Acasă Blog Pagina 251

30% din operatorii de transport rutier români nu vor supraviețui crizei

0

Uniunea Națională a Transportatorilor Rutieri din România (UNTRR) prezintă o analiză asupra situației actuale în domeniu și a perspectivei economice pe care o generează prevederile la nivel european cuprinse în Pachetul Mobilitate 1:

„Uniunea Națională a Transportatorilor Rutieri din România – UNTRR este revoltată de faptul că Pachetul Mobilitate 1 avansează accelerat urmând procesul legislativ de adoptare la nivel european, sub presiunea politică a Statelor Vestice ale Alianței Rutiere, în ciuda crizei fără precedent cu care se confruntă transporturile rutiere din UE în plină pandemie Covid-19.

Deși recunoaștem necesitatea modernizării și aplicării armonizate a normelor sociale în domeniul transportului rutier din Uniunea Europeană (UE), am dori să semnalăm faptul că actualul acord privind Pachetul Mobilitate 1, finalizat de Președinția finlandeză în timpul negocierilor din trialogul cu Parlamentul European (PE) și Comisia Europeană (CE) la 11 decembrie 2019, contrazice obiectivul urmărit de CE în 2017 – „de a ajuta sectorul să rămână competitiv într-o tranziție socială corectă către energie curată și digitalizare”.

Pachetul Mobilitate 1 ar putea fi benefic pentru sectorul transporturilor rutiere europene numai dacă s-ar limita cu adevărat la aspecte sociale și nu ar interfera cu aspecte de piață – ceea ce setează un precedent periculos și ipocrit în UE, față de principiile generale enunțate.

În contextul în care sectorul transporturilor rutiere este puternic perturbat de criza Covid-19, adoptarea Pachetului Mobilitate va avea efecte dramatice asupra majorității companiilor românești care operează transporturi rutiere internaționale în UE. Pe baza sondajelor și consultãrilor realizate de UNTRR în ultima perioadă, estimăm că vom pierde 30% din operatorii de transport români care nu vor putea supraviețui crizei coronavirus, iar jumătate din firmele rămase care operează transport rutier internațional vor părăsi România înainte de 18 luni, termenul de intrare în vigoare a prevederilor Pachetului Mobilitate 1.

Adoptarea Pachetului Mobilitate 1 în forma actuală aprobată deja de Consiliul UE afectează profund companiile de transport rutier din România, distorsionând piața europeană de transport rutier în mod real și ignorând aspectele de mediu, toate acestea cu o seninatate absolute – deghizate sub abordarea socială. Considerăm revoltătoare afirmația eurodeputatului Ismail Ertug, eurodeputat al grupului S&D și unul dintre raportorii TRAN pentru Pachetul Mobilitate 1, care consideră că actuala criză Covid-19 este „un motiv în plus pentru a accelera procesul adoptării Pachetului Mobilitate 1, decât un motiv pentru a-l opri”.

Comitetul de Transport și Turism al Parlamentului European (TRAN) a avut o reuniune extraordinară pe 28 aprilie 2020, în care au fost prezentate și dezbătute recomandările raportorilor TRAN pentru a doua lectură a celor 3 dosare ale Pachetului Mobilitate 1: lege specială privind detașarea conducătorilor auto în sectorul transportului rutier, revizuirea regulilor privind timpii de conducere și de odihnă și tahograf inteligent, modificarea regulilor de acces la piață și la profesie.

Raportorii TRAN au recomandat aprobarea Pachetului Mobilitate 1 în a doua lectură fără amendamente:
· Cerințe de control și norme speciale privind detașarea conducătorilor auto în sectorul transportului rutier
Raportoarea Kateøina Koneèná (GUE/NGL) consideră că s-a atins un compromis echilibrat. Întrucât poziția Consiliului este în conformitate cu acordul provizoriu încheiat în timpul negocierilor interinstituționale, raportorul recomandă aprobarea acestuia fără modificări.

· Modificarea Regulamentului (CE) nr. 561/2006 în ceea ce privește cerințele minime referitoare la perioadele de conducere zilnice și săptămânale maxime, pauzele minime și perioadele de repaus zilnic și săptămânal și a Regulamentului (UE) nr. 165/2014 în ceea ce privește poziționarea prin intermediul tahografelor 
Raportoarea Henna Virkkunen (PPE) a arătat că, întrucât poziția în primã lectură a Consiliului este în conformitate cu acordul provizoriu încheiat în timpul negocierilor interinstituționale, raportorul recomandă aprobarea acesteia fără amendamente.

· Modificarea Regulamentului (CE) nr. 1071/2009 și a Regulamentului (CE) nr. 1072/2009 în vederea adaptării lor la evoluțiile din sector
Raportorul Ismail Ertug (S&D) consideră că poziția în primă lectură a Consiliului este în conformitate cu acordul provizoriu încheiat în timpul negocierilor interinstituționale; raportorul recomandă aprobarea acesteia fãrã amendamente.

Eurodeputații din România, Polonia, Bulgaria și Malta s-au exprimat împotriva Pachetului Mobilitate 1, spunând că afectează piața internă și libera circulație a serviciilor, Pactul ecologic, iar consumatorii din UE vor avea cel mai mult de suferit.

Președinta TRAN, Karima Delli, a precizat că ar trebui evitată depunerea a mii de amendamente, ca data trecută, iar ca ecologistă, consideră că întoarcerea camioanelor e considerată gresit ca fiind o măsură anti-ecologică.

Termenul de depunere a amendamentelor este 12 mai 2020, ora 12:00, urmând ca votul TRAN privind Pachetul Mobilitate 1 să aibă loc la sfârșitul lunii iunie 2020, iar votul în plenul Parlamentului European în luna iulie 2020.

Dacă în general prevederile sociale pot fi acceptate, nu pot fi acceptate prevederi care distorsionează piața de transport rutier. Eurodeputații care sunt în favoarea Pachetului Mobilitate 1 spun că nu vor exista efecte asupra mediului, pentru că înțeleg că din cele 60.000 de camioane românești aflate astăzi în UE, vor mai rămâne să opereze doar 10.000. Prin această reglementare, aparatul legislativ de la Bruxelles dă dovadă de o ipocrizie fără margini.

Amendamentele depuse de eurodeputații țărilor afectate de Pachetul Mobilitate 1 au șanse minime de trecere, în condițiile în care Președintele TRAN are drept de a nu accepta amendamentele spre dezbatere și vot.
Singura șansă de eliminare a prevederilor care conduc la distorsiunea pieței ar fi la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (cu amendamentul că justiția poate fi selectivă – !? – având în vedere că CJUE a stabilit că în sectorul transporturilor rutiere, conducătorii auto nu pot efectua la bordul vehiculului lor perioada de repaus săptămânal normală la care au dreptul, deși regulamentul 561/2006 nu a fost încă modificat).

***

Uniunea Națională a Transportatorilor Rutieri din România (UNTRR) este o organizație profesională și patronală, neguvernamentală, independentă, apolitică, fondată în 1990 pe principii democratice, care promovează și apără interesele transportatorilor rutieri pe plan intern și internațional, înregistrând de la înființare până în prezent peste 16.000 de firme înscrise – operatori care efectuează transporturi interne și internaționale de marfă și personae”.

#fightwithCOVID-19, secțiune de cercetare și business pe platforma Măgurele Science Park

0

Asociația Măgurele Science Park (MSP) lansează pe platforma proprie secțiunea specială #fightwithCOVID-19. Noua secțiune cuprinde inițiativele, rezultatele și ideile de proiect ale partenerilor din cercetare de pe platforma Măgurele și nu numai, din mediul universitar și din mediul de afaceri, precum și finanțările oferite în contextul prevenirii și combaterii coronavirusului. Inițiatorii subliniază că scopul este de a facilita conexiuni între mediul de cercetare și mediul de business pentru a lupta împotriva Covid-19.

Concret, obiectivul Magurele Science Park este să dezvolte economia inovativă, prin sprijinirea comercializării rezultatelor C&D și ale sistemelor de spin-off din cadrul Universităților și al Institutelor de Cercetare și participarea la crearea culturii relevante în acest domeniu.

Măgurele Science Park reunește institute de cercetare, administrație publică locală, exponenți din economia de top, din educație academică din regiunea București-Ilfov, având ca rezultat un hub de cercetare și inovare, care să atragă proiecte locale și internaționale și astfel să contribuie la creșterea competitivității economice prin transfer tehnologic și inovare.

Asociația Măgurele Science Park are membri fondatori Consiliul Județean Ilfov, Primăria Măgurele și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară Horia Hulubei. Din 2019, membri asociați sunt Universitatea Politehnica din București și Universitatea din București.

Sectorul nonguvernamental a dotat spitalele cu echipamente și aparatură în valoare de 14 milioane de euro și a sprijinit mii de persoane vulnerabile în toate județele

0

● Peste 140 de unități medicale au primit sprijinul organizațiilor nonguvernamentale

● Peste 80 de ONG-uri au cumpărat echipamente de protecție și aparatură medicală în valoare de peste 13,95 milioane de euro

Comunicat semnat de: Asociația Dăruiește Viață, Asociația pentru Relații Comunitare, Asociația Zi de Bine, Casa Share, Cetatea Voluntarilor Arad, Dăruiește Aripi, Federația Fundațiile Comunitare din România, Fundația Comunitară Alba, Fundația Comunitară Bacău, Fundația Comunitară Banatul Montan, Fundația Comunitară Brașov, Fundația Comunitară București, Fundația Comunitară Buzău, Fundația Comunitară Cluj, Fundația Comunitară Covasna, Fundația Comunitară Dâmbovița, Fundația Comunitară Galați, Fundaţia Comunitară Iaşi, Fundația Comunitară Mureș, Fundația Comunitară din Odorheiu Secuiesc, Fundația Comunitară Oradea, Fundația Comunitară Prahova, Fundația Comunitară Sibiu, Fundația Comunitară Timișoara, Fundația Comunitară Țara Făgărașului, Fundația Comunitară Vâlcea, Fundația Prețuiește Viața, MagiCAMP, Salvați Copiii România, VeDem Just – Voci pentru Democraţie şi Justiţie.

„Nu mai au măști mai deloc. Au început să le sterilizeze”.

„Arad ar putea fi Suceava, în câteva zile”.

„Avem o lampă cu ultraviolete pe toată secția pe care o mutăm pe rând”.

Așa arată cele mai multe mesaje pe care organizațiile nonguvernamentale le-au primit, de la începutul pandemiei COVID-19. În vreme ce autoritățile publice ne asigurau că unitățile medicale sunt pregătite, organizațiile pregăteau primele transporturi de donații către unitățile medicale. De la începutul pandemiei COVID-19, sectorul nonguvernamental s-a implicat în dotarea spitalelor și protejarea personalului medical.

Multe din ONG-uri au pornit noi campanii sau au modificat programele pe care le aveau în derulare, pentru a strânge fonduri pentru protejarea comunităților. Astfel, cele peste 80 organizații care au răspuns chestionarului realizat de Asociația pentru Relații Comunitare au reușit, în șapte săptămâni, să cumpere echipamente și aparatură medicală în valoare de peste 13,95 milioane euro.

Suma provine din calculul făcut de Asociația pentru Relații Comunitare și are la bază datele comunicate de respectivele organizații. Sunt alte zeci de organizații în România care au acționat în această criză, venind în ajutorul medicilor și al spitalelor, a căror contribuție nu se regăsește în aceste cifre, dar care au avut un impact important în nenumărate comunități afectate de pandemie.

De asemenea, merită menționat rolul esențial pe care o mulțime de alte organizații îl au în sprijinirea grupurilor vulnerabile și care fac tot ce e posibil pentru a-și îndeplini misiunea și pentru a sprijini în continuare beneficiarii, în ciuda contextului în care ne aflăm. Numerele ne arată impactul pe care sectorul îl are în cazul acestei crize, cât și dorința oamenilor de a se implica, prin donațiile pe care le-au făcut.

Donatorii au încredere în capacitatea noastră de a găsi soluții, iar companiile văd în noi un partener care poate produce schimbare la nivel local și național.

● Suma strânsă de organizații: 14 milioane euro

● Suma cheltuită pe aparatură și echipamente: 13,95 milioane euro

● Ventilatoare: 116

● Aparate de testare: 21

● Teste PCR: 30.793

● Monitoare: 72

● Peste 60.000 aparate medicale (injectomate, panouri, pulsoximetre, tuneluri decontaminare, lămpi sterilizare, defribilator etc.)

● Consumabile medicale: aprox 81.000

● Combinezoane: peste 41.500

● Măști chirurgicale: peste 1,5 milioane

● Măști cu filtru: 455.000

● Protecții ochi (viziere și ochelari): 66.000

● Mănuși: aprox. 875.000

● Dezinfectant: 137.000 litri

● 28 containere

● Alte echipamente de protecție: peste 60.000 (botoși, bonete, cearșafuri, costume de unică folosință etc.)

● Peste 10 tone de produse alimentare și de igienă pentru personalul medical, pacienți, persoane carantinate, izolate, vârstnici, persoane din centre sociale etc.

Sprijinul organizațiilor a ajuns în toate județele țării Cu ajutorul societății civile, a crescut capacitatea de testare în puncte vulnerabile ca Iași, Nădlac, Deva sau Timișoara; cu ajutorul organizațiilor, peste 30.000 teste PCR au ajuns în spitale (numărul este egal cu testele făcute de stat în toată luna martie).

De asemenea, crește capacitatea de tratare a pacienților cu COVID-19 prin ridicarea de spitale modulare. Ca eforturile tuturor să aibă un impact cât mai mare și să acoperim cât mai multe nevoi urgente, este nevoie de o colaborare profesionistă, de la egal la egal, între stat și societatea civilă. Societatea civilă, în baza relațiilor de încredere și a bunei cunoașteri a comunității, a reușit să se implice rapid, semnificativ și să ofere răgaz statului să intervină la nivel național.

De aceea, organizațiile semnatare cer autorităților să:

● Să coopereze cât mai transparent cu sectorul nonguvernamental;

● Să comunice nevoile spitalelor-suport și nevoile unităților medicale care au un risc ridicat de infectare (centrele psihiatrice, puncte de dializă, oncologice etc.) astfel încât ONG-urile și autoritățile statului să-și coordoneze eforturile, fără să le dubleze;

● Sprijin în procesul de achiziții (logistică, sprijin diplomatic). Împreună, putem comanda mai multe echipamente, la preț mai mic, de la un singur producător

● Să ușureze traversarea granițelor pentru comenzile medicale făcute de ONG-uri din spațiul UE și extra-comunitar

● Să recunoască impactul pe care societatea civilă l-a avut în această perioadă;

● Să adopte un pachet de măsuri care să sprijine organizațiile nonguvernamentale afectate de pandemie, pe modelul suportului oferit IMM-urilor „În ultimele săptămâni organizații neguvernamentale, grupuri civice și oameni de afaceri din întreaga țară au pornit inițiative pentru a da o mână de ajutor sistemului din dorința de a crește capacitatea acestuia de a face față la efectele de sănătate publică și sociale declanșate de epidemia de coronavirus.

Pentru a acoperi nevoile medicale și sociale în creștere, 17 fundații comunitare din România au îndemnat reprezentanți ai sectorului de afaceri local și persoane fizice, la solidaritate în aceste momente critice. Au mobilizat împreună cu aceștia aproximativ 1,5 milioane de euro, sumă din care pe de-o parte au fost achiziționate echipamente de protecție, aparatură medicală și dezinfectanți pentru spitalele din România, ISU, autorități de ordine publică, iar pe de altă parte a fost acordat sprijin în rândul categoriilor vulnerabile, consolidând legăturile sociale din comunități.” – Ciprian-Mihai Păiuș, Președinte executiv Federația Fundațiile Comunitare din România

***

Datele prezentate în comunicate se bazează pe răspunsurile și comunicările publice ale peste 80 de organizații: act for tomorrow, Asociatia 13 Cu Atitudine , Asociatia Act for Tomorrow, Asociatia Adventure Life, Asociatia Casa Share, Asociatia CERT-Transilvania, Asociatia Change for Change, Asociatia COpii pentru Viitor, ASOCIATIA DARUIESTE ARIPI, Asociatia Divers, Asociatia E-civis, Asociatia Educalise, Asociatia Happy Minds prin depreHUB, Asociatia Hercules, Asociatia Inima Copiilor, Asociatia Maini Intinse, Asociatia Manute Pricepute, Asociatia Nord, Asociatia One Source Timisoara, Asociatia Platforma Reset, Asociatia Rotary Club Castrum Deva, Asociatia Transilvania pentru promovarea bolnavilor psihici, Asociatia TRIADA, Asociatia Umanitara „Dreptul la viata” Huedin, Asociatia Umanitara Sabina, Asociatia VERDE URBAN, Asociatia Zi de BINE, Asociația ”Maria Holtzhauser”, Asociația ”Salvează o inimă”, Asociația Aradul Civic, Asociația Declic, Asociația Farmecul Vietii Asociația Județeană Babywearing Botoșani – Împreună pentru personalul medical din Botoșani, Asociația Nike de dezvoltare și ajutorare, Asociația pentru Relații Comunitare, ASOCIAȚIA ROMÂNĂ A TINERILOR CU INIȚIATIVĂ, Asociația SOLIDARIS, Asociația Unda Verde, Asociația Voci pentru Democrație și Justiție – VeDem Just, Beard Brothers, Cetatea Voluntarilor, Crucea rosie, Dăruiește Viață, Fundatia Comunitara Bacau, Fundatia Comunitara Banatul Montan, Fundatia Comunitara Brasov, Fundația Comunitară București, Fundatia Comunitara Buzau, Fundatia Comunitara Cluj, Fundatia Comunitara Galati, Fundatia Comunitara Mures, Fundatia Comunitara Oradea, Fundatia Comunitara Prahova, Fundatia Comunitara Sibiu, Fundatia Comunitara Valcea, Fundatia Conservation Carpathia, fundatia Light into Europe, Fundatia pentru Copii Ronald McDonald, Fundatia pentru Parteneriat, Fundatia Terre des hommes, Fundatia UBB, Fundația Comunitară Dâmbovița, Fundația Comunitară din Odorheiu Secuiesc, Fundaţia Comunitară Iaşi, Fundația Comunitară Timișoara, Fundația Comunitară Țara Făgărașului, Funky Citizens, Impreuna Ajutam Vatra Dornei, JCI Targu-Mures, MagiCAMP, Mixideashub SRL, Părinte Implicat-Grup de inițiativă, Politehnica Timisoara, Pretuieste Viața, Salvati Copiii Romania, Un Singur Cluj, ViitorPlus – asociatia pentru dezvoltare durabila, VIVID NEAMT.

Program de inițiere în antreprenoriat pentru tineri

0

Organizaţia Junior Achievement România, de educație antreprenorială, economică, financiară, orientare profesională, sănătate, viaţă activă și dezvoltarea abilităţilor pentru viaţă, lansează în țara noastră programul global HP Life oferit de HP Foundation, care pune la dispoziție cursuri online gratuite de formare a competențelor antreprenoriale și IT.

Mugur Pantaia, Managing Director HP Inc. România, subliniază: „Suntem foarte bucuroși că Junior Achievement a lansat și în România un program pentru tineri atât de special cum este HP LIFE. Așa cum tehnologia poate reduce inegalitățile sociale, prin cursurile de afaceri și IT pe care le oferă elevilor, studenților sau micilor antreprenori, programul HP LIFE poate ajuta la eliminarea «decalajului digital» și la dezvoltarea unor competențe esențiale pentru viitor. Așteptăm cu nerăbdare implementarea cu succes a cursurilor HP LIFE în circa 1.200 de licee și 200 de facultăți.“

Cursurile se desfășoară pe platforma Junior Achievement LMS, interactiv, în format blended learning, cu informații și exerciții practice cu diverse subiecte: cum se înființează o afacere, cum se identifică sursele de finanțare, marketing, planificare strategică. Studenții înscriși și la competițiile JA de antreprenoriat au ocazia de a lucra direct cu voluntarii HP, în cadrul unor sesiuni de mentorat online, primind feedback pentru planurile de afaceri și suport pentru pilotare reală. Cel mai bun pilot de afacere poate câștiga premiul Best Tech Idea în cadrul finalei naționale a competiției JA Company of the Year, care se va derula online în luna mai, pe o platformă de comunicare. Studenții pot participa și la sesiuni de training online via webinar, susținute de profesioniști din cadrul HP, pe diferite teme, cu exemple și studii de caz, unde pot afla răspunsuri și la întrebări legate de utilizarea abordării antreprenoriale și a abilităților digitale în rezolvarea problemelor și valorificarea oportunităților pentru o viitoare carieră în diferite domenii.

Continuă ajutorarea spitalelor din județul Suceava în cadrul campaniei „1 cm de fapte”, derulată de Ștefan Mandachi în parteneriat cu Crucea Roșie Suceava

0

În ultimele zile, au fost distribuite către spitalele din Suceava, Fălticeni și Rădăuți echipamente de protecție pentru personalul medical care luptă în prima linie împotriva Covid19. Astfel, au fost donate combinezoane sterilizabile (2.500 buc), măști chirurgicale (25.000 buc), mască FFP2 (6.000 buc), viziere (4.500 buc), mănuși, botoși și alte materiale atât de necesare în spitalele unde sunt tratați pacientii infectați cu Covid19.

Până în acest moment, în cele 35 de zile de când a fost demarată campania de strângere de fonduri, au intrat în conturile Crucii Roșii Suceava peste 1.200.000 Euro, bani care urmează a fi cheltuiți în totalitate pentru protejarea cadrelor medicale și sprijinirea pacienților infectați. Au fost distribuite până în acest moment, materiale și echipamente de peste 250.000 Euro, iar în acest moment avem în derulare achiziții de aproape 800.000 Euro pentru care au fost achitate avansuri de 350.000 euro.

Pentru cei care doresc să ne ajute în continuare, o pot face în cadrul campaniei „Cu Totii În Linia Întâi – 1 Centimetru De Fapte” a domnului Ștefan Mandachi, campanie prin care domnia sa donează metrul de autostrada construit în Suceava, pentru a fi vândută centimetru cu centimetru, banii urmând să ajungă la Crucea Roșie Suceava, pentru a fi achiziționate  ventilatoare și echipamente medicale necesare spitalului din Suceava sau altor spitale din județ. Puteți dona în continuare pe site-ul campaniei  1cm.ro , în următoarele conturi ale Crucii Roșii Suceava: 

RO76RNCB0244020411980004          EUR                  BCR

RO43RNCB0244020411980016          RON                 BCR

RO64RNCB0244020411980026          GBP                 BCR

CEC: Măsuri pentru pensionari

0
  • CEC Bank emite gratuit carduri pensionarilor din portofoliul Băncii și le trimite gratuit acasă, prin intermediul Poștei Române
  • În plus, Banca va permite încasarea pensiilor în numerar, la domiciliu, pentru clienții CEC Bank din comunele și orașele mici, unde nu există unități sau ATM-uri CEC Bank sau în cazul celor care nu se pot deplasa.

CEC Bank continuă să ia măsuri speciale pe durata stării de urgență pentru a veni în ajutorul clienților săi pensionari. Astfel,  Banca va emite în mod gratuit carduri de debit pentru clienții care își ridicau pensiile în numerar de la ghișeele băncii și va asigura trimiterea acestora, fără costuri, la adresa de domiciliu a clienților, ca excepție de la practica standard care prevede ridicarea cardurilor din unități. 

Cardurile vor fi trimise prin intermediul Poștei Române, în baza unui acord comercial încheiat între cele două entități și vor fi eliberate numai titularului, în baza documentului de identitate.

De asemenea, până la sfârșitul acestui an, banca nu va percepe comisioane de administrare lunare pentru aceste carduri. După expirarea acestei perioade, clienții pot opta pentru utilizarea în continuare a cardurilor pentru încasarea pensiilor, cu un comision de 1,5 lei lunar (redus cu 50% față de comisionul standard lunar de administrare a cardului), sau pot opta pentru închiderea cardului.

CEC Bank este unul dintre cei mai importanți plătitori de pensii la nivel național. Persoanele în vârstă sunt printre cele mai vulnerabile în fața noului coronavirus, de aceea am căutat soluții pentru a le oferi acces la disponibilități în numerar și, în același timp, pentru a-i proteja, limitând expunerea în spații publice. Prin parteneriatul cu Poșta Română, pe durata stării de urgență, vom emite carduri fără comisioane și le vom trimite gratuit acasă pensionarilor care își încasau pensiile la ghișeu. De asemenea, pentru cei din zonele nebancarizate, vom asigura, la cerere, distribuirea pensiilor în numerar, la adresa de domiciliu”, a declarat Bogdan Neacșu, președinte – director general al CEC Bank.

Încasarea pensiilor în numerar, la domiciliu

Clienții CEC Bank din comunele și orașele mici, unde nu există unități sau ATM-uri CEC Bank își pot primi pensiile în numerar acasă, pe durata stării de urgență. Și acest serviciu va fi asigurat de către CEC Bank în parteneriat cu Poșta Română, prin serviciul e-mandat. Clienții vor beneficia de încasarea pensiilor acasă, în mod gratuit, fără niciun fel de comisioane. Pentru a beneficia de acest serviciu, este necesară înregistrarea unei solicitări și verificarea identității prin linia TelVerde a Băncii (0800.800.848).

Despre încasarea pensiilor prin CEC Bank

CEC Bank este unul dintre cei mai importanți plătitori de pensii la nivel național, cu peste 400.000 de astfel de clienți, din care circa 10% își încasau pensiile în numerar. 

În perioada în care vor fi plătite pensiile pe luna mai, CEC Bank va asigura un nivel ridicat al disponibilității rețelei teritoriale CEC Bank. Banca este prezentă în 781 de localități, din care peste 60% în mediul rural. CEC Bank are cea mai extinsă rețea teritorială, cu 1.024 de unități precum și o retea extinsă pentru operațiuni cu cardul, formată din 1.222 de ATM-uri și 1.038 POS-uri instalate în unitățile băncii la sfârșitul lui 2019.

De asemenea, banca va asigura plata rapidă a pensiilor în conturile clienților, demarând transferurile imediat după încasarea sumelor aferente de la Casele Județene de Pensii.

Pentru protecția angajaților și a publicului în contextul noului coronavirus, la  nivelul unităților CEC Bank au fost implementate o serie de măsuri care includ: igienizarea zilnică a spațiilor de lucru, distribuirea de materiale sanitare și materiale de protecție pentru personalul care lucrează cu publicul și disponibilitatea dezinfectanților de mâini pentru clienți, la intrarea în orice unitate a băncii. În plus, numărul de persoane prezente simultan în cadrul unei unități a fost limitat, astfel încât să fie păstrată limita de siguranță de 1,5 metri.

În zilele de plată a pensiilor, la nivelul întregii rețele de unități teritoriale, clienții în vârstă de peste 60 de ani vor avea prioritate la realizarea operațiunilor bancare atât la ghișee, cât și la ATM-uri, de la începerea programului și până la ora 11:00 AM, conform prevederilor Ordonanței Militare 10/2020.

EM360 Talk: Cum evităm pericolul hiperinflației. Are România nevoie de un supra-guvern?

