Caută
Abonare
Acasă Blog Pagina 276

BRRRRRREXIT!

Marinel Burduja
-
0
BRRRRRREXIT!

Anul acesta iarna a venit mult mai devreme, dând frisoane și fiori de gheață multora.

Fenomene extreme ating și zona politică și economia și finanțele și deși unii meteorologi vor să ne liniștească că vremurile sunt în curs de normalizare și prognozele sunt pozitive, eu vă propun să fim extrem de atenți.

E clar că frontul atmosferic se mișcă dinspre insulă spre continent, e clar că mase de aer rece (extremism, naționalism, radicalism etc.) se mișcă necontrolat și vizibilitatea este extrem de redusă pe termen scurt și mediu, cu posibile descărcări electrice și furtuni cu aspect de uragan pe termen lung.

Încerc să înțeleg de ce s-a întâmplat asta și mă gândesc că:

  1. David Cameron a fost superficial, nu își cunoaște poporul, și poate în naivitatea lui și-a spus că „nu se poate”.
  2. Poporul a fost reprezentat, ca și la noi, de segmentul conservator și neinformat, cu reacții ușor de manipulat de o propagandă agresivă și extrem de calificată.
  3. Tinerii, la fel ca la noi, preferă să stea într-un pub în loc să se ducă la vot și se trezesc când meciul este terminat.
  4. Structurile europene nu sunt suficient de cunoscute, nu sunt suficient de transparente și nu acordă se pare importanță mediilor culturale naționale, care prin diversitatea lor ar trebui să fie cruciale pentru bogăția comunității.
  5. La nivel corporatist, s-a tratat cu superioritate momentul, iar acum mulți își numără rănile (pierderi de zeci de miliarde) și băncile sunt un exemplu de manual, deoarece suprareglementarea și supracontrolul BCE deveniseră greu de suportat de către prea-apretatele gulere albe din Citi-ul Londonez.
  6. Niciodată voința exprimată prin vot nu trebuie subestimată și atunci când se scriu pagini de istorie ireversibile, tot efortul trebuie făcut nu negând sau minimalizând rezultatul votului, ci acționând și gândind ce oportunități pot fi create.

Sentimentul pe care îl am este de neliniște pentru prea multele semne de întrebare și evoluții impredictibile și, de asemenea, pentru expunerea pe care fiecare o putem avea ca cetățean european într-un context al dependențelor.

l Așteptam din partea autorităților și Băncii Naționale un plan cu idei și responsabilități în locul unor mesaje din care a reieșit că nu vor fi consecințe negative pe termen scurt pentru noi.

l Probabil creșterea neașteptată a dobânzilor a fost doar un simplu fenomen colateral „nesemnificativ”.

l Este clar că o astfel de evoluție a vremii si vremurilor trebuie privită cel puțin cu interes si preocupare de către toți specialiștii. Cu ochii mereu la barometru să fim pregătiți pentru orice.

România care e, într-o altfel de UE

Vasile Pușcaș
-
0
România care e, într-o altfel de UE

Criza europeană

Am scris ani la rând că Uniunea Europeană a suferit nu doar din cauza gravei crize financiar-economice internaționale, dar și pentru că liderii ei au sacrificat interesul  european în favoarea unei competiții neloiale între state membre și mai ales au transformat politica europeană într-o umbrelă sau baston, după cum le-a convenit în jocurile lor de putere la nivel de partide. Dovedind o neadaptare la condițiile locale, europene și globale de a face politică, elita partidelor din statele membre și eurobirocrații-șefi din Bruxelles au părăsit calea europeană adevarată pentru a-și pava propria lor cale spre grandoare și prosperitate personală. Votul pentru Brexit ar merita să fie interpretat și ca o revoltă a majorității cetățenilor împotriva efectelor locale ale felului de a promova politicile europene și împotriva actualei modalități de a globaliza viața economică, socială, culturală etc. Tocmai de aceea, Brexit-ul a fost perceput global ca un cutremur.

Uniunea Europeană a intrat în criza structurală cu mai bine de un deceniu în urmă, atunci când s-a decis ca un proiect de Tratat Constituțional European, elaborat prin cea mai largă consultare publică pe care liderii de atunci o puteau accepta și  parafat de toți liderii statelor membre (Roma, oct. 2004), să fie respins și apoi mutilat de politicieni și birocrați prin  ceea ce a devenit Tratatul de la Lisabona. Criza europeană s-a agravat datorită incertitudinilor, inacțiunii  sau acțiunilor greșite ale șefilor de state și de guverne din Uniunea Europeană ca și atitudinii de mandarini ai responsabililor instituțiilor de la Bruxelles. Votul pentru Brexit este un fapt și sunt convins că britanicii își vor regândi calea de evoluție cu multă răspundere și-i vor suporta consecințele. Dar este tot un fapt existența unei crize existențiale a Uniunii Europene de azi, pe care Brexit-ul doar a evidențiat-o, spre „surpriza” și „șocul” liderilor europeni. Brexit a aruncat Marea Britanie, dar mai ales Uniunea Europeană, în confuzie și incertitudine, situație care trebuie rezolvată cât mai repede, dacă liderii europeni nu doresc să fie puși în fața unei impredictibile „primăveri europene” sau, ca să fim originali, a unei „toamne europene”.

România care e!

România și cetățenii ei sunt în al zecelea an de când aparțin Uniunii Europene. Negociind Tratatul de Aderare a României la Uniunea Europeană am avut permanent în gând nu doar desprinderea noastră de „lumea veche” a sec. al XX-lea, cât mai ales oportunitățile care se deschideau românilor în veacul al XXI-lea. Iar acele oportunități nu veneau ca un „coș al abundenței” oferit de Uniunea Europeană, ci trebuiau create și fructificate în România, în Europa și în lume chiar de statul român, de oamenii politici, de antreprenori și de efortul constructiv al tuturor cetățenilor români. Era nevoie, în primul rând, de un stat puternic, de capacitate administrativă, strategizare și programare în direcția dezvoltării, multă muncă, dar și un clar leadership politic local orientat spre aplicarea benefică a politicilor europene în România.

Liderii României au semnat Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană în ultimele zile ale lunii aprilie 2005. Peste numai câteva zile, electoratul unui stat fondator al Uniunii Europene a respins proiectul Tratatului Constituțional European și în luna iunie un alt stat fondator a procedat la fel, ceea ce a dus către o adevărată „criză constituțională” în procesul decizional european. Așa încât am putea spune că debutul României ca stat membru al Uniunii Europene s-a petrecut într-o perioadă de avansare a crizei structurale europene, agravată, după 2008, de teribila criză financiar-economică globală. Acest context ar fi solicitat ca statul român să fie un actor european cu un contur bine precizat în strategiile și politicile europene, cu o economie înscrisă pe calea dezvoltării durabile, cu opțiuni realiste în principalele arii ale integrării europene – de la convergența în Piața Unică până la competitivitate, Uniunea Monetară (Euro), Schengen etc. – cu capacitate de gestionare eficientă a nivelurilor interdependențelor europene și globale, cu viziune  și strategii constructive în poziționările dintr-o Uniune Europeană aflată în criză și în curs de transformare.

Ce a făcut România în Uniunea Europeană? Încă de la schimbarea de guvern (sfârșitul lunii dec. 2004), liderii de atunci au propus noi politici interne economice și sociale, în contradicție tocmai cu acele politici anterioare care au făcut posibilă primirea de către România a statutului de piață funcțională europeană; a repudiat setul de reforme administrative și judiciare care a stat la baza finalizării negocierii aderării la Uniunea Europeană; a politizat (doar în sens partidist) procesul aderării și politicile europene; a practicat integrarea europeană ca un demers de politică externă în loc să internalizeze oportunitățile politicilor europene (obiectivul central a devenit „cum să fie luați banii europeni”!); a tratat Uniunea Europeană ca o simplă alianță nu ca o structură partenerială integraționistă. Am putea adăuga și alte elemente care nu au favorizat maximizarea de către România a statutului de membru al Uniunii Europene, dar mai spunem că nici după o decadă de apartenență la UE statul român nu are un proces decizional european deplin funcțional și încă nu le-a arătat partenerilor europeni ce vrea, cum intenționează să se comporte și ce poate să facă pentru/în Uniunea Europeană.

În cei aproape zece ani de apartenență la Uniunea Europeană, România a beneficiat doar de contagiunea cu procesele europene și mai puțin din acțiunea proprie în consonanță cu opțiunile integrării europene. În realitate, România doar a aderat la Uniunea Europeană fără a face efortul convergenței cu substanța integrării europene, evitând până și continuarea eforturilor societății românești de circumscriere pe traiectul politicilor europene care au fost susținute în perioada pregătirii pentru aderare. A devenit emblematică obsesia guvernelor românești din ultimul deceniu doar de a accesa fondurile europene, fără a crea cadrul eficace pentru a investi respectivele surse de la Bruxelles în aplicarea politicilor europene de dezvoltare în România. Să nu mai vorbim despre devoalarea incapacității liderilor români de a demonstra opțiuni integraționiste clare, coerente (a se vedea, spre exemplu, neaccesarea zonelor Euro și Schengen). Doar la presiunea mediului de afaceri autohton, a cetățenilor români care au decis să meargă ei în Europa, dacă liderii țării nu aduceau Europa în România, a câtorva organizații neguvernamentale și a exemplului pozitiv vizibil în alte state recent aderate la Uniune, beneficiile apartenenței la Piața Unică au putut fi posibile și în  România. Creșterea PIB-ului, de la finalizarea negocierilor de aderare, posibilitatea participării la avantajele libertăților fundamentale europene, între care și libertatea de circulație a persoanelor, șansa mobilității profesionale și educaționale în statele membre ale Uniunii Europene, investiții ale firmelor europene în economia românească, utilizarea parțial judicioasă a fondurilor structurale, statutul de membru al unei structuri instituționale cu operare regională și globală etc. sunt numai câteva dintre beneficiile primului deceniu după aderarea la Uniunea Europeană.

O altfel de Uniune Europeană

În perioada în care negociam aderarea noastră la Uniunea Europeană spuneam frecvent că trebuie să fim atenți că Uniunea Europeană la care vom adera va fi diferită de cea cu care negociam. În consonanță cu epoca (era în desfășurare Convenția privind Viitorul Europei) speram într-o Europă mai bună! Este regretabil că sensul evoluției Uniunii Europene s-a schimbat după 2004 și nu spre mai bine. Demersurile transformaționiste din anii ’90 și primii ani ai mileniului nostru au fost brusc deturnate spre mercantilism, iar liderii României au intrat, conștient sau nu, în jocul agravării crizei europene. Acum faptul este împlinit: Uniunea este într-o criză existențială și transformarea ei într-o entitate mai bună, îndreptată spre cetățeni, nu mai poate fi amânată. Dacă se vor prefera doar paliative, ca și în cazul Tratatului Lisabona, Uniunea Europeană și-ar putea încheia istoria, iar impredictibilul va fi generalizat, cu daune incomensurabile.

Transformarea Uniunii Europene sub presiunea crizei poate fi un efect de soluționare a crizei sau unul care să fundamenteze evoluția pozitivă a Uniunii dincolo de pragul sfârșitului crizei. Deja se vorbește de o Uniune Europeană reconstruită pe principiul diferențierii și chiar al stratificării, ceea ce ar fi un răspuns la actuala stare de spirit europeană, dar ar lăsa deschise foarte multe teme ale integrării europene. Astfel de propuneri dovedesc că liderii europeni de astăzi sunt lipsiți de o viziune despre o viitoare Uniune Europeană, poate mulți dintre ei gândindu-se, în continuare, doar la propriile poziții în capitalele statelor membre sau în Bruxelles (Comisia Europeană pare a fi paralizată). În mod sigur, până când lideri ai „generației Erasmus” vor prelua cârma Uniunii Europene și a statelor membre, vom înregistra doar opțiuni „pragmatice” care să răspundă presiunilor momentului. O astfel de atitudine va însemna că nu s-a perceput faptul că votanții Brexit au fost nemulțumiți masiv de modul cum Uniunea Europeană a operat în politicile interne ale Uniunii, dar și în cele globale. E limpede că o consultare publică asupra căii de evoluție a Uniunii va lua mai mult timp și va fi greu de gestionat într-o astfel de etapă turbulentă, în care politicienii încă nu știu cum să reconstruiască democrația digitală. Dar am putea spera și că liderilor europeni le-ar veni o străfulgerare de curaj și determinare să scoată Uniunea din acest marasm! În orice caz, mesajul Brexit-ului, în rândul cetățenilor celorlalte state membre, este clar: vor o altfel de UE, una mai bună și în serviciul lor! Iar faptul că vor o astfel de UE înseamnă că apreciază rolul ei istoric! Problema este a prezentului și a viitorului UE!

Ce va face România? Apartenența ei partenerială la o Uniune Europeană performantă este vitală, atât pentru interesul cetățenilor ei, cât și pentru poziționările regionale și globale. Este mai mult decât evident însă că efectul politicilor europene și internaționale sunt evaluate la nivel local. Dacă vrem o societate sănătoasă, atunci trebuie să punem în acord globalizarea și integrarea cu suveranitatea și democrația. Ceea ce necesită o cultură politică elevată și lideri cu o voință sinceră, angajată în serviciul binelui comunității.

Considerații cu privire la implicațiile legislative cauzate de Brexit

Cristian - Ionuț Mușat
-
0
Considerații cu privire la implicațiile legislative cauzate de Brexit

Construirea unei Uniuni Europene solide a întâmpinat de-a lungul timpului numeroase provocări. În prezent, cea mai recentă este determinată de Brexit. Noțiunea de Brexit reprezintă acronimul expresiei „British exit”, ce semnifică ieșirea Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord (în continuare „Regatul Unit”) din Uniunea Europeană. Deși noțiunea nu este o premieră în contextul european, amintind discuțiile cu privire la Grexit prin care se urmărea ieșirea Greciei din Zona Euro, demersurile actuale cu privire la Brexit au vocația de a deschide proceduri și discuții cu caracter de noutate. Implicațiile legislative cauzate de Brexit constituite doar unul din efectele acestui demers de a părăsi Uniunea Europeană de către Regatul Unit, prilej de elaborare a studiului de caz în legatură cu posibilitatea unui stat membru de a se retrage din Uniunea Europeană.

În data de 23 iunie 2016 cetățenii Regatului Unit au votat pentru Brexit cu un procentaj de 52%. Conform statisticilor, este remarcată o discrepanță considerabilă între regiunile Regatului Unit. În acest sens, Londra, Scoția și Irlanda de Nord au votat considerabil pentru a rămâne în Uniunea Europeană, în timp ce Midlands, Yorkshire and The Humber și North East au votat pentru părăsirea Uniunii Europene, diferențele dintre cele două categorii fiind și de peste 20%. La acest referendum au participat peste 30 de milioane de oameni, reprezentând aproximativ 72% din cetățenii Regatului Unit cu drept de vot1. Pentru ieșirea Regatului Unit din Uniunea Europeană au votat în general persoanele cu vârsta de peste 50 de ani, precum și persoanele care au absolvit cel mult o formă de învățământ liceal2.

Cu privire la efectele juridice ale acestui referendum trebuie avute în vedere legislația națională a Regatului Unit și legislația Uniunii Europene. Astfel, potrivit legislației naționale Parlamentul este singurul în măsură a emite legi. În anul 2015 a fost adoptată Legea Referendumului Uniunii Europene3, ce poate fi coroborată cu Legea privind partidele politice, alegerile și referendumurile4 din anul 2000, însă acestea nu cuprind dispoziții cu privire la efectele juridice obligatorii ale referendumului.

Pot fi incidente discuții și cu privire la Legea privind Uniunea Europeană5 adoptată în anul 2011 de către Parlamentul Regatului Unit, prin care a fost instituită procedura obligatorie a referendumului în cazul modificării Tratatului privind Uniunea Europeană sau a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene. Această lege a fost adoptată pentru a proteja suveranitatea Regatului Unit și a îngreuna procesul de cedare a suveranității către Uniunea Europeană. Consider totuși că această lege nu este aplicabilă în cazul Brexit, deoarece nu este incidentă modificarea unui tratat, ci doar aplicarea lui, iar problema suveranității nu este în sensul cedării, ci în cel al redobândirii. Dar chiar dacă s-ar aplica această lege, în urma referendumului tot ar fi obligatorie procedura parlamentară.

Având în vedere că în Regatul Unit se organizează foarte rar referendumuri, deoarece Parlamentul este suveran, iar potrivit legislației, acestea nu sunt în general obligatorii, putem trage concluzia că votul pentru Brexit este doar consultativ. Astfel, Prim-ministrul poate solicita Parlamentului să voteze asupra Brexit-ului sau poate chiar să ignore votul exprimat de cetățeni prin referendum, deoarece din punct de vedere legal nu este obligat să acționeze în acest sens. Drept urmare, putem trage concluzia că efectele referendumului vor fi mai mult politice, iar nu atât de mult juridice.

Cu privire la legislația Uniunii Europene, mecanismul de punere în aplicare a Brexit-ului este reglementat de art. 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană, semnat la Maastricht în anul 1992 și modificat prin Tratatul de la Lisabona în anul 2007, posibilitatea unui stat membru de a se retrage a fost reglementată pentru prima dată în Tratatul de la Lisabona care a intrat în vigoare începând cu anul 2009. Procedura de ieșire a unui stat din Uniunea Europeană nu a mai fost parcursă de niciun alt stat, această procedură în sine fiind reglementată la mult timp după începerea construirii Uniunii Europene în anul 1951 când a fost semnat Tratatul de la Paris privind Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului. Astfel, orice stat membru al Uniunii Europene poate hotărî să se retragă, această hotărâre fiind luată în conformitate cu normele sale constituționale. În cazul Regatului Unit, hotărârea se cuvine a fi luată de Parlament, organizat bicameral în Camera Lorzilor și Camera Comunelor.

Continue

Ce doresc antreprenorii români?

Cristian Pârvan
-
0
Ce doresc antreprenorii români?

Declarativ, politicieni, analiști, sau experți recunosc importanța antreprenoriatului autohton.

În realitate, deciziile curente ale Guvernului, Parlamentului și, în cele mai multe cazuri, chiar ale autorităților locale nu fac decât să descurajeze pe cei dispuși să-și riște banii, familia, viața personală, pentru a da viață unei afaceri, pentru a fi propriul său stăpân și pentru a face profit.

Astfel, în 2016, similar cu situația din anii precedenți, Guvernul a alocat 146 mil. euro pentru investiții străine (prin condițiile impuse, greu accesibile investitorilor români) și cca. 160 mil. lei pentru susținerea celor 10 programe de stimulare a mediului de afaceri, promovate de Ministerul Economiei.

