Acasă Blog Pagina 276

Își poate economia modifica semnul distinctiv?

0

LONDRA – Deşi economia aspiră către rigoarea ştiinţelor naturale, la finalul zilei, tot o știință socială rămâne. În niciun moment în ultimii 40 de ani acest lucru nu a fost mai evident ca acum.

Decenii, analiza macroeconomică convenţională s-a bazat pe curba Phillips, ce stabilește un compromis clar între șomaj și inflație: atunci când procentul şomajului scade sub un anumit punct, inflaţia trebuie să crească. Dar această presupunere nu a fost confirmată în deceniul de la criza financiară din 2008. Atât în Regatul Unit cât şi în Statele Unite, de exemplu, procentul șomajului este scăzut raportat la istoric, deşi inflaţia rămâne slabă.

Sau să luăm în considerare politica monetară. Chiar şi după ani de facilitare cantitativă (QE) şi rate foarte mici ale dobânzii, băncile centrale din economiile avansate – în special zona euro – au continuat să subestimeze obiectivele de inflaţie. Economiştii au fost, de asemenea, nevoiţi  să pună sub semnul întrebării presupunerile de durată privind rigiditatea în scădere a veniturilor nominale, un artefact din anii 60-70, când munca organizată era mult mai puternică. În mod clar, idea că angajaţii vor rezista întotdeauna faţă de tăierea salariilor (sau a orelor de muncă) nu se mai aplică.

De fapt, puterea în scădere a muncii ar putea explica de ce curba Phillips nu pare să se mai aplice. Dar, şi mai important, ar putea fi motivul pentru care productivitatea măsurată rămâne în continuare slabă. Până la urmă, societăţile ce pot angaja şi concedia cu uşurinţă angajaţi sau îi pot forţa să îşi ajusteze nivelul de preţ, au puţine motive pentru a risca sume vaste pe noi clădiri şi echipament ce ar putea chiar să nu fie folosite până la următorul ciclu de afaceri. În acest caz, o soluţie la problema productivităţii este pur şi simplu ca pieţele de muncă să devină mai puţin flexibile şi munca mai puţin ieftină. Dacă liderii de afaceri şi economiştii au obiecţii, poate ar trebui să nu se mai laude întotdeauna cu productivitatea.

O altă mare presupunere teoretică, mai ales la nivel micro, este că o creştere puternică de profit ar atrage noi intrări pe piaţă, răspândind profiturile mai larg pe cheltuiala obligaţiilor anterioare. Şi, în schimb, acest lucru ar încuraja mai multe investiţii, mărind productivitatea şi salariile muncitorilor. Dar, din nou, există puţine dovezi că această presupunere s-a dovedit adevărată în ultimii ani. Dimpotrivă, profiturile corporate și concentrația de piață sunt ambele în creştere.

Ce explică această dilemă? Nu faptul că Karl Marx a avut întotdeauna dreptate și capitalismul va eșua inevitabil. Mai degrabă, este rezultatul evoluţiilor speciale pe pieţele financiare, al politicilor de reglementare şi sistemelor de bonificaţie în perioada de la criza financiară din 2008. În mod clar a devenit mult prea uşor pentru ca jucătorii dominanţi de pe piaţă să reziste competiţiei. Dar există multe idei în jur ce ar putea aborda această problemă. O problemă pe care am abordat-o înainte este reachiziţia stocurilor, ce ar permite directorilor de societăţi să îşi mărească propriile câştiguri fără a trebui să investească în creşteri ale producţiei.

Din fericire, politicienii de toate tipurile au început să se întrebe de ce politicile curente de impozitare şi reglementare par să încurajeze acest comportament. Ca principiu general, societăţile ce nu contribuie la creşterile de productivitate sau nu ajută la rezolvarea provocărilor sociale mai mari nu ar trebui să se bucure de astfel de facilităţi. Societatea britanică de construcţii Persimmon, de exemplu, a avut câştiguri mai mari nu pentru că a făcut investiţii, ci pentru că guvernul Regatului Unit a introdus o schemă specială de împrumut pentru cei ce îşi cumpără prima dată o casă. Iar majoritatea companiilor farmaceutice par acum să demonstreze interes în cercetare şi dezvoltare doar când achiziţionează un nou medicament şi trebuie să efectueze studii clinice pentru a-şi asigura drepturile exclusive asupra acestuia.

În final, la nivel global, cea mai mare provocare împotriva ortodoxiei economice este creşterea continuă a Chinei de când şi-a lansat „deschiderea“ economică în epoca lui Deng Xiaoping. Există tot mai multe dovezi ce sugerează că SUA va face aproape orice pentru a opri creşterea Chinei, chiar dacă înseamnă să le nege prosperitatea  chinezilor.

Cei care au urmărit îndeaproape evoluţia Chinei în ultimii 40 de ani ştiu că o doză semnificativă de ideologie capitalistă s-a infiltrat în economia politică nominal comunistă a ţării. Dar acest fapt pare să le fi scăpat economiștilor Occidentali mai predispuși ideologic.

Între-adevăr, aşa cum economistul din Singapore,  Kishore Mahbubani a observat recent în The Straits Times, abordarea dură a Americii faţă de compania chinezească de tehnologie Huawei pare antrenată în întregime de ideologie. În loc să adopte o strategie mai măsurată pentru a se asigura că societatea (şi altele asemănătoare) respectă regulile globale comune convenite, Preşedintele SUA, Donald Trump, a transformat-o într-o monedă de negociere în războiul său comercial. Dacă aşa arată alternativa la vechile ortodoxii, ar trebui să fim cu toţii îngrijoraţi.

A venit timpul tăierilor fiscale în Germania?

0

MUNCHEN – O economie tot mai slabă a readus la viaţă o dezbatere mai veche: are Germania nevoie de o scutire fiscală tangibilă pentru forţa sa de muncă şi pentru întreprinderi pentru a rămâne competitivă la nivel internaţional? Sau taxele ar trebui să crească pentru a furniza mai multe fonduri pentru programe sociale şi investiţii publice?

Taxele mai mari creează mai mult loc pentru cheltuieli guvernamentale, în timp ce taxele mai mici limitează capacitatea statului de a cheltui. Alegerea dintre aceste opţiuni este o chestiune politică. Dar o abordare generală care ar putea aduna suport în rândul partidelor din Germania ar fi asigurarea faptului că partea de randament economic revendicată de sectorul public nici nu creşte, nici nu scade pe termen mediu.

În fapt, raportul dintre taxe şi contribuţii de asigurări sociale către PIB în Germania este în creştere de ani. Un punct de referinţă pentru a decide sarcinile fiscale totale ar putea fi anul 2014, în care noul debit net pentru bugetul federal a scăzut la zero. În aceea perioadă, venitul fiscal (incluzând contribuţii) s-a ridicat la 38.6% din PIB. Până în 2018 raportul a crescut la 39,8%.

În mod similar, raportul impozit-PIB, excluzând contribuţii sociale, a crescut de asemenea semnificativ, de la 22,1% în 2014 la 22,8% în ultimul an. Până în 2020 va depăşi 23%. Motivul principal este că inflaţia şi creşterea câştigurilor împing numere din ce în ce mai mari de plătitori ai taxei de venit în intervale de procente mai mari. Aducerea raportului impozit-PIB înapoi la nivelul din 2014 ar necesita scutiri fiscale în 2020 până la 34 miliarde € (38 miliarde $). Chiar şi pentru a atinge nivelul din 2017, guvernul ar trebui să scadă sarcinile fiscale cu 22 miliarde €.

Dar care taxe anume ar trebui reduse? Anularea taxei de solidaritate, o suprataxă pe impozitul pe venit, ar fi un bun punct de pornire. Această taxă a fost introdusă cu acordul că va fi percepută doar temporar pentru a finanţa reconstrucţia fostei Germanii de Est după reunificare. După treizeci de ani a venit momentul ca această promisiune să fie respectată.

Argumentul că anularea taxei de solidaritate ar fi un nepoftit „dar către cei bogaţi“ denaturează faptele. Adevărul este că introducerea sa a fost o măsură specială ce a lovit în special în „cei bogaţi“. Orice partid politic german dornic să-i taxeze mai mult pe cei cu venituri mai mari ar trebui să facă o campanie pentru a reforma procentele venit-impozit, nu pentru a bloca retragerea deja întârziată a taxei de solidaritate.

Opinia conform căreia ar avea mai mult sens să se redirecţioneze sumele strânse din taxa pe solidaritate către investiţii publice este, de asemenea, neconvingătoare, deoarece nu există lipsă de fonduri disponibile pentru investiţii. În acelaşi timp, cheltuielile finale de consum ale guvernului cresc masiv, şi programele de redistribuire deseori nu îi vizează pe cei săraci. Eşecul proiectelor de infrastructură din Germania se datorează mai mult proceselor prelungite de planificare şi rezistenţei comunităţilor locale decât unei lipse de fonduri.

Sunt, de asemenea, necesare acţiuni urgente privind impozitul pe profit. În Germania, procentul standard de impozitare pentru rezultatul reportat al societăţilor este în jur de 30%, semnificativ mai mare decât în ţări similare. Printre ţările din G7, doar procentul de 33% al Franţei este mai mare, şi acesta va scădea la 28% în următorii ani, cu reduceri ulterioare de 25%  deja convenite. Pentru a împiedica o reducere a veniturilor fiscale prin mutarea profiturilor societăţilor în străinătate, şi pentru a menţine investiţiile şi locurile de muncă în Germania, guvernul federal ar trebui să urmeze exemplul Franţei şi să reducă gradual sarcinile fiscale ale societăţilor către 25%.

Cei care se opun reformei impozitului pe profit susţin că surplusul crescut de export al Germaniei arată că nu există nicio necesitate ca economia sa să devină mai competitivă. Dar acest lucru este pur şi simplu greşit. Oricine susţine acest lucru confundă potenţialul de export al societăţilor cu atractivitatea Germaniei ca spațiu  de investiție și locuri de muncă.

Surplusul de export al Germaniei este însoţit de exporturi de capital net, deoarece în străinătate se fac mai multe investiţii decât intern. Impozitele mai mici pe profit ar schimba acest lucru. Conform estimărilor curente, dacă procentul de impozitare ar scădea de la 30% la 25%, societăţile din Germania şi-ar mări investiţiile până la 14%. Mai mult, în urma impozitelor reduse, profiturile înregistrate în Germania ar creşte cu aproximativ 4%. Per ansamblu, acest lucru înseamnă că reformele impozitului pe profit ar fi destul de neutre faţă de venit.

Şi există un argument final irezistibil pentru scutirile fiscale. Ar forţa politicienii germani să reexamineze cheltuielile şi priorităţile guvernamentale existente, în loc să prezinte întotdeauna prompt noi programe de cheltuieli doar pentru că par să existe fonduri abundente.

Noi echipamente de ultimă generaţie pentru combaterea contrabandei cu tigări, în dotarea Poliției de Frontieră

0

Poliția de Frontieră va beneficia de noi echipamente necesare pentru supravegherea şi controlul frontierei de stat în vederea eficientizării acţiunilor pentru combaterea contrabandei cu ţigarete, ca urmare a unei donații a companiei Japan Tobacco International-România, realizată în baza unui parteneriat de cooperare între cele două organizații.

 

JTI România a donat Inspectoratului General al Poliției de Frontieră patru drone de ultimă generație, care vor fi folosite în zona de competenţă a Inspectoratelor Teritoriale ale Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei şi Iași şi a Gărzii de Coastă. Dronele au caracteristici tehnice foarte bune care permit o autonomie de zbor crescută și ajută la monitorizarea mai eficientă a frontierei.

 

De asemenea, donația include binocluri cu vedere pe timp de noapte, endoscoape și truse cu scule utile la descoperirea spațiilor improvizate pentru disimularea ţigaretelor ilegale sau a drogurilor și armelor, șurubelnițe electrice, fluiere împotriva animalelor sălbatice, pompe de combustibil, manometre de măsurare a presiunii în roți şi compresoare pentru umflarea roților, cât și camere video pentru a fi montate pe maşinile polițiștilor care deseori sunt implicați în urmăriri pe șosele. Manometrul de măsurare a presiunii indică dacă roata este umflată cu aer sau este umplută cu ţigarete, dat fiind că în multe cazuri țigaretele sunt trecute peste graniță ascunse în roțile autovehiculelor.

 

„Ca urmare a donației anunțate astăzi, care face parte dintr-un cadru mai larg de colaborare cu JTI, acțiunile noastre pe linia combaterii contrabandei vor fi eficientizate. Combaterea şi reducerea fenomenului contrabandei cu țigarete este o prioritate pentru Poliția de Frontieră, dat fiind că sectorul tutunului este al doilea contribuabil la bugetul de stat. Comerțul ilegal nu prejudiciază însă doar veniturile la buget, ci reprezintă un pericol real pentru societate, alimentând infracționalitatea și crima organizată.  În cursul anului trecut, polițiștii de frontieră în urma acţiunilor desfăşurate au confiscat peste 4,7 milioane pachete ţigări de contrabandă, cu o valoare aproximativă de 41,5 milioane lei, precum si importante cantităţi de tutun. De asemenea, au fost identificate şi destructurate 18 grupuri organizate în vederea săvârşirii infracţiunii de contrabandă cu ţigări, în care au fost implicate 160 persoane”, a declarat şeful Poliţiei de Frontieră, comisar șef de poliție Adrian Popescu.

 

„Intenționăm să continuăm acest proiect de dotare a Poliției de Frontieră cu echipamente moderne, proiect care se înscrie în seria de programe anticontrabandă pe care le derulăm de ani de zile în parteneriat cu autoritățile. Anul acesta sperăm să putem dona autorităţilor de aplicare a legii şi o hală de control amplasată în Vama Siret, pe sensul de intrare în ţară. După finalizarea construcţiei,  hala va fi utilată pentru controlul amănunțit al autovehiculelor de mic tonaj şi al autoturismelor. Începând cu 2010, am donat Vămii Române peste 50 de câini instruiți pentru depistarea țigaretelor traficate ilegal, precum și vehicule echipate special pentru transportul echipelor canine. Din 2011, derulăm campanii publice de conștientizare a efectelor negative ale contrabandei, în parteneriat cu Vama și Poliția de Frontieră. Pentru reducerea traficului ilicit sunt însă necesare mai multe schimbări legislative pe care, împreună cu autoritățile de aplicare a legii, le solicităm fără succes de mai mulți ani. Astfel, pe lângă reglementarea unitară, pe criteriu cantitativ, a infracțiunii de contrabandă cu țigarete, este necesară intensificarea operațiunilor la punctele de trecere a frontierei interne UE, cu Bulgaria și Ungaria – locuri de acces pentru produsele „cheap whites” și tutun brut, precum și stabilirea unor atribuții specifice pentru poliția locală și jandarmerie, întrucât comerțul ilegal cu țigarete se desfășoară aproape nestingherit în zona de competență a acestora – piețe, oboare, stații de metrou”, a declarat Gilda Lazăr, Director Corporate Affairs & Communications JTI Romania, Moldova și Bulgaria.

 

 

CONTRABANDA CU ŢIGĂRI ÎN ANUL 2018

 

  • Din analiza fenomenelor infracţionale transfrontaliere înregistrate la nivelul frontierei dintre România şi ţările vecine a rezultat că traficul cu ţigări de contrabandă şi alte bunuri de larg consum/accizabile reprezintă una dintre principalele manifestări ale criminalităţii organizate la frontierele României, fenomen care are ramificaţii la nivelul întregii ţări.

 

  • Supravegherea şi controlul frontierei în zona de competenţă se realizează la standardele europene, forţele şi mijloacele tehnice deţinute de Poliţia de Frontieră Română având un rol important în acest sens.

 

  • Având în vedere că, în general, ţigările de contrabandă provin din ţările vecine, se colaborează cu autorităţile de frontieră vecine, precum şi cu instituţiile similare din alte state, pentru combaterea acestui fenomen, scopul fiind unul comun, asigurarea securităţii şi siguranţei cetăţeanului la nivelul spaţiului comunitar.

 

  • În anul 2018 au fost constatate 68 infracţiuni de natură economico – financiară şi 131 infracţiuni de contrabandă şi fraudă vamală, valoarea bunurilor confiscate fiind de 152,5 milioane lei. Au fost depistate aproximativ 400 persoane în trecere sau tentativă de trecere ilegală a frontierei asupra cărora au fost descoperite bunuri care făceau obiectul contrabandei sau traficului ilegal cu bunuri. De asemenea, au fost reţinute în vederea confiscării 4,7 milioane pachete ţigări, cu o valoare aproximativă de 41,5 milioane lei, peste 183,3 kg tutun, 1.223 kg tutun narghilea şi au fost identificate şi destructurate 18 grupuri organizate în vederea săvârşirii infracţiunii de contrabandă cu ţigări, în care au fost implicate 160 persoane.

 

  • În majoritatea cazurilor, ţigările au fost depistate atât în punctele de trecere a frontierei, ascunse în mijloace de transport, la frontiera verde, precum şi în zona de competenţă, pe comunicaţiile din apropierea frontierei. Ţigările erau achiziţionate fără documente legale cu intenţia de a fi comercializate pe pieţele din interiorul ţării.

 

  • Persoanele implicate în traficul ilegal cu ţigări provin din România, Moldova, Ucraina, dar si din alte state precum: Polonia, Rusia, Bulgaria, Serbia, Turcia, Austria, Germania, Ungaria, care au fost sancţionate contravenţional sau sunt cercetate penal, conform prevederilor legale.

 

  • În punctele de trecere a frontierei de la graniţa cu ţările care nu fac parte din Uniunea Europeană, poliţia de frontieră acţionează pentru combaterea fenomenului infracţional transfrontalier împreună cu lucrători vamali ai Direcţiei Generale a Vămilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

 

  • Complexitatea sub care se manifestă acest fenomen infracţional transfrontalier impune, pe lângă luarea unor măsuri de natură organizatorică, instituţională, legislativă şi logistică şi intensificarea colaborării tuturor instituţiilor cu responsabilităţi în asigurarea ordinii publice şi combaterii eficiente a fenomenului infracţional, pe plan intern.

 

  • Poliţia de Frontieră Română acţionează în sistem integrat alături de alte structuri ale Ministerului Afacerilor Interne, precum şi cu alte instituţii ale statului cu atribuţii în domeniul fiscal, pentru combaterea contrabandei, contrafacerii şi comerţului ilegal cu produse de tutun.

 

Valoarea tranzacțiilor din sectorul de petrol și gaze a crescut în 2018 în pofida unui volum mai mic al tranzacțiilor

 

  • Valoarea tranzacțiilor a crescut cu 23% în 2018, iar volumul tranzacțiilor a scăzut cu 18%
  • Valoarea tranzacțiilor din segmentul midstream a crescut cu 128% față de anul anterior, ajungând la 193,1 miliarde de dolari
  • Tranzacțiile din domeniul serviciilor pentru câmpurile petroliere au scăzut la 21 miliarde de dolari în 2018, un declin de 11% față de 2017

 

Valoarea totală a tranzacțiilor din sectorul de petrol și gaze a crescut cu 79,7 miliarde de dolari în 2018, ajungând la 426,8 miliarde de dolari, în pofida unei scăderi de 18% a volumului tranzacțiilor. Aceasta este una dintre concluziile raportului EY Global oil and gas transaction review 2018, care arată că, în timp ce în primele două trimestre ale anului 2018 s-a înregistrat un apetit mai mare pentru tranzacții, facilitat de creșterea prețurilor petrolului, prudența a revenit în al doilea semestru al anului din cauza scăderii prețului petrolului la nivelurile din 2015.

 

Valeriu Binig, Senior Advisor, EY România
Valeriu Binig, Senior Advisor, EY România

„În România se așteaptă clarificarea cadrului legislativ și de reglementare pentru noile activități de extracție de hidrocarburi, în timp ce producătorii de gaze analizează oportunitatea relansării petrochimiei în țară, așteptând clarificări și îmbunătățiri privind funcționarea piețelor interne de gaz natural. Odată ce predictibilitatea și claritatea cerute de investitori vor fi atinse, tranzacțiile nu vor întârzia să apară”, a declarat Valeriu Binig, Senior Advisor al EY România.

 

În ceea ce privește evoluțiile viitoare, mediul fuziunilor și achizițiilor (M&A) probabil va fi caracterizat în 2019 de prețuri mai mici ale materiilor prime, de un climat politic incert și de strategiile specifice tranziției energetice .

 

„Mediul tranzacțiilor în ultimii trei ani a reflectat adaptarea la o nouă normalitate percepută, deoarece tranziția energetică are în continuare o influență puternică asupra strategiilor de portofoliu ale companiilor. Sensibilitatea la risc și o atenție continuă acordată optimizării portofoliului au determinat o deplasare a capitalurilor dinspre upstream către midstream și downstream în 2018. Odată cu scăderea prețurilor materiilor prime, preconizăm că firmele din domeniu vor continua să fie rezervate în ceea ce privește modul în care își plasează lichiditățile. Totuși, anticipăm că alte surse de finanțare vor sprijini o intensificare a activității M&A în decursul anului 2019”, a declarat Andy Brogan, coordonator EY Global Oil & Gas Transaction Advisory.

 

Valoarea tranzacțiilor din upstream a scăzut de la 164,8 miliarde de dolari la 130,3 miliarde de dolari în 2018, în timp ce numărul tranzacțiilor s-a redus cu 26%. Printre alți factori care au avut un impact asupra activității M&A anul trecut s-a numărat o abordare mai disciplinată a plasării capitalurilor, actorii din upstream concentrându-se asupra investițiilor de capital în măsură să genereze cea mai mare productivitate și asupra reducerii datoriilor.

 

În pofida previziunilor privind tranziția de la petrol la gaze, aceasta nu a părut să se concretizeze printr-o activitate mai intensă de tranzacționare în sectorul gazelor. Astfel, ponderea acestor tranzacții s-a diminuat de la 21% la 13% în decursul anului.

 

Anul trecut a fost marcat de un record al ultimilor cinci ani în ceea ce privește tranzacțiile midstream (193,1 miliarde de dolari), cea mai mare valoare totală a tranzacțiilor (45%) din industria de petrol și gaze din această perioadă. Simplificarea și restructurarea structurilor corporative au generat aproximativ 75% (140 miliarde de dolari) din valoarea totală a tranzacțiilor, companiile restructurându-și și consolidându-și entitățile afiliate ca reacție la modificările reglementărilor fiscale din SUA. De asemenea, companiile au continuat să se concentreze pe reducerea costurilor de capital, pe îmbunătățirea accesului la capital și pe ameliorarea bilanțurilor în vederea extinderii infrastructurii.

 

Activitatea din segmentul downstream a înregistrat niveluri record în 2018. Valoarea tranzacțiilor a ajuns la 82,5 miliarde de dolari (crescând cu 11% față de 2017), în timp ce volumul a fost de 172 de tranzacții (crescând tot cu 11% față de 2017). În concordanță cu evoluția din ultimii ani, America de Nord și Europa au rămas cele mai active regiuni, cumulând 88% din valoarea tranzacțiilor și 69% din volumul tranzacțiilor.

 

În 2018, sectorul serviciilor pentru câmpurile petroliere a înregistrat 218 tranzacții anunțate la nivel mondial, o scădere de 7% de la 234 de tranzacții în 2017. Valoarea tranzacțiilor din acest sector (21 miliarde de dolari) s-a redus cu 11% de la 24 miliarde de dolari în 2017, din cauza numărului limitat de tranzacții mari, de peste 1 miliard de dolari (numai trei astfel de tranzacții în 2018) și a persistenței absenței tranzacțiilor transformaționale (de peste 10 miliarde de dolari). Privind în trecut, 2013 și 2014 au fost cei mai intenși ani pentru activitatea M&A în sectorul serviciilor pentru câmpuri petroliere din ultima perioadă, urmați de valori reduse în 2015 și 2016 și de o ușoară revenire în 2017-2018. Raportul indică faptul că acest sector se poate aștepta la o evoluție ascendentă în 2019 și 2020.

 

Întreaga analiză aici

Protest al silvicultorilor la Parlament

0

Federația Sindicatelor din Silvicultură Silva (cu arie de cuprindere în agricultură, acvacultură, pescuit, silvicultură, economia vânatului), a organizat o nouă acţiune la sediul Camerei Deputaților, printr-un pichet pentru susținerea unor revendicări de mare actualitate, cu argumentele aferente de ordin economic, social, juridic:

„1. Se solicită plenului Camerei Deputaților și Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice respingerea Proiectului de lege PL-x nr. 9/2019 de modificare și completare a Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, prin care se urmărește legiferarea împroprietăririi fără drept cu terenuri agricole sau forestiere a formelor asociative ale comunităților din fostele regiuni grănicerești, respectiv împroprietărirea fără drept cu terenuri forestiere în suprafață de până la 30 de hectare din fondul forestier proprietate publică a statului, a unităților de cult care au deținut în folosință sau administrare și nu în proprietate astfel de suprafețe. Proiectul de lege Pl-x nr. 9/2019 încalcă Constituția României, care statuează la art. 136 că proprietatea publică este garantată și ocrotită prin lege și aparține statului sau unităților administrativ-teritorialeProiectul de lege Pl-x nr. 9/2019 încalcă Legea nr. 46/2008 – Codul Silvic, care la art. 34 prevede că terenurile forestiere proprietate publică a statului nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate sau al vreunui dezmembrământ al acestuia.

Proiectul de lege Pl-x nr. 9/2019 transformă o lege de reconstituire a dreptului de proprietate (Legea nr. 1/2000), a cărui scop este acela de a înfăptui un act reparatoriu față de proprietarii cărora regimul comunist le-a confiscat proprietățile sau urmașii acestora, într-o lege neconstituțională de împroprietărire fără drept a unităților de cult și a formelor asociative ale comunităților din fostele regiuni grănicerești. Proiectul de lege Pl-x nr. 9/2019 creează posibilitatea ca orice persoană juridică să formuleze cereri de constituire a dreptului de proprietate, chiar dacă titlurile de proprietate au fost anulate prin hotărâri judecătorești rămase definitive. În urma evaluării impactului pe care propunerea legilativă de modificare și completare a Legii nr. 1/2000 îl va avea asupra fondului forestier proprietate publică a statului, a rezultat o diminuare cu peste 650.000 ha a  fondului forestier proprietate publică a statului, iar ca efect social dispariția a peste 3.000 locuri de muncă.

  1. Se solicită Parlamentului României înființarea unei comisii pentru cercetarea retrocedărilor abuzive de păduri și luarea de măsuri pentru stoparea retrocedărilor ilegale de păduri. Pădurile sunt și trebuie să rămână un bun de interes strategic pentru România.
  2. Se solicită plenului Camerei Deputaților respingerea propunerii legislative PL-X nr. 16/2019 prin care drumurile forestiere, lucrările de corectare a torenţilor și terenurile forestiere aferente acestora, care deservesc fondul forestier proprietate publică a statului, sunt trecute cu titlu gratuit din domeniul public al statului și din administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva în domeniul public al unor unităţi administrativ teritoriale şi în administrarea consiliilor locale ale acestora. Guvernului României nu susține adoptarea acestei inițiative legislative.
  3. Se solicită Camerei Deputaților respingerea Proiectului de lege adoptat de Senat în data de 06.03.2019 (L415/2018) pentru aprobarea O.U.G nr. 56/2018 de completare a Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, prin care se urmărește transformarea unor regii în societăți pe acțiuni. Federația Silva a solicitat Guvernului României, a nu se da curs unui astfel de act normativ prin care inclusiv regiile naționale pot fi reorganizate ca societăți comerciale.
  4. Se solicită Parlamentului României ca prin propunerea legislativă înregistrată la Senat cu nr. B32/2019 privind modificarea și completarea Statutului personalului silvic să se țină seama de necesitatea asigurării unei protecții reale a personalului silvic cu atribuții de pază a pădurilor, asigurarea unei salarizări corespunzătoare pentru personalul silvic și introducerea unor activități din silvicultură în categoria condițiilor speciale de muncă.
  5. Se solicită Parlamentului României consultarea tuturor sindicatelor, federațiilor și confederațiilor sindicale la modificarea și completarea Legii nr. 62/2011 a dialogului social.
  6. Se solicită Parlamentului României, Guvernului României, Ministerului Apelor și Pădurilor ca legislația silvică să fie elaborată cu consultarea specialiștilor silvici din cadrul Academiei Române, Academiei de Științe Agricole și Silvice, Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva, Societății inginerilor silvici din România ”Progresul Silvic”, Federației pentru Apărarea Pădurilor, Confederației Consilva, Federației Sindicatelor Silva, Asociației Pensionarilor Silvici din România și Asociației Proprietarilor de Păduri din România. Solicităm respectarea și aplicarea Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională.
  7. Se solicită Parlamentului României elaborarea și adoptarea de legi coerente și aplicabile, conforme cu realitățile și necesitățile sectorului silvic. Sectorul silvic din România are nevoie mai mult ca oricând de legislație pentru restabilirea echilibrului între cele trei funcții ale pădurilor – funcția ecologică, funcția economică și funcția socială.
  8. Se solicită Parlamentului și Guvernului României să elaboreze legi pentru întărirea autorității personalului silvic, având în vedere creșterea presiunii asupra pădurii. Apărând pădurea, în ultimii ani, 4 pădurari au fost omorâți de infractorii surprinși în pădure furând lemn, iar alți peste 650 pădurari, tehnicieni și ingineri silvici au suferit vătămări corporale grave din partea infractorilor (numai în anii 2017 și 2018 au fost înregistrate peste 70 de cazuri de agresiuni deosebite îndreptate împotriva personalului silvic, din care peste 30 de cazuri au necesitat îngrijiri medicale speciale)”.

Ing. Silviu Geană, liderul Federaţiei Silva, subliniază că „revendicările susținute de Federația Sindicatelor din Silvicultură Silva au ca scop salvarea pădurilor României de la distrugere, consolidarea activității administratorului fondului forestier proprietate publică a statului, garantul asigurării unei gestionări durabile a pădurilor statului, precum și reconsiderarea rolului silvicultorilor în societate”.

România la Târgul de Carte de la Leipzig

0

România participă la Târgul de la Carte de la Leipzig, 21-24 martie 2019, participare organizată de Ministerul Culturii și Identității Naționale. În contextul evenimentului, doi traducători de origine română sunt nominalizați la Premiul Târgului de Carte de la Leipzig pentru Traducere: Eva Ruth Wemme pentru traducerea romanului „Dimineață pierdută” de Gabriela Adameșteanu (apărut în limba germană la Die Andere Bibliothek, 2018) şi Georg Aescht pentru traducerea romanului „Pădurea spânzuraților” de Liviu Rebreanu (apărut în limba germană la editura Zsonlay, 2018). La actuala ediţie a târgului scriitoarele Ioana Baetica Morpurgo și Gabriela Adameșteanu participă la evenimente organizate de Rețeaua Traduki, în care România este membru cu drepturi depline din 2015. Temele supuse dezbaterii pe parcursul târgului de Ministerul Culturii și Identității Naționale vizează „romanul contemporan, poezia, critica literară, importanța traducerii, promovarea literaturii române în spațiul de limbă germană, literatura pentru copii și tineret, migrația și drepturile omului în literatură”.

„De râsul întregii lumi”: descifrarea haosului din jurul Brexit

„Dacă în anii șaptezeci eram bolnavul Europei, acuma am ajuns de râsul întregii lumi!” Mike Gapes, parlamentar laburist vreme de 27 de ani, proaspăt demisionar din partid și decan de vârsta al TIG (The Independent Group; noul grup al independenților din Camera Comunelor – n.r), a făcut practic bilanțul procesului de Brexit. Pentru referință, în 1976 Marea Britanie s-a văzut nevoită să apeleze la un ajutor de urgență din partea FMI. Ca români, știm bine ce implică așa ceva și cam în ce situație trebuie să te afli ca să apelezi la Fond. Astăzi, problemele Regatului Unit țin de relația cu Uniunea Europeană. Criza este de altă natură, dar nu mai puțin umilitoare. Mai ales când te auto-plasezi într-o situație de „râsul întregii lumi”.