0

Invitat: Eugen Dijmărescu, economist, fost ambasador, fost ministru, fost viceguvernator BNR

Cercetare Reveal Marketing Research: nervi și furie, starea de spirit dominantă în societate

0

Compania cu capital românesc Reveal Marketing Research (https://reveal.ro/) – specializată în cercetare de piață completă, strategie și consultanță în crearea mărcii și abordarea clienților, date rapide și de încredere în România și Europa Centrală și de Est – a realizat un studiu care în esență reflectă valorile, starea emoțională și nevoile cotidiene ale cetățenilor de la noi pe niveluri, în contextul economico-social la zi. Stabilitatea și depășirea obstacolelor apar ca prioritare, asigurarea necesităților de bază determină comportamentul de consum, iar starea de spirit dominantă rezultă a fi de nervi și furie.   

Studiu Reveal Marketing Research – Stabilitatea și depășirea obstacolelor, cele mai importante pentru români

Românii astăzi este un instrument de cercetare dezvoltat de compania Reveal Marketing Research. Acesta se desfășoară continuu și funcționează ca un barometru al valorilor (al lucrurilor importante pentru români) în momentul respectiv. Rezultatele detaliate ale acestui studiu sunt integrate în rapoartele de cercetare comandate de clienții Reveal și oferă o viziune clară despre contextul emoțional în care se află românii în diferite perioade.

Acest studiu descrie și starea emoțională a societății noastre luând în calcul analiza pe mai multe profile socio-demografice și are și o componentă de măsurare a comportamentului de consum al românilor – măsoară și indicatori ce țin de rolul cumpărăturilor pentru ei în acest moment.

Nevoia de stabilitate este pe primul loc

În primul rând, observăm că cel mai apreciat teritoriu valoric este cel al siguranței și stabilității. O treime dintre români, mai ales familiile tradiționale și persoanele în vârstă se auto-definesc ca fiind grijulii și responsabili și declară că pentru ei este important să acționeze cu respect pentru cei din jur (în acest moment).

Pe locul doi, la polul opus, avem segmentul de persoane ale căror valori se concentrează pe schimbare. Depășirea obstacolelor, curiozitatea sunt lucruri ce definesc 30% dintre români, mai ales când vorbim de tineri, dar și de persoane mature singure sau fără copii.

Observăm, totuși, tot o treime (28%) – mai degrabă părinți – care pun accentul asupra relațiilor sociale și se poziționează în cadranul unității și al armoniei. Aceștia declară că joaca, iubirea și armonia le descriu cel mai bine prioritățile în acest moment.

Pe ultimul loc se află teritoriul puterii, unde doar 9% dintre români se poziționează. Acesta este preferat mai ales de cei mai tineri dintre respondenți, dar și de către persoanele mature, fără partener care descriu puterea și perfecționarea ca priorități din prezent.

Românii se concentrează pe depășirea obstacolelor

Întrebați despre lucrurile importante, observăm că România se împarte în două: aproape o jumătate dintre respondenți se focusează pe depășirea obstacolelor, manifestând o atitudine de luptător. Celalaltă jumătate, compusă în principal de familiști peste 35 de ani, este mai statică, declară că principala lor preocupare este să păstreze stabilitatea.

Românii traversează o perioadă în care menținerea stării de fapt (stabilitatea) și depășirea obstacolelor merg mână în mână, sunt interdependente. E nevoie să depășim obstacole și să traversăm cu grijă pericole, pentru a păstra ceea ce avem. Și este nevoie să ne conservăm energia și să ne concentrăm pe lucrurile cu adevărat importante, pentru a depăși aceste obstacole.” completează Beti Toma, analist Reveal Marketing Research.

85% fac cumpărături pentru a-și asigura nevoile de bază

Această atitudine de conservare a energiei și a bugetelor se observă și în comportamentele lor de cumpărare. 85% dintre români declară că achizițiile pe care le fac în această perioadă le acoperă nevoile de bază – îi ajută să supraviețuiască și îi ajută să se simtă în siguaranță și sănătoși.

6 din 10 români se simt furioși

Putem observa că acest comportament de cumpărare nu îi ajută în menținerea unei stări emoționale pozitive. Lipsa investițiilor în menținerea relațiilor sociale sau în dezvoltarea personală prin experiențe noi au un impact puternic asupra sentimentelor românilor. 60% declară că în perioada asta, emoțiile dominante sunt de nervi și furie, iar aceste stări seteaza dorința de a dezbate. Prin urmare, brandurile trebuie să câștige consumatori cu argumente, content-ul acestora nu are rol doar de entertainement. Este necesar ca brandurile să îi convingă pe consumatori prin dovezi raționale că ele sunt alegerea potrivită.

Pe locul 2 vedem tot un grup de stări negative – plictiseala și oboseala fiind principalele emoții pentru 26% dintre români. Aceștia nu au grad scăzut de energie și sunt pe mood-ul general de analiză, de examinare și mai puțin de explorare. Asta înseamnă că este puțin probabil ca românii să manifeste dorință de a încerca gusturi sau produse noi, deci nu este o perioadă benefică pentru procese de dezvoltare portofolii sau de proiecte de rebranding.

„Situația de instabilitate în care ne aflăm provoacă brandurile să se alinieze în comunicare cu așteptările consumatorilor. Principalul motiv pentru care am decis să livrăm partenerilor noștri insight-uri despre prioritățile și emoțiile românilor este să îi ajutăm să fie mereu conectați la nevoile publicului lor țintă, să vorbească pe aceeași limbă și să ia decizii potrivite și compatibile cu starea de spirit a românilor”, spune Marius Luican, director general Reveal Marketing Research.

Metoda de colectare pentru proiect este CAWI (computer assisted web interview). Chestionarul a fost completat de 1010 respondenți, 18+ ani. Studiul este reprezentativ național urban și marja de eroare este de +/-3%.

Reveal Marketing Research este o companie cu capital românesc înființată în 2007 ce oferă soluții de cercetare de piață complete (tradiționale și digitale), strategie și consultanță în crearea mărcii și abordarea clienților, date rapide și de încredere în România și Europa Centrală și de Est. În portofoliul de clienți Reveal Marketing Research se regăsesc nume precum Nestle, Visa, CEZ Romania, OLX, Philips, Ytong, E.ON, Institutul Aspen, Coca Cola HBC, Fashion House, Meli Melo, Petrom, Biofarm sau Untold.

Cushman & Wakefield Echinox: Bucureştiul și marile centre universitare din ţară sunt bine poziționate să atragă business nou în sfera serviciilor

0

Bucureştiul și marile centre universitare din ţară, precum Cluj-Napoca, Timișoara, Iași, Brașov sau Craiova, sunt bine poziționate pentru a atrage business nou în zona serviciilor, în ciuda pandemiei Covid-19 care a frânat activitatea tranzacțională și a determinat companiile să recurgă „în masă” la munca de acasă, consideră consultanții firmei Cushman & Wakefield Echinox.

Contextul actual a scos și mai mult în evidenţă flexibilitatea și ușurința de adaptare la situații noi a angajaților români, precum și infrastructura IT dezvoltată din marile orașe, elemente care au făcut tranziția de la biroul tradițional către cel de acasă mult mai ușoară, reducând astfel impactul asupra operațiunilor.

De altfel, un studiu realizat de platforma Broadband Deals din Marea Britanie plasează Bucurestiul pe prima poziție într-un clasament al celor mai bune 50 de orașe din lume pentru desfășurarea activității de acasă, ierarhie care a ținut cont de elemente precum viteza internetului, disponibilitatea job-urilor care pot fi realizate de acasă, costurile de locuire și existenţa platformelor de livrări la domiciliu. Pe următoarele trei poziții se află orașele Houston, Las Vegas și Atlanta din Statele Unite, în timp ce în clasamentul european Bucureştiul este urmat de Budapesta, Kiev și Varșovia.

Mădălina Cojocaru, Partner, Office Agency, Cushman & Wakefield Echinox (foto): „Continuitatea operațiunilor reprezintă un element esențial pentru companiile din toate domeniile. Am observat acest lucru de-a lungul timpului prin felul în care companiile își securizau accesul la electricitate, servere și Internet pentru a face faţă oricărei situații. Pandemia Covid-19 a pus aceste companii în faţa unui nou test, și anume de a deveni operaționale de acasă de pe o zi pe alta, iar felul în care au reușit să realizeze aceasta tranziție marea majoritate a companiilor reprezintă un argument suplimentar care recomandă România drept unul dintre cele mai atractive hub-uri de IT și servicii conexe din Europa și nu numai.”

Pe termen scurt, este preconizată o atitudine mai conservatoare a unor companii, care vor fi nevoite să analizeze impactul acestei situații asupra întregului portofoliu de clienți, dar pe termen mediu și lung piața locală va fi recompensată datorită capacității și flexibilității de a lucra de acasă, în caz de necesitate. Pe de altă parte, majoritatea companiilor analizează în prezent oportunitatea de a oferi angajaților o mai mare flexibilitate cu privire la locul de desfășurare a activității și după relaxarea măsurilor de distanțare socială, dar în același timp se lucrează la planuri pentru reducerea densității din spaţiile de birouri, ca măsură de siguranță sanitară.

În primul trimestru al anului, în București au fost livrate spaţii noi de birouri cu o suprafață de 81.000 de metri pătrați, cele mai importante livrări fiind Ana Tower și cea de-a treia clădire a proiectului Globalworth Campus din Pipera. Până la finalul anului, este preconizată livrarea unor spaţii noi cu o suprafață cumulată de circa 145.000 de metri pătrați. Astfel, volumul total de spaţii de birouri noi este preconizat la circa 226.000 de metri pătrați, în scădere cu circa 21% faţă de livrările din 2019.

În ceea ce privește cererea, în timp ce volumul tranzacționat în București a scăzut în primul trimestru cu 50% faţă de perioada similară a anului precedent, până la 52.000 de metri pătrați, în ţară nivelul a rămas stabil, la circa 21.000 de metri pătrați, activitate importantă fiind înregistrată în Timișoara, Cluj și Iași, dar și în Craiova, oraș care începe să atragă tot mai des ocupanți de birouri.

Stocul de birouri din București se ridică la aproape 3,2 milioane de metri pătrați, având o rată de neocupare de 9,8%, în ușoară creștere, în timp ce suprafața birourilor moderne din marile orașe regionale – Cluj-Napoca, Timișoara, Iași și Brașov – se apropie de pragul de 1 milion de metri pătrați.

Detalii aici.

***

Cushman & Wakefield Echinox este afiliatul exclusiv al Cushman & Wakefield în România, deținut și operat independent, cu o echipă de peste 60 de profesioniști și colaboratori ce oferă o gamă completă de servicii investitorilor, dezvoltatorilor, proprietarilor și chiriașilor. Pentru mai multe informații, vizitați site-ul companiei www.cwechinox.com

Cushman & Wakefield, unul dintre liderii globali în domeniul serviciilor imobiliare comerciale, cu 53.000 de angajați în peste 60 de țări, ajută chiriașii, proprietarii și investitorii în optimizarea valorii activelor. Cu venituri de 8,8 miliarde de euro, serviciile principale ale companiei sunt: consultanță în gestionarea activelor şi investițiilor, piețe de capital, închirieri, administrarea proprietăților, reprezentarea chiriașilor, servicii de proiect și evaluare. Pentru mai multe informații, vizitați site-ul companiei www.cushmanwakefield.com

JTI a virat la buget peste 300 milioane lei taxe pentru luna martie

0

JTI Romania a virat ieri la bugetul statului suma de 318 milioane de lei, reprezentând accizele și TVA pentru produsele puse pe piață în luna martie.

„Ne bucurăm că putem fi un partener de nădejde al statului român, chiar și în aceste vremuri atât de dificile. Vom fi în continuare alături de autorități și societate în calitate de mare contribuabil, precum și în mod direct, prin programele de donații de câini și echipamente hi-tech pentru Vama Română și Poliția de Frontieră, campaniile de conștientizare a efectelor profund negative ale comerțului ilegal cu țigarete, precum și prin proiectele sociale și culturale. Suntem conștienți că urmează o recesiune  fără precedent de la criza financiară din 2008, dar sperăm că bugetul se va putea baza în continuare pe noi. Pentru aceasta, e nevoie de predictibilitate, de respectarea calendarului de creștere graduală a accizei, precum și de un cadru de reglementare care să nu disturbe piața legală și să aducă prejudicii bugetului statului. Mă refer la cel mai radical proiect de lege anti-tutun aflat în dezbaterea Parlamentului, care prevede interzicerea expunerii pachetelor de țigarete la rafturi, vânzarea produselor din tutun doar în tutungerii, interzicerea oricărei forme de comunicare și a sponsorizărilor”, a declarat Gilda Lazăr, Director Corporate Affairs & Communications, JTI Romania, Moldova și Bulgaria.

Pentru luna martie 2020, industria tutunului a virat la stat circa 1,5 miliarde de lei. Potrivit execuției bugetare anunțate ieri, comparativ cu perioadele similare din anul precedent, în luna martie veniturile bugetare din accize la produsele din tutun au crescut cu 25,2%, iar în primul trimestru al acestui an creșterea a fost de 15,3%. În contextul scăderii abrupte a încasărilor din accizele provenite din sectorul energetic, tutunul devine cel mai solid contribuabil la bugetul statului. 

Medicover: 30.000 de accesări și 200 de medici pe platforma MediCall în prima lună de telemedicină

0

Platforma MediCall, primul serviciu video pentru consultații medicale online dezvoltat de Medicover împreună cu ATLAS, a înregistrat peste 30.000 de accesări în prima lună de la lansare. Pacienții care au avut nevoie de sfaturi medicale au comunicat video în timp real cu sute de medici de medicină generală, medicină internă, epidemiologie, pneumologie, boli infecțioase, pediatrie, endocrinologie, gastroenterologie, obstetrică-ginecologie, neurologie, diabet și nutriție, reumatologie și psihologie.

“Observăm că medicii și pacienții deopotrivă încep să se obișnuiască cu acest tip de interacțiune, care credem că va deveni un instrument semnificativ al actului medical și după criză. O demonstrează creșterea accelerată a numărului de pacienți care solicită consultații la distanță, ceea ce ne-a determinat să dublăm numărul de medici pe MediCall și să creștem și numărul specialităților’’, a declarat dr. Radu L. Gorduza, CEO Medicover România.

Peste 200 de medici de 23 de specialități diferite sunt disponibili, în acest moment, pe platforma MediCall, care se poate accesa de către oricine și de oriunde, cât timp există conexiune la internet. Cei mai solicitați sunt medicii pediatri, care au consultat deja câteva sute de pacienți online.

“Noi, ca pediatri, preluăm datele medicale de la părinți însă esențială e apropierea de copii, pentru a le simți nevoile și pentru a le înțelege afecțiunea. Prin urmare, cea mai mare provocare a fost să adaptăm relaționarea cu cei mici la comunicarea prin intermediul unui ecran și să stabilim astfel o punte de încredere. Aici ajută și abordarea părinților, care înțeleg că și consultația virtuală poartă responsabilitatea unui act medical în sine și se desfășoară în condiții de siguranță și de confidențialitate a datelor medicale”, explică Crenguța Momîrlă, medic pediatru Medicover.

Pe locul doi la numărul programărilor efectuate se situează psihologia, urmată de medicina generală. Creșterea continuă a solicitărilor pentru consultații la distanță prin MediCall accelerează și recrutările de medici din toată țara; astfel, oficialii Medicover se așteaptă ca, până la sfârșitul anului, să listeze până la 500 de specialiști pe platforma de telemedicină.

În plus, oficialii Medicover consideră că dezvoltarea serviciilor care să susțină medicina de la distanță e abia începutul unei revoluții digitale semnificative în sistemul medical.

Dr. Radu L. Gorduza: “Consultațiile online reprezintă doar o mică parte din ceea ce înseamnă, de fapt, telemedicina. Criza a generat o nevoie de inovație în special în acest sector, unde mă aștept să asistăm la o sinergie a mediului public cu cel privat în ce privește continuarea digitalizării, fie că vorbim despre teleradiologie, terminale speciale pentru monitorizare EKG sau teste rapide de la distanță; urmează o trece firească spre inteligență artificială și machine learning, mai ales că programele bazate pe AI reduc foarte mult eroarea de diagnostic.”

Lansat în luna martie a acestui an, serviciul MediCall a fost dezvoltat cu scopul de a susține reducerea nevoii de circulație și interacțiune socială a românilor în contextul restricțiilor impuse pentru limitarea răspândirii coronavirusului.

Platforma se poate accesa între orele 8.00 și 22.00 de pe site-ul www.medicover.ro, direct pe link-ul medicover.atlas.app și prin aplicația ATLAS – Healthy mind & body, disponibilă pentru sistemele iOS și Android. Pentru a intra în legătură cu un medic, pacienții trebuie să își creeze un cont personal pe platformă cu ajutorul adresei de e-mail, să aleagă specialitatea și numele medicului și să efectueze programarea online, fără a mai fi nevoie de completarea vreunui chestionar sau de contactul prin call center. Interacțiunile dintre pacienți și medici sunt confidențiale.

Abonații Medicover România pot obține opinii medicale și prin serviciul “HomeDoctor”, disponibil gratuit, prin care pot intra într-un dialog video cu medicul solicitat de luni până duminică, în intervalul orar 8.00-22.00. Aceștia pot alege dintre 22 de specialități medicale, printre care pediatrie, pneumologie, ORL, cardiologie, epidemiologie, gastroenterologie, diabet și nutriție, reprezentate de peste 200 de medici.

Între timp, toate unitățile medicale Medicover funcționează în parametri normali pentru deservirea pacienților. Clinicile Medicover urmează protocoale stricte de prevenție și siguranță, iar Spitalul Medicover București și Spitalul Pelican Oradea oferă servicii de gardă 24/7.

Tradeville: Veniturile Apple, așteptate să scadă anul acesta, pe fondul crizei coronavirusului

0

Gigantul Apple nu este ferit de impactul pandemiei de coronavirus – veniturile companiei sunt așteptate să scadă atât în primul trimestru, cât și la nivelul întregului an, pe fondul cererii reduse și al problemelor legate de lanțul de aprovizionare, explică analiștii Tradeville. Pe de altă parte, Apple poate profita de contextul actual pentru a face achiziții strategice, având la dispoziție o rezervă enormă de lichidități.

Majoritatea produselor Apple tind să aibă o cerere mai scăzută în perioadele dificile economic, fiind incluse în categoria «bunuri superioare». Iar situația din China afectează în mod deosebit cererea lor. Compania a vândut 494.000 de unități iPhone în China în luna februarie, o scădere de 61% față de aceeași lună a anului precedent, însă în martie vânzările au revenit puternic, fiind vândute 2,5 milioane de unități. „Vânzările pentru iPhone sunt un proxy pentru celelalte produse vândute de Apple, iar China reprezintă 15% din veniturile companiei, ceea ce i-ar putea reduce cifra de afaceri cu câteva miliarde USD. Probabil că de aceea analiștii de pe Wall-Street se așteaptă ca veniturile companiei să se reducă cu aproximativ 15% în 2020.”, explică analiștii Tradeville.

În același timp, o bună parte dintre cei mai importanți furnizori ai companiei au facilități de producție în regiunea chinezească Hubei. Cu toate că situația din China s-a îmbunătățit, lanțul de aprovizionare nu și-a revenit complet, deoarece gigantul se bazează și pe furnizori din Israel, Malaezia, Statele Unite și țări din Europa, afectate la rândul lor de corona-criză.

Totuși, Tradeville subliniază că Apple poate face în această perioadă achiziții strategice, pentru a recupera pe termen lung pierderile preconizate. De altfel, compania a anunțat un nou iPhone (New iPhone SE) care vizează segmentul mediu și care ar putea aduce un salt de vânzări de pe urma milioanelor de deținători de modele mai vechi de 4-5 ani aflate încă în operare.

Rezultatele companiei pe anul 2019 sunt mixte, arată analiza Tradeville. În timp ce vânzările (-2%) și marja netă de profit (-1,2%) au scăzut la nivelul întregului an, trimestrul 4 a adus companiei rezultate îmbunătățite: cifra de afaceri a ajuns la 91,82 mld. USD (+9% comparativ cu T4 2018), vânzările pentru iPhone au totalizat 55,96 mld. USD (+8%), cele pentru dispozitive purtabile și accesorii au atins suma de 10 mld. USD (+37%), în timp ce serviciile au crescut cu 17%. Pe de altă parte, vânzările de Mac și iPad au scăzut cu 3%, respectiv 11%. Incepând cu T4 2019, compania a început să distribuie AirPods Pro, noul MacBook Pro de 16 inch și a lansat serviciul Apple TV+.

Vă invităm să consultaţi concluziile detaliate ale analizei Tradeville despre rezultatele din 2019 ale Apple în documentul ataşat.

One Third of European Banks Closed Since 2008

0

The European banking sector has been affected by a declining trend over the last decade, with a noticeable fall in the number of banks, credit institutions, and the number of people working for them. According to data gathered by Finanso.se, the number of European banks fell to 5,963 as of January 2020, or 30% less compared to 2008 figures. Statistics show that around 2,600 banks, and credit institutions in Europe were closed in the last twelve years.

The Number of Bank Branches Fell by 27%

In 2008, there were 8,525 credit institutions in the EU, revealed the European Banking Federation survey. The 2008 financial crisis triggered the downsizing trend, which has continued relentlessly ever since. In the next four years, the number of credit institutions in the EU plunged to 7,862.

By the end of 2016, the decreasing trend cut down the number of European credit institutions to 6,596, or nearly 2,000 less compared to 2008 figures.

The 2020 figures revealed that one in four credit institutions disappeared since the financial crisis. Moreover, statistics show that in the last twelve years the number of bank branches fell by almost 65,000, or 27% less compared to 2008 figures, reflecting the growing use of online and mobile banking services across EU countries.

Germany Holds 25% of All European Banks in 2020

The downsizing trend in the number of European banks continued in 2019, revealed the Statista survey. Last year’s 2.7% decline was smaller than in recent years and was most notable in Germany, Italy, Austria, and Ireland. However, the 2020 data show that Germany still holds 25% of all credit institutions in Europe.

The German banking system is made up of private banks, publicly owned banks, and member-owned credit unions. As of January 2020, Germany had 1,531 operating banks or nearly one thousand more than any other European country. The largest one among them is Deutsche Bank, with around €1.3trn in total assets.

Poland ranked second on the list with 627 banks operating as of January this year. Austria, Italy, France, and the United Kingdom follow, with 522, 485, 406, and 401 banks, respectively. Statistics show that almost 65% of all European banks operate in one of the six leading markets.

The full story can be read here: https://finanso.se/one-third-of-european-banks-closed-since-2008/

JTI și Internship 2.0 anunță deschiderea înscrierilor la ediția din 2020

0

Internship 2.0, primul proiect de învățare la distanță demarat în România, cu susținerea exclusivă a JTI, deschide înscrierile începând de astăzi, 29 aprilie, până pe 17 mai 2020.

Prima ediție a Internship 2.0 a avut loc în 2009. Cu o durată de trei săptămâni, internshipul este gratuit, se desfășoară doar online și se adresează tuturor pasionaților de marketing și comunicare.

„Internship 2.0 și-a propus, încă de la început, să familiarizeze participanții cu oportunitățile și dificultățile mediului online, punând accent pe învățarea colaborativă desfășurată într-un climat competitiv. În contextul actual, cred că acest tip de stagiu este cu atât mai relevant pentru viitorii profesioniști în comunicare sau marketing online”, declară Sorin Tudor, inițiatorul proiectului. „Ceea ce urmărim este ca, la finalul a trei săptămâni foarte intense, fiecare participant să deprindă însușirile practice necesare pentru a performa fie ca freelancer, fie ca angajat într-o agenție de profil sau departament de comunicare/ marketing al unei companii.”

Programul este structurat pe trei module (un modul de scriere și gândire creativă, un modul de comunicare și strategie online și un modul “corporate”), la care, începând cu acest an, se mai adaugă un modul de managementul crizei și gestionarea fake news.

„Fiind un program online, este un fapt obișnuit pentru participanți să lucreze la același proiect, având termene foarte strânse, cu colegi aflați în alte țări sau chiar pe alte continente”, mai spune Sorin Tudor.

Până în prezent, în cele 11 ediții, Internship 2.0 a avut aproape 150 de participanți, o bună parte fiind astăzi profesioniști recunoscuți în domeniul marketingului și comunicării online.

Detalii suplimentare pot fi accesate pe blogul sorin-tudor.ro și pe site-ul WebCultura.ro.

Sorin Tudor, fost profesor de Relații Publice în cadrul Universității din București, are o experiență de 15 ani în comunicarea în mediul online, timp în care a oferit consultanță unora dintre cele mai importante companii din domeniu. În 2008 a publicat prima carte de marketing politic de după decembrie 1989. A participat ca speaker la numeroase conferințe interne și internaționale și este unul dintre specialiștii cunoscuți din domeniul comunicării.

Mai multe detalii: https://webcultura.ro/?fbclid=IwAR2DqifVwrPTDT497crpnIHkgiXPavuMU-u2OH-YgUfGFRtHzIErTzwQsRw

Fundația HERA și asociația Dăruiește Viață, investiție într-un spital modular la Brașov

0

Fundația HERA și Asociația Dăruiește Viață construiesc la Brașov un spital modular ATI utilizabil în condițiile pandemiei Covid-19, cu 27 de paturi în 4 saloane, 3 rezerve de tip izolator şi spaţii cu funcţiuni suport (laborator de analize medicale şi sterilizare). De asemenea, vor exista o platformă tehnică pe care se vor amplasa CTA-urile şi chillerele, un spaţiu tehnic pentru reţelele de fluide medicale și un grup electrogen. Oferindu-ne o descriere a funcționării spitalului cu încadrarea în rigorile specifice, investitorii subliniază că „pacienţii care sunt aduşi pentru îngrijire în această secţie sunt pacienţi care au fost triaţi în triajul spitalului sau al altor spitale şi sunt confirmaţi ca fiind infectaţi cu Covid-19. Pentru a ajunge în zona de lucru, personalul medical va trece prin zona de donning – unde se echipează cu echipamentul de protecţie specific conform cu protocolul epidemiologic. Pentru accesul în saloanele de pacienţi aceştia trec prin sas filtru dotat cu lavoar şi substanţe dezinfectante. Pentru a ieşi din tură aceştia trec prin zona de doffing, unde îşi dau jos echipamentul de portecţie şi îl lasă în containere care vor fi preluate de personalul specializat şi duse în containerul de neutralizare. De aici trec prin duşuri, se dezinfectează şi apoi ajung în vestiar, unde se îmbracă cu hainele de stradă. La ieşirea din container trec printr-un tunel de dezinfecţie. În vederea respectării valorilor limită admisibile de încărcare cu poluanți a apelor uzate deversate în rețeaua publică în strictă conformitate cu prevederile normativului NTPA-002, apele menajere vor fi trecute printr-o stație de pre-epurare compactă în vederea dezinfecției acestora. Nu este cazul de afectare a mediului înconjurător. Prin lucrările propuse şi substanţele folosite în cadrul construcţiei aerul nu va fi viciat. Aerul din interiorul spitalului modular va fi evacuat la exterior respectând protocolul epidemiologic impus astfel încât acesta să nu infecteze alte persoane”.

Consiliul Județean Brașov a eliberat autorizația de construire.

Măsurile impuse de pandemia de COVID-19 costă mult. Avem un plan de creștere a veniturilor la buget?