Patronatul Investitorilor Autohtoni (PIA), anterior PSP, a inițiat în 2015 și a promovat alături de un ziar de profil, în cadrul a zece dezbateri regionale, un document sinteză cu privire la situația antreprenoriatului autohton în cele 42 județe ale României.

Continue

Soluții de finanțare și consultanță fiscală pentru IMM, prin „România Durabilă”

Florin Antonescu
-
0
Soluții de finanțare și consultanță fiscală pentru IMM, prin „România Durabilă”

Orientat constant pe traiectoria mediu de afaceri – dezvoltare via comunicare din perspectivă profesionistă cu finalitate aplicativă, proiectul „România Durabilă” a derulat de data aceasta o dezbatere având ca temă „Soluții de consultanță pentru IMM: de la soluții de finanțarea afacerii la consultanță fiscală”. „Economistul” a susținut evenimentul în calitate de partener media. Antreprenori și experți în investiții sau în profil juridic au purtat un dialog marcat de necesitatea utilității, subliniată de la început de moderatorul dezbaterii, Daniel Apostol. Totodată, desfășurându-se, practic, la încheierea unui semestru de aplicare a noului Cod fiscal, reuniunea a oferit și cadrul unei priviri obiective asupra impactului acestuia la nivel antreprenorial.

Susținere bancară diversificată pentru IMM-uri

Pornind de la exemple concrete de soluții dedicate finanțării întreprinderilor mici și mijlocii, discuția a permis o veritabilă incursiune în universul administrării banilor, cu trecerea în revistă a mai multor oportunități și cu evidențierea unei diversități de proiecte reușite, sub forma unor povești de succes. În acest sens, Doina Topală, director al Direcției IMM a CEC Bank, a abordat relația instituțională necesară unei conlucrări profitabile, explicând modalitățile prin care CEC-ul de recunoscută tradiție, poziționat de 11 ani în zona bancară, „susține prin creditare activitatea economică, atât la nivelul întreprinderilor mari, cât și al celor mici și mijlocii”. Printr-o diversitate de produse clar profilate, s-au dezvoltat în ultimii ani parteneriate cu valorificare în domenii variate, precum agricol, medical, turism, energie din surse regenerabile etc. Directorul Doina Topală a precizat că 20% din portofoliul CEC Bank îl formează creditele acordate pentru fermieri. Dintre produsele noi, se remarcă un credit pentru finanțarea activităților curente, a cărui valoare maximă poate ajunge la 50% din cifra de afaceri a întreprinderii pe ultimele 12 luni, credit rambursabil în 36 de luni. Cu un interes dovedit de succesiunea întrebărilor și comentariilor care au animat dialogul, a fost abordată disponibilitatea CEC Bank de susținere a antreprenorilor care accesează fonduri europene, valorificabile într-o diversitate de întreprinderi (inclusiv SRL-uri debutante), de la cabinete stomatologice la ateliere mecanice și de la pensiuni la plantații pomicole.

Glonț, pe lângă Planul Juncker

Daniel Apostol
-
0
Glonț, pe lângă Planul Juncker

România a trecut glonț pe lângă planul Juncker, adăugând astfel încă o „performanță” negativă pe lunga listă a nerealizărilor cu care cei care ne conduc ne obișnuiesc să trăim de 25 de ani încoace. Motivul este simplu și arată încă o dată un adevăr românesc trist și dureros: prostia, incompetența și neprofesionalismul puse dimpreună la treabă plasează România întotdeauna pe ultimul loc, și acum încă o dată.

De ce spun asta? Să mă explic: Știm cu toții cât de crunt a lovit ultima criza economică și financiară în structura economiei reale din Europa și mai ales în încrederea tuturor investitorilor. Lipsa de încredere în economie și în capacitatea statelor de a contribui la redresarea acesteia s-a tradus peste noapte atât în înghețarea tuturor intențiilor de investiții în proiecte private, cât și în înghețarea investițiilor publice de orice natură. Lipsa investițiilor a provocat la rândul ei un regres economic, multe state europene dezvoltate confruntându-se cu ritm de creștere economică negativă sau, în cel mai bun caz, cu stagnare. Ajuns Președinte al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker a venit cu proiectul construirii unui uriaș fond special, destinat tocmai relansării investițiilor și a redresării economice europene, un fond care să injecteze bani în proiecte europene strategice, indiferent de geografie, de politică, de naționalitatea proiectelor, dar dependent direct de natura strategică a proiectului propus a fi finanțat.  Planul de investiții strategice, botezat pe scurt „planul Juncker”, încearcă practic să fie un „NEW DEAL” care să relanseze economia europeană după lovitură financiară a ultimilor ani. Planul Juncker a creat o rezervă financiară de amploare menită să restabilească încrederea și să asigure Europei resursele pentru competiția cu economia globală. Fondul European pentru Investiții Strategice va acorda, de asemenea, finanțare de risc pentru IMM-urile și întreprinderile cu capitalizare medie din întreaga Europă. Într-o epocă de criză financiară de amploare seismică, în care principala barieră în dezvoltarea afacerilor este lipsa de finanțare, Fondul special va ajuta companiile antreprenoriale mici și mijlocii să depășească situațiile de deficit de capital, furnizând sume mai mari sub formă de participații directe de capital și garanții suplimentare pentru împrumuturile acordate IMM-urilor.

Continue

Triunghiul investițiilor strategice: Germania, Austria, Elveția. Cât de expusă e economia românească la cea a Germaniei?

Daniel Apostol
-
0
Triunghiul investițiilor strategice: Germania, Austria, Elveția. Cât de expusă e economia românească la cea a Germaniei?

Într-o conferință organizată anul acesta de revista bilingvă româno-germană DeBizz se pune în analiză prezența în România a triunghiului investițional de succes Austria-Germania-Elveția. Reiau într-o formă contrasă, analiza realizată cu această ocazie, având la bază un studiu privind gradul de expunere al statelor răsăritene la cea mai puternică economie europeană (prezentat și la București în luna Aprilie 2016). Germania este cea mai mare economie a Europei în termeni de PIB, iar de aceea problemele Germaniei nu rămân captive spațiului dintre granițele Germaniei. O privire atentă și obiectivă asupra întregii economii europene va reuși să descopere impactul direct pe care îl resimt statele Uniunii ca urmare a legăturii lor cu economia germană. Geopolitical Futures și-a îndreptat atenția asupra repercusiunilor pe care relația directă cu economia germană o are asupra a cinci state central și est-europene: Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Ungaria și România. Pe termen scurt, confruntările din Germania vor pune presiune mai mare pe primele patru din cele cinci țări, din  cauza gradului mare de integrare a acestora în regimul de export german. Experții americani citați consideră că România va suferi la rândul ei „durerea” dar din motive diferite legate mai curând de propriile provocări structurale decât de legătura directă cu evoluția economiilor occidentale. Totuși, pe termen lung, luptele Germaniei pentru redresare economică pot fi – spun analiștii americani – o mare oportunitate pentru unele dintre statele CEE.

Continue

Profesorul Cezar Mereuță primește o nouă distincție academică

Economistul
-
0
Profesorul Cezar Mereuță primește o nouă distincție academică

În ziua de miercuri, 3 august a.c. domnul profesor Cezar Mereuță, cercetător asociat la Centrul de Macromodelare Economică al Academiei Române a primit calitatea de Membru de Onoare al Academiei de Științe Tehnice din România pentru merite deosebite în abordarea interdisciplinară energetică-microeconomie, concretizată în teoria și practica analizei nodale a sistemelor de companii.

Dezvoltare metropolitană comună Arad-Timișoara

Economistul
-
0
Dezvoltare metropolitană comună Arad-Timișoara

Universitatea de Vest din Timișoara, prin Facultatea de Economie și de Administrare a Afacerilor, a găzduit a treia ediție a Conferinței Științifice Anuale a Economiștilor Români din Mediul Academic din Străinătate – ERMAS 2016. Au participat economiști români din universități și instituții de cercetare din afara țării, precum și colegi ai acestora care activează în România. În cadrul evenimentului s-a desfășurat și conferința „Dezvoltare metropolitană comună Arad-Timișoara”, coordonată de Universitatea de Vest din Timișoara, în contextul lansării documentului strategic „România Competitivă”. Primarul municipiului Timișoara, Nicolae Robu și primarul municipiului Arad, Gheorghe Falcă, „au semnat o rezoluție conform căreia administrațiile se angajează în a lucra la dezvoltarea metropolitană comună din punct de vedere economic, social și teritorial, având ca țintă atingerea unei populații de un milion de locuitori și creșterea calității vieții acestora.

Beneficiile prefigurate „pornind de la sinergiile posibile și de la setul de valori comune, tradiționale și moderne, identificate de organismele consultative ale celor două municipii” se referă la „crearea unui pol major de dezvoltare la nivel european”, prin parteneriat pentru „profilarea pe domeniul științei și tehnologiei, ca viitor brand al zonei de dezvoltare metropolitană comună Arad-Timișoara și specializarea inteligentă, valorificând avantajele competiționale ale Regiunii Vest, în acord cu Strategia Regională de Specializare Inteligentă”.

Viziunea pentru Dezvoltarea Metropolitană Comună Arad-Timișoara (DMCAT) este: „Împreună, două mari orașe cosmopolite Arad și Timișoara, pentru o nouă Metropolă Europeană competitivă, în vestul României! Un model multipolar de dezvoltare integrată, axat pe performanță și specializare inteligentă, capabil să valorifice oportunitățile și să genereze standarde ridicate de trai, prosperitate și competitivitate internațională printr-o abordare partenerială în folosul cetățenilor. O construcție bazată pe valori recunoscute: mentalitate deschisă, competență, pragmatism, tradiție, unitate în diversitate, verticalitate și curajul de a asuma soluții inovatoare.”

ioritățile comune ale DMCAT sunt:
„- Dezvoltarea metropolitană comună din punct de vedere economic, social și teritorial, având ca țintă atingerea unei populații de un milion de locuitori;
– Profilarea pe domeniul științei și tehnologiei, ca viitor brand al zonei de dezvoltare metropolitană comună Arad-Timișoara;
– Creșterea calității vieții locuitorilor din zona de dezvoltare metropolitană comună Arad-Timișoara;
– Creșterea mobilității și conectivității în zona de dezvoltare metropolitană comună Arad-Timișoara, în regiune și Europa;
Dezvoltarea și specializarea inteligentă, valorificând avantajele competiționale ale Regiunii Vest, în acord cu Strategia Regională de Specializare Inteligentă”.
Concretizările pentru care vor acționa autoritățile locale ale celor două municipii vizează:
– Integrarea priorităților zonei de dezvoltare metropolitană comună Arad-Timișoara în strategiile naționale, regionale, județene și locale;
– Includerea și pregătirea unui proiect pilot de Investiții Teritoriale Integrate (ITI) pentru ciclul financiar 2021-2027 destinat zonei de dezvoltare metropolitană comună Arad-Timișoara;
– Alocarea de resurse din bugetul național (programe de asistență tehnică) pentru accelerarea implementării conceptului de dezvoltare metropolitană comună Arad-Timișoara;
– Corelarea priorităților de investiții strategice ale unităților administrativ-teritoriale din DMCAT cu obiectivele zonei de dezvoltare metropolitană comună, în baza unui plan de acțiune integrat;
– Elaborarea unui „Master plan pentru dezvoltarea zonei metropolitane comune Arad – Timișoara”.

Știința și arta, creatoare de noi tehnologii

Economistul
-
0
Știința și arta, creatoare de noi tehnologii

Interdisciplinar și transdisciplinar – termeni în general confundați între ei și folosiți mai ales pentru că „dă bine” – au de acum o cale în premieră la noi pentru trecere dincolo de simpla enunțare: dinspre Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L. Caragiale” din București (UNATC), spre domenii diverse ale cunoașterii. Arta ca sursă a unor noi tehnologii și ca suport al transferului acestora în investigație științifică și în producție formează esența Centrului Internațional de Cercetare și Educație în Tehnologii Creative – CINETic, ridicat de la zero printr-un proiect încadrat în Programul Operațional Sectorial „Creșterea competitivității economice”, deschis recent și – cel mai important – activ deja prin demersuri de cercetare. Este „un hub de creativitate și inovare, în care emoția face diferența față de ceea ce știam până acum că definește ideea de hub, pentru că starea de emoție generează creativitatea”, observă profesorul Adrian Curaj, în al cărui mandat ministerial s-a finalizat centrul de cercetare. „Avem aici întâlnirea fericită a științei cu arta”, completează prof. univ. dr. Adrian Titieni, rector al UNATC în cea mai mare parte a perioadei de lansare și implementare a proiectului, apreciind că, „acolo unde știința și arta își dau mâna, rezultă creativitate, iar creativitatea este cea care ne va duce înainte”. Este momentul ca știința să-și bazeze performanțele și beneficiile, dincolo de progresul tehnologic, și pe trăirile, capacitățile umane, apreciază profesorul, actorul și managerul Adrian Titieni. Actualul recor al UNATC, conf. univ. dr. Nicolae Mandea, evidențiază rezultatul de echipă al realizării, prin care o universitate cu profil artistic „se dovedește capabilă să desfășoare activități de cercetare de înalt nivel”. Ideea este întărită de asistent univ. drd. Alexandru Berceanu, inițiator și director al centrului CINETic: “Universitatea noastră va începe să fie un pilon în crearea de noi tehnologii și în utilizarea acestora, într-o varietate de direcții, pornind de la domeniul artisitic”.

Prin activitatea lui concretă, CINETic este definit ca „primul centru internațional specializat din România în studiul interacțiunii digitale, fiind totodată primul centru multidisciplinar cu caracter de unicitate de pe teritoriul țării noastre care va avea ca scop dezvoltarea de programe la intersecția dintre artă și tehnologie. Interacțiunea dintre om și sisteme computerizate de realitate virtuală și augmentată reprezintă un domeniu major în cercetarea internațională, fiind un element cheie în dezvoltarea tehnologică, precum și în dezvoltarea economică”. Noul centru cuprinde 6 laboratoare: Tehnici digitale creative în cinematografie; Interacțiune digitală sunet-lumină; Animație digitală; Design decor virtual și realitate augmentată; Interacțiune digitală; Dezvoltare cognitivă și psihologie aplicată prin experiențe imersive. Laboratoarele sunt dotate cu 10 linii complexe de echipamente de cercetare științifică și 10 tehnologii inovativ-creative de vârf în domeniul audiovizualului. Investiția în echipamente se trece de 3 milioane de euro. Sub aspect social-economic, punerea în funcțiune a centrului CINETic a dus la crearea a 12 locuri de muncă în domeniul cercetării.

Parcurgerea laboratoarelor, ca simplu privitor, aduce cu o călătorie inițiatică într-un mediu care provoacă la a regândi preconcepții despre dimensiuni, spațiu, „aici” și „acolo”. În sinteză și cu un apel minim la termeni tehnici, activitățile centrului permit realizarea a patru fluxuri tehnologice de cercetare inovativă unice în România: „motion capture (capturarea mișcării pe baza de senzori); măsurarea calitativă a luminii continue și discontinue; crearea fluxului integral pentru producție 3D în domeniul animației și al generării de decor virtual; măsurarea parametrilor de activare cerebrală prin intermediul unui sistem de achiziție de date fNRI (de măsurare a nivelului de oxigenare a fluxului sanguin la nivelul structurilor cerebrale prin lumină în spectrul infra-roșu)”.

Universități de elită trag un semnal de alarmă asupra „vânzătorilor” de diplome

Economistul
-
0
Universități de elită trag un semnal de alarmă asupra „vânzătorilor” de diplome

Independent, dar consonant, Alianța Română a Universităților Tehnice – consorțiu nou format de marile instituții de profil Universitatea Politehnica din București, Universitatea Politehnica Timișoara, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași, Universitatea Tehnică de Construcții din București, precum și Consiliul Național al Rectorilor au lansat documente de poziție prin care trag un semnal de alarmă față de situația gravă a formării profesionale de nivel academic, mai ales în perspectiva apropiată a legiferării dreptului ca diverși furnizori de formare din afara mediului universitar să acorde diplome echivalente cu studiile de licență.

Alianța Română a Universităților Tehnice. Rectorii reprezentând elita învățământului tehnic românesc – Viorel-Aurel Șerban (Universitatea Politehnica Timișoara), Vasile Țopa (Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca), Mihnea Costoiu (Universitatea Politehnica din București), Dan Cașcaval (Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași), Radu Sorin Văcăreanu (Universitatea Tehnică de Construcții din București) – au constituit, la Politehnica bucureșteană, Alianța Română a Universităților Tehnice (ARUT). Acestea „atrag atenția guvernului asupra faptului că politicile din domeniul educației – și cu precădere cele din domeniul învățământului superior – au creat dezechilibre majore la nivelul sistemului de învățământ și au fost luate fără consultarea instituțiilor relevante din domeniu, cu riscuri foarte grave pentru viitorul apropiat al economiei și educației naționale”. Consorțiul își afirmă „ca principală preocupare calitatea formării resursei umane în relație cu piața muncii” și anunță „o analiză extensivă a implementării procesului Bologna în contextul României”, considerând „că o astfel de analiză ar putea reprezenta o imagine clară și cuantificabilă a performanței modelului implementat în țara noastră și a modelului în care instituțiile de învățământ superior pot aborda noi perspective prin care să își optimizeze performanțele”, având în vedere că „resursa umană specializată este fundamentul creșterii economice”.

ARUT semnalează situația actuală a sistemului nostru educațional: „1) Prevederea legală cu privire la alocarea a 6% din PIB nu a fost respectată.

În 2015, alocarea a fost de 3,7% din PIB, sub circumstanțele în care România este una dintre țările din Uniunea Europeană cu cea mai mică finanțare acordată învățământului. 2) Finanțarea per student a scăzut în fiecare an. 3) Guvernul a oferit majorări salariale succesive fără să aloce, în realitate, buget pentru aceste creșteri. Promisiunile Guvernului au fost, astfel, suportate în mod independent de către universități, fără a se oferi o opțiune pentru menținerea stabilității bugetelor instituționale. 4) Deciziile instanțelor de acordare retroactivă a unor drepturi salariale, ca urmare a unor erori de natură legislativă – generate, așadar, de Guvern sau Parlament – au necesitat, în numeroase cazuri, suplimentarea fondurilor din venituri extrabugetare. 5) România este pe ultimul loc în UE în ceea ce privește proporția din PIB acordată cercetării. 6) În ciuda acestor uriașe dezechilibre create la nivelul bugetelor instituțiilor de învățământ superior, singurul instrument prin care universitățile pot spera să creeze stabilitate – Fondul Social European – este încontinuu obstrucționat în traseul lui către beneficiari. Întârzierile enorme în etapele contractării, precum și politicile care îngreunează desfășurarea procedurilor fac ca proiectele cu finanțare europeană – un instrument care ar trebui să fie activ și ușor de accesat – să fie un demers riscant pentru multe instituții”.