Săptămâna trecută Parlamentul de la Londra a fost supus unei tornade de voturi care a făcut din nou deliciul presei din întreaga lume. Titlurile care au curs aveau un caracter spectaculos și definitiv: „Camera Comunelor respinge din nou acordul lui May”, „Parlamentul britanic exclude varianta unui Brexit dur” sau „Marea Britanie cere amânarea Brexit”. Într-adevăr, spectacolul de la Westminster a fost captivant. În realitate însă, nu s-a schimbat absolut nimic. Potrivit legii în vigoare, ruperea de Uniunea Europeană urmează să se producă pe 29 martie, la orele 23, ora Londrei, așa cum parlamentarii au stabilit încă din noiembrie 2017. Cu sau fără acord de retragere.

De unde atunci toată agitația? În primul rând, premierul Theresa May a promis că revine cu un acord de retragere îmbunătățit. Era și cazul, având în vedere că aleșii l-au respins pe primul cu o majoritate de 230 de voturi, cea mai cruntă înfrângere legislativă pe care un prim-ministru a trebuit s-o îndure de mai bine de-o sută de ani încoace. Din 15 ianuarie, ziua votului, au trecut aproape două luni în care nu s-a întâmplat mai nimic. În orice caz, acordul inițial aprobat de șefii celor 27 de state membre la șfârșitul anului trecut a rămas intact. Nu s-a schimbat nici măcar o virgulă. Totuși, având în vedere data limita de 29 martie, primul ministru și-a luat inima în dinți și a prezentat un nou calendar de vot. Problematica backstop-ului din Irlanda de Nord s-a dovedit din nou de netrecut, chiar dacă au fost înregistrate progrese. În seara zilei de 11 martie, Theresa May a reușit să obțină de la Jean Claude Juncker asigurări suplimentare pe marginea statutului Irlandei de Nord, în speranța că temerile euroscepticilor vor fi astfel risipite. Pentru context, „backstopul” este un fel de asigurare temporară. Ea intervine doar dacă în urma perioadei de tranziție post – Brexit, adică până la sfârșitul lui 2020, UE și UK nu reușesc să-și stabilească noua formă de cooperare economică. Atunci și doar atunci, Irlanda de Nord ar trebui să se supună temporar unor reguli europene, având în vedere că granița cu Irlanda reprezintă singura linie de demarcație terestră intre UE și UK. Preocuparea europenilor ține de standardele produselor și de respectarea normelor comunitare. În același timp, pacea de la Belfast din 1998, cunoscută și ca „Acordul din Vinerea Mare” presupune, printre altele, lipsa frontierelor fizice de orice fel. Este vorba despre momentul istoric când unioniștii protestanți și republicanii catolici și-au dat mâna după treizeci de ani de conflict. Brexit complică lucrurile atât din punct de vedere tehnic, cât mai ales politic. Chiar dacă frontiera fizică se menține invizibilă și controalele urmează să fie efectuate doar maritim, un regim diferit de restul Regatului Unit aplicat exclusiv Irlandei de Nord, ar fi sinonim cu un început de dezintegrare statală.

Asta cred britanicii. Mai exact, cei de la DUP (Democratic Unionist Party), adică unioniștii nord-irlandezi, ale căror obiecții au fost preluate ulterior și de euroscepticii conservatori. DUP are de ce să se teamă. Acasă la ei, situația este pe zi ce trece mai tensionată. Sinn Fein câștigă teren și regiunea s-a văzut nevoită să se descurce fără executiv regional din Ianuarie 2017. Trebuie menționat aici că o altă condiție a păcii de la Belfast este guvernul de coabitare, cu prim ministru de la un partid și viceprim-ministru de la celălalt, în funcție de numărul de voturi obținute. În zona, trecutul n-a dat oricum niciodată pace prezentului și ultimele zile au redeschis rănile istorice. La 47 de ani de la masacrul din Londonderry cunoscut sub numele de „Bloody Sunday”, un fost soldat britanic a fost trimis în judecată pentru uciderea a doi protestatari.

În același timp, euroscepticii din partidul conservator văd în backstop o capcană întinsă de Bruxelles. Pe lângă un regim separat aplicat Irlandei de Nord, întregul Regat Unit ar rămâne de facto într-un fel de uniune vamală cu UE. Situație temporară, ce-i drept, însă, potrivit euroscepticilor este una care se poate prelungi la nesfârșit. Cu alte cuvinte, europenii ar putea să-i țină pe britanici cu forța alături de ei. De aici și asigurările primite de la Juncker, de care aminteam mai devreme. După cum s-a văzut a doua zi în Parlament, prea mulți nu s-au lăsat convinși. Acordul a fost din nou respins, chiar dacă verdictul aleșilor a fost mai puțin devastator decât cel din Ianuarie: guvernul a pierdut la 149 de voturi. O îmbunătățire vizibilă față de înfrângerea anterioară de 230 de voturi, ar spune optimiștii. Unii s-au lăsat totuși convinși. Nu și DUP alături de 75 de parlamentari conservatori. N-a ajutat prea mult nici pledoaria procurorului general Geoffrey Cox, cel însărcinat cu evaluarea impactului legal al acordului de retragere și a noilor documente aferente. Acesta a recomandat votul în favoarea acordului, cu mențiunea ca, din punct de vedere legal, riscul de captivitate al backstop-ului se menșine. Ulterior, specialiștii au declanșat în spațiul public o amplă dezbatere pe marginea subiectului. Potrivit The Times, există și conservatori care îl acuză pe Geoffrey Cox de incompetență. Ei consideră că Tratatul de la Viena care guvernează acordurile internaționale oferă de fapt Marii Britanii posibilitatea de „evadare” unilaterală din backstop. Cert este că, în urma votului din 12 martie, mulți parlamentari sunt convinși că acordul de retragere agreeat cu Uniunea Europeană, sau „Theresa May’s deal” și-a dat obstescul sfârșit și ca documentul trebuie renegociat de la zero.

A doua zi după votul pe marginea acordului pentru Brexit, Camera Comunelor a fost chemată să se pronunțe asupra posibilității unui „Brexit fără acord”. Adică, în teorie, să-l respingă. Spun doar în teorie, pentru că moțiunea depusă de guvern n-a fost de natura sa excludă posibilitatea unui „no deal Brexit” în proporție de 100%. Motiv pentru care s-a ajuns în situația jenantă în care cinci membri marcanți ai cabinetului din aripa „Soft Brexit”, s-au abținut de la vot, cu riscul de a fi sancționați conform procedurii parlamentare („three line whip”). Cu alte cuvinte, au mers împotriva guvernului. De sancțiuni nici nu s-a pus problema pentru că autoritatea Theresei May nu mai există de fapt. Dezbaterile din Parlament sunt extrem de sugestive în acest sens. În ultimele luni, rolul primului ministru a fost redus la „da, am inteles” când se pune problema interacțiunii cu aleșii. Dacă porecla de „Maybot” s-a născut inițial din manieră robotică și lipsită de empatie, acum capătă noi valențe. Premierul primește instrucțiuni și se conformează.

De altfel, momentele jenante au continuat și în ultima zi de vot. Pe ordinea de zi s-a aflat amânarea Brexitului propriu-zis, mai exact modificarea datei limită de 29 martie. Secretarul pentru Brexit, Stephen Barclay, a susținut cu aplomb specific dezbaterilor de la Westminster cauza guvernului. Le-a cerut colegilor să voteze în consecință. Adică pentru extinderea termenului limită. La doar câteva minute, el s-a dus și a votat impotrivă. În condiții cât de cât normale, Barclay ar fi fost exclus pe loc din cabinet. Nimeni nu mai are însă nici timpul, nici răbdarea și nici autoritatea ca să aplice măsuri punitive. Indisciplina la nivelul executivului este fără precedent și ar fi trebuit de mult să conducă la căderea guvernului.

Ce urmeazî? Pare greu de crezut, dar Theresa May are de gând să trimită din nou în Parlament acordul de retragere. Același acord care a fost deja respins de două ori. N-o s-o facă însă decât cu garanția că DUP votează pentru. Dacă unioniștii dau undă verde, ar putea să atragă după ei o cohortă de eurosceptici și chiar voturi de la Opoziția laburistă. Nu este imposibil.

Oricum ar fi, „the show must go on”, vorba regretatului Freddie Mercury.

 

Indicele ROBOR la 3 luni a crescut până la pragul de 3,12%

0

Indicele ROBOR la 3 luni, în funcţie de care sunt calculate dobânzile la majoritatea creditelor în lei, a crescut la 3,12%, potrivit datelor publicate marţi de Banca Naţională a României (BNR).

De asemenea, ROBOR la trei luni este indicatorul principal în funcţie de care se calculează dobânzile variabile la creditele în lei, potrivit datelor News.ro.

Marţi, acesta a urcat la 3,12%.

Totodată, marţi, indicele ROBOR la şase luni a urcat de la 3,30% la 3,31%.

ROBOR (Romanian Interbank Offer Rate) este rata medie a dobânzii la care se împrumută, între ele, instituţiile bancare din România, în lei, iar evoluţia sa este legată, în principal, de nivelul de lichiditate existent în piaţă.

Startup-uri și firme mici din UE vor beneficia de alte fonduri europene

0

 

Startup-urile și firmele mici și mijlocii (IMM) inovatoare din Uniunea Europeană, inclusiv din România, vor putea beneficia de fonduri europene în valoare totală de 2 miliarde de euro, bani alocați pentru 2019 și 2020 de către Comisia Eurpeană, a anunțat luni executivul comunitar într-un comunicat remis StartupCafe.ro.

De asemenea, Uniunea Europeană va avea un Consiliu european pentru inovare (CEI), a cărui misiune este să transforme descoperirile științifice ale Europei în firme care au capacitatea de a se dezvolta mai rapid, potrivit Hotnews.ro.

Totodată, Comisia va numi între 15 și 20 de lideri ai inovării în cadrul unui comitet consultativ al CEI, cu rolul de a supraveghea etapa pilot a CEI, de a pregăti viitorul CEI și de a promova CEI la nivel internațional. Inovatorii din întregul ecosistem sunt invitați să-și exprime interesul până la 10 mai.

 

Credite de angajament pentru continuitatea programelor de cercetare  

0

Ministrul cercetării și inovării, Nicolae Hurduc (foto), a prezentat caracteristicile bugetului în domeniu pe acest an. Este un buget de 1,79 miliarde lei, cu 27% mai mare decât cel de anul trecut. Se adaugă bugetul Academiei Române, de 400 milioane lei, destinat de asemenea susţinerii activităţii de cercetare.

De interes deosebit este alocarea în acest an a unei componente bugetare reprezentate de creditele de angajament – 3,3 miliarde lei – destinate funcţionarii în continuitate a institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare pe o perioadă de patru ani, fără întreruperile în finanţare care apăreau la trecerea de la un exerciţiu bugetar annual la altul. Competiţiile de granturi trebuiau lansate în fiecare an, or aşa ceva nu era posibil din motive bugetare. Din 2016 nici nu s-au mai organizat competiţii de proiecte. Prin aplicarea acum a sistemului creditelor de angajament, a subliniat ministrul cercetării şi inovării, se asigură predictibilitate şi se poate organiza competiţie de proiecte pe patru ani, existând suma alocată. Este o formă de atragere a tinerilor cercetători, în sensul că îi ajută în dezvoltarea carierei, prin competiţii anume destinate lor.

 

 

ING Bank, rezultate financiare 2018

0

ING Bank România anunţă că anul trecut a ajuns la un total al clienţilor de 1,29 milioane, ceea ce reprezintă o creştere cu 13% față de 2017. Tot în 2018, ING a revenit pe piața de capital, a trecut de 25 miliarde lei portofoliu de credite şi a atins cota de piață de 10,1%.

În calitate de CEO al ING Bank România, Michal Szczurek (foto) subliniază: „În 2018 am înregistrat cea mai mare creștere de până acum în România. Pe parcursul acestor 25 ani, prin creștere organică constantă, am reușit să acoperim o cotă de piață pe creditare formată din două cifre, respectiv de 10,1%. Am majorat numărul de clienți activi pe segmentul de retail cu 13% și ne-am îmbunătățit prezența digitală prin atingerea unui nou record de 112 milioane autentificări în Home’Bank. Clienții noștri văd tot mai mult ING Home’Bank ca platforma principală de banking, cu opțiuni complete pentru realizarea de transferuri și pentru accesarea de produse. Din anul 2018,  clienții Mid-Corporate și IMM-uri au la dispoziție și ING Business, care este mai mult decât o soluție de internet banking B2B clasică, fiind prima platformă omni-channel din țară. Strategia noastră digitală va continua și în 2019, completând oferta ING cu servicii simple și relevante, îmbunătățind în același timp consultanța din office-uri pentru acele momente-cheie din viața clienților noștri”.

Din multitudinea realizărilor de anul trecut, se impune atenţiei atingerea primului miliard de euro credite acordate clienților de Divizia de Mid-Corporate Banking, care include și categoria IMM-urilor. De asemenea, este de reliefat că platforma ING Home’Bank a înregistrat 112 milioane vizite, devenind „principala platformă de banking pentru clienți, având opțiuni de plată și acces la serviciile băncii”. În aceeaşi ordine de idei, numărul de înregistrări pe platforma Home’Bank a crescut cu 64% față de 2017, iar al tranzacţiilor, cu 35%.

Mihaela Bîtu, director general adjunct și Head of Wholesale Banking, conchide: „2019 este un an de sărbătoare pentru ING Bank România, ce marchează o dublă aniversare – 25 ani de activitate în segmentul corporativ și 15 ani pentru diviziile Retail și Mid-Coporate. Încă de la înființare, banca noastră a pus în prim-plan clienții și dorința de a oferi o experiență distinctă în sectorul bancar românesc. Urmărind cu consecvență această strategie, și exclusiv prin creștere organică, ING a ajuns una dintre băncile de top din România, ceea ce ne dă multă satisfacție, dar și determinarea de a continua să ne afirmăm pe piața românească prin inovație și aplecarea către nevoile clienților. Prin tot ceea ce facem, urmărim să avem un impact pozitiv asupra vieții oamenilor și a societății în general. În ultimii 5 ani am investit peste 26 milioane RON în programe sociale precum Startarium sau Banometru. Sustenabilitatea este de asemenea una dintre preocupările strategice ale grupului ING, peste 30% din portofoliu de credite corporative al ING România fiind clasificat ca sustenabil”.

Recunoaştere europeană pentru Aeroportul Internațional Cluj

0

Aeroportul Internațional „Avram Iancu” Cluj anunţă că a primit aprecieri la nivel european în contextul unui audit efectuat de Agenția Europeană pentru Siguranța Aviației – EASA, ai cărei experți „au verificat starea infrastructurii aeroportuare, respectiv pista, căile de rulare și platformele de staționare aeronave, precum și întreaga documentație specifică unui aeroport privind respectarea cerințelor de certificare impuse de către regulamentele europene și internaționale”. Rezultatul a fost că „atât specialiștii pe siguranță EASA, cât și cei ai AACR au constatat starea foarte bună a elementelor de infrastructură aeroportuară, apreciind totodată modul profesionist, eficient și competent al personalului Aeroportului în gestionarea tuturor activităților specifice de aviație civilă”.

Aeroportul Internațional Cluj informează că „oferă și în anul 2019 peste 40 de destinații regulate din 20 de țări, prin intermediul a 7 companii aeriene. Anul acesta, începând cu luna aprilie, o nouă companie aeriană, Ryanair, își va face debutul pe aeroport prin zborurile sale spre Londra Southend”.

Rata mortalității a crescut în România

0

Populația rezidentă a României a scăzut în ultimii 15 ani cu peste 2.000.000 de persoane, fiind una dintre cele mai mari rate de ”depopulare” din Europa, potrivit Hotnews.

Migrația externă și faptul că mor mai mulți români decât vin pe lume, acestea sunt cauzele primare ale acestui fenomen.

Potrivit estimărilor publice, peste 10 ani, vor mai fi în țară între 17 și 18 milione de români (în funcție de scenariul pessimist, mediu sau optimist de calcul). Asta e vestea proastă. Cea și mai proastă e că majoritatea vor fi bătrâni, iar numărul celor care vor trebui să muncească pentru a le achita pensile se va împuțina dramatic, potrivit sursei amintite.

 

În ultimii 15 ani, vârsta medie a mamei la prima naștere a urcat de la 24 de ani la peste 27 de ani, iar la oraș această vârstă medie e de aproape 29 de ani.

 

Numărul nou-născuților la mia de locuitori au scăzut și ele dramatic. Dacă în anii 1960, veneau pe lume 20 de nou-născuți la 1000 de locuitori, acum numarul lor e de circa 9 la mia de locuitori.

 

Companiile americane se pregătesc de o nouă recesiune

0

Marile companii din SUA se pregătesc pentru o nouă recesiune, multe dintre acestea anunțând deja tăieri de costuri pentru a nu fi prinse cu garda jos, potrivit analiștilor Gartner.

Majoritatea directorilor de companii rămân, totuși, încrezători cu privire la evoluția economiei SUA în 2019, cei mai optimiști fiind jucătorii din tehnologie și comunicații, conform Profit.ro În schimb, companiile cu o expunere ridicată în China sunt mai inclinate să preconizeze o scădere a cererii.

“Chiar și în situațiile în care anticipează o evoluție economică în general pozitivă, multe dintre cele mai mari companii ale lumii încep să se comporte ca și cum ar fi în recesiune. Ford, Pepsi și P&G sunt exemple recente de companii cu un profil ridicat care au anunțat programe de eficientizare la scară largă,” spune Tim Raiswell, vicepreședinte Gartner, departamentul de practici financiare.

Potrivit studiului Gartner, directorii de bănci atenționează cu privire la creșterea împrumuturilor riscante acordate de instituțiile nebancare. Deși mulți economiști consideră că următoarea recesiune din SUA va îmbrăca o altă haină decât cea a crizei de lichiditate financiară din 2009, directorii financiari și trezorierii ar trebui să fie îngrijorați cu privire la creșterea creditării nebancare și a riscurilor la adresa sistemului financiar al SUA, arată Raiswell.

Ford intenționează să concedieze 5.000 de angajați în Germania

0

Ford Europa ar vrea să reducă efectivele din Germania cu 5.000 de oameni, ca parte a unui plan de revenire a diviziei pe profitabilitate, potrivit Hotnews.

Ford desfășoară un plan de restructurare în Europa, va închide o fabrică din Franța și își va limita operațiunile din Rusia și Marea Britanie. Ford are 4.400 de angajați la Craiova, unde anul trecut a produs un număr record de 140.000 de mașini.

În Europa, Ford are 53.000 de angajați, dintre care 24.000 în Germania.

La Craiova, Ford produce aproape 600 de mașini EcoSport pe zi și va adăuga un al doilea model la final de 2019. Cu două modele pe liniile de asamblare uzina ar putea depăși 200.000 de mașini/an.

România deține cele mai mari prețuri ale consumului din UE

0

România a avut, și luna trecută, cea mai mare creștere a prețurilor de consum din Uniunea Europeană, rata anuală a inflației urcând la 4%, potrivit datelor biroului european de statistică, Eurostat.

Topul creșterilor de preț este completat de Ungaria, cu o creștere de 3,2% a prețurilor de consum, și Letonia, cu o rată a inflației de 2,8%, conform Profit.ro. Primul loc în topul european al scumpirilor a devenit o poziție obișnuită pentru România.
De asemenea, la nivelul zonei euro, inflația a fost de 1,5% luna trecută, în creștere ușoară, de la 1,4% în ianuarie, menținându-se însă sub șinta Băncii Centarle Europene, de aproape 2%.

Noile măsuri de stimulare a lichidității vin la nici trei luni de la retragerea programului cunoscut sub numele de „relaxare cantitativă”, prin care BCE a injectat pe piață 2.600 de miliarde de dolari.

Romsilva a deschis Luna Plantării Arborilor

0

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a deschis ediţia 2019 a Lunii Plantării Arborilor (15 martie-15 aprilie) printr-o acțiune de maximă necesitate: o contribuţie la mărirea suprafeţei de perdele forestiere. Acţiunea de împădurire s-a desfăşurat pe o porţiune de la marginea autostrăzii A2, localitatea Siminoc de pe raza UAT Murfatlar din județul Constanța. Perdeaua forestieră de acolo plantată în aceste zile se întinde pe 2,12 km, are suprafaţa de 6,37 ha şi este constituită din 31.850 de puieți de salcâm, sălcioară, corcoduș, păr și păducel, material săditor asigurat din pepinierele Romsilva. Împreună cu silvicultori, localnici, elevi de la Liceul Teoretic Murfatlar, au lucrat la plantare ministrul apelor și pădurilor, Ioan Deneș, directorul general al RNP – Romsilva, Gheorghe Mihăilescu, autorităţi ministeriale şi locale.

Ioan Denes
Ioan Denes

Ministrul Ioan Deneş a anunţat că în acesta an se vor realiza, în campania de primăvară, 6,7 ha la Direcţia Silvică Călărași și 6,4 ha la Direcţia Silvică Constanța (cu perspectiva realizării la aceasta a încă 6 ha). În campania de toamnă se vor planta 75 ha, după aplicarea exproprierilor incluse în hotărâri de guvern.

Gheorghe Mihailescu
Gheorghe Mihailescu

Referitor la ansamblul lucrărilor de împădurire pe care Romsilva le execută, directorul general Gheorghe Mihăilescu a subliniat că în acest an vor fi regenerate 12.615 ha: 7.935 ha, prin regenerări naturale și 4.680 ha, prin regenerări artificiale, prin lucrări de împăduriri. De asemenea, vor fi realizate lucrări de completări curente în plantații pe 1.641 ha și lucrări de refacere a plantațiilor afectate de calamități pe 148 ha. În campania deschisă acum, de primăvară, sunt prevăzute lucrări de regenerare naturală pe 5.890 ha și împăduriri, pe 3.236 ha. În total, în cele două campanii de împăduriri din acest an, în pădurile de stat vor fi plantați peste 27 de milioane de puieți forestieri. Pentru regenerarea pădurilor, Romsilva alocă în 2019 un buget de investiții de 192,48 milioane de lei.

Noi soluţii propuse de comunităţile de afaceri pentru problemele create de stat

0

Vrem o piaţă a bunurilor de larg consum funcţională şi modernă ? Atunci operatorii trebuie să găsească soluţii flexibile la problemele create de stat prin reglementări nepotrivite şi să integreze eficient tehnologia digitală – a reieşit din discuţiile purtate de profesioniştii din FMCG, publicitate şi marketing şi reprezentanţi ai statului la „Reset 2019”, a opta ediţie a Congresului de Trade Marketing organizat de Piaţa. Pe scurt, concluziile ar fi următoarele:

Autorităţile statului – executivă şi legislativă – se află într-un stadiu avansat de înstrăinare faţă de mediul de afaceri

Guvernul şi majoritatea parlamentară legiferează fără să înţeleagă domeniul pe care îl reglementează şi fără să se sinchisească de consecinţe. Nu există o comunicare reală cu comunitatea de afaceri, ci doar una mimată. Întâlnirile cu reprezentanţi ai operatorilor economici sunt evitate sistematic prin non răspuns la invitaţii.

Operatorii din FMCG şi food retail, profesioniştii din trade marketing înţeleg că sunt pe cont propriu şi caută soluţiile adecvate de adaptare la un mediu de afaceri care este provocator şi din cauza schimbărilor bruşte de natură legislativă.

Volumul activărilor in-store care implică factor uman este în scădere masivă

Companiile mari care vor menţine activările in-store cu factor uman recurg la optimizarea costurilor  –Ursus optează pentru o selecţie mult mai judicioasă a locaţiilor şi a ocaziilor de activare – sau la internalizarea personalului – Cris-Tim şi-a creat, anul trecut, propria echipă de merchandising, cu 150 de angajaţi proprii, şi anunţă că reduce investiţiile în samplinguri în favoarea celor în campanii dedicate, personalizate pe client, care oferă beneficii adaptate la profilul cumpărătorilor .

Tehnologia digitală devine componenta principală în comunicare şi în activarea consumatorilor

Restricţionarea folosirii promoterilor este compensată prin intensificarea comunicării în spaţiul digital, prin lărgirea gamei de canale de comunicare şi prin integrarea tehnologiei digitale în activările la punctul de vânzare.

De asemenea, Kaufland şi-a dezvoltat propria aplicaţie de mobil prin integrarea unui card digital de fidelitate cu ajutorul căruia va personaliza promoţiile.

Carrefour creează un ecosistem digital în care diverse aplicaţii intră în simbioză pentru crearea unei experienţe de cumpărare speciale: self scan & checkout, plata cu mobilul (integrată în aplicaţia Carrefour Pay), plata cu amprenta, Bringo şi Gurmandio (aplicaţii pentru comandă online de produse, respectiv mâncare), supermarket online şi marketplace (platformă pentru shopperi, dar şi pentru furnizori colaboratori), precum şi o nouă platformă digitală pentru parteneri (partners.carrefour.ro).

 

Google elimină peste 6 milioane de reclame zilnic

0

Pentru Google, asigurarea unui mediu sanatos si sustenabil al publicitatii digitale este o miza cruciala, aflata in centrul eforturilor sale de aproape 20 de ani, potrivit Wall Street.

In fiecare moment, Google investeste resurse umane si de tehnologie pentru protejarea indivizilor, agentiilor de publicitate si editorilor care contribuie la crearea unui internet util. Google prezinta date despre cele mai importante actiuni derulate in anul 2018 pentru a mentinerea unui mediu online sigur.

De asemenea, în total, anul trecut Google a introdus 31 de noi politici pentru publicitate. Alaturi de protejarea utilizatorilor impotriva reclamelor inselatoare si abuzive, eforturile Google s-au concentrat pentru a oferi agentiilor de publicitate un mod facil de a verifica daca reclamele lor respecta politicile de publicitate, potrivit sursei citate.

O alta tinta in 2018 au fost entitatile din spatele reclamelor daunatoare, urmarind eliminarea cauzei. Folosind tehnologie „machine learning”, au fost identificate aproape un milion de conturi ale unor „advertiseri” rau intentionati, de doua ori mai mult ca in 2017.

Salariaţii First Bank urmează să părăsească banca

0

Reprezentanţii First Bank au transmis, joi, că al 13-lea salariu şi schemele de plata variabilă aferente anului 2018 au fost plătite la timp, iar salariaţii care urmează să părăsească banca vor primi toate măsurile compensatorii, aşa cum au fost negociate şi agreate cu sindicatul Piraeus Bank România, prin Contractul Colectiv de Muncă, potrvit News.ro

”În legătură cu informaţiile prezentate astăzi în articolul privind acţiunea de pichetare organizată de sindicatul Piraeus Bank România, dorim să precizăm următoarele: indemnizaţia anuală (cel de-al 13-lea salariu) a fost plătită integral în 2018 tuturor angajaţilor băncii în lunile iulie şi decembrie; schemele de plată variabilă aferente anului 2018 au fost plătite în conformitate cu reglementările interne în vigoare pentru toţi angajaţii eligibili din reţeaua teritorială şi centrele de afaceri; salariaţii care urmează să părăsească banca vor primi toate masurile compensatorii, aşa cum au fost negociate şi agreate cu sindicatul Piraeus Bank România, prin Contractul Colectiv de Muncă”, au transmis, joi, reprezentanţii First Bank.

În același timp, membrii sindicatului din cadrul First Bank vor solicita majorarea numărului de salarii compensatorii pentru angajaţii care vor fi concediaţi, acordarea celui de-al 13-lea salariu şi a bonusurilor pe 2018.

Potrivit G4Media, First Bank urmează să concedieze 379 de persoane şi să închidă sau să comaseze 40 de filiale.

Afacerile din industrie au avut parte de o creștere ianuarie

0

Cifra de afaceri a companiilor din industrie a crescut în ianuarie, față de aceeași lună a anului trecut, cu 4,3%, un ritm crescut față de cel din decembrie, arată datele publicate joi de Institutul Național de Statistică (INS).

În decembrie 2018, comparativ cu decembrie 2017, cifra de afaceri din industrie a crescut pe ansamblu cu 2,9%, scrie Profit.ro. În luna ianuarie 2019, cifra de afaceri din industrie pe total (piața internă și piața externă), în termeni nominali, a crescut atât față de luna precedentă cu 4% cât și față de luna corespunzătoare din anul precedent cu 4,3%.
De asemenea,  afacerile au avansat datorită creșterii din industria extractivă (+13,8%) și din industria prelucrătoare (+4%). ”Pe marile grupe industriale creșteri au înregistrat: industria bunurilor intermediare (+6,9%), industria bunurilor de folosință îndelungată (+5,7%), industria bunurilor de capital (+4,6%), industria energetică (+1,6%) și industria bunurilor de uz curent (+0,4%), se arată în comunicat. În 2018, cifra de afaceri din industrie, comparativ cu 2017, a crescut pe ansamblu cu 11,8% datorită creșterii industriei prelucrătoare (+12%) și industriei extractive (+6%), potrivit susei citate.

Transylvania Live, program de revitalizare a patrimoniului

0

Fundația Mihai Eminescu Trust și Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România – UCIMR au lansat la Sighișoara programul Transylvania Live, cu scopul subliniat de iniţiatori „de a îmbogăți experiența turistică în regiune și de a implica activ comunitățile locale în vederea dezvoltării lor, contribuind, totodată, la promovarea scenei tinere de artiști români”. Concretizarea se va face prin 18 evenimente culturale în regiune cu scopul de a promova patrimoniul și tradițiile locale. Un astfel de eveniment a fost cel inaugural, în care au concertat doi dintre cei mai apreciați artiști ai scenei tinere de jazz din România: Viorica Pintilie acompaniată de Ciprian Pop la chitară. Din perspectiva programului Transylvania Live, în acelaşi context au vorbit Caroline Fernolend, președinte al Fundației Mihai Eminescu Trust și Sebastian Gheorghiu, manager de proiecte al UCIMR. De asemenea, s-a adresat participanţilor primarul orașului Sighișoara, Ovidiu-Dumitru Mălâncrăvean.

Fără a intra aici în detaliile programului, este de semnalat că un eveniment apropiat în timp se va desfăşura de Paști la Viscri: „o experiență multi-senzorială”, cu vizitarea spațiilor de patrimoniu UNESCO, întâlnire cu oameni ai locului, meșteri și bucătari talentați, un concert de jazz în incinta bisericii fortificate de la Viscri, inclusă în patrimoniul UNESCO; vor concerta New Landscapes: Ana Maria Galea acompaniată la pian de Daniel Csikos, biletele fiind deja disponibile pe myticket.ro. La vară, programul va include evenimentele festivalului ICon Arts Transilvania.

 

 

Laserul de la Măgurele a devenit efectiv cel mai puternic din lume

0

Laserul care constituie esenţa proiectului Extrem Light Infrastructure-Nuclear Physics – ELI-NP de pe platforma fizicii de la Măgurele a atins puterea de 10 petawatts: 10 PW (zece milioane de miliarde watts), devenind astfel efectiv cel mai puternic sistem laser realizat vreodată în lume.

Directorul proiectului ELI-NP, acad. Nicolae Victor Zamfir, sintetizează  forţa atinsă de laserul de la Măgurele spunând că reprezintă „a zecea parte din întreaga putere a Soarelui pe Pământ concentrată într-o rază de lumină”. Referindu-se la aplicaţiile laserului ELI-NP, acad. Nicolae Victor Zamfir subliniază: „Cu ajutorul acestui laser putem să creăm fenomene noi, să urmărim comportarea materiei în condiţii extreme, care până acum nu au fost pe Pământ; probabil în Univers ele există şi astfel încercăm să desluşim unele dintre tainele Universului”.

Ministrul educaţiei naţionale, Ecaterina Andronescu, afirmă că prin această realizare, generaţia tânără „are aici cu ce lucra, are ce învăţa, are de la cine învăţa”, încât „rezultate nu se vor lăsa aşteptate”. Totodată, spune ministrul educaţiei naţionale, „România, prin intermediul cercetării de aici, va căpăta o altă vizibilitate, va avea o altă producţie ştiinţifică”.

La rândul său, ministrul cercetării şi inovării, Nicolae Hurduc, apreciază că performanţa ştiinţifică atinsă de laserul de la Măgurele „demonstrează că România este capabilă să facă lucruri foarte importante, în ciuda multor persoane care se îndoiesc sau se îndoiau de ce putem noi face. Această performanţă demonstrează că oamenii de ştiinţă din România, cercetătorii, pot obţine rezultate care să ne situeze la cele mai înalte cote la nivel mondial”.

Salariul mediu net este în scădere

0

Câștigul salarial mediu brut pe luna decembrie 2018 a fost de 4.837 lei, cu două procente mai mic faţă de luna precedentă, potrivit datelor publicate de INS.