0

Material de opinie de Vlad Boeriu (foto), Partener Servicii Fiscale, Deloitte România

Scăderea veniturilor la bugetul de stat, raportată de Ministerul Finanțelor Publice prin execuția bugetară la trei luni, confirmă așteptările, având în vedere că firmele au putut opta, în martie, pentru amânarea plății taxelor. Situația s-ar putea ameliora ușor în aprilie, datorită bonificațiilor acordate pentru plata în termen a impozitului pe profit. Autoritățile au nevoie, însă, de un plan de creștere a încasărilor la buget pe termen mai îndelungat, având în vedere solicitările tot mai presante din partea mediului de afaceri și perspectivele sumbre privind evoluția economiei.

În luna martie, încasările bugetare au scăzut cu aproximativ 25% față de cele din aceeași lună a anului trecut, doar ca urmare a amânării plății obligațiilor fiscale de către firme în baza OUG 29/2020, în sumă de 7,7 miliarde de lei, a anunțat Ministerul Finanțelor. Per total, în primele trei luni ale anului, veniturile bugetare au scăzut cu 3,3% față de aceeași perioadă a anului trecut, iar cheltuielile au crescut cu 12,7% în același interval.

Estimările indică doar creșteri de cheltuieli și scăderi de venituri

Începând cu luna aprilie, este posibil ca încasările să fie influențate pozitiv de bonificațiile acordate societăților pentru plata la timp a impozitului pe profit aferent primului trimestru din 2020, dar pe partea de cheltuieli situația se agravează cel puțin cu plata șomajului tehnic pentru contractele de muncă suspendate. Pe termen mai îndelungat, având în vedere estimările autorităților naționale și ale instituțiilor financiare internaționale, în condițiile unei scăderi economice de proporții, este greu de presupus că încasările bugetare vor face față presiunilor în actualul ritm de colectare.

Mai mult, nu este de neglijat faptul că România a intrat în această criză cu un deficit bugetar deja cu mult peste limita admisă la nivelul UE (de 4,3% din PIB în 2019), cu o structură a cheltuielilor extrem de rigidă (ponderea cheltuielilor de personal și asistență socială depășește 60% din total) și cu un sistem ineficient de colectare a veniturilor.

În paralel, mediul de business reclamă faptul că statul nu se implică suficient în sprijinirea companiilor pentru a limita efectele pandemiei și pe cele ale restricțiilor impuse de autorități în acest context.

În această situație, în care mare parte din veniturile statului merg pe cheltuieli cu salariile și pensiile, economia scade, iar necesarul de finanțare din partea firmelor crește, revine, inevitabil, în discuție necesitatea creșterii colectării la bugetul de stat și, implicit, informatizarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF), esențială în limitarea evaziunii fiscale, în special în zona de TVA.

Proiectul informatizării ANAF cu Banca Mondială a fost abandonat după mai mulți ani de încercări nereușite, dar actuala administrație își asumase reluarea procesului cu finanțare din fonduri europene. Însă, exact în perioada în care nevoia de comunicare la distanță în toate structurile societății românești este mai acută, proiectul informatizării ANAF pare abandonat din nou sau cel puțin amânat.

Măsurile luate de Guvern de la începutul pandemiei în această direcție sunt binevenite – implementarea obligațiilor de plată în platforma ghișeul.ro pentru companii, posibilitatea depunerii electronice a unor noi formulare, soluționare la distanță a unor solicitări din partea contribuabililor (certificate de atestare fiscală, rambursări de TVA și altele) etc. Dar mai este loc de dezvoltare în această zonă.

Nu se mai vorbește, însă, de implementarea Standard Audit File for Tax (SAF-T), un format electronic standard se raportare a tranzacțiilor în timp real, utilizat de administrațiile fiscale moderne în comunicarea cu firmele și care ajută la depistarea tranzacțiilor cu potențial fraudulos. Potrivit angajamentelor anterioare, sistemul ar trebui să se afle în faza de implementare la nivel de pilot.

Cât costă lipsa informatizării ANAF?

În lipsa unei administrații moderne, dotate cu o infrastructură informatică performantă, România pierde anual miliarde de euro din frauda pe TVA (decalajul de încasare la TVA este în jur de 36% aproape constant de câțiva ani, potrivit datelor Comisiei Europene).

Autoritățile române au pierdut, însă, mulți ani cu măsuri care, dincolo de faptul că s-au dovedit a fi ineficiente, au creat foarte multe probleme firmelor obligate să le implementeze. Poate că în aceste momente, în care distanțarea socială scoate la iveală beneficiile indubitabile ale digitalizării, factorii de decizie vor realiza că aceasta ar trebui să reprezinte o prioritate pentru România.

Mai multe informații și recomandări pentru companii legate de modul în care se pot pregăti în contextul pandemiei de COVID-19 sunt disponibile în secțiunea dedicată de pe site-ul Deloitte România.

Pentru cele mai recente modificări legislative adoptate în contextul coronavirus, experții Reff & Asociații au creat și vor actualiza în permanență o secțiune dedicată, disponibilă aici.

Răspunsul la coronavirus: Comisia a adoptat un pachet bancar care va facilita acordarea de împrumuturi bancare gospodăriilor și întreprinderilor din întreaga Uniune Europeană

0

Comisia a adoptat astăzi, 28 aprilie, un pachet bancar care va facilita acordarea de împrumuturi bancare gospodăriilor și întreprinderilor din întreaga Uniune Europeană. Scopul este de a garanta că băncile pot acorda în continuare împrumuturi pentru a sprijini economia și a contribui la atenuarea impactului economic semnificativ al coronavirusului. Pachetul include o comunicare interpretativă privind cadrele contabile și prudențiale ale UE, precum și soluții rapide pe termen scurt, prin modificarea normelor bancare ale UE.28/04/2020

Datorită normelor instituite în urma crizei financiare, băncile sunt acum mai reziliente și mai bine pregătite pentru a face față șocurilor economice. Comunicarea adoptată astăzi reamintește că normele UE le permit băncilor și autorităților lor de supraveghere să acționeze într-un mod flexibil, dar responsabil, în situații de criză economică pentru a veni în sprijinul cetățenilor și al întreprinderilor, în special al întreprinderilor mici și mijlocii. Regulamentul adoptat astăzi cuprinde o serie de modificări specifice care vor maximiza capacitatea instituțiilor de credit de a acorda împrumuturi și de a absorbi pierderile provocate de pandemia de coronavirus, asigurând, în același timp, menținerea rezilienței.

Valdis Dombrovskis, vicepreședintele executiv pentru o economie în serviciul cetățenilor, a declarat: „Facem tot ce ne stă în putință pentru a ajuta gospodăriile și întreprinderile să facă față consecințelor economice provocate de coronavirus. Iar sectorul bancar poate ajuta foarte mult în acest sens. Utilizăm întreaga flexibilitate oferită de normele bancare ale UE și propunem modificări legislative specifice pentru a le permite băncilor să furnizeze în continuare lichidități, astfel încât gospodăriile și întreprinderile să poată obține finanțarea de care au nevoie. De asemenea, voi lansa în curând mese rotunde care să reunească grupurile de consumatori și de întreprinderi cu sectorul financiar, astfel încât să putem răspunde celor mai urgente nevoi cu care se confruntă cetățenii și întreprinderile noastre.”

Comisia va lansa discuții cu sectorul financiar european pentru a analiza modalitățile în care poate elabora bune practici care să ofere un sprijin suplimentar cetățenilor și întreprinderilor. Răspunsul UE la această criză trebuie coordonat pentru a se evita fragmentarea națională și a se asigura condiții de concurență echitabile.

Modificări specifice ale normelor bancare

Comisia a propus astăzi anumite modificări specifice pe termen scurt ale normelor prudențiale bancare ale UE (Regulamentul privind cerințele de capital), pentru a maximiza capacitatea băncilor de a acorda împrumuturi și de a absorbi pierderile provocate de coronavirus. Comisia propune măsuri temporare excepționale pentru a atenua impactul imediat al pandemiei de coronavirus, prin adaptarea calendarului de aplicare a standardelor internaționale de contabilitate privind capitalul băncilor, prin tratarea mai favorabilă a garanțiilor publice acordate în timpul acestei crize, prin amânarea datei de aplicare a amortizorului pentru indicatorul efectului de levier, precum și prin modificarea modului de excludere a anumitor expuneri de la calculul indicatorului de levier. Comisia propune, de asemenea, să se devanseze data de aplicare a mai multor măsuri deja convenite care vor stimula băncile să acorde finanțare salariaților, IMM-urilor și proiectelor de infrastructură.

Comunicarea interpretativă

Comunicarea publicată astăzi confirmă declarațiile recente privind utilizarea flexibilității autorizate de normele contabile și prudențiale, cum ar fi cele elaborate de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară, de Autoritatea Bancară Europeană (ABE) și de Banca Centrală Europeană. Comisia încurajează băncile și autoritățile de supraveghere să utilizeze flexibilitatea oferită de cadrele contabile și prudențiale ale UE. De exemplu, comunicarea confirmă – și salută – flexibilitatea prevăzută de normele UE în ceea ce privește moratoriile publice și private privind rambursarea creditelor (orientările ABE din 2 aprilie). Comisia subliniază, de asemenea, domeniile în care băncile sunt invitate să acționeze în mod responsabil, de exemplu prin nedistribuirea dividendelor către acționari sau prin adoptarea unei abordări prudente în ceea ce privește plata remunerațiilor variabile. Comunicarea publicată astăzi reamintește, de asemenea, modalitățile în care băncile pot ajuta întreprinderile și cetățenii prin intermediul serviciilor digitale, inclusiv în ceea ce privește plățile fără contact și digitale.

Solidaritate și interes european

În ultima vreme termenii solidaritate și fragmentare s-au pronunțat tot mai frecvent discursul politic din Uniunea Europeană. Mai ales în ultimele luni a fost clamată insistent nevoia de solidaritate între statele membre. Era așteptatăo empatie deschisă față de acele țări și regiuni europene care au fost lovite năprasnic de pandemie. S-a sperat la un sprijin concret din partea acelor state membre care aveau un sistem sanitar mai solid-echipamente medicale,know how epidemiologic,asistență spitalicească și chiar sprijin financiar de la Bruxelles pentru a se putea gestiona efectele puseurilor accelerate ale crizei epidemiei. Până la urmă, treziți de clopotul alarmei umanitare care suna în teritoriile italiene, spaniole, franceze și alte zoneale Uniunii Europene, liderii guvernelor statelor membre și ai instituțiilor europene s-au dezmeticit din astenia politicianist-birocratică și au devenit mai sensibili la strigătele disperate ale partenerilor europeni. Chiar dacă guvernele statelor membre au fost atente prioritar ladurerile și nevoile din propriile țări, împreună cu liderii europeni din Bruxelles au realizat câteva gesturi desolidaritate față de ariile cele mai lovite de epidemie.

De câteva săptămâni, auzim apelul la solidaritate în relație cu efecte socio-economice ale pandemiei, cu strategii și planuri de gestionare a situației în care criza sanitară va fi însoțită de o criză economico-financiară puternică în Uniunea Europeană. S-au auzit glasurile disperate ale liderilor politici din unele state afectate puternic de actuala criză,însoțite mai mult sau mai puțin accentuat de ecoul lamentărilor liderilor instituțiilor europene,care solicitau soluții financiare europene pentru sprijinirea acelor țări care estimau deja consecințe grave economico-financiare. Argumentul conținut în discursul lor revendicativ era tot cel al solidarității europene, câteodată anunțândpercepții catastrofice despre viitorul Uniunii Europene, provocate de alte state membre(reticente la propunerile de mutualizare a datoriilor și pierderilor) care ar fi preferat fragmentarea în locul solidarității. Astfel, coeziunea și unitatea europeană s-ar fi aflat într-un moment critic.

Receptând aceste tonalități stridente ale grupului statelor membre care cereau insistent solidaritate financiară europeană,replicile dubitative ale statelor membre care aveau rețineri și atitudinea ambivalent-confuză a responsabililor din fruntea instituțiilor europene mi-am reamintim că,în primăvara anului 2016,primind premiul “Carol cel Mare”, Papa Francisc a pledat pentru construcția unei Europe care să nu aibă ca bază doar economia,ci și valorile umaniste și creștine. Suveranul Pontif relua ideea lui Jacques Delors, fost președinte al Comisiei Europene, potrivit căruia Uniunea Europeană avea nevoie nu doar de Piața Internă, ci și de suflet și spiritualitate. Deci liderii statelor membre care chemau la solidaritate financiară,prin lansarea unui plan de redresare post-criza pandemică, imaginau o Uniune în care componenta economică să se asocieze trăirilor emotive ale zonelor cele mai afectate de epidemie.

Am văzut că dinspre partea cea mai dezvoltată a Uniunii Europene nu a venit un răspuns pe placul solicitanților solidarității financiare europene. Poate că la Berlin, Haga și spațiul nordic nici nu a fost înțeles prea bine mesajullor. Sunt sigur că dacă liderilor reticenți li s-ar fi putut demonstra că o astfel de soluție este în interesul european,gradul lor de receptivitate la propunerile “suferinzilor” Europei ar fi fost mai mare.Dacă Germaniei, Olandei etc. li se argumenta că era și în interesul lor individual să contribuie la redresarea ariilor europene aflate astăzi la anaghie,liderii acestor țări ar fi fost mai receptivi;că menținerea unei anumite valori a monedei europene pentru a face față și aria sudică a Zonei Euro a fost și în avantajul comerțului exterior al Germaniei,Olandei & Comp.Și în cazul când liderii italieni,spanioli,francezi etc. ar fi practicat negocierea europeană sistematică,în locul discursurilor politice preponderent cu încărcături emoționale, doamna Merkel ar fi rezonat la concluzia că era și în interesul german ca economia europeană să nu înregistreze scăderi alarmante.Iar dacă miniștrilor de finanțe din statele membre cu stabilitate economică mai solidă li s-ar fi prezentat un scenariu prin care viitorul fond de redresare ar fi relaționat nu doar cu viitorul buget european(cum au tot insistat liderii instituțiilor europene),ci și cu un cadru financiar care ar realiza un pas înainte către uniunea financiară,atenția le-ar fi fost sporită față de ideea unui instrument financiar destinat redresării economice europene.Firește,ar fi trebuit dusă o negociere consistentă despre nivelul minim de taxare în Uniunea Europeană,ca și alte domenii ale taxării, dar și pentru o armonizare a concepțiilor despre gestionarea veniturilor și cheltuielilor în cele 27 de state membre.Și,nu în ultimul rând,poate ar fi trebuit definit mai bine interesul european din perspectiva unui plan de redresareîn Uniunea Europeană, în care fiecare stat membru să se regăsească printr-o perspectivă/strategie clară cel puțin pentru durata medie.

De mai bine de un deceniu și jumătate, liderii statelor membre și cei ai instituțiilor europene nu s-au mai preocupat de redefinirea interesului comun european.Mintea leadershipului european a stăruit mai mult asupra interguvernamentalismului(uneori însoțit de anumite atribute),din care se urmărea primordial extragerea elementelor intersului național,nesesizând că marja de realizare a acestuia se tot îngusta pe măsură ce Uniunea Europeană arăta că nu mai era o sursă infinită de bunuri comune europene.Iar Comisia Europeană și Parlamentul European,prin definiție fiind instituții servind interesul comunitar,nu au mai venit cu viziune și soluții de mobilizare a statelor membre la reinventarea interesului european,fiind mai degrabă cenușerese ale Consiliului European. Acesta din urmă,îndeosebi după Tratatul de la Lisabona,operând adesea după cunoscuta formulă a Concertului European și competiției de putere.

Cu astfel de anomalii și disfuncționalități nu e de mirare că Uniunea Europeană nu a mai arătat caracteristicile unei comunități a solidarității și frecvent au apărut percepții ale fragmentării.Actuala criză,dimpreună cu Brexit,au demonstrate iarăși că interdependențele integrării europene sunt încă prezente în mentalitatea și viața economico-socială a statelor membre ale Uniunii,că de această organizație regională încă au nevoie companiile și cetățenii europeni. Tot mai insistent apar apeluri ale unor lideri politici și intelectuali europeni către actualii lideri ai statelor membre și instituțiilor europene să găsească viziunea și curajul unei refondări a Uniunii Europene. Subiectul acestui text doar a înregistrat câteva semnale ale evenimentelor europene din zilele noastre(precum recentul Consiliu European) sperând că și liderii politici,intelectuali,economici din România vor fi atenți la aceste mesaje pe care ar trebui să le recepteze și cetățenii români.Și,firește,să găsim și noi resursele potrivite pentru implicare în reinventarea construcției europene.

Articol publicat in Cotidianul

Economia în stare de urgență – cum repornim economia?

În evoluția umanității, la intervale mai mari sau mai mici, apar diverse crize și momente de schimbare profundă în economie și în societate. Aceste puncte de inflexiune survin fie cu regularitate – cum este cazul ciclurilor economice, fie în mod spontan – cum este cazul așa-numitelor „lebede negre”, care dau peste cap toate prognozele și așteptările specialiștilor. Fie că ne referim la criza sanitară sau la cea economică – intervenită aproape instantaneu, criza-corona este un astfel de punct de inflexiune, complet imprevizibil în raport cu dinamica economică și socială la nivel global.

Economia în stare de urgență

În repetate rânduri s-a spus că nimic nu va mai fi la fel după această criză-corona. Nimic nu va mai fi la fel, dar va fi, în sensul că viața își va urma cursul iar economia se va redresa, mai devreme sau mai târziu, în funcție de gradul său de flexibilitate și de eficiența măsurilor de relansare economică.

Este fără precedent modul în care economia, la scară globală, s-a văzut confruntată cu pandemia Covid-19 și cu restricțiile impuse de criza de sănătate publică. Starea de urgență la care au apelat autoritățile, peste tot în lume, înseamnă evident restricții și suspendarea unor activități. Avem de-a face cu un efort aproape global de protejare a sănătății oamenilor, de unde necesitatea de a oferi timp sistemului sanitar să reziste în lupta cu un virus nou, complet necunoscut, a cărei răspândire a devenit pandemică. Astfel, numeroase companii și chiar sectoare întregi ale economiei au ales să intre „în izolare”, în principal din rațiuni de protejare a angajaților.

Acest lockdown quasi-generalizat, combinat cu deteriorarea sentimentului economic în lipsa unui orizont de așteptare în rezolvarea crizei sanitare, explică ajustările drastice ale prognozelor economice, care s-au înrăutățit consistent peste tot în lume. De exemplu, potrivit FMI, economia globală va scădea cu 3% în 2020, în condițiile în care majoritatea economiilor lumii vor evolua în teritoriu negativ, în ciuda măsurilor active anunțate sau pe care guvernele deja le-au adoptat.

Starea de urgență a impus reguli stricte în privința funcționării unor sectoare, obligații specifice pentru asigurarea continuității în funcționare, chiar unele prevederi incomode pentru mecanismele economiei de piață. Din acest punct de vedere, trebuie susținut modul echilibrat în care autoritățile române s-au raportat la mecanismele pieței, cu preocuparea generală de a nu interveni agresiv în funcționarea acestora.

Economiștii și întreprinzătorii de bună-credință știu că măsurile radical intervenționiste pot conduce mai degrabă la efecte adverse, cum ar fi apariția penuriei pe anumite piețe, fie că ne referim la medicamente sau produse alimentare. Tocmai de aceea, economia nu trebuie orientată pe contrasens față de legile cererii și ofertei, nici măcar în starea de urgență, mai ales atunci când întreprinzătorii arată eforturi de solidaritate.  

Să avem încredere în economia de piață

În plină criză sanitară, când nevoia de dispozitive medicale de protecție a crescut brusc, mediul antreprenorial din România a înțeles exigențele momentului. În convergență cu preocupările autorităților, zeci de firme cu capital românesc au ales să producă măști de protecție, combinezoane și alte echipamente. Orice criză oferă, evident, și oportunități. Iar acest efort de reprofilare industrială va fi de mare ajutor în perioada următoare, dacă riscurile pandemiei se vor prelungi în timp.

Cu economia de piață vom traversa starea de urgență și, prin politici publice stimulative, tot cu economia de piață vom reuși să ne redresăm economic și să mergem mai departe.

Însă trebuie să avem grijă, cu atât mai mult în actuala stare de urgență, ca economia de piață să nu degenereze pe calea oportunismului și a hazardului moral. De aceea avem nevoie de transparență, decizii fundamentate și reguli clare pentru toată lumea, fie că ne referim la schemele de sprijin, la șomajul tehnic sau accesul la fondurile publice.

Este important să înțelegem că orice etapă de provocări sistemice necesită flexibilitate sistemică, care este în esență atributul unui mediu antreprenorial de piață. Cu cât o economie comportă mai multă flexibilitate, cu atât mai ușor va face față provocărilor – a se citi costurilor ajustării. Criza actuală devine, astfel, un test de anduranță și viziune pentru orice mediu antreprenorial, dincolo de soluțiile de sprijin guvernamental.

Mai devreme sau mai târziu, vom descoperi că ajustările induse de criza-corona arată profunde efecte disruptive față de modelul economic actual, aflat oricum într-o tranziție evidentă către economia și societatea digitală. În viitor, tendințele disruptive vor deveni normă pentru multe dintre sectoarele actuale, care se vor reconfigura fie prin viziune, fie vrând-nevrând, sub presiunea inovațiilor și tehnologiilor digitale. De aceea, în ecuația crizei-corona trebuie să căutăm și oportunități, căci vor exista cu duiumul.

De exemplu, prin diverse scheme de sprijin și investiții, putem alege să susținem strategic anumite sectoare, pentru reducerea dependenței de unele importuri. Până la urmă, însă, tot la judecata pieței se va ajunge. Numai astfel vom înțelege dacă, pe termen mai lung, producătorii naționali sunt competitivi în raport de concurența de pe piața externă. În caz contrar, injecțiile financiare din prezent nu vor fi valorificate așa cum se presupune. De aceea este important, în speță, obținem un echilibru fezabil între soluțiile naționale și beneficiile comerțului liber pe plan internațional.

Ce se schimbă, pe scară largă, în economie?

În curând, tot mai multe sectoare își vor relua treptat activitatea. Oamenii se vor întoarce la muncă iar producția pusă în stand-by vreme de săptămâni va fi „repornită”. Aceasta nu înseamnă, însă, că economia în ansamblu va fi repornită. Producția, adică oferta, este doar o parte a economiei. Cealaltă latură a pieței este dată de cerere.

Din punctul de vedere al capacității și vitezei de restart, este evident că producția și oferta își pot reveni destul de ușor. „Starea de urgență” nu a deteriorat factorii de producție și condițiile obiective, tehnice și tehnologice, ale producției, așa cum o știam. Cu totul altfel stau lucrurile, însă, în privința cererii și a consumului populației.

Dacă natura obiectivă și cantitativă a funcției de producție este oarecum imună la coronavirus, lucrurile stau complet diferit în privința consumului și a cererii, care se bazează pe profunde resorturi subiective, calitative și psihologice. Acestea au fost serios perturbate de criza de sănătate publică. În locul înclinației spre consum, care a dat nota economică a ultimilor ani, atât în societate, cât și la nivelul companiilor s-au instaurat atitudini prudente, multiple temeri și incertitudini în raport cu viitorul.

În traducere economică, criza-corona răscolește tocmai datele esențiale ale economiei de piață: prețurile. În acest sens, criza-corona antrenează, de fapt, o adevărată revoluție a prețurilor, care va evolua în pas cu ajustările structurale din economie. Prăbușirea fără precedent a prețului petrolului pe piața internațională este doar un exemplu incipient a anvergurii ajustărilor de piață, în actuala dinamică recesionistă.

Fără a dori să exemplific, multe sectoare ale economiei pe care o știam înainte de criză se vor reconfigura radical, și într-adevăr, nimic nu va mai fi la fel. Iar la nivelul economiei reale, „revoluția prețurilor” indică deja ajustări negative majore, adică falimente și pierderi de locuri de muncă. Unele dintre acestea pot fi prevenite, prin soluții de sprijin financiar, altele însă doar temporizate.

Cum repornim economia?

Aceasta este cea mai frecventă întrebare în dezbaterile economice actuale. Problema este că repornirea economiei nu se poate face întocmai precum a avut loc „oprirea” acesteia, dacă putem spune așa. De fapt, economia nu a fost oprită, cu excepția unor sectoare a căror activitate a fost explicit suspendată prin decizia autorităților, cum ar fi turismul, Horeca, organizarea de evenimente etc.

Problema cu repornirea economiei ține de faptul că economia nu funcționează asemeni unui computer sau motor, înzestrat cu buton start/stop și a cărei funcționare este identică după fiecare sesiune de shutdown.

Economia funcționează prin acțiunile pe care oamenii le întreprind, în funcție de anticipările pe care ei le fac, de riscurile pe care sunt sau nu dispuși să și le asume, de încrederea pe care o au în funcționarea predictibilă a piețelor etc. De aceea, economia nu poate „reporni” ca întreg, în mod nealterat, în parametrii de dinaintea crizei.

În acest sens, unele sectoare vor avea continuitate în funcționare, altele vor avea nevoie de mai mult timp pentru a se trezi la viață, altele vor fi complet reconfigurate după trecerea actualei crize. Mai concret, economia post-corona va fi diferită de cea de dinaintea epidemiei. Ceea ce spunem acum că vrem să „repornim” va ajunge să reprezinte, de fapt, o altă (nouă) economie, după cum și realitatea socială se va schimba semnificativ, probabil pentru mult timp de acum înainte.

Dar cum va arăta economia în viitor, în toată profunzimea ajustărilor sale? De răspunsul la această întrebare va depinde viabilitatea pe termen lung a soluțiilor de relansare.

Nimeni nu poate desluși, cu acuratețe deplină, dinamica schimbărilor structurale din lunile următoare sau chiar din anii următori. Sunt însă deosebit de importante tendințele pe care le putem anticipa în planul evoluțiilor economice și sociale.

Probabil că, în următoarea etapă a vieții noastre, economia va fi într-o mai mică măsură una a mobilității și mai mult o economie a securității – sanitare, alimentare, energetice. Vom avea mai puțin o economie a interacțiunii personale și mai mult una a comunicării digitale. Chiar dacă se va renunța în curând la „stay at home”, acesta va fi înlocuit cu „stay safe, iar telemunca, videoconferințele, măsurile de protecție și de distanțare socială vor continua să facă parte din viața noastră cotidiană. Poate că unele vor deveni chiar oportunități de afaceri sau noi paradigme în viața socială.

Care sunt soluțiile de relansare economică?

Orice discuție despre relansare ar trebui să pornească de la preocuparea de a înțelege cât mai bine natura crizei economice actuale, pentru a nu stârni conflicte și contradicții la nivelul direcțiilor asumate și al mijloacelor utilizate.