ARUT solicită: „1) Retragerea OUG 20/2016 pentru modificarea și completarea OUG 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016; 2) Creșterea semnificativă a finanțării pe student; 3) Stabilirea unor termene limită pentru atingerea a 6% din PIB pentru educație și 1% din PIB pentru cercetare; 4) Optimizarea procesului de depunere și implementare a proiectelor, astfel încât acestea să poată fi contractate și implementate/derulate fără dificultăți și ambiguități. Reglementările europene în acest sens prevăd consultarea publică a măsurilor legislative cu impact economic și social la nivel național, deși recomandările instituțiilor sunt rareori luate în considerare în România. 5) Susținerea legii privind deducerea fiscală cu privire la cheltuielile de cercetare-dezvoltare, similar cu alte domenii strategice conexe, cum ar fi IT”. ARUT cere „eliminarea posibilității ca furnizori de formare care nu se supun niciunei proceduri de asigurare a calității <<să vândă>> diplome de nivel universitar fără nicio acoperire în competențele absolvenților”.

Viorel-Aurel Șerban, rectorul Universității Politehnica Timișoara, președintele ARUT: “Domeniul științelor inginerești asigură consolidarea economiei românești. Ne propunem ca în etapa imediat următoare să cristalizăm un pachet de reglementări, un pachet de propuneri”.

Mihnea Costoiu, rectorul Universității Politehnica din București: „Până în acest moment, pentru nivelurile de calificare 6, 7, 8 (licență, master, doctorat), singurele abilitate să ofere calificări sunt universitățile. Ceea ce se încearcă în această perioadă este să se introducă începând cu nivelul de calificare 6 furnizori neautorizați de formare profesională, ceea ce ar fi un precedent extrem de periculos. Universitățile au tot procesul de acreditare intern și internațional parcurs. Acum, ar urma să vină tot felul de SRL-uri aprobate de comitetul sectorial din județul X, să facă nivelul de calificare licență. Înseamnă că ne batem joc de toată formarea profesională din România!”

Vasile Țopa, rectorul Universității Tehnice din Cluj-Napoca: “Presiunea pe universitățile tehnice a crescut foarte mult. România are nevoie astăzi mai mult decât oricând de ingineri bine pregătiți”.

Dan Cașcaval, rectorul Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași: „Vom demara mobilități, schimburi de bune practici, la nivelul celor cinci universități, atât în ceea ce privește studenții, cât și cadrele didactice”

Radu Văcăreanu, rectorul Universității Tehnice de Construcții din București: „Unificarea vocilor universităților tehnice din România va contribui substanțial la mesajul puternic pe care trebuie să îl dăm, asumat la nivel de societate, dar care de fapt nu are finalitate. Prin toate strategiile spunem că domeniul ingineriei este important, dar în același timp rămânem cu declarația”.

 

Consiliul Național al Rectorilor. CNR, sub semnătura președintelui Sorin Mihai Cîmpeanu, rectorul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București, “consideră că este de netolerat ca o calificare de nivel universitar 6 – licență, cum ar fi spre exemplu cea de marketing manager, să poată fi obținută în decurs de câteva zile/săptămâni (7 zile pentru exemplul menționat) fără nicio limitare în ceea ce privește specializarea de licență pe care cursantul ar trebui să o fi absolvit anterior, după plata unei sume, câteodată derizorii – 195 lei, către un furnizor de educație care nu s-a supus niciodată unei evaluări a calității/unui proces de acreditare. Calificări similare sunt obținute prin programe de formare de licență sau chiar de master, în învățământul superior”. Citând documente europene privind educația adulților și reamintind că “Guvernul României și-a propus crearea unui sistem de asigurare a calității, monitorizare și evaluare pentru ÎPV” (învățare pe toată durata vieții), CNR “consideră ca o prioritate națională dezvoltarea sistemului de formare profesională, la toate nivelurile, pentru a răspunde cerințelor pieței muncii, dar numai în condițiile stipulate prin Ordonanța 75/2005 privind asigurarea calității educației: «Furnizorii de educație trebuie să funcționeze astfel încât prin calitatea activității lor să satisfacă încrederea publică, iar învățământul să se afirme ca bun public»”. Ca urmare, CNR “solicită guvernului respectarea prevederilor Legii educației naționale nr. 1/2011, Ordonanței 75/2005, cu completările și modificările ulterioare, precum și a practicilor internaționale, să acționeze în vederea atingerii obiectivelor asumate prin strategia națională în domeniu și să elimine posibilitatea ca furnizori de formare care nu se supun niciunei proceduri de asigurare a calității să ofere diplome de nivel universitar fără nici o acoperire în competențele absolvenților”. De asemenea, CNR semnalează: „Există o așteptare enormă din partea întregii societății pentru creșterea calității procesului educativ la toate nivelurile, aceasta fiind o preocupare permanentă pentru universitățile membre CNR. Trebuie să admitem, chiar și în contextul unui sistem de asigurare a calității care își are originea în anii ’90, că nu întotdeauna rezultatele activității unora dintre universități sau pentru anumite programe de studii, corespund așteptărilor publice. În aceste condiții, cine garantează acoperirea diplomelor eliberate de furnizori autorizați, care funcționează în absența unor proceduri de evaluare externă a calității, în ceea ce privește competențele absolvenților?”

STATUL se crede DUMNEZEU, dar se comportă ca DRACU!

Daniel Apostol
-
0
STATUL se crede DUMNEZEU, dar se comportă ca DRACU!

Când femeia cu care trăiești (cu care faci casă conform legii, adicătelea, cu acte, soacră și copil, ba și cu credite în cârcă, pe deasupra) de 25 de ani te sună și începe din senin să pizduiască și să suduie în draci, iar tu știi că ea nu are în vocabularul ei curent nici măcar nevinovatul „La naiba!” al Irinei Margaretei Nistor, atunci este clar că s-a întâmplat ceva grav. Ceva sau cineva a enervat-o până la exasperare și nu e cazul să intervii, darămite să o contrazici cu ceva. Așa că tac cumințel vreo 3 minute bune, în care sunt rechemate din morți, după toate aparențele, multe dintre rudele ălora care-și fac un titlu de glorie din aceea că, din spatele ghișeelor funcționărești, „freacă ridichea” prostimii, adică a tuturor celor care plătesc taxe și impozite și stau transpirați la cozile de la ghișee, suspinând din când în când, cu ultimele sforțări de viață, „căldură mare, monșer!”.

Apoi aflu cine mi-a înnebunit soția: în mod normal, la orice contract de servicii se poate percepe crearea de garanții de bună execuție. Când lucrezi cu STATUL, e normal ca STATUL să decidă că aceste garanții de bună execuție se constituie în conturile sale, nu într-ale tale. Adică te pune să-ți deschizi cont la Trezorerie, cont în care depui garanția stabilită. Zis și făcut. Du-te nevastă la Trezoreria STATULUI și deschide cont. Ba chiar depune și banii proprii ca garanție a bunei execuții viitoare. Apoi, întoarce-te nevastă la STAT să-i arăți că te-ai conformat, prezentându-i OP-ul de depunere a banilor. Hopa! Nu e bine. STATUL nu acceptă OP-ul tău. Vrea să te duci înapoi, să ceri scrisoare „scrisă”, adică extrasul de cont printat din Trezoreria LUI ca să vadă tot EL că banii sunt la EL în cont, nu la tine. Mai mult, STATUL cere ca „scrisoarea” să aibă ștampilă triunghiulară pe ea, că STATUL nu crede în varianta electronică și neștampilată, deși STATUL a decis încă de anul trecut că nu mai pretinde ștampila pe tot felul de hârtii.

Așa că, scumpă nevastă, du-te înapoi la trezorerie și cere extrasul cu pricina cu triunghiul vieții cu tot. Hopa din nou! Trezoreria spune că nu are banii în cont, deși i-a încasat acum trei zile. Deși nevasta a plătit cuminte și o taxă de URGENȚĂ, pentru deschiderea contului. Și atunci, unde sunt banii? La dracu! Sau la STAT. Cam tot una, în cazul nostru. De aia scriu STAT cu majuscule, pentru că se crede DUMNEZEU și se comportă ca DRACU. Pentru că STATUL ține banii tăi zile întregi – deși te-a taxat pentru depunerea DE URGENȚĂ – și-i freacă prin diverse conturi bancare ca să mai ciupească ceva dobânzi în plus față de taxa cu care tocmai te-a altoit. STATUL face bani din banii tăi, încălcând orice promisiune de serviciu prompt pe care ți-a făcut-o. Mergi nevastă, docilă, la ghișeu. Din nou. „Căldură mare, monșer!” Din nou! Hopa! Din nou! „Doamnă, ați pus banii într-un cont greșit, de aia nu vă dăm extrasul. Trebuia în alt cont, nu ală pe care vi l-am dat noi!” Fără „ne cerem scuze că v-am mâncat trei zile din viață și v-am purtat aiurea pe drumuri”, fără „Iertați-ne că noi am greșit”!.

Acu chiar că m-am enervat și eu: auzi, BĂ STATULE? Ia mai du-te la DRACU și lasă-mi nevasta în pace. O fi căldură mare monșer, dar la STAT, prostia e și mai mare! Și, din păcate, o plătim din buzunarele noastre!

Despre antreprenoriat responsabil, la SNSPA

Economistul
-
0
Despre antreprenoriat responsabil, la SNSPA

În zilele de 23 și 24 iunie, la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA), reprezentanți ai mediului economic, neguvernamental și public din peste 16 țări vor dezbate situația actuală și viitorul antreprenoriatului, dintr-o perspectivă responsabilă, în cadrul celei de-a IX-a ediții a conferinței internaționale ICEIRD. Această serie de conferințe a fost inițiată pentru a facilita dialogul între actorii asociați antreprenoriatului, pentru a determina schimburi de bune practici în scopul stimulării dezvoltării regionale.

La ediția din 2016, organizată de Facultatea de Management și Facultatea de Comunicare și Relații Publice din cadrul SNSPA, împreună cu University of Sheffield, International Faculty, CITY College, sunt invitați în calitate de keynote speakers: Mattias Nordqvist (director al Center for Family Enterprise and Ownership din cadrul Jönköping University, Suedia), Ancuța Vameșu (Solidarity Laboratory, unul dintre cei mai mari susținători ai economiei sociale din România) și Emanuela Todeva (director al Research Centre on Business Clusters, Networks and Economic Development, University of Surrey, Marea Britanie).

În cadrul conferinței, vineri, 24 iunie 2016, Centrul de Cercetare în Management și Leadership din cadrul SNSPA propune două mese rotunde pe teme de actualitate. Prima este dedicată “Antreprenoriatului care funcționează”: “Rolul educatorilor, investitorilor, managerilor, factorilor de decizie și societății civile”. Această masă rotundă își propune să dezbată relațiile dintre mediul de afaceri, mediul neguvernamental, cel economic și politic, în contextul dezvoltării antreprenoriatului în România. Se vor aborda teme provocatoare, precum antreprenoriatul corporativ sau cum pot deveni eficiente sectoare precum sănătatea și alte sectoare considerate până recent ca fiind ale serviciilor publice. A doua masă rotundă investighează “Oportunitățile în sectorul antreprenoriatului social”. Se vor identifica și discuta stimulii și provocările asociate antreprenoriatului social. Un accent deosebit se va pune pe împărtășirea experiențelor participanților. La ambele mese rotunde și-au confirmat participarea reprezentanți ai mediului antreprenorial, ai celui neguvernamental, ai sectorului economic și ai mediului guvernamental.

Colocviul internațional „Visual Dada” la Universitatea din București

Economistul
-
0
Colocviul internațional „Visual Dada” la Universitatea din București

Colocviul este organizat de Centrul de Excelență în Studiul Imaginii (CESI) al Universității din București, în colaborare cu Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” (BCU) din București. Participă invitați din România, Marea Britanie, Elveția, Germania, Franța, Belgia, Ungaria, Slovenia, SUA, Australia și Noua Zeelandă. Deschiderea se va desfășura în prezența ministrului culturii, Corina Șuteu, a rectorului Universității din București, prof. univ. dr. Mircea Dumitru, a directorului BCU, Mireille Rădoi.

Vineri, între orele 09:30 și 18:00, vor susține conferințe: Stephen Forcer (University of Birmingham), DADA Vision! Re-visualising Dada; Kathryn Brown (Loughborough University); Collage as Form and Idea: Tristan Tzara, Pablo Picasso, Henri Rousseau; Sorin Alexandrescu (Universitatea din București), How many games for playing Dada?; de asemenea, vor avea loc panelurile: „Dada through different countries: Benelux, France, China, Romania”; „Dada − technique and aesthetic results: collage, typography, photomontage etc.”; de la ora 19.30 se va desfășura spectacolul de teatru Tzara arde și Dada se piaptănă (la „Unteatru”, Str. Sfinții Apostoli nr. 44).

Sâmbătă, între orele 09:30 și 18:00, vor prezenta conferințe: Cathérine Hug (Kunsthaus Zurich), Dadaglobe and Tristan Tzara’s publishing activities in collaboration with Francis Picabia; Ervin Kessler (Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Academia Română), Vorbele izvorului. Marcel Duchamp, Fountain (1917); Matei Vișniec (Radio France Internationale, Paris), Cabaretul Dada (piesă în vrac și în lucru permanent); Matei Vișniec și Sorin Alexandrescu vor susține o videoconferință-dialog; de asemenea, se vor derula panelurile „Women in Dada”; „Dada in Architecture and different Arts”.

Inițiativă: cursuri de comunicare în toate facultățile

Economistul
-
0
Inițiativă: cursuri de comunicare în toate facultățile

Ministrul Educației Naționale și Cercetării Științifice Adrian Curaj a avut o întrevedere cu o delegație a Asociației Române de Relații Publice (ARRP) privind oportunitatea predării unor cursuri opționale de comunicare în toate facultățile din țară. La această întâlnire consultativă au participat Sorin Mihai Cîmpeanu – președintele Consiliului Național al Rectorilor, Sorin Chelmu – secretar general al Guvernului României, rectori și decani din întreaga țară, Gabriel Pâslaru – președintele ARRP, Camelia Spătaru și Cătălin Hosu – vicepreședinți ai ARRP, Andreea Pleșa – secretar general al ARRP, Dumitru Borțun – președintele Juriului de Onoare al ARRP, Răduț Bîlbîie – membru al Juriului de Onoare al ARRP.

Ministrul Adrian Curaj a subliniat: „O asemenea inițiativă trebuie salutată și ne vom strădui să o facem să funcționeze cât de repede posibil. Ea nu poate duce decât la creșterea eficienței învățământului românesc și la materializarea dezideratului de a produce specialiști mai buni, mai integrați și mai integrabili pieței muncii”.

Gabriel Pâslaru a spus, la rândul său: „Suntem extrem de încântați de felul entuziast în care ministerul a primit propunerea noastră, iar ARRP are experiența, expertiza și resursele necesare pentru a sprijini implementarea acestei măsuri”.

Evenimentul a făcut parte din „Zilele Comunicării ARRP 2016”, organizate cu ocazia împlinirii a 21 de ani de existență a Asociației, organizație care reunește profesioniști de comunicare și relații publice din mediul privat și de stat, studenți și proaspăt absolvenți ai facultăților de comunicare. Conducerea ARRP are o configurație înnoită: Camelia Spătaru, Cătălin Hosu, Mirela Rădulescu, Laura Constantin și Ella Nica – vicepreședinți, Georgiana Giunca – secretar general, Dumitru Borțun (președinte), Răduț Bîlbîie, Corneliu Cojocaru, Mirela Roman și Andreea Pleșa – membri ai Juriului de Onoare, Oana Georgescu și Luminița Ciocan – cenzori.

Universitatea din București, cel mai bine clasată din România în QS Top 200

Economistul
-
0
Universitatea din București, cel mai bine clasată din România în QS Top 200

Universitatea din București este instituția de învățământ superior din România cel mai bine clasată în QS Top 200 universități din țările în curs de dezvoltare din Europa și Asia Centrală (EECA). Clasamentul este realizat de QS Quacquarelli Symonds, analist global asupra învățământului superior.

Ediția din 2016 a clasamentului EECA include 200 de universități din 21 de state, cu 50 mai multe decât ediția precedentă. În clasament apar 11 universități românești, dintre care 5 constituie prezențe noi în clasament, România beneficiind de ediția extinsă din acest an. Universitatea din București rămâne cel mai bine clasată instituție de învățământ din România, crescând cu patru locuri și ajungând pe locul 32 în regiune. În Top 50 regional sunt incluse și universitățile din Consorțiul Universitaria: Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca – locul 36 (de la locul 41), Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași – locul 49 (de la locul 51), Universitatea de Vest din Timișoara – locul 59 (de la 58).
Clasamentul reprezintă componenta regională a Clasamentului Internațional al Universităților creat de QS și vine în sprijinul studenților interesați de mobilități internaționale, membri ai comunității academice și interesați de politici educaționale din regiunea EECA, a țărilor în curs de dezvoltare din Europa și Asia Centrală. În același timp, clasamentul contribuie la
diferențierea universităților pe plan regional și mondial. Astfel, se urmărește analizarea performanțelor internaționale ale instituțiilor de învățământ superior.
Indicatorii luați în calcul sunt: reputația academică (30%) – evaluată prin două cercetări internaționale principale, prima fiind QS Global Academic Survey, care le cere cercetătorilor să identifice instituțiile pe care le percep că realizează cele mai bune performanțe în domeniul lor; reputația angajatorului (20%) – le solicită absolvenților angajați să numească instituțiile pe care le consideră că produc cei mai buni absolvenți din sectorul lor de activitate (reflectă reputația intuițională pe piața de angajare); rata facultate/student (15%) – numărul de studenți înscriși comparat cu personalul academic full-time (urmărește un indicator al angajării fiecărei instituții în a oferi standarde înalte de sprijin academic). Alți indicatori sunt: articole pe facultate (10%), impact web (10%), personal cu studii doctorale (5%), citări pe articol (5%), facultate internațională (2,5%), studenți internaționali (2,5%).

Delegație economică americană la USAMV București

Economistul
-
0
Delegație economică americană la USAMV București

Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București a primit vizita unei delegații economice americane, conduse de ministrul adjunct al Departamentului pentru agricultură, Michael T. Scuse. Delegația a fost însoțită de ambasadorul SUA la București, Hans Klemm. Au fost prezenți guvernatorii pe probleme de agricultură din Portland, Iowa, Delaware, Nord Dakota și Minessota.