Câştigul salarial mediu nominal net a scăzut cu doar 0,7% şi a ajuns la 2.936 lei,  respectiv 618 de euro la cursul mediu al lunii februarie, în care au fost încasaţi şi cheltuiţi banii câştigaţi, potrivit Curs de guvernare.

Ajustat cu nivelul preţurilor (53% din media UE, conform celor mai recente date Eurostat) puterea de cumpărare în euro s-a situat la 1.166 euro (câştigaţi într-o ţară europeană care ar avea preţurile la nivelul mediu din UE). Scăderea de circa 20 de euro faţă de luna anterioară apare ca mult mai clară decât cea de 0,7% în lei prin majorarea cursului de schimb, majorat cam cu 2% faţă de finalul anului 2018.

În același timp, salariul real de referinţă (puterea de cumpărare a banilor încasaţi exprimată ca indice raportat la cea din octombrie 1990, ultima de dinaintea liberalizării preţurilor) a scăzut cu 3,2 puncte procentuale, până la 206,9%.

Indicele ROBOR continua să crească

0

Indicele ROBOR la 3 luni, în funcţie de care sunt calculate dobânzile la majoritatea creditelor în lei, a crescut la 3,06%, potrivit datelor publicate miercuri de Banca Naţională a României (BNR).

ROBOR la trei luni este indicatorul principal în funcţie de care se calculează dobânzile variabile la creditele în lei, conform News.ro

Marţi, indicele a coborât la 3,05%, cel mai mic nivel din 23 ianuarie, când a fost 3,03%.

Totodată, indicele ROBOR la şase luni a crescut la 3,26%.

De asemenea, marţi, acest indice a scăzut 3,25%, cel mai mic nivel din 18 ianuarie, când a fost 3,22%.

ROBOR (Romanian Interbank Offer Rate) este rata medie a dobânzii la care se împrumută, între ele, instituţiile bancare din România, în lei, iar evoluţia sa este legată, în principal, de nivelul de lichiditate existent în piaţă.

Românii aleg să lucreze în vânzări

0

Trei din 10 români vor să lucreze în vânzări și și-au depus anul trecut CV-ul pentru un job în acest domeniu, conform datelor Profit.ro.

Pe locul al doilea în topul preferințelor candidaților se află logistica, domeniu care a atras 14,6% din cele peste 9 milioane de aplicări de anul trecut. La scurtă distanță se află contabilitatea, cu 12,7% din totalul aplicărilor.
De asemenea, o noutate față de anul anterior este intrarea resurselor umane în top 10, exact pe locul 6. La pol opus, domenii ca publicitate/marketing, achiziții și construcții au părăsit complet clasamentul, conform eJobs, potrivit sursei citate.

Cele mai puține aplicări, în 2018, au fost înregistrate în ONG/voluntariat, medicină veterinară, tipografii/edituri, protecția muncii, pază și protecție, prelucrarea lemnului, managementul mediului, medicină alternativă, statistică/matematică și naval/aeronautică. Fiecare dintre aceste domenii a strâns mai puțin de 1% din totalul aplicărilor, la nivelul întregului an 2018. Cu mici schimbări între poziții, topul domeniilor celor mai puțin atrăgătoare pentru candidați a rămas la fel ca în anul 2017.

Home & deco şi modă la Romexpo

0

Romexpo, în parteneriat cu camerele de comerţ şi industrie din România, organizează în perioada 14-17 martie manifestările expoziționale inclusiv internaţionale Construct – Ambient Expo – construcţii şi amenajări interioare; Romtherm – instalaţii, echipamente de încălzire, răcire, condiţionare a aerului; Mobila Expo (în parteneriat şi cu Asociaţia Producătorilor de Mobilă din România, Asociaţia Clubul Român de Mobilă) – tendinţe în industria mobilei; Expo Flowers & Garden – flori, amenajări peisagistice, horticultură, grădinărit; Antique Market I – artişti, iubitori de artă, colecţionari; Modexpo I – ţesături, îmbrăcăminte, încălţăminte, blănărie, pielărie, servicii pentru afaceri în domeniu. Toate evenimentele sunt organizate în pavilioanele B1 şi B2 şi pe platformele exterioare, după programul: 14-16 martie, orele 10-18; 17 martie – 10-16; intrarea: 20 lei, gratuit pentru copii sub 7 ani, persoane cu dizabilităţi, persoane instituţionalizate.

Despre Brexit, cu mănușile în cui

0

Cel mai bun marcator al naționalei Angliei la Campionatul Mondial de Fotbal și în prezent realizator de emisiuni sportive la BBC, Gary Lineker este și un susținător al taberei NO Brexit, criticat de altfel pentru opinia sa exprimată public. Dar tot Gary Lineker este cel care spunea că „fotbalul este un sport extrem de simplu. Timp de 90 de minute, 22 de oameni aleargă după o minge ca să o bage într-o poartă, iar la final Germania câștigă mereu”.
Este exact ceea ce-mi vine să zic astăzi despre „meciul” dintre Regatul Unit al Marii Britanii și Uniunea Europeană. Lăsând deoparte metafora fotbalistică și plasând confruntarea UK-UE într-un imaginar ring de box, vedem cum ambii boxeri au atârnat deocamdată mănușile în cui: amândoi ar vrea să continue partida, dar fiecare mizează pe un altfel de knock-out tehnic. Sunt trei variante posibile și niciun arbitru în ring: hard Brexit (fără acord), soft Brexit (cu acord) și NO Brexit. Uniunea Europeană speră în cel mai fericit caz la un NO Brexit, iar în caz că acest lucru este imposibil, măcar la utilizarea acordului în forma deja acceptată de statele membre pentru efectuarea „divorțului civilizat”.
La Londra însă, vocile cele mai puternice din Parlamentul britanic cer hard Brexit (părăsirea UE fără acord) sau, în cel mai rău caz pentru insulari, o eventuală renegociere a actualului acord. Theresa May i-a făcut recent (încă) o vizită lui Jean-Claude Juncker doar ca să vadă dacă există cumva vreo deschidere europeană care să-i permită să ceară din nou voturile de susținere de la parlamentarii britanici. O astfel de deschidere ar însemna măcar și o portiță pentru ca UE să accepte să mai introducă unele lucruri în textul actualului acord, sau niște asigurări politice suplimentare favorabile Marii Britanii.
În Parlamentul European însă, noi concesii britanicilor nu e de sperat că vor mai fi acordate. Dar ceea ce ar fi rezonabil să se întâmple ar fi o „extensie” de câteva luni (trei, poate patru) care să nu vină la pachet cu prea multe alte condiții, adică de fapt o prelungire a statu-quo-ului, astfel încât între timp ambele părți să se dumirească în ce formă se poate realiza un soft Brexit.
Nu știm încă în ce fel va continua această „confruntare”. Mănușile sunt încă în cui.

Mentalitatea și teama de eșec, principalele obstacole pentru cei care vor să pornească o afacere în România

0

Mentalitatea și teama de eșec ocupă primul loc în topul celor mai importante obstacole pentru cei care vor să înceapă și să dezvolte o afacere în România, conform Barometrului Startup-urilor din România realizat de EY România, Impact Hub Bucharest și Startarium.

Educația precară, impredictibilitatea fiscală și situația politică actuală se clasează pe a doua poziție, fiind resimțite și menționate de 12% dintre antreprenorii chestionați în cadrul studiului.

Comparativ cu ediția anterioară, se observă o îmbunătățire a percepției cu privire la educație și la accesul la finanțare, ceea ce nu înseamnă însă ca aceste aspecte au fost rezolvate sau îmbunătățite la nivel național. Cu atât mai mult cu cât România se situează pe ultimul loc printre țările UE în ultima evaluare PISA privind ponderea absolvenților de studii superioare.

Cea de a treia ediție a Barometrului Start-up-urilor din România analizează răspunsurile a 284 de antreprenori privind accesul la finanțare, zona de reglementare și impozitare, educație și formare, cultură antreprenorială și sprijin coordonat. Din totalul numărului de respondenți, 82% conduc afaceri cu o vechime mai mică de trei ani și 92% au declarat că sunt fondatori/ acționari în cadrul companiei. Cele mai multe startup-uri sunt localizate în mediul urban și activează în IT&C, comerț cu amănuntul, servicii pentru afaceri, media și publicitate, industria alimentară, educație și altele.

65% au vârsta cuprinsă între 22-35 de ani, 28% între 35-50 de ani, 4% au sub 21 de ani iar 3% peste 50 de ani. Chestionarul a fost aplicat în perioada 15 ianuarie – 17 februarie 2019.

Lansare Barometru Startup EY

în 2019, 74% dintre respondenți consideră că antreprenoriatul nu este susținut de societatea românească și că principalul obstacol este teama de eșec, față de 60% în ediția din 2017.

În dezvoltarea afacerii lor, principalele piedici cu care se confruntă majoritatea antreprenorilor de startup sunt lipsa de capital pentru investiții (45%), bugetul de promovare limitat (38%), dar și nevoia de noi clienți la care nu știu cum să răspundă (34%).

Profilul antreprenorului de startup_infografic

Alte rezultate ale studiului:

Media venitului mediu lunar personal a scăzut la 917 euro

Față de edițiile anterioare ale barometrului, se observă o scădere a veniturilor personale ale antreprenorilor de startup. Dacă în 2017, media lunară a veniturilor generate de startup depășea ușor 1.000 euro, în 2019 a scăzut până la 917 euro. Procentul celor ale căror venituri lunare sunt sub 500 EUR este în creștere față de 2017 cu 15 puncte procentuale.

 

Peste 9 ore/zi dedicate afacerii

Un antreprenor aflat la început de drum dedică, în medie, 9,2 ore afacerii lui în fiecare zi, ceea ce înseamnă că lucrează cu 15% mai mult decât un angajat cu normă întreagă din România.

 

Fondurile proprii rămân principala sursă de finanțare pentru 79% dintre liderii de start-up. Rezultatele studiului arată însă și o creștere semnificativă a ponderii finanțărilor de la stat, a fondurilor primite de la familie și prieteni, dar și a celor venite din partea business angels, comparativ cu ediția din 2017.

 

71% dintre antreprenori consideră că fondurile oferite de statul român în cadrul programelor specifice pentru IMM-uri reprezintă forma de finanțare cu cel mai mare impact în susținerea inițiativelor de afaceri.

Acest lucru este demonstrat de cele două ediții ale programului Start–up Nation, care au avut mii de tineri aplicanți. Fondurile europene reprezintă o a doua sursă importantă de finanțare, afirmă 58% dintre respondenți. Importanța creditelor bancare a crescut, comparativ cu ediția din 2017, ocupând locul al treilea, urmate de investitorii de tip business angels  – a patra sursă de finanțare ca impact pe termen lung, cu 27% dintre opțiunile exprimate.

 

Mediul fiscal și de reglementare din România s-a deteriorat în ultimul an pentru antreprenori, consideră 52% dintre respondenți. Principalele trei măsuri care ar putea îmbunătăți acest mediu, în opinia antreprenorilor, vizează scăderea impozitării muncii, combaterea birocrației și menținerea stabilității mediului fiscal și de reglementare.

 

50% dintre antreprenorii la început de drum își propun să-și lanseze afacerile pe care le conduc pe noi piețe geografice. Cea mai menționată zonă de extindere este cea regională, Europa, cu 51% dintre răspunsuri, urmată de piața americană (17%). Iar cea mai mare parte a resurselor financiare sunt destinate promovării.

 

Elon Musk – antreprenor, CEO Tesla Motors, este cel mai inspirațional antreprenor străin. Pe locul al doilea se clasează Jeff Bezos – antreprenor american, fondator și CEO Amazon; urmat de Steve Jobs (Apple) și Bill Gates (Microsoft). Dintre antreprenorii români, Cristian Onețiu, co-fondator Life Care, este cel mai menționat, în aceeași măsură cu Marius Ghenea – antreprenor în serie și business-angel. Se remarcă o schimbare majoră în opțiunile antreprenorilor față de acum doi ani, numărul celor care declară că nu au un model a crescut de la 6% la 24%, iar al celor care au ca model un antreprenor român a atins un procent de 21% în 2019, față de 14% în 2017.

 

Mentoratul și discuțiile cu alți antreprenori reprezintă principala sursă de învățare menționată de antreprenorii de start-up (41%). Iar pentru 52% cele mai utilizate surse de interacțiune și inspirație sunt comunitățile online.

”Cea de-a treia ediție a Barometrului Startup-urilor ne oferă dovada solidă că încă ne confruntăm cu obstacole ce țin de mentalitate și că ecosistemul progresează mai greu pentru că antreprenorii la început de drum se tem de eșec. Eforturile noastre de a oferi antreprenorilor toate resursele de care au nevoie pentru a crește sunt dublate, așadar, de nevoia de a construi o cultură a acceptării eșecului ca pe o lecție și a fricii ca pe un stimul. Dacă vom vedea expunerea unor idei noi și prototiparea lor ca pe o dovadă de curaj, încercarea repetată ca perseverență și asumarea riscurilor ca pe o metodă de a avansa, cred că vom face o schimbare pozitivă de impact și nu doar în mediul antreprenorial” a declarat Oana Craioveanu, CEO și Co-fondator Impact Hub Bucharest.

România are o șansă fantastică de a-și dezvolta un avantaj competitiv esențial, acela de cultură a inovației, cu precădere în tehnologie. Iar așteptările sunt mari de la noua generație, dar și de la guvernanți, să sprijine acest trend extrem de pozitiv”, arată Cristian Cârstoiu, Partener, Departamentul de Asistență în Afaceri, EY România.

Rezultatele complete pot fi vizualizate aici.

RIGC 2019: cele mai importante discutii despre viitorul energetic al Romaniei!

0

A doua editia a Romanian International Gas Conference – RIGC 2019 va avea loc pe 13 martie, la Bucuresti.

 

 

Anul trecut pe vremea aceasta începea să-și facă loc în discuțiile publice un subiect mai degrabă tehnic: legea care trebuia să reglementeze exploatările de gaze din Marea Neagră, cunoscută drept „legea offshore”. Subiectul s-a „fofilat” printre știrile zilei, căpătând tot mai mare amploare. Până când a fost preluat în discursul politic și a explodat.

 

„Investițiile in sectorul hidrocarburilor din Marea Neagră vor genera până în 2040 venituri cumulate la bugetul de stat de peste 26 miliarde USD și vor aduce un plus de 40 miliarde USD PIB-ului României. Tot în aceeași perioadă, impactul asupra pieței muncii se traduce prin susținerea unui număr mediu anual de peste 30.000 de locuri de muncă.” Studiul Deloitte din care cităm aici vehicula, poate, cifre greu de crezut. Cu toate acestea, e dificil să nu ai încredere în aceste predicții, avînd în vedere reputația autorilor.

 

Și atunci, contestatarii „legii offshore”, cel puțin din prima ei fază, au început să atace direct „obiectul” discuției: gazul. Care, ziceau ei, ar trebui să rămână acolo unde e el de la natură, pentru o mai bună folosință din partea urmașilor noștri.

 

Un argument pe care susținătorii exploatărilor l-au combătut cu ușurință: peste 40 de ani e foarte probabil ca gazul natural să nu mai fie, din punct de vedere economic si tehnologic, „la modă”. Dezbaterea publică nu e neapărat un exercițiu obișnuit în România. Exploatarea gazelor naturale a fost și este un subiect sensibil, pentru că atinge filonul național. Deci cu atât mai mult dezbaterea a scăpat, adesea, de pe drumul argumentelor raționale. Anul s-a încheiat nedecis din acest punct de vedere, iar „legea offshore” a căpătat o mulțime de retușuri. Disputa s-a stins mai ales pentru că la finalul lui 2018, o altă decizie prindea viață: OUG 114. Anul 2019 a început cu păreri pro și contra acestei ordonanțe. Iar dezbaterea privind industria petrolului și gazelor a reînceput.

 

Probabil că o conferință a gazului trebuia să aibă loc de mult timp la București. Contextul o cerea. Însă organizarea unei conferințe internaționale cere timp șifoarte  multe resurse. Industria a făcut tot ce ținea de ea pentru ca un asemenea eveniment să aibă loc. Rezultatul? „Romanian International Gas Conference” va avea loc miercuri, 13 martie la București, în selecta aulă a Bibliotecii Centrale Universitare.

 

 

„Cea de-a doua ediție a Romanian International Gas Conference (RIGC), organizată de Energy Policy Group pe 13 martie a.c. împreună cu parteneri prestigioși – IOGP (Asociația Internațională a Producătorilor de Petrol și Gaze), FPPG (Federația Patronală Petrol și Gaze), ACUE (Asociația Federațiilor Companiilor de Utilități din Energie) și UPG (Universitatea de Petrol și Gaze, Ploiești) – reprezintă o ocazie excelentă pentru a dezbate care sunt perspectivele de dezvoltare pe termen lung ale sectorul românesc al gazelor naturale. Ne vom apleca asupra segmentelor de explorare și producție, transport, distribuție și furnizare, asupra funcționării pieței și, desigur, asupra mediului de reglementare. Este important să subliniem punctele forte, de potențial, ale sectorului gazier românesc și să identificăm obstacolele în calea dezvoltării sale, propunând soluții realiste. De asemenea, vor fi discutate opțiunile tehnologice pe termen lung ale utilizării gazelor naturale, cu constrângerea reducerii drastice a emisiilor de carbon până în anul 2050. Vor participa reprezentanți ai guvernelor statelor vecine (Austria, Ungaria, Bulgaria, Grecia), ai Comisiei Europene, precum și ai industriei și ai mediului academic.”

Radu Dudău, director EPG – Energy Policy Group

 

 

„Discutăm deja de ceva vreme despre necesitatea unei conferințe de un asemenea nivel la București. Am depășit toate obstacolele, resursele alocate sunt foarte multe. RIGC a prins din nou viață in acest an și pot doar să sper că acesta a doua editie e inca una dintr-un foarte lung șir.”

Cătălin Niță, director executiv Federația Patronală Petrol și Gaze

 

„Întâlnirile, discuțiile și concluziile prilejuite de RIGC sunt oportunități extraordinare care ar trebui să ne rezolve – sau cel puțin să ne clarifice – multe probleme ce țin de felul în care ne poziționăm, uneori cu mult prea mult subiectivism și emoție, față de resursele noastre de gaz. Acum, profesioniști și experți români și internationali vor putea analiza împreună, aici, la București, argumentat și la rece, teme de care o să depindă felul în care vom ști – sau nu – să exploatăm la maximum oportunitățile, avantajul și potențialul economic, social, geostrategic și tehnologic generat de zăcămintele de gaz natural de care dispunem. E un moment bun, propice, în care trebuie discutat serios și fără abordări greoaie despre strategia energetică a țării prin prisma gazului de care putem dispune. Toate acestea, pornind de la experiența și expertiza altor țări, dar si de la realitatea tot mai evidentă: gazul natural e combustibilul următorilor 30-40 de ani, așa că am face bine să profităm și noi cat mai mult.”

Adrian Măniuțiu, EM360.ro

“Energy Policy Group vine cu o a doua ediție a unei conferințe internaționale de maximă importanță pentru economia națională dar și pentru punerea în context corect a evoluțiilor din piața globală și europeană a energiei, în particular a gazelor naturale. Este extrem de important să reușim să definim cu înțelepciune locul pe care trebuie să-l ocupe sectorul gazelor naturale în strânsă legătură cu strategiile de mediu și de climă, dar și din perspectiva modului în care sectorul gazelor naturale vine cu o contribuție consistentă la dezvoltarea întregii economii naționale. Exploatarea inteligentă a acestei resurse naturale trebuie să aibă ca beneficiari direcți triunghiul echilateral format din consumatorii finali, operatorii din energie și bugetele publice ale statului român”. 

Daniel Apostol, director de relații externe FPPG

 

 

 

 

 

POZIȚIA CNIPMMR PRIVIND REFORME FISCALE ANUNȚATE PENTRU LUNA MARTIE

0
  1. REFORME FISCALE ANUNȚATE PENTRU LUNA MARTIE

 

Ministrul Finanţelor Eugen Teodorovici a anunţat că va veni în luna martie cu un nou pachet de măsuri în zona fiscală: „Mediul privat, sectorul privat este cel asupra căruia trebuie să acordăm o atenţie deosebită. Sper că în luna martie să putem prezenta în mod public un pachet de măsuri, de prevederi pe diverse zone, că vorbim de amnistie fiscală, de curăţarea capitalului negativ din economie, de concurenţa încă neloială din România între diverse companii, că vorbim de modul în care băncile vor finanţa mediul privat”. „Mediul privat le va primi cu mare deschidere. Simplificarea va fi radicală, vor fi măsuri de reducere radicală a termenelor în care se dau avize, autorizaţii”. S-a anunțat și că Guvernul ar putea renunţa la taxarea unor active financiare ale băncilor, precum titluri de stat sau finanţările pentru economie, că se doreşte ca băncile să fie parteneri reali în economie şi să-şi ţină profiturile în România. Printre finanţările pentru economie au fost enumerate creditele acordate prin finanţare BEI sau BERD către banca finanţatoare şi împrumuturile derulate prin programe guvernamentale, gen Prima Casă.

 

  1. POLITICILE FISCALE DIN Programul de guvernare

 

Noul pachet de măsuri fiscale anunțate pentru luna martie (amnistie fiscală, curăţarea capitalului negativ din economie, netaxarea unor active financiare) nu sunt cuprinse în Programul de guvernare 2018-2020, aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr. 1 din 29 ianuarie 2018 pentru acordarea încrederii Guvernului, care prevede însă alte măsuri, nerealizate încă:

 

  • Simplificare: Includerea tuturor legilor care vizează domeniul economic într-un pachet legislativ unitar ce va fi pus gratuit la dispoziţia tuturor agenţilor economici şi persoanelor fizice care desfăşoară activităţi independente. Eliminarea din acest pachet legislativ a tuturor prevederilor contrare (care se bat cap în cap), precum şi reducerea numărului de articole şi capitole cu peste jumătate din numărul actual sunt condiţii obligatorii. Codul legislativ va purta numele „Codul Economic al României” şi va cuprinde Codul Fiscal, Codul de Procedură Fiscală, Legea de Înfiinţare a Societăţilor Comerciale, Legea Evaziunii Fiscale şi toate celelalte legi cu caracter economic.
  • Deschidere: Codul Economic al României va fi dezbătut cu patronatele, cu Asociaţiile Oamenilor de Afaceri şi cu cei care desfăşoară activităţi independente în toate ramurile economiei, cu sindicatele, dar şi cu ONG-uri, Autorităţi Publice Locale, alte autorităţi publice interesate, asociaţii ale cetăţenilor, firme de consultanţă interne şi internaţionale, toată clasa politică.
  • Transparenţă: Codul Economic al României, odată dezbătut şi asumat de către toţi cei care vor participa la îmbunătăţirea lui, prezentaţi mai sus, va intra în dezbatere parlamentară în 2018.
  • Stabilitate: Odată aprobat de Parlamentul României, Guvernul va cere un moratoriu celorlalte forţe politice din Parlament, prin care nicio formaţiune politică să nu mai iniţieze propuneri legislative privind modificarea noului Cod Economic al României pentru cel puţin o perioadă de 5 ani de zile.
  • Predictibilitate: Adoptarea Codului Economic al României se va face cu cel puţin 6 luni înainte de a intra în vigoare.
  • Respect: vom simplifica birocraţia prin reducerea masivă a numărului de taxe.

Începând cu 1 ianuarie 2019, numărul taxelor, tarifelor şi comisioanelor (cu aplicare generală) în România nu va fi mai mare de 50. Pentru agenţii economici numărul taxelor fiscale şi nefiscale (cu aplicare generală) va fi de maximum 40.

Guvernul va propune modificarea cotei TVA de la 19% la 18%, începând cu 1 ianuarie 2019. Astfel, vom avea a doua cea mai redusă cotă din UE, după Luxemburg cu 17%. Vom extinde cota 5% de TVA pentru vânzarea de locuinţe (cele cu o suprafaţă mai mică de 120 mp) şi pentru inputuri în agricultură, cel târziu începând cu 1 ianuarie 2019.

Informatizarea sistemului public al instituţiilor din România şi interoperabilitatea sa vor fi prioritare în următorul an, pentru a atinge dezideratul de mai sus, care include şi interdicţia instituţiilor publice de a cere cetăţeanului sau persoanei juridice un act sau un document pe care o altă instituţie publică îl are deja. Pentru ca acest lucru să se realizeze, Guvernul va prezenta, până la 1 iulie 2018, calendarul şi modul de implementare a sistemului informatic integrat pentru toată administraţia publică din România.

Introducerea obligativităţii pentru autorităţile statului de a oferi posibilitatea plăţii online a taxelor va fi însoţită şi de obligativitatea acceptării tuturor documentelor care sunt transmise online de către contribuabili, dar şi de reducerea numărului de formulare solicitate de ANAF. Un formular pe an pentru cei care au venituri independente şi 5 formulare pe an pentru IMM-uri.

De asemenea, toate procedurile din interiorul unei instituţii publice se vor simplifica şi se vor face electronic în proporţie de cel puţin 90% (folosire semnătură electronică).

  • Profesionalism: ţinta acestei profesionalizări a actului administrativ este aceea ca un agent economic sau un contribuabil care dispune de o consultanţă financiară de orice fel să nu mai trebuiască să interacţioneze deloc cu instituţiile statului, rămânându-i tot timpul pentru derularea afacerii sau alături de cei dragi. Interacţiunea cu instituţiile statului (control economic) va trebui făcută exclusiv de către cei care răspund de partea economico-financiară.
  • Susţinere: Vom continua susţinerea antreprenorilor tineri prin intermediul programului Start-up Nation – şi nu numai – prin finanţarea nerambursabilă cu 200.000 lei pentru fiecare start-up, fără a fi nevoie de cofinanţare. Costurile anuale ale acestui program vor fi de aproximativ 2 mld lei.

 

III. instabilitATEA legislativă fiscală accentuată în ULTIMII ANI

 

În 2017, cadrul legislativ a fost major modificat, fiind adoptate 1.388 acte normative (cu excepția ordinelor ministerelor), din care prin 11 acte normative, au fost modificate/completate 290 de articole din Codul fiscal, România situându-se pe nedoritul prim loc în topul regional al modificărilor legislative (din Europa Centrală și de Est), în timp ce în ţările vecine tendinţa este de simplificare şi asigurare a unui cadrul legislativ stabil şi preictibil, condiție esențială pentru investitori (raportat la datele furnizate de GRAYLIN în raportul lunii decembrie 2017 “Grayling’ s report on legislative changes across Central & Eastern Europe”).

 

În 2018, cadrul legislativ a fost major modificat, fiind adoptate 1.506 acte normative (cu excepția ordinelor ministerelor), 354 Legi, 18 Ordonanțe ale Guvernului, 114 Ordonanțe de Urgență, 1029 Hotărâri de Guvern). Cu acest volum imens de acte normative adoptate în 2018, este previzibil că România va continua să se situeze pe nedoritul prim loc în topul regional al modificărilor legislative (din Europa Centrală și de Est.

 

Bilanțul modificărilor legislative fiscale din 2018 numără 169 modificări/completări ale Codului fiscal publicate şi 266 de noi prevederi fiscale necesare a fi aplicate de întreprinzători, la data de 1 ianuarie 2018 intrând în vigoare Ordonanţa de Urgenţă nr. 79 din 8 noiembrie 2017, prin care 97 articole din Codul fiscal au fost modificate/completate, obligatoriu să fie aplicate de întreprinzători.

 

CNIPMMR atrage atenția asupra instabilității legislative fiscale accentuată înregistrată și asupra volumului imens de acte normative adoptate, care au generat efecte multiple negative asupra IMM-urilor:

  • Creșterea fiscalității;
  • Creșterea birocrației pentru toți contribuabilii și toți angajatorii;
  • Efort semnificativ de implementare a reformelor legislative;
  • Creșterea cheltuielilor de personal;
  • Dificultăți importante de implementare datorate timpului foarte scurt stabilit pentru aplicare;
  • Creșterea cheltuielilor administrative, privind actualizarea programelor informatice;
  • Necesitatea unor restructurări (concedieri individuale sau colective);
  • Probleme de asigurare a competitivității și derulării contractelor la export.

Încrederea în sistemul fiscal este o condiție esențială pentru investitori, predictibilitatea fiind unul dintre cei mai importanți factori care influențează deciziile de investiții.

Efectele instabilității legislative fiscale accentuate în 2018:

  • Numărul total de înmatriculări în perioada 01.01.2018 – 31.12.2018a scăzut cu 0,85% comparativ cu numărul similar din perioada 01.01.2017 – 31.12.2017 (135532 vs. 136699)1;
  • În perioada 01.01.2018 – 31.12.2018 numarul suspendărilor societăţilor a crescut cu 10,12% decât cele din perioada 01.01.2017 – 31.12.20171;
  • În perioada 01.01.2018 – 31.12.2018 numarul dizolvărilor societăţilor a crescut cu 10,13%, comparativ cu perioada 01.01.2017 – 31.10.2017) 1.
  • 1 Sursa: https://www.onrc.ro/index.php/ro/statistici

III. POZIȚIA CNIPMMR PRIVIND NOILE REFORME FISCALE

  1. CNIPMMR solicită trecerea la un comportament de reglementare normal, pe care celelate țări europene reușesc să-l respecte,asigurarea unui cadru legal stabil, predictibil și rezonabil ca șicondiție esențială pentru investitori, respectarea principiilor reglementării inteligente: un proces decizional deschis și transparent, un dialog social calitativevaluarea în mod sistematic a impactul legislaţiei asupra IMM-urilor, realizarea „testului IMM” şi aplicarea principiul „Gândiţi întâi la scară mică”respectarea principiilor fiscalității (modificarea Codului fiscal “prin lege, care intra in vigoare in termen de minimum 6 luni de la publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I” și predictibilității impunerii fiscale, cu asigurarea “stabilității impozitelor, taxelor si contributiilor obligatorii”, “pentru o perioada de timp de cel putin un an, in care nu pot interveni modificari in sensul majorarii sau introducerii de noi impozite, taxe si contributii obligatorii”).
  2. CNIPMMR solicită iniţierea unui Program REFITde simplificare a cadrului legislativ, in special a legislatiei fiscale din România, similar cu Programul REFIT inițiat de către Comisia Europeană în anul 2002,care să asigure codificarea, reformarea legislaţiei, abrogarea şi eliminarea actelor normative inutile și irelevante, revizuirea şi retragerea unor acte în curs de elaborare, înlocuirea actelor obligatorii din punct de vedere juridic cu alternative mai puțin stricte, cum ar fi acordurile voluntare (autoreglementare, coreglementare), 1.506 de acte normative fiind foarte dificil de cunoscut şi implementat in cursul unui an.
  3. Trebuie realizate în regim de urgenţă măsurile fiscale cuprinse în Programul de guvernare 2018-2020, aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr. 1 din 29 ianuarie 2018 pentru acordarea încrederii Guvernului, fiind deja depasite termenele asumate, fiind imperios necesare măsuri de simplificare a cadrului legislativ, de reducere a numărului de articole şi capitole cu peste jumătate din numărul actual, de sistematizare a tuturor actelor normative cu caracter economic, de deschidere si dialog cu patronatele, de transparenţă, stabilitate, predictibilitate, respect, profesionalism si susţinere a mediului de afaceri.

 

 

  1. Ultimile reforme fiscale ample si rapide au obligat IMM-urile sa aplice un volum imens de modificari legislative, ceea ce a impus un efort semnificativ de implementare, creșterea cheltuielilor de personal, dificultăți importante din cauza timpului foarte scurt stabilit pentru aplicare, creșterea cheltuielilor administrative, privind actualizarea programelor informatice, creșterea birocrației, inclusive probleme de asigurare a competitivității și derulării contractelor la export, care nu mai trebuie repetate.

 

  1. Pentru reformele fiscale, CNIPMMR solicită respectarea următoarelor principii:

 

– Principiul „Gândiţi mai întâi la scară mică”, instituit ca normă de tehnică legislativă conform art. 91 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cu care:

(1)Pentru asigurarea unui mediu favorabil iniţierii şi dezvoltării afacerilor, în procesul de elaborare a actelor normative care au impact asupra întreprinderilor mici şi mijlocii, iniţiatorii vor respecta principiul „Gândiţi mai întâi la scară mică”, precum şi principiul numărului constant.