Înainte de enunțarea acestora, se cuvine a schița câteva elemente de context, pentru o cât mai corectă punere în pagină a posibilităților curente, dar și a responsabilităților trecute și viitoare:

  • criza-corona economică nu este o criză standard, ciclică, ale cărei cauze să provină din sfera dezechilibrelor financiare, precum a fost criza economică din 2008-2009, în ciuda coincidenței flagrante cu epuizarea etapei de expansiune a ciclului economic actual, așa cum arătau prognozele macroeconomice încă de la începutul anului 2019;
  • date fiind cauzele, soluțiile trebuie gândite nu doar în raport cu economia de dinaintea crizei, ci cu privirea ațintită cât mai departe în viitor, la economia și societatea care vor fi să fie post-coronavirus, pentru ca ajustările necesare și efectele disruptive să fie valorificate și ca oportunități economice;
  • criza-corona a găsit România dezarmată ca spațiu bugetar de intervenție, date fiind politicile pro-ciclice hazardate ale fostei guvernări, care au făcut din România campioana europeană a deficitelor bugetare, așa cum am anticipat în repetate rânduri, culminând cu solicitarea Președintelui României de reexaminare a bugetului pentru anul 2019;
  • România este singura din UE care a evoluat în ultimii ani pe contrasensul echilibrelor economice, atât în planul responsabilității fiscal-bugetare, cât și prin deficitele externe care s-au adâncit continuu, în ciuda creșterii economice. În prezent, după „deficite gemene” record de 4,6% din PIB în 2019, deteriorarea perspectivei economice include și nota de plată pentru politicile proaste din ultimii ani.
  • spațiul de intervenție în 2020 este limitat la deficitul pe care statul îl poate finanța în contextul suspendării regulilor privind deficitul din Tratatul de Stabilitate și Creștere, însă această capacitate de finanțare nu trebuie niciodată împinsă până dincolo de limite, în special în contextul macroeconomic actual, marcat de volatilitate și riscuri;
  • în plan global, nu există soluții standard dar merită susținute instrumente comune, în special la nivelul Uniunii Europene, în care economiile naționale beneficiază de un grad înalt de integrare, ceea ce reclamă armonizare și un mix (național) adecvat între politicile fiscal-bugetare și politicile monetare.

Date fiind aceste premise contextuale la nivel de fenomen și pentru România, soluțiile economice la criza-corona trebuie axate pe câteva direcții sau obiective imperative:

1. Prima și cea mai importantă direcție este rezolvarea crizei de sănătate publică! Aceasta este soluția „economică” primordială deoarece economia se hrănește din încredere și predictibilitate, de unde nevoia de reducere a incertitudinii și temerilor pe care oamenii le resimt în legătură cu sănătatea și viața lor. De aici ar rezulta doza de optimism și de perspectivă pozitivă care ar susține consumul – deci relansarea cererii.

Este foarte probabil ca problemele de sănătate publică să nu dispară foarte curând iar soluția medicală certă (vaccin și/sau tratament) să întârzie să apară. În aceste condiții, va trebui să învățăm să conviețuim cu acest coronavirus. De aceea vor trebui asigurate resursele financiare pentru ca infrastructura medicală, umană și tehnologică, să poată duce această luptă de anduranță psihologică împotriva Covid-19.

2. A doua direcție vizează asigurarea unui cadru eficient de guvernanță economică, ceea ce se traduce prin măsuri guvernamentale corect fundamentate, transparente și obiective în raport cu problemele identificate, care să ofere soluții eficiente, prin care mediul de afaceri să acumuleze treptat încredere în perspectivele economice iar apetitul antreprenorial să revină în teritoriu pozitiv – deci relansarea ofertei.

În această privință, se impun anumite nuanțe în raport cu mix-ul optimal de măsuri pe partea de ofertă, cele axate pe credite garantate pentru capital de lucru și investiții. Să nu ne imaginăm că întreprinzătorii din sectoarele afectate se vor înghesui să dea curs acum unor noi proiecte de investiții, înainte ca în economie să apară semne clare de revenire. Iar aceasta nu va fi atât de rapidă sau uniformă la scara tuturor sectoarelor.

Din acest motiv, pachetele de finanțare pentru sectorul privat trebuie axate prioritar pe asigurarea capitalului de lucru și, abia ulterior, pe investiții de dezvoltare. Este foarte importantă, în acest sens, implementarea schemei IMM Invest a creditelor garantate, credite destinate IMM-urilor, micilor întreprinzători, meșteșugari sau fermieri, adică tocmai celor mai vulnerabile categorii în fața crizei economice.

3. A treia direcție vizează utilizarea soluțiilor comune care se conturează la nivelul UE, prin care România să mobilizeze capabilități financiare importante, necesare stimulării economice, nu doar în perioada imediată și nu doar pentru sectoarele direct afectate. Este vorba de utilizarea de mecanisme de sprijin și instrumente financiare care să asiste, pe termen scurt și mediu, efortul de redresare economică, în contextul unor politici monetare adaptate rațional momentului.

Din acest punct de vedere, accesarea unor instrumente financiare puternice, cum ar fi inițiativa SURE și Fondul de redresare economică – aflat în prezent pe masa de lucru a Comisiei Europene, ar oferi mediului economic și piețelor financiare garanții cât mai solide privind capacitatea statului de susținere a efortului de redresare – deci încredere economică și instituțională.

Până în prezent, România a aplicat măsurile care se impuneau ca reacție imediată în raport cu sectoarele afectate, în principal prin protejarea angajaților a căror activitate a fost suspendată ca efect al stării de urgență. Aici trebuie amintită și reacția fermă în materie de politică monetară, în linie cu deciziile adoptate de alte bănci centrale.

Pe măsură ce restricțiile administrative vor fi reduse sau eliminate, vor prevala politicile pro-active, de relansare economică, într-un anume mix de tipul protecție – stimulare.

În această abordare s-ar înscrie, de exemplu, inițiativa SURE de la nivelul UE, ca asistență financiară rambursabilă menită să sprijine schemele naționale pentru programul redus de lucru sau alte măsuri cerute de flexibilizarea ocupării forței de muncă. Este evident faptul că, cel puțin pentru anumite sectoare economice, „repornirea” nu se va putea face, în principal din motive de cerere, la nivelul de activitate anterior crizei-corona.

România trebuie să continue să negocieze inspirat toate posibilitățile de relocare a fondurilor europene nerambursabile, care să fie orientate în 2020 către programe majore de dezvoltare, prin accelerarea investițiilor în infrastructura de transport și prin digitalizarea serviciilor publice, cu efecte de antrenare certe în întreaga economie.

Este de bun augur, în acest sens, Programul Operațional de 4,5 miliarde euro dedicat sistemului sanitar, care include construirea și dotarea a trei spitale regionale. Astfel de investiții trebuie rapid operaționalizate și multiplicate și pentru alte domenii.

În plus, într-o viitoare paradigmă a economiei securității – alimentare, energetice, sanitare,România are uriașe oportunități de reașezare strategică pe harta regională a lanțurilor valorice din agricultură și industria alimentară, din energie și din sfera resurselor, precum și în industria dispozitivelor medicale și cea farmaceutică.

Nu în ultimul rând, România trebuie să-și reașeze prioritățile în planul finanțelor publice, date fiind și provocările majore cu care economiile lumii se vor confrunta în următorii ani în materie de stabilitate financiară și sustenabilitate a datoriilor publice.

Odată cu primele îngrijorări asupra implicațiilor economice ale crizei-corona, unele țări au ales să reacționeze cu soluții standard, în principal monetare, precum în cazul crizelor ciclice. Ulterior, a fost evidențiată importanța soluțiilor dedicate economiei reale, în principal structurale, în raport cu cele de factură macro-financiară. Există deci premise majore ca și această criză să își lase amprenta, mai devreme sau mai târziu, asupra sustenabilității datoriilor suverane. Dar prioritară este acum sănătatea oamenilor!

*  *  *

La începutul lunii martie a.c., înainte de declanșarea crizei sanitare, am propus Președintelui României constituirea unui grup de lucru interinstituțional pentru evaluarea implicațiilor economice ale Covid-19. Astfel a fost înființat, prin Memorandum al Guvernului, formatul consultativ GLI ECOROM, în cadrul căruia au fost și sunt organizate consultări active cu toate sectoarele relevante ale mediului de afaceri din România, în vederea identificării de soluții de protejare împotriva efectelor economice ale crizei de coronavirus.

Doresc să încurajez, și pe această cale, transmiterea în continuare de sugestii și propuneri în materie de soluții din partea tuturor celor preocupați de perspectivele economice ale României.

Valentin Ionescu (ASF): Actuala criză va forţa renaşterea multor industrii, cei care se vor adapta vor fi câştigători

0

Criza actuală va genera apariţia de oportunităţi imense de inovare şi va forţa renaşterea multor industrii, a declarat, marţi, într-o videoconferinţă de specialitate, Valentin Ionescu(foto), director Direcţia de Strategie şi Stabilitate Financiară în cadrul Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF).

„Criza va declanşa distrugerea creativă. În această criză vor apărea oportunităţi imense de inovare, îmbunătăţiri dinamice ale activităţii atât timp cât resursele de la afacerile ineficiente care acum se văd sau falimentare vor fi realocate în mod eficient către alte zone. Criza forţează clar o renaştere a multor industrii. Toată lumea stă acasă în izolare, reevaluează, îşi reimaginează modurile de consum, interacţiunea şi productivitatea. Paradoxal, datorită tehnologiei, astăzi oamenii sunt mai bine conectaţi ca niciodată. În acelaşi timp, această distrugere creativă pe care criza a declanşat-o va oferi în cele din urmă oportunităţi de inovare şi de îmbunătăţiri în dinamică ale productivităţii atât timp cât resursele din sectoarele ineficiente sau falimentare vor fi realocate în scopuri mai bune, mai profitabile”, a spus Ionescu.

Acesta a punctat faptul că efectele crizei se vor resimţi în economia României, însă afacerile vor trebui să-şi regândească rolul contactului uman.

„Efectele crizei se vor resimţi în economia noastră. Evoluţiile care, în mod normal, se vor derula în decursul anilor vor fi acum înghesuite în câteva luni. Aşa cum căderea a fost rapidă, cred că recuperarea ar trebui să fie, oarecum, asemănătoare dacă nu se întâmplă o altă surpriză pe parcurs. Companiile private care caută capital ar trebui să se aştepte ca investitorii să aplice modele mult mai exigente la evaluare, iar banii nu vor mai curge la fel de liber ca în trecut. Dacă ultimul deceniu a aparţinut unor afaceri cu caracter disruptiv, direcţionate de consum, care au redefinit relaţionarea cu brandurile cunoscute, cred că următorii ani vor aparţine celor care regândesc rolul contactului uman în cadrul afacerilor pe care le desfăşoară, în cadrul tranzacţiilor. În actualul mediu de criză am văzut că afacerile care se desfăşurau online au acum câştig de cauză, iar afacerile tradiţionale au oportunitatea de a se extinde, în această perioadă, de a-şi regândi operaţiunile. Cei care se vor adapta vor fi cei câştigători. Fără îndoială că vor apărea şi noi companii pe piaţă. Criza poate naşte oportunităţi, unele poate chiar de nişă care se vor potrivi noilor norme care acum se construiesc, efectiv. Schimbările trebuie să aibă la bază principiul evoluţiei, şi nu al involuţiei”, a menţionat oficialul ASF.

CEC Bank poate acorda credite de aproximativ 2 miliarde de lei prin programul IMM Invest

0

CEC Bank,  instituția financiară cu cea mai lungă tradiție și cea mai extinsă rețea teritorială din România, poate acorda credite de aproximativ 2 miliarde de lei prin programul IMM Invest, având alocat un plafon de garantare de 1.701.438.000 lei.

CEC Bank este unul dintre principalii finanțatori din economia României. Cu un portofoliu de peste 12.000 de companii care au apelat la finanțări CEC Bank și sold al creditelor pe acest segment de peste 12 miliarde de lei, CEC Bank nu este doar o bancă de economii, ci un partener de încredere al companiilor. Suntem aici pentru a sprijini repornirea economiei și pentru a încuraja dezvoltarea companiilor cu potențial de creștere”, a declarat Bogdan Neacșu, președinte – director general al CEC Bank.

Prin programul IMM Invest, IMM-urile, indiferent de categoria acestora, pot accesa finanțări pentru activitatea curentă și pentru investiții în condiții avantajoase. Fiecare beneficiar poate cumula finanțări garantate de stat (credite de investiții și capital de lucru) în limita plafonului de 10 milioane de lei.

Până la sfârșitul anului, dobânda este subvenționată de stat, iar comisionul de risc și comisionului de administrare sunt subvenționate pe întreaga durată de derulare a finanțării. De asemenea, nu se percep comisioane de rambursare anticipată.

Fluxul pentru acordarea acestor finanțări este cel stabilit prin  normele de aplicare pentru programul IMM Invest și presupun analiza și aprobarea solicitării atât la nivelul băncii finanțatoare, cât și la nivelul FNGCIMM. Consilierii CEC Bank sunt pregătiți să ofere tot sprijinul clienților băncii care se înscriu în acest program și aleg CEC Bank ca partener financiar.

Credite pentru finanțarea activității curente prin IMM Invest

Dobânda standard, este ROBOR la 3 luni plus o marjă fixă de 2,5% pe an și este acoperită de stat până la sfârșitul anului.

Suma ce poate fi împrumutată este dublul cheltuielilor salariale, inclusiv contribuțiile suportate de angajator la nivelul anului 2019 sau maximum 25% din cifra de afaceri a anului 2019, sau o valoare care să rezulte din nevoile sale de lichidități pentru maxim 18 luni de la momentul acordării facilității. Plafoanele maxime pentru un astfel de credit au fost stabilite la 500.000 lei pentru microintreprinderi, 1.000.000 lei pentru întreprinderi mici și 5.000.000 lei pentru întreprinderile mijlocii.

Garanția de stat poate acoperi 90% din valoarea finanțării în cazul creditelor acordate microîntreprinderilor și întreprinderilor mici, respectiv 80% în cazul întreprinderilor mijlocii.

Finanțările pot fi acordate pe o durată de maximum 36 de luni, cu posibilitatea de prelungire cu un interval similar.

Credite pentru investiții prin IMM Invest

Dobânda standard, este ROBOR la 3 luni plus o marjă fixă de 2% pe an și este acoperită de stat până la sfârșitul anului.

Suma maximă ce poate fi împrumutată este de 10.000.000 de lei, iar garanția de stat poate acoperi 80% din valoarea finanțării, indiferent de categoria IMM-urilor.

Finanțările pot fi acordate pe o durată de maximum 72 de luni, cu posibilitatea unei perioade de gratie de maximum 18 luni.

Barometru Frames: Descurcați-vă singuri! Cuvântul de ordine în business după starea de urgență

0

Revenirea economică după perioada de shut-down generată de starea de urgență va sta exclusiv în sarcina mediului de afaceri care trebuie să găsească soluții pentru repornirea business-ului. 78% dintre antreprenorii chestionați de compania de consultanță Frames nu au încredere în planul de susținere a economiei anunțat de autorități.

Descurcați-vă singuri! Acesta se anunță a fi cuvântul de ordine în business după starea de urgență.

Potrivit unui barometru privind starea economiei realizat de Frames, în perioada 13-23 aprilie,  în rândul a 250 de companii din întregul spectru economic,78% dintre antreprenorii și managerii chestionați au declarat că nu cred că statul va veni în sprijinul lor cu un plan concret pentru susținerea reluării activității.

Motivele aceste percepții țin, în principal, de resursele financiare insuficiente, indicată de 81% dintre cei chestionați și de incapacitatea administrativă (62%).

 Întrebați care va fi rolul statului în perioada de după starea de urgență, majoritatea respondenților (71%), l-au clasificat drept unul nesemnificativ, în timp ce numai 15% îl consideră drept important.

,,Absența unor măsuri reale de susținere a mediului de business, dincolo de plățile pentru șomajul tehnic, a afectat în mod semnificativ percepția oamenilor de afaceri în privința rolului autorităților în gestionarea situației economice’’, arată concluziile barometrului Frames.

În afara șomajului tehnic, văzută de 82% dintre antreprenori drept o măsură pozitivă, toate celelalte măsuri guvernamentale au înregistrat percepții negative, de la programul de susținere a amânării plății ratelor la proiectul IMM Invest.

Întrebați dacă amânarea plății ratelor, gestionată de stat, este o măsură funcțională, 63% dintre respondenți au răspuns că nu, iar 21% au declarat că nu știu să răspundă.

În ceea ce privește programul IMM Invest, opinia generală (92%) este că acest program s-a născut mort.

,,Eșecul acestui program IMM Invest pare să fi afectat cel mai mult percepția negativă a mediului de afaceri în privința ajutorului din partea statului’’, spune Adrian Negrescu, managerul Frames.

,,Dincolo de condițiile restrictive de participare la program, faptul că statul nu a reușit, cel puțin până în acest moment, să asigure o platformă web funcțională pentru depunerea cererilor a erodat semnificativ încrederea investitorilor. Lansarea campaniei de publicitate asociată acestui program nefuncțional a întârit și mai mult percepția că IMM Invest reprezintă doar un proiect de imagine’’, a mai spus Negrescu.

ECONOMIA ÎȘI REVINE ABIA ÎN 2021

Ce vor face investitorii după încheierea perioadei de urgență? 78% dintre antreprenorii și managerii chestionați au declarat că vor relua activitatea. Interesant și relevant este faptul că 19% au evitat să răspundă.

Întrebați când cred că economia va reveni la nivelul dinainte de criză, 58% au indicat intervalul peste 6 luni, 23% au estimat intervalul 3-6 luni și numai 12% au indicat intervalul 1-3 luni.

,,Marea majoritate a investitorilor privesc destul de rezervat perioada următoare. Lipsa banilor din economie, scăderea acută a cererii de produse și servicii, accentuarea blocajului financiar și temerile privind insolvența și falimentul se află în prim-plan. Există o acută lipsă de predictibilitate, o incertitudine generalizată amplificată, din păcate, de comportamentul ezitant al statului’’, arată concluziile barometrului.

Întrebați care sunt cele mai mari provocări pentru mediul de business în perioada următoare, cei mai mulți dintre respondenți au indicat scăderea cererii de produse și servicii (65%), accentuarea blocajului financiar (62%) și creșterea prețurilor – inflația (49%). La capitolul provocări, managerii au mai menționat, printre altele, evoluția cursului valutar (37%) și potențiala reluare a măsurilor de restricție (28%).

,,Mulți dintre investitori privesc cu teamă la sezonul de toamnă atunci când, potrivit estimărilor, nu este exclus să asistăm la un nou val de îmbolnăviri. Dacă autoritățile vor impune din nou restricții, pentru multe dintre afaceri, 2020 va fi un an compromis, iar multe dintre afaceri se vor închide’’, afirmă Adrian Negrescu.

CE AR TREBUI SĂ FACĂ STATUL

Dincolo de asigurarea propriilor măsuri de supraviețuire a business-ului, antreprenorii și managerii au fost chestionați și în privința rolului pe care statul trebuie să-l joace în relansarea economică.

Chiar dacă percepția generală este că statul nu va ajuta prea mult mediul de afaceri, managerii și-au exprimat opiniile legate de măsurile necesare, cele mai multe de ordin fiscal.

Întrebați ce măsuri administrative trebuie să se afle în prim-plan, 89% au indicat scăderea taxelor salariale, alături de oferirea de stimulente pentru angajări (71%). 

,,Într-o perioadă în care peste 1,5 milioane de români se află în șomaj tehnic, au fost disponibilizați sau au rămas fără locuri de muncă în Occident și s-au întors în țară, reducerea taxelor salariale este considerat prima și cea mai urgentă măsură care să susțină angajările și consumul intern. Stimularea companiilor să angajeze, prin oferirea unor facilități suplimentare (susținerea unei părți din salariu pentru noii angajați, taxe zero timp de șase luni etc.) este văzută de manageri drept o altă măsură eficientă pentru restartarea economiei’’, mai arată concluziile barometrului Frames.

Pe lista sugestiilor mediului de afaceri s-au mai aflat continuarea susținerii firmelor aflate în șomaj tehnic dincolo de perioada de urgență prin intermediul unei soluții cum este cea adoptată în Germania (42%), dezvoltarea unui program de finanțare pe termen mediu și lung prin fonduri asigurate de stat/fonduri UE (menționată de 47%), extinderea bonificațiilor pentru plata taxelor  și a impozitelor (36%) și eliminarea impozitului pe dividende (27%).

,,România se află într-o concurență directă cu țările din regiune în privința relansării economice și oferirii de oportunități de investiții pentru companiile care vor alege, de exemplu, să își mute facilitățile de producție din China. Radiografia măsurilor economice luate până în prezent în țara noastră ne situează pe o poziție mai puțin avantajoasă.  Nu putem aștepta, la nesfârșit, ca Bruxelles-ul să deblocheze linii de finanțare pentru România’, arată concluziile barometrului Frames.

,,Ezitările autorităților în privința restructurării aparatului public și absența unui plan concret de măsuri economice post criză au afectat deja încrederea investitorilor, dovadă înrăutățirea calificativelor acordate de agențiile de rating. Fără măsuri concrete, vom pierde, din păcate, trenul relansării economice’’, afirmă Adrian Negrescu, managerul Frames.

Barometrul privind starea economiei a fost realizat de compania de consultanță Frames în perioada 13-23 aprilie,  prin chestionare online, telefonic şi email, pe un eşantion reprezentativ de 250 de firme din diverse domenii de activitate, de la comerţ, la servicii financiare, agricultură, energie, confecţii, IT etc.

Profilul respondenților a fost reprezentat de antreprenori, manageri de companii, middle si top management, cu studii superioare, 68% bărbați și 32% femei, cu o vârstă medie de 43 de ani.

Analiză privind surplusul de economii în Europa

0

Euler Hermes, lider mondial în domeniul soluțiilor de asigurare a creditelor,prezintă oanaliză asupra economiilor realizabile la nivel european în contextul pandemiei actuale.

Europa ar trebui să deblocheze surplusul de
economii apărut ca un răspuns la criza provocată de COVID-19

Estimăm că în Europa, ratele de economisire ale gospodăriilor ar putea crește cu până la 20 de puncte procentuale, ajungând la o medie de 36% în  trimestrul 2 al anului 2020 (a se vedea figura 1). Aceasta înseamnă economii suplimentare de 1,3 trillioane EUR sau de 10% din PIB. Economiile totale ar putea atinge un nivel record de 2,3 trilioane EUR. În anul 2009, economiile din cele 28 de state membre ale UE au crescut cu 100 miliarde de EUR, ajungând la un total de 1,1 trilioane EUR  economii (anualizate) observate la momentul cel mai acut al crizei.

Restricțiile cauzate de virusul Covid-19 au făcut consumul în multe domenii – de la mâncatul în oraș la călătorii – practic imposibil. Consumul privat va scădea puternic, pierzând în timpul restricțiilor în medie 35% din nivelul normal. În plus, estimăm că 40 % din populația activă va fi plasată în șomaj tehnic, ceea ce îi va proteja parțial veniturile, dar va duce la o pierdere de 20% până la 40% din veniturile disponibile; astfel, venitul total al gospodăriilor ar putea să scadă cu 8% până la 16%. În general, rata economiilor va crește cu +5 puncte procentuale la o scădere a venitului total al gospodăriilor cu 5 % și la o cădere a consumului privat cu 10 %.

Grafic 1 – Rata de economisire pe țară, % din venitul brut disponibil

Surse: Eurostat, Allianz Research

În timpul procesului de relaxare progresivă a restricțiilor, economiile preventive ar putea deveni o problemă: ratele de economisire sunt estimate să rămână cu +6 puncte procentuale peste nivelurile anterioare crizei, respectiv la 21% la sfârșitul anului 2020. Astfel, nivelul ar fi de aproximativ 400 miliarde EUR, adică 3% din PIB. În vremuri instabile, gospodăriile devin mai reticente la a-și asuma riscuri și se pot îndepărta de consum sau de investiții. Aceste economisiri preventive influențează activitatea economică, menținând-o sub potențial. Surplusul de economii sau economiile preventive tind să nu fie utilizate în scop de capitalizare pe termen lung, regăsindu-se în depozite bancare. Probabil băncile vor înăspri condițiile de creditare și vor fi reticente în acordarea de împrumuturi noi în perioade de criză. În timpul procesului de relaxare a restricțiilor, estimăm că tot consumul privat va rămâne cu 10% până la 15% sub nivelurile anterioare blocajului, deoarece ne așteptăm ca, în medie, o treime din angajații aflați în șomaj tehnic ar putea să își piardă locurile de muncă.

Cât timp nu există un vaccin eficient împotriva Covid-19, țările vor rămâne vulnerabile la apariția de noi focare ale pandemiei, ceea ce ar duce la repetarea fazelor de blocare și de repornire a economiei. Reacția evidentă a gospodăriilor va fi creșterea economiilor, în special în țările care au un nivel ridicat al datoriei gospodăriilor și în țările cu nivel ridicat de creștere a ratei șomajului (țările nordice, Olanda, Regatul Unit și, într-o măsură mai mică, Franța, Belgia, Spania și Portugalia – vezi graficul 2).

Grafic 2 – Structura gospodăriilor în funcție de tipurile de proprietate, în %

Sursa : OECD, Allianz Research

Factorii de decizie ar trebui să se concentreze pe politici care să permită deblocarea economiilor. Încrederea în primul rând: testele, măștile, protocoalele sanitare, tratamentele și vaccinurile vor contribui la crearea unui mediu favorabil pentru relansarea consumului:

  • Programe specifice și complementare sistemelor existente. Sistemele de șomaj tehnic și de garanții publice, foarte eficiente în perioada de criză, pot genera economisiri preventive din teama pierderii locului de muncă și din înăsprirea condițiilor de creditare. Evitarea efectelor excepționale și a celor ireversibile ar putea ajuta finanțarea unor investiții publice specifice (ecologice, digitale, de cercetare și dezvoltare) cu multiplicatori ridicați – inclusiv reducerea impozitelor pe profit și pe forța de muncă, în loc să se impoziteze consumul sau transferurile.
  • Protecție socială adaptată. Este foarte important ca populația să-și înfrângă temerile legate de investirea surplusului de economii, de exemplu pentru perioada târzie a vieții. Cheia succesului sunt produsele adecvate – care combină siguranța, flexibilitatea și performanța pe termen lung – precum și mai multe investiții în educația financiară, ușurința accesului  la servicii de gestionare a averii și sprijin pentru persoanele cu venituri mici și medii, pentru a evita greșelile din 2009.
  • Fluiditatea structurală. Multiplicatorii fiscali și înclinația către consum depind de dimensiunea relativă a pieței interne a unei țări, de flexibilitatea salariilor, de dimensiunea stabilizatorilor automați la nivel macroeconomic și de nivelul datoriilor.