În Aula Magna ,,Petre S. Aurelian” a USAMV din București a avut loc o dezbatere la care au participat studenți, masteranzi, doctoranzi și cadre didactice din cadrul celor șapte facultăți. Prof. univ. dr. ing. Sorin Mihai Cîmpeanu, rectorul USAMV, a adresat oaspeților un cuvânt de bun venit. Ministru adjunct Michael T. Scuse a prezentat câteva priorități ale Departamentului pentru agricultură din SUA și a subliniat deschiderea pentru inițierea unor colaborări cu România în domeniul agriculturii și în cel al industriei alimentare. A urmat un dialog deschis între studenții și ceilalți specialiști ai insstituției gazdă și membrii delegației americane. Principalele teme abordate au vizat situația fermierilor americani, investițiile în sisteme de irigații și alte proiecte de îmbunătățiri funciare, existența unor sisteme de creditare pentru tinerii fermieri, situația acrodului de liber schimb între UE și SUA, modalitatea de intervenție a Departamentului în cercetarea din domeniul biotehnologiilor, tendințele actuale din domeniile agriculturii și industriei alimentare. Din discuție a reieșit dorința reciprocă de a extinde cooperarea dintre USAMV din București și universități similare din SUA, de a iniția stagii de practică pentru studenții români în ferme americane, de a găsi subiecte comune de cercetare în domeniul irigațiilor, protecției mediului, biotehnologiilor, apiculturii, agriculturii ecologice, horticulturii urbane și periurbane și în alte domenii.

La finalul reuniunii, înalții oaspeți americani au primit din partea rectorului Sorin Mihai Cîmpeanu placheta jubiliară și au semnat în Cartea de onoare a Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București.

Fondurile pentru agricultură merg cu frâna de mână trasă

Lidia Truică
-
0
Fondurile pentru agricultură merg cu frâna de mână trasă

În exercițiul financiar 2007-2013, atragerea fondurilor europene pentru agricultură și dezvoltare rurală a fost cea mai bună, acest sector având cea mai mare rată de absorbție. Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020 a pornit însă mai greu și unele măsuri le creează probleme potențialilor beneficiari. Birocrația îi descurajează pe unii, iar unele submăsuri au prevederi care îi pun în încurcătură pe cei interesați să acceseze aceste fonduri europene. Consultantul pe fonduri europene, Cristian Găină, a declarat pentru „Economistul” că un astfel de exemplu este submăsura 9.1 privitoare la grupurile de producători, care se adresează micilor producători. Pusă în practică, în forma actuală, submăsura îi poate lăsa pe aceștia fără pământuri. Un alt exemplu că există probleme este decizia luată, recent, de AFIR de a suspenda evaluarea pentru o submăsură destinată infrastructurii rurale, iar ministrul Agriculturii a trimis Corpul de Control la Agenția pentru Finanțare Rurală (AFIR).

Posibilă fraudă la submăsura pentru infrastructură

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a anunțat la sfârșitul lunii mai că a suspendat procesul de evaluare a proiectelor depuse pentru finanțare prin PNDR pentru Submăsurile 4.3a – Investiții pentru dezvoltarea, modernizarea sau adaptarea infrastructurii agricole și silvice – componenta de infrastructură de acces agricolă și 7.2 Investiții în crearea și modernizarea infrastructurii de bază la scară mică – componenta de infrastructură rutieră.

Potrivit AFIR, procedura de evaluare a fost suspendată pentru a se verifica desfășurarea procesului de depunere a proiectelor pe cele două componente. Verificările se fac în paralel, atât de către AFIR, prin direcțiile proprii cu atribuții în domeniu, cât și de către Corpul de Control al ministrului Agriculturii. Mai exact, fondurile pentru această măsură au fost epuizate în șase minute și acest fapt a stârnit suspiciuni.

Măsura suspendării a fost luată în urma sesizărilor formulate de către solicitanții care nu au reușit să depună proiectele de investiții pregătite și are ca scop asigurarea unui proces echitabil de implementare al PNDR 2014 – 2020, subliniază instituția.

AFIR a ținut să precizeze că niciuna dintre sesiunile deschise până în acest moment, care au încă fonduri disponibile neangajate prin propuneri de proiecte de investiții depuse pe site-ul AFIR de către potențiali beneficiari, nu au fost închise. Astfel, Agenția primește în prezent proiecte de investiții pentru următoarele submăsuri: 4.1 – Investiții în exploatații agricole; 6.1 – Instalarea tinerilor fermieri; 6.3 – Dezvoltarea fermelor mici; 4.1a – Sprijin pentru investiții în exploatații pomicole; 4.2a – Sprijin pentru investiții în procesarea/marketingul produselor din sectorul pomicol; 4.2 – Sprijin pentru investiții în procesarea/marketingul produselor din sectorul agricol; 7.2 – componenta de infrastructură apă/apă uzată, inclusiv zona montană și componenta privind infrastructura educațională, inclusiv cea din zona montană; 7.6 – Investiții asociate cu protejarea patrimoniului cultural.

Submăsura 9.1 pune micii producători în dificultate

Consultantul Cristian Găină a declarat pentru „Economistul” că este necesară adoptarea de urgență a unor măsuri fiscale, care să-i stimuleze pe micii producători agricoli să adere la grupurile de producători și, astfel, să poată beneficia de fonduri europene prin submăsura 9.1 „Înființarea de Grupuri de producători în sectorul agricol”, programată pentru lansare în perioada 30 mai – 3 iunie 2016.

În opinia acestuia, Ghidul Solicitantului pentru această submăsură îi dezavantajează clar pe micii producători agricoli care, nu doar că e posibil să nu primească subvenția prevăzută, dacă se înscriu într-un grup de producători, întrucât cheltuielile depășesc cuantumul subvenției, dar pot ieși chiar în pierdere și pot rămâne fără terenuri. „Ghidul, așa cum arată, îi avantajează doar pe producătorii medii și mari. El nu mai poate fi modificat, dar fișa tehnică a acestei submăsuri trebuie modificată fundamental. Micii producători nu au nici un avantaj. Ei vor avea cheltuieli mai mari decât subvenția pe care o primesc. Ba, mai mult, ar putea ieși chiar datori și astfel își vor ceda terenurile ca să scape de datorii. Această submăsură ar trebui să le dea micilor producători șansa de a se dezvolta și a intra în zona de antreprenoriat”, declară Cristian Găină.

Printre măsurile pe care consultantul le propune, și care ar trebui discutate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul Finanțelor, ar fi ca ferma care obține sub 5.000 de euro să nu fie impozitată și salariul minim pe economiei în agricultură să nu fie impozitat, pentru că nu există garanția obținerii acestuia.

Într-o lună, doar 28 de proiecte depuse

Fermierii români au depus până la finalul lunii mai un număr mic de proiecte cu fonduri europene, prin PNDR, în cadrul celor trei măsuri importante de finanțare lansate la 28 aprilie 2016.

După o lună de la debutul sesiunii, agricultorii români au depus cele mai multe proiecte, 27 la număr, pe submăsura 6.1 – „Sprijin pentru Instalarea Tinerilor Fermieri”, potrivit datelor furnizate de AFIR. Un singur proiect a fost depus până acum pe submăsura 6.3 – „Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici”.

„Pentru submăsura 4.1 – Investiții în exploatații agricole, în sesiunea din 2016 au fost depuse, până în prezent, un număr de 10 proiecte în valoare de 4,1 milioane euro. Toate proiectele au ca obiectiv investițiile în ferme vegetale. Anul trecut, fermierii români au depus în cadrul submăsurii 4.1 – Investiții în exploatații agricole un număr de 673 de cereri de finanțare conforme, în valoare de 269,1 milioane euro. Dintre acestea, 242 proiecte, cu o valoare de 65,5 milioane euro, au fost deja contractate.

Pentru 2016, submăsura 4.1 – Investiții în exploatații agricole dispune de o alocare totală de 270 de milioane de euro, sumele fiind distribuite astfel: sector fermă de familie (10.000.000 euro), sector vegetal (140.000.000 euro), sector zonă montană (40.000.000 euro) și sector Zootehnic (80.000.000 euro).

Cea mai accesată măsură: instalarea tinerilor fermieri 

În ceea ce privește submăsura 6.1 – Sprijin pentru Instalarea Tinerilor Fermieri au fost depuse până la acest moment 27 de proiecte cu finanțare europeană, suma nerambursabilă solicitată fiind de 1,1 milioane euro.

„În cadrul Submăsurii 6.1 – Sprijin pentru Instalarea Tinerilor Fermieri au fost depuse până în prezent 27 de proiecte, însumând o solicitare de fonduri europene nerambursabile de 1,1 milioane euro. Douăsprezece dintre acestea au fost depuse în județul Dâmbovița, trei în Timișoara și câte două proiecte în județele Caraș-Severin, Covasna, Dolj și Giurgiu. Câte un proiect a fost depus în județele Arad, Constanța, Iași și Satu-Mare. Pentru zona montană a fost depus un singur proiect, în județul Covansa”, menționează AFIR.

Submăsura 6.1 – Sprijin pentru Instalarea Tinerilor Fermieri dispune în acest an de o alocare financiară de 160 de milioane de euro, suma fiind distribuită astfel: sector zona montană (33.000.000 euro) și sector zona normală (128.000.000 euro).

O altă măsură de investiții cu fonduri europene deschisă la data de 28 aprilie 2016 a fost și Submăsura 6.3 – Sprijin pentru Dezvoltarea Fermelor Mici. Până în acest moment, doar un singur proiect a fost depus în cadrul acestei măsuri de finanțare.

Un singur proiect a fost depus în 2016, până acum, pentru finanțare prin Submăsura 6.3 – Sprijin pentru Dezvoltarea Fermelor Mici. Proiectul a fost depus în județul Iași. Numărul total al cererilor depuse pentru această submăsură, începând din 2015, este de 1.254, în valoare de 18,7 milioane euro.

Depunerea continuă a proiectelor în cadrul sesiunii anuale aferente unei măsuri/submăsuri/componente (alocare distinctă) se oprește înainte de termenul limită, atunci când valoarea publică totală a proiectelor depuse având un punctaj estimat (autoevaluare/ prescoring) mai mare sau egal decât pragul de calitate aferent lunii respective, excluzând valoarea publică totală a proiectelor retrase ajunge la 120% din nivelul alocării sesiunii anuale a măsurii/submăsurii/componentei (alocare distinctă). În cazul în care alocarea unei submăsuri nu este atinsă de valoarea proiectelor depuse, solicitanții pot solicita fonduri europene până la data de 31 octombrie 2016.

Studiu de caz pentru micii producători
Calcule făcute de Cristian Găină luând exemplul unui fermier cu SO (Standard Output sau valoarea producției standard) cuprins între 1.000 și 8.000 (neeligibil la nivel individual în PNDR și care ar trebui să facă parte dintr-un grup de producători pentru a beneficia de subvenții prin submăsura 9.1)
În cadrul grupului, la 1.000 SO, valoarea subvenției este de 330 euro, în 5 ani. La 8.000 SO, valoarea acesteia, raportată strict matematic, este de 2.640 euro, în 5 ani. Câți „fermieri” vor valorifica producția integral pentru a avea acestă subvenție la comun cu alții?
– De ce nu, mai avantajos, ar arenda toți unuia dintre ei și ar primi ca fermă mică 15.000 euro sau cu un pic de efort ar „instala” un tânăr fermier de la 12.000 SO în sus și ar primi 50.000 euro?
– Pentru a se fiscaliza (PFA, II) trebuie să aibă studii de profil agricol, altă cheltuială etc, sau SRL (alte taxe costuri, declarații) .
Încerc să mă transpun personal într-un posibil membru de grup de producători, spune consultantul Cristian Găină, membru care nu are șanse de depunere proiect pe alte măsuri (sub 8.000 SO).
1. Trebuie să mă angajez la obiectivele grupului, să mă fiscalizez, deci în esență această activitate se transformă într-un loc de muncă.2. Loc de muncă = venit salarial cel puțin minim pe economie, adică 1.250 lei brut (925 net + 325 contribuție angajat + 285 angajator adică tot el!) total 1.535 lei /lună.

3. În concluzie, trebuie să plătesc taxe la bugetul consolidat 610 lei/lună = 36.600 lei/5ani, echivalentul la un curs de 4,5 lei = 1 euro de 8.133 euro/5 ani.

4. Plaja de venituri din subvenție (raportată matematic mie ca și membru este de 330 euro/5 ani (1.000 SO) – 2.640 euro/5 ani (8.000 SO)

Punct de echilibru:

1. Pentru a-mi acoperi doar taxele la venitul minim trebuie să am o exploatație de 24.645 SO cu valorificare integrală a producției;

2. Pentru a-mi acoperi la venitul minim salarial + taxele asimilate venitului din salariu trebuie să am o exploatație de 62.020 SO cu valorificare integrală a producției.

Proiecte POCU pentru combaterea sărăciei

Florin Antonescu
-
0

Din Programul Operațional Capital Uman (POCU), Ministerul Fondurilor Europene a lansat două apeluri pentru proiecte de combatere a sărăciei. Proiectele au liniile de finanțare cu Obiectivul Specific 4.1. – „Dezvoltare Locală Integrată (DLI 360°) în comunitățile marginalizate în care există populație aparținând minorității rome” și Obiectivul Specific 4.2 – „Dezvoltare Locală Integrată (DLI 360°) în comunitățile marginalizate” (indiferent de dimensiunea populației de etnie roma). Valoarea totală a finanțărilor pentru proiectele care vor fi realizate în urma celor două apeluri este de 350 milioane de euro.

Bugetul maxim al unui proiect poate fi de 6 milioane de euro. Proiectele trebuie să abordeze „problema sărăciei în mod integrat, prin măsuri din toate domeniile cheie pentru incluziunea socială: ocupare, educație, locuire, sănătate, servicii sociale și anti-discriminare, adresate atât celor mai săraci copii, cât și familiilor lor”.

Pot depune proiecte autorități locale, organizații neguvernamentale, parteneri sociali, societăți comerciale. Aceștia identifică o comunitate, fac o analiză la fața locului, elaborează un plan integrat de ameliorare. Ministerul Fondurilor Europene va evalua proiectele prin analize la fața locului. Cristian Ghinea, ministrul fondurilor europene, semnalează: „Activitățile de proiect nu mai pot fi formulate din birou, ci trebuie construite pornind de la nevoile comunității, de la fața locului. Nu finanțăm acțiuni sectoriale, făcute din perspectiva unei agenții guvernamentale, doar în aria sa de competență, ci finanțăm acțiuni care pun la un loc mai multe surse ale sărăciei (condiții proaste de locuire, abandonul școlar, lipsa de acces la sănătate etc.) și vin cu soluții pentru toate în același timp, punând comunitatea în centrul intervenției”.

Proiect Erasmus+ în beneficiul comunității

Florin Antonescu
-
0
Proiect Erasmus+ în beneficiul comunității

Programul Erasmus+ (2014-2020) face parte din cadrul multi-anual de finanțare al Uniunii Europene în domeniile: educație, formare profesională, tineret și sport. La noi, este implementat de Agenția Națională pentru Proiecte Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale.
Un proiect strategic ilustrativ ca beneficiu la nivelul comunității este „ICT in Daily Life and E-Learning in Adult Education/TIC în viața cotidiană și în educația digitală a adulților”. A angrenat parteneri din Turcia (coordonator), Spania, Suedia, Germania, Norvegia, Polonia, România.

Echipa de proiect pentru țara noastră, condusă de prof. Mihaela-Gabriela Bazarciuc, a fost asigurată de Școala Gimnazială Nr. 95 București. Directorul acesteia, prof. Lavinia-Larisa Marcu, subliniază specificul unui asemenea tip de proiecte: deschiderea socio-economică spre comunitate, adresarea fiind către adulți. Câștigul este multiplu. O categorie de beneficiari este formată de persoane care nu-și terminaseră școala obligatorie din felurite motive și care acum au beneficiat de completare tip „a doua șansă”. Lor și altor persoane din grupuri sociale vulnerabile proiectul le-a asigurat și noțiuni utile pentru ceea ce ține de sensul cuprinzător al integrării: formarea de competențe digitale pentru activități curente, câte ceva despre ce și cum se scrie în CV, prezentare în fața unui angajator, noțiuni elementare de limba engleză etc.

Pentru o altă categorie de beneficiari, câștigul este în plan profesional, prin acumularea unor noțiuni de artă fotografică, de creare a unui blog și a brandului personal, de utilizare a platformei ictproject. Având o durată de 3 ani (2014-2016), proiectul a și ajuns la final, pentru că a fost prompt elaborat, pe bază de experiență acumulată din demersuri anterioare, iar indicatorii au fost îndepliniți, încât să nu apară blocaje.

Turcia: Implementarea „Erdoganomics” va duce la o criză economică regională?

Laurențiu Gheorghe
-
0

Din tigrul Balcanilor, cu o economie în plin avânt alimentată din belșug cu investițiii străine potențate de afluxul de credite ieftine, Turcia a devenit copilul-problemă care dă bătăi de cap Uniunii Europene și nu numai. În ultimii ani creșterea medie a PIB-ului a fost de 5,5% anual. Cu un PIB de peste 800 de miliarde de dolari, țara este între primele 20 de economii ale lumii. Investițiile directe au crescut de la 20 miliarde dolari în 2001 la peste 200 miliarde în 2013. Prețul caselor a crescut cu peste 50% începând cu finalul anului 2009 iar PIB-ul pe cap de locuitor s-a triplat față de anul 2003.

Însă dacă guvernul condus de Tayyip Erdogan era lăudat pentru capacitatea de a atrage investiții străine din Europa dar și din China și Rusia, în prezent tocmai volatilitatea ridicată și alunecarea pe panta naționalismului, populismului și autotarismului cresc riscul intrării într-o nouă recesiune.

Pentru Turcia, un importator net de energie, revenirea prețului petrolului în zona de 50 de dolari pe baril are un impact negativ asupra finanțelor țării. Deficitul de cont curent este prognozat să crească la 4,6% din PIB. Acest deficit și dependența de finanțarea din străinătate fac ca economia Turciei să fie vulnerabilă la creșterea dobânzilor de către Fed.

Neo-otomanismul lui Erdogan

Șeful misiunii FMI în Turcia, Antonio Spilimbergo, explică reziliența economică la factorii negativi, dar și riscul unei recesiuni în perioada imediat următoare: „în primul rând a contat ieftinirea petrolului, ceea ce a însemnat că economiile făcute cu combustibili au permis achiziția de alte produse. În al doilea rând, multe dintre economiile populației erau în valută. Acestea s-au apreciat odată cu deprecierea lirei turcești și au susținut consumul intern. În al treilea rând a continuat expansiunea creditului, chiar dacă într-un ritm mai redus. Al patrulea factor a fost numărul mare de refugiați care a contribuit la creșterea cererii de consum. Cel de al cincilea factor au fost dobânzile relativ reduse. În final, consumatorii s-au grăbit să achiziționeze produse de folosință îndelungată, în special mașini, de frica unei deprecieri accentuate a monedei naționale și o majorare a prețurilor”. Consumul este impulsionat și datorită majorării cu 30% a salariului minim de la începutul acestui an.