(2)Principiul „Gândiţi mai întâi la scară mică” presupune ca iniţiatorii actelor normative să evalueze efectele introducerii noii reglementări, mai întâi şi cu precădere, asupra activităţii întreprinderilor mici şi mijlocii.

(3)Principiul numărului constant stabileşte că introducerea unor noi sarcini administrative – obligaţii de raportare/ conformare – pentru întreprinderi mici şi mijlocii trebuie să aibă loc simultan cu eliminarea unor sarcini deja existente.

(4)Evaluarea sistematică a impactului proiectelor de acte normative prevăzute la alin. (1) se face prin aplicarea Testului IMM. Testul IMM se efectuează de către iniţiatorul actului normativ, înainte de demararea procesului de avizare a acestuia, şi constă în efectuarea unui sondaj cu privire la potenţialele efecte generate în activitatea întreprinderilor mici şi mijlocii de introducerea noilor reglementări. Evaluarea rezultatelor Testului IMM trebuie să conducă la identificarea corecţiilor care se impun în definitivarea proiectului de act normativ.

(5)Este obligatorie consultarea organizaţiilor reprezentative ale întreprinderilor mici şi mijlocii privind conţinutul proiectelor de acte normative, al analizelor de impact şi a Testului IMM, cu valorificarea în mod corespunzător a propunerilor acestora sau motivarea nevalorificării poziţiei lor, documente ce vor însoţi proiectul de act normativ până la adoptare”;

 

Principiile fiscalității, respectiv asigurarea informării contribuabililor, cu modificarea/ completarea codurilor “prin lege, care intra in vigoare in termen de minimum 6 luni de la publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I”, precum și predictibilitatea impunerii, conform cu care trebuie să se asigure “stabilitatea impozitelor, taxelor si contributiilor obligatorii”, pentru o perioada de timp de cel putin un an, in care nu pot interveni modificari in sensul majorarii sau introducerii de noi impozite, taxe si contributii obligatorii”;

Principiul constituțional al aşezării juste a sarcinilor fiscale (fiscalitate proporțională, rezonabilă, echitabilă și nediscriminatorie, astfel cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională: Decizia Curţii Constituţionale nr.3/06.01.1994, publicată în M. Of.nr. 145/08.06.1994, Decizia Curţii Constituţionale nr. 1304/13.10.2009, publicată în M. Of.nr. 36/18.01.2010, Decizia Curţii Constituţionale nr. 223/13.03.2012, Decizia Curţii Constituţionale nr. 448/2013, publicată în M. Of.nr. 5 din 7 ianuarie 2014, Decizia Curţii Constituţionale nr. 1394/26.10.2010, publicată în M. Of.nr. 863/23.12.2010);

– Principiile dialogului social: pentru modificarea Codului fiscal este strict necesară implicarea confederațiilor patronale reprezentative la nivel național, potrivit dispozițiilor art. 121 lit. b) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, republicatăcare prevedeconsultarea obligatorie a partenerilor sociali asupra iniţiativelor legislative sau de altă natură cu caracter economico-social”;

 

     – Principiile reglementării inteligente:

  • un proces decizional deschis și transparent;
  • un dialog social calitativ;
  • o sarcină administrativă mai redusă, costuri mai mici și norme mai simple și mai ușor de înțeles;
  • cadru legal stabil, predictibil și rezonabil;
  • asigurarea separației puterilor în stat, cu rolul prioritar al Parlamentului ca putere legislativă;
  • restabilirea încrederii în sistemul fiscal, condiție esențială pentru investitori;
  • termene adecvate pentru informarea IMM-urilor şi asigurarea adaptării la noile măsuri;
  • prezentarea anual, la o dată prestabilită, a planificării anticipate a legislației referitoare la întreprinderi care va intra în vigoare în cursul următoarei perioade bugetare;
  • consultarea organizațiilor reprezentative pentru IMM-uri, care să beneficieze de un „drept la replică” înainte de publicarea definitivă a proiectelor normative;
  • luarea măsurilor necesare şi asigurarea trecerii la etapa „Acționați mai întâi la scară mică”;
  • măsuri de prevenție corespunzătoare.

 

  1. Necesitatea unor măsuri de stimulare a conformării benevole și de bonificare a întreprinzătorilor

 

În ultima formă a Programului de guvernare 2018-2020, aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr. 1 din 29 ianuarie 2018 pentru acordarea încrederii Guvernului nu este mentionată măsura amnistiei fiscale, care necesită ample analize de impact si un dialog social calitativ cu reprezentantii mediului de afaceri.

 

Din analiza răspunsurilor primite la sondajele realizate de CNIPMMR (în perioada 23.07-29.07.2018), rezultă în mod evident realismul și responsabilitatea cu care întreprinzătorii privesc fiscalitatea, respectarea dispozițiilor legale și necesitatea unui buget de stat echilibrat: deși 44,4% din respondenți declară că ar putea fi interesați personal de amnistia fiscală (să li se reducă măcar penalitățile datorate), 76,2% din respondenți nu susțin adoptarea acestei măsuri, tot 76,2% considerând că măsură este una controversată, cu efecte multiple, sau cu efecte negative.

 

A doua concluzie este evidențierea efectelor controversate și negative ale măsurii amnistiei fiscale, marea majoritate a respondenților atrăgând atenția asupra acestora. În ceea ce privește efectele negative considerate că ar fi generate de adoptarea măsurii amnistiei fiscale, marea majoritate a respondenților au evidențiat încurajarea neachitării debitelor bugetare, alimentarea unei înclinații și mai pronunțată spre evaziune fiscală, încălcarea principiilor de bază ale fiscalității, efectele negative asupra bugetului de stat și creșterea riscului infracțional

 

În locul unei măsuri controversate de amnistie fiscală, cu efecte negative evidente, cu dezavantaje și inechități față de contribuabilii onești, ar trebui avute în vedere măsuri de stimulare a conformării benevole și de bonificare a întreprinzătorilor care şi-au plătit la timp și în bune condiții taxele şi impozitele, precum și măsuri de îmbunătățire a cadrului legal fiscal, vizând în principal aşezarea justă a sarcinilor fiscale potrivit principiului constituţional care reprezintă o garanție a principiului egalității în materie fiscală (exp. eliminarea obligațiilor de a plăti contribuţii mai mari decât înseşi veniturile realizate pentru contractele cu timp parțial care afectează cca 1 milion de salariați), precum și reducerea penalităților foarte ridicate din prezent și combaterea plăților întârziate ale autorităților publice față de întreprinzători.  

 

 

România la Târgul Internațional de Carte Londra 2019

0

România este prezentă în această perioadă la unul dintre cele mai mari evenimente ale industriei mondiale de carte: London Book Fair/ Târgul Internațional de Carte de la Londra, 12-14 martie 2019, ediția 48, Centrul Expozițional Olympia. Programul participării româneşti este conceput, organizat și finanțate de Institutul Cultural Român prin Centrul Cărții şi Institutul Cultural Român din Londra cu sprijinul Ambasadei României la Londra, al Librăriei Caravansérail, al Asociaţiei Editorilor din România, precum și al partenerilor editoriali University of Pittsburgh Press, Palm Art Press și Aurora Metro Books.şi își propune, „ca şi în anii precedenți, să creeze un context de manifestare pentru profesioniștii cărții din România şi partenerii acestora”, sub genericul  „Romanian Literature: a European Odyssey”/ „Literatura română: o odisee europeană”. Participă scriitorii Paul Bailey, Linda Maria Baros, Andrei Codrescu, Claudiu Florian, Horia Gârbea, Mircea Mihăieș, Ioana Pârvulescu și Matei Vișniec, jurnalista Rosie Goldsmith, traducătoarea Gabi Reigh, criticii literari Dan Cristea, Daniel Cristea Enache și Răzvan Voncu, editorii Silvia Colfescu și Dan Pleșa, pianista Mina Beldimănescu.
Detalii, la www.icr-london.co.uk; https://www.facebook.com/ICRLondon/.

 

 

Măsuri de țară prioritare pentru 2019 în viziunea CNIPMMR

0

Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR) reaminteşte că la 27.02.2019, Comisia Europeană a publicat „Raportul de țară din 2019 privind România, inclusiv un bilanț aprofundat referitor la prevenirea și corectarea dezechilibrelor economice”. Pe baza principalelor constatări ale raportului, CNIPMMR „susține pe deplin domeniile de investiții prioritare, stabilite în contextul mai amplu al blocajelor în materie de investiții, al nevoilor de investiții și al disparităților regionale analizate în raport, în special recomandările pentru IMM-uri”. Totodată, „CNIPMMR susține necesitatea următoarelor măsuri de țară prioritare pentru 2019:

– asigurarea unui cadru legal stabil, predictibil, investițiile private fiind afectate de persistența incertitudinii juridice și de calitate, procesul de consultare publică, planificarea strategică și bugetară, precum și utilizarea evaluărilor impactului normativ;

– creşterea investiţiilor publice, întreprinderile considerând investițiile în infrastructură o prioritate majoră pentru cheltuielile publice;

– lansarea unor proiecte ample de investiţii, care să rezolve problema infrastructurii insuficiente sau de calitate scăzută, ce reprezintă unul dintre factorii cei mai problematici pentru dezvoltarea unei afaceri în România, constituind o barieră în calea schimburilor comerciale şi a dezvoltării economice;

– prioritate pe aspectele calitative ale investițiilor (deoarece calitatea investițiilor publice este marcată în continuare de deficiențe de gestionare, de schimbări frecvente ale priorităților și de dificultăți în ceea ce privește absorbția fondurilor UE, iar investițiile private sunt afectate de persistența incertitudinii juridice și a birocrației);

– reforme care să mărească potențialul economiei și care să asigure o creștere sustenabilă (deoarece, astfel cum se evidențiază în Raportul de țară din 2019 privind România: Modelul de creștere economică al României, bazat pe cheltuielile consumatorilor, afectează capacitatea țării de a atinge în mod durabil nivelul de trai din UE.);

– măsuri pentru o bună utilizare a fondurilor UE şi a altor tipuri de sprijin financiar disponibile, cresterea gradului de absorbtie, simplificarea birocratiei in domeniu si a eliminarea blocajelor sistemice;

– măsuri active pentru rezolvarea problemelor importante privind deficitul de forță de muncă cu o calificare/competențe corespunzătoare cererii pieței muncii (deoarece, astfel cum se evidențiază în Raportul de țară din 2019 privind România:  „Oferta de forță de muncă și de competențe nu ține pasul cu nevoile în continuă schimbare ale economiei. Disponibilitatea limitată a personalului calificat, îmbătrânirea populației, mobilitatea internă redusă și emigrarea continuă limitează creșterea economică”);

corelarea învățământului cu cerințele de pe piața forței de muncă, „Capitalul uman nu pare să fie suficient adaptat nevoilor unei piețe a muncii competitive”);

măsuri specifice pentru dezvoltarea sectorului IMM (sunt necesare măsuri suplimentare pentru a încuraja inițiativele antreprenoriale ale IMM-urilor, creșterea capitalizării lor, mobilizarea unor surse private suplimentare de finanțare și a instrumentelor financiare ale UE;

– simplificarea procedurilor administrative şi generalizarea serviciilor de e-Guvernare pentru întreprinderi, deoarece procedurile administrative sunt împovărătoare pentru IMM-uri, s-au înregistrat progrese lente în ceea ce privește furnizarea soluțiilor de e-guvernare, procedurile de insolvabilitate sunt complexe, intervin modificări frecvente în materie de reglementare, fără a fi realizate Testul IMM, note de impact și consultarea mediului de afaceri;

– adoptarea de masuri pentru reducerea diferenţelor de dezvoltare între zonele urbane şi rurale, care sunt semnificative si care limiteaza dezvoltarea socio-economică a zonelor rurale (prin dezvoltarea infrastructurii de transport, sustinerea prin finanţări şi facilităţi fiscale a colectării, valorificării şi promovării produselor agricole şi meşteşugăreşti, inclusiv tradiţionale, din comunităţile rurale);

– măsuri pentru asigurarea creşterii accesului la finanţare pentru IMM-uri;

– definirea criteriilor obiective pentru stabilirea salariului minim (deoarece, din 2017 de când s-a formulat această recomandare de țară și până în prezent nu s-a înregistrat nici un progres în acest domeniu, astfel cum se evidențiază și în Tabelul sinoptic anexat Raportului de țară: „Niciun progres. Nivelul salariilor minime se stabilește în continuare în mod ad-hoc și nu are la bază un mecanism cuprinzător și previzibil”);

– asigurarea unui dialog social calitativ si cresterea transparentei decizionale, deoarece „Dialogul social rămâne ineficace, iar, recent, rolul anumitor instituții importante a fost diminuat”, „Dialogul social este utilizat insuficient pentru a implica în timp util și într-un mod semnificativ partenerii sociali în procesul de elaborare a politicilor și a reformelor”: „implicarea partenerilor sociali în procesul de elaborare a politicilor este foarte limitat, deși au fost instituite structuri instituționale de dialog social, ele sunt utilizate de către Guvern mai ales pentru a furniza informații cu privire la inițiativele planificate, fără să existe un proces solid de implicare și cooperare; opiniile partenerilor sociali cu privire la procesul de elaborare a politicilor sunt adesea ignorate de Guvern, chiar și atunci când acestea converg, cum a fost cazul recentei reforme fiscale și a inițiativei de trecere a contribuțiilor sociale de la angajatori la angajați”.

CNIPMMR consideră că „nici în domeniul dialogului social nu au fost înregistrate deloc progrese în ultimii 3 ani, Legea dialogului social dezbătută în parlament nevalorificând pozițiile părții patronale, neputând asigura o îmbunătățire reală în domeniu”.

 

SNSPA, membră a consorțiului CIVICA – Universitatea Europeană de Științe Sociale

0

A fost creat Consorțiul CIVICA – Universitatea Europeană de Științe Sociale, format din Universitatea Bocconi (Italia), Universitatea Central Europeană (Ungaria), Institutul European Universitar (Organizație europeană interguvernamentală), Hertie School of Governance (Germania),  Școala Națională de Studii Politice și Administrative (România), Sciences Po (Franța), Școala de Economie din Stockholm (Suedia).

Consorţiul „are strategii pe termen lung și activități concrete comune, care vor fi în beneficiul studenților, al profesorilor și cu un puternic impact asupra publicului larg”. Președinții/rectorii universităţilor componente subliniază că, „în calitate de universități europene cu cele mai bune rezultate în domeniul științelor sociale”, acestea se declară „unite într-o misiune unică: să educăm viitoarea generație de profesioniști implicați în toate sectoarele societății, ale căror minți sunt concentrate pe soluționarea celor mai presante probleme ale lumii și care sunt conduse de valori ale democrației, respectului și implicării civice”.

După cum anunţă iniţiatorii, „CIVICA își propune să unească cele șapte universități de top în științele sociale, umaniste, în managementul afacerilor și politici publice, pentru a forma un campus interuniversitar european, care va uni predarea cu învățarea, cercetarea cu inovația și societatea în ansamblul său, dincolo de granițele culturale, lingvistice și naționale. Această rețea de universități va conecta 38.000 de studenți, 7.000 de cadre didactice și 3.000 de angajați din personalul administrativ. Din CIVICA va face parte și London School of Economics, în calitate de partener asociat la multe nivele”.

Numărul salariaților din București era la finele lunii decembrie de 1,01 milioane

0

Numărul salariaților din Capitală era, la finele lunii decembrie 2018, de 1.014.597 persoane, în scădere cu 3.616 persoane comparativ cu luna anterioară, dar în creștere cu 25.015 persoane față de aceeași perioadă din 2017, conform datelor Institutului Național de Statistică.

De asemenea, câștigul salarial mediu brut, era la finele anului 2018, de 6.505 lei (4.945 lei în decembrie 2017), iar cel net de 3.882 lei (3.545 decembrie 2017), conform Profit.ro.

În același timp, la finele lui decembrie erau înregistrați 15.710 șomeri, în scădere cu 2.585 persoane comparativ cu perioada similară din 2017, în timp ce numărul pensionarilor era de 484.429 persoane la finele lunii septembrie, iar pensia medie se cifra la 1.503 lei.

Indicele ROBOR a scăzut la 3,10%

0

Indicele ROBOR la 3 luni, în funcţie de care sunt calculate dobânzile la majoritatea creditelor în lei, a scăzut la 3,10%, cel mai mic nivel din ultima lună, potrivit datelor publicate luni de Banca Naţională a României (BNR).

De asemenea, ROBOR la trei luni este indicatorul principal în funcţie de care se calculează dobânzile variabile la creditele în lei, conform News.ro

Vineri, indicele a scăzut de la 3,13% la 3,11%. Luni, indicele a scăzut la 3,10%, cel mai mic nivel din 12 februarie, când a fost 3,09%.

Totodată, indicele ROBOR la şase luni a urcat de la 3,27% la 3,28% potrivit sursei citate.

ROBOR (Romanian Interbank Offer Rate) este rata medie a dobânzii la care se împrumută, între ele, instituţiile bancare din România, în lei, iar evoluţia sa este legată, în principal, de nivelul de lichiditate existent în piaţă.

Se adâncesc dezechilibrele economice ale programului de guvernare

Raportul de țară publicat recent de Comisia Europeană confirmă îngrijorările în legătură cu evoluțiile economiei României din ultimii ani. De altfel, au fost semnalate, în repetate rânduri, o serie de riscuri și vulnerabilități ale politicilor economice actuale. Din păcate pentru viitorul României, actualul program de guvernare este pe contrasensul evoluțiilor economiceregionale și internaționale. Politicile prociclice experimentate în mod populist, în ultimii ani, încep să scoată la suprafață dezechilibre tot mai adânci, care afectează stabilitatea și sustenabilitatea economică a României.

În absența reformelor structurale, creșterile de salarii și pensii s-au dus, previzibil, în inflație și importuri. Astfel, scăderea puterii de cumpărare a banilor a afectat tocmai persoanele și sectoarele ale căror venituri au crescut mai puțin. Iar aceste evoluții mai degrabă subminează decât să consolideze coeziunea socială.

România este singura țară din regiune care, în ultimii doi ani, acumulează deficite comerciale. Celelalte țări evoluează pe excedente comerciale, ceea ce indică faptul că, pentru România, este insuficientă valorificarea și consolidarea competitivității exporturilor.

1

Creșterea puternică a importurilor de bunuri de consum a culminat, în 2018, cu acumularea unui deficit comercial de peste 15 miliarde euro, nivel record pentru România. De exemplu, în trimestrul 4 din 2018, deficitul comercial a fost cu 1 miliard de euro peste cel al perioadei aferente din 2017. Cu alte cuvinte, așa cum s-a mai spus, politica economică axată pe stimularea consumului – care și-a găsit debușeul în importuri – a creat locuri de muncă, afaceri și venituri în străinătate, multe dintre acestea în economiile partenere din regiune.

2

În schimb, au fost neglijate complet politicile axate pe latura ofertei, care puteau susține mai degrabă exporturile, mediul de afaceri și investițiile. În absența unor preocupări reale pentru sectorul productiv autohton, vedem în prezent că economia noastră încetinește.

În ciuda unei ușoare creșteri a investițiilor străine directe în 2018, acoperirea deficitului de cont curent în ISD a devenit puternic negativă, la doar 50%. Această dinamică se găsește, în prezent, la extrema opusă a situației contului curent din anii 2013-2016.

Este evident faptul că politicile puternic prociclice din anii 2017 și 2018 au adâncit deficitele de cont curent, care au surclasat cu mult nivelul investițiilor străine directe.

3

În ceea ce privește gradul de acoperire al importurilor din exporturi, acesta se găsește, în continuare, pe un trend descendent, în condițiile în care creșterea exporturilor este inferioară ritmului importurilor.

4

Scăderea continuă a gradului de acoperire al importurilor din exporturi generează presiuni tot mai mari asupra deprecierii monedei naționale, evoluție care a culminat cu niveluri record ale cursului valutar în ultima perioadă, inclusiv pe fondul incertitudinii crescute ca urmare a adoptării intempestive și nefundamentate a OUG 114.

5

Este evident faptul că, date fiind și măsurile hazardate ale OUG 114, care au erodat puternic încrederea în economie, tocmai calitatea deciziei de politică economică este responsabilă pentru dezechilibrele economice cu care România se confruntă în prezent.

Articol preluat de pe site-ul domnului Marinescu, articol: aici.

Consecvenţa unui investitor autohton

0

Deschiderea la 1 martie a primului spațiu alocat unui magazin din rețeaua germană KiK în București (produse vestimentare la preţ redus pentru adulţi şi copii, cosmetice, jucării, decoraţiuni interioare) subliniază ascensiunea complexului Bucur Retail Park din Drumul Taberei – Militari, dezvoltat de compania autohtonă Bucur S.A., cu activitate din 1946 sub numele ICRA București – Întreprinderea de Comerț cu Ridicata pentru Produse Alimentare. Directorul general al companiei Bucur S.A., Ștefan Paraschiv, caracterizează noul magazin: „Kik este una dintre cele mai mari și mai populare rețele de magazine cu produse vestimentare la preț redus din Germania, care a demarat un proces de expansiune masivă la nivelul Europei. Intrarea sa pe piața bucureșteană și alegerea amplasării primei unități în Bucur Retail Park este o reușită majoră pentru noi. Un rol major în acest succes îl au și partenerii noștri de la CBRE România, care au adus în parc un mix de chiriași extrem de bine echilibrat și adecvat proiectului”. Cristina Toroș, Senior Consultant A&T Retail al CBRE România, subliniază: „Suntem încântați că am contribuit la intrarea pe piața bucureșteană a unuia dintre cele mai mari lanțuri de magazine din Europa. Este o premieră pentru capitală și suntem convinși că deschiderea KiK, care se alătură astfel altor chiriași importanți din Bucur Retail Park, va avea un impact pozitiv la dezvoltarea comercială a zonei Drumul Taberei – Militari, precum și la succesul acestui proiect”. Alţi chiriaşi în Bucur Retail Park sunt Penny Market, Pepco, Jysk, DM Drogerie Markt. Întregul proiect Bucur Retail Park cuprinde spații comerciale și rezidențiale (28.000 m2 la finalizare, în 2022) pe Bulevardul Timișoara nr. 56 (unul dintre cele mai mari bulevarde ale orașului), zonă în dezvoltare imobiliară, foarte aproape de tramvai, autobuz și metrou în legătură directă cu centrul capitalei. Proiectul se dezvoltă în câteva etape: exclusiv spații comerciale – 4.200 m2, finalizată în decembrie 2018; agroalimentar – 13.500 m2, începerea construcțiilor în 2020, finalizare la începutul lui 2021; spații rezidențiale – deschiderea construcţiilor cel târziu în 2021.

RISCURI ȘI DEZECHILIBRE EXTERNE – Situația României în privința balanței comerciale și a contului curent

0

România este singura țară din regiune care acumulează deficite comerciale, care se adâncesc pe seama importurilor de bunuri de consum. Restul țărilor acumulează excedente comerciale, ceea ce semnifică pentru România insuficienta valorificare și consolidare a competitivității exporturilor.

Pe fondul creșterii puternice a importurilor, balanţa comercială a consemnat în 2018 un deficit record, de 15 miliarde de euro, de unde și adâncirea rapidă a deficitului de cont curent al balanţei de plăţi.

În ciuda creșterii ușoare a investițiilor străine directe în 2018, acoperirea deficitului de cont curent în ISD este puternic negativă, de doar 50%, la extrema opusă a balanței externe de acum 5-6 ani.

Gradul de acoperire al importurilor din exporturi se găsește, în continuare, pe un trend descendent, în condițiile în care creșterea exporturilor este inferioară ritmului importurilor.

Scăderea continuă a gradului de acoperire al importurilor din exporturi generează presiuni tot mai mari asupra deprecierii monedei naționale, evoluție care a culminat recent cu niveluri record ale cursului valutar.

 

Rating Action: Moody’s upgrades Alpha Bank Romania deposit ratings to Ba2 from Ba3, outlook changed to stable