Previzionarea riscurilor comerciale și de
neplată de astăzi, înseamnă protejarea trezoreriei de mâine

Euler Hermes este liderul mondial în domeniul soluțiilor de asigurare a creditelor și un specialist recunoscut în domeniile acoperirii și asigurării creditelor. Cu o experiență de peste 100 de ani, Euler Hermes oferă o gamă completă de servicii de gestionare a creanțelor clienților. Rețeaua sa internațională de supraveghere permite analizarea stabilității financiare a IMM-urilor și a marilor grupuri active pe piețe reprezentând 92% din PIB-ul mondial. Societatea cu sediul social la Paris este prezentă în peste 50 de țări având peste 5800 de angajați. Membră a Grupului Allianz, Euler Hermes a obținut ratingul AA din partea Standard & Poor’s. Societatea a înregistrat o cifră de afaceri consolidată de 2,9 miliarde de euro în 2019 și garanta tranzacții comerciale în valoare de 950 miliarde de euro în întreaga lume la final de 2019. Pentru mai multe informații: eulerhermes.com

Notă de avertizare privind declarațiile de perspectivă: Afirmațiile conținute în acest document pot include perspective, afirmații privind așteptările legate de viitor precum și alte declarații prospective care sunt bazate pe opiniile și ipotezele actuale ale conducerii și implică riscuri și incertitudini cunoscute și necunoscute. Rezultatele, performanța și evenimentele efective pot diferi substanțial de cele exprimate sau sugerate în aceste declarații de perspectivă. Astfel de devieri pot surveni din următoarele cauze, fără limitare la, (i) modificări ale condițiilor economice generale și ale situației privind competitivitatea, în special în activitatea principală și pe piețele principale ale Grupului Allianz, (ii) performanța piețelor financiare (în special volatilitatea pieței, lichiditatea și evenimentele legate de credite), (iii) frecvența și gravitatea evenimentelor care cauzează prejudicii asigurate, incluzând de la catastrofe naturale până la realizarea de cheltuieli pentru acoperirea prejudiciilor, (iv) nivelurile și tendințele de mortalitate și morbiditate, (v) nivelurile de persistență, (vi) cu precădere în activitatea bancară, amploarea riscurilor de credit, (vii) nivelurile ratei dobânzii, (viii) cursurile de schimb valutar, incluzând cursul de schimb EUR/USD, (ix) modificările legilor și ale reglementărilor, inclusiv ale reglementărilor fiscale, (x) impactul achizițiilor, incluzând aspectele legate de integrare și măsurile de reorganizare, și (xi) factorii generali privind competitivitatea, în fiecare caz, la nivel local, regional național și/sau global. Mulți dintre acești factori pot avea o probabilitate mai mare de a se produce, sau pot fi mai pronunțați, ca urmare a activităților teroriste și a consecințelor acestora.

Pulsul pieței financiare în context COVID-19

0

Asociația pentru Relații cu Investitorii la Bursă din România (ARIR) organizează joi, 30 aprilie 2020, începând cu ora 11.00,  a doua discuție online „Pulsul Pieței financiare în context COVID-19″.

Vom vorbi cu reprezentanții Băncii Naționale a României, ai fondurilor de investiții, ai fondurilor de pensii și analiști despre percepția lor asupra situației actuale și care sunt măsurile implementate și strategia fiecărei organizații pentru perioada următoare. Vom afla cat de conectata este piața din România cu piețele globale, cum s-au adaptat companiile listate la noul context și care sunt recomandările- tranzacționăm, cumpărăm, vindem.

Invitații care se vor alătura discuției, joi, 30 martie, începând cu ora 11.00, sunt:

  • Cristian Popa, Membru CA, BNR
  • Laura Simion, Coordonator analiza piețe financiare, BRD
  • Mihai Purcarea, CEO, BRD Asset Management
  • Mugur Popescu, Director Investitii, BCR Pensii
  • Ștefan Lungu, Analist, Wood & Co

Moderator: Daniela Șerban, Președinte ARIR

 

 

Aegon acordă despăgubiri si în cazul îmbolnăvirilor cu noul coronavirus

0

Compania de asigurări de viață Aegon România, parte a grupului financiar internațional Aegon (asigurări de viață, planuri de pensie, soluții pentru investiții), anunță că în acest an nu aplică excluderea riscului pandemiei la niciunul dintre produsele din portofoliu care acoperă decesul sau spitalizarea din îmbolnăvire, ca o măsură excepțională, pentru.  

Sînziana Maioreanu (foto), director general al Aegon România: „În situațiile dificile este cel mai bun moment să dăm dovadă de solidaritate, să fim uniți, să le întindem o mână de ajutor celor din jur. Noi am decis să ne despăgubim clienții si în cazul îmbolnăvirilor cu noul coronavirus. Concret, pentru asigurările noastre de viață unde există excludere de despăgubire în caz de pandemie, am eliminat acele excluderi până la finalul acestui an, măsură valabilă atât pentru contractele deja existente, cât și pentru cele viitoare. Îmi doresc ca toți clienții noștri să fie sănătoși și în siguranță, dar să știe că, în cazul în care au nevoie, noi suntem gata să îi susținem. Deja ne-am informat clienții și partenerii despre această decizie”.

Alte măsuri aplicate de Aegon România pentru susținerea clienților, a comunității și pentru limitarea pandemiei: munca de acasă pentru toți angajații companiei, modalități digitale prin care clienții își pot administra asigurările, consultanță online și telefonic, donarea a două izolete către Inspectoratul pentru Situații de Urgență Cluj.

Aegon România apreciază că „industria asigurărilor va fi afectată de faptul că oamenii nu se mai pot deplasa la bănci sau brokeri, precum și de climatul de nesiguranță economică, așadar se va observa o scădere a vânzărilor, chiar dacă jucătorii din acest domeniu fac demersuri semnificative pentru a continua vânzările în mediul online”. 

În 2019, Aegon a înregistrat o creștere cu 25% a vânzării principalelor produse față de 2018. Rezultate principale, comparativ cu anul precedent: volumul total al primelor brute subscrise – circa 120 milioane lei (aproximativ 25 milioane euro), creștere cu circa 25%, peste valoarea estimată; valoarea plasamentelor – 362 milioane lei, creștere cu 44 milioane lei; prima medie brută – 2.313 lei; indemnizațiile pentru polițele ajunse la finalul perioadei contractuale (beneficiile de maturitate și anuitățile) – 6,81 milioane lei; valoarea indemnizațiilor pentru evenimentele asigurate (daune) – 1,8 milioane lei; valoarea medie a despăgubirilor acordate per dosar – 3.817 lei. Aegon a urcat pe locul șapte în clasamentul celor mai importanți asigurători de viață activi pe piața locală. Pe plan internațional, a înregistrat venituri nete de 910 milioane euro în a doua jumătate a anului trecut.

Sînziana Maioreanu: „Cu certitudine că 2020 va arăta complet diferit față de previziunile pe care le-am făcut cu toții la încheierea lui 2019. Cel mai important acum este să trecem cu bine peste această încercare, iar noi și familiile noastre să fim sănătoși. În ceea ce privește industria asigurărilor, cu siguranță că va fi afectată. Totuși, să nu uităm că nevoile noastre rămân aceleași legate de viață, sănătate, economisire, grija pentru cei dragi, pentru propria persoană. Cred că se va schimba modul în care percepem aceste nevoi, care va deveni mai pregnant, de aceea cred că și noi, jucătorii de pe piața asigurărilor, va trebui să ne adaptăm și să îmbunătățim modul în care satisfacem acestei nevoi. Acum, mai mult decât oricând, este lesne de observat că asigurarea nu este un lux, ci o necesitate, pentru că normalitatea cu care eram obișnuiți se poate schimba într-o fracțiune de secundă!”

Au început testările noului sistem de monitorizare a pădurilor

0

Ministerul Mediului și Păduriloranunță căau început testările noului Sistem Informațional Integrat de Urmărire a Materialelor Lemnoase (SUMAL). Participă ocoale silvice și depozite de material lemnos și gărzile forestiere, în etape, până la extinderea sistemului la nivel național. Faza finală a testării este programată în iunie. Atunci vor fi implicate autoritățile de control care vor avea acces la SUMAL: gărzile forestiere, Poliția Română, Agenția Națională de Administrare Fiscală. Noul SUMAL va contribui și la reducerea birocrației, se estimează, cu 50%.  

Costel Alexe, ministrul mediului, apelor și pădurilor: „Acum câteva luni, când am preluat mandatul de ministru, noul SUMAL 2.0 era doar un plan bun pentru stoparea tăierilor ilegale, dar care a fost întârziat sistematic și nejustificat de fosta guvernare. Iată că, începând de ieri, planul este deja în acțiune. Am început să-i testăm toate funcțiile, esențiale pentru a scăpa odată pentru totdeauna de tăierile ilegale din pădurile României. Pentru că digitalizarea supravegherii pădurilor din România ne dă posibilitatea să vedem, în timp real, orice mișcare din pădure. Cu noul SUMAL 2.0 putem urmări, prin coordonate GPS, orice transport de masa lemnoasă din punctul de încărcare până în punctul de descărcare. În acest fel, va fi extrem de dificil să mai apară acele escale ilegale realizate cu același aviz. SUMAL 2.0 obligă și la încărcarea de fotografii, din mai multe unghiuri, ale lemnului încărcat, pentru orice transport din România, precum și însemnarea, în pădure, parchetelor de masă lemnoasă cu coordonate GPS, înainte de a se efectua tăierea. Mai mult, în noul SUMAL 2.0 se vor putea vedea zilnic toate volumele de material lemnos din orice depozit din țară. În plus, cantitățile de lemn din depozite vor fi actualizate automat de SUMAL 2.0, fără să mai poată fi făcute uitate alte volume. Cu aceste funcții, dar și cu altele, pădurea românească va fi sub lupă în timp real, iar autoritățile de control vor putea interveni la fiecare alarmă forestieră. Iar acei agenți economici și acei silvicultori care vor o industrie debirocratizată și mai eficace se vor putea bucura de eliminarea unui număr însemnat de documente redundante”.

Anul școlar continuă la distanță, examenele naționale se susțin la termen

0

Anul școlar continuă până la sfârșitul lui așa cum se desfășoară acum, prin mijloacele tehnologiei, anunță Ministerul Educației și Cercetării. Numai elevii din clase terminale de gimnaziu, liceu, învățământ profesional vor putea să revină în școli pentru pregătire în vederea examenelor naționale, dar vor fi maximum câte zece într-o clasă și nu vor sta mai mult de două-trei ore. Activitatea universitară va continua asistată de tehnologie. În baza autonomiei universitare, examenele vor putea fi susținute și online.

Nu vor fi abateri de la datele calendaristice de referință fixate din cursul anului prin ordine ministeriale: încheierea anului școlar – 12 iunie, începerea probelor de evaluare națională – 15 iunie, începerea probelor scrise de bacalaureat – 22 iunie. Singura schimbare o va reprezenta susținerea la bacalaureat a probelor de evaluare a competențelor după probele scrise, așa cum de altfel s-a mai întâmplat și în sesiunea de toamnă de anul trecut.

Ministerul Educației și Cercetării informează că „pentru elevii și cadrele didactice care nu au acces la tehnologie, unitățile de învățământ și inspectoratele școlare vor oferi sprijin. Acestea vor transmite elevilor resurse educaționale și sarcini de lucru”.

Ca măsuri de siguranță în unitățile de învățământ, „Ministerul Educației și Cercetării și Ministerul Sănătății vor elabora un ordin comun în care se vor stabili toate măsurile de siguranță privind reluarea activității în unitățile de învățământ. Sala de clasă va fi igienizată corespunzător, vor fi realizate culoare semnalizate special, iar în sala de clasă vor fi maximum 10 elevi, respectând măsurile de distanțare”.

De asemenea, Ministerul Educației și Cercetării anunță:

Programa din semestrul al II-lea care nu a fost parcursă după data de 11 martie va fi abordată în anul școlar următor, după ghiduri metodologice elaborate de MEC pentru fiecare disciplină.

Nu se vor susține teze, iar mediile vor fi încheiate cu minimum două calificative/note. Pentru situații excepționale, MEC a prevăzut mai multe scenarii, iar pentru fiecare tip de învățământ (vocațional, special, profesional) vor fi comunicate modalități de încheiere a situației.

Înscrierile la clasa pregătitoare și la grădiniță pot fi realizate online, după un calendar stabilit de MEC. Evaluarea psihosomatică a copiilor va fi înlocuită cu declarație pe proprie răspundere a părinților/tutorilor legali instituiți și recomandarea eliberată de grădinița pe care au frecventat-o.

Pentru asigurarea accesului egal la educaţie pentru preşcolarii/elevii cu cerinţe educaţionale speciale integraţi în învăţământul de masă, profesorii itineranţi şi de sprijin vor continua adaptarea curriculară a conţinuturilor, realizarea materialelor didactice, instrumentelor de lucru şi de evaluare specifice, precum şi monitorizarea aplicării programelor curriculare adaptate, în parteneriat cu cadrele didactice de la grupă/clasă, pentru punerea în aplicare a planului de intervenţie personalizat realizat pe baza planului de servicii individualizat.

Detaliile cu privire la desfășurarea examenelor naționale și a admiterii în învățământul liceal și profesional/profesional dual vor fi prezentate prin procedurile elaborate de MEC. Vor fi elaborate inclusiv proceduri privind siguranța elevilor și a cadrelor didactice la desfășurarea probelor.

Examenele de certificare a competenţelor profesionale pentru niveurile 3, 4 şi 5, conform Cadrului Naţional al Calificărilor, pentru învățământul vocațional, profesional și profesional dual, precum și cele din învățământul postliceal vor fi realizate numai pe bază de proiect, iar proba practică va fi echivalată, în conformitate cu metodologiile aferente fiecărui tip de certificare a competențelor.

Examenul de titularizare și pentru definitivare în învățământ, precum și pentru obținerea gradelor didactice se vor organiza după un calendar comunicat de MEC”.

Pandemia, mediu ideal pentru atacurile cibernetice; Află cum te poți proteja!

0

Pandemia a creat un mediu ideal pentru atacurile cibernetice; Află cum te poți proteja, la Cybersecurity ONLINE FORUM by Financial Intelligence!

Multe ţări au luat măsuri de distanțare socială pentru a limita răspândirea COVID 19, una dintre ele fiind telemunca (îndrumarea angajaților să lucreze de acasă), ceea ce a dus la un număr fără precedent de atacuri cibernetice şi de tentative de intruziune digitală, potrivit experţilor în securitate informatică.

„Nu am mai văzut niciodată aşa ceva”, spune Sherrod DeGrippo, specialistă în ameninţări informatice a firmei de securitate cibernetică Proofpoint, adăugând: „Vedem campanii cu sute de mii de mesaje care exploatează criza coronavirusului”.

Hackerii utilizează tehnici de phishing prin e-mail sau de manipulare psihologică („social engineering”) pentru a avea acces sau pentru a sustrage informaţii sensibile. Ei profită de asemenea de registrul emoţiilor cu pagini de internet false de finanţare participativă pentru persoane afectate de coronavirus.

Reputați specialiști din domeniul cybersecurity vor discuta, mâine, despre cum ne apărăm de atacurile cibernetice, în cadrul Cybersecurity ONLINE Forum în perioada COVID-19, organizat de Financial Intelligence, în intervalul orar 11:00 – 13:00.

Evenimentul, aflat la a doua ediție, se va desfășura ONLINE și va fi transmis LIVE pe site-ul www.financialintelligence.ro, pe pagina de Facebook Financial Intelligence, precum și pe canalul de YouTube Financial Intelligence.

Evenimentul poate fi distribuit de parteneri pe paginile lor de Facebook.

Temele evenimentului vor fi abordate în două paneluri distincte:

  • Noi provocări din domeniul securității cibernetice
  • Cyberintelligence – vulnerabilități, riscuri și amenințări
  • Cybersecurity și infrastructura critică
  • Importanța tehnologiei 5G și riscurile pentru securitate legate de aceasta
  • Cybersecurity în tranzacțiile online
  • Cum ne protejăm de atacurile cibernetice
  • Riscurile cibernetice în telemuncă
  • Recomandări pentru o activitate online sigură de acasă
  • Vulnerabilitățile critice în telefonia mobilă
  • Înmulțirea campaniilor de phishing
  • Măsurile luate de companii pentru protecția datelor
  • Securitatea cybernetică în era Inteligenţei Artificiale
  • Cercetare-Dezvoltare  în cybersecurity
  • Implementarea Legii nr. 362/2018 privind asigurarea unui nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și sistemelor informatice

Evenimentul va fi moderat de Virgilius STĂNCIULESCU, Director Direcția IT și Protecția Datelor, Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM).

În primul panelul vor vorbi: Dragoș PREDA, Secretar de stat pentru Comunicații la Ministerul Transporturilor Infrastructurii și Comunicațiilor, Cătălin ARAMĂ, Director General al CERT-RO, Florin Pană, Specialist în cadrul Centrului Național Cyberint SRI, Sabin SĂRMAȘ, Președintele Autorității pentru Digitalizarea României și Pavel POPESCU, Deputat PNL, Secretar al Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor din Camera Deputaților.

În panelul doi vor vorbi: Yugo NEUMORNI, Președintele CIO Council, Eduard BÎSCEANU,Director al Direcției Securitatea Informației și Protecția Datelor – CISO al CEC Bank, Cristian CUCU, Director al Direcției Informatică și Operațiuni de Securitate al Nuclearelectrica, Călin RANGU, Director ASF, Președinte ISF, Vicepreședintele InsurTech Task Force EIOPA.

La finalul fiecărui panel va exista câte o sesiune Q&A, iar participanții vor putea transmite întrebări speakerilor prin intermediul paginii de Facebook Financial Intelligence.

Partenerii evenimentului sunt: CEC Bank, Superbet, Nuclearelectrica și Institutul de Studii Financiare (ISF).

Parteneri instituționali ai evenimentului sunt: Ministerul Transporturilor Infrastructurii și Comunicațiilor, Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM), CERT-RO, Centrul Național Cyberint SRI, Autoritatea pentru Digitalizarea României, CIO Council, Asociația Națională pentru Securitatea Sistemelor Informatice (ANSSI), Integrated Corporate Security Services (ICSS), Consiliul Național al Intreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR).

Parteneri media ai evenimentului sunt: Agerpres, stirilekanald.ro, România Durabilă, Economistul, Club Economic, The Diplomat, BiziLive TV, Boof Media.

Solicitări ministeriale în beneficiul parcurilor naționale

0

Ministrul mediului, apelor și pădurilor, Costel Alexe, a reiterat cererea către Parlament de legiferare a prevederii ca zona de protecție din fiecare parc național din România să tindă la 75% din suprafața parcului. Cererea a fost exprimată în contextul prezenței în Parcul Național Piatra Craiului (foto), ca urmare a deciziei de introducere a 350 ha noi din suprafața parcului în zona de protecție.

În sens cuprinzător, ministrul a spus: „Vrem să dăm o nouă viață Parcurilor Naționale din România. Avem 13 astfel de bogății unice în Europa, un adevărat motor verde de dezvoltare pentru turismul românesc, cât și pentru comunitățile locale. Astăzi, Parcurile Naționale au o suprafață totală de 318.000 de hectare din care 240.000 sunt doar păduri. Cred că gradul de protecție al acestor parcuri naționale este încă destul de scăzut. Doar jumătate din suprafețele acestora este ferită de exploatarea forestieră. În 2017 am inițiat ca parlamentar, alături de alți colegi, un proiect legislativ prin care procentul de protecție din fiecare parc național al României să tindă să crească la 75%. Așa cum am mai declarat, susțin exploatarea sustenabilă a pădurilor din România. Vorbim de o resursă regenerabilă care, gestionată durabil, aduce României beneficii pe toate planurile. Însă, Parcurile Naționale trebuie să iasă din acest circuit pentru că reprezintă adevărate comori ale biodiversității românești. În momentul de faţă, în parcurile naţionale, în funcţie de clasificare T1, T2, T3, T4, pădurea poate fi exploatată. Ceea ce ne dorim noi prin această lege este ca 75% din suprafață să ajungă în T1, zonă în care să nu fie permise niciun fel de intervenții, iar restul suprafeței să intre în T2, zonă unde vor fi permise doar lucrările de conservare”.

Proiectul legislativ la care s-a referit acum ministrul a primit aviz negativ din partea comisiilor parlamentare de Mediu și Agricultură, fundamentarea respingerii fiind că grad de protecție proiectat este deja prevăzut de actele normative în vigoare.

 „Cer Parlamentului reanalizarea proiectului legislativ în cele două Comisii care au respins inițialproiectul. Îi asigur pe parlamentari că Guvernul României sprijină acest proiect și propune inclusiv completarea ca pe restul suprafeței parcurilor (de 25%) să fie permise doar lucrări de conservare. Dacă reușim împreună să transformăm inițiativa în lege, se va naște o nouă viață pentru toate Parcurile Naționale din România. Îi chem alături de noi pe toți oamenii de bună credință care vor și pot să sprijine acest demers: autorități, mediul academic, societate civilă sau mediul privat, avem nevoie de ajutorul fiecăruia dintre ei. Niciunul dintre noi nu trebuie să uităm că România a fost printre primele țări din Europa care a înființat un parc Național în 1935”, a spus Costel Alexe.

În acest moment, ponderea zonelor de protecție din parcurile naționale din România este: 50,83% – Semenic Cheile Carașului, 40,55% – Cheile Nerei, 48,52% – Domogled-Valea Cernei, 59,31% – Retezat, 81,57% – Defileul Jiului, 45,67% – Buila Vânturarița, 50,67% – Cozia, 43,25% – Piatra Craiului, 34,38% – Munții Măcinului, 73,59% – Cheile Bicazului-Hășmaș, 69,30% – Ceahlău, 69,42% – Munții Rodnei, 68,79% – Călimani.

Referitor la proprietarii privați și la comunitățile locale din zonele parcurilor naționale, ministrul a spus: „Trebuie să ne gândim și la proprietarii terenurilor din aceste parcuri. Aproape o treime din suprafața parcurilor se află în proprietate privată. Acești oameni au dreptul să primească compensații, pentru că nu pot beneficia de pe urma           proprietății lor. Lucrăm la aceste soluții și am primit asigurări că vom avea întreg sprijinul guvernului în acest sens. Sigur, vorbim de sume importante, dar  merită din plin. La fel de importante pentru noi sunt și comunitățile locale care trăiesc în aceste zone. Fie că vorbim despre dezvoltare, despre asigurarea lemnului de foc, fie despre orice alt aspect al vieții lor, vreau să știe că guvernul este și va fi alături de ele”.

Mobexpert redeschide magazinele, de luni

0

Grupul Mobexpert a anunţat, duminică după-amiază că de luni, 27 aprilie, o parte din magazinele Mobexpert se redeschid cu un program redus şi cu un număr restrâns de angajaţi, astfel încât să se limiteze toate riscurile în actualul context, scrie Adevărul.ro.

Totodată, săptămâna viitoare se vor redeschide şi patru dintre fabricile grupului Mobexpert, urmând ca de la mijlocul lunii mai să se redeschidă şi alte trei fabrici. „Am închis printre primii magazinele si fabricile noastre dorind să contribuim esenţial la stoparea răspândirii virusului. Acum, după şase săptămâni de izolare, cu toţii dorim sa ne întoarcem la vieţile noastre. Creşterea importantă a vânzărilor online ne-a arătat că optimismul clienţilor în ceea ce priveşte ziua de mâine nu a fost mult afectat”, a menţionat Dan Şucu, proprietarul Mobexpert, potrivit ZF. Grupul are 2.400 de angajaţi şi o cifră de afaceri de aproximativ 200 de milioane de euro pe an.

ANOFM a realizat 90% din plăţile pentru şomajul tehnic

0

Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă a făcut 90% din plăţi pentru şomajul tehnic, a anunţat preşedintele agenţiei, Victor Picu. El spune că au fost unele întârzieri din cauza zilelor libere de Paşte, potrivit Adevărul.ro.

„Vineri s-au dat banii pentru 90% din angajatori, ca să poată face plăţile mai departe, către angajaţi”, a declarat Victor Picu luni, la Digi 24. El afirmă că nu vor mai fi probleme legate de întârzieri şi anunţă că la începutul lunii mai se pot depune cereri pentru luna aprilie.

Indicele ROBOR la 3 luni a rămas constant

0

Indicele ROBOR la 3 luni, în funcţie de care sunt calculate dobânzile la majoritatea creditelor în lei, a rămas luni la nivelul de săptămâna trecută de 2,50%, potrivit datelor publicate de Banca Naţională a României (BNR).

ROBOR la 6 luni s-a menţinut la rândul său la 2,58%, nivel consemnat de joi, care este cel mai redus după data de 3 mai 2018, potrivit News.ro.

BNR a decis reducerea ratei dobânzii de politică monetară cu 0,50 puncte procentuale, de la 2,5 la sută la 2 la sută începând cu data de 23 martie, în contextul adoptării unui pachet de măsuri menit să atenueze impactul situaţiei generate de epidemia de coronavirus asupra populaţiei şi companiilor româneşti.

ROBOR (Romanian Interbank Offer Rate) este rata medie a dobânzii la care se împrumută, între ele, instituţiile bancare din România, în lei, iar evoluţia sa este legată, în principal, de nivelul de lichiditate existent în piaţă.

PROIECT – Sectorul energetic are nevoie de investiţii majore, până în 2030

0

Sectorul energetic ar avea nevoie de investiţii totale în valoare de aproximativ 22,6 miliarde euro în perioada 2021-2030, în producerea, transportul şi distribuţia energiei electrice, potrivit unui proiect publicat Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri, scrie News.ro.

Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri a anunţat declanşarea etapei de încadrare pentru a se decide dacă “Planul Naţional Integrat în domeniul Energiei şi Schimbărilor Climatice 2021-2030” se supune procedurii de evaluare de mediu, conform HG nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe.  

Pentru aceste investiţii sunt luate în calcul şi împrumuturi de la Banca Europeană de Investiţii. În conformitate cu obiectivele noii Comisii Europene, inclusiv cel care vizează ca BEI să devină Banca UE pentru climă/ mediu, sprijinind proiectele şi investiţiile pentru a combate schimbările climatice, priorităţile BEI sunt: Investiţii în eficienţa energetică, Decarbonarea furnizării de energie, Sprijinirea investiţiilor în tehnologii inovative şi noi tipuri de infrastructură de energie; Securitatea aferentă infrastructurii în domeniul energiei.

GECS 2020: 47% dintre companiile de la nivel global au fost victimele criminalității economice în ultimii doi ani, al doilea cel mai mare nivel raportat în 20 de ani

0

București 27 Aprilie 2020 Frauda și criminalitatea economică rămân la niveluri record, potrivit studiului bianual PwC „Global Economic Crime and Fraud Survey” (GECS) 2020, cu 47% dintre companii afectate în ultimii doi ani, a doua cea mai mare rată din ultimii 20 de ani. Valoarea pierderilor raportate de respondenți din cauza fraudelor se ridică la 42 miliarde dolari.

Principalele tipuri de infracțiuni economice raportate în ultimii doi ani au fost fraudele comise de clienți (35%), criminalitatea cibernetică (34%), furtul de bunuri și bani (31%) și mita și corupția (30%). De altfel, fraudele comise de clienți au înregistrat cea mai mare creștere, de șase puncte procentuale, de la 29% în urmă cu doi ani.

”Nivelul ridicat al criminalității cibernetice este în linie cu evoluția tehnologică. Anul aceasta am putea asista la un nou record în materie de fraude, având în vedere activitatea crescută și schemele de fraudă din ce în ce mai elaborate ale hackerilor/criminalilor informatici care profită de îngrijorarea instaurată la nivel global. Criza generată de pandemia COVID-19 domină atenția, iar organizațiile și populația devin mai vulnerabile la alte riscuri și toate organizațiile internaționale lansează avertismente că s-au înmulțit cazurile de diverse înșelătorii financiare, îndeosebi criminalitate cibernetică și fraudele de tip social, iar sumele pot fi semnificative”, a declarat Ana Sebov, liderul echipei de Forensic din cadrul PwC România.