Ambițiile președintelui Erdogan, pe care mulți îl acuză că dorește să renunțe la statutul laic al statului și să preia autoritar conducerea țării, pune Turcia într-o situație vulnerabilă: politic, economic și regional. Noul premier numit de el acum o lună, Binali Yildirim, a anunțat că „cea mai importantă sarcină” a sa este să transforme țara dintr-un sistem parlamentar într-unul prezidențial. Erdogan a devenit în 2014 primul președinte ales în mod direct de electorat, după ce 11 ani a ocupat funcția de prim-ministru.

Partidul de guvernământ, Justiție și Dezvoltare – AKP – a recâștigat majoritatea parlamentară în noiembrie anul trecut apăsând pedala naționalismului și a tendinței de readucere a preceptelor islamice în conducerea statului.

Graba de a concentra tot mai mult puterea ridică mari semne de întrebare cu privire la viitorul Turciei. Instituțiile fundamentale și statul de drept se erodează pe măsură ce separarea puterilor este anihilată. Opoziția este adusă la tăcere, libertatea presei îngrădită, iar directivele sale trebuie transpuse în viață necondiționat. Reformele structurale care trebuiau să atragă investiții masive și să crească valoarea adăugată din economie au fost suspendate. Pe fondul fugii capitalului de pe piețele emergente, Turcia nu mai poate să atragă fluxuri de bani ieftini, mai ales când Erdogan cere reducerea dobânzilor, iar Fed-ul este pe cale să facă noi majorări ale dobânzii-cheie.

Relații tensionate cu Germania și UE

Relațiile cu UE, principala sursă de investiții străine și principalul partener comercial sunt tot mai glaciale. Acordul privind readmiterea refugiaților contra liberalizarea regimului vizelor pentru cetățenii turci pare tot mai dificil de pus în practică. Mai ales după ce Germania a recunoscut măsurile luate contra armenilor din timpul Primului Război Mondial ca genocid.

Cancelarul german, Angela Merkel, se pregătește pentru următoarea confruntare cu președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, după ce ambasadorul turc la Berlin a fost rechemat în țară pentru consultări.

Reacția oficialilor de la Ankara este deosebit de acidă, ceea ce pune în pericol acordul încheiat între UE și Turcia pentru stoparea afluxului de imigranți. Cooperarea Turciei, care ar trebui să-i rețină pe emigranți și în plus să accepte și reîntoarcerea unui număr important dintre cei care au ajuns deja în Europa, este vitală pentru viitorul politic al lui Merkel, care se confruntă cu o pierdere masivă de popularitate pe fondul cifrei-record de anul trecut al celor care au cerut azil în Germania.

„Rezoluția Bundestagului o pune pe Merkel într-o situație foarte dificilă în raport cu Erdogan”, a declarat Carsten Nikel, analist politic din Bruxelles pentru Bloomberg. Momentul votului – parte a „unui meci prelungit de poker” dintre Europa și Turcia – este inoportun „și nu este de natură de a face lucrurile mai ușoare”, a mai spus el.

„Turcia nu are nicio problemă cu așa-numitul genocid armean” a declarat recent Erdogan la Izmir. „Ne simțim confortabil cu acest subiect. Dacă totuși se dorește să se joace astfel, acest lucru va afecta relațiile viitoare: diplomatice, comerciale, politice, militare – și suntem de asemenea două state membre ale NATO”, a subliniat președintele turc.

Declarația Parlamentului cuprinde regretul Germaniei că în timpul Primului Război Mondial guvernul imperial nu a întreprins nicio măsură pentru a opri crimele înfăptuite de aliații otomani împotriva poporului armean, cu toate că fuseseră primite informații despre aceste atrocități. Turcia a recunoscut oficial crimele și deportările care au început în luna aprilie 1915, dar respinge etichetarea acestora ca genocid și le pune pe seama stării de război.

Eșecul previzibil al „Erdoganomics”

Subliniind fragilitatea acordului pe tema refugiaților, Erdogan a amenințat că va denunța angajamentul Turciei de a primi înapoi emigranții care au invadat anul trecut Europa, dacă UE nu va accepta liberalizarea vizelor pentru cetățenii turci. Pentru Merkel care a susținut acest acord, ridicarea vizelor ar putea însemna un aflux de refugiați kurzi, cărora Ankara le-a declarat război.

Cu SUA, relațiile se înrăutățesc în ciuda faptului că Turcia este un aliat tradițional în regiune și țară membră NATO. Mai mult, Turcia deține a doua armată ca număr de militari din NATO – 350.000 de soldați – și este contrapondere la puterea militară a Rusiei la Marea Neagră. Erdogan a solicitat SUA să înceteze înarmarea și antrenarea kurzilor din Siria și Irak, care reprezintă o amenințare la stabilitatea statului turc. Însă aceștia sunt deosebit de eficienți în anihilarea Statului Islamic, astfel că SUA nu a luat în seamă interesele regionale ale Turciei.

Tim Ash, economist la Nomura, specialist în regiunea Orientului Mijlociu, este de părere că „Turcia se transformă într-un model asiatic de dezvoltare cu un lider autoritar, puternic, unde deciziile sunt luate de președinte și un grup restrâns de consultanți. Pericolul constă în slăbiciunea mecansimului de control al factorului de decizie și calitatea slabă a actului de guvernare. Rezultă de aici politici eronate pentru dezvoltare și efecte negative pe termen lung în special”.

Schimbarea premierului Davutoglu semnifică și schimbarea politicii economice, mai ales că în prezent Erdogan controlează integral AKP. Davutoglu și vicepremierul pentru economie, Mehmet Simsek, erau adepții politicilor economice clasice care puneau accent pe disciplina bugetară și reformele structurale menite să câștige încrederea piețelor de capital. De cealaltă parte, Erdogan, împreună cu consilierii săi, mizează pe rate de dobândă reduse care ar micșora inflația și contribuie la creșterea economică.

Acest concept economic, denumit „Erdoganomics”, se bazează pe obținerea creșterii economice bazată pe dezvoltarea infrastructurii, investiții în sectorul de construcții și consumul intern. „Erdogan și susținătorii săi pot atribui cei 14 ani de succese politicii înțelepte promovate de AKP. Din punct de vedere al rezultatelor în alegeri, ar putea să aibă dreptate. Dar miracolul economic al AKP are foarte puțin de a face cu Erdogan. În realitate adoptarea politicilor netradiționale a afectat în sens negativ economia și încrederea piețelor de capital și financiare”, a scris Ash referitor la evoluția economiei turcești din ultima perioadă.

Erdogan despre Uniunea Europeană

Europa are nevoie de Turcia, nu invers

„Uniunea Europeană are nevoie de Turcia mai mult decât are nevoie Turcia de Uniunea Europeană”, a spus el pe 19 aprilie la un post de televiziune. Însă numărul susținătorilor săi pe scena internațională este tot mai mic: relațiile cu Rusia sunt practic înghețate, iar președintele SUA, Barack Obama, l-a criticat pentru restrângerea libertății presei.

 Nu faceți presiuni asupra Turciei în legătură cu terorismul

„UE spune «schimbați legea anti-terorism în schimbul vizelor», a spus Erdogan la începului lunii mai, referindu-se la una dintre condițiile impuse de UE pentru liberalizarea regimului vizelor pentru cetățenii turci. „Mă scuzați, dar noi mergem pe calea noastră și voi pe a voastră”, a declarat el la doar câteva ore după demisia premierului pro-european, care negociase acordul cu UE referitor la readmiterea emigranților.

 Europa este cea care are probleme

„În primul rând, ne așteptăm ca UE să schimbe legislația care sprijină terorismul”, a declarat Erdogan, criticând Bruxelles-ului pentru că a permis activiștilor din Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) să-și instaleze corturile lângă Consiliul Europei în martie. „Statele europene continuă să fie un refugiu pentru partidele afiliate la grupări teroriste. Este o comedie macabră ca UE să ne critice pentru definiția terorismului”, a mai spus el.

 UE impune tot mai multe condiții pentru liberalizarea regimului vizelor

„UE a stabilit 72 de criterii. Aceste cerințe acum au fost anunțate. Criteriile acestea nu au existat dinainte”, a spus el pe 10 mai, referitor la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească Turcia pentru obținerea liberalizării regimului vizelor cu UE. Dar este o problemă: Erdogan era premier când aceste criterii au fost negociate.

 Europa are mai multă grijă de balene decât de refugiați

„Rușine occidentalilor care se arată foarte sensibili la așa-numitele libertăți, drepturi și legi când se discută despre căsătoriile homosexuale departe de femeile, copiii din Siria și de nevinonații care au nevoie de ajutor”, a spus Erdogan pe 13 mai. Și a continuat: „Rușine celor care nu sunt sensibili față de femeile și copiii care vin la ei pentru ajutor. Rușine celor care refuză să se arate sensibili față de cei 23 de milioane de sirieni, așa cum sunt față de balene, delfini și broaște țestoase”.

 Emigranții – monedă de schimb între UE și Turcia

„Putem oricând deschide porțile spre Grecia și Bulgaria și să-i îmbarcăm pe refugiați în autobuze spre Europa. Cum vă veți descurca cu un nou val de refugiați dacă nu încheiați un acord? O să-i omorâți?” Conform relatărilor dintr-un ziar grecesc, asta este ceea ce le-a spus Erdogan oficialilor UE în noiembrie 2015. Guvernul de la Ankara nu a negat aceste afirmații, pentru ca ulterior chiar președintele turc să confirme și să spună că este „mândru” de luarea de poziție.

Europenii au două fețe

„Toți care se plâng de refugiați sunt oameni cu două fețe și ipocriți”, a spus Erdogan într-o emisiune televizată în martie, inclusiv „aceia care nu au acceptat instaurarea unei zone interzise zborurilor și a zonei curățate de teroare în Siria”. Liderul turc este supărat pe oficialii europeni care nu au intervenit în nord-estul Siriei pentru interzicerea zborurilor aviației militare a guvernului Assad și susținerea rebelilor. El susține că o asemenea măsură ar fi condus la prevenirea crizei refugiaților.

Și declarațiile pro-UE ale lui Erdogan…

…să cooperăm

„Pentru a menține sub control emigrația ilegală, Europa și Turcia trebuie să acționeze împreună pentru a crea mecanisme legale, precum înțelegerea din martie 2016, pentru reamplasarea refugiaților sirieni”, a declarat într-un interviu pentru „The Guardian”. „Prin răsplătirea refugiaților care au respectat legea și demonstrația clară că imigranții ilegali vor fi trimiși înapoi în Turcia, îi putem convinge pe imigranți să nu-și mai riște viața pe mare”.

 Aderarea la UE este importantă

„Statutul de membru al Uniunii Europene este un țel strategic pentru Turcia, va fi sursă de stabilitate și inspirație pentru regiune,” a spus el într-o declarație cu ocazia Zilei Europei pe 9 mai. „Sper ca liberalizarea regimului vizelor va fi o compensație pentru frustrarea rezultată din așteptarea de mai bine de 50 de ani la porțile UE și va accelera procesul de aderare al Turciei la UE”. Această declarație a fost făcută la doar câteva zile după ce a anunțat că nu va modifica legile anti-teroriste.

Selecția a fost făcută de către publicația „Politico” preluând citate din presa internațională. Dacă luăm în calcul cele 200 de procese pentru defăimare îndreptate împotriva oponenților, îngrădirea libertărții de exprimare și introducerea preceptelor islamiste în politica de stat, avem imaginea unei posibile dictaturi în devenire în zona de interes imediat a României, ceea ce este cu adevărat foarte îngrijorător.

Pulsul economiei mondiale

Adrian Constantinescu
-
0
Pulsul economiei mondiale

CHINA
Îngrijorări privind nivelul și structura datoriei

Nivelul ridicat și structura datoriei globale (DG) a Chinei prezintă riscuri semnificative pentru politica monetară a țării și complică implementarea acesteia. Astfel, raportul DG/PIB este estimat la 250%-280%, din care 40% din PIB constituie datoria cumulată a administrațiilor locale, circa 15% – datoria guvernului central, între 170% și 190% – datorii ale sectorului privat (mai ales în domeniile produselor de bază, construcțiilor rezidențiale și industriei prelucrătoare) și aproximativ 40% – datorii ale familiilor/gospodăriilor.

MAREA BRITANIE
Piața muncii

După o însănătoșire semnificativă pe parcursul ultimilor doi ani, îmbunătățirile pieței muncii par să se fi epuizat treptat. Astfel, în intervalul decembrie 2015 – februarie 2016 au fost create numai circa 20.000 de noi locuri de muncă față de perioada similară precedentă. Este, totodată, de menționat încetinirea neașteptată a creșterii salariale la 1,8% (ritm anual), față de 2,1% (ritm anual) în cele trei luni anterioare. Cu toate acestea, numărul record al locurilor de muncă vacante ilustrează potențialul ridicat pentru îmbunătățirea în continuare a pieței forței de muncă în următoarele trimestre. Factorii principali care se pare că vor susține această perspectivă vor fi: o ofertă de forță de muncă mai bine adaptată cererii din punctul de vedere al calificărilor și aptitudinilor solicitate; reducerea formalităților birocratice în procesul de recrutare și angajare. În schimb, este posibil ca, în contextul slabei creșteri a numărului locurilor de muncă, al menținerii la cote scăzute a ratei inflației, precum și al avansurilor modeste în sfera productivității muncii, salariile să aibă de suferit.

MAREA BRITANIE
Situația vânzărilor cu amănuntul

În martie a.c. vânzările cu amănuntul (exclusiv cele de carburanți auto) pe piața britanică au scăzut peste așteptări: -0,6% (ritm lunar) față de nivelul estimat inițial de -0,3%. Este de menționat că, exceptând combustibilii auto, scăderea desfacerilor a avut loc la toate categoriile de bunuri.

SUEDIA
Politica monetară

Banca Națională a Suediei (Riksbank) a decis menținerea dobânzii de referință la -0,50% (dobândă negativă). Actuala politică monetară expansionistă favorizează finanțarea creșterii economice, determinând totodată înscrierea ratei inflației pe o curbă ușor ascendentă. Cu toate acestea, începând de la jumătatea lunii februarie a.c., coroana suedeză (SEK) continuă să se aprecieze, apropiindu-se acum de vârful atins în 2015. Confruntată cu riscul unei inflamări a inflației, Riksbank intenționează să cumpere de pe piață 45 miliarde SEK (circa 5,5 miliarde USD) printr-o emisiune de obligațiuni guvernamentale în partea a doua a acestui an.

RUSIA
Situația vânzărilor cu amănuntul

Datele pentru luna martie a.c. privitoare la vânzările cu amănuntul de bunuri de consum sunt dezamăgitoare. După ce au crescut ușor în primele două luni ale lui 2016, acestea au scăzut semnificativ în martie, cu 5,8% (ritm anual).

RUSIA
Creșterea șomajului

În luna martie a.c. rata șomajului a crescut cu 0,2 puncte procentuale, atingând nivelul de 6% din populația activă. Dată fiind actuala recesiune în care se găsește economia rusă, nu este surprinzătoare curba ușor ascendentă a șomajului.

JAPONIA
Evoluția schimburilor comerciale

Pentru a treia lună consecutiv, soldul balanței comerciale (în termeni nominali și ajustată sezonier) s-a îmbunătățit în martie a.c., cifrându-se la +277 miliarde yeni (aproximativ 2,5 miliarde USD). Această evoluție s-a datorat atât prețurilor în scădere ale energiei, cât și creșterii cursului yenului, ambii factori determinând diminuarea mai pronunțată, în ritmuri anuale, a importurilor (-14,9%) comparativ cu cea a exporturilor (-6,8%). La nivelul trimestrului I 2016, importurile au scăzut cu 7% față de perioada similară precedentă, în timp ce exporturile s-au diminuat cu 3,9%.

ARGENTINA
Revenirea pe piețele financiare internaționale

La 18 aprilie a.c., după o absență de 15 ani determinată de intrarea în 2001, în incapacitate de plată, Argentina a revenit pe piața internațională de capital cu o emisiune de obligațiuni de 16,5 miliarde dolari SUA.

De unde vine prăpastia dintre creșterea economică și pesimismul microeconomic

Constantin Rudnițchi
-
0

Florin Georgescu, prim-viceguvernator al Băncii Naționale și economist cu binecunoscute vederi de stânga, analizează în cadrul unei prezentări recente o temă care frământă de câțiva ani buni societatea românească: paradoxul definit prin rezultatele bune la nivel macroeconomic și dezamăgirile accentuate sau chiar tensiunile de la nivel microeconomic. Cu alte cuvinte, Florin Georgescu se întreabă, la fel ca o pleiadă de alți economiști: de ce rezultatele bune macroeconomice nu se transmit la nivelul economiei reale? Profesorul și oficialul BNR vine cu o analiză economică pentru a-și susține argumentele. De la început, este interesant de remarcat că analiza și concluziile studiului sunt trecute prin filtrul viziunii economice de stânga a autorului. Dincolo, însă, de acest lucru, datele și abordarea analizei dlui Florin Georgescu merită remarcate în contextul în care tot mai mulți oameni de afaceri sau cetățeni își pun întrebarea: de ce creșterea economică nu se transmite la nivel micro, în rândul companiilor și populației.

Iată datele macro: în ultimii 15 ani, produsul intern brut (PIB) a crescut de patru ori, de la 41 miliarde de euro, în anul 2000, la 160 miliarde euro, în anul 2015. PIB-ul pe cap de locuitor în raport cu media europeană a crescut în ultimii 15 ani de 2,3 ori, până la 53%. Prognozele arată că o creștere cu un punct și jumătate peste media zonei euro ar conduce economia românească, în următorii șase-șapte ani, la un nivel al PIB pe locuitor de 65% din media europeană.