0

06 Mar 2019 Limassol, March 06, 2019 – Moody’s Investors Service („Moody’s”) has today upgraded the long-term local and foreign currency deposit ratings of of Alpha Bank Romania S.A. (ABR) to Ba2 from Ba3 and its Baseline Credit Assessment (BCA) to b1 from b2. The bank’s long-term Counterparty Risk Rating (CRR) has also been upgraded to Ba1 from Ba2 and its long-term Counterparty Risk Assessment (CRA) to Ba1(cr) from Ba2(cr). The bank’s Not Prime short-term deposit ratings and CRR and its short-term Not Prime(cr) CRA have been affirmed. The outlook on the long-term deposit ratings has been changed to stable from positive. The upgrade follows the upgrade of the ratings of Alpha Bank AE (Deposit ratings: to Caa1 stable from Caa2 positive, BCA: to caa1 from caa2), the parent bank of Alpha Bank Romania. For the rating action on the Greek parent see the press release ‘Moody’s takes positive rating actions on Greek banks’ dated 5 March 2019 (https://www.moodys.com/research/Moodys-takes-positive-rating-actions-on-Greek-banks–PR_395717 ). Despite ABR’s strong financial profile of ba2, its b1 BCA is constrained by the weaker credit profile of its Greek parent bank, to three notches above the parent bank’s caa1 BCA. A full list of affected ratings is provided at the end of the press release. RATINGS RATIONALE UPGRADE OF ABR’s BCA TO b1 REFLECTS STRONGER CREDIT PROFILE OF PARENT BUT CONTINUED CONSTRAINTS DUE TO MOODY’S ASSESSMENT OF GROUP INTERLINKAGES By upgrading ABR’s BCA to b1 from b2, Moody’s has taken into account the strengthening of the parent bank’s standalone credit profile reflected in Alpha Bank AE’s improved BCA of caa1, while maintaining a three notches cap between the two banks’ standalone assessment. This analytical approach reflects the rating agency’s view of the strong correlation between subsidiaries and their weaker parents, mainly as a result of reputational and funding risks. ABR’s unconstrained ba2 standalone financial profile captures the bank’s improved solvency and profitability, its weaker than peers funding profile as well as its resilient performance over time despite challenges to its capitalization and funding since the unfolding of the Greek crisis. ABR’s asset risk has improved significantly with the ratio of nonperforming loans to gross loans declining to 5.95% of gross exposure as of September 2018, from 13.3% as of December 2016, broadly in line with the 5.6% ratio of problem loans of Romanian banks as of September 2018. However, the coverage ratio for nonperforming exposures, at 47% remains below the system average of around 58% as of September 2018. ABR’s asset risk is elevated by large exposures to single borrowers and high concentrations in its loan book to the cyclical and higher risk real estate and construction sectors. The bank maintains adequate capital buffers with the Tier 1 ratio at 20.8% as of September 2018, above the 17.8% Tier 1 ratio of Romanian banks as of September 2018 and significantly above its total capital regulatory minimum requirement. In 2019 the bank’s profitability will be under pressure due to the newly introduced bank tax effective as of 1 January 2019. Following net profit of RON215 million (EUR47 million) resulting in a return on assets of 1.4% in 2017, Moody’s expects the bank’s profitability in 2018 to be weaker than 2017 due to a one-off tax expense. For the first six months of 2018 the return on assets was 0.7%. Although reduced, ABR maintains a significant reliance on funding from its parent bank which elevates its funding risk. Funding from its parent bank, mostly in the form of deposits and predominantly eurodenominated, declined to a still high 26% of total balance sheet as of year-end 2017 from 35% as of year-end 2016 (2015: 59%) while ABR’s loans to deposits ratio was 110% as of H1 2018. Although reduced from 120% as of year-end 2017 (2016: 144%) it remains significantly higher than the 74% average ratio for Romanian banks as of December 2018. TWO NOTCHES UPLIFT FOLLOWING THE APPLICATION OF MOODY’S ADVANCED LOSS GIVEN
FAILURE ANALYSIS MAINTAINED DESPITE PLANNED COVERED BOND ISSUANCE The upgrade of ABR’s deposit ratings to Ba2 from Ba3 incorporates: 1) the upgrade of the BCA to b1, 2) the continued benefits from two notches of uplift following the application of Moody’s Loss Given Failure Analysis, and 3) unchanged assumptions of a low likelihood of support from the government of Romania (Baa3, stable) in case of need which does not provide further rating uplift. ABR is subject to the European Bank Resolution and Recovery Directive (BRRD), which allows the use of bailin tools to resolve a bank. Moody’s applies its standard assumptions for European banks to ABR’s liabilities and has incorporated in its analysis the bank’s planned EUR200 million covered bond issue which the bank expects to complete by the end of the first half of the year. Despite the increase in secured borrowings, the bank’s liability waterfall continues to indicate a very low loss in resolution resulting in two notches of rating uplift. OUTLOOK CHANGED TO STABLE FROM POSITIVE The outlook on ABR’s long term deposit ratings has been changed to stable from positive and is aligned with the stable outlook on the parent bank’s ratings. Assuming unchanged inter-linkages between parent and subsidiary bank and given the constraint resulting from the weaker credit profile of the parent bank, positive pressure on ABR’s deposit ratings can only result simultaneously with positive rating action on its parent Alpha Bank AE. WHAT COULD LEAD IN AN UPGRADE/DOWNGRADE ABR’s deposit ratings could be upgraded owing to an upgrade of its parent and consequently its own BCA, or an increase in uplift resulting from the application of Moody’s Advanced LGF analysis owing to additional volume of senior or subordinated instruments, which would buffer depositors resulting in a lower loss in resolution. ABR’s deposit ratings could be downgraded owing to a downgrade of its BCA or a reduction in uplift as a result of our Advanced LGF analysis. ABR’s BCA could experience downward pressure (1) if the bank’s financial fundamentals worsen mainly owing to weakening of its asset quality, reduced capital buffers and/or an increased reliance on parental funding or (2) as a result of a downgrade of Alpha Bank AE’s caa1 BCA, or (3) owing to changes in the bank’s liability structure, mainly a reduction in the volume of deposits or subordinated instruments resulting in higher loss given failure in resolution for depositors. PRINCIPAL METHODOLOGY The principal methodology used in these ratings was Banks published in August 2018. Please see the Rating Methodologies page on www.moodys.com for a copy of this methodology. LIST OF AFFECTED RATINGS Issuer: Alpha Bank Romania S.A. ..Upgrades: …. Adjusted Baseline Credit Assessment, Upgraded to b1 from b2 …. Baseline Credit Assessment, Upgraded to b1 from b2 …. Long-term Counterparty Risk Assessment, Upgraded to Ba1(cr) from Ba2(cr) …. Long-term Counterparty Risk Rating, Upgraded to Ba1 from Ba2 …. Long-term Bank Deposits, Upgraded to Ba2 from Ba3, Outlook Changed To Stable From Positive ..Affirmations: …. Short-term Counterparty Risk Assessment, Affirmed NP(cr) …. Short-term Counterparty Risk Rating, Affirmed NP …. Short-term Bank Deposits, Affirmed NP
..Outlook Action: ….Outlook Changed To Stable From Positive REGULATORY DISCLOSURES For ratings issued on a program, series or category/class of debt, this announcement provides certain regulatory disclosures in relation to each rating of a subsequently issued bond or note of the same series or category/class of debt or pursuant to a program for which the ratings are derived exclusively from existing ratings in accordance with Moody’s rating practices. For ratings issued on a support provider, this announcement provides certain regulatory disclosures in relation to the credit rating action on the support provider and in relation to each particular credit rating action for securities that derive their credit ratings from the support provider’s credit rating. For provisional ratings, this announcement provides certain regulatory disclosures in relation to the provisional rating assigned, and in relation to a definitive rating that may be assigned subsequent to the final issuance of the debt, in each case where the transaction structure and terms have not changed prior to the assignment of the definitive rating in a manner that would have affected the rating. For further information please see the ratings tab on the issuer/entity page for the respective issuer on www.moodys.com. For any affected securities or rated entities receiving direct credit support from the primary entity(ies) of this credit rating action, and whose ratings may change as a result of this credit rating action, the associated regulatory disclosures will be those of the guarantor entity. Exceptions to this approach exist for the following disclosures, if applicable to jurisdiction: Ancillary Services, Disclosure to rated entity, Disclosure from rated entity. Regulatory disclosures contained in this press release apply to the credit rating and, if applicable, the related rating outlook or rating review. Please see www.moodys.com for any updates on changes to the lead rating analyst and to the Moody’s legal entity that has issued the rating. Please see the ratings tab on the issuer/entity page on www.moodys.com for additional regulatory disclosures for each credit rating. Melina Skouridou, CFA Asst Vice President – Analyst Financial Institutions Group Moody’s Investors Service Cyprus Ltd. Porto Bello Building 1, Siafi Street, 3042 Limassol PO Box 53205 Limassol CY 3301 Cyprus JOURNALISTS: 44 20 7772 5456 Client Service: 44 20 7772 5454 Carola Schuler MD – Banking Financial Institutions Group JOURNALISTS: 44 20 7772 5456 Client Service: 44 20 7772 5454 Releasing Office: Moody’s Investors Service Cyprus Ltd. Porto Bello Building 1, Siafi Street, 3042 Limassol PO Box 53205 Limassol CY 3301 Cyprus JOURNALISTS: 44 20 7772 5456 Client Service: 44 20 7772 5454
© 2019 Moody’s Corporation, Moody’s Investors Service, Inc., Moody’s Analytics, Inc. and/or their licensors and affiliates (collectively, “MOODY’S”). All rights reserved. CREDIT RATINGS ISSUED BY MOODY’S INVESTORS SERVICE, INC. AND ITS RATINGS AFFILIATES (“MIS”) ARE MOODY’S CURRENT OPINIONS OF THE RELATIVE FUTURE CREDIT RISK OF ENTITIES, CREDIT COMMITMENTS, OR DEBT OR DEBT-LIKE SECURITIES, AND MOODY’S PUBLICATIONS MAY INCLUDE MOODY’S CURRENT OPINIONS OF THE RELATIVE FUTURE CREDIT RISK OF ENTITIES, CREDIT COMMITMENTS, OR DEBT OR DEBT-LIKE SECURITIES. MOODY’S DEFINES CREDIT RISK AS THE RISK THAT AN ENTITY MAY NOT MEET ITS CONTRACTUAL FINANCIAL OBLIGATIONS AS THEY COME DUE AND ANY ESTIMATED FINANCIAL LOSS IN THE EVENT OF DEFAULT OR IMPAIRMENT. SEE MOODY’S RATING SYMBOLS AND DEFINITIONS PUBLICATION FOR INFORMATION ON THE TYPES OF CONTRACTUAL FINANCIAL OBLIGATIONS ADDRESSED BY MOODY’S RATINGS. CREDIT RATINGS DO NOT ADDRESS ANY OTHER RISK, INCLUDING BUT NOT LIMITED TO: LIQUIDITY RISK, MARKET VALUE RISK, OR PRICE VOLATILITY. CREDIT RATINGS AND MOODY’S OPINIONS INCLUDED IN MOODY’S PUBLICATIONS ARE NOT STATEMENTS OF CURRENT OR HISTORICAL FACT. MOODY’S PUBLICATIONS MAY ALSO INCLUDE QUANTITATIVE MODELBASED ESTIMATES OF CREDIT RISK AND RELATED OPINIONS OR COMMENTARY PUBLISHED BY MOODY’S ANALYTICS, INC. CREDIT RATINGS AND MOODY’S PUBLICATIONS DO NOT CONSTITUTE OR PROVIDE INVESTMENT OR FINANCIAL ADVICE, AND CREDIT RATINGS AND MOODY’S PUBLICATIONS ARE NOT AND DO NOT PROVIDE RECOMMENDATIONS TO PURCHASE, SELL, OR HOLD PARTICULAR SECURITIES. NEITHER CREDIT RATINGS NOR MOODY’S PUBLICATIONS COMMENT ON THE SUITABILITY OF AN INVESTMENT FOR ANY PARTICULAR INVESTOR. MOODY’S ISSUES ITS CREDIT RATINGS AND PUBLISHES MOODY’S PUBLICATIONS WITH THE EXPECTATION AND UNDERSTANDING THAT EACH INVESTOR WILL, WITH DUE CARE, MAKE ITS OWN STUDY AND EVALUATION OF EACH SECURITY THAT IS UNDER CONSIDERATION FOR PURCHASE, HOLDING, OR SALE. MOODY’S CREDIT RATINGS AND MOODY’S PUBLICATIONS ARE NOT INTENDED FOR USE BY RETAIL INVESTORS AND IT WOULD BE RECKLESS AND INAPPROPRIATE FOR RETAIL INVESTORS TO USE MOODY’S CREDIT RATINGS OR MOODY’S PUBLICATIONS WHEN MAKING AN INVESTMENT DECISION. IF IN DOUBT YOU SHOULD CONTACT YOUR FINANCIAL OR OTHER PROFESSIONAL ADVISER. ALL INFORMATION CONTAINED HEREIN IS PROTECTED BY LAW, INCLUDING BUT NOT LIMITED TO, COPYRIGHT LAW, AND NONE OF SUCH INFORMATION MAY BE COPIED OR OTHERWISE REPRODUCED, REPACKAGED, FURTHER TRANSMITTED, TRANSFERRED, DISSEMINATED, REDISTRIBUTED OR RESOLD, OR STORED FOR SUBSEQUENT USE FOR ANY SUCH PURPOSE, IN WHOLE OR IN PART, IN ANY FORM OR MANNER OR BY ANY MEANS WHATSOEVER, BY ANY PERSON WITHOUT MOODY’S PRIOR WRITTEN CONSENT. CREDIT RATINGS AND MOODY’S PUBLICATIONS ARE NOT INTENDED FOR USE BY ANY PERSON AS A BENCHMARK AS THAT TERM IS DEFINED FOR REGULATORY PURPOSES AND MUST NOT BE USED IN ANY WAY THAT COULD RESULT IN THEM BEING CONSIDERED A BENCHMARK. All information contained herein is obtained by MOODY’S from sources believed by it to be accurate and reliable. Because of the possibility of human or mechanical error as well as other factors, however, all information contained herein is provided “AS IS” without warranty of any kind. MOODY’S adopts all necessary measures so that the information it uses in assigning a credit rating is of sufficient quality and from sources MOODY’S considers to be reliable including, when appropriate, independent third-party sources. However, MOODY’S is not an auditor and cannot in every instance independently verify or validate information received in the rating process or in preparing the Moody’s publications. To the extent permitted by law, MOODY’S and its directors, officers, employees, agents, representatives, licensors and suppliers disclaim liability to any person or entity for any indirect, special, consequential, or incidental losses or damages whatsoever arising from or in connection with the information contained herein or the use of or inability to use any such information, even if MOODY’S or any of its directors, officers, employees,
agents, representatives, licensors or suppliers is advised in advance of the possibility of such losses or damages, including but not limited to: (a) any loss of present or prospective profits or (b) any loss or damage arising where the relevant financial instrument is not the subject of a particular credit rating assigned by MOODY’S. To the extent permitted by law, MOODY’S and its directors, officers, employees, agents, representatives, licensors and suppliers disclaim liability for any direct or compensatory losses or damages caused to any person or entity, including but not limited to by any negligence (but excluding fraud, willful misconduct or any other type of liability that, for the avoidance of doubt, by law cannot be excluded) on the part of, or any contingency within or beyond the control of, MOODY’S or any of its directors, officers, employees, agents, representatives, licensors or suppliers, arising from or in connection with the information contained herein or the use of or inability to use any such information. NO WARRANTY, EXPRESS OR IMPLIED, AS TO THE ACCURACY, TIMELINESS, COMPLETENESS, MERCHANTABILITY OR FITNESS FOR ANY PARTICULAR PURPOSE OF ANY CREDIT RATING OR OTHER OPINION OR INFORMATION IS GIVEN OR MADE BY MOODY’S IN ANY FORM OR MANNER WHATSOEVER. Moody’s Investors Service, Inc., a wholly-owned credit rating agency subsidiary of Moody’s Corporation (“MCO”), hereby discloses that most issuers of debt securities (including corporate and municipal bonds, debentures, notes and commercial paper) and preferred stock rated by Moody’s Investors Service, Inc. have, prior to assignment of any rating, agreed to pay to Moody’s Investors Service, Inc. for ratings opinions and services rendered by it fees ranging from $1,000 to approximately $2,700,000. MCO and MIS also maintain policies and procedures to address the independence of MIS’s ratings and rating processes. Information regarding certain affiliations that may exist between directors of MCO and rated entities, and between entities who hold ratings from MIS and have also publicly reported to the SEC an ownership interest in MCO of more than 5%, is posted annually at www.moodys.com under the heading “Investor Relations — Corporate Governance — Director and Shareholder Affiliation Policy.” Additional terms for Australia only: Any publication into Australia of this document is pursuant to the Australian Financial Services License of MOODY’S affiliate, Moody’s Investors Service Pty Limited ABN 61 003 399 657AFSL 336969 and/or Moody’s Analytics Australia Pty Ltd ABN 94 105 136 972 AFSL 383569 (as applicable). This document is intended to be provided only to “wholesale clients” within the meaning of section 761G of the Corporations Act 2001. By continuing to access this document from within Australia, you represent to MOODY’S that you are, or are accessing the document as a representative of, a “wholesale client” and that neither you nor the entity you represent will directly or indirectly disseminate this document or its contents to “retail clients” within the meaning of section 761G of the Corporations Act 2001. MOODY’S credit rating is an opinion as to the creditworthiness of a debt obligation of the issuer, not on the equity securities of the issuer or any form of security that is available to retail investors. Additional terms for Japan only: Moody’s Japan K.K. (“MJKK”) is a wholly-owned credit rating agency subsidiary of Moody’s Group Japan G.K., which is wholly-owned by Moody’s Overseas Holdings Inc., a wholly-owned subsidiary of MCO. Moody’s SF Japan K.K. (“MSFJ”) is a wholly-owned credit rating agency subsidiary of MJKK. MSFJ is not a Nationally Recognized Statistical Rating Organization (“NRSRO”). Therefore, credit ratings assigned by MSFJ are Non-NRSRO Credit Ratings. Non-NRSRO Credit Ratings are assigned by an entity that is not a NRSRO and, consequently, the rated obligation will not qualify for certain types of treatment under U.S. laws. MJKK and MSFJ are credit rating agencies registered with the Japan Financial Services Agency and their registration numbers are FSA Commissioner (Ratings) No. 2 and 3 respectively. MJKK or MSFJ (as applicable) hereby disclose that most issuers of debt securities (including corporate and municipal bonds, debentures, notes and commercial paper) and preferred stock rated by MJKK or MSFJ (as applicable) have, prior to assignment of any rating, agreed to pay to MJKK or MSFJ (as applicable) for ratings opinions and services rendered by it fees ranging from JPY125,000 to approximately JPY250,000,000. MJKK and MSFJ also maintain policies and procedures to address Japanese regulatory requirements.

Regimul juridic al liberalităților în procedura insolvenței

0

Libertatea de a dispune este o prevedere cu caracter general, care este reluată în cazuri concrete reglementate în cuprinsul Noului Cod civil. „Libertatea de a dispune” înseamnă că orice persoană, fizică sau juridică, poate încheia acte juridice de dispoziție având ca obiect bunurile sale. Libertatea de a încheia acte de dispoziție este o latură a principiului general al autonomiei de voință, adică al libertății de a încheia orice acte juridice, consacrat de art. 11 NCC.
Libertatea de a dispune nu este absolută. Ea poate fi îngrădită de lege printr-o dispoziție expresă. Îngrădirile unor drepturi au, de regulă, scop de protecție, așa cum este prevăzut și în art. 117 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 88/2018:
„Administratorul judiciar/Lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor sau operațiunilor frauduloase ale debitorului în dauna drepturilor creditorilor, în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii.
(2) Următoarele acte sau operațiuni ale debitorului vor putea fi anulate, pentru restituirea bunurilor transferate sau a valorii altor prestații executate:
a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizările în scop umanitar; b) operațiuni în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, efectuate în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii; c) acte încheiate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile; d) acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea să o obțină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer; e) constituirea unui drept de preferință pentru o creanță care era chirografară, în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii; f) plățile anticipate ale datoriilor, efectuate în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii, dacă scadența lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii; g) actele de transfer sau asumarea de obligații efectuate de debitor într-o perioadă de 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii, cu intenția de a ascunde/întârzia starea de insolvență ori de a frauda un creditor.
(3) Prevederile alin. (2) lit. d)-f) nu sunt aplicabile actelor încheiate, cu bună-credință, în executarea unui acord cu creditorii, încheiat ca urmare a unor negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor debitorului, sub rezerva ca acordul să fi fost de natură a conduce, în mod rezonabil, la redresarea financiară a debitorului și să nu aibă ca scop prejudicierea și/sau discriminarea unor creditori. Prevederile de mai sus se aplică și actelor juridice încheiate în cadrul procedurilor prevăzute la titlul I.
Următoarele acte sau operațiuni, încheiate în cei 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, să fie anulate și prestațiile recuperate: a) cu un asociat comanditat sau cu un asociat deținând cel puțin 20% din capitalul societății ori, după caz, din drepturile de vot în adunarea generală a asociaților, în situația în care debitorul este acea societate în comandită, respectiv o societate agricolă, în nume colectiv sau cu răspundere limitată; b) cu un membru sau administrator, atunci când debitorul este un grup de interes economic; c) cu un acționar deținând cel puțin 20% din acțiunile debitorului ori, după caz, din drepturile de vot în adunarea generală a acționarilor, în situația în care debitorul este respectiva societate pe acțiuni; d) cu un administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere a debitorului, societate cooperativă, societate pe acțiuni cu răspundere limitată sau, după caz, societate agricolă; e) cu orice altă persoană fizică ori juridică, deținând o poziție de control asupra debitorului sau a activității sale; f) cu un coproprietar sau proprietar devălmaș asupra unui bun comun; g) cu soțul, rudele sau afinii până la gradul al patrulea inclusiv, ai persoanelor fizice enumerate la lit. a)-f).
Pornind de la conținutul textului cuprins în art. 117 al. 1 lit. „a” din Legea nr. 85/2014, cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 88/2018, se poate concluziona ca acesta este în concordanță cu principiul moștenit din dreptul roman „nemo liberalis, nisi liberatus” (nimeni nu poate dispune cu titlu gratuit, dacă este insolvabil) și astfel sunt anulabile nu numai donațiile, ci si toate celelalte acte prin care debitorul a suferit o diminuare a activului patrimoniului sau prin acte fără contraprestație, cum sunt actele dezinteresate si remiterile de datorii.
Poate fi interpretat ca un privilegiu pentru creditorii păgubiți și total defavorabil principiul libertății persoanei de a dispune de bunurile sale, așa cum este prevăzut și în art. 12 din Noul Cod civil: „Oricine poate dispune liber de bunurile sale, dacă legea nu prevede în mod expres altfel. Nimeni nu poate dispune cu titlu gratuit, dacă este insolvabil”.
Actele vizate de legiuitor se raportează la aceeași perioadă suspectă, de 2 ani anteriori deschiderii procedurii, ca și în cazul art. 117 din lege, astfel încât anularea unui act cu titlu gratuit efectuat de debitor va antrena nulitatea actului subsecvent, neavând relevantă buna-credință a debitorului.
Sunt acte de transfer cu titlu gratuit orice acte juridice – dezinteresate sau liberalități – prin care debitorul transmite o valoare patrimonială fără să dobândească în schimb o contraprestație.

Premise economice ale stării de bine

În vremurile actuale, cuvântul valoare pare lipsit de conținut sau cel puțin depreciat ori depersonalizat, cu atât mai mult dacă ne raportăm la valorile economiei.
Dacă școala clasică de gândire economică considera că valoarea unui bun economic era dată de cantitatea de muncă încorporată, iar neoclasicii arătau că valoarea bunurilor economice era determinată cu ajutorul prețului just, în funcție de raportul dintre cerere și ofertă, teorie de sorginte liberalistă, în prezent valoarea bunurilor economice este determinată în primul rând de interese egoiste, mult diferite față de maniera de abordare a acestora de către Adam Smith. Oare de ce?

Este foarte adevărat că lumea s-a schimbat considerabil față de lumea minunată a lui Adam Smith în care binele general era atins prin însumarea stărilor de bine (satisfacerea intereselor) ale tuturor agenților economici, actori ai vieții economice. De asemenea, sentimentele de moralitate și etică sunt mult diminuate sau au o intensitate ciclică, în funcție de loc, timp și factorii socio-politici.

În economie, satisfacerea intereselor vizează maximizarea profiturilor producătorilor cu minimum de efort și maximizarea utilității consumatorilor în condițiile unor restricții de buget și de preț. În această ecuație, preceptele de moralitate și etică apar, pe de o parte, în raportul nevoi-resurse, iar, pe de altă parte, în procesele de distribuire și redistribuire.
În ceea ce privește raportul nevoi-resurse, moralitatea ar trebui analizată prin costurile pe care le generează abordarea ineficientă și irațională a resurselor în procesul de producție, atât costuri economice (care conduc la scăderea gradului de profitabilitate și implicit a competitivității pe piață), cât și costuri sociale, curente (cum ar fi șomajul, mișcări revendicative, revolte sociale, cheltuieli publice excesive) și transferabile generațiilor viitoare (cu mediul înconjurător cauzat de risipa de resurse; cu învățământul și sănătatea, urmare a unei lipse de viziuni complexe a respectivelor sisteme, cu impact negativ asupra integrității fizice și psihice a individului). Am numit aceste costuri morale, chiar dacă ele par profund economice, deoarece agentul economic în procesul de decizie nu abordează componenta economică și prin prisma efectelor asupra societății în ansamblul său, cum ar fi risipa de energie, exploatarea irațională a capitalului tehnic și financiar, subutilizarea capitalului uman. De asemenea, aceste costuri apar și provoacă efecte perverse în economie, atunci când agenții economici nu țin seama de relația de cauzalitate dintre creșterile de productivitate și creșterile de venituri din economie. În acest caz, se încalcă o regulă minimală de moralitate economică, în sensul că salariatul are iluzia unei puteri de cumpărare prezente crescute, alimentată artificial, în dauna unei pierderi de bunăstare viitoare, raportată în prețuri reale.

În economiile contemporane unde diferențierea consumatorilor în funcție de mărimea venitului este foarte mare, relația dintre necesități și posibilități trebuie ajustată pe considerente sociale, curba Engel fiind mai degrabă o abordare verificată pe clasa consumatorilor cu venituri medii și mari. În cazul consumatorilor cu venituri mici, optimul paretian este greu de atins fără o componentă socială paternalistă, eventual o susținere etatistă care implică creșterea cheltuielilor publice. Consider că dacă agenții economici ar aborda actul economic ca pe o chestiune de moralitate, în sensul producerii de avuție, în condiții de competitivitate care să genereze locuri de muncă pe de o parte și venituri statului pe de altă parte, problema inegalității sociale ar fi mai puțin severă. Acest raționament poate fi valid în condițiile în care interesele economice vizează exclusiv principiile economiei concurențiale: libertatea de acțiune a agenților economici fără a încălca libertatea niciunui agent economic.

Totodată, moralitatea economică poate fi abordată prin prisma proceselor de distribuire și redistribuire. Procesul de distribuire trebuie să aibă la bază proporționalitatea aportului fiecărui factor de producție la actul economic, vizibilă în mărimea și dinamica venitului fiecărui factor de producție. Procesul de redistribuire este apanajul exclusiv al politicii bugetare a statului.

Analiza evoluției centenare a României

0

Anul 2018 a marcat un secol de la Marea Unire. În acest secol au existat evoluții sau involuții pe multiple planuri care au avut influență asupra mersului României prin istorie. În acest cadru m-am angajat în publicarea, ca autor, coautor sau coordonator, a cinci ample lucrări de referință, care alături de alte realizări similare dau o imagine cât mai complexă cu privire la evoluția la zi a României. Lucrările la care m-am referit, realizate în anul 2018, sunt: „Bilanțul economic al României la 100 de ani” (autor), „Cunoaște România Centenară” (coordonator și coautor), publicată sub egida Academiei Române, a Societății Române de Statistică și a Fundației Naționale pentru Artă și Știință, „Evoluția Centenară a sistemului cooperatist în România” (autor), „Evoluția Centenară a învățământului în România” (coautor), publicată sub egida ARACIS și a Societății Române de Statistică, „Geneza și evoluția învățământului superior în România” (coautor), publicată sub egida ARACIS și a Societății Române de Statistică.


„Bilanțul economic al României la o sută de ani” este o sinteză a celor 20 de volume pe care le-am publicat în perioada 1998-2017.
Încă de la primul volum al acestui ciclu de lucrări, „Starea economică a României în anul…”, am plecat de la o idee temerară, aceea de a așterne pe hârtie ceea ce se întâmplase până în 1998 și, apoi, la zi, ceea ce a urmat, an de an.
În cele 20 de volume am avut, de fiecare dată, o privire ușor retrospectivă, de fiecare dată trecându-mi prin imagine posibilitatea unei comparabilități complexe. Istoria a curs și, odată cu aceasta, în diferite etape evolutive, au apărut secvențe noi care nu au putut să nu aibă un efect asupra evoluției economice și, de aici, și a celei sociale a României.
M-am gândit și la evoluția pe intervalul de o sută de ani, dar întotdeauna priveam atent, prin comparații sumare, de unde a plecat România și unde a ajuns de fiecare dată.
Am încheiat ciclul celor 20 de volume dominat de perseverența de a continua și a publica 20 de ani, punând punct în 2017, anul în care s-au împlinit zece ani de la aderarea României la Uniunea Europeană.
Anul 2018 mi-a sugerat că, de fapt, eu nu am făcut o sinteză a muncii de
20 de ani oglindite în cele 20 de volume. De aceea, concentrându-mă, am găsit că este important să fac o analiză, sintetică pe cât se poate, a evoluției economice a României în cei o sută de ani de la Marea Unire.

În căutarea unor noi resurse bugetare

Ca urmare a prelungitei crize economice care a afectat din greu și Rusia, precum și a sancțiunilor occidentale aplicate acesteia dar, mai ales, a faptului că statul rus a renunțat la numeroase capacități de producție și, implicit, surse de venituri, transferându-le, treptat, sectorului privat, bugetul guvernului federal a ajuns să dispună de tot mai puține resurse pentru satisfacerea numeroaselor sale necesități și obligații. Ca de fiecare dată, în căutarea soluțiilor de circumstanță, experții guvernamentali și-au îndreptat atenția, cu precădere, asupra modalității verificate în veacuri de experiență și anume a impozitării, a implicării materiale a populației, prin împovărarea ei cu noi biruri.
Plecându-se de la faptul că în Rusia există un mare număr de persoane care obțin venituri din diferite activități fără să se supună rigorilor fiscale, așa cum prevede constituția țării, s-a decis luarea acestora în evidență, pentru a putea fi impozitați ca toți cetățenii. Potrivit unor statistici, numărul prestatorilor de servicii neimpozitate s-ar ridica la aproape
30 milioane de persoane, potrivit altora la mai mult. În anul 2013, vicepremierul Olga Golodeț menționa că, din cei 86 milioane de locuitori capabili de muncă, doar 48 milioane erau luați în evidență ca angajați în diferite sectoare de producție, sursele existențiale ale celorlalți 38 milioane fiind necunoscute, aceștia intrând în categoria lucrătorilor „la negru”, în economia subterană. Totodată, autoritățile estimează că și circa 40 la sută din angajații cu contract de muncă în regulă își completează veniturile prestând diferite activități „colaterale” neimpozitate.
Anumiți comentatori consideră că prestarea unor asemenea servicii nu este altceva decât o modalitate sui-generis prin care numeroși angajați își completează salariile de mizerie pe care au ajuns să le primească, în ultimele trei decenii, după trecerea Rusiei la economia de piață. Pe această bază, se vehiculează ideea că, în anii de criză, cum a fost perioada 2008-2013, ar fi indicată scutirea totală de impozite pentru prestatorii unor servicii de ocazie. S-au făcut și sugestii privind scutirea de obligații fiscale a persoanelor care din prestațiile colaterale obțin venituri mai mici decât minimul existențional, evaluat oficial. Ar fi cazul multor persoane din mediul rural care se angajează, cu ziua, la diferite munci agricole sezoniere, fără a avea alte venituri.
Pe la colțuri, se insinuează că, sustrăgându-se de la impozitarea legală, prestatorii ocazionali păgubesc statul cu mult mai puțin decât numeroși slujbași sau afaceriști care, pe diverse căi, prejudiciază bugetul acestuia cu zeci de miliarde de ruble. Din relatările presei aflăm că numai Aleksei Kuznețov, în câțiva ani, cât a funcționat ca ministru al finanțelor regiunii Moscova, a adus statului un prejudiciu material de 14 miliarde ruble. Denis Manturov, ministrul industriei și comerțului, apreciază că, printre altele, bugetul federal este păgubit, anual, cu 60 miliarde ruble din cauza comerțului ilegal cu țigări (vezi „Rossiiskaia Gazeta”, din 12 decembrie 2018).
În încercarea da a lua în evidență pe toți cei care obțin venituri din activități profesionale de ocazie, guvernul federal a ajuns la ideea unui „impozit profesional”. Pentru început, în anul 2016, au fost identificate trei categorii de persoane care pot fi impozitate: repetitorii școlari, doicile și femeile de serviciu, cărora li s-a cerut să se înregistreze, ca atare, voluntar. Dar, până la 1 octombrie 2018, la oficiile fiscale s-au făcut doar 2.587 înregistrări. Recent, luând în considerare aceste slabe rezultate și încercând o reglementare legală corectă a problemei, Duma de Stat a adoptat o nouă reglementare, stabilind un cadru mai bine conturat de impozitare pentru categoriile menționate. Începând cu 1 ianuarie 2019, în doar patru regiuni ale Federației Ruse (municipiul Moscova, regiunea Moscova, regiunea Kaluga și Republica Tatarstan) intră în vigoare, experimental, așa-zisa „Lege a impozitului profesional”, urmând ca verificarea efectelor acesteia să se facă pe o perioadă de zece ani, până în decembrie 2028.

Piața spațiilor comerciale în 2018

0

Suprafaţa totală a spațiilor comerciale livrate anul trecut (115.000 m2) a fost cu 28% mai mare decât în 2017, anunţă CBRE, lider mondial și național pe piața de consultanță imobiliară. Dintre informaţiile oferite în context, mai reţinem: au crescut faţă de anul precedent vânzările online, cu 30%; primele trei proiecte de spații comerciale ca mărime construite în 2018 sunt centrul comercial Shopping City Satu Mare (circa 29.000 m2, dezvoltat de NEPI Rockcastle), parcul de retail Value Center Baia Mare (22.500 m2, dezvoltat de Prime Kapital), parcul de retail Value Center Roman (suprafață închiriabilă 19.500 m2, dezvoltat de Prime Kapital); tendința principală a anului 2018 a fost de dezvoltare a unor proiecte mici, între 1.500 m2 și 9.000 m2, inclusiv microcentre în interiorul orașelor, operate de rețelele de hypermaketuri; interes investiţional pentru orașe regionale mai mici (Satu Mare, Baia Mare, Roman, Bistrița; 23 de mărci nou intrate pe piața locală (Hugo Boss, Tag Heuer, Miniso, KiK, Comma, Camicissima etc.), preferinţa dominantă (79%) fiind pentru magazine situate în centre comerciale; trei branduri din ieșite din România (Lancel, Armani Jeans, Gusto Dominium); pentru 2019 se anunță finalizarea a aproximativ 270.000 m2 spații comerciale (11% în București, 70% în centre comerciale); 12 proiecte comerciale în construcție, cel mai mari fiind Openville Timișoara (47.000 m2), Festival Centrum Sibiu (43.000 m2), Shopping City Târgu Mureș (32.600 m2), Târgoviște Mall (31.300 m2), DN1 Balotești (28.000 m2), extinderea Electroputere Parc Craiova (22.100 m2), extinderea Colosseum București (20.000 m2).

Carmen Ravon (foto), Head of Retail Leasing al CBRE Romania, apreciază că „2018 a fost un an bun pentru segmentul spațiilor comerciale, care traversează o perioadă fastă, sprijinită în principal de creșterea consumului. Creșterea componentei online are una dintre cele mai puternice influențe, care a impulsionat atât majorarea vânzărilor, cât și modul în care arată și funcționează magazinele. Astfel, magazinele își măresc spațiul și îl utilizează nu doar ca punct de vânzare fizică, dar și ca showroom, susținând în acest mod comerțul online. De asemenea, magazinele încearcă să ofere un mediu mai prietenos, centrat pe experiența utilizatorului, cu un accent ridicat pe serviciile oferite. O altă tendință care se manifestă de câțiva ani este numărul mare de extinderi ale centrelor sau parcurilor comerciale. Spre exemplu, 24% dintre spațiile comerciale care sunt acum în construcție și au date de livrare programate pentru 2019, reprezintă extinderi ale unor proiecte existente”.

Taxify își schimbă numele în Bolt

0

Compania Taxify va funcţiona de acum înainte sub numele Bolt.

Taxify se va numi Bolt pe viitor, compania estoniană preferând numele folosit până acum de divizia sa de trotinete electrice, un nume care reflectă mai bine faptul că serviciile companiei nu se rezumă doar la maşini, potrivit News.ro

De asemenea, schimbarea de nume vine chiar înaintea demarării unei noi runde de finanţări, asta după ce în mai 2018, după o rundă de finanţare de 175 de milioane de dolari condusă de Daimler, a ajuns să fie evaluată la 1 miliard de dolari.

Noul nume, Bolt (care poate însemna fulger), are mai multe implicaţii. Pe de o parte sugerează viteză şi electricitate, două caracteristici importante pentru un serviciu de transport, potrivit sursei amintite.

În același timp, Bolt este finanţat de Didi şi Daimler, operând în 30 de ţări din Europa, Africa şi alte regiuni, unde are peste 25 de milioane de utilizatori.

Preţul călătoriei este calculat în funcţie de durata cursei, distanţa traseului şi de cererea din acel moment. Dacă este modificat din cauza schimbării condiţiilor iniţiale, pasagerul va fi informat despre noul tarif înainte să confirme cursa. Preţul nu se schimbă atât timp cât locul de preluare şi destinaţia rămân la fel.

Economia României a crescut considerabil față de media din UE în trimestrul patru 2018

0

Cu un avans de 0,7% în trimestrul patru din 2018, comparativ cu precedentele trei luni, România a înregistrat o creștere economică de trei ori mai mare decât avansul de 0,2% din zona euro și, respectiv, de peste două ori față de cel consemnat de Uniunea Europeană, de 0,3%, înregistrat în aceeași perioadă, arată cea de-a doua estimare publicată joi de Oficiul de Statistică al UE (Eurostat).

De asemenea, ritmul de creștere consemnat de economia românească în ultimele trei luni ale anului trecut este însă inferior avansului înregistrat de Estonia (2,2%), Lituania (1,3%), Letonia și Suedia (ambele cu 1,2%), Cipru (1,1%), Ungaria (1%), Cehia (0,9%), Bulgaria, Slovacia și Slovenia (0,8%). Finlanda, Danemarca și Spania au înregistrat de asemenea o expansiune de 0,7% în trimestrul patru din 2018, comparativ cu precedentele trei luni, scrie Profit.ro.

În ritm anual, în trimestrul patru din 2018, comparativ cu perioada similară din 2017, economia românească a înregistrat un avans de 4%, de aproape 4 ori mai mare decât media de 1,4% în Uniunea Europeană și avansul de 1,1% în zona euro.

România va achita anul acesta 11,5 miliarde de lei la datoria publică guvernamentală

0

România va plăti în 2019 peste 11,5 miliarde de lei doar pentru dobânzi şi comisioane la datoria externă, potrivit proiecţiei serviciului datoriei publice guvernamentale efectuată de Ministerul Finanţelor.

De asemenea, situaţia era valabilă înaintea ultimei luni din 2018 însă, între timp, obligaţiile se puteau majora în baza altor sume împrumutate, potrivit Curs de guvernare.

Raportat la valoarea de 1.022,5 miliarde lei a PIB estimată de Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză pentru anul în curs, asta înseamnă că vom plăti cel puţin 1,13% din PIB ca urmare a unei datorii acumulate de statul român cifrate undeva în jur de 35% din PIB. Altfel spus, avem de achitat un „comision” de trei procente doar pentru a putea păstra datoria publică la acelaşi nivel.