Majoritatea industriilor au fost vizate de criminalitatea cibernetică, respondenții studiului PwC menționând că aceste incidente au afectat semnificativ activitatea companiilor. Acestea au arătat că fraudele și infracțiunile informatice ale clienților sunt cele mai perturbatoare pentru activitate dintre toate infracțiunile.

La nivel global, toate regiunile au înregistrat fraude ale clienților în ultimii doi ani, cele mai afectate fiind Orientul Mijlociu, care a cunoscut o creștere de la 36% la 47%, și America de Nord, unde avansul a fost de la 32% la 41%.

Profilul infractorilor economici

Frauda lovește/poate lovi atât din interiorul, cât și din exteriorul organizațiilor, iar în foarte multe cazuri există complicitate între fraudatorii externi și cei interni. Potrivit raportului, clienții, hackerii și furnizorii sunt responsabili de 39% din incidentele de criminalitate economică raportate în ultimii doi ani.

”Sub diverse presiuni, personale sau profesionale, cum ar fi atingerea anumitor rezultate, angajații pot apela la mită și corupție, la contabilitate creativă sau la alte acte frauduloase care pot prejudicia companiile financiar și reputațional. Controalele antifraudă contribuie la protejarea resurselor, reputației și siguranței companiilor, însă simpla definire de controale nu este suficientă. Este importantă verificarea implementării și aplicării controalelor definite” comentează Ana Sebov, liderul echipei de Forensic din cadrul PwC România.

Raportul subliniază importanța prevenirii și modul în care investițiile în abilitățile și tehnologia potrivite pot crea un avantaj. Aproape jumătate dintre organizații au răspuns la infracțiuni prin implementarea și îmbunătățirea controalelor, iar peste 60% din organizații încep să folosească tehnologii avansate, precum inteligența artificială și învățarea automată pentru combaterea fraudei, corupției sau a altor infracțiuni economice.

Alte concluzii ale raportului

  •  1 din 5 respondenți au menționat că fraudele efectuate de furnizori au avut impactul cel mai mare.
  • 13% din respondenții care au fost victimele fraudei în ultimii doi ani au raportat pierderi de peste 50 de milioane de dolari ca urmare a acestor incidente.
  • Comportamentele anticoncurențiale, folosirea de informații privilegiate, evaziunea fiscală, spălarea de bani, mita și corupția au fost raportate ca fiind cele mai costisitoare fraude, raportate la pierderile directe și costurile necesare cu măsurile de remediere.
  • Companiile arată că adoptarea noilor tehnologii  implică costuri ridicate, lipsa de expertiză, resursele limitate. 28% din respondenți nu sunt siguri de valoarea adăugată a acestor soluții.

Studiul PwC „Global Economic Crime and Fraud Survey” din 2020 a fost realizat pe baza răspunsurilor a peste 5.000 de respondenți din 99 de țări din întreaga lume. Ediția globală a raportului poate fi descărcată aici.

Despre PwC

Misiunea PwC este de a construi încredere în cadrul societății şi de a contribui la rezolvarea unor probleme importante. Firmele din rețeaua PwC ajută oamenii şi organizațiile să creeze valoarea adăugată de care au nevoie. Suntem o rețea de firme prezentă în 157 de țări cu mai mult de 276.000 de profesioniști ce oferă servicii de calitate în domeniul auditului, consultanței fiscale și consultanței pentru afaceri. Mai multe detalii despre noi puteți găsi accesând site-ul www.pwc.ro.

PwC se referă la reţeaua de firme PwC şi/sau la una dintre firmele membre, fiecare dintre acestea fiind o entitate juridică separată, așa cum se poate vedea accesând www.pwc.com/structure.

© 2020 PwC. Toate drepturile rezervate.

Studiu Colliers: Companiile active în retail, care închiriază sau dețin spații industriale, mizează pe dezvoltarea comerțului online pentru a recupera pierderile generate de efectele epidemiei de Covid-19

0

București, 27 aprilie 2020: Deși mai puțin afectată de epidemia de Covid-19 decât alte sectoare imobiliare, și piața spațiilor industriale și logistice se adaptează la noul context de business. Astfel, tot mai multe companii caută soluții în mediul online, în contextul în care vânzările online au crescut pentru 75% dintre companii în această perioadă. În paralel, jucătorii din piață se îndreaptă către soluții locale sau de proximitate pentru materii prime (19%), pentru a nu mai depinde de importurile efectuate din țări îndepărtate, își restructurează proiectele și procesele (46%) sau chiar pun în așteptare unele proiecte (33%), arată un studiu realizat de Colliers International în rândul a 76 companii din sectorul industrial și logistic din România. Circa 59% dintre companiile participante se așteaptă la o scădere a chiriilor în următoarele 12 luni, pe fondul încetinirii operațiunilor logistice.

85% dintre companiile din domeniu spun că au fost afectate de contextul actual, dar 54% consideră că efectele sunt minore prin comparație cu alte piețe. 29% au resimțit efecte ca urmare a absenței angajaților, 28% pe fondul restricțiilor de livrare, 16% ca urmare a problemelor întâmpinate în fluxul de aprovizionare și 13% de stoparea producției, potrivit studiului Colliers International efectuat în rândul companiilor active în logistică/transport, dezvoltatorilor, companiilor din retail și comerț online, producție și investitorilor din sectorul industrial și de logistică. Studiul face parte dintr-o analiză amplă asupra pieței imobiliare, care se bazează pe informații esențiale din toate segmentele pieței pentru a aduce mai multă claritate asupra industriei.

Magazine online și o abordare multi-canal, soluții posibile pentru a reduce impactul crizei

Cu vânzări online în creștere în ultima lună, după cum susțin 75% dintre participanții la studiul Colliers International care sunt activi pe segmentul de retail, companiile din sectorul industrial și de logistică caută acum să investească în platforme online și în diversificarea canalelor de vânzări pentru a gestiona mai bine riscurile asociate contextului actual. 80% dintre retailerii care au răspuns la sondaj spun că au magazine online sau că vor să investească într-o astfel de platformă în viitorul apropiat, ca o plasă de siguranță pentru scăderea vânzărilor din magazinele fizice.

„O abordare axată pe canale multiple de vânzare va câștiga cel mai probabil teren în viitor printre companiile din sectorul logistic și industrial active în retail. Acest lucru nu ar afecta în niciun fel un depozit închiriat de un anumit chiriaș, chiar ar putea să genereze o creștere a suprafeței închiriate pe termen lung, dar ar ajuta atât chiriașul, cât și proprietarul, având în vedere că primul ar avea un flux de numerar mai bun, inclusiv în situații delicate ca aceasta”, explică Laurențiu Duică, Partner & Head of Industrial Agency la Colliers International.

Extinderea vânzărilor online va avea loc în contextul în care toate companiile au luat măsuri de precauție, cum ar fi restricții de călătorie, măsuri sporite de siguranță și igienă, muncă de la domiciliu, etc. Cele mai multe astfel de măsuri au fost luate de către retaileri, în special în zona restructurării proiectelor sau proceselor. Dar și unii jucători din comerțul electronic au apelat la astfel de măsuri, în funcție de linia de business.

Furnizori locali pentru a evita blocaje în aprovizionarea cu materii prime

În actualul context, producătorii se vor orienta tot mai mult spre soluții locale pentru materia primă, pentru a nu mai depinde de importurile din țări mai îndepărtate, cum este China, de exemplu, și pentru a evita blocaje în lanțul de aprovizionare. Astfel, în perioada următoare, specialiștii estimează că spațiile de producție locale vor cunoaște o creștere semnificativă, și chiar firme din China vor fi interesate să dezvolte centre de producție în Europa, inclusiv în România.

Pe termen mediu și lung, lanțurile de distribuție vor fi restructurate, în sensul că producătorii și companiile de logistică se vor orienta cel mai probabil către furnizori locali și regionali pentru a evita sistarea sau reducerea aprovizionării cu materii prime în viitor. Perspectiva de business a marilor companii va rămâne una globală, însă va fi susținută cu precădere prin resurse locale și regionale, mai ales dacă astfel de decizii de business vor fi susținute și prin modificări legislative. Depozitele vor fi descentralizate, iar jucătorii din piață vor alege să aibă depozite mai mici în diferite țări, în locul unui depozit central mare din care să trimită marfa către diverse piețe”, precizează  Laurențiu Duică.

Cererea din retail și logistică este așteptată să scadă, cu impact asupra chiriilor

63% dintre respondenți se așteaptă la o scădere a cererii în următoarele 12 luni, iar 59% consideră că aceeași evoluție va fi vizibilă și la nivelul chiriilor. „Așteptările destul de aliniate în piață privind cererea și chiriile oferă o perspectivă oarecum pozitivă, indicând faptul că proprietarii și chiriașii sunt într-o poziție bună pentru posibile negocieri dificile în viitor”, mai spune Laurențiu Duică.

Consecințele pe termen lung ale pandemiei de Covid-19 vor fi cel mai probabil restructurarea lanțului de aprovizionare, după cum consideră 69% dintre participanții la sondajul Colliers International, urmată de întârzieri în fluxul de mărfuri (59%) și o creștere a capacității de depozitare (31%). Doar 10% dintre companiile din sectorul industrial și de logistică consideră că nu vor fi consecințe majore.

Relația comercială cu China, afectată

43% dintre respondenți văd o schimbare a modului de abordare a relației cu China în sectorul industrial și de logistică, în special din punctul de vedere al importurilor și depozitelor în UE. 45% consideră că această schimbare va fi pe termen scurt și 13% nu văd nicio schimbare. Este încă prea devreme pentru a evalua impactul post-pandemic asupra relațiilor comerciale, însă specialiștii apreciază că o mare parte a jucătorilor din piață se așteaptă la o reechilibrare a relațiilor comerciale cu China.

Pentru România, acest lucru ar putea însemna redistribuirea de noi unități de producție pentru piețele europene. Sondaje pe aceeași temă făcute de Colliers în țările vecine au concluzii similare, majoritatea jucătorilor polonezi din sectorul industrial și de logistică, de exemplu, așteptându-se la oportunități pe termen scurt sau pe termen lung în detrimentul Chinei.

Despre Colliers International

Colliers International Group Inc. (NASDAQ: CIGI) (TSX: CIGI) este unul dintre liderii globali în domeniul consultanței imobiliare și al managementului investițiilor. Cu operațiuni în 68 de țări, cei peste 15.000 de specialiști întreprinzători lucrează împreună pentru a oferi consultanță și servicii de specialitate pentru a maximiza valoarea proprietății pentru chiriași, proprietari și investitori. Timp de peste 25 de ani, echipa noastră experimentată de management, care deține aproximativ 40% din capitalul nostru, a oferit acționarilor profituri investiționale anuale de aproape 20%. În 2019, veniturile corporate au fost de peste 3 miliarde de dolari (3,5 miliarde de dolari inclusiv afiliații), cu active gestionate de 33 miliarde de dolari. Pentru mai multe detalii despre Colliers International puteți accesa corporate.colliers.com sau ne puteți urmări pe Twitter @Colliers și LinkedIn.

Drepturile cadrelor medicale implicate în lupta împotriva Covid-19 și ale urmașilor

0

O analiză asupra unei teme de actualitate în spațiul public și în atenția profesioniștilor,drepturile cadrelor medicale  implicate în lupta împotriva Covid-19 și ale urmașilor lor, analiză susținută de avocatul Dumitru Balea (foto), Iordăchescu & Asociații:

În data de 23 aprilie 2020, Camera Deputaților a adoptat Proiectul de Lege pentru recunoașterea meritelor personalului medical participant la acțiuni medicale împotriva Covid-191 (în continuare „Proiectul”), adoptat deja de Senat în 8 aprilie 2020. Analiza care urmează este aplicată pe varianta proiectului trimis Președintelui României spre promulgare în 23 aprilie 2020.

Scopul acestui proiect de act normativ îl reprezintă recunoașterea meritelor personalului medical implicat în acțiuni medicale împotriva Covid-19 prin acordarea unor drepturi atât celui ce face parte din personalul medical, cât și urmașilor acestuia, dacă decesul său survine ca urmare a complicațiilor infectării cu SARS-CoV-2.” afirmă Dumitru Balea, avocat, Iordăchescu & Asociații.

Vom  stabili, în cele ce urmează, care sunt categoriile de personal medical la care se referă dispozițiile Proiectului (1), persoanele care beneficiază de drepturile prevăzute de Proiect (2), în ce constau aceste drepturi și condițiile în care pot fi accesate (3). 

(1) Personalul medical căruia Proiectul i se aplică Articolul 2 din Proiect prevede personalul medical care intră sub incidența Proiectului: a) personalul medical de specialitate și personalul auxiliar sanitar din acele unități sanitare (spitale, farmacii, cabinete de medicină de familie ori de medicină dentară etc.) implicate direct în acțiuni în acțiuni legate de prevenirea, gestionarea și combaterea infecțiilor cu COVID-19; b) personalul medical și paramedicii militari din structurile aflate în coordonarea Departamentului pentru situații de urgență (din cadrul MAI), implicați direct în acțiuni și misiuni legate de prevenirea, gestionarea și combaterea infecțiilor cu COVID-19; c) personalul cu pregătire paramedicală din echipajele SMURD; d) tot personalul din spitalele care acordă asistență medicală pacienților testați pozitiv cu virusul SARS-CoV-2 și din spitalele de suport pentru pacienți testați pozitiv sau suspecți de infectare, cuprinse în listele din anexele 2 și 3 ale Ordinului Ministrului Sănătății nr. 555/2020.

(2) Persoanele care beneficiază de drepturi Vor beneficia de drepturile cuprinse în Proiect personalul medical enumerat la punctul anterior și, în cazul decesului cauzat de condițiile de muncă, urmașii. Adică, prevede art. 2 alin. (2), copiii și soțul supraviețuitor. Dacă nu există copii și soț supraviețuitor, iar cadrul medical decedat era singurul susținător al părinților săi, vor beneficia și aceștia de drepturile conținute în Proiect. În cazul decesului, familiei defunctului sau persoana care a suportat cheltuielile ocazionate de deces va primi un ajutor patrimonial pentru acoperirea acestor cheltuieli.

(3) Drepturile acordate și condițiile de accedere Există mai multe categorii de drepturi acordate prin Proiect, constând fie într-un spor salarial acordat direct personalului medical, fie în drepturi pentru urmași sau părinți, respectiv un ajutor pentru înmormântare. Personalul medical enumerat la punctul (1) care execută, conduce sau coordonează misiuni și sarcini de serviciu în condiții de pericol deosebit beneficiază pe durata stării de urgență și timp de 3 luni după încetarea acesteia de un spor salarial de până la 30% din salariul de bază. Chiar dacă personalul medical va continua să acorde tratament pacienților infectați cu SARS-CoV-2 și după trecerea celor 3 luni de la încetarea stării de urgență, nu va mai beneficia de acest spor. Cuantumul exact al sporului și categoriile de personal medical cărora le va beneficia se vor stabili prin ordin al Ministrului Sănătății în 15 zile de la intrarea în vigoare a Proiectului. Acest spor salarial va putea fi cumulat cu alte sporuri, premii, indemnizații, neluându-se în calcul pentru determinarea limitei maxime de 30% din salariul de bază, ce nu poate fi depășită de cumularea tuturor acestor venituri suplimentare, limită impusă prin art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Adică, dacă un medic deja a atins limita maximă de 30% prin cumularea altor sporuri, premii, indemnizații etc. anterior aplicării sporului prevăzut de Proiect, acest din urmă spor se va adăuga la salariul medicului, putându-se ajunge cumulat la venituri suplimentare de maxim 60% din salariul de bază.

Urmașii celor care intră în definiția personalului medical în înțelesul Proiectului și care decedează ca urmare a complicațiilor cauzate de infectarea cu SARS-CoV-2 vor beneficia de următoarele drepturi și dacă îndeplinesc anumite condiții: a) Ajutorul suplimentar pentru deces, în cuantum egal cu de două ori câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, care este în anul 2020 de 5.429 lei, conform Legii nr. 6/2020 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2020. b) Pensie de urmaș pentru copil până la împlinirea vârstei de 18 ani sau de 26 de ani dacă își continuă studiile. Proiectul nu arată cuantumul pensiei, dar considerăm că va fi de 75% din salariul de bază, ca în cazul pensiei de urmaș pentru soțul supraviețuitor. c) Pensie de urmaș pentru soțul supraviețuitor egală cu 75% din salariul de bază avut de defunct la data decesului. d) Asistență medicală și medicamente gratuite în cadrul rețelei sanitare a Ministerului Sănătății sau, după caz, ministerele cu rețea sanitară proprie, cu decontarea cheltuielilor de către acestea. e) Scutirea de la plata impozitului pe terenul și pe clădirea folosită ca domiciliu aflate în proprietate sau coproprietate.

Soțul supraviețuitor va beneficia de drepturile enumerate la lit. c), d) și e) numai până când se va recăsători. Părinții cadrului medical sau auxiliar defunct vor beneficia de un ajutor lunar în cuantum de 37,5% din salariul de bază avut de la data decesului. Pensia de urmaș și ajutorul lunar pentru părinți nu vor putea fi cumulate de aceștia, cu pensia pe care ar avea dreptul să o primească în temeiul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii. În terme de 15 zile de la acordare drepturilor conținute de Proiect, beneficiarul va trebui să opteze între aceste drepturi și pensia ce i s-ar cuveni potrivit Legii nr. 263/2010.

În încheierea Proiectului se stabilește data de 11 martie ca Ziua personalului medical, pentru recunoașterea onorifică a meritelor personalului medical participant la acțiuni medicale împotriva Covid-19.

“Cu toate că acest cadru nu permite o analiză amănunțită a Proiectului, din lectura acestuia rezultă condiții destul de restrictive și recompense materiale destul de restrânse ce se vor acorda personalului medical implicat în lupta împotriva pandemiei. Mai mult decât un ajutor material pentru medici și personalul auxiliar din sistemul sanitar, acest Proiect pare să fie o justificare a clasei politice că a făcut ceva (puțin) pentru persoanele pe care profesia le expune cel mai mult riscului de infectare cu SARS-CoV-2.” încheie Dumitru Balea, avocat Iordăchescu & Asociații.

Beneficii din concilierea CSALB

0

Băncile își sfătuiesc consumatorii care au probleme în plata ratelor – scădere venituri, șomaj, șomaj tehnic, probleme medicale – să apeleze la CSALB. Clienții pot obține astfel beneficii pentru întreaga durată a creditului, nu doar amânarea ratelor pentru cel mult 9 luni. Concilierea este gratuită pentru consumatori. Orice persoana fizică ce are probleme cu o bancă sau IFN poate completa o cerere de negociere, direct pe site-ul www.csalb.ro.

Tradeville: Electrica, afectată atât de cererea scăzută din piață, cât și de măsurile luate de Guvern

0

Pandemia de COVID-19 afectează pe două planuri Electrica – prin cererea mai redusă de electricitate și măsurile cu impact negativ adoptate de Guvern – în contextul în care compania a avut anul trecut un rezultat net mai mic decât cel înregistrat anul anterior, arată o analiză Tradeville realizată pe baza rezultatelor financiare ale societății.

Astfel, pe de o parte, cererea pentru electricitate a scăzut cu aproximativ 5% la nivel european, pe fondul închiderilor masive ale întreprinderilor. Electrica se află deci în situația de a-și menține activitatea la standardele normale într-o piață cu cerere deficitară.

Ovidiu Dumitrescu, CFA, Director General Adjunct, Tradeville

Pe de altă parte, câteva dintre măsurile adoptate recent de Guvern le afectează furnizorilor de electricitate și gaze naturale încasările și cash-flow-ul.  Conform ordonanței militare nr. 4/2020, companiile din sectorul energetic nu vor mai putea să majoreze tarifele pentru electricitate sau gaze naturale peste nivelurile de la data emiterii ordonanței, ci doar să le reducă conform cererii și ofertei. „O altă schimbare este aceea că facturile la utilități vor fi amânate pentru întreprinderile mici și mijlocii, ceea ce va avea efecte negative pentru cash flow-ul societății, după cum atenționează și managementul Grupului”, arată Tradeville.

Profitul Societății Electrica a scăzut cu 10,3% anul trecut, în ciuda creșterii de două cife a veniturilor (+11,9% comparativ cu anul 2018), determinată de veniturile din distribuția și furnizarea energiei electrice, cât și din furnizarea de gaze naturale, care a înregistrat o creștere de 481%. Scăderea rezultatului net a fost vizibilă în toate cele 4 trimestre, de fiecare dată fiind înregistrate cifre mai mici față de perioadele similare din 2018. Un impact semnificativ asupra rezultatului financiar din 2019 l-au avut cheltuielile financiare, care s-au dublat comparativ cu anul anterior.

In martie 2020, Electrica a propus spre distribuire dividende cu un randament de 7,3%, raportat la prețul de închidere din 6.04.2020, din rezultatul înregistrat în 2019. Rata de alocare este de 100% din profit și va fi votată în cadrul AGA din 29 aprilie.

Vă invităm să consultaţi concluziile detaliate ale analizei Tradeville despre rezultatele înregistrate de Electrica în 2019 în documentul ataşat.

Mai jos, evoluția cotației acțiunilor Electrica:

—EL—BET  —BET-NG 
—Ziua în care Romania a înregistrat 100 de cazuri de infectare cu coronavirus

Call către companii, pentru centrul de suport medical din Cluj-Napoca

0

Asociația „Zi de Bine”, inițiatoarea  campaniei #scutpentruspitale, a lansat un call adresat și companiilor, pentru strângerea de fonduri în vederea amenajării celui de-al doilea centru de suport medical, la Cluj-Napoca. În acest scop este amenajată sala polivalentă din Cluj-Napoca, printr-un parteneriat între Instituția Prefectului Cluj, Primăria Municipiului Cluj-Napoca, ISU, DSP Cluj și mediul de afaceri. De asemenea, a lansat proiectul „Educație pentru minți curajoase”, curs online interactiv de igienă sanitară, în parteneriat cu IQVIA și Inspectoratul Școlar al Județului Argeș, curs pentru 16.000 de copii din ciclul primar, predat de+1.000 de cadre didactice.

Până în prezent, Asociația „Zi de Bine” (fondatoare, Melania Medeleanu și Luciana Zaharia) a susținut 52 de spitale și informează că „banii strânși în campania #scutpentruspitale au fost folosiți pentru achiziționarea de aparatură medicală – kit ecograf de înaltă performanță, 18 ventilatoare ATI, 6 monitoare ATI, sistem de protecție respiratorie cu sincronizare, 7 injectomate, 28 lămpi UV – echipamente de protecție – 72.000 de măști chirurgicale ffp2, 2.000 combinezoane, 30.000 de mănuși, 10.000 de viziere, halate de unică folosință, ochelari de protecție, 100.000 litri dezinfectanți și alte materiale necesare spitalelor din: Brașov, Târgoviște, Suceava, Buzău, Câmpulung, Craiova, Petroșani, Rădăuți, Sinaia, Târgu-Mureș, Bârlad, Roman, Roșiorii de Vede, Tecuci, Arad, Piatra-Neamț, Ploiești, Hunedoara, Deva, Găești, Botoșani, Târgu Cărbunești, Baia-Mare, București, Sighișoara, Sânnicolau Mare, Onești etc.” și „s-a implicat și în strângerea de fonduri pentru unitatea de suport medical Bucureștii Noi, proiect inițiat de Auchan și Leroy Merlin. Amenajată în timp record, în doar 2 săptămâni, unitatea de suport medical a fost predată autorităților și este pregătită să primească 350 de pacienți cu forme ușoare ale bolii, degrevând spitalele, care se pot astfel concentra pe pacienții în stare gravă”.

Melania Medeleanu, fondatoare a Asociației Zi de Bine: „Au fost două luni pline, în care am trecut prin mii de stări: de la furie și frustrare când citeam mesajele disperate ale medicilor care ne scriau, până la uimire și încântare la reacția oamenilor care au donat de câte ori le-am cerut ajutorul. Le-am arătat la fiecare pas ce facem cu banii și pentru ce avem nevoie de ei. Iar ei au făcut scut: și-au donat ziua de naștere, și-au mobilizat prietenii și am strâns fonduri cot la cot. Cât timp donatorii ne rămân alături, continuăm să căutăm și să trimitem mai departe ajutorul de care este nevoie”.

Asociația „Zi de Bine” continuă și în luna mai campania de fundraising dedicată Covid și apoi își reia activitatea de strângere de fonduri pentru cauzele alese inițial: copii abandonați, doliu, violență domestică, sănătate mintală, sărăcie etc.

Donațiile către Asociația Zi de Bine se fac: prin SMS cu textul SUS la 8862 (mesaj în valoare de 4 euro); prin transfer bancar: în contul deschis la Banca Comercială Română (RON: RO56RNCB0092166359160001); prin PayPal; donație online prin PAGO, rohelp.ro, etc. – Mai multe variante de donare se găsesc pe www.zidebine.ro.

Până la 15 mai, fiecare angajat sau oricine completează declarația unică (PFA, drepturi de autor)  poate direcționa 3,5% din impozitul pe venit pentru anul 2019. Procedura este complet gratuită iar formularul se poate trimite online: https://zidebine.ro/formular_230.html. Banii care se vor strânge prin completarea formularului sunt esențiali pentru existența organizației, fiind sursa principală din care sunt acoperite costurile administrative pentru a putea continua proiectele asociației.

Platformă Google pentru IMM-uri

0

Lansată de Google cu suportul Consiliului Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România, platforma „Google pentru IMM-uri” cu adresa www.events.withgoogle.com/google-pentru-imm-uri este un site cu instrumente și consultanță gratuite pentru întreprinderile mici și mijlocii, care „își dorește să faciliteze și să susțină digitalizarea afacerilor românești, indiferent de industrie”. Obiectivul proiectului este „să susțină companiile din offline, afectate de măsurile de distanțare socială și izolare impuse de pandemia Covid-19, care vor să învețe cum să activeze online”.  

Platforma are trei secțiuni: „În prima, antreprenorii se vor familiariza cu o suită de instrumente Google gratuite, menite să-i ajute să gestioneze relația cu clienții, să administreze un spațiu online pentru afacerea lor, să descopere interesele consumatorilor și nu în ultimul rând, să găsească oportunități internaționale, dacă se gândesc la extindere. A doua secțiune se concentrează pe consultanța online de care antreprenorii pot beneficia dacă se înscriu pe site. Aceștia au acces la sesiuni individuale de consultanță ținute de către traineri specializați, prin care vor învăța cum să utilizeze instrumentelele Google, să își clarifice nedumeririle privind activitatea online a afacerii lor și să primească sfaturi despre gestionarea digitală a afacerii în timpuri de criză. Cea din urmă secțiune pune la dispoziția IMM-urilor o listă de servicii și produse oferite de diverse companii afacerilor care doresc să-și îmbunătățească prezența online. Resursele sunt diverse, de la opțiuni de vânzare digitală, implementarea plăților online și  eficientizarea muncii de la distanță și până la inițiative din partea autorităților publice. Google va continua să adauge constant resurse în această secțiune”. 

Dan Oros, Head of Marketing Google România: „Este o perioadă dificilă pentru toate companiile, dar mai ales pentru IMM-urile care își desfășoară întreaga activitate în offline. Prin site-ul Google pentru IMM-uri ne propunem să venim în ajutorul celor care ar putea să îşi continue o parte din activitate în online, dar din păcate nu au cunoştinţele sau resursele necesare pentru a face pasul din offline în online. Atât consultanța, cât și resursele Google disponibile pe acest site sunt gratuite.” 