Dar, constată studiul realizat de Florin Georgescu, indicatorul produs intern brut nu mai este suficient pentru a arăta efectiv cât de bine trăiesc oamenii și care este calitatea mediului înconjurător. Florin Georgescu aduce în atenția publicului indicele de dezvoltare umană, un indicator mai cuprinzător decât produsul intern brut și care include și date privind speranța de viață, nivelul educațional sau venitul pe locuitor. De altfel, trebuie spus, Florin Georgescu nu este primul economist care pledează pentru concentrarea atenției asupra indicelui de dezvoltare umană. Cu ceva timp în urmă, profesorul și cercetătorul Cezar Mereuță propunea ca România să își mute atenția de la indicatorul de produs intern brut către indicele de dezvoltare umană. Argumentul dlui Mereuță era acela că indicele este mai cuprinzător în ceea ce privește complexitatea economiei și societății. Iată că și Florin Georgescu subscrie astăzi acestei idei. Din păcate, nici la acest capitol, al indicelui de dezvoltare umană, România nu stă deloc bine, respectiv se află, dintre țările Uniunii Europene, pe penultimul loc, înaintea Bulgariei.

Autorul studiului arată și care sunt cauzele pentru care este blocată transmiterea creșterii economice spre dezvoltarea societății. În primul rând, este vorba despre indisciplină financiară care creează învingători și învinși, privilegiați și năpăstuiți. Cei care se supun regulilor sunt dezavantajați față de cei care le încalcă, fără să fie pedepsiți.

Cum se blochează transmiterea creșterii economice 

Apoi, spune Florin Georgescu, este vorba despre raportul dintre muncă și capital. În țările dezvoltate, capitalului îi revine 40% din venitul național, iar restul de 60% se distribuie către muncă. În România, raportul este invers. Fără a intra în demonstrația tehnică, studiul arată că, în România, capitalul, adică investitorul, este privilegiat în raport cu munca, adică salariatul. De la obligația legală de capitalizare a companiilor, care însă este încălcată, până la circuitul prin care banii sunt scoși din firme prin „inginerii financiare” și se întorc eventual prin împrumuturi acordate de acționari. Este un mecanism care însă nu ține seama de faptul că întreprinderile mici au un pronunțat rol social, chiar dacă poate multe dintre ele sunt prinse într-un astfel de circuit.

În plus, arată studiul, salariile bugetare, în ciuda creșterii din ultimii ani, nu s-au întors, ca și cifră nominală și globală, la nivelul anului 2012, anul în care s-au operat reducerile salariale din sectorul bugetar. În fine, distribuția economisirii populației în bănci arată prăpastia care s-a creat în societatea românească în materie de venituri și câștiguri. Aceasta este realitatea care explică diferențele dintre indicatorii macroeconomici și viața reală.

De asemenea, analiza arată elementele care compun, în România, diferențele majore de nivel de trai și de venituri. Dezvoltarea inegală a regiunilor țării este deja cunoscută. Studii autohtone sau europene arată care sunt regiunile cele mai puțin dezvoltate din România, unele dintre ele aflându-se pe lista celor mai sărace zone din Europa.

Și în materie de polarizare socială există date, dar analiza oficialului BNR aduce noi informații. Astfel, studiul pleacă de la constatarea că în mediul de afaceri există un număr aproape egal de companii cu pierderi cu cele care înregistrează profit. Respectiv, aproximativ 268.000 de companii au profit și alte 245.000 înregistrează pierderi. Per total, atât sectorul de stat, cât și cel privat au un sold pozitiv, adică au profituri mai mari decât pierderile, cu un avantaj în favoarea companiilor private. Faptul surprinzător este aceea că sectorul privat are pierderi mult mai mari decât cel de stat, 39 miliarde lei față de numai 3 miliarde lei. Ceea ce este surprinzător, dacă ne gândim că firmele cu capital de stat sunt constant în atenția publică în ceea ce privește pierderile. Morala acestor cifre este aceea că indisciplina fiscală și managerială conduce la dezvoltarea și adâncirea disparităților sociale.

Și totuși, datele studiului trebuie trecute prin filtrul realității. Este bine să existe o analiză separată a pierderilor înregistrate de companiile cu capital privat. Unele dintre ele au realizat investiții importante și se află în perioada de recuperare a acestora. Alte companii mici înregistrează pierderi din cauza dificultăților prin care trece economia. În fine, există o serie de companii care sunt utilizate ca o cochilie pentru tranzacții aflate dincolo de lege. De aceea, o analiză a companiilor private care au pierderi trebuie făcută separat, dincolo de cifrele și judecățile de valoare globale.

De la mediul antreprenorial, analiza dlui Florin Georgescu se mută către cheltuielile bugetare. Astfel, putem descoperi încă o surpriză: în ciuda avansului salarial care a început cu anul 2012, cheltuielile bugetare cu salariile sunt încă mai mici decât cele din anul 2008. Este vorba despre 11,7 miliarde euro, în anul 2015, în comparație cu 12,4 miliarde euro, în anul 2008. Desigur, cifrele trebuie puse în context. Anul 2008 a fost totuși cel în care boomul economic a creat „exuberanța irațională” care a dus la majorări substanțiale ale salariilor publice, dar și a aparatului administrativ. De asemenea, dacă privim cifrele studiului vom observa că investițiile au rămas în perioada 2008-2015, la același nivel de aproximativ 9 miliarde euro. Capitolul la care au crescut semnificativ cheltuielile bugetare este cel al asistenței sociale. Așadar, dacă salariile au recuperat parțial nivelul de dinainte de criză, investițiile au rămas constante, iar cheltuielile de asistență socială au crescut. Încă un indicator care arată inechitățile ce există în distribuția veniturilor populației: 10% din gospodăriile cele mai bogate obțin venituri de 13 ori mai mari decât 10% din cele mai sărace gospodării.

94 de persoane au depozite de peste 10 milioane lei 

Studiul realizat de Florin Georgescu prezintă și date bancare privind economisirea populației. Diferențele sunt și aici majore. Astfel, la sfârșitul anului trecut, persoanele fizice dețineau 14,4 milioane de conturi, cu un total al depunerilor de 130 miliarde lei. 66% din deponenți dețin numai 1% din totalul depozitelor, având în conturi sume de până la 1.000 lei pe persoană. 4% din persoanele cu depozite mari, de peste 50.000 lei, dețin 67% din totalul depozitelor în bănci. Persoanele cu depozite de peste 500.000 lei dețin 13% din volumul depozitelor. Și, în fine, 94 de persoane care au depozite de peste 10 milioane lei fiecare dețin 2% din totalul economisirii.

Acestea sunt cifrele. Propunerile de reducere a polarizării sociale făcute de dl Florin Georgescu sunt acordarea de deduceri fiscale și declarații de venit individual globalizat. În concluzie, există o problemă, avem câteva propuneri, dezbaterile pe marginea temei pot să înceapă.

Evoluția productivității muncii în context european și rezultatul ei după abilitatea fiecărei țări

Dan Pălăngean
-
0
Evoluția productivității muncii în context european și rezultatul ei după abilitatea fiecărei țări

România conduce detașat în clasamentul european al creșterii productivității muncii pe ora lucrată întocmit pe ultimii cinci ani, potrivit datelor furnizate de către Eurostat. În intervalul 2011-2015, acest indicator s-a îmbunătățit cu nu mai puțin de 18,7% raportat la media UE, mult peste situația consemnată în statele baltice Letonia (+11,0%) și Lituania (+8,5%), urmate de Bulgaria (+8,3%).

Oarecum paradoxal față de rezultatele în privința ritmului de ameliorare a PIB/locuitor, rezultă o medie a reducerii decalajelor de productivitate în raport cu media europeană (din care facem parte, prin urmare am ridicat-o întrucâtva cu ponderea noastră relativ redusă) de peste trei procente pe an.

De menționat că am împărțit țările pe grupe, luând arbitrar ca referință un plus/minus de 2% față de media europeană în dinamica ei, care nu prea ajută țările care vin din urmă și nici nu afectează țările dezvoltate.

Productivitatea muncii pe ora lucrată este calculată ca produsul real al activității (PIB deflatat măsurat ca volum, cu referința în anul 2010) pe unitatea de muncă depusă (măsurată prin numărul total de ore lucrate). Acest mod de calcul oferă o imagine mai bună a evoluțiilor privind productivitatea în economie decât productivitatea muncii pe persoană angajată, deoarece elimină diferențele rezultate din compoziția forței de muncă de tip angajat cu normă întreagă/angajat cu timp redus de lucru.

Se poate observa că Irlanda, intercalată în grupul fostelor țări din blocul estic și Ungaria, vecină cu Finlanda pe segmentul în care sunt grupate statele vestice mai puțin performante (interesantă asociere din perspectiva istorică și socio-culturală) fac notă discordantă în bine și în rău. Totodată, situația actuală a Greciei se poate explica și prin poziționarea codașă, care reflectă nu doar lipsa de locuri de muncă, dar și scăderea puternică a productivității muncii pe orele lucrate relativ la evoluțiile din alte state UE.

Interesantă alăturarea situațiilor din Germania și Bulgaria (ambele cu o ameliorare a nivelului de trai de circa patru procente în ultimii cinci ani, pe de o parte), și din România și Polonia (care au avansat ambele cu câte zece procente, dar ei mai mult decât noi ca puncte procentuale în raport cu media europeană, deoarece aveau o bază de pornire mai ridicată, pe de altă parte.

Mai ales că cele două perechi menționate au o fiecare o trăsătură caracteristică. Bulgaria, aflată în regim de curs fix, folosește ca monedă națională exact fosta marcă germană, indexată la valoarea de 1,9596 leva/euro. În schimb, România și Polonia au cursuri flotante foarte apropiate ca nivel de raportare nominală la euro.

În atare condiții, se pare că o diminuare minoră a productivității în raport cu media europeană este firească pentru o economie dezvoltată și nu a împiedicat Germania să crească nivelul de trai măsurat ca PIB/locuitor tot raportat la media europeană. Deși Bulgaria a avansat cu peste opt procente, a realizat cam aceeași creștere procentuală de nivel de trai, dar decalajul față de germani s-a mărit de la 74% din media UE la 77% din media UE.

România, progrese importante în materie de productivitate

România a performat în ultimii cinci ani la nivel de ameliorare a productivității față de UE, a crescut nivelul de trai de două ori și jumătate mai repede decât Germania și s-a distanțat de Bulgaria. Ceea ce vine să confirme decizia luată în timpul crizei din 1998-1999, contrar insistențelor FMI de a nu trece la regimul de consiliu monetar (curs fix) și a oferit flexibilitatea necesară optimizării politicilor economice.

Totuși, decalajul față de nemți s-a păstrat la 69% din media UE, în pofida diferenței uriașe de creștere la nivel de productivitate. Sub performanța Poloniei, care, cu aceeași majorare procentuală de nivel de trai în 2015 față de 2010 (la un avans al productivității aproape de trei ori mai mic!) a mai și redus cu un punct procentual distanța care o separă de vecina de la vest.

Sunt câteva date care ne arată că binele, chiar dacă arată bine pe hârtie la o privire superficială, este dușmanul mai binelui. TREBUIE să creștem mai repede și mai cu cap decât o facem în prezent dacă vrem să mai prindem din urmă vreodată țările dezvoltate care performează. Mai există și alte explicații, legate de productivitatea totală a factorilor de producție (munca este doar unul dintre ei), asupra cărora vom reveni.

Evoluția productivității muncii în perioada 2011 – 2015 în Uniunea Europeană (2010 = 100)
2011 2012 2013 2014 2015 Ecart
EU 28 101,5 102,4 103,4 103,6 104,5 0
EA 19 101,5 102,3 103,5 103,8 104,3 -0,2
România 100,1 110,6 115,9 118,2 123,2 +18,7
Letonia 103,7 107,3 108,4 111,9 115,5 +11,0
Lituania 107,0 109,2 112,6 114,2 113,0 +8,5
Bulgaria 103,9 106,8 108,6 110,0 112,8 +8,3
Irlanda 104,4 105,0 103,5 106,6 112,1 +7,6
Polonia 104,7 106,5 108,1 109,4 111,6 +6,9
Slovacia 101,7 103,5 106,8 108,7 110,8 +6,3
Croația 103,8 106,3 108,7 106,4 110,3 +5,8
Malta 102,4 104,2 105,4 106,3 109,8 +5,3
Estonia 98,6 103,9 105,3 107,9 106,5 +2,0
Spania 101,4 103,9 105,5 105,8 106,5 +2,0
Cehia 101,9 102,2 102,1 103,1 n.a. +1,4
Slovenia 103,4 103,2 102,4 103,5 105,1 +0,6
Cipru 100,7 101,8 103,5 103,9 104,8 +0,3
Suedia 100,7 100,5 101,4 102,2 104,7 +0,2
Germania 102,1 102,6 103,3 103,6 104,2 -0,3
Luxemburg 99,7 96,9 100,0 101,1 103,6 -0,9
Austria 100,8 101,9 102,7 102,6 103,2 -1,3
Franța 101,1 101,4 103,1 103,1 n.a. -1,4
Olanda 100,7 100,5 100,8 101,7 102,8 -1,7
Portugalia 101,4 102,4 103,6 102,8 102,7 -1,8
Marea Britanie 100,6 99,8 100,2 100,4 102,2 -2,3
Ungaria 102,1 101,4 102,7 101,1 101,4 -3,1
Finlanda 101,6 100,0 100,6 100,6 101,3 -3,2
Belgia 99,5 99,3 99,8 100,6 n.a. -3,9
Italia 100,5 100,2 101,1 100,7 100,5 -4,0
Danemarca 99,9 101,6 99,9 100,3 100,5 -4,0
Grecia 96,7 94,9 94,9 97,2 94,3 -10,2

Tehnicienii care combat cu argumente emoționale

Ionuț Bălan
-
0
Tehnicienii care combat cu argumente emoționale

Citesc de câteva săptămâni opinii care mă plictisesc, pentru că învârt aceeași marotă. Potrivit acestora, politica monetară are rol definitoriu, nu e bine cum e implementată, însă nu prea se spune cum trebuie făcută.

Iar ceea ce omit analiștii constant din discurs este politica fiscală, adică cea de-a doua ramură a mixului fiscal-monetar. Fără a mai pune la socoteală că de politica structurală nu pomenesc nimic, ca și cum n-ar exista.

Dar, în ciuda acestui fapt, au fost ani întregi în care fiscalitatea a crescut cu procente importante. Ce relevanță poate să aibă o jumătate de procent la nivelul ratei dobânzii de politică monetară, pe lângă cât de mare e influența impozitelor?

Și pentru că analiștii reiau la nesfârșit același film, mă văd nevoit să repet și eu ceea ce am scris recent.

Când dinamica prețurilor de consum este negativă, iar cea din întreaga economie – reflectată de deflatorul PIB – pozitivă, ca urmare a impactului taxării, la ce ar trebui să reacționeze banca centrală?

Dacă s-ar uita la deflator ar fi necesar să crească dobânzile pentru a combate efectul taxelor și să încerce să genereze economisire în mod forțat. Însă acționând în acest fel asupra cererii agregate, inflația la consumator s-ar duce mai mult sub cea din întreaga economie.

Dar ce s-ar întâmpla dacă dobânzile s-ar duce mai repede în jos? Dacă ar urma o curbă accentuat descendentă, ar descuraja substanțial economisirea și ar provoca o virare rapidă a economiei în sfera neînregistrată, care s-ar materializa în reducerea încasărilor bugetare și descurajarea investițiilor.
Iată două exemple de politici prociclice. De aceea, singura variantă anticiclică pentru politica monetară e cea actuală, când dobânzile stau între inflația pe minus și deflatorul pe plus, situație în care poate avea loc o mutare a greutății creditării dinspre valută către lei, pe fondul unei stabilități a cursului de schimb, cu rol stimulator.

Dacă însă zicerile analiștilor se mențin în aceeași cheie caragialescă „să se revizuiască primesc, dar să nu se schimbe nimica”, dacă politica monetară rămâne pentru ei determinantă și n-aduc vorba de fiscal sau structural, nu identifică principii și cum trebuie să se modifice paradigma, înseamnă că doar doresc scaunul altuia. După care, eventual, banca centrală să „albească” toate inițiativele politicienilor, oricât de vicioase ar fi. Oare de asta se face atât de mult tapaj, ca să se suprapolitizeze o instituție?

Dar apropo de oamenii politici, că până acum am vorbit doar de cei ce sunt dispuși să adopte orice punct de vedere ca să-și atingă interesele personale, analiștii, haideți să-i aducem în discuție și pe cei care când au avut puterea să legifereze o aberație au făcut-o. Din câte se observă, ei au trecut la următorul nivel, să facă posibil să fie dați în judecată și bancherii centrali, precum cei comerciali.

Ca să detaliez, după ce se invocă o speță corectă din punct de vedere principial, măsurile de aplicare cad în derizoriu, deoarece chestiunea e „aruncată” pentru a fi soluționată într-o sferă unde nu există expertiză. Iar dacă rezolvarea nu are legătură cu raționalul/expertiza, ci doar cu emoționalul, apar mari semne de întrebare legate de profilul moral al celor ce au avut capacitatea să ridice o chestiune din punct de vedere principial, însă o soluționează abuziv. E ca o minciună prin omisiune.

Românilor încearcă să li se inoculeze ideea că dezbaterile din spațiul public, văzute în ultima perioadă, sunt o încercare de a reforma în mod real, dar nepotrivirile pe care le-am sesizat vădesc faptul că ele vizează forma, fără să se preocupe de fond. Iar personajele ce sugerează că ar fi reformatorii României sunt foarte ușor de combătut, fiindcă fac apel, indiferent că-s specialiști sau nu, la abordări emoționale.