Totodată vom avea de „rostogolit” ( va trebui să găsim finanţare pentru a înlocui sumele scadente în acest an, pe care nu ne-am propus şi nici nu avem cu ce să le achităm dintr-un  bugetul proiectat cu venituri de 341,4 miliarde lei) datorii de circa 46,5 miliarde lei ( echivalente cu 4,5% din PIB).

Studiu Frames: Ziua Femeii aduce vârful de vânzări în piața afacerilor cu flori. Un business de peste 300 milioane de lei

0

 

Afacerile cu flori înregistrează, în aceste zile, cele mai ridicate vânzări. De 8 Martie, peste 10 milioane de românce sărbătoresc „Ziua Femeii” și ce poate fi mai nimerit drept cadou decât un buchet de flori.

Un calcul simplu arată că florile oferite doamnelor și domnișoarelor de 8 Martie costă peste 20 milioane de euro, dacă luăm în calcul că măcar o treime dintre acestea primesc un buchet care costă, în medie, 30 de lei.

Potrivit unui studiu realizat de o companie de profil, cele mai căutate flori sunt, de 8 Martie, cele specifice primăverii, precum ghioceii, freziile, zambilele, lalelele sau narcisele. Cele mai apreciate flori de către români sunt însă trandafirii.
FLORILE PREFERATE DE ROMÂNI

Cert este că, pentru firmele din domeniu, vânzările de 8 Martie reprezintă o mare parte din cifra de afaceri la nivelul întregului an.

Potrivit unui studiu realizat de compania de consultanță Frames, afacerile din comerțul cu ridicata al florilor (CAEN 4622) au depășit, în 2017, nivelul de 336 de milioane de lei. Și profitul companiilor din domeniu a crescut semnificativ, la 26,1 milioane de lei în 2017, fiind cu aproape 10 milioane mai mare decât în 2016.

„Pe fondul consolidării puterii de cumpărare și extinderii ofertei de servicii, piața florilor din România a continuat să crească în 2018, datele preliminare indicând un avans între 15-20% față de anul precedent. Iar 2019 a pornit sub auspicii, de asemenea, foarte favorabile, business-ul din acest sector urmând să treacă, cel mai probabil, de nivelul de 350 milioane de lei”, estimează analiștii Frames.

În sectorul comerțului cu ridicata al florilor erau înregistrate, în 2017, 523 de companii. „Numărul firmelor, în prezent, este aproape dublu față de cel înregistrat în 2010, semn al interesului investitorilor pentru acest sector. De exemplu, dacă în 2010 activau 298 de firme, în 2016 se ajunsese la 498 de companii”, spun analiștii.

Statistica arată că cele mai multe companii activează în București și Ilfov (263), urmate de județele Cluj (52), Iași (49), Argeș (43), Brașov (42), Mureș și Timiș (33) și Sibiu cu 30 de firme specializate în comerțul cu ridicata al florilor și plantelor.

În sectorul afacerilor cu flori activează peste 1200 de angajați. Potrivit analiștilor de la Frames, dincolo de datele comunicate la Ministerul Finanțelor și Registrului Comerțului, business-ul din acest domeniu trebuie privit într-o dimensiune mult mai largă.

„Comerțul cu ridicata al florilor acoperă doar o parte din afacerile din acest sector, reprezentând tranzacțiile provenite în principal din importuri.  În comerțul cu amănuntul activează însă și companii care produc flori în țară și pe care le vând în regie proprie. În plus, există în continuare o piața neagră a florilor care se află la un nivel ridicat, atât din prisma volumului vânzărilor cât și a personalului angajat”, arată studiul Frames.

EVOLUȚIA NUMĂRULUI FIRMELOR DIN COMERȚUL CU RIDICATA AL FLORILOR

CINE FACE JOCURILE ÎN COMERȚUL CU FLORI

 

Primii trei jucători din piața de flori din România activează în jurul Capitalei, în concordanță cu vânzările semnificative din această zonă.

Flowers Market Holland SRL (Ilfov) este liderul clasamentului, cu afaceri de 26 de milioane de lei în 2017 și un profit de 1,22 milioane de lei. Urmează firma bucureșteană Flor de Los Andes  SRL, cu un business de 16,8 milioane de lei și un profit de 1,21 mil. lei și Tri’as Amway SRL (București) cu afaceri de 13,7 mil.lei și un profit de 1,82 mil.lei.

În top 10 cei mai importanți comercianți cu ridicata de flori și plante urmează Stanjenel SRL din Brașov, Hortigala SRL din Covasna, B&P Floral Connection (București), Flex for future SRL (Sibiu), TMT Flowers SRL (Neamț), City Garden Distribution SRL (București) și Floria International Wholesale SRL (București), aceste companii înregistrând, împreună, afaceri de 64 de milioane de lei.

Pe ansamblu, 495 dintre cele 523 de companii fac parte din zona microîntreprinderilor, cu business-uri vulnerabile din punct de vedere financiar.

„Chiar dacă media cifrei de afaceri din acest sector a crescut de la 493.000 lei în 2013 la 645.000 lei în 2017, iar cea a profitului net a avansat de la 16.500 lei la 50.100 lei, aproape jumătate dintre firme (247 companii) prezintă un risc foarte mare și numai 102 de companii au un risc investițional scăzut. Această situație este cauzată de lipsa capitalului investițional care le face, pe cele mai multe, vulnerabile în caz de criză, orice blocaj pe lanțul comercial fiind de natură să creeze dificultăți operaționale” arată analiza Frames. Statistica arată că firmele din acest sector raportau datorii de peste 200 milioane de lei, cu o medie de 434.000 lei în 2017.

 

FLORĂRIILE VIRTUALE, ÎN TREND

 

Potrivit analizei Frames, piața florilor din România se află în plin proces de maturizare și consolidare.

Într-un sector în care transportul și depozitarea sunt esențiale, având în vedere marfa perisabilă, companiile care au investit semnificativ în domeniu au ajuns să controleze mare parte din piață, dovadă rezultatele financiare.

„Pe fondul competiției acerbe, multe dintre companii au înțeles că viitorul îl reprezintă dezvoltarea la nivel de rețea (import/producție-distribuție-comercializare), iar potențialul de investiție în acest sens este unul foarte ridicat. Dincolo de dezvoltarea rețelelor de florării, un trend tot mai puternic în piață îl reprezintă dezvoltarea serviciilor online. Floria sau Floridelux sunt doar două dintre cele mai cunoscute exemple de business-uri cu flori pe internet care au investit în platforme de comenzi online și în centre de distribuție la nivel urban. A cumpăra flori de pe telefonul mobil reprezintă, în 2019, o opțiune tot mai populară”, arată analiza Frames.

 

FEMEILE, MAJORITARE ÎN ROMÂNIA

 

Potrivit datelor de la Institutul Național de Statistică, din cele 19,644 milioane de persoane care la 1 ianuarie 2017 aveau reşedinţa obişnuită pe teritoriul României pentru cel puţin 12 luni, circa 10,041 milioane erau femei, reprezentând 51,1% din totalul populaţiei rezidente.

Dintre acestea, 5,504 milioane locuiau în mediul urban, reprezentând 52,3% din totalul populaţiei urbane. În mediul rural, ponderea populaţiei feminine era de 49,8%.

Statistica arată, pe de altă parte, că populaţia feminină este mai „îmbătrânită” decât cea masculină cu 3,3 ani. Dacă vârsta medie naţională este de 41,7 ani, vârsta medie feminină  este de 43,3 ani, iar vârsta medie masculină de 40 ani.

 

Parteneriate corporate pentru start-up-uri

0

Start-up-urile beneficiază de posibilitatea explorării unor oportunități de colaborare corporate odată cu lansarea la Cluj-Napoca a programului Alpha Hub („acceleratorul de parteneriate corporate”), de către Paddy Power Betfair, companie internaţională din domeniul pariurilor sportive şi jocurilor, inclusă în Financial Times Stock Exchange 100. Programul, lansat în parteneriat cu Risky Business (fond de investiţii privat pentru startup-uri) şi Techsylvania (eveniment european de top dedicat tehnologiei) a şi generat primele două parteneriate exploratorii, start-up-urile selectate fiind Mindway AI – companie daneză care „foloseşte inteligenţa artificială pentru a ajuta companiile să detecteze primele semne ale comportamentului compulsiv al jucătorilor” şi Pamble – „start-up românesc pre-seed, dezvoltă prima aplicaţie de tip companion pentru o abordare integrată a comportamentelor problemă ale jucătorilor”.

Jennifer Austin, partener Risky Business, explică utilitatea conceptului: „Când abordează companii mari, startup-urile pot să îşi petreacă luni întregi doar încercând să obţină o întâlnire. Din acel punct, mai poate dura încă un an până la stabilirea unei colaborări. Programe precum Alpha Hub pot ajuta start-up-urile şi corporaţiile să exploreze posibilele parteneriate într-un mod eficient şi util”.

La rândul său, Georgina Lupu Florian, CEO al companiei Pamble, subliniază: „Conduc propria firmă de development, Wolfpack Digital, de 4 ani, iar acum, dupa ce am ajuns la peste 40 de angajaţi, explorăm dezvoltarea propriilor produse. Elaborarea unei strategii împreună cu liderii Paddy Power Betfair m-a ajutat să înţeleg şi mai bine atât domeniul Responsible Gambling, cât şi modul de creare a parteneriatelor corporate, nepreţuite pentru dezvoltarea Pamble.

În ansamblu, Alpha Hub a vizat la prima ediţie domeniul Responsible Gambling (Joc Responsabil) şi a reunit peste 200 de aplicaţii din 54 de ţări.

Laserul de la Măgurele: utilizări pentru mediul de afaceri 

0

Oportunităţile de business high tech deschise de laserul de la Măgurele – Extreme Light Infrastructure-Nuclear Physics (ELI-NP) – au fost prezentate cu ocazia întâlnirii de lucru organizate de Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București (CCIB) la sediul acesteia între cercetatori de la Institutului de Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” (IFIN HH) și reprezentanți ai mediului de afaceri. Au participat prof. univ. dr. ing. Sorin Dimitriu – președintele CCIB, dr. Mihai Ionescu – președintele Asociației Naționale a Exportatorilor și Importatorilor din România (ANEIR) şi copreședinte al Consiliului de Export, Dragoş Şeuleanu – directorul executiv al Măgurele High Tech Cluster, care a transmis mesajul acad. Nicolae Zamfir, directorul general al IFIN HH şi director al ELI-NP, dr. Costică T. Mustață –  președintele Secțiunii Comerț a CCIB, vicepreședinte al Camerei bucureștene și vicepreședinte al ANEIR (foto CCIB).

A fost prezentată oferta rezultată din activitatea de cercetare de pe platforma de la Măgurele, concomitent cu exprimarea cererii comunității de afaceri, „cu scopul de a identifica proiecte care să conducă la creșterea productivității și competitivității, prin valorificarea rezultatelor muncii echipei ELI-NP (cel mai puternic laser din lume)”. Au participat reprezentanți ai unor companii și institute care activează în domeniile: industria aeronautică, materiale metalice; textile-pielărie; instalare, mentenanță, etalonări și verificări metrologice; comerț exterior; consultanță în afaceri; modelare numerică; protecția mediului; construcții; metale neferoase și rare.

Prof. univ. dr. ing. Sorin Dimitriu a subliniat: „Implicarea Camerei bucureștene în acest proiect este firească, prin prisma preocupărilor noastre constante din ultimii 10 ani, de apropiere a mediului de afaceri de mediul academic și de cercetarea științifică”.

Este de reamintit că „în toamna anului trecut, la inițiativa ANEIR, în parteneriat cu CCIB, a fost lansat Proiectul de colaborare între mediul de afaceri și cercetătorii laserului de la Măgurele, cu scopul de a transpune în produse și servicii noi sau îmbunătățite rezultatele cercetărilor științifice de la respectivul laser și de la Institutul de Fizică Atomică, cu destinație prioritară către export. Acest proiect este coordonat, din partea mediului de afaceri, de dr. Costică T. Mustață”.

Consultarea copiilor privind viitorul Europei

0

La Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale a avut loc prezentarea celor patru ambasadori juniori ai României la Uniunea Europeană, elevii Ariana Ardelean – Colegiul Naţional „Gheorghe Şincai” din Baia Mare, Alexandra Maria Stoica – Colegiul Naţional „Ion Luca Caragiale” din Ploieşti, Tudor-Alexandru Panait – Liceul Teoretic „Mihail Sadoveanu” din Bucureşti, Rareş Voicu – Liceul Teoretic „Nicolae Iorga” din Brăila. Au participat Marius Budăi – ministrul muncii şi justiţiei sociale, Pieter Bult –reprezentantul UNICEF în România, Gabriela Coman – președintele Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (Copyright: @UNICEF/ Radu Sandovici).

Evenimentul face parte din proiectul „Ambasador Junior la Uniunea Europeană”, demarat de UNICEF în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe in 2018, şi este definit prin aceea că „are în vedere implicarea tinerilor în dezbaterile care definesc viitorul Europei, având în vedere faptul că 1 din 5 cetăţeni europeni este copil sau tânăr”.

Consultatea copiilor, a tinerilor, asupra orizontului de dezvoltare socio-economică pentru următoarele decenii reprezintă o prioritate susţinută ca atare în contextul presedinţiei României la Consiliul Uniunii Europene. Un moment de vârf în acest sens îl va constitui conferinţa internaţională care se va desfăşura la Bucucreşti în 6-7 mai, când va fi adoptată în premieră un document în acest sens, Declarația de la București, caracterizat de ministrul Marius Budăi ca „un document cadru realizat printr-un amplu proces de consultare a copiilor și tinerilor din toate statele membre. Acesta va pune bazele mecanismelor prin care opinia copiilor va deveni o componentă constantă a proceselor decizionale la nivel european în problemele care îi vizează. Declarația va reflecta opiniile și părerile copiilor din România și din Europa și va fi redactată cu sprijinul unei ample rețele de experți europeni în materie de drepturile copiilor”.

Pieter Bult, reprezentantul UNICEF în România, a apreciat că ideile copiilor „pot și trebuie să contribuie la crearea viitoarelor politici și programe europene care să le asigure accesul egal la educație, sănătate, integrarea pe piața forței de muncă și o implicare activă în deciziile care le influențează viața. Participarea copiilor este un drept definit în Conventia cu privire la drepturile copilului, care aniversează anul acesta 30 de ani de la adoptare”.

În intervenţiile lor, ambasadorii juniori au accentuat necesitatea ca vocea lor să fie auzită şi luată în seamă la nivelul deciziilor privind societatea viitorului.

Contextul a adus în prim-plan şi o problemă majoră care afectează numeroşi copii din România: plecarea părinţilor la muncă în alte ţări. Ministrul Marius Budăi a precizat că sunt înregistraţi 90.000 de copii cu ambii părinţi plecaţi din ţară. Ca formă de atragere înapoi, ministrul a descris oportunitatea deschisă de majorarea salariului minim în construcţii, semnalând că deja sunt peste 50 de persoane aflate acum în străinătate, care au încheiat contracte de reangajare acasă în construcţii. Alţi 100 de muncitori au anunţat că renunţă la plecarea pentru care începuseră formalităţile. Pe baza dialogului cu patronatele şi sindicatele din construcţii, ministrul a anunţat că se conturează o bursă a locurilor de muncă în construcţii în ţară pentru muncitorii români aflaţi în străinătate.

Banca Transilvania urcă în clasamentul global al celor mai valoroase branduri bancare

  • ICBC este cel mai valoros brand bancar din lume (79,8 miliarde USD), iar băncile din China domină primele patru poziții ale clasamentului, cu o creștere de 28% a valorii cumulate de brand.
  • Creșterea băncilor europene este neremarcabilă, băncile germane pierzând 24% din valoarea de brand.
  •  Sistemul bancar islamic are o creștere de 20%, având în frunte băncile din Orientul Mijlociu, QNB fiind cel mai valoros brand din regiune.
  • Banca rusească Sberbank revendică titlul de cel mai puternic brand bancar din lume, cu un scor de 93,1 din 100 și rating AAA+.

Banca Transilvania a urcat cu aproape 50 de locuri în clasamentul Brand Finance Banking 500 2019, publicat de „The Banker”, cu o creștere impresionantă în valoarea de brand (plus 39%, până la 242 milioane USD) și o creștere a ratingului de la A+ la AA. În continuare singurul brand românesc prezent în Banking 500, Banca Transilvania este acompaniată de puține branduri din Europa Centrală și de Est: șase bănci din Polonia – incluzând PKO Bank Polski pe locul 121, cea mai bine plasată bancă central/est-europeană – și câte o bancă din Cehia, Ungaria si Slovacia.

„Creșterea remarcabilă a Băncii Tansilvania a venit prin dezvoltare organică și prin achiziții strategice (recent anunțând consolidarea Bancpost), precum și prin orientarea către segmentul IMM, care este cel mai dinamic segment al economiei românești. În viitorul imediat, rămâne de văzut cum va contracara banca recentele măsuri fiscale agresive, lansate de guvern în decembrie 2018 – care vor afecta negativ cu precădere brandurile românești – și în ce măsură acest mediu neprielnic va afecta progresele făcute în ultimii ani”,

spune Mihai Bogdan, managing director la Brand Finance România.

Taxa bancară pe active în Ungaria și Polonia

În Uniunea Europeană, taxe bancare pe active există, în afară de România, doar în două țări: Polonia și Ungaria. Modelele de impozitare aplicate nu sunt însă identice, diferențele de proiectare ducând la consecințe diferite asupra instituțiilor bancare, dar și asupra bugetelor și economiilor naționale. Articolul de față face o analiză a taxei bancare utilizate în cele două țări, pentru a identifica elemente de bună practică, ce ar putea sta în atenția factorilor de decizie autohtoni.

În țările analizate, suprataxarea băncilor și a altor instituții financiare s-a realizat pe baza adoptării unor legi, după consultarea Băncii Centrale Europene de către Ministerul Economiei din Ungaria și Parlamentul polonez[i]. Ungaria a introdus o taxă specială asupra băncilor și altor instituții financiare în data de 27 septembrie 2010, aceasta fiind proiectată ca o măsură de criză. Taxa asupra activelor băncilor și firmelor de asigurări în Polonia a intrat în vigoare într-un context mult mai liniștit, în anul 2016.

Caracteristici ale taxei bancare în Polonia și Ungaria

  • Obiectivul taxei bancare
    Principalul obiectiv al unei taxe bancare este colectarea de fonduri financiare. Un obiectiv suplimentar poate viza modificarea, pe viitor, a comportamentului băncilor, pentru ca acestea să nu își mai asume riscuri excesive (taxă de tip Pigou). În ceea ce privește fondurile colectate, utilizarea acestora poate urma destinații diferite: (1) reducerea deficitelor bugetare; (2) finanțarea unui fond de garantare/rezoluție; (3) acoperirea cheltuielilor bugetare curente.
    Regimul de impozitare specială a băncilor și a altor instituții financiare în Polonia și Ungaria urmărește să asigure surse de finanțare suplimentară pentru cheltuielile publice curente, în special cele de securitate socială. O astfel de situație diferă de cea existentă în multe din statele membre ale Uniunii Europene (UE) în cazul cărora impozitele bancare („bank levies”) urmăresc recuperarea sprijinului financiar public acordat în trecut sectorului bancar/financiar, consolidarea „fondurilor de stabilitate” și descurajarea riscurilor specifice ce rezultă din sectorul financiar. Cele două țări nu leagă nivelul taxei bancare de evoluția vreunui indice de piață monetară, ele aplicând direct cotele stabilite prin lege asupra bazei de impozitare. Prin urmare, rezultă că mecanismul propus pentru taxa pe active bancare în România este unic pe plan european (n.n. și mondial, din câte cunoaștem). Declararea obținerii de fonduri ca unic obiectiv al supraimpozitării în Polonia și Ungaria prezintă avantajul că permite acestor state să obțină venituri suplimentare prin lărgirea sferei instituțiilor supuse impozitării, taxa specială aplicându-se nu numai instituțiilor de credit, ci și altor instituții financiare[ii].

 

  •  Perimetrul de aplicare

În Polonia, taxa se aplică unor instituții financiare selectate: a) instituții de credit și societăți de asigurare, persoane juridice poloneze; b) sucursale ale instituțiilor de credit și societăților de asigurare străine ce își desfășoară activitatea pe teritoriul polonez; c) instituții de credit de consum. Taxa nu se aplică: a) băncilor de stat;  b) instituțiilor plătitoare de impozit care sunt supuse unei decizii de supraveghere; c) plătitorilor de impozite care implementează un program de restructurare. În plus, nu sunt supuse taxei instituțiile de credit și firmele de asigurări cu sediul într-un alt stat membru al UE, care desfășoară activități transfrontieră pe teritoriul Poloniei (în virtutea dreptului la libera prestare de servicii), altfel decât printr-o sucursală. Legea privind impozitul special asupra instituțiilor financiare fiind orientată asupra sectorului bancar și de asigurări nu vizează nici fondurile de investiții sau fondurile de pensii.

În Ungaria, sunt obligate să plătească impozit special instituțiile de credit, societățile de asigurări, precum și alte instituții financiare.

  •  Baza de impunere (asieta)
    Taxa specială din România se calculează asupra activelor financiare ale instituțiilor de credit. În celelalte două țări, ea se calculează în funcție de totalul activelor ajustate, legislațiile naționale prevăzând în acest sens o serie de deduceri, limite și excepții.
    În Ungaria, potrivit legii specifice din 2010, din totalul activelor instituțiilor de credit se scad: a) sumele datorate aferente împrumuturilor interbancare; b) titlurile de valoare și acțiunile emise de alte instituții de credit, instituții financiare și societăți de investiții autohtone; c) împrumuturile și împrumuturile subordonate acordate instituțiilor financiare și societăților de investiții autohtone.
    În Polonia, pentru bănci și sucursale ale băncilor străine, asieta este redusă cu valoarea fondurilor proprii prevăzute la art. 126 din legea bancară poloneză și cu activele dobândite de instituțiile plătitoare de taxe bancare de la Banca Naționala a Poloniei, care constituie garanție pentru facilitatea de refinanțare asigurată de banca centrală. Fondurile proprii sunt deduse din baza de impozitare și în cazul cooperativelor de economii și uniunilor de împrumuturi. Prevederi similare există și pentru băncile cooperatiste. Deducerea elementelor de natura fondurilor proprii arată grija legiuitorului polonez de a încuraja instituțiile respective să își mențină o bază de capital puternică în interesul asigurării stabilității financiare. Este binecunoscut din teoria și practica reglementării financiare că o funcție a fondurilor proprii este cea de a absorbi pierderile neașteptate rezultate din activitatea bancară, în acest fel fiind protejați deponenții și alți creditori ai băncilor. De precizat că legiuitorul polonez a mai stabilit ca pentru băncile persoane juridice poloneze, sucursalele băncilor străine și cooperativele de economii, asieta să fie redusă cu valoarea creșterii fondurilor proprii urmare unei decizii a autorității de supraveghere financiară. Este evident că, prin aceste prevederi, Parlamentul Poloniei a avut în vedere ca procesul de impozitare specială să nu aibă efecte nedorite asupra băncilor individuale slabe sau a celor aflate în proces de redresare financiară ca urmare a deciziilor autorității de control prudențial. Pentru anumite categorii de instituții plătitoare de taxe speciale, legislația specifică precizează că din baza de impozitare se deduc activele deținute sub formă de titluri de stat.

Taxa pe lăcomie afectează baza de contribuabili

ROBOR (Romanian Interbank Offered Rate) este ruda mai săracă a LIBOR (London Interbank Offered Rate) și EURIBOR (Euro Interbank Offered Rate) din moment ce e folosită ca mijloc pentru a alimenta bugetul politizat al statului, prin intermediul taxei pe lăcomie. Și a fost considerată o mare victorie că respectiva taxă se va impune ca o marjă din activele băncilor doar dacă ROBOR depășește 2%, nu 1,5% – cum s-a vorbit inițial, adică cei care au negociat s-au bucurat că sunt mai puțin afectați de nivel, nu că taxa e arbitrară și băncile care stabilesc LIBOR și EURIBOR nu plătesc așa ceva.
Ca să detaliez, avem o taxă ce n-are legătură cu capacitatea de a genera profit a băncilor. Și nu toate instituțiile de credit care afișează dobânzi interbancare și tranzacționează participă la formarea ROBOR. Însă taxa nu ține cont de asta, ci acționează ca o impunere de tip Robin Hood și se raportează la activele pe seama cărora s-ar putea obține, teoretic, câștiguri.
Da, dar dacă e taxată doar valoarea activelor, oare ce va împiedica instituțiile financiare să le mute în altă parte?! Prin micșorarea bilanțurilor rămân mai puține active de taxat, iar dacă sunt păstrate și cele mai proaste nu se mai achită nici impozit pe profit.
Într-o asemenea situație, băncile ar mai rămâne românești doar cu numele, fiindcă din punctul de vedere al creditării ar mai fi doar niște agenții de plasare ale UE. Iar pe termen lung va fi afectată inclusiv baza de contribuabili, pentru că dacă cineva ia credit de la Viena, de ce să nu strângă și profitul acolo?!
Mai mult, în circumstanțele în care împrumuturile vor fi în valută s-ar inversa actualul trend de migrație a creditării din devize în lei, care a fost o inițiativă bună.
Și aici ar mai merita o remarcă de făcut. În perioada interbelică activitatea economică se putea desfășura foarte bine fără ROBOR, PIB, IPC sau CDS. Oare de ce?
O abordare corectă este acea care permite ca băncile să identifice și să finanțeze activitățile profitabile, iar statul – prin programe guvernamentale – să se ocupe de cele care n-au potențial pe termen scurt. Așa ceva ar arăta că statul face politică economică, nu că gestionează pe baza unor scenarii de avarie. Sigur că în peisaj mai apar și fondurile europene, dar felul în care sunt utilizate ține tot de programele guvernamentale și ne duce într-o secvență în care intervin deficitul bugetar și formarea brută de capital.
Fiindcă deficitul e la cota de avarie se dereglează toate prețurile din economie și componenta investițională. Dacă acesta s-ar transforma în excedent ar apărea încrederea și formarea capitalului ar funcționa cum trebuie. Cu precizarea că fondurile europene au nevoie să fie asociate cu programe guvernamentale care să meargă dincolo de ciclurile politice. Și se va constata că dacă avem excedent bugetar și formare brută de capital, dacă am fi echilibrați intern, am negocia inclusiv fondurile europene altfel.
Aceasta ar fi perspectiva guvernamentală, dar și băncile au de lucrat la ceva. Marketingul tot încearcă să plaseze ceva de care nu-i nevoie. Iar pe termen lung tot dorind să păcălești vei sfârși prin a-ți fura singur căciula.
Mai important de stabilit este însă ce rațiune a avut introducerea taxei Robin Hood. Și mai există marea curiozitate dacă se va scoate vreodată! Cu mențiunea că taxa nu sancționează abuzurile băncilor, ci doar procură mai multe resurse bugetului, ceea ce face ca, indirect, și statul să abuzeze de clienții băncilor.
Tot aici ar mai fi de pus întrebarea în ce măsură au fost vinovați pentru apariția taxei cei care interacționează defectuos cu clientela. Pentru că dacă se ajunge la concluzia că taxa a apărut deoarece funcționarii de la ghișeu se poartă urât cu clienții e posibil să existe o problemă cu extensia prea mare în retail, dar pe care n-au decis-o respectivele persoane, lipsite de profesionalism.
Dar se poate face și o paralelă. Mărirea TVA în plină criză a fost o greșeală și a avut ca efect majorarea creditelor neperformante, în contextul în care populația a compensat puterea de cumpărare din venituri cu putere de cheltuire din împrumuturi. Reducerea ulterioară a acestui impozit pe consum n-a reușit să readucă situația la normal, asta însă nu doar pentru că s-au modificat anticipațiile între momentul creșterii și cel al scăderii taxei pe valoarea adăugată, ci și fiindcă nu s-au luat măsuri pe partea ofertei. De asemenea, introducerea, în perioada crizei, a TVA la imobile a constituit o mare eroare, chiar dacă s-a încercat să fie cumva compensată cu programul Prima Casă. Pentru că, pe de o parte, programul nu a capacitat locuințele noi, iar, pe de altă parte, proprietățile imobiliare nu sunt incluse în coșul de consum utilizat la calcularea inflației, ceea ce înseamnă o deviație importantă de la scopul taxei.
Ajungem în zilele noastre la taxa pe lăcomie, redenumită taxă pe activele financiare ale băncilor. Aceasta poate fi privită doar ca o impunere haiducească asupra celor care au arătat că au bani, în lipsa modificării modelului de business. Fiindcă dacă micșorarea TVA ar fi trebuit însoțită de măsuri pe latura ofertei, taxa pe lăcomie e nevoie să fie secondată de o creștere a activității de creditare asociată cu mărirea volumului de afaceri. Cum se poate face acest lucru? Prin finanțarea de proiecte fezabile integrate regional, atât pe partea de infrastructură, cât și pe cea de producție și servicii. Cu precizarea că dezvoltarea infrastructurii cu fonduri europene nu este sustenabilă în lipsa investițiilor directe productive, realizate sau nu în parteneriat public-privat.
În ceea ce privește reducerea marjelor practicate de bănci, acest fapt se poate realiza doar în circumstanțele unei majorări a volumului de business și printr-o negociere mai bună a portofoliilor de credite neperformante, prin stabilirea unui parteneriat real între bancă și debitor. Poate că la acest din urmă punct un rol important – care, reiterez, ar duce la diminuarea marjelor – ar fi implementarea unei legi funcționale a falimentului personal, una care să țină cont de realitățile momentului, în așa fel încât să evite hățișul legislativ.
În fine, taxele clawback nu-s o noutate. Asociate cu măsuri de tip mercurial au acționat asupra ofertei, au indus penurie pe piața medicamentelor. Și, cu mențiunea că, la noi, cererea, ca volum, nu are niciun determinant asupra ofertei și vânzătorii încearcă să câștige din preț, merită remarcat că pe piața țigaretelor accizele minime acționează asemănător, au „sărăcit-o” de celebrele Carpați fără filtru.
Ne uităm la ultimele taxe clawback, ocazie cu care trebuie să pomenim de efectul Balassa-Samuelson, deoarece ele vizează doar bunuri non-tradable. Câștigurile la produsele și serviciile intrate sub incidența taxelor nu sunt legate de sporuri de productivitate, ci de poziția actorilor vizați.
Din păcate însă, taxele clawback se aplică doar „dujmanilor”. Adică nu-s băgate în aceeași oală salariile din zona non-tradable a administrațiilor publice locale, care, fiindcă nu s-au mărit în funcție de sporurile de productivitate, ci pentru a da satisfacție oamenilor de încredere ai baronilor, au amplificat deficitul structural. Iar exercițiul este sinucigaș, toți salariații vor dori să se angajeze la stat, în contextul în care „substanța” pentru remunerațiile din zona neproductivă e realizată în sectorul privat și virată sub formă de impozite și contribuții.
Așadar, în măsura în care sunt orientate spre bunuri non-tradable, taxele clawback doresc o restructurare a sectoarelor ce extrag rente din nivelul de trai, numai că potrivit principiului pentru unii mumă pentru alții ciumă, ele nu se ating de „ai noștri”, oamenii baronilor locali, foarte importanți la alegeri. Asta cu precizarea că operatorii de telecomunicații furnizează produse din zona non-tradable, dar se corelează cu oferta internațională și au realizat investiții semnificative ca să le producă, deci n-ar trebui „amestecați” cu ceilalți.
Antidotul pentru taxele clawback e reprezentat de legarea businessului de zonele ce genează productivitate. De altfel, pe creșterea acesteia e necesar să se concentreze societatea, nu pe a PIB-ului.

 

7 sfaturi utile de la Școala de Bani

„Nu îmi ajung banii de la un salariu la altul”, „Nu am bani de vacanță”, „Îmi doresc să îmi cumpăr ceva și iar nu îmi ajung banii”. Acestea sunt cele mai frecvente probleme auzite în familie, la colegi și la prieteni. Experții Școlii de Bani de la BCR îți oferă câteva ponturi despre cum îți poți rezolva astfel de probleme.