Florin Jianu, președintele CNIPMMR: „Consider că transformarea digitală este un proces cheie în această perioadă de schimbare a întregii societăţi, proces care va ajuta IMM-urile să îşi menţină şi să îşi îmbunătăţească performanţele şi competitivitatea. Recomand şi susţin iniţiativa Google de a pune la dispoziţie o platformă integrată pentru acces la resurse şi consultanță.”

De Ziua dansului, JTI vă invită la film, pe TIFF Unlimited

0

De Ziua internațională a dansului, miercuri, 29 aprilie, ora 21:00, JTI vă invită la un film cu și despre dans, pe platforma online TIFF Unlimited. Mr. Gaga, un documentar artistic extraordinar despre coregraful israelian Ohad Naharin, în regia lui Tomer Heymann, a fost prezentat prima dată de JTI la ediția TIFF din 2016, la cinematograful Florin Piersic din Cluj. La proiecție a fost prezent și regizorul Heymann, care a vorbit cu pasiune și căldură despre revelația dansului, despre „Gaga”, limbajul mișcării inventat de Naharin, despre cei opt ani de muncă la această peliculă pe care a șlefuit-o ca pe un diamant, editând din 1.300 de ore de filmare o poveste simplă, puternică și cursivă, de 100 de minute. Filmulurmărește viața unuia dintre cei mai inovatori dansatori și coregrafi ai lumii, creionând un portret dur și strălucitor al artistului, pe parcursul său în SUA, Elveția şi Israel, unde si-a legat numele de Alvin Ailey, Bejart Ballet și, mai ales, Batsheva Dance Company.

JTI a avut privilegiul de a-i oferi lui Ohad Naharin o stea cu ocazia ediției din 2017 a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS), pe Aleea Celebrităților. După încă un an, în 2018, JTI a prezentat la TIFF Bobbi Jene, de Elvira Lind, un film despre una dintre dansatoarele lui Ohad Naharin.

„Dacă îți amintești că dansul nu este despre a face spectacol, că pentru a dansa nu ai nevoie de public, dacă te conectezi cu dansul ca un act de plăcere și îți asculți corpul, atunci da, dansul poate vindeca. (…) Deseori ceea ce dau oamenilor este o cheie spre comoara care este ascunsă în interiorul lor. Acei dansatori pot fi poeți extraordinari, doar că nu au avut curaj să se conecteze cu poezia din interiorul lor”, declara Naharin, la una dintre conferințele FITS, citat de ziarul Metropolis.

„Pentru noi, prezentarea acestui film de Ziua Internațională a Dansului și în acest context, devine simbolică. Susținem de mai bine de 20 de ani dansul contemporan în România, un limbaj universal, menit să găsească lungimi de undă comune între oameni. Mr. Gaga este despre căutarea perfecțiunii în mișcare, despre un crez și despre dragoste. În vremurile pe care le trăim acum, a ne aminti de ceea ce este excepțional în umanitate și cu putere de a revela adevăr și frumusețe, este mai mult decât important. Forța artei de a ne salva în fața alienării, izolării și a tuturor temerilor, nu mai e doar o idee de dezbătut, ci un fapt. Ne dorim ca la ediția viitoare a TIFF să fim împreună din nou, în sala de cinema, la un film despre dans, prezentat de JTI”, a declarat Gilda Lazăr, Director Corporate Affairs & Communications, JTI Romania, Moldova și Bulgaria.

De-a lungul timpului, JTI și-a asociat numele cu cele mai desăvârșite expresii ale dansului. Întâlnirile JTI, eveniment anual devenit un reper cultural, a adus pe scenele românești nume ca Bejart Ballet Lausanne, Culberg Ballet, Tango Pasion, Alvin Ailey, Joaquin Cortes, Nacho Duato, Baletul din Monte Carlo, Sylvie Guillem și Russell Maliphant, Gigi Căciuleanu și Baletul Național Chilian, Alonzo King Lines Ballet din San Francisco, Maria Pages și Sidi Larbi Cherkaoui, Akram Khan Company, Mats Ek, Ana Laguna, Susanne Linke și Dominique Mercy, Noism – cea mai importantă companie japoneză de dans contemporan, Martha Graham Dance Company sau compania școală IT Dansa din Barcelona.

În cadrul TIFF, JTI continuă tradiția Întâlnirilor și prezintă la fiecare ediție filme de artă, legate de lumea dansului: La Danse în regia lui Frederick Wiseman, Pantofiorii roșii de Michael Powell și Emeric Pressburger, Pina lui Wim Wenders, premiera, în România, a proiecției 3D, Ballroom Dancer, regizat de Andreas Koefoed și Christian Holten Bonke, Dancing on broken glass, regizat de Marek Ťapák, Păsări rare de T.M. Rives, Polinade Angelin Preljocaj și Valérie Müller sau The White Craw, în regia lui Ralph Fiennes, sunt câteva dintre proiecțiile prezentate de JTI la TIFF.

TIFF este cel mai important eveniment din Romȃnia dedicat filmului, fiind și primul festival internațional de film de lung metraj din țară, înființat în 2002 și organizat de Asociația Pentru Promovarea Filmului Românesc. În contextul pandemiei Covid-19, ediția Festivalului din 2020 s-a amânat. Între timp, pentru iubitorii de film este disponibilă pe tot parcursul anului TIFF Unlimited, platforma de video streaming a Festivalului Internațional de Film Transilvania, cu filme noi la fiecare două săptămâni. Pe unlimited.tiff.ro pot fi vizionate filme premiate, filme de artă, filme experimentale și filme clasice. Un conținut divers, atent curatoriat, cu secțiuni tematice, care includ atât filme din programul festivalului, cât și din portofoliul companiilor de distribuție de film din România.

JTI și-a început activitatea în România în 1993 (ca R.J. Reynolds), și a fost una dintre primele companii multinaționale care a investit local. JTI se implică activ în comunitate: compania este partener al Festivalului International de Teatru de la Sibiu (FITS), Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF), festivalului SoNoRo, al turneelor muzicale din orașele mici și sponsor oficial al Gigi Căciuleanu Romania Dance Company. Fiind investitor japonez, JTI sprijină Grădina Japoneză din parcul Mihai I (Herăstrău), Căsuța de Ceai din Muzeul Național de Artă și Centrul de Studii Româno-Japoneze din cadrul Universității Româno-Americane. Întâlnirile JTI, eveniment lansat în 2000, se desfășoară neîntrerupt de 21 de ani și a devenit un brand cultural național. Sinonime cu calitatea și excelența, Întâlnirile JTI recomandă Garantat 100% și webcultura.ro.

JTI derulează din 1998 programul Seniorii JTI, prin care peste 40 de vârstnici primesc zilnic o masă caldă. În ultimii ani, compania sprijină, de asemenea, proiecte sociale din țară, prin care sunt susținute persoane din categorii defavorizate.

JTI este unul dintre cei mai mari producători mondiali de produse din tutun și produse pentru vapat, cu operațiuni în peste 130 țări. Cu sediul la Geneva, Elveția, JTI are peste 45.000 de angajați, fiind membră a grupului Japan Tobacco. Pentru mai multe informații, vizitați www.jti.com.

„Șansele antreprenorului de a fi creditor garantat în procedura insolvenței”

0

articol scris de colegele noastre mai tinere, avocat Nicoleta Toma de la SCA DELEANU VASILE – AVOCATI si consilier juridic Elena Hurez, in cadrul ROVIGO S.P.R.L.

„Deschiderea procedurii insolvenţei împotriva unui debitor are drept scop acoperirea pasivului acestuia, creditorii având la dispoziţie posibilitatea formulării unei cereri de admitere a creanţei lor la masa credală, creanţele împotriva debitorului fiind înscrise la masa credală cu un rang de preferinţă potrivit art. 159 şi 161 din Legea nr. 85/2014, iar acoperirea acestora fiind realizată în ordinea prevazută de același act normativ.

Constituirea unei garanții asupra unuia sau mai multor bunuri aflate în patrimoniul debitorului, de către deținătorul dreptului de creanță, nu este de natură a încălca dreptul de proprietate al debitorului asupra acestora, ci de a ”securiza” executarea obligației corelative acestui drept

În cazul antreprenorilor, aceştia se pot înscrie la masa credală a unui debitor cu o creanţă garantată, în conformitate cu prevederile art. 2386 Cod civil, care prevăd posibilitatea antreprenorilor care au convenit cu proprietarul să edifice, să reconstruiască sau să repare un imobil, asupra imobilului, de a înscrie în cartea funciară un drept de ipotecă legală pentru garantarea sumelor datorate acestora, însă numai în limita sporului de valoare realizat.

Aceste prevederi sunt „dublate” de art. 1869 Cod civil, potrivit căruia antreprenorul beneficiază de o ipotecă legală asupra lucrării, constituită și conservată în condițiile legii. De asemenea, potrivit art. 2382 Cod civil, ipoteca se întinde şi asupra amelioraţiunilor aduse imobilului fără nicio altă formalitate.

Reglementarea posibilităţii antreprenorului de a obţine garanţia recuperării sumelor avansate nu este una nouă, având în vedere prevederile art. 1737 din Vechiul Cod civil, care prevedeau privilegiul imobiliar al lucrătorului și antreprenorului pentru garantarea creanțelor asupra clientului. În noua reglementare au fost înlăturate privilegiile imobiliare speciale prevăzute de Codul civil din 1864, fiind păstrate numai privilegiile speciale mobiliare. Astfel, privilegiile imobiliare constituite sub vechiul cod civil, precum și privilegiile speciale prevăzute în legi speciale, devin ipoteci legale și vor fi supuse regimului prevăzut de Noul cod civil pentru ipoteci legale. În ceea ce privește ipotecile legale, acestea nu mai sunt privilegiate, deoarece rangul lor este unul ordinar, dat de data intabulării în cartea funciară, iar nu de data nașterii creanței.

Astfel, creditorul antreprenor poate, prin înscrierea dreptului de ipotecă asupra construcţiei în cartea funciară, să se înscrie la masa credală a debitorului său, proprietarul construcţiei, cu o creanţă garantată în sensul art. 5 pct. 15 din Legea nr. 85/2014, în vederea recuperării cheltuielilor reprezentate construcţia de clădiri (birouri, locuinţe, depozite, magazii, hale de producţie, ateliere, padocuri, grajduri, silozuri etc., instalaţii (apă, gaze naturale, electrice, de ventilaţie şi climatizare, de încălzire centrală, sanitare etc.), căi de comunicaţii (şosele, căi ferate uzinale, alei, trotuare ş.a.), împrejmuiri (garduri din zid, prefabricate, plasă de sârmă, sârmă ghimpată ş.a.), dotări sau reparaţii generale/curente.

Asigurarea recuperării creanţei garantate cu o ipotecă legală imobiliară, decurge şi din prevederile art. 103 alin. (1) din Legea 85/2014, care stipulează înscrierea creanţelor beneficiare ale unei cauze de preferință în tabelul definitiv până la valoarea de piață a garanției stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar, efectuată de un evaluator desemnat potrivit prevederilor art. 61 din același act normativ.

Tot art. 103 prevede faptul că, în cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poartă cauza de preferință se va face la un preț mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv sau în tabelul definitiv consolidat, diferența favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din creanța sa fusese înscrisă drept creanță chirografară, până la acoperirea creanței principale și a accesoriilor ce se vor calcula conform actelor din care rezulta creanța, până la data valorificării bunului.

Distincţia între creanţa garantată cu o ipotecă legală, rezultată din înscrierea contractului încheiat între antreprenor şi proprietarul construcţiei în cartea funciară a imobilului construit sau asupra căruia au fost executate lucrări de amenajare sau îmbunătăţire şi o creanţă chirografară născută în temeiul aceluiaşi contract, în cazul în care acesta nu constituie baza unei ipoteci legale, este deosebit de importantă relativ la drepturile recunoscute de lege creditorilor garantaţi.

În procedura insolvenței, creditorii garantaţi, spre deosebire de celelalte categorii de creditori au, printre altele, dreptul de a solicita judecătorului sindic ridicarea suspendării prevăzute de art. 75 din Legea 85/2014 şi valorificarea bunului asupra căruia poartă garanţia, au dreptul de a încasa dobânzi şi accesorii pentru creanţa sa înscrisă în programul de plată, au dreptul de a vota un plan de reorganizare cu un vot în categoria creanţelor garantate, au dreptul, în reorganizare, de a primi distribuiri cu prioritate faţă de toţi ceilalţi creditori și, de departe cel mai important, au dreptul, în procedura falimentului, de a li se distribui lichidităţi cu prioritate.

Astfel, în cazul vânzării bunului grevat de o cauză de preferință – în acest caz, ipotecă legală – în conformitate cu art. 159 (1) pct. 2, creditorii garantați își vor îndestula creanța după acoperirea cheltuielilor efectuate cu vânzarea bunului, spre deosebire de creditorii chirografari, ale căror creanțe se vor plăti în baza dispozițiilor art. 161, poziția 9 în ordinea de preferință, o ipoteză indiscutabil dezavantajoasă din punct de vedere al momentului și posibilităților reale de satisfacere a creanței cu care s-au înscris la masa credală.

Pentru a se putea înscrie cu o creanță garantată în procedura insolveței debitorului, ipoteca legală asupra creanței, prevăzută la art. 2386 pct. 6 Cod civil, trebuie inscrisă de către creditori în registrele de publicitate, fiind nu numai o condiție de opozabilitate, ci având și efect constitutiv în ceea ce privește nașterea valabilă a dreptului de ipotecă. Înscrierea în cartea funciară a unui contract de antrepriză se face potrivit Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996.

Potrivit art. 37 (6) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare, ipotecile legale pentru garantarea unei creanțe se înscriu, ca regulă, din oficiu, în temeiul înscrisului din care rezultă creanța privilegiată, însă, se poate efectua și la cererea antreprenorului care urmăreşte garantarea recuperării sumelor avansate de către el în executarea contractului. În conformitate cu dispozițiile art. 28, în cazul în care înscrierea se face la solicitarea antreprenorului, cererea de înscriere în cartea funciară va fi depusă la biroul teritorial de carte funciară în circumscripția căruia este situat imobilul și va fi însoțită de înscrisul original sau de copia legalizată, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere.

În cazul în care antreprenorul doreşte înscrierea în cartea funciară a unei ipoteci legale asupra unei construcţii viitoare, antreprenorul are la dispoziţie înscrierea provizorie în cartea funciară, în conformitate cu art. 898 Cod civil, care prevede posibilitatea înscrierii unui drept real care privește ori grevează o construcție viitoare, aceasta fiind opozabilă terților cu rangul determinat de cererea de înscriere, sub condiție și în măsura justificării ei, nejustificarea unei înscrieri provizorii atrăgând, la cererea celui interesat, radierea ei și a tuturor înscrierilor care s-au făcut condiționat de justificarea acesteia. Totodată, potrivit art. 899 alin. (2) Cod civil, justificarea unei înscrieri provizorii se face cu consimțământul celui împotriva căruia s-a efectuat înscrierea provizorie, dat în formă autentică.

Având în vedere cele expuse, antreprenorul poate beneficia de o ipotecă legală în temeiul contractului de antrepriză, în vederea recuperării creanţei sale de la client. Transformarea creanţei simple, chirografare, născute în temeiul contractul de antrepriză, în creanţă garantată, ca urmare a dobândirii dreptului de ipotecă legală în temeiul înscrierii în registrele de publicitate dar în baza aceluiaşi contract de antrepriză, prezintă o importanţă ridicată în cazul deschiderii procedurii insolvenţei împotriva beneficiarului lucrării, creanţa antreprenorului fiind în acest din urmă caz acoperită cu prioritate în momentul distribuirii fondurilor obţinute în procedura insolvenţei, singurul aspect care interesează creditorii înscriși la masa credală.
Șansele antreprenorului de a fi creditor garantat în procedura insolvenței

Deschiderea procedurii insolvenţei împotriva unui debitor are drept scop acoperirea pasivului acestuia, creditorii având la dispoziţie posibilitatea formulării unei cereri de admitere a creanţei lor la masa credală, creanţele împotriva debitorului fiind înscrise la masa credală cu un rang de preferinţă potrivit art. 159 şi 161 din Legea nr. 85/2014, iar acoperirea acestora fiind realizată în ordinea prevazută de același act normativ.

Constituirea unei garanții asupra unuia sau mai multor bunuri aflate în patrimoniul debitorului, de către deținătorul dreptului de creanță, nu este de natură a încălca dreptul de proprietate al debitorului asupra acestora, ci de a ”securiza” executarea obligației corelative acestui drept

În cazul antreprenorilor, aceştia se pot înscrie la masa credală a unui debitor cu o creanţă garantată, în conformitate cu prevederile art. 2386 Cod civil, care prevăd posibilitatea antreprenorilor care au convenit cu proprietarul să edifice, să reconstruiască sau să repare un imobil, asupra imobilului, de a înscrie în cartea funciară un drept de ipotecă legală pentru garantarea sumelor datorate acestora, însă numai în limita sporului de valoare realizat.

Aceste prevederi sunt „dublate” de art. 1869 Cod civil, potrivit căruia antreprenorul beneficiază de o ipotecă legală asupra lucrării, constituită și conservată în condițiile legii. De asemenea, potrivit art. 2382 Cod civil, ipoteca se întinde şi asupra amelioraţiunilor aduse imobilului fără nicio altă formalitate.

Reglementarea posibilităţii antreprenorului de a obţine garanţia recuperării sumelor avansate nu este una nouă, având în vedere prevederile art. 1737 din Vechiul Cod civil, care prevedeau privilegiul imobiliar al lucrătorului și antreprenorului pentru garantarea creanțelor asupra clientului. În noua reglementare au fost înlăturate privilegiile imobiliare speciale prevăzute de Codul civil din 1864, fiind păstrate numai privilegiile speciale mobiliare. Astfel, privilegiile imobiliare constituite sub vechiul cod civil, precum și privilegiile speciale prevăzute în legi speciale, devin ipoteci legale și vor fi supuse regimului prevăzut de Noul cod civil pentru ipoteci legale. În ceea ce privește ipotecile legale, acestea nu mai sunt privilegiate, deoarece rangul lor este unul ordinar, dat de data intabulării în cartea funciară, iar nu de data nașterii creanței.

Astfel, creditorul antreprenor poate, prin înscrierea dreptului de ipotecă asupra construcţiei în cartea funciară, să se înscrie la masa credală a debitorului său, proprietarul construcţiei, cu o creanţă garantată în sensul art. 5 pct. 15 din Legea nr. 85/2014, în vederea recuperării cheltuielilor reprezentate construcţia de clădiri (birouri, locuinţe, depozite, magazii, hale de producţie, ateliere, padocuri, grajduri, silozuri etc., instalaţii (apă, gaze naturale, electrice, de ventilaţie şi climatizare, de încălzire centrală, sanitare etc.), căi de comunicaţii (şosele, căi ferate uzinale, alei, trotuare ş.a.), împrejmuiri (garduri din zid, prefabricate, plasă de sârmă, sârmă ghimpată ş.a.), dotări sau reparaţii generale/curente.

Asigurarea recuperării creanţei garantate cu o ipotecă legală imobiliară, decurge şi din prevederile art. 103 alin. (1) din Legea 85/2014, care stipulează înscrierea creanţelor beneficiare ale unei cauze de preferință în tabelul definitiv până la valoarea de piață a garanției stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar, efectuată de un evaluator desemnat potrivit prevederilor art. 61 din același act normativ.

Tot art. 103 prevede faptul că, în cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poartă cauza de preferință se va face la un preț mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv sau în tabelul definitiv consolidat, diferența favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din creanța sa fusese înscrisă drept creanță chirografară, până la acoperirea creanței principale și a accesoriilor ce se vor calcula conform actelor din care rezulta creanța, până la data valorificării bunului.

Distincţia între creanţa garantată cu o ipotecă legală, rezultată din înscrierea contractului încheiat între antreprenor şi proprietarul construcţiei în cartea funciară a imobilului construit sau asupra căruia au fost executate lucrări de amenajare sau îmbunătăţire şi o creanţă chirografară născută în temeiul aceluiaşi contract, în cazul în care acesta nu constituie baza unei ipoteci legale, este deosebit de importantă relativ la drepturile recunoscute de lege creditorilor garantaţi.

În procedura insolvenței, creditorii garantaţi, spre deosebire de celelalte categorii de creditori au, printre altele, dreptul de a solicita judecătorului sindic ridicarea suspendării prevăzute de art. 75 din Legea 85/2014 şi valorificarea bunului asupra căruia poartă garanţia, au dreptul de a încasa dobânzi şi accesorii pentru creanţa sa înscrisă în programul de plată, au dreptul de a vota un plan de reorganizare cu un vot în categoria creanţelor garantate, au dreptul, în reorganizare, de a primi distribuiri cu prioritate faţă de toţi ceilalţi creditori și, de departe cel mai important, au dreptul, în procedura falimentului, de a li se distribui lichidităţi cu prioritate.

Astfel, în cazul vânzării bunului grevat de o cauză de preferință – în acest caz, ipotecă legală – în conformitate cu art. 159 (1) pct. 2, creditorii garantați își vor îndestula creanța după acoperirea cheltuielilor efectuate cu vânzarea bunului, spre deosebire de creditorii chirografari, ale căror creanțe se vor plăti în baza dispozițiilor art. 161, poziția 9 în ordinea de preferință, o ipoteză indiscutabil dezavantajoasă din punct de vedere al momentului și posibilităților reale de satisfacere a creanței cu care s-au înscris la masa credală.

Pentru a se putea înscrie cu o creanță garantată în procedura insolveței debitorului, ipoteca legală asupra creanței, prevăzută la art. 2386 pct. 6 Cod civil, trebuie inscrisă de către creditori în registrele de publicitate, fiind nu numai o condiție de opozabilitate, ci având și efect constitutiv în ceea ce privește nașterea valabilă a dreptului de ipotecă. Înscrierea în cartea funciară a unui contract de antrepriză se face potrivit Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996.

Potrivit art. 37 (6) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare, ipotecile legale pentru garantarea unei creanțe se înscriu, ca regulă, din oficiu, în temeiul înscrisului din care rezultă creanța privilegiată, însă, se poate efectua și la cererea antreprenorului care urmăreşte garantarea recuperării sumelor avansate de către el în executarea contractului. În conformitate cu dispozițiile art. 28, în cazul în care înscrierea se face la solicitarea antreprenorului, cererea de înscriere în cartea funciară va fi depusă la biroul teritorial de carte funciară în circumscripția căruia este situat imobilul și va fi însoțită de înscrisul original sau de copia legalizată, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere.

În cazul în care antreprenorul doreşte înscrierea în cartea funciară a unei ipoteci legale asupra unei construcţii viitoare, antreprenorul are la dispoziţie înscrierea provizorie în cartea funciară, în conformitate cu art. 898 Cod civil, care prevede posibilitatea înscrierii unui drept real care privește ori grevează o construcție viitoare, aceasta fiind opozabilă terților cu rangul determinat de cererea de înscriere, sub condiție și în măsura justificării ei, nejustificarea unei înscrieri provizorii atrăgând, la cererea celui interesat, radierea ei și a tuturor înscrierilor care s-au făcut condiționat de justificarea acesteia. Totodată, potrivit art. 899 alin. (2) Cod civil, justificarea unei înscrieri provizorii se face cu consimțământul celui împotriva căruia s-a efectuat înscrierea provizorie, dat în formă autentică.

Având în vedere cele expuse, antreprenorul poate beneficia de o ipotecă legală în temeiul contractului de antrepriză, în vederea recuperării creanţei sale de la client. Transformarea creanţei simple, chirografare, născute în temeiul contractul de antrepriză, în creanţă garantată, ca urmare a dobândirii dreptului de ipotecă legală în temeiul înscrierii în registrele de publicitate dar în baza aceluiaşi contract de antrepriză, prezintă o importanţă ridicată în cazul deschiderii procedurii insolvenţei împotriva beneficiarului lucrării, creanţa antreprenorului fiind în acest din urmă caz acoperită cu prioritate în momentul distribuirii fondurilor obţinute în procedura insolvenţei, singurul aspect care interesează creditorii înscriși la masa credală.”

Măsuri economice și fiscal-bugetare

0

Ordonanţa Guvernului nr. 6/2019 privind instituirea unor facilităţi fiscale publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 5 august 2019, cu modificările și completările ulterioare, a fost modificată prin Ordonanța de Urgență nr. 29 din 18 martie 2020 privind unele măsuri economice și fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial nr. 230 din 21 martie 2020, Guvernul României acordând o prelungire a termenelor de depunere a notificării la organul fiscal competent cu privire la intenția de restructurare a obligațiilor bugetare, precum și a solicitării de restructurare.

Astfel, debitorii, persoane juridice de drept public sau privat, aflaţi în dificultate financiară şi pentru care există riscul intrării în insolvenţă, care doresc să se supună procedurii prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 6/2019 privind instituirea unor facilităţi fiscale, îşi pot restructura obligaţiile bugetare principale restante la data de 31 decembrie 2018 şi neachitate până la data emiterii certificatului de atestare fiscală, precum şi obligaţiile bugetare accesorii, termenee prevăzute în acest sens fiind prelungite ca urmare a adoptării unor măsuri de natură economică de către statul român prin Ordonanța de Urgență nr. 29 din 18 martie 2020, în vederea evitării și diminuării efectelor negative asupra economiei generate de către răspândirea virusului COVID-19.

Articolul VI din Ordonanța de Urgență nr. 29 din 18 martie 2020 modifică termenele prevăzute de articolul 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 6/2019 privind instituirea unor facilități fiscale, acesta având următorul cuprins: „Debitorul care dorește să își restructureze obligațiile bugetare, potrivit prezentului capitol, are obligația de a notifica organul fiscal competent cu privire la intenția sa în perioada 8 august – 31 octombrie 2019, precum și în perioada 1 februarie – 31 iulie 2020, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai beneficia de restructurarea obligațiilor bugetare, și se adresează unui expert independent în vederea întocmirii unui plan de restructurare și a testului creditorului privat prudent.”

În mod evident, a fost avut în vedere și termenul de depunere a solicitării de restructurare, articolul 22 alin. (1) fiind modificat în sensul prelungirii termenului de depunere a acesteia, respectiv 30 octombrie 2020, sub sancțiunea decăderii.

Notificarea privind intenția de restructurare a obligațiilor bugetare, având termen limită la 31 iulie 2020, și solicitarea de restucturare, având termen limită la 30 octombrie 2020, reprezintă cele două etape ale procedurii prevăzute de Ordonanța nr. 6/2019 din 31 iulie 2019 privind instituirea unor facilităţi fiscale, respectiv declararea intenției de restructurare, urmată de emiterea unui certificat de atestare fiscală în care sunt evidențiate toate obligațiile până la data emiterii certificatului, certificat în baza căruia urmează să fie întocmit planul de restructurare. Solicitarea de restructurare este însoțită de planul de restructurare și de testul creditorului privat independent. Potrivit art. 3 alin. (1), acestea sunt întocmite de un expert independent.