Consorțiului „Universitaria” – recomandări pentru performanță academică

Economistul
-
0
Consorțiului „Universitaria” – recomandări pentru performanță academică

Consorțiul „Universitaria” – format din Universitatea de Vest din Timișoara, Universitatea din București, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Academia de Studii Economice din București – s-a întrunit cu ocazia împlinirii a 20 de ani de funcționare și a analizat situația actuală din mediul academic românesc, adoptând o serie de recomandări:
„1. Este imperios necesară o lărgire a autonomiei universitare, sub toate aspectele concludente: financiar, administrativ, în activitatea didactică și de cercetare, în asumarea responsabilităților față de piața muncii și de spațiul public din România. Exercitarea limitată a autonomiei decizionale afecteză în primul rând universitățile performante din România, în îndeplinirea misiunii lor de cercetare avansată și de educație.
2. Se impune găsirea unor soluții grabnice pentru rezolvarea dezechilibrelor financiare cu care se confruntă universitățile din România în prezent. Cheltuielile universităților au crescut alarmant în raport cu sursele de finanțare, ca urmare a OUG 20/2016 privind majorările salariale, a adoptării legii 85/2016, precum și a deciziilor instanțelor judecătorești de acordare retroactivă a unor drepturi salariale. Consorțiul Universitaria solicită factorilor de decizie adoptarea unor măsuri urgente (rectificare bugetară, prorogarea termenelor de aplicare a legislației menționate sau alte măsuri) spre a evita o criză financiară iminentă cu grave consecințe în desfășurarea activităților didactice și de cercetare.
3. Susținem cu fermitate diferențierea universităților pe baza unui exercițiu de clasificare și ierarhizare fundamentat pe o metodologie care să aibă ca reper prezența în evaluările internaționale (topuri sau rankinguri recunoscute), precum și finanțarea diferențiată a instituțiilor de învățământ, din fonduri centrale și/sau locale, în raport cu nivelul de performanță al acestora.
4. Consorțiul și-a exprimat îngrijorarea față de lipsa de consultare a universităților cu privire la posibilitatea recunoașterii calificărilor EQF de nivel 6 și 7 acordate de către instituții din afara celor de învățământ superior. În același context, universitățile din Consorțiu apreciază necesitatea revizuirii cadrului național al calificărilor în vederea unei mai strânse corelări cu finalitățile educaționale ale ciclului masteral.
5. Pledăm pentru definitivarea unui cadru de referință pentru formarea profesorilor axat pe masterul didactic/educațional pentru formarea inițială a acestora în consonanță cu Legea Educației Naționale nr. 1/2011 și a strategiilor europene. În același context a fost exprimată susținerea Consorțiului pentru aplicarea dublei specializări printr-o metodologie specifică, având în vedere necesitățile de formare ințială a cadrelor didactice din învățământul rural.
6. Consorțiul subliniază necesitatea consolidării autonomiei universităților în procesul de recrutare și înmatriculare a studenților internaționali prin revizuirea procedurilor actuale de validare și echivalare a diplomelor și a actelor de studii.
7. Se recomandă flexibilizarea cadrului juridic care reglementează politicile de personal ale universităților în sensul de a diferenția procesele de recrutare a cadrelor didactice universitare de cele de promovare în carieră. De asemenea, se impune simplificarea procedurilor de angajare în cadrul granturilor de cercetare.
8. Participanții la dezbatere au remarcat discrepanțele în modul de finanțare a instituțiilor care reprezintă principalii actori în cercetarea științifică românească. Având în vedere că 65% din totalul cercetătorilor din România lucrează în universități (conform datelor oferite de Institutul Național de Statistică), solicităm și linii de finanțare bugetară directă a cercetării științifice universitare.
9. Universitățile din Consorțiu susțin întărirea în continuare a eticii academice în procesul didactic și în cercetare, element crucial pentru dezvoltarea învățământului românesc.
10. Considerăm că se impune o restructurare a mecanismelor decizionale în interiorul Consiliul Național al Rectorilor, în baza normelor cantitative și calitative de reprezentare a universităților”.
De asemenea, Consorțiul Universitaria a apreciat intervenția studenților în aspecte privind crearea la nivelul consorțiului a unei baze de date cu toate lucrările științifice (licență, masterat și doctorat), precum și mai multe subiecte de ordin social și profesional.
Documentul reuniunii este semnat de profesorii Marilen Gabriel Pirtea (rector, Universitatea de Vest din Timișoara, președintele Consorțiului „Universitaria”), Romiță Iucu (rector delegat, Universitatea din București), acad. Ioan-Aurel Pop (rector, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca), Gheorghe Iacob (rector delegat, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași), Nicolae Istudor (rector, Academia de Studii Economice din București).

Există și bogați săraci

Cornel Almășan
-
0
Există și bogați săraci

Nu este vorba, în cazul cetățenilor Federației Ruse, de săraci cu duhul, de care nu duce lipsă nici o țară, ci de săraci în adevăratul înțeles al cuvântului, adică de oameni care nu-și pot asigura hrana necesară, locuința, îmbrăcămintea, accesul la asistență medicală, educație și cultură. Într-o țară cu imense bogății naturale (zăcăminte de țiței, gaze, cărbuni, metale, inclusiv prețioase, uraniu, păduri, ape și întinse terenuri agricole), ar fi normal ca toți locuitorii să aibă un trai decent, ca ponderea persoanelor defavorizate în totalul populației să fie nesemnificativă. În realitate, lucrurile nu stau așa, numărul săracilor din Rusia fiind mai mare decât s-ar cuveni. A contribuit, din plin, la aceasta prelungita criză economică din ultimul timp.

În general, standardele nivelului de trai al autohtonilor sunt mai mult decât modeste. Salariul lunar minim pe economie s-a redus de la echivalentul de 144 dolari, în 2014, la 82 dolari, în februarie 2016, reprezentând doar 60 la sută din minimul existențial, adică din 10.000 ruble (140 euro). Salariul mediu este doar de trei ori mai mare decât minimul necesar traiului. Circa 40 la sută dintre locuitori trăiesc din venituri doar de două ori mai mari decât minimul existențial. În anii 2014-1015, numărul persoanelor cu venituri mai mici decât minimul necesar a crescut cu 6,8 milioane. Pensia medie (12.078 ruble) este cu puțin mai mare decât minimul existențial, ceea ce face ca numeroase pensii mai mici decât media să coboare sub pragul sărăciei. Un sondaj de opinie efectuat, în februarie 2016, releva că 13 la sută dintre subiecții intervievați au acuzat insuficiența resurselor pentru asigurarea hranei, iar 28 la sută au declarat că banii le ajung pentru hrană, dar nu și pentru îmbrăcăminte. Și unii și alții mai au de făcut față cheltuielilor pentru locuință și întreținere, care nu suferă întârzieri sau amânări. Totuși, doar 28-30 la sută dintre „săraci” se recunosc a fi săraci, preferând să-și ascundă lipsurile.

Pe baza criteriilor clasice, statisticile oficiale consemnează existența, în Rusia, a unui procent de 14 la sută săraci, ceea ce, raportat la totalul populației (150 milioane), ar însemna 21 milioane locuitori. Adversarii puterii susțin că, pentru a corespunde realității, numărul 14 ar trebui citit invers, adică 41, (vezi publicația „Profil”, nr. 8, din 7 martie 2016). Dată fiind complexitatea fenomenului, stabilirea adevărului este, însă, greu de realizat. Contrastul, în ce privește nivelul sărăciei, dintre diferite regiuni ale țării este relativ mare. Dacă, de pildă, în republicile Tâva și Kalmâkia, procentul populației aflate sub pragul sărăciei depășește 34 la sută, în Republica Tatarstan și regiunea autonomă Iamalo-Nenețk procentul este de doar 7 la sută, orașul Sankt-Petersburg figurând cu 8 la sută, iar Moscova cu 9 la sută. În localitățile cu populație numeroasă, pot fi găsite mai ușor mijloace de trai, decât în micile localități. În orașele cu milioane de locuitori, riscul sărăcirii este de 2,5 ori mai mic decât media pe țară, în timp ce, în satele cu mai puțin de 200 locuitori, acest risc este de trei ori mai mare decât media.

Potrivit Comisiei centrale de statistică („Rostat”), cauzele actualei situații privind accentuarea sărăciei sunt, în principal, reducerea locurilor de muncă și scăderea veniturilor populației, în urma crizei, inflația (implicit scumpirea cheltuielilor de întreținere a locuinței), familiile cu mulți copii sau invalizi, mamele celibatare, precum și unele particularități economice regionale (zone urbane sau rurale, mono-industriale sau fără activități economice corespunzătoare, condiții climatice nefavorabile). În anul 2015, veniturile reale ale populației au înregistrat o diminuare cu 4 la sută, făcând ca, pentru prima oară în Rusia, să se ajungă la un sold negativ, de 420 miliarde ruble, al raportului dintre veniturile și cheltuielile populației (vezi „Izvestia”, din 18 februarie 2016). În ce privește inflația, care în 2015 a fost de 15 la sută, se speră că, pe anul în curs, nu va depăși 10 la sută. Pe ansamblul economiei, în perioada 1 ianuarie – 1 martie, ea a fost de doar 0,7 la sută, însă la produsele alimentare a ajuns la 1,7 la sută. Este de reținut faptul că, odată cu intensificarea tendinței de reducere a cererii de produse industriale în rețeaua comercială, se diminuează și cererea unor produse alimentare.

Rusia și problema zecilor de mii de oameni fără adăpost

Desigur, mult mai tristă este situația categoriei sociale definite prin termenii de „boschetar” sau „copii ai străzii”. Nu există o evidență a lor la nivel federal, dar în marile orașe ei se numără cu miile. Se consideră că, în Sankt-Petersburg există circa 50-60.000 de asemenea năpăstuiți, din care mor, anual, mai ales de frig, 1-4.000 persoane (vezi „Vlasti.Kommersant”, nr. 8, din 29 februarie 2016). Sunt larg răspândite adăposturile sociale pentru vagabonzi, întreținute fie de către autoritățile comunale, fie de către societăți de binefacere. Pe măsura posibilităților, li se acordă beneficiarilor locuință pentru noapte, hrană caldă și, eventual, chiar și asistență medicală. În activitățile din acest domeniu participă numeroși tineri.

Planul guvernamental de combatere a sărăciei include și o componentă privind piața muncii. La ora actuală sunt înregistrați în Rusia 1.200.000 șomeri (6,2 la sută din totalul populației active), dar numărul acestora ar putea să sporească, până la finele anului, cu încă 500.000. Milioane de disponibilizați au ieșit din evidență. În scopul cointeresării patronilor de a menține locurile de muncă, li se acordă acestora anumite facilități. Totodată, pentru a se veni în ajutorul celor care își caută ocupații adecvate, a fost pusă în funcțiune o bază de date în sistem electronic, „Munca în Rusia”, care oferă o privire de ansamblu asupra locurilor de muncă disponibile la nivel federal. Multe dintre acestea sunt, însă, retribuite nesatisfăcător. Potrivit unui sondaj de opinie, 23 la sută dintre salariați acuză reducerea retribuției.

Față de veniturile salariaților de rând apar cu totul inechitabile retribuțiile personalului de conducere din cadrul diferitelor societăți comerciale. De pildă, pe întregul an 2015, câștigul unui director al „Gazprombank” a fost de 9.600.000 ruble, în timp ce un membru al consiliului de administrație al companiei „Mecel” a fost retribuit cu frumoasa sumă de 12.700.000 ruble. Contrastează cu veniturile categoriilor de bază ale populației și veniturile înalților funcționari de stat. Media lunară a salariilor acestora este de 111.300 ruble, dar, la Ministerul finanțelor, este de 130.000, la Duma de Stat (Parlament)- 136.900, la Ministerul de externe – 148.000, la Trezoreria de stat –165.000, la Consiliul Federației (Parlament) – 173.000, la Curtea de conturi – 187.000, la Administrația prezidențială – 217.100 și la Aparatul guvernului federal – 231.700 ruble (vezi „Denghi.Kommersant”, nr 9, din 13 martie 2016). Există, însă, și simpli cetățeni care, prin hazard, câștigă mai mult. Astfel, în 2015, un cetățean din Novosibirsk a câștigat la tragerea loteriei de stat 358.358.000 ruble.

Vorbind despre procesul pauperizării, trebuie menționat și faptul că, recent, datorită căderii dramatice a prețului țițeiului, veniturile guvernului federal s-au diminuat substanțial, afectând grav, printre altele, și proiectele sale de protecție a păturilor defavorizate. Dar, în pofida dificultăților, programul federal vizând combaterea sărăciei este urmărit cu perseverență, chiar dacă, în unele privințe, nu la parametri doriți. Pentru anul 2016, sunt prevăzute următoarele alocații: femei gravide (cu 70 de zile înainte și după naștere, 100/100 din salariu) – 53.916 ruble (maxim) și 6200 ruble (minim); bonus la naștere – 15.511 ruble; la nașterea celui de-al doilea copil și următorii – 453.026 ruble (așa-zisul „capital matern”, respectiv, cont pentru cheltuieli legate de creșterea copiilor, în decursul anilor sau 20.000 ruble, pe loc); ajutor de șomaj – 850 ruble (minim) și 4.900 (maxim); majorarea pensiilor cu 4 la sută, de la 1 februarie și majorarea punctului de pensie, de la 71,4 ruble la 74,2 ruble; ajutoare acordate de către autoritățile comunale, pentru întreținerea locuinței și reparații (în cazul când cheltuielile depășesc 22 la sută din totalul veniturilor tuturor membrilor de familie). De asemenea ajutoare beneficiază 30 milioane locuitori; acoperirea a 50 la sută din cheltuielile de întreținere a locuinței pentru invalizi de categoria I și II sau pentru familiile cu copii invalizi; indemnizație pentru înmormântare – 5277 ruble. Circa 16 milioane de locuitori primesc „ajutor de moment”, acordat, în anumite situații, cu aprobare specială. (vezi „Argumentî i Faktî”, nr. 4, din 27 ianuarie – 2 februarie 2016).

Dacă, în ultimii ani, procesul pauperizării unor categorii sociale a putut fi ținut sub control prin ajutoare consistente, în prezent, intervențiile statului se dovedesc din ce în ce mai dificile. Planul anti-criză pe anul 2016 alocă măsurilor de circumstanță în toate domeniile de activitate 685 miliarde ruble, dar resurse de acoperire a sumei stabilite au fost găsite, deocamdată, numai pentru 462 miliarde ruble, pentru restul urmând să se mai caute soluții.

Prețul energiei electrice din România, în context european

Adrian Constantinescu
-
0
Prețul energiei electrice din România, în context european

Pe parcursul ultimilor zece ani, diferența dintre prețul curentului livrat populației și cel livrat în industrie a crescut în România de la 1% la 84%, potrivit datelor publicate recent de Eurostat. Această evoluție nu a făcut, însă, decât să urmărească tendința europeană în materie, diferența medie de preț între cele două tipuri de consumatori la nivelul UE fiind în prezent de 132%.

Astfel, anul trecut, prețul unui kilowatt-oră livrat populației a fost la noi de 13,03 eurocenți/kWh, ceea ce ne plasează pe locul 7 în cadrul UE în clasamentul celor mai mici prețuri. În același timp, industria a beneficiat de un preț mediu de circa 7,07 eurocenți /kWh, respectiv locul 5 la nivelul Uniunii. De menționat, o parte din această diferență este normală din perspectivă tehnologică și ține de costul mai mic de livrare și de cantitatea mai mare și constantă de consum către industrie.

Practica europeană și învățămintele aferente 

În mod evident, țările dezvoltate preferă să mențină ridicat prețul curentului electric livrat către populație și să coboare prețul celui utilizat în procesele de producție, pentru a-și crește competitivitatea. Ideea este că pentru a putea plăti factura la lumină, oricât de mare sau de mică ar fi ea, trebuie mai întâi să ai un loc de muncă, ceea ce presupune vânzarea produselor realizate în respectiva economie.

Anul 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
Gospodării 7,79 9,43 10,17 10,61 9,76 10,31 10,82 10,50 13,23 12,90 13,03
Industrie 7,69 7,73 8,42 8,86 8,11 8,50 8,03 8,33 9,04 7,53 7,07

Recordul în această abordare este deținut de Danemarca, țară fără mari resurse energetice. Ea are simultan cel mai mare preț al curentului electric la populație și cel mai mic preț pentru industrie, primul fiind de cinci ori mai mare decât cel din urmă. De altfel, Suedia și Finlanda (care au alte posibilități de producere eficientă a curentului electric) procedează similar (de unde și posibilitatea de a transfera indirect o parte din costul redus al energiei către salarii mai mari, impozitate pe măsură și cu servicii sociale mai bune) și vin cu un preț mai mic decât în Bulgaria, toate cu prețuri sub cele practicate pentru industria din România.

Dacă adăugăm în topul prețurilor mici pentru industrie (în ordinea datelor din tabelul Eurostat) Slovenia, Olanda, Austria, Estonia, Franța, Ungaria și Germania (toate sub 8 eurocenți/kWh sau de puțin peste), ne putem forma o idee despre cine și de ce procedează astfel.

Cât despre situația de acasă, consumatorul cu loc de muncă și productivitate ridicată are posibilitatea de a umbla când dorește la întrerupător pentru a micșora factura (ceea ce nu poate face la fabrică), precum și de a achiziționa aparatură și corpuri de iluminat ultraperformante, cu consum foarte redus.

Elocvent este cazul invers al Marii Britanii, precum și al unor țări legate în mod tradițional de aceasta. Anglia, practică un cost al energiei electrice pentru industrie mult peste media europeană (cu efecte certe asupra competitivității fostului atelier industrial al lumii), alături de Malta (singura țară în care populația plătește mai puțin) și Cipru. Toate sunt în declin pe segmentul industriei.

Prețul curentului electric în țările UE (eurocenți/kWh), 2015
Țara Gospodării Industrie Diferența (%)
UE 20,78 8,94 +132
Zona Euro 21,80 8,58 +154
Belgia 21,26 8,98 +137
Bulgaria 9,42 6,82 +38
Cehia 12,73 7,61 +67
Danemarca 30,78 6,09 +405
Germania 29,51 8,09 +265
Estonia 13,02 7,55 +72
Irlanda 24,26 12,94 +87
Grecia 17,67 10,37 +70
Spania 23,09 11,16 +107
Franța 13,24 7,55 +115
Croația 13,17 8,69 +52
Italia 24,50 9,43 +160
Cipru 19,57 13,16 +49
Letonia 16,35 9,10 +80
Lituania 12,56 8,18 +54
Luxemburg 17,67 8,42 +110
Ungaria 11,27 7,78 +45
Malta 12,57 15,59 -19
Olanda 19,57 7,21 +171
Austria 20,09 7,31 +175
Polonia 14,44 8,33 +73
Portugalia 22,79 9,89 +130
România 13003 7,07 +84
Slovenia 15,09 7,14 +111
Slovacia 15,06 10,81 +39
Finlanda 15,52 6,37 +144
Suedia 18,51 6,17 +200
Marea Britanie 21,25 17,35 +48

La nivelul nostru de dezvoltare, România a preluat ideea tarifelor diferențiate în favoarea susținerii activității productive și a implementat-o cu o sincopă temporară pe parcursul crizei. Astfel, a ajuns să ocupe acum primul loc la nivel regional în aplicarea acestei strategii de dezvoltare (cu 84% diferență între populație și firme față de 73% în cazul Poloniei).

Strategia de armonizare cu practica europeană a tarifelor semnificativ mai mici pentru industrie decât pentru populație încă nu a ajuns la media Uniunii (+132%), dar trebuie ținut cont și de veniturile mai reduse ale populației. Importantă ar fi consolidarea acestei abordări, menită să favorizeze activitatea productivă industriei în competiția mondială, cazul majorității țărilor dezvoltate din UE.

Vinuri românești apreciate la târgul ProWein

Economistul
-
0
Vinuri românești apreciate la târgul ProWein

Crame românești de prestigiu, sub sigla “Premium Wines of Romania”, au beneficiat de apreiceri deosebite la ProWein, târgul de la Düsseldorf apreciat drept cel mai mare târg de vinuri, care a reunit la ediția 22 peste 6000 de expozanți din 57 de țări.