1. Fă-ți un fond de rezervă

Te-ai gândit vreodată ce s-ar întâmpla dacă de mâine ți-ai pierde locul de muncă sau cineva drag ție ar avea o problemă de sănătate? Dacă ai avea un fond de rezervă, ai găsi mai ușor puterea să treci peste toate aceste probleme. Fondul de rezervă este o sursă de lichidități care acoperă o parte sau toate cheltuielile tale din perioadele când veniturile sunt mai scăzute, în caz de șomaj temporar sau când apare o urgență neprevăzută. În caz de forță majoră, este de preferat să îți poți acoperi cheltuielile pe cel puțin 3-6 luni doar din fondul de rezervă. Poți folosi acest fond doar în caz de pierdere a locului de muncă, urgențe medicale, daune care afectează locuința, reparații auto neprevăzute sau costuri neprevăzute de călătorie. Dacă suntem prevăzători din timp, putem trece cu încredere peste orice obstacol.

2. Informează-te bine înainte de orice achiziție

Primul pas spre conștientizarea costurilor pe care le presupune stilul tău de viață este să faci cumpărături inteligente. În primul rând, înainte de a pleca la cumpărături informează-te despre produsul pe care vrei să-l cumperi, mai ales dacă e vorba de un produs costisitor pe care vrei să îl folosești pe termen lung. În al doilea rând, citește cu atenție etichetele și asigură-te că înțelegi cum se întreține produsul.
Nu uita de reduceri! Majoritatea magazinelor pun produsele la reducere după ce trece o sărbătoare importantă pentru a aduce clienții înapoi în magazin, așa că e momentul propice să profităm de aceste cumpărături. Nu în ultimul rând, analizează cu atenție calitatea unui produs, nu prețul. Degeaba îți cumperi un frigider ieftin dacă trebuie să-l repari din doi în doi ani. Un cumpărător bine informat poate reduce costurile pentru întreținerea și repararea produselor, așa că întotdeauna trebuie să faci cumpărături cu cap și sigur bugetul tău nu va avea de suferit foarte mult.

 

3. Practică regula zgârcitului

Știai că există o regulă a zgârcitului? Aceasta spune așa: Amână o achiziție până a doua zi. Poate te răzgândești. Această regulă este foarte utilă pentru că de multe ori avem tendința să cumpărăm din impuls. Dacă amânăm achiziția unui lucru, avem timp să ne gândim dacă acel lucru este într-adevăr util pentru noi. În acest fel ne va fi mai ușor să ne dăm seama dacă avem cu adevărat nevoie de bunul respectiv sau este o simplă dorință. De multe ori ne este greu să facem această diferență, însă trebuie să ne găsim echilibrul dintre ceea ce ne dorim și ceea ce avem nevoie. Este important să fim informați despre produsul pe care îl dorim – mai ales dacă este costisitor și îl vom folosi pe termen lung.

 

4. Monitorizează-ți cumpărăturile prin cardul de credit

Mulți oameni află cu stupoare că au probleme financiare fiindcă nu au monitorizat atent achizițiile făcute prin intermediul cardurilor de credit. Pentru a evita această situație îți propunem o soluție în patru pași. În primul rând stabilește o sumă rezonabilă pe care o poți cheltui folosind cardul de credit în fiecare lună și limitează-te la acea sumă. Asigură-te că îți monitorizezi cheltuielile asociate cardului tău de credit în mod regulat, la fel cum îți monitorizezi bugetul personal, și scade fiecare sumă cheltuită din limita stabilită în prealabil. Și, mai ales, nu mai folosi cardul de credit dacă te apropii periculos de mult de această limită sau dacă ai atins-o.

 

5. Comunicarea în cuplu e esențială

Banii ocupă primul loc în topul motivelor de ceartă în cuplu. De multe ori, banii sunt scânteia care aprinde discuții despre ambiții, obiective ratate, frica de viitor și balanța puterii în cuplu.
Prin urmare, comunicarea este esențială. Decideți împreună dacă ambele salarii vor fi puse în același cont sau în contul individual al fiecăruia. Hotărâți o sumă pe care, lunar, fiecare dintre voi o va pune într-un cont comun, pentru cheltuieli ce țin de casă. Stabiliți împreună cine va plăti facturile și cine acoperă celelalte cheltuieli ale casei. Discutați modurile în care veți finanța achiziții majore precum o mașină, o casă sau diverse electrocasnice. Este recomandat să evitați însă o îndatorare care va diminua o mare parte din câștigurile voastre. Creați, tot împreună, un plan de economii și de investiții. Indiferent de mărimea venitului, un plan coerent de venituri, cheltuieli și investiții va ajuta orice cuplu să se mențină deasupra liniei de plutire.

6. Asigură-i viitorul copilului tău

Mulți părinți observă că rămân cu bani în plus în fiecare lună odată ce copilul lor intră în clasa 0, adică în sistemul public de educație. Asta se întâmplă deoarece nu mai există costuri asociate bonelor, grădinițelor sau deficitului de venit dat de faptul că unul dintre parteneri stă acasă cu copilul. În loc să redistribuiți acești bani în alte părți, puneți surplusul deoparte sau într-un cont de economii pentru a-i asigura copilului banii necesari pentru facultate.
Pe măsură ce crește, e bine să discuți cu copilul tău în privința unei liste cu liceele sau facultățile care se potrivesc cu ceea ce își dorește și de unde poate ieși cu niște abilități și competențe adaptate realității de pe piața muncii. Vezi câți bani poți să aloci pentru acest demers din surse precum bugetul de economii, salariul membrilor familiei sau joburi part-time, în cazul în care sunt necesare fonduri suplimentare.
Caută să vezi ce burse poate accesa copilul tău sau ce sponsorizări poți obține pentru el – programe ONG, fonduri de stat sau, posibil, sponsorizări private.

7. Ai grijă de pensia ta

Se spune că pensia ar trebui să fie 75-80% din venitul tău de dinainte de pensionare ca să-ți poți menține nivelul de trai la momentul retragerii din activitate. O țintă nu foarte ușor de atins, dacă ținem cont de realitățile sociale și economice de astăzi. Așa că, indiferent de vârsta pe care o ai, nu este niciodată prea devreme sau prea târziu pentru a pune deoparte niște bani pentru pensie. Dar noi credem că regula 20/20 te va ajuta cel mai bine în planificare. Ce înseamnă asta? Ca să strângi bani pentru 20 de ani de pensie, începe să pui bani deoparte cu cel puțin 20 de ani înainte de momentul în care te vei pensiona. Cu cât ai mai puțin timp la dispoziție, cu atât ar trebui să pui mai mulți bani deoparte.

Pentru mai multe informații, vă puteți înscrie la cursurile gratuite Școala de Bani organizate de BCR în fiecare joi. Detalii și înscrieri pe www.scoaladebani.ro 

Fluxul de numerar – sfaturi pentru creditori

0

În articolul intitulat „Creditul comercial – aici sunt banii dumneavoastră!”, am ridicat un semnal de alarmă în ceea ce privește riscul invizibil — amplificarea efectului de contagiune care se poate propaga foarte rapid de la o companie la alta din cauza extinderii termenelor de încasare și creșterii interdependenței între firme! Astfel, analiza riscului partenerilor de afaceri devine o provocare din ce în ce mai dificilă, în contextul în care componenta de risc fundamental (intrinsec) este amplificată de cea sistemică (riscul partenerului imediat este influențat și de riscul partenerilor partenerului imediat). În acest context complicat, este foarte important pentru creditori (în special furnizori, dar și instituții de credit) să-și dezvolte mecanismele de semnale de alarmă timpurie (prin extinderea modelelor de evaluare a riscului și a informațiilor analizate) și să-și crească nivelul de protecție împotriva riscului de neîncasare a creanțelor!
În acest context, prin acest articol propun o serie de bune practici pentru creditori atunci când analizează structura și sustenabilitatea fluxului de numerar al partenerilor de afaceri!

NU JUDECA UN PARTENER DUPĂ COPERTĂ!

Nu te uita doar la evoluția venitului și a profitului înregistrat de către partenerii tăi de afaceri. Comenzile suplimentare din partea clienților sunt benefice doar în măsura în care acestea se încasează la termen, iar marja de profitabilitate pe care o înregistrezi este suficient de mare pentru a justifica riscul asumat prin vânzarea cu plată la termen. Pentru evaluarea corectă a riscului partenerilor de afaceri, este obligatoriu să evaluezi măsura în care firmele respective sunt capabile să genereze numerar din surse interne și dacă finanțarea investițiilor este sustenabilă (vezi primul sfat din articolul precedent).

ANALIZEAZĂ UN PARTENER STATIC (POZĂ) DAR ȘI DINAMIC (FILM)

Analiza situației de lichiditate a unui partener nu se limitează doar la observarea numerarului de care dispune un client în casă și conturile bancare, conform declarațiilor financiare pe care ți le pune la dispoziție.
Pentru o analiză completă, trebuie să înțelegi structura numerarului în funcție de cele trei componente: financiar, investițional și operațional. Pentru fluxul de numerar operațional, trebuie să analizezi evoluția celor trei surse, respectiv (în articolul intitulat „Cum ar trebui să se facă banii? Și cine a greșit cel mai mult?”, publicat în data de 13 ianuarie 2019) am explicat, prin exemple concrete, ce înseamnă structura sustenabilă a fluxului de numerar operațional.

Fluxul de numerar – sfaturi pentru antreprenori și manageri

0

În articolele din ultima lună am prezentat radiografia completă a trezoreriei companiilor active în România, radiografie din care putem rămâne cu următoarele concluzii – numerarul disponibil în trezoreria companiilor a crescut semnificativ în ultimul deceniu: +65%, de la 74 miliarde lei (2008) la 122 miliarde lei (2017), dar…

  • numerarul este polarizat la marile companii, în condițiile în care două treimi din lichiditatea companiilor active în România este concentrată în rândul firmelor cu venituri >1.000.000 € (care reprezintă doar 6% din totalul firmelor active);
  • numerarul este concentrat în marile orașe, în condițiile în care București (53 mld. lei) și Ilfov (7 mld. lei) concentrează jumătate din trezoreria disponibilă la nivel național, acest lucru fiind cauzat de concentrarea numerarului la marile companii;
  • restul companiilor din România nu au bani, sau, dacă au bani, aceasta se întâmplă datorită (sau din cauza, depinde din ce perspectivă privim) extinderii termenelor de plată către furnizori. Consecința acestei concluzii este următoarea — vulnerabilitate!

Atunci când companiile nu au bani puși deoparte (rezerva de cash disponibil firmei pentru a acoperirea cheltuielilor recurente în perioade negre), sunt vulnerabile la șocuri externe! Atunci când banii sunt conservați prin extinderea termenelor de plată la furnizori, interdependența între companii crește și aceasta amplifică riscul sistemic. Modificările fiscale recente (în special taxarea excesivă a activelor bancare la cel mai ridicat nivel din lume) vor complica accesul la finanțare (băncile vor fi mult mai atente cui vor acorda un credit), presiunile inflaționiste vor crește costul finanțării, iar continuarea decelerării consumului va diminua venitul companiilor. Efectele de runda a doua vor fi și mai dezastruoase — afectate de scăderea vânzărilor, colectarea mai lentă a creanțelor, creșterea costurilor de finanțare și complicarea accesului la credit bancar sau comercial, o serie de companii vor recurge la disponibilizări, contribuind astfel la un nou val de scădere a consumului și veniturilor companiilor. La sfârșitul zilei, statul va suferi cel mai mult – intrarea în insolvență a companiilor vulnerabile va determina scăderea impozitelor sau contribuțiilor plătite statului, costurile cu asistență socială și șomajul vor crește, scăderea consumului va reduce veniturile fiscale din TVA… toate acestea determinând creșterea deficitului fiscal. Cum deficitul fiscal și refinanțarea datoriei publice sunt deja din ce în ce mai complicate, crește semnificativ probabilitatea apariției de noi taxe / reduceri ale deductibilităților unor cheltuieli în diverse sectoare! Să nu uităm că avem an electoral, deci apelarea la finanțarea oferită de FMI va fi ultima opțiune, deoarece acestea vine la pachet cu măsuri de reducere a cheltuielilor publice! De aceea, probabil prima opțiune este identificarea unor taxe nișate pe anumite industrii blamate drept inamicul public al poporului sau asupra celor bogați (impozitul progresiv se vede la orizont!).

În acest context în care presiunile asupra lichidității companiilor vor fi generalizate pe parcursul următorilor ani, m-am gândit că împărtășirea celor mai bune practici privind managementul performant al trezoreriei se pot dovedi utile pentru mediul de afaceri. Iată mai jos o serie de idei pentru antreprenorii și managerii companiilor active în România pentru o gestiune sustenabilă a trezoreriei.

1

RĂBDARE — CÂND GHEAȚA E SUBȚIRE, ESTE DE
RECOMANDAT SĂ MERGI PAS CU PAS!

Orice antreprenor și manager trebuie să înțeleagă faptul că afacerea pe care o administrează poate fi dezvoltată sănătos (înțelegând prin acest termen o vulnerabilitate redusă la șocurile externe) pe termen lung doar dacă aceasta este capabilă să genereze numerar într-un mod sustenabil.
Cel mai sănătos model corespunde unei companii cu cifra de afaceri în creștere, care se reflectă într-o creștere și mai accelerată a marjei operaționale (EBIT) și a rezultatului final, cuplat cu un numerar operațional pozitiv suficient de mare pentru finanțarea investițiilor (CFI) și a nevoilor financiare (CFF). Normele de analiză financiară recomandă ca măcar jumătate din investițiile realizate pe termen lung să fie finanțate prin numerarul operațional obținut prin profiturile reinvestite în companie, în timp ce diferența poate fi acoperită prin împrumuturi de la instituții de credit, emisiunea de obligațiuni pe termen lung, atragerea unui partener strategic sau împrumuturi de la entități afiliate. Deci, o finanțare a investițiilor excesiv din surse externe crește vulnerabilitatea acesteia la accesul și costul finanțării.

Ce trebuie să faci

De aceea, recomand companiilor o strategie de extindere tip SCARĂ (engl. Stairs — investiție urmată de consolidare prin generare de numerar operațional pozitiv care să alimenteze măcar jumătate din următoarea etapă de investiție), în niciun caz LIFT (engl. Elevator — investiție urmată de o nouă serie de investițiie înainte ca cea anterioară să genereze numerar operațional pozitiv).
Desigur, cu liftul ajungi poate de 2–3 ori mai repede, comparativ cu varianta dezvoltării mai lente „pe scări”, dar antreprenorii trebuie să înțeleagă că ritmul de creștere mai rapid vine și cu riscurile aferente mult mai mari (controlul este mai mi, iar șocurile sunt impredictibile și mai severe, ceea ce înseamnă că poți să pierzi totul!). Am văzut multe modele de business bune, dar care au eșuat din cauza momentului nepotrivit când a fost aplicată strategia!

iancuguda.ro-contributii_editoriale-infographic-2019_01_20-fluxul_de_numerar_sfaturi_pentru_antreprenori

Resursele României: punerea lor în valoare pentru un model economic în orizontul 2040

Analiza resurselor naturale, minerale, de mediu și financiare ale României la nivelul anului 2018, cu prezentarea potențialului real al țării noastre din acest punct de vedere și cu o apreciere asupra punerii lor în valoare din perspectiva următoarelor decenii, a constituit tema celei de a patra dezbateri din ciclul inițiat și organizat de Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES) având genericul „Modelul economic românesc în UE. România – Orizont 2040”, sub egida Academiei Române – Secția de Științe Economice, Juridice și Sociologie, președinte acad. Mugur Isărescu.

Evenimentul, ca de altfel toate dezbaterile care formează acest demers, a fost găzduit de Banca Națională a României și a avut ca parteneri în organizare Asociația Generală a Economiștilor din România (AGER), Asociația Facultăților de Economie din România (AFER), Academia de Studii Economice din București (ASE), Institutul Național de Cercetări Economice „Costin C. Kirițescu” al Academiei Române (INCE), România Durabilă, Societatea Academică de Management din România (SAMRO), Asociația Confederațiilor Patronale din România (ACPR), Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR).
Punctul de pornire l-a reprezentat sublinierea de către dr. ec. Constantin Boștină, președintele ASPES, a necesității reafirmării în conștiința națională și în cea europeană a adevărului potrivit căruia „România are un potențial real, care trebuie valorificat în context european și în interes național. România 2040 va depinde de modul în care ne vom pune în valoare potențialul național”.

Au susținut expuneri asupra stării și potențialului românesc de resurse specifice prof. univ. dr. Emil Constantinescu, președintele României în perioada 1996-2000 – privitor la resursele minerale, prof. univ. dr. Valeriu Tabără, președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Sișești” (ASAS) – analiza resurselor solului, Mircea Ursache, vicepreședintele Autorității de Supraveghere Financiară (ASF) – resursele financiare, prof. univ. dr. Florin Bonciu, Universitatea Româno-Americană – resursele valorificabile prin economia circulară.

TDS_0035

 

Prof. univ. dr. Emil Constantinescu a prezentat ca element de susținere a expunerii sale lucrarea în trei volume „Resursele minerale ale României”, coordonată împreună cu acad. Nicolae Anastasiu, aparută la Editura Academiei Române. Reiterând adevărul potrivit căruia „istoria lumii ne arată că hărțile geologice au devenit hărți politico-militare, iar în istoria recentă, aceasta se întâmplă chiar înainte de a deveni hărți economice”, profesorul Emil Constantinescu a acordat în expunere un spațiu amplu răspunsului la întrebarea de ce este imperativă pentru România valorificarea resurselor minerale: „Pentru că dacă nu plecăm de la resursele minerale ale subsolului și resursele naturale ale solului, ca apoi să evaluăm resursele umane înalt educate, care pot să creeze și fondul de competențe umane care să valorifice aceste resurse, și ne concentrăm toată atenția asupra resurselor financiare, toate dezbaterile duc la o luptă oarbă de împărțire a acestor resurse financiare. De existența sau nu a unei strategii de dezvoltare depinde și poziția noastră în Uniunea Europeană. Deciziile bazate pe interese imediate produc destabilizare economică prin inflație, corupție și risipirea veniturilor din exploatarea resurselor minerale. În mediul înconjurător, provoacă majorarea riscurilor de poluare a aerului, terenurilor și apelor. Efectele imediate în exploatările miniere necontrolate sunt riscuri de surpare în subteran și alunecări de teren la suprafață, fenomene care vor afecta grav mediul și după încetarea exploatării resurselor. În plan social, astfel de decizii duc la deteriorarea legăturilor sociale, dezvoltarea conflictelor privind dreptul de proprietate asupra accesului la terenuri, la apă și la folosirea comună a avuției naționale și mondiale. O viziune pe termen lung permite o securizare a veniturilor prin bugete multianuale, realizarea unor produse cu valoare adăugată în multiple sectoare ale economiei și dezvoltarea unor forme variate de capital pentru beneficiul mai multor generații”. O strategie de dezvoltare a României bazată pe resurse minerale, a subliniat profesorul Emil Constantinescu, „trebuie să plece de la diversitatea de resurse minerale ale subsolului, de la diversitatea și varietatea petrografică, ce determină o diversitate a solurilor.

Majoritatea analiștilor plasează România pe locurile trei-patru în Europa din punctul de vedere al bogățiilor subsolului. Pentru România, care deține resurse proprii de petrol și gaze de calitate superioară și mari zăcăminte de sare și care se bucură de existența unor soluri variate și de calitate, refacerea și retehnologizarea industriei petrochimice în cadrul unui fond național de investiții sunt o prioritate urgentă, care ne poate asigura stabilitate pe termen lung. Dezvoltarea industriei petrochimice a României în urmă cu decenii s-a făcut în baza unei gândiri serioase a școlii geologice de atunci, însă combinatele petrochimice au devenit uzate moral și au fost lăsate să moară. Decizia de privatizare cu OMV a fost bună, corectă, pentru că România nu avea, nu are și nu va avea bani să investească în prospecțiune și în exploatarea resurselor. În prezent, pornind de la combinatele ajunse în stare de degradare, în insolvență, sunt măsuri care pot să fie luate «săptămâna viitoare». La aceste combinate există alimentarea cu apă, alimentarea cu gaze. Ele trebuie să fie cumpărate de stat la prețuri mici pentru că sunt în insolvență și retehnologizate. În același timp, odată cu stabilirea unor raporturi corecte cu marile companii multinaționale în domeniul explorării și exploatării minerale, trebuie să avem în vedere și riscurile implicării fondurilor de investiții și riscurile generate de speculațiile financiare, care provoacă deliberat fluctuații și crize în domeniul explorării și exploatării resurselor minerale și energetice. Dacă nu vrem să fim victimă acestor speculații, trebuie să ne construim o capacitate de a exploata resursele proprii”. În sens cuprinzător, prof. univ. dr. Emil Constantinescu a conchis că „folosind în contextul societății cunoașterii experiența istorică acumulată și resursele umane înalt educate în domeniile petrolier și minier, România poate aspira la o poziție de lider în utilizarea inteligentă și durabilă a resurselor minerale”.

TDS_0099

O parte esențială a expunerii oferite de prof. univ. dr. Valeriu Tabără a constituit-o prezentarea unor informații în premieră, bazate pe date privind suprafața disponibilă și potențialul agriculturii românești: „România, prin potențialul ei, poate hrăni între 80 și 100 de milioane de locuitori. România nu poate intra într-o criză alimentară decât dacă uită să semene. În același timp, dacă nu-și asigură și nu-și afirmă sectorul agricol și alimentar, va fi întotdeauna o țară săracă. E grav că România are balanță negativă la produse agroalimentare – este cea mai mare palmă pe care o putem lua ca țară! Pentru un model economic de perspectivă, trebuie să vedem ce este cu pământul pe care-l avem și care este patrimoniul numărul unu al României, care ne dă și sensul existenței noastre. La această oră, suprafața agricolă a țării noastre este de 13,3 milioane ha, de unde în 2002 era de 14, aproape 15 milioane ha. Suprafața arabilă a coborât la 8,3 milioane ha de la 9,6 milioane ha. Cu toate acestea, încă avem o suprafață agricolă pe locuitor de 0,64 ha și suprafață arabilă de 0,41 ha. Dacă nu ne batem joc de aceste suprafețe, nu avem niciun fel de probleme. România poate produce până la 40 milioane tone de cereale – ăsta este potențialul nostru real! România poate deveni unul dintre cei mai mari cultivatori de cereale. România nu a fost niciodată «grânarul Europei» cantitativ! A fost unul dintre cei mai mari furnizori de grâu de calitate. Potențialul economic al României în agricultură este între 40 și 50 de miliarde de euro și noi suntem azi sub 20 de miliarde de euro valoarea producției totale agricole. Italia, de exemplu, reprezintă 44% din potențialul agricol al României și în 2016 a realizat 55 de miliarde de euro”. În sens cuprinzător, profesorul Valeriu Tabără a semnalat că o abordare de perspectivă durabilă trebuie să ia în calcul, pe lângă agricultură, „mulți alți factori, în ansamblul economiei rurale”.

Orizont20401

Pe baza afirmației ferme că, în construcția unui model de perspectivă, „România nu poate fără Uniunea Europeană; Uniunea Europeană poate fără România”, Mircea Ursache a oferit o serie de argumente cu referire la finanțarea economiei: „Modelul pe care l-am abordat în piața de capital a fost de complementaritate la finanțarea bancară, nicidecum de competiție. Piața bancară europeană deja s-a unit, s-a creat piața unică bancară. Piața unică de capital se va realiza în 2019. Evident că la un volum de tranzacții transfrontaliere în Europa de peste 2.000 de miliarde de euro, este nevoie de o singură gândire, de o singură reglementare, de un singur control la nivel european. România a fost unul dintre marii promotori în realizarea pieței unice de capital. În acest moment, ce trebuie să mai facem ca să ajungem la statutul de piață emergentă? Suntem la un pas. Nu mai avem niciun criteriu neîndeplinit. Am îndeplinit opt, rămăsese al nouălea, care acum nu mai e neîndeplinit, ci în curs de îndeplinire, evaluat de cele trei instituții de rating legat de lichiditate. Avem exemple de ce înseamnă capitalizarea pe piața de capital, prin finanțare care nu vine de la stat, nici de la bănci, ci de la fonduri de investiții, de la investitori instituționali români și străini, de la populație. Am avut o perioadă foarte bună, 2013-2014-2015, în piața de capital. De ce nu continuăm procesul de finanțare a economiei prin listarea companiilor?! Cei care s-au listat au făcut-o pentru că au dorit să se capitalizeze, au dorit transparență, adică raportări trimestriale, semestriale și anuale, au dorit guvernanță corporativă. Un al doilea mare vehicul investițional au fost fondurile de pensii. Randamentul analizat de la lansarea fondurilor de pensii până azi a fost de 8,43%. Rezultatele investiționale ale fondurilor de pensii private sunt remarcabile”. Accentuând că „finanțarea economiei prin piața de capital nu este decât o părticică alături de finanțarea bancară”, vicepreședintele ASF s-a referit la interesul din mediul investițional pentru piața de capital și la sursa pe care o pot asigura „sumele uriașe deținute de populație în conturi curente și în depozitele bancare. Sunt bani care trebuie să circule. Sunt bani care deocamdată nu finanțează economia națională”.

TDS_0139

Prof. univ. dr. Florin Bonciu a prezentat o abordare declarat mai degrabă filosofică asupra conceptului de economie circulară, contrapus „modelului actual de afaceri și de dezvoltare personală care se suprapune pe ideea de linear crescător”. Comparativ, „economia linear crescătoare în care ne aflăm presupune că preluăm din natură tot ceea ce procesăm și avem o serie de elemente care se aruncă. Economia circulară presupune nu doar regenerare, recondiționare, refolosire, ci și proiectarea, conceperea produselor de așa natură încât să dureze mai mult. De aici avem o mare problemă – ne putem imagina o lume fără marketing?! Sistemul de economie circulară se bazează pe produse durabile, pe întreținere, reparare, revalorificare și pe o utilizare superioară a deșeurilor. Economia circulară presupune să nu mai legăm creșterea economică de extragerea cât mai mare cantitativ din mediu, ci să avem și alte elemente, inclusiv împărțirea cu alții din ceea ce avem și crearea de sisteme în buclă închisă. Dacă, în economia lineară, ca să cresc înseamnă să produc mai mult și să extrag din mediu mai mult, în economia circulară roata se învârtește mai repede, pentru că mă aflu în interiorul ei. Asta presupune o regândire a întregului proces. Economia circulară va cuprinde toate activitățile desfășurate în societate, începând cu partea de proiectare, cu un nou cadru instituțional, legislativ. E nevoie de indicatori noi, cum ar fi productivitatea reutilizării resurselor măsurată prin PIB raportat la consumul de resurse finite”. Economia circulară duce la apariția „produsului ca serviciu”, subliniază profesorul Florin Bonciu și dă ca exemplu serviciul de iluminat pe care-l livrează Philips; producătorul clasic de corpuri de iluminat „preia furnizarea de lumină”. În ceea ce ne privește, continuă profesorul Florin Bonciu, „România fiind în Uniunea Europeană, avem cadrul de reglementare, avem obiectivele de dezvoltare durabilă 2030 din programul sub egida ONU, avem surse de finanțare din fonduri europene. Dacă am reuși să introducem în sistemul de educație noțiuni de familiarizare cu economia circulară, ar fi un mare pas înainte”.

TDS_0016

Luminița Chivu: „România dispune încă de un potențial uman important – locul 6 între statele UE”

În contextul dezbaterii cu tema „Unde se află România din punct de vedere economic, social și managerial în UE în anul 2018? Analiza SWOT – puncte tari, puncte slabe. Ce avantaje are România? Amenințări și oportunități”, prof. univ. dr. Eugen Dijmărescu a subliniat că „dezvoltarea economică are nevoie de o viziune politică”, semnalând că „în Europa se deschide un proces de reformă a statului”, odată cu cerința situării cetățeanului într-o poziție de prim-plan. În calitate de președinte al Societății Academice de Management din România, prof. univ. dr. Ovidiu Nicolescu a expus rezultate de cercetare privind „Punctele forte și punctele slabe ale managementului din România”. Principalul punct forte al managementului românesc, potrivit raportului de cercetare pe 2017, îl constituie „centrarea pe obținerea de performanțe”. În același timp, absența focalizării pe priorități este principalul punct slab în domeniul managementului. Provocări în marginea întrebării „Unde se află România din punct de vedere economic, social și managerial în UE în anul 2018?” a lansat prof. univ. dr. Constantin Anghelache.
Prof. univ. dr. Luminița Chivu, director general al Institutului Național de Cercetări Economice „Costin C. Kirițescu” al Academiei Române, a prezentat „Repere privind resursele umane ale României”. Susținute cu date de cercetare, o serie dintre aceste repere pot constitui o bază importantă pentru decidenții de la nivelul statului: „Economia românească satisface într-o măsură relativ mică nevoile propriei populații”, între argumente fiind „ponderea ridicată în consum a produselor din import” și „reacția echilibrelor macroeconomice la creșterile veniturilor populației”. Studiul atrage atenția că „în anul 2017, România era unul dintre cele 5 state membre din UE 28 care înregistrau simultan atât spor natural, cât și sold migrator negativ. În plus față de soldul migrației permanente (-49,6 mii persoane în 2017), care reflectă numai emigranții definitivi, se consemnează și un flux important de emigranți temporari. Conform datelor INS, numărul de emigranți temporari din România a crescut de la 172.871 persoane la 2014 la 194.718 în 2015, 207.578 în 2016 și 219.327 în anul 2017”. Studiul arată că „România dispune încă de un potențial uman important (19,5 mil. locuitori) – locul 6 în ierarhia statelor membre ale Uniunii Europene. Devine din ce în ce mai evident că ocuparea forței de muncă nu este o simplă rezultantă a funcționării mecanismelor economice, ci o consecință a strategiilor și politicilor economice naționale, regionale și sectoriale, a politicilor financiare și monetare. Măsurile de menținere a echilibrului pieței muncii trebuie să fie rezultatul analizei ex-ante a impactului unor astfel de strategii și politici, precum și componentelor esențiale ale acestora, actualizate și ajustate ex-post, în funcție de rezultatele practice și eficiența acestora, raportate la evoluțiile la nivel macro și microeconomic, precum și ale contextului internațional”.

COnferinta BNR Ianuarie 2019 (1)

Guvernanța corporativă – actualitate și perspective

Configurația guvernanței într-o companie este determinată de un interes și de instituții. Interesul se referă la protecția proprietății și fructificarea ei, iar instituțiile fixează condițiile în care se face alocarea resurselor în economie și se asigură protecția proprietății private. Prin urmare, fixarea unei paradigme privind modelele de guvernanță corporativă pornește de la aceste două condiții fundamentale. De exemplu, în țările continentale europene, legislația joacă un rol semnificativ în ceea ce privește modelele de guvernanță adoptate în companii, comparativ cu țările care se bazează pe precedentul judiciar, unde acțiunea voluntară într-o construcție privată joacă un rol prevalent. De asemenea, modelele de finanțare a economiilor influențează sistemul de guvernanță corporativă. În Marea Britanie și SUA piețele de capital facilitează intermedierea financiară pentru întreprinderi, într-o proporție relativ egală cu băncile, pe când în Europa continentală intermediarii financiari cei mai importanți sunt băncile.

Persistenta instituțiilor eficiente sau ineficiente joacă un rol în construcția mecanismelor de guvernanță corporativă sau în conservarea unui anumit model. De pildă, deși se consideră că există un „model european de guvernanță corporativă”, în realitate nu întâlnim o asemenea situație. Instituțiile publice care modelează un sistem de guvernanță corporativă pot fi aceleași, dar instituțiile informale și structurarea piețelor sunt diferite. De exemplu, companiile din Italia și cele din Germania funcționează după aproximativ aceleași reguli, din moment ce la nivelul Uniunii Europene există un regulament unic, dar, de facto, guvernanța companiilor din aceste țări nu se aseamănă. În Franța, sistemul de guvernanță la marile corporații este aproape similar cu structura de guvernanță din ministere (de ex. funcția de secretar general, preluată din structura birocratică de minister), având o birocrație extinsă.
În România, sistemul de guvernanță corporativă reglementat legal este un mix între modelul codeterminării (german) și modelul tradițional (francez, italian). Primul presupune existența a două niveluri – acționar și directorat (management executiv) – și a unui consiliu de supraveghere care apără interesele acționarilor (în principal de manifestarea tendinței executivului de a-și maximiza câștigurile în detrimentul acționarilor), pe când modelul tradițional este structurat pe trei niveluri: acționar, administrator și manager executiv. Rolul de a veghea la respectarea intereselor acționarilor revine consiliului de administrație, însă nu este așa de bine conturat ca în cazul consiliului de supraveghere.

