei noastre în diverse segmente de activitate și un profit net de 16 milioane de euro. Portofoliul net de credite a crescut cu 7% față de T1 2023, la 3,2 miliarde EUR, în timp ce portofoliul de depozite a crescut cu 18%, la 3,5 miliarde EUR. În același timp, activele totale ale băncii au ajuns la 4,7 miliarde EUR, în creștere cu 8% față de anul precedent.
Performanțe generate de activitatea intensă de creditare
Alpha Bank România consemnează o performanță istorică în primul trimestru din 2024 în ceea ce privește originarea de noi credite ipotecare, cu o creștere de 61% față de perioada similară din 2023, generată de preocuparea constantă a băncii de a oferi clienților soluții de finanțare ipotecară accesibile și competitive.
În același timp, soluțiile financiare inovatoare menite să răspundă nevoilor diverse ale clienților noștri, precum și experiența flexibilă de obținere a unui împrumut atât online, cât și în sucursale, au generat alte rezultate notabile în primul trimestru în ceea ce privește volumul creditelor de consum, care a crescut cu 19% față de primul trimestru din 2023.
În ceea ce privește tranzacțiile comercianților, procesate de către bancă, soluțiile de tip POS, Alpha phonePOS și e-commerce – au înregistrat o creștere robustă de 22% față de aceeași perioadă din 2023.
Digitalizare accelerată
La începutul anului, Alpha Bank România a finalizat transferul afacerii ecosistemului Orange Money România IFN (portofoliul de clienți, activele digitale și portofoliul de carduri de credit), o mișcare care a consolidat și mai mult poziția băncii pe piață și îi sporește capacitatea de a oferi soluții financiare inovatoare unei baze mai largi de clienți.
Eforturile de transformare digitală ale Alpha Bank România din primul trimestru au îmbunătățit serviciile pentru clienți, dar și măsurile de securitate. Astfel, Alpha Bank Romania a adăugat noi funcționalități asistentului virtual Dana, cu beneficii directe pentru clienții persoane fizice. După serviciile de voce, pot fi accesate acum și servicii automatizate de asistență clienți prin intermediul webchat-ului, permițând clienților interacțiuni rapide cu banca pentru solicitări de tip self-service.
În plus, Alpha Bank România se află printre primele bănci care au implementat Serviciul de Afișare Nume Beneficiar (SANB) în cadrul platformei sale de online banking. Acest serviciu nu numai că îmbunătățește experiența clienților, dar oferă și un nivel suplimentar de protecție împotriva fraudelor.
Parteneriate strategice, stimul pentru dezvoltarea economică
În luna martie, Alpha Bank România a introdus o nouă suită de produse financiare menite să sprijine nevoile de capital de lucru și de investiții ale companiilor, demonstrând angajamentul băncii de a promova creșterea și dezvoltarea economică în România. Aceste împrumuturi beneficiază de garanțiile Fondului European de Investiții (FEI) și vin cu soluții de finanțare fiabile și competitive pentru IMM-uri.
În februarie, banca s-a alăturat Programului Guvernamental „Noua Casă” 2024, care oferă garanții prin FNGCIMM pentru a facilita accesul la locuințe la prețuri accesibile. În plus, Alpha Bank România a încheiat un parteneriat cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru a participa la InvestAlim, un nou program național conceput pentru a promova dezvoltarea industriei de procesare a alimentelor în România.
Alpha Bank România – sprijin permanent pentru mediu, cultură, sănătate, educație financiară
Alpha Bank România, în colaborare cu Alpha Bank Group și Banca Națională a României, a organizat în perioada septembrie 2023 – martie 2024, expoziția „Cele două fețe ale monedei: Mijloace de tranzacție – Capodopere de artă”, o explorare a intersecției dintre artă și finanțe prin intermediul colecției numismatice Alpha Bank, una dintre cele mai importante colecții de monede antice din lume.
Prin parteneriate cu organizații precum Conservation Carpathia, Asociația Pentru Promovarea Performanței în Educație și Salvati Copiii, Alpha Bank România contribuie în mod activ la inițiative care vizează conservarea mediului, progresul educațional, îmbunătățirea asistenței medicale și bunăstarea copiilor. Aceste parteneriate reflectă dedicarea băncii de a avea un impact pozitiv asupra societății și de a promova dezvoltarea durabilă în comunitățile pe care le deservește.
Valoarea indicelui CONFIDEX, care determină nivelul de încredere a managerilor români în economie, a atins cea mai mare valoare măsurată în ultimii patru ani, de 52,5, arată cel mai recent studiu CONFIDEX S1 2024. Astfel, pe fondul scăderii inflației, al creșterii PIB-ului și al unui optimism crescut al mediului de afaceri autohton, dar și internațional, în legătură cu evoluția economiei, valoarea indicelui a depășit maximul anterior de 50,2, înregistrat în primul semestru al anului trecut.
Conform studiului CONFIDEX din primul semestru al acestui an, ponderea managerilor care se declară optimiști cu privire la starea economiei românești a urcat până la 34%, față de 26%, în semestrul precedent. Totuși, 38% dintre aceștia rămân precauți.
Cifrele reprezintă un indicator al rezilienței, flexibilității și adaptabilității mediului de business românesc la schimbările abrupte ale condițiilor de piață cu care s-au confruntat în ultimii ani, începând cu pandemia COVID-19, urmată de creșterea prețurilor la energie, apoi de izbucnirea războiului din Ucraina, de modificările fiscale și de valul inflaționist care încă nu s-a încheiat.