Sub egida Asociației pentru Promovarea Vinului Românesc (APVR), s-au impus atenției specialiștilor de elită și publicului larg cramele Petro Vaselo, Davino, SERVE, Aurelia Vișinescu, LacertA, Corcova, Roy&Dâmboviceanu, Casa de Vinuri Cotnari, Liliac, Crama Oprișor, Vinarte, Avincis și Balla Geza. Master of Wine Caroline Gilby a susținut un masterclass cu și despre vinurile românești, oferind argumente pentru clasarea vinurilor din România în topul calității mondiale. România ocupă locul 13 în topul mondial al producătorilor de vinuri și locul 6 în Europa.

Ana Rodica Căpățînă, președintela APVR, subliniază: “Producția de vin este una dintre cele mai vechi activități de la noi, iar vinul pe care îl facem reflectă dragostea și respectul pe care le avem față de natura care ne-a dat un terroir atât de bun. Asociația pentru Promovarea Vinului Românesc este o organizație interregională care aduce împreună unele dintre cele mai dedicate crame din țară. Producătorii din APVR vin din toate regiunile viticole importante ale României, recunoscute și protejate. Fiind o echipă entuziastă cu așteptări mari, asociația este dedicată stabilirii de standarde înalte în cultura vinului românesc și creării unui impact puternic pe piața internațională de profil. Cramele membre din APVR împart o filozofie comună despre cum tehnologia trebuie îmbinată cu tradiția și un respect profund pentru viile lor. Calitatea muncii lor se îmbunătățește în fiecare an, astfel, creând unele dintre cele mai bune vinuri din lume prin prisma raportului calitate-preț.”

Round Table București cu Sorina Goia

Economistul
-
0
Round Table București cu Sorina Goia

Sorina Goia – profesionist al Societății Române de Radiodifuziune, coordonator al transmisiunilor în direct de la Festivalul „George Enescu” –  este invitatul ediției Round Table București – moderator, muzicologul Valentina Sandu-Dediu – de joi, 17 martie, ora 19:00, în Studioul de Operă și Multimedia al Universității Naționale de Muzică București.

Absolventă a acestei instituții ca șef de promoție la secția Muzică religioasă, Facultatea de Compoziție-Muzicologie-Pedagogie Muzicală, Sorina Goia este speccialistă în bizantinologie, inițiatoare și realizatoare a unor cicluri de emisiuni complexe, precum „Peceți bizantine în contemporaneitate”, „Formațiile Muzicale Radio”, „Vecernii culturale”, „Amintiri dintr-o viață de artist – baritonul Nicolae Herlea”, „Oaza de muzică” etc.

Conferința va fi completată de recitalul formației acapella Blue Noise: Veronica Prodan, Elena Moroșanu, Flavia Zoe, Mihail Grigore, Bogdan Tudor, Denis Bolborea.

Întregul eveniment este un proiect cultural al Uniunii de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România, cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile, prin rezervare la round.table.bucuresti@gmail.com. Desfășurarea poate fi urmărită pe platforma EnjoyTV.ro.

Luna plantării arborilor

Economistul
-
0
Luna plantării arborilor

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a declanșat Luna plantării arborilor – 15 martie-15 aprilie. Momentul inaugural s-a desfășurat pe șantierul de împădurire Tinosu, din Ocolul Silvic Ploiești, Direcția Silvică Prahova.

La nivel național, după cum a precizat dr. ing. Adam Crăciunescu, director general al Romsilva, programul de regenerare a pădurilor pe 2016 se va aplica pe 14.570 ha: 8.640 ha – regenerări naturale și 5.930 ha – împăduriri.

Lucrări de completări curente în plantații sunt prevăzute pe 2.525 ha, iar lucrări de refacere a plantațiilor afectate de calamități, pe 576 ha.

În campania de împăduriri din primăvară, RNP Romsilva va parcurge cu lucrări de regenerare a pădurilor suprafața de 10.351 ha, adică 71% din programul anual: 6.590 ha vor fi parcurse cu lucrări de regenerare pe cale naturală, iar 3.761 ha vor fi parcurse cu lucrări de împăduriri.

Lucrări de regenerare pe cale naturală se vor efectua mai ales în fondul forestier din zonele montane și de dealuri: Suceava – 730 ha, Caraș – Severin – 708 ha, Arad – 561 ha, Neamț – 518 ha, Maramureș – 395 ha, Gorj – 367 ha, Bacău – 356 ha.

Lucrări de împăduriri, tot în camapania de primăvară, se vor executa preponderent de asemenea în zonele înalte din fondul forestier administrat de regie: Suceava – 910 ha, Maramureș – 244 ha, Sibiu – 217 ha, Caraș – Severin – 215 ha, Alba – 200 ha.

Cel mai mult se vor folosi puieți forestieri din speciile: brad – 1.930 mii buc., larice – 995 mii buc., molid – 13.715 mii buc., gorun – 3.705 mii buc., stejar pedunculat – 2.164 mii buc., salcâm – 1.654 mii buc., fag – 1.008 mii buc., frasin – 1.260 mii buc., paltin de munte – 2.377 mii buc.

În toată această perioadă, activitatea de regenerare a pădurilor este dublată de acțiuni pentru conștientizarea populației, cu deosebire a tineretului, în legătură cu necesitatea de a ocroti și îngriji pădurea.

Pregătire pentru admitere la Teatrologie

Economistul
-
0
Pregătire pentru admitere la Teatrologie

Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” organizează cursuri gratuite de pregătire pentru admiterea la Teatrologie – Facultatea de Teatru, în perioada 19 martie-9 aprilie.

Domeniile de formare ale acestei specializări sunt: Teatrologie – Management cultural, Jurnalism teatral (licență – 3 ani); Teatrologie – Management și Marketing cultural (master – 2 ani).

Oferta de formare este deschisă către profesii precum critic, manager, organizator de evenimente, specialist PR, secretar literar, consilier artistic, impresar, producător, cercetător,  profesor, jurnalist TV și radio.

Absolvenții pot să activeze în țară și străinătate, în instituții publice de cultură (teatre, operă, operetă, muzee, biblioteci, așezăminte culturale), mass media, edituri, firme de publicitate, structuri și organizații guvernamentale (Ministerul Culturii, Institutul Cultural Român), organizații neguvernamentale, învățământ preuniversitar și universitar.

Informații, pe www.unatc.ro.

ASPES – comunicat de presă

Economistul
-
0
ASPES – comunicat de presă

Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES) își orientează activitatea pe linia susținerii dezvoltării economiei naționale – în perimetrul proceselor de integrare europeană și de deschidere globală în care este implicată –, pe fondul recursului la rigoarea judecăților științifice, precum și la pragmatismul soluțiilor de actualitate. Cercetarea problematicilor economico-sociale și comunicarea rezultatelor desprinse – deopotrivă actorilor privați și autorităților publice responsabile – reprezintă direcții esențiale ale activității curente și de perspectivă ale ASPES.

Pe aceste coordonate, într-un moment de intensificare a interdependențelor geoeconomice și geopolitice, ASPES își îndreaptă atenția spre o temă critică:recurența fenomenelor specifice unei crize economice globale, cu multe elemente comune deja astăzi cu cea care a debutat în anii 2007-2008, și riscul unei recidive chiar din 2016. Se repetă scenariul crizei anterioare? Unde s-ar regăsi România în acest context? Ce ar trebui să facă? Ce face în realitate? La aceste întrebări a propus unele răspunsuri prof. univ. dr. Mircea Coșea într-o conferință susținută sub egida ASPES.

„Se vorbește din ce în ce mai mult despre declanșarea unei noi crize economice și financiare la nivel mondial. Factorii care ar contribui decisiv la aceasta ar fi scăderea dramatică a prețului petrolului, încetinirea ritmului de creștere a economiei chineze și devalorizarea competitivă. Ultimul Forum Davos și-a axat în bună parte tematica pe ideea unei viitoare crize, preluând accentele apocaliptice ale dezbaterilor începute încă din a doua parte a anului trecut”, a observat cu acest prilej profesorul Mircea Coșea.

Există opinii potrivit cărora o eventuală nouă criză reprezintă doar un alt episod dintr-o secvență „ciclică” conjuncturală – criză, depresiune, înviorare, avânt –, după cum nu este de ignorat explicația conform căreia economia mondială intră într-o stare de „decadență” istorică provocată de epuizarea actualului model de creștere. Printre argumentele acestui din urmă diagnostic figurează scăderea potențialului progresului tehnic de valorificare cu eficiență sporită a factorilor de producție, efectele perverse pe care procesul prelungit de reducere a gradului de îndatorare le are asupra creșterii economice sau lipsa de investiții susținute și sustenabile în politici de mediu și climă la nivel global.

Profesorul Coșea a conchis: „Explicația crizei poate fi ciclică sau de orice alt fel, dar, indiferent de acestea, ea există și își va face apariția aproape sigur în a doua jumătate a lui 2016 și în România. Omului de rând îi va fi indiferentă explicația, dar nu-i vor fi indiferente efectele crizei asupra vieții sale. Pentru decidenții politici, situația este însă diferită. Ei ar trebui să fie atenți și la explicații, fiindcă numai așa ar putea înțelege ce au de făcut.”

* * *

Despre ASPES

Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES) este o organizație profesională privată, non-profit, ne-partizană, dedicată înțelegerii mai bune a economiei și problemelor ei.

Înființată în anul 2003, ASPES s-a impus în peisajul economic românesc drept una dintre entitățile relevante de cercetare economică. În prezent, ASPES are 48 de membri provenind din elita academică, de business și a societății civile și își concentrează activitatea pe câteva domenii de cercetare și diseminare: analiza stadiului de dezvoltare a diferitelor sectoare ale economiei, evaluarea diferitelor modele de comportament economic și a efectelor politicilor publice și prognoza efectelor propunerilor alternative de politici economice. Totodată, ASPES este editorul reputatei reviste ECONOMISTUL.

ASPES este sprijinită prin sponsorizări și donații din partea unor societăți comerciale și persoane fizice, din partea unor fundații private, prin alte contribuții ale persoanelor fizice sau ale companiilor, precum și prin granturi obținute pentru lucrări de cercetare și studii.

* * *

Pentru informații suplimentare vă invităm să utilizați datele de contact de mai jos.

Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES) • Grupul de presă ECONOMISTUL •
Adresa: 010584 București, Calea Dorobanților nr. 189, et. 1, sector 1; e-mail:office@aspes-forum.ro; secretariat@economistul.ro; tel.: (+40)21.312.22.48;tel./fax: (+40)21.312.47.99; mobil: (+40)722.636.462
Leontin Dinulescu – secretar general ASPES

ECONOMISTUL – anul XXVI continuă, dar se schimbă

Economistul
-
0
ECONOMISTUL – anul XXVI continuă, dar se schimbă

Economistul este o publicație apărută în iunie 1990, din inițiativa unor economiști și jurnaliști cu experiență notabilă și în activitatea dinainte de 1989, fondată, mai ales, în cunoștință de cauză despre ce nu a funcționat bine în economia de tip excesiv planificată. Înființarea publicației Economistul a venit din dorința de a concentra informația și de a analiza prin media, prin presa scrisă, asupra a ceea ce urma să se întâmple și să fie economia României în perioada post-socialistă. Din 1990 și până astăzi, timp de 25 de ani, publicația Economistul a reușit să reziste în panoplia mijloacelor de presă scrisă tocmai datorită capacității sale de a continua prin schimbare și adaptare. A adaptat permanent politica sa editorială la problemele majore ale economiei României. Totodată, și-a schimbat periodicitatea apariției din cotidian în săptămânal și formatul din ziar în revistă.

Anul XXVI al existenței sale va însemna continuarea apariției, care se va caracteriza însă printr-o schimbare majoră, profundă, atât în politica sa editorială, cât și în periodizarea apariției, din săptămânal în bilunar, redefinindu-se ca bilunar găzduind opinie de cultură și civilizație economico-socială.

De ce este această schimbare? Tocmai pentru ca publicația să poată rezista, deci să continue, în varianta tipărită. Totodată, se va dezvolta varianta electronică, mai ales în zona știrilor cotidiene, a evenimentelor economice majore, a mediatizării unor opinii, puncte de vedere și poziții – „pe fază” – exprimate de către membrii Asociației pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), precum și de alte personalități ale științei, culturii și civilizației din domeniile academic, universitar și de afaceri.

În același timp, anul 2016 va marca extinderea în teritoriu a bazinului de recrutare și mediatizare a fenomenelor economico-sociale, prin înființarea de subredacții ale revistei în principalele centre universitare ale țării, respectiv Iași, Cluj, Timișoara, Craiova, Brașov, Galați și Constanța, de regulă pe lângă facultățile cu profil economic și în tandem cu filialele ASPES, care vor fi înființate în acest an.

Dar schimbarea fundamentală în evoluția revistei urmează a fi realizată în ceea ce privește politica sa editorială. Economia României anului 2016 va trebui să cunoască o schimbare radicală dacă se dorește cu adevărat să înceapă o relansare și o redesenare a conceptului de economie națională, cuplată la o colaborare echitabilă în piața UE și în cea mondială. Economia României nu mai trebuie să rămână ca un „paria” în plan continental și global, tocmai pentru că țara și națiunea română dispun de importante resurse naturale, umane și chiar financiare, dar care deocamdată sunt prost administrate și valorificate. Or, ele trebuie folosite de către managementul administrativ și economic național și teritorial în interesul poporului român.

Cu o echipă redacțională și de marketing înnoită, profesionistă și bine racordată la realitățile economico-sociale ale României, cu realizarea unor parteneriate puternice de colaborare, publicația Economistul își propune să devină – ca vector media al ASPES – formatorul și propagatorul de opinii bine fundamentate științific, în concordanță cu realitățile și nevoile naționale ale economiei românești, puternic, corect și echitabil conectate la economia europeană și mondială.

Promovarea opiniilor unor personalități recunoscute și credibile din cercetarea și știința economică academică și universitară, din administrația publică la nivel național și teritorial, din mediul de afaceri, a unor analize, studii, documentare, tendințe și prognoze în economia României și în economia europeană și mondială va deveni axa de referință a politicii editoriale a publicației Economistul.

Totodată, revista Economistul, atât în varianta tipărită, cât și în cea electronică, se va concentra pe realizarea unei cât mai bune funcționări și corelări a relației dintre mediul privat de afaceri – generator de plusvaloare în societate – și instituțiile publice de reglementare, pentru a se construi un cadru legislativ predictibil și corect, racordat la nevoile, realitățile și interesul național ale României.

Conferința „Indicele pregătirii pentru schimbare – Concluzii pentru România”

Economistul
-
0
Conferința „Indicele pregătirii pentru schimbare – Concluzii pentru România”

Indicele pregătirii pentru schimbare. Concluzii pentru România

Economistul
-
0
Indicele pregătirii pentru schimbare. Concluzii pentru România

ASPES – Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale, în parteneriat cu KPMG și Academia de Studii Economice din București, a organizat conferința „Indicele pregătirii pentru schimbare. Concluzii pentru România”, dedicată prezentării și lansării în dezbatere a studiului de evaluare a Indicelui de Adaptabilitate la Schimbare – Change Readiness Index (CRI), realizat de KPMG International în parteneriat cu Oxford Economics.

Evenimentul a reunit exponenți ai mediului academic, ai celui de business și ai politicului, oferind o perspectivă de ținută intelectuală și anvergură științifică asupra unui concept de maximă actualitate (chiar de acuitate) – schimbarea – văzut dincolo de abordarea emoțional-mediatică.

Pentru detalii, citește articolul:

Dezbatere ASPES – KPMG – ASE. Atitudinea față de schimbare, concluzii pentru România

Economistul 25

Economistul
-
0
Economistul 25

Numărul de față al publicației noastre apare exact în ziua în care se împlinesc 25 de ani de când a fost „lansată” în spațiul public. Chiar dacă ne limităm la istoria presei autohtone, un sfert de secol, mai ales în momente de schimbare radicală a întregii societăți (ca efect al evenimentelor – să le spunem doar așa – din decembrie 1989), înseamnă foarte mult nu numai sub aspect temporal, ci – mai ales – prin consistență, dificultăți, scopuri.

Pentru detalii: Economistul 25

Viitorul modelelor de business bancar

Economistul
-
0
Viitorul modelelor de business bancar

Într-un moment decisiv pentru viitorul sectorului bancar – când modelele de business necesită revizuiri și ajustări impuse de valurile reglementărilor financiare, precum și de evoluțiile tehnologice foarte rapide – Asociația Generală a Economiștilor din România (AGER), Academia de Studii Economice din București (ASE București) și Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), cu sprijinul Băncii Naționale a României (BNR), în parteneriat cu Finmedia, organizează Forumul „Viitorul modelelor de business bancar – adaptarea la schimbare”.

Detalii:

Forumul „Viitorul modelelor de business bancar. Adaptarea la schimbare”

Banking-ul viitorului: după chipul și asemănarea clientului viitorului

Forumul „Viitorul modelelor de business bancar”. Concluzii

Forumul „Piața financiară din România”

Economistul
-
0
Forumul „Piața financiară din România”

Deschiderea șantierului EFdeN

Economistul
-
0
Deschiderea șantierului EFdeN
1...274275276Pagina 276 din 276

Evenimente

Mai mult

Ce facem cu economia României?!

Economistul Economistul -
„Ce facem cu economia României?!” e tema lansat spre...

Asigurări. Politici prezente și viitoare

Economistul Economistul -
| de Bogdan Petre, membru al Asociației de Studii și Prognoze Economico-Sociale

ASIGURĂRI. POLITICI PREZENTE ȘI VIITOARE

Economistul Economistul -
În cadrul conferinței „Asigurări. Politici prezente și viitoare” organizată...

ASIGURĂRI. POLITICI PREZENTE ȘI VIITOARE | 28 martie 2024 | Aula Magna, Academia de Studii Economice din București

Economistul Economistul -
Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES) împreună cu...

Grupul de presa „ECONOMISTUL” – Asociația de Studii și Prognoze Eonomico-Sociale (ASPES) 040042 București, Splaiul Unirii nr. 176, sala 33, Sector 4, România ISSN 2247-9422 • ISSN-L 1221-8669

© 2022 - Economistul. Conform legii reproducerea integrală sau parțială și traducerea materialelor din conținutul revistei, cu excepția citărilor exemplificative, sunt interzise fără acordul explicit al redacției. Autorii păstrează responsabilitatea strictă asupra fundamentării părerilor exprimate, precum și asupra acurateței faptelor.

© 2023 Economistul.ro