Guvernanța corporativă este unul dintre elementele cheie necesare pentru crearea unui echilibru între organele societare ale unei companii, în vederea protejării acționarilor și obținerii constante de creștere economică, eficiență, randament și încredere în economia de piață concurențială. Altfel spus, guvernanța corporativă reprezintă un ansamblu de reguli care guvernează și separă activitatea de administrare/management de activitatea de control, în vederea utilizării eficiente a resurselor și a îndeplinirii responsabilităților celor ce le gestionează într-o manieră profesionistă, independentă și echitabilă față de toate părțile interesate (stakeholders) și, implicit, față de acționari (shareholders). Structurarea responsabilităților, asigurarea unor decizii eficiente și a unei bune guvernanțe corporative reprezintă o provocare și necesită o atenție profundă în ceea ce privește cele trei principii esențiale pentru un mediu de investiții atractiv: transparență, evaluare și coerența politicilor.

Cât costă lipsa de transparență?

0

O să-mi permit să vorbesc de chestiuni care sunt considerate tabuuri. Haideți să începem cu România, unde știu și copiii că o grămadă de întreprinderi s-au privatizat pentru a se obține foloase necuvenite și nu ca să se capitalizeze și eficientizeze.
Asta cu precizarea că liberalizarea și piețele sunt bune, fiindcă se alocă rațional resursele.
Din păcate însă, la noi nu se poate discuta de mai nimic de acest fel, deși avem companii private.
Ce ar trebui să facem pentru a deveni întreprinderile eficiente? Să le renaționalizăm, ca să le mai privatizăm o dată?
Această idee îmi este foarte greu să o pun pe tapet, dar avem o problemă evidentă cu discreționarismul baronilor locali, cu managementul capitalismului de cumetrie, care trebuie corectat într-un fel.
Este dificil de pronunțat cuvântul renaționalizare, dar, sigur, se poate spune – așa cum preciza Milton Friedman – că nu există prânz gratis, ori – cum declamă comentatorii sportivi – că ratările se răzbună.
Mai pot menționa ce răspuns am primit când am întrebat cât de firesc este că statul român încearcă să-i despăgubească pe cei cărora le-au fost confiscate proprietățile în perioada comunistă cu active purtătoare de risc.
Mi s-a spus că trecerea de la comunism la capitalism are și o dimensiune etică. Pasul esențial care trebuie întreprins în această tranziție constă în privatizarea resurselor. Dar aceasta poate fi realizată în mai multe feluri. Cea mai simplă cale și, totodată, cea care rezolvă și implicațiile etice e retrocedarea resurselor. Celelalte metode de privatizare sunt mai problematice. De exemplu, vânzarea prin licitație sau negociere directă ridică problema: de ce să vândă statul ceva ce nu îi aparține? Dat fiind că respectivele resurse nu sunt ale lui, cum poate avea statul interesul să le vândă altcuiva decât unui grup de interese care se angajează să îl sprijine pe viitor?!

Despre trinitate pentru ateii economiei

0

„Mă întreba cineva dacă văd pericolul unei crize autoinduse în România în pofida unui mediu internațional stabil. O întrebare legitimă, pentru că, în opinia mea, dacă criza internațională din 2008 nu ar fi apărut, România și-ar mai fi putut duce ceva timp imensul deficit de cont curent din acel moment. Pentru că fluxurile de capital ar mai fi continuat să intre o perioadă, având la bază exuberanța investitorilor. Momentul în care toată lumea a realizat că «împăratul e gol» a fost adus de criza care a oprit fluxurile de capital care ne finanțau deficitul.
Deci nici în contextul actual nu cred că există un pericol iminent atâta vreme cât mediul extern rămâne favorabil. Și asta chiar dacă tendințele interne negative sunt cât se poate de clare: inflația crește, deficitele externe cresc și ele, cursul se depreciază, iar economia «duduie» mult peste potențial. Un context în care BNR este nevoită să înceapă să apese pedala de frână. Ceea ce mă duce la principalul scenariu care ar conduce la un posibil derapaj economic spre criză chiar și în lipsa unei crize externe: pierderea independenței BNR și inabilitatea acesteia de a frâna la timp.”

Programator român, lucrez de acasă, pentru o companie din străinătate. Ce obligații fiscale am?

0

În ultimii zece ani, România a devenit un centru important în domeniul IT&C, acest sector înregistrând creșteri solide de la un an la altul. Gradul ridicat de atractivitate generat de calitatea muncii prestate de specialiștii din România din IT&C a determinat unele companii străine, care nu au prezență pe piața locală, să folosească expertiza acestora, oferindu-le un venit competitiv și posibilitatea de a lucra de acasă.

În relația cu societatea străină pentru care prestează servicii profesionale, aceste persoane sunt de obicei fie angajați, fie colaboratori persoane fizice autorizate (PFA). Însă, faptul că societatea angajatoare/ contractoare nu este stabilită în România, nu înseamnă că nu se datorează taxe aici, atunci când activitatea persoanei fizice este desfășurată de pe teritoriul țării noastre. Fiecare dintre cele două modalități de colaborare generează acestor persoane obligații fiscale în România, care adesea pot fi dificil de îndeplinit.

În cazul angajaților, procesul de raportare în România a veniturilor salariale obținute din străinătate și de plată a taxelor aferente este unul complex, lunar, cu responsabilități din partea angajatului sau din partea angajatorilor, în anumite cazuri. Aceste obligații trebuie avute în vedere de persoanele fizice, atunci când încheie un contract de muncă cu o societate din străinătate – oricare ar fi forma acestuia, chiar și, spre exemplu, un “gentleman’s agreement” – pentru că vor avea impact asupra salariului ce le va rămâne în mână după achitarea taxelor.

Pentru veniturile salariale obținute din străinătate, se datorează 10% impozit pe venit și 37,25% contribuții: 35% contribuții sociale individuale (25% contribuția la pensie, 10% contribuția la sănătate) și 2,25% contribuția asiguratorie pentru muncă. Este vorba despre aceleași taxe plătite și de un angajat al unei companii din România. În această structură, angajatul trebuie să țină cont, însă, că nu poate beneficia de scutirea de impozit pe venit aplicabilă specialiștilor IT, angajați ai companiilor înregistrate în România.

Deoarece este posibil ca obligații fiscale să apară și în statul de reședință a companiei, angajatul ar trebui să afle de la angajator care sunt acestea și în ce măsură îi vor afecta salariul net.

În cazul unei PFA, relația cu compania străină poate funcționa legal doar dacă între cele două părți există o relație de independență (în conformitate cu prevederile Codului fiscal, cel puțin patru din șapte criterii trebuie îndeplinite, printre care: persoana dispune de libertatea de a desfășura activitatea pentru mai mulți clienți, de alegere a locului și modului de desfășurare a activității, precum și a programului de lucru).

Obligațiile de raportare a veniturilor obținute din străinătate revin persoanei fizice și se realizează prin intermediul declarației unice privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale. În situația în care impozitarea se realizează în sistem real, pentru stabilirea impozitului pe venit se aplică o rată de 10% la venitul realizat, în timp ce la impozitarea prin normă de venit, valoarea impozitului se obține prin aplicarea ratei de 10% la norma de venit. De asemenea, persoana datorează contribuția la pensie de 25%, aplicabilă unui venit ales (deci baza impozabilă nu poate fi mai mică de 12 x 2.080 lei = 24.960 lei pentru anul 2019) și contribuția pentru sănătate de 10%, aplicabilă asupra bazei minime menționate mai sus, ambele datorate dacă estimează să obțină în anul curent venituri egale cu cel puțin 24.960 lei.

Spre exemplu, la un venit lunar brut de 10.000 lei, taxele datorate pentru un angajat sunt de 4.375 lei, în timp ce un PFA datorează 1.728 lei, în sistem real, fără a lua în calcul cheltuieli deductibile și având în vedere o bază minimă pentru contribuția de asigurări sociale.

Implicațiile fiscale prezentate mai sus sunt de altfel aplicabile persoanelor fizice care lucrează de acasă pentru companii din străinătate și în alte domenii.

Pe lângă acestea, în cazul salariaților ar trebui urmărite și aspectele juridice specifice privind modalitatea de desfășurare a activității într-un astfel de regim, cum ar fi: ce trebuie să includă contractul de muncă, drepturile și obligațiile salariatului, obligațiile angajatorului, etc.

Reamintim că declarația unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice pentru anul 2018 trebuie depusă până pe 15 martie 2019, acesta fiind și termenul de plată al impozitului și contribuțiilor sociale datorate.

 

Autor: Claudia Sofianu, Partener, Departamentului de Asistență Fiscală și Juridică, EY România(foto)

Despre EY România
EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 260.000 de angajaţi în peste 700 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 34,8 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2018. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este liderul de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei 800 de angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. EY România s-a afiliat în 2014 singurei competiții de nivel mondial dedicată antreprenoriatului, EY Entrepreneur Of The Year. Câștigătorul ediției locale reprezintă România în finala mondială ce are loc în fiecare an în luna iunie la Monte Carlo. În finala mondială se acordă titlul World Entrepreneur Of The Year. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.ey.com

Meleșcanu: „Rolul global al UE începe în vecinătatea sa”

0

Interviu cu Teodor-Viorel Meleşcanu
ministrul afacerilor externe

Lumea este într-o permanentă schimbare și reinventare a modelelor de conviețuire. Care este drumul pe care România trebuie să și-l asume în contextul schimbărilor europene și globale? Din perspectiva politicii externe, care sunt riscurile pe care le are de înfruntat România în perioada următoare?
În actuala etapă, ne regăsim într-un tablou al evoluțiilor internaționale abrupt de dinamic și complex, cu factori de impredictibilitate, risc, amenințare. Pentru România, este în mod special relevant potențialul de instabilitate și chiar insecuritate din vecinătatea României, Balcanii de Vest, zona extinsă a Mării Negre, până în Asia Centrală și Orientul Mijlociu. Trăim, mai cu seamă în vecinătatea noastră, un moment și un context de revigorare a instinctelor geopolitice.

Se înmulțesc tensiunile și apar zone de potențial conflict în arii geografice până nu de mult destul de calme, cel puțin în aparență – Asia de Sud-Est, America Latină, Africa și chiar Cercul Arctic. Apare riscul ca și spațiul cosmic să devină teatru al conflictelor de pe glob.
Fenomene de slăbire a securității și sustenabilității funcționării/acțiunii și chiar existenței noastre globale continuă să marcheze mediul internațional: terorismul, migrația ilegală în masă, schimbările climatice.

Suntem martorii unei contestări crescânde a ordinii internaționale consacrate și asistăm la o diluare, la incertitudini pronunțate în funcționarea acestei ordini. Scade disponibilitatea pentru acțiune în cadru multilateral – ceea ce, de exemplu, este vizibil în actuala perioadă mai ales în materie comercială. Accentul în relațiile internaționale tinde să se mute pe acțiunea bilaterală, în asociere cu o preferință pentru interacțiune și negociere între mari puteri și/sau între puteri regionale emergente. Pe de altă parte, emergența și eventual ascensiunea globală a unor puteri, dar și a unor actori regionali puternici rămâne o perspectivă neclară, marcată de incertitudini.

Globalizarea, mult timp generatoare de interconectare benefică și prosperitate, este tot mai des contestată, prin prisma unor efecte de adâncire a inegalității pe mai multe planuri. Nu în puține zone geografice și societăți apare dezamăgirea față de valorile democratice liberale, față de normele de funcționare politice și sociale consacrate. Aceste nemulțumiri sunt ușor de transformat în cauză politică pentru mișcări extremiste, populiste sau manipulări de altă natură, cu impact inclusiv în planul relațiilor dintre state.
Profilarea unui sistem multipolar care schimbă progresiv și matricea de putere economică crește potențialul unor noi actori de a exercita o influență accentuată în plan internațional. Statele care consideră că propun modele alternative viabile vor continua să își crească influența și puterea în structurile multilaterale, încercând în paralel să combată și să erodeze mecanismele actuale de guvernanță globală. Uneori chiar să le discrediteze fățiș.
Se simte nevoia și crește presiunea pentru un nou consens normativ și o adaptare a structurilor multilaterale, globale sau regionale, de cooperare – însă securizarea efortului colectiv necesar pentru a gestiona actualele provocări pare a deveni tot mai dificilă. Preferința pentru formate flexibile de cooperare va continua să crească și va accentua caracterul aglomerat, fragmentat, al peisajului instituțional global.

Există în acest context inclusiv riscul erodării acquis-urilor asociate valorilor și principiilor occidentale – mai ales că ONU, UE, OSCE se află în proces absolut necesar de reformare/reflecție de adaptare și se înregistrează presiuni crescânde pentru reformarea OMC și a FMI. UE, în același timp în care este un proiect în plină recalibrare, nu poate decât urma calea de reimpulsionare a multilateralismului.
Cu atât mai mult, sunt esențiale noile concepte precum reziliența – statală, societală, economică – sau interconectivitatea ori eliminarea zonelor gri, nereglementate, nemultilateralizate, dacă ar fi să forțez un termen.
Vorbim de reziliență când ne referim la capacitatea statelor și societăților de a menține un curs sustenabil, rezistent la șocuri/provocări, în acord cu opțiunea politică liberă a națiunilor.

În același timp, accentul UE față de vecinătate cade pe noțiunea de conectivitate sustenabilă, în unele acțiuni economice bazate pe eficiența autentică a regulilor pieței libere, pe viabilitate inclusiv fiscală, pe reciprocitate și echitate investițională în respectul normelor și regulilor.
Conectată, de asemenea, la acest cadru este și necesitatea de ștergere a zonelor gri în vecinătate, în sensul dezvoltării democratice, al prosperității, al libertății de opțiune, al efortului de reformă și construcție internă în statele din vecinătate, dar însemnă și efortul UE și al statelor membre de a menține partenerii aproape, iar concentrarea pe interconectivitate, inclusiv în sensul cooperării și alinierii economice, este parte esențială a acestui efort.

Nu în ultimul rând, trebuie să evidențiez și o altă schimbare accelerată. Tehnologia joacă un rol tot mai important în viața cotidiană, în economie, în societate, cu impact semnificativ asupra mediului politic și de securitate. În ultimii 20 de ani, am trăit modificări radicale și rapide, ale căror implicații am început să le internalizăm. Ne lipsesc însă, cel puțin în momentul de față, mijloacele pentru gestionarea adecvată, din punct de vedere politic, a relațiilor dintre actorii internaționali, a fenomenelor mai largi asociate dezvoltării tehnologice la un asemenea nivel fără precedent. Este necesar ca România să depună eforturi susținute, inclusiv în ceea ce privește educația, pentru a deveni o societate inovativă, incluzivă, deschisă spre pluralitate. Aș spune o societate predictibilă, dar nu conservatoare.

foto

O prioritate din perspectiva politicii externe este consolidarea poziției României ca membru al UE și NATO. Cum anume gândiți să fie realizată această prioritate și care ar fi pașii de urmat?
La 70 de ani de la înființarea NATO și la 15 de la aderarea României la structurile euro-atlantice, Alianța Nord-Atlantică rămâne garantul principal al securității naționale, iar țara noastră va continua să sprijine consolidarea rolului organizației în plan internațional, pe baza unei relații transatlantice solide.

Țara noastră participă la consolidarea posturii de apărare și descurajare a NATO pe flancul estic, pe teritoriul național, la Marea Neagră, cât și în Polonia și găzduiește elemente ale sistemului de apărare antirachetă. Suntem, de asemenea, recunoscuți atât pentru sprijinul pe care îl acordăm partenerilor din est (Ucraina, Republica Moldova și Georgia) și Balcanii de Vest, dar și pentru contribuțiile noastre importante la operațiile desfășurate de NATO. România se numără printre cei mai importanți contribuitori în Afganistan, fiind, de la integrarea în NATO, un contribuitor semnificativ la eforturile aliate de promovare a securității și stabilității, iar sacrificiile soldaților români în teatrele de operații stau mărturie acestui angajament ferm.

2019 este un an aniversar și din perspectivă europeană, marcând 20 de ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, care a pus bazele a ceea ce urma să devină Politica de Apărare și Securitate Comună (PSAC) a UE. La două decenii de la acel punct de referință în istoria UE, dimensiunea securitate și apărare a Uniunii este una extrem de dinamică, cu o configurație în continuă dezvoltare și modernizare. România este pe deplin angajată pentru consolidarea rolului UE în domeniu, prin implicarea atât în dezbaterile la nivel conceptual, cât și prin participarea la proiecte concrete. România a decis să se alăture PESCO încă de la crearea sa, în noiembrie 2017. În prezent, participăm la șapte proiecte, cu accent pe dezvoltarea de capabilități (în domeniul maritim și medical), securitate cibernetică și mobilitate militară. În egală măsură, am fost, în mod constant, și rămânem unul dintre contribuitorii importanți la misiunile și operațiile externe ale UE, atât în vecinătatea estică, cât și în vecinătatea sudică a continentului european.
Acordăm atenție specială avansării cooperării NATO-UE pe dosare extrem de relevante pentru actualul context de securitate, precum creșterea rezilienței partenerilor, securitatea cibernetică și combaterea dezinformării.

2019, România încotro?

Este evident ca nu putem influența major mersul istoriei și că pretențiile de lider regional sau poziția mediană (măcar) în ierarhiile europene nu se pot obține doar prin mărimea populației, așa că, dacă vrem să mai existăm și peste 25 de ani… avem de luat decizii. Sunt de reformat, cel puțin, administrația publică, sistemele de învățământ și sănătate, infrastructura și economia… Avem de construit o țară.
Locul în care ar trebui să apară ideile, ca urmare a unor dezbateri și concursuri de soluții și modele, este scena politică. Elita politică, însă, aceea pe care noi, poporul, am delegat-o, prin vot democratic, să ne conducă și să dezvolte România, are preocupări legate strict de „propriul ceva”. Propriul buzunar, propria libertate, propria imagine, propriul orgoliu sau securizarea propriului viitor. Nu urmăm nicio viziune, niciun plan, nu oferim părinților niciun motiv de a spune milioanelor de tineri care își doresc civilizație și progres: Nu plecați!

Încercările de a propune diverse strategii sectoriale sunt sortite a priori eșecului în lipsa unei viziuni integratoare, care să permită cascadarea în strategii sectoriale a principalelor obiective stabilite pentru următorii ani. Totodată, a propune o strategie publică doar pentru că din sondaje reiese că populația este preocupată de acel domeniu nu reprezintă o realizare superioară zecilor de strategii aprobate de guvern. Soarta lor este comună…

Ce nu se înțelege și este ignorat la nivelul elitei politice este faptul că sistemele care fac o societate să funcționeze sunt interconectate și, de cele mai multe ori, interdependente. De asemenea, este ignorat faptul că modelele existente au fost testate și rafinate sute de ani, fiind preferabile improvizațiilor și experimentelor ce pot, cel mult, să aducă voturi în plus (în fapt înrăutățirea stării generale pentru favorizarea unor clase de votanți a dus la majoritatea schimbărilor de culoare a guvernelor postdecembriste).

2019 este anul provocărilor

0

Forumul Economic Mondial de la Davos a adus și anul acesta în atenția publicului principalele preocupări și provocări pe care le are economia globală. Cele mai mari îngrijorări sunt generate de recrudescența politicilor naționaliste, populiste și protecționiste, de migrația forței de muncă, de impactul posibil al Brexitului și al războiului comercial asupra piețelor europene și internaționale și de modul în care omenirea va reuși să administreze inteligența artificială astfel încât șocurile pe anumite sectoare să fie cât mai mici.

Totodată, experții în piețe financiare au identificat șapte factori majori de risc pentru economia mondială în acest an, care ar putea conduce la dezastre economice cu ecouri semnificative și în țara noastră. Potrivit unui studiu realizat de XTB, una dintre cele mai mari companii de brokeraj din Europa, iată care ar fi cele șapte amenințări la adresa economiei globale: declinul comerțului în Regatul Unit, generat de un eventual hard Brexit, ar afecta puternic Norvegia, Polonia, Germania, Franța, Olanda și Irlanda. Chiar dacă Uniunea Europeană a anunțat că Marea Britanie ar putea avea un nou acord Brexit, după ce Parlamentul britanic l-a respins pe cel negociat de Theresa May, lucrurile ar putea fi pe cale să se înrăutățească. Lipsa unui astfel de acord ar provoca un Brexit dezordonat, o revenire la controalele vamale, iar Marea Britanie ar rămâne fără acorduri comerciale cu țările din afara Uniunii. Deși scenariul este negativ pentru mediul de business, estimările Băncii Centrale a Angliei sunt și mai alarmante: PIB se va reduce cu 8%, rata șomajului se va dubla și va ajunge la peste 7%, iar inflația ar galopa, ceea ce ar determina Fed să majoreze de două ori rata de referință, ca în 2015. Situația ar fi șocantă pentru piețele financiare. Analiștii au în vedere și riscul unui Italexit, din moment ce doar 44% din populația cu drept de vot ar alege să rămână în Uniunea Europeană; procentul ar reprezenta cele mai puține voturi pozitive înregistrate într-un stat comunitar, sub cele numărate chiar și în Marea Britanie în același context. În plus, Italia e catalogată drept o sursă de risc pentru continent și economia mondială, din moment ce ocupă al doilea loc în Europa din punctul de vedere al ponderii datoriei publice în PIB, care se ridică la 2263 miliarde de euro. În termeni nominali, este cea mai îndatorată țară, iar majorarea salariului minim și reducerea vârstei de pensionare ar putea alimenta această datorie. Prin urmare, Italia ar putea fi forțată să părăsească spațiul comunitar.

„Aventura europeană”, la o răspântie crucială

0

Cu aproape 50 de ani în urmă, ilustrul europenist și umanist elvețian Denis de Rougemont îmi vorbea, la Centrul European al Culturii din Geneva, al cărui fondator era, despre „aventura europeană”, care a traversat secolele și a marcat istoria continentului și a lumii. Proiectul Europei Unite era în plină ascensiune, chiar dacă lumea era scindată între Vest și Est și în fața promotorilor unității europene se ridicau probleme, obstacole și amenințări de o complexitate nemaiîntâlnite până atunci. Dar pentru prima dată în istoria universală era conceput și pus în operă un construct sui generis de imperiu pașnic, menit să facă din această parte a lumii greu încercată în trecut un spațiu al cooperării și securității favorabil dezvoltării tuturor națiunilor și statelor alcătuitoare. Cărturarul european care acordase privilegiul interviului unui tânăr gazetar „din est” a evocat atunci cu patos „aventura mondială europeană” care descinde, spunea el, din personaje biblice și mitologice pentru a continua cu mari descoperitori precum Columb și Magellan, cu savanți și filosofi, scriitori și oameni politici, dar și cu „omul de rând din Europa” (Bertolt Brecht). „Aventura europeană” a continuat, ca orice aventură, cu suișuri și coborâșuri, cu izbânzi și înfrângeri, cu speranțe și deziluzii, dar urmărind mereu, tenace, azimutul traiectoriei ascendente.

Astăzi visul unificator al continentului se exprimă instituționalizat prin Uniunea Europeană, care tinde să se confunde cu harta geografică a continentului. Dar se află și în față celei mai mari sfidări, una esențială și existențială, care îi poate deschide noi orizonturi, dar care este în același timp minată de spectrul, tot mai real, al dezintegrării sau transformării într-o structură care părăsește țelurile inițiale, de areal favorabil în egală măsură tuturor statelor componente și intereselor lor.

Arhitectura europeană, îmi spunea prof. Rougemont, se întemeiază pe patru coloane de rezistență: pacea, comunitatea spirituală, prosperitatea și apărarea. Iar aceste coloane sunt puternic solicitate de câțiva ani, în structura lor intimă.

Pacea

La temelia actualului construct european stă, ca și la originea ONU, imperativul izbăvirii generațiilor actuale și viitoare de flagelul războiului. Constructul originar al UE, Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, a avut în vedere, dincolo de scopurile economice, implicarea organică într-un proiect pașnic comun a Germaniei și Franței, două mari puteri aflate istoricește într-o adversitate generatoare în trecut a unor războaie devastatoare care au antrenat întregul continent în ostilități. Prin Actul final de la Helsinki (1975), iar apoi prin încheierea războiului rece, Europa a câștigat un spor decisiv de securitate, care îi asigura stabilitatea pașnică pe ansamblu, dar care nu a scutit-o de războaie civile (Irlanda, Cipru, Iugoslavia) sau de conflicte militare în spațiul postsovietic (R. Moldova, Georgia, Ucraina). Astăzi, cel mai preocupant război în aria continentală se cronicizează în Ucraina și implică într-un fel sau altul actori importanți ai vieții internaționale. SUA, NATO și mari puteri europene încearcă, fără succes, să contribuie la o soluționare negociată a conflictului și, fapt de remarcat, deși sprijină poziția regimului de la Kiev, manifestă totuși prudență în ce privește o implicare militară directă în zonă.

Dincolo de consecințele directe ale crizei ucrainene, soldată cu tragice victime omenești și mari distrugeri materiale, conflictul din Ucraina ostilizează relațiile dintre Occident și Rusia și provoacă divergențe chiar în interiorul lumii euroatlantice. Mai grav, reprezintă o amenințare potențială la securitatea și stabilitatea pe continent și în lume, o frână serioasă (prin sancțiunile economice aplicate Rusiei) la cooperarea europeană și prejudiciază bunele relații dintre state.
„Imperiu” pașnic, fără veleități expansioniste, UE este totuși departe de a (putea) îndeplini un rol de garant semnificativ al păcii și securității, căci nu are nici o politică comună externă și de apărare, nici o armată europeană.

Transportul rutier, principalul contributor la exportul de servicii al României

0

Uniunea Naţională a Transportatorilor Rutieri din România (UNTRR) semnalează că „transportul rutier a fost anul trecut principalul contributor la exportul de servicii al României, cu un total de 5,144 miliarde de euro, cu aproape 14% mai mult decât întreaga ramură de servicii telecom și IT, următoarea ca importanță în exportul de servicii, potrivit datelor Băncii Naționale a României (BNR)”.

UNTRR subliniază că „transportul rutier generează aproape un sfert din exportul total de servicii al României, de 22 miliarde de euro. În perioada 2013-2018, exportul de servicii realizat de ramura transportului rutier s-a dublat, de la 2,58 miliarde euro în 2013 la 5,144 miliarde euro în 2018. Anul trecut, transportul rutier de mărfuri a contribuit cu 5 miliarde de euro la exportul de servicii, restul fiind generat de transportul rutier de pasageri și alte tipuri de transport rutier”. De asemenea, UNTRR informează că în 2018, transportul rutier a realizat un excedent de 3,765 miliarde euro, „reprezentând aproape jumătate din soldul total al comerțului internațional cu servicii, de 8,1 miliarde euro”, cu sublinierea că „excedentul ramurii de transport rutier este cu 24% mai mare decât cel al ramurii de servicii telecom și IT și acoperă o bună parte din deficitul generat de comerțul cu bunuri”.

Pe această bază economică, „UNTRR solicită Guvernului, Parlamentului României și Președinției soluții viabile care să asigure menținerea competitivității și continuarea dezvoltării industriei de transport rutier din România, prin soluționarea cu prioritate a problemelor urgente cu care se confruntă companiile românești de transport rutier”. Între solicitări se află: „Oprirea legalizării segregării Vest-Est a transporturilor rutiere în UE prin amânarea Pachetului Mobilitate 1 pentru următoarea legislatură parlamentară europeană, în ideea că mai bine niciun compromis, decât un compromis dezastruos pentru transportatorii români!”; „NU măsurilor protecționiste propuse de Alianța Rutieră a Statelor Vest-europene, precum: restricționarea CABOTAJULUI, aplicarea detașării și Regulamentului Roma I în cazul șoferilor hipermobili care operează transporturi rutiere internaționale, întoarcerea acasă OBLIGATORIE a șoferilor și a camioanelor, interzicerea perioadei de repaus săptămânal normal a șoferilor profesioniști în cabina camionului”; susținerea de către autorităţile române a soluției propuse de UNTRR „pentru un PACHET DE MOBILITATE ECHILIBRAT, respectiv continuarea liberalizării pieței europene de transport rutier de marfă și introducerea COSTULUI DE REFERINȚĂ ÎN TRANSPORTURLE RUTIERE EUROPENE. Așa cum în domeniul bancar se utilizează dobânda de referință EURIBOR +  marja băncii, similar ar trebui utilizat în transportul rutier european Costul de referință UE (similar www.cnr.fr) + marja fiecărei firme de transport rutier”. 

În problematica forţei de muncă, UNTRR solicită „măsuri concrete privind criza șoferilor profesioniști cu care se confruntă sectorul transporturilor rutiere, în condițiile în care cererea de forță de muncă calificată în transporturile rutiere internaționale este în continuă creștere, atât în România cât și în UE, iar transportatorii rutieri români se confruntă cu o lipsă de șoferi profesioniști, având camioane care nu mai pot fi operate din lipsa șoferilor calificați disponibili în piață”; „alocarea unui buget în anul 2019 pentru formarea/reconversia profesională a forței de muncă disponibile pentru exercitarea profesiei de șofer profesionist. Creșterea angajării tinerilor ca șoferi profesioniști de la 18 ani, prin modificarea legislației naționale relevante care să permită reducerea vârstei de la 21 de ani la 18 ani pentru obținerea permisului de conducere categoriile C și CE, conform prevederilor legislației europene în vigoare (Directiva 645/2018) și similar altor 17 State Membre UE (Austria, Cehia, Germania, Danemarca, Estonia, Franța, Grecia, Croația, Ungaria, Irlanda, Lituania, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovenia, Suedia și Marea Britanie) care au stabilit vârsta minimă de 18 ani pentru șoferii de camioane (permis C și CE). Angajarea șoferilor profesioniști din afara UE, prin posibilitatea susținerii examinării conducătorilor auto profesioniști din afara UE în limba engleză sau altă limbă de circulație UE, pentru obținerea atestării profesionale obligatorii conform legislației naționale și europene. Legislația europeană permite Statelor Membre organizarea testării pentru obținerea CPC (Certificat de Competență Profesională inițială/continuă) într-o limbă străină, multe țări din UE au adoptat deja măsuri în acest sens, în timp ce România organizează această examinare numai în limba română blocând angajările pentru operatorii de transport români. Nu trebuie așteptat ca șomajul să fie zero pentru a face import selectiv de forță de muncă – şi alte State Membre precum Polonia au șomaj, însă importă forța de muncă necesară cantitativ si calitativ pe segmentele pe care nu poate face reconversii. Anul trecut, Polonia a înregistrat în economie o forță de muncă din afara UE de 1 milion de persoane, din care 40.000 numai în sectorul transportului rutier – inclusiv șoferi profesioniști din afara UE. Alocarea unui buget suficient schemei de rambursare a supraaccizei în 2019 și plata sumelor aferente firmelor de transport rutier fără întârzieri, în termenul prevăzut de legislație. Dezvoltarea infrastructurii rutiere și conectarea tuturor provinciilor istorice la rețeaua de autostrăzi, prin asigurarea unei dezvoltări economice echilibrate ce ar putea contribui determinant la stoparea exodului de forță de muncă. Reamintim faptul că România are cei mai puțini kilometri de autostradă din Europa, raportat la suprafața țării. Desecretizarea scrisorii primite de la Comisia Europeană (CE) în data de 19 iulie 2018 și menținerea legislației actuale RCA, în caz contrar există riscul ca prin schimbarea legislației să apară derapaje în piață și o lipsă de predictibilitate, iar tarifele să urce la nivelul de criză din 2016. Aplicarea e-CMR în România, având în vedere că Legea privind aderarea României la Protocolul adițional e-CMR (scrisoarea electronică de însoțire) a fost adoptată la începutul acestui an, iar la nivel de industrie, e-CMR este așteptat și cerut de toți operatorii de transport și clienții onești, fiind un instrument care îi va ajuta foarte mult în desfășurarea activității. UNTRR consideră că e-CMR contribuie la digitalizarea documentelor aferente transportului de mărfuri, fiind un instrument de sprijinire a creșterii eficienței lanțurilor de logistică, dar și a monitorizării ușoare a fluxurilor de mărfuri, în special cele purtătoare de accize sau cu risc sporit de fraudă”.