„De la an la an, crește reziliența și gradul de încredere al antreprenorilor români în capacitatea de dezvoltare atât a lor, cât și a economiei românești. Astfel, chiar dacă în contextul crizelor multiple prin care a trecut economia, starea dominantă este precauția, se observă totuși o creștere a gradului de optimism cu privire la economia românească. Aceasta se datorează, pe de o parte, semnalelor pozitive la nivel de indicatori macroeconomici, cum ar fi scăderea inflației și creșterea PIB-ului, și, pe de altă parte, mindsetului mediului de afaceri care nu și-a oprit motoarele, nu a clacat, ci a căutat soluții și noi oportunități de a rămâne relevanți pe piață”, a declarat Andrei Cionca, CEO & Co-founder Impetum Group.
Potrivit datelor studiului CONFIDEX, companiile din domeniul serviciilor sunt cele mai optimiste (indice de încredere 57,1 la nivelul sectorului), urmate de IT (53,7) și construcții și comerț (ambele domenii cu o valoare a indicelui de 52,6. La polul opus, cu o abordare mai precaută, se regăsesc afacerile din agricultură (48,5), energie (49,8) și industrie (51,3).
Investitorii sunt apreciați pentru contribuția la stabilitatea financiară a companiilor
Sursele de finanțare a afacerilor reprezintă un subiect aflat în mod constant pe ordinea de zi a managerilor români. În acest context, cel mai recent studiu CONFIDEX relevă faptul că 80% dintre manageri au o părere bună sau foarte bună despre investitori, opinia foarte bună crescând de la 31% dintre antreprenori, în S2 2023, la 39%, în prezent.
„Această creștere a percepției pozitive poate fi influențată, pe de o parte, de faptul că managerii au observat mai multe listări la bursă și exemple concrete de exituri reușite. Pe de altă parte, schimbarea de mindset poate contribui și ea: managerii își dau seama că, pentru a se menține și dezvolta, este nevoie de susținere, fie financiară, fie prin expunerea pe care un fond de investiții o poate oferi business-ului, comparativ cu un credit de la bancă care aduce doar capital financiar”, a explicat Andrei Cionca, CEO Impetum Group.
Managerii consideră că investitorii contribuie la stabilitatea financiară a companiilor în care investesc (62%), dar sunt și orientați doar spre obținerea unui profit mai mare (59%). De asemenea, 57% consideră că aceștia se pricep la business, după cum arată studiul CONFIDEX din primul semestru al acestui an.
Aproape 90% dintre manageri se declară afectați de măsurile fiscale
Optimismul este unul ancorat în realitate, managerii români fiind atenți la riscurile care ar putea afecta economia, precum: accentuarea crizei forței de muncă, presiunea pe majorarea salariilor, scăderea vânzărilor și inflația.
La peste 4 luni de la intrarea în vigoare a noilor măsuri fiscale, antreprenorii au o imagine mai clară asupra impactului real al acestora. Majoritatea oamenilor de afaceri români participanți la studiu declară că resimt impactul acestora. 87% dintre antreprenorii din domeniul serviciilor se declară afectați, mai mult sau mai puțin, de schimbarea modului de taxare al microîntreprinderilor. La fel de numeroși sunt managerii care resimt dificultăți din cauza anulării scutirii de impozit pentru venituri peste 10.000 lei. De asemenea 82% dintre managerii intervievați susțin că taxarea cu minimum 1% din cifra de afaceri a companiilor cu businessuri mari a afectat companiile.
În contextul actual al pieței, principalele priorități ale managerilor autohtoni sunt creșterea vânzărilor (48% dintre aceștia), retenția angajaților (26%), îmbunătățirea relației cu clienții (26%), accesul la finanțare (22%) și digitalizarea și automatizarea (21%).
Principalele oportunități pe care le iau în considerare oamenii de afaceri din România sunt accesul mai facil la piețele internaționale (12% dintre participanții la studiul actual, comparativ cu 11%, în studiul din S2 2023), creșterea cererii pe piață (12%, în scădere de la 18%) și digitalizarea și tehnologizarea (12%, dublu față de 6%, în studiul precedent). De asemenea, diversificarea produselor, accesarea unor fonduri europene sau a unor subvenții și forța de muncă sunt alte oportunități importante către care se îndreaptă antreprenorii români.
CONFIDEX este singurul studiu longitudinal din România care măsoară încrederea managerilor români în economie și descifrează provocările cu care se confruntă mediul de business local. Ajuns la ediția cu numărul 10, studiul a devenit un instrument reper pentru luarea deciziilor de business.
Realizat de Impetum Group, studiul oferă, de 4 ani, o imagine clară asupra percepțiilor oamenilor de afaceri din România. Extrapolând tendințe, compania pune la dispoziția celor interesați un instrument care îi ajută să înțeleagă mai bine vremurile în care trăim și să ia decizii corecte și bine argumentate, cu impact pozitiv asupra mediului de business și societății în general.
Peste 3000 de antreprenori și C-Level executives au contribuit, în 10 ediții CONFIDEX, la stabilirea unor repere extrem de importante pentru economia românească, atât de valoroase în vremuri incerte, cum sunt cele pe care le traversăm în prezent.
Impetum Group este grupul românesc care aduce împreună capital, management și servicii, format din reunirea sub aceeași umbrelă a CITR, liderul pieței de insolvență din România, ROCAInvestments, soluție de private equity care urmărește consolidarea și scalarea IMM-urilor românești cu potențial, ROCA X, Venture Capital destinat start-up-urilor disruptive din piața de tehnologie, și Agista, fond de growth equity cu focus pe companii care au demonstrat o creștere susținută cu resurse limitate în nișa în care activează și caută să-și accelereze scalarea la nivel național și internațional.