Reamintim că, potrivit art. 1 alin. (5) din OG nr. 6 din 31 iulie 2019, nu formează obiect al restructurării următoarele obligaţii bugetare: a) obligaţiile bugetare care, la data eliberării certificatului de atestare fiscală, intră sub incidenţa art. 167 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, în limita sumei de rambursat/de restituit/de plată de la buget; b) obligaţiile bugetare stabilite prin acte administrative care, la data eliberării certificatului de atestare fiscală, sunt suspendate în condiţiile art. 14 sau 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare; c) obligaţiile bugetare principale şi accesorii reprezentând ajutor de stat de recuperat.

NICOLETA TOMA – Trainee Lawyer – Vasile Deleanu- „Avocati

Coronavirus: Ghidul UE pentru întoarcerea la locul de muncă în condiții de siguranță

0

Cum se pot garanta sănătatea și siguranța lucrătorilor atunci când se întorc la locul de muncă? Această întrebare importantă îi preocupă pe mulți angajatori în acest moment în care țările UE planifică sau realizează întoarcerea treptată la locul de muncă după coronavirus. Pentru a răspunde la această întrebare, Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă (EU-OSHA) a publicat astăzi, 24 aprilie, un ghid privind întoarcerea la serviciu.24/04/2020

Comisarul european pentru locuri de muncă și drepturi sociale, Nicolas Schmit, a spus: „Astăzi, mai mult decât oricând, este foarte evident că protejarea și promovarea securității și a sănătății în muncă sunt de o importanță capitală pentru lucrători, companii, sisteme de protecție socială și societate în ansamblu. Acest ghid oferă răspunsuri la întrebări practice ale angajatorilor, cum ar fi: cum pot reduce la minimum expunerea la coronavirus la locul de muncă și cum își pot actualiza evaluarea riscurilor, având grijă de lucrătorii care au fost bolnavi. Ghidul va ajuta angajatorii și companiile să gestioneze întoarcerea la locul de muncă și să ofere sfaturi practice personalului.”

Pentru Comisie este extrem de important să se asigure că lucrătorii se pot întoarce la locul de muncă într-un mediu sigur și sănătos. Prin urmare, ghidul publicat astăzi reprezintă o contribuție esențială a UE în această perioadă importantă. De asemenea, ghidul conține linkuri către informații naționale privind sectoare și ocupații specifice. Ghidul se referă la mai multe aspecte:

  • Evaluarea riscurilor și măsuri adecvate
  • Implicarea lucrătorilor
  • Grija față de lucrătorii care au fost bolnavi
  • Planificarea și învățarea pentru viitor
  • O permanentă bună informare
  • Informații pentru sectoare și ocupații

La ghidul elaborat de EU-OSHA în cooperare cu Comisia Europeană au contribuit, de asemenea, Comitetul consultativ tripartit pentru securitate și sănătate la locul de muncă și Comitetul inspectorilor de muncă principali. Ghidul va fi actualizat regulat cu informații fiabile, în funcție de evoluția situației.

Context

Epidemia de coronavirus arată importanța vitală a unor măsuri și condiții solide de securitate și sănătate în muncă în toate sectoarele de activitate.

Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă (EU-OSHA) este agenția care pune la dispoziția Uniunii Europene informații privind securitatea și sănătatea în muncă.

La începutul crizei provocate de coronavirus, EU-OSHA a publicat deja un ghid referitor la locurile de muncă(link is external). Acesta a reunit cele mai semnificative informații și recomandări disponibile privind epidemia de coronavirus.

BCE trebuie să finanțeze deficitele determinate de COVID-19

0

Pandemia cauzată de coronavirus a declanșat o combinație de disponibilitate a bunurilor și serviciilor și șoc de cerere negative, de intensitate fără precedent. Ambele au un impact semnificativ asupra producției de bunuri și servicii și, deoarece veniturile fiecăruia provin în cele din urmă din producție, veniturile gospodăriilor scad rapid. Cu multe economii aflate deja într-o spirală descendentă și îndreptându-se către recesiune, pericolul este că declinul va deveni o dezordine care se perpetuează de la sine și se adâncește mereu.

Șocurile duble atât referitoare la disponibilitatea bunurilor și serviciilor cât și la cerere pot declanșa multe „efecte de domino”. Companiile cu costuri fixe mari care suferă o scădere bruscă a veniturilor se vor confrunta rapid cu dificultăți financiare sau chiar cu faliment. Atunci când se va întâmpla acest lucru, băncile și alte entități care au împrumutat bani acestor companii vor avea, de asemenea, probleme. Acesta este motivul pentru care șocurile economice masive pot duce adesea la crize bancare.
Dar piesele de domino care cad nu se opresc aici. Guvernele, de asemenea, se pot confrunta cu pericole fiscale atunci când intervin în atenuarea crizei. În cazul pandemiei actuale, guvernele naționale vor trebui să salveze întreprinderile de la faliment, prin acordarea de sprijin financiar și subvenții, susținerea lucrătorilor prin finanțarea de scheme de șomaj temporar și, eventual, chiar prin oferirea de ajutor marilor bănci. Mai rău, toate acestea trebuie făcute într-un moment de reducere a veniturilor fiscale, ceea ce înseamnă că deficitele guvernamentale și nivelurile datoriei publice vor exploda.

Am văzut cum funcționează aceste efecte de domino în timpul crizei financiare din 2007-2008. Diferența acum este că șocul inițial nu a debutat pe piețele financiare, revărsându-se apoi în economia reală. Mai degrabă, șocurile din prezent au apărut din economia reală și au răsturnat piețele financiare. Dar, ca și în trecut, această criză cere măsuri urgente pentru a pune mai mult spațiu între piesele de domino care cad. Gândiți-vă la aceasta ca la o „distanțare socială” macroeconomică.

Cum ar arăta în practică acest lucru? În primul rând, guvernele naționale trebuie să intervină la scară masivă pentru a oferi sprijin financiar companiilor aflate în dificultate și gospodăriilor ale căror câștiguri financiare sunt în pericol. Majoritatea guvernelor europene par deja dispuse să facă acest lucru. Problema este că expansiunile fiscale la scară largă ale fiecărui stat membru din zona euro s-ar putea dovedi complicate. Prin urmare, este esențial ca Banca Centrală Europeană să intervină pentru a preveni căderea ultimei piese de domino – guvernele statelor membre.
Deoarece nu au de ales decât să sprijine companiile care se îndreaptă spre eșec, băncile care nu mai au bani lichizi și gospodăriile în dificultate, guvernele naționale ar putea păși pe un teritoriu periculos. Cu cât datoria lor crește mai mult, cu atât este mai mare riscul ca obligatarii acestora să intre în panică, așa cum am văzut în timpul crizei datoriei suverane din 2010-2012. Iar țările care înregistrează cea mai mare creștere a datoriei ca urmare a „coronacrizei” – Italia, Spania și Franța – sunt printre cele mai mari patru economii din zona euro.

Pentru a preîntâmpina riscul unei panici a pieței de obligațiuni, BCE ar trebui să se pregătească să cumpere obligațiunile guvernelor aflate în dificultate. În timpul crizei din 2012, BCE a pus bazele unui astfel de răspuns cu programul său de tranzacții monetare deschise. Însă la începutul acestei luni, președintele BCE, Christine Lagarde, părea să sugereze că banca nu va veni în ajutorul statelor membre îndatorate, urmând ca, la câteva zile, să își revizuiască comentariile. Chiar și așa, având în vedere că declarația sa inițială a fost aplaudată de președintele Bundesbank, Jens Weidmann, rămân serioase îndoieli dacă BCE va oferi sprijin direct guvernelor naționale.

Cu siguranță, BCE promisese că va servi drept creditor de ultimă instanţă pentru băncile europene și a reactivat programul său de facilitare cantitativă, prin care va cumpăra obligațiuni guvernamentale suplimentare pe piețele secundare. Dar, în timp ce facilitarea cantitativă va oferi o oarecare destindere guvernelor naționale, nu va fi suficient. BCE trebuie să meargă cu un pas mai departe, pregătindu-se să cumpere obligațiuni guvernamentale pe piețele primare, prin emiterea eficientă de bani pentru a finanța deficitele bugetare ale statelor membre în timpul crizei.

Dacă BCE se angajează în finanțarea monetară a deficitelor bugetare ale statelor membre, este probabil că această politică va fi urmată de multe alte bănci centrale din întreaga lume. Virtutea unei astfel de abordări constă în faptul că scutește guvernele naționale de la nevoia de a emite noi datorii. Deoarece toate datoriile noi ar fi monetizate, criza nu ar crește raporturile dintre datoria publică și PIB. Pentru acele țări care suferă cel mai grav de pe urma pandemiei, amenințarea unei panici a obligatarilor va fi fost eliminată din ecuație.

Într-adevăr, se pot ridica numeroase obiecții referitoare la această propunere. Luată ca o chestiune juridică, tratatul privind funcționarea Uniunii Europene interzice BCE să se angajeze în finanțarea monetară a deficitelor bugetare naționale. Dar avocații BCE, cu ingeniozitatea lor fără limite, ar putea găsi cu siguranță o cale de evitare a acestei restricții. La urma urmei, însuși viitorul zonei euro depinde de aceasta.
Se pot ridica, de asemenea, obiecții pe motiv că finanțarea monetară ar produce inflație. Cu toate acestea, în circumstanțele actuale, pur și simplu nu există nicio șansă în acest sens. La drept vorbind, Europa se confruntă în prezent cu o spirală deflaționistă; finanțarea monetară ar milita împotriva acestei tendințe. De îndată ce dinamica deflaționistă ar fi oprită, BCE și-ar putea opri finanțarea monetară.

Mai devreme sau mai târziu, BCE trebuie să accepte că finanțarea monetară în sprijinul deficitului bugetar este o necesitate nu doar pentru atenuarea crizei COVID-19, ci și pentru evitarea unui ciclu deflaționist descendent care ar putea destrăma zona euro. Este timpul să gândim neconvențional.

© Copyright: Project Syndicate

Bine aţi venit în lumea de după virus

0

Locuim acum în lumea de după virus. Pentru Statele Unite, trecerea în această lume a venit brusc, acum mai puţin de o lună. Lumea aşa cum o ştim înainte de apariţia COVID-19 a dispărut. Nu o vom mai avea niciodată înapoi.

Odată ce vă împăcaţi cu această realitate, multe lucruri devin mai clare, inclusiv cum să rezistăm la atacul violent curent, cum să ne întărim pentru zilele mai negre care vor mai veni şi cum să redeschidem economia responsabil. Dacă înţelegem corect, putem reconstrui corespunzător, cu o mai mare rezistenţă şi mai multă corectitudine.

COVID-19 a dispărut. Nu o vom mai avea niciodată înapoi.
Odată ce vă împăcaţi cu această realitate, multe lucruri devin mai clare, inclusiv cum să rezistăm la atacul violent curent, cum să ne întărim pentru zilele mai negre care vor mai veni şi cum să redeschidem economia responsabil. Dacă înţelegem corect, putem reconstrui corespunzător, cu o mai mare rezistenţă şi mai multă corectitudine.

La începutul anului 2020 nu credeam că moartea în masă ar putea face înconjorul Pământului. În cea mai mare parte a istoriei umanităţii, bolile infecţioase au fost o ameninţare constantă şi lupta împotriva acestora a fost un element esenţial al civilizaţiei umane. Pe la mijlocul secolului XIX, ştiinţa a început să domine în lupta împotriva bolilor precum holera.

La începutul secolului XX, europenii au învăţat cum să limiteze răul produs de malarie şi de febra galbenă, cel puţin pentru ei. Penicilina şi streptomicina au fost utilizate în forţă în anii ’40. Au urmat curând vaccinările în copilărie împotriva variolei, pojarului, oreionului, rubeolei şi varicelei.

Timp de două secole, aproximativ de la invenţia inoculării împotriva varicelei la eradicarea sa, ştiinţa s-a ridicat şi a dominat mediul. Bineînţeles că noi boli au apărut la începutul anilor ’80, de exemplu, când HIV/SIDA au devastat unele comunităţi şi ţări. Dar opinia predominantă a fost că astfel de urgenţe de sănătate, deşi aveau nevoie de resurse şi cereau atenţie, nu erau o parte centrală în organizarea economiilor, societăţilor şi vieţilor noastre.

Impactul global al COVID-19 face ca acest mod de a vedea lucrurile să fie învechit. Decesul aleatoriu în masă a revenit şi această realitate va domina acum totul, din două motive.

Primul, mai general, acesta nu este primul coronavirus şi e unul din mai multe variante letale care au apărut de la începutul mileniului, incluzând sindromul acut respirator sever (SARS) şi sindromul respirator din Orientul Mijlociu (MERS). Nu avem niciun motiv să credem că acesta va fi ultimul.
În al doilea rând, acest coronavirus îşi capătă puterea letală din profilul său specific: este foarte infecţios şi poate fi transmis chiar şi de către persoanele asimptomatice. Şi, deşi multe dintre persoanele care se îmbolnăvesc de COVID-19 vor avea doar o formă uşoară, se pare că ucide persoanele în vârstă şi pe cele cu comorbidităţi, precum hipertensiune, diabet şi obezitate.

Dar de ce orice viitor coronavirus ar trebui să aibă un profil similar? Alte coronavirusuri dintre cele care produc răceli obişnuite până la cele mortale, ce produc SARS şi MERS nu au. Este total plauzibil, având în vedere starea proastă a înţelegerii noastre ştiinţifice, că un viitor coronavirus ar putea avea un profil diferit, de exemplu dovedindu-se mai letal pentru tineri decât pentru bătrâni. Sau poate ţinta vor fi copiii noştri.
Odată ce ne-am gândit la asta, nu este posibil să credem că ne-am putea întoarce la lumea dinainte de virus. Tot ceea ce facem, toate investiţiile noastre şi modul în care ne organizăm vor fi influenţate de faptul că suntem sau nu protejaţi de COVID-19 şi de succesorii săi sau suntem mai vulnerabili în faţa lor.
Înţelegând acest lucru, mai multe puncte devin clare sau potenţial liniştitoare într-un moment greu şi tragic.

SUA şi Europa au făcut, în mod evident, prea puţine investiţii în pregătire, inclusiv în ştiinţa relevantă şi în modul său de aplicare, şi probabil COVID-19 se va dovedi devastator în Vest. Dar motivul nu este atât de mult o lipsă a tehnologiei disponibile. Până la urmă, China a reuşit să oprească începutul epidemiei după o izolare de două luni, în timp ce Taiwan şi Singapore nu au rămas în urmă, iar Coreea de Sud a reuşit să scape în mod uimitor de ceea ce părea a fi un moment foarte periculos. Nu lipsa noastră de tehnologie a lăsat Vestul vulnerabil; mai degrabă interacţiunea COVID-19 cu structura noastră socială şi serviciile de sănătate. În SUA, în special, virusul exploatează o societate inegală şi un sistem de sănătate fragmentat.
Avem suficiente arme să ripostăm, dar prea multe sunt îndreptate în direcţia greşită, create cu precizie pentru crize anterioare şi mult mai mici, precum uragane. Organizaţii puternice, foarte capabile, nu sunt lăsate să acţioneze de lideri care eşuează: în a colecta inteligenţa necesară, în a coordona suficient sau chiar în a folosi datele în mod coerent pentru a lua decizii.

Această etapă nu va dura mult. Curând vom învăţa să ripostăm şi cu toată puterea. Vom fi cu un pas înaintea COVID-19. Apoi putem începe să reconstruim un set mai rezistent de sisteme de informaţii, de luare a deciziilor şi de sănătate. Ca parte din acestea, trebuie să ne luăm un angajament fără precedent de a dezvolta şi utiliza orice idee ştiinţifică şi organizaţională ce măreşte şansele de supravieţuire ale copiilor noştri şi ale copiilor vecinilor noştri.
Până la urmă vom prevala în lumea de după virus. Dar va fi un drum lung. Cel mai bun mod de a-l scurta este să recunoaştem că o întoarcere la normal nu este o opţiune.

© Copyright: Project Syndicate

 

Momentul pandemic al G20

0

Liderii G20 s-au reunit virtual pentru a discuta despre criza COVID-19. Se spera că summitul de urgență va marca începutul unei reacții colective inteligente la această provocare gravă. (…)

După ce am prezidat strategia globală a Marii Britanii referitor la Rezistența Antimicrobiană (AMR), nu pot să nu mă gândesc că actuala criză cere un angajament similar care să reunească modelarea, analiza economică și soluțiile bazate pe dovezi în cazul bolilor infecțioase. La momentul publicării descoperirilor noastre, în 2016, am atras foarte multă atenție asupra noastră datorită evidențierii atât a pierderii potențiale de vieți omenești, cât și a costurilor economice ale inacțiunii în fața AMR. Până în 2050, am avertizat, microbii rezistenți la antibiotice ar putea lua până la 10 milioane de vieți pe an, cu un cost total de aproximativ 100 de trilioane de dolari în producție pierdută între 2015 și 2050.

Dar am arătat, de asemenea, că aceste rezultate înfiorătoare ar putea fi prevenite cu o investiție relativ redusă, de 42 de miliarde de dolari, ceea ce implică un randament de aproximativ 2.000%. Acum că pandemia de COVID-19 a accelerat rapid utilizarea dezinfectanților, mă cutremur să mă gândesc la un viitor în care încă nu am luat măsurile necesare pentru gestionarea amenințărilor biologice. Dacă rămânem fără antibiotice utile, timpul necesar pentru a dezvolta altele noi îl va depăși cu mult pe cel prevăzut pentru dezvoltarea unui vaccin împotriva COVID-19.

Prin urmare, factorii de decizie din G20 nu au de ales: pe lângă confruntarea cu criza virală de astăzi, aceștia trebuie să se confrunte și cu cea bacteriană iminentă. În ambele privințe, aceștia pot începe prin crearea unui program de recompensare cu stimulente de piață pentru a promova eforturile susținute ale companiilor farmaceutice de a dezvolta noi medicamente. Și acum, când trecem printr-o criză financiară în care multe companii depind de guverne pentru supraviețuirea lor, este de ajuns să judecăm că aceste premii ar trebui să fie finanțate chiar de industrie. Urmând principiul „pay or play” (un principiu prin care o parte acceptă să presteze, iar cealaltă este de acord să plătească pentru prestarea promisă – n. red.), companiile care nu depun eforturi pentru a crea tratamente critice ar trebui să fie impozitate pentru a oferi resursele bănești celor care o fac.
În ceea ce privește provocarea imediată pusă de COVID-19, avem nevoie de investiții pentru a accelera dezvoltarea nu doar a unui vaccin, ci și a tratamentelor terapeutice și a metodelor mai bune de diagnostic pe termen scurt. Potrivit specialiștilor în domeniul sănătății publice și oamenilor de știință pe care i-am consultat, o sumă imediată de aproximativ 10 miliarde de dolari de la G20 ar fi suficientă pentru a acoperi aceste trei nevoi critice.
Și chiar sunt critice. Nu este o coincidență faptul că China și celelalte țări asiatice, care au reușit să limiteze severitatea crizei, au putut beneficia imediat de personal medical, metode de diagnostic și protocoale de limitare corespunzătoare, datorită experiențelor lor anterioare cu focare similare. Multe alte țări au fost mult mai puțin pregătite și, până când vor fi, pandemia ar putea reapărea cu ușurință.

Dar există și o dinamică economică unică referitor la această criză: distanțarea socială. Imediat ce guvernele din întreaga lume au început să urmeze modelul Chinei de închidere a întregi orașe pentru a reduce la minimum transmiterea comunitară, șocul economic a devenit inevitabil. Judecând după producția industrială și alte date lunare regulate, producția chineză a scăzut cu aproximativ 20% doar în luna februarie. Multe alte economii, inclusiv țările G7, au înregistrat scăderi similare în luna martie.
Pentru a preveni o criză economică și mai profundă – ca să nu mai vorbim de dezbinarea socială – aceste guverne trebuie să reunească un răspuns politic dramatic și neconvențional. Deja multe țări din G20 urmăresc versiuni a ceea ce eu numesc „facilitarea cantitativă a populației” – plăți directe de numerar către gospodării – iar Statele Unite sunt aproape de a adopta un pachet fără precedent de 2 trilioane de dolari de măsuri de stimulare și acțiuni de salvare.

Între timp, aici, în Marea Britanie, noul ministru de Finanţe, Rishi Sunak, a elaborat trei noi bugete în cât mai multe săptămâni, în efortul de a rămâne în fața crizei. Pe lângă faptul că a garantat împrumuturi de 330 de miliarde de lire sterline (387 de miliarde de dolari) pentru a menține companiile pe linia de plutire, guvernul a anunțat, de asemenea, cel puțin 39 de miliarde de lire sterline în stimulente fiscale.

Acum, dacă acea sumă de 39 de miliarde de lire sterline reprezintă prețul pentru trei luni de distanțare socială și dacă politicile cu o pondere bugetară similară în raport cu PIB-ul ar fi adoptate în G20, costul total pentru grup ar fi în apropierea sumei de 1 trilion de dolari. Dar, dacă acest stimul fiscal direct nu este însoțit de măsuri în stil asiatic pentru a implementa cele mai bune metode de diagnostic și măsuri terapeutice, va trebui să rămânem în carantină mult mai mult. Dacă perioada de izolare se va întinde până la un an, costurile implicate ar crește până la 4 miliarde de dolari.

Într-adevăr, aceasta este o cifră aproximativă. Însă, având în vedere că nici măcar nu ține cont de provocările aproape inevitabile de coeziune socială în multe țări, aceasta reprezintă probabil o subestimare a costurilor masive care apar la orizont.

Acest lucru ne readuce la cifra noastră de 10 miliarde de dolari. Având în vedere riscurile, G20 nu va avea nicio scuză dacă nu reușește să adune cel puțin această sumă pentru furnizarea imediată a metodelor de diagnosticare și tratament împotriva COVID-19 și încă 10 miliarde de dolari pentru a lansa piața de antibiotice noi. Aceste sume sunt mici, în special în comparație cu prețul inacțiunii, care ne-ar putea falimenta – dacă nu ne omoară mai întâi.

© Copyright: Project Syndicate

Avuția și sănătatea națiunilor

0

Implicațiile COVID-19 pentru economia globală sunt extrem de incerte, dar au potențial de dezastru. La data de 5 martie, Organizația Mondială a Sănătății identificase 85 de țări și teritorii cu cazuri active de COVID-19 – o creștere de la 50 de țări în săptămâna precedentă. Peste 100.000 de cazuri și 3.800 de decese au fost raportate la nivel mondial, iar aceste cifre cu siguranță subestimează amploarea și sfera epidemiei.

Pentru a înțelege modul în care epidemia poate provoca o recesiune globală (sau mai rău), nu trebuie decât să citim „Avuția națiunilor” scrisă de Adam Smith, cartea I, capitolul III: „Că diviziunea muncii este limitată de întinderea pieței”. Este deja clar că pandemia ar putea provoca un șoc privind disponibilitatea negativă a bunurilor și serviciilor, în cazul în care cantitatea de muncă disponibilă ar scădea rapid, deoarece populația activă s-ar îmbolnăvi (sau ar muri) din cauza bolii. Mai rău, frica necontrolată de contagiune ar putea duce la suspendarea lanțurilor de aprovizionare critice. Mass-media acordă deja multă atenție lanțurilor de aprovizionare transfrontaliere care implică China, Coreea de Sud și alte țări de primă linie; dar, având legături cu firme din întreaga lume, aceste centre de activitate nu reprezintă decât vârful aisbergului.

Mai mult, lanțurile interne de aprovizionare sunt la fel de vulnerabile. Pe măsură ce coronavirusul se răspândește, un număr mai mare de legături între cumpărători și vânzători – intermediar și client final – va fi perturbat. Mai precis, „întinderea piețelor” se va micșora, iar câștigurile obținute din diviziunea muncii – unul dintre principalii factori ai „avuției națiunilor” – se vor reduce în mod constant, deoarece vor fi necesare mai multe resurse pentru a produce intern ceea ce anterior era importat mai ieftin din altă parte.

Întoarcerea la producția de subzistență sau la autarhie, chiar dacă este doar temporară, ar dăuna imens din punct de vedere economic.
La data de 3 martie, guvernul britanic a publicat un „plan de acțiune” care pare să conțină o strategie coerent de rezonabilă prin care se ține cont de Smith și se abordează, în același timp, criza de sănătate publică. Autorii solicită o reacție cu succesiune în patru etape: limitare, întârziere, cercetare, atenuare. Însă, bazându-ne pe răspândirea coronavirusului în China, Coreea de Sud și în alte țări puternic afectate, șansa Marii Britanii de limitare a epidemiei a trecut. Numai în data de 4 martie cazurile de COVID-19 în țară au crescut cu 60%, iar virusul și-a revendicat prima viață în ziua următoare. Multe dintre aceste noi cazuri (inclusiv cel al pacientului care a murit) nu au implicat călătorii în străinătate, ceea ce sugerează că transmiterea comunitară este deja în curs.

Acest aspect pune Marea Britanie în faza de „întârziere”, în care prioritatea principală este identificarea timpurie a cazurilor și izolarea acestora. Sporirea conștientizării în rândul populației poate ajuta în acest caz. Scopul este să câștigăm timp până la sosirea lunilor mai calde sau până la dezvoltarea unui vaccin (faza de „cercetare”) implementat pe scară largă.
Odată cu înrădăcinarea epidemiei în Marea Britanie (și în alte țări care reprezintă cea mai mare parte a PIB-ului global), vom fi intrat pe deplin în faza de „atenuare”, în care prioritatea este să oferim servicii esențiale și să-i ajutăm pe cei mai expuși riscurilor. În această etapă, pericolul nu este doar că PIB-ul real va crește într-un ritm mai lent, ci că randamentul și producția vor intra într-o scădere semnificativă și persistentă, ca urmare a perturbării canalelor stabilite pentru tranzacțiile de pe piață.
În acest scenariu, șocul inițial (smithian) privind disponibilitatea negativă a bunurilor și serviciilor ar fi repede adâncit de șocurile keynesiene referitoare la cerere. Declinul cererii agregate ar începe cu cei care sunt prea bolnavi să muncească sau care sunt împiedicați prin alte mijloace să lucreze, dar s-ar amplifica printr-o creștere mânată de incertitudine a economiilor preventive, precum și printr-o scădere a cheltuielilor de capital.

Mai rău, noul climat de incertitudine ar putea dura ani de zile, dacă luăm în cont faptul că coronavirusul ar putea deveni o problemă recurentă.
Cu rate ale dobânzilor deja atât de scăzute, reducerile suplimentare realizate de băncile centrale sunt printre cel mai puțin eficiente instrumente disponibile pentru atenuarea unor astfel de condiții economice. În caz contrar, întreprinderile viabile, ale căror comenzi de cumpărare sunt întrerupte de săptămâni sau chiar luni întregi, s-ar putea confrunta cu falimentul. Băncile centrale, autoritățile de reglementare financiară și alți factori de decizie trebuie nu numai să pună la dispoziție credite în condiții avantajoase, ci și să stimuleze (sau să instruiască) creditorii să mențină în stare de solvență debitorii afectați de coronavirus. Bilanțurile băncilor centrale oferă mijloacele de remediere a găurilor din finanțele corporate și gospodărești. Și în timp ce o astfel de intervenție ar produce inevitabil o serie de firme-zombi care în cele din urmă ar fi eșuat chiar și fără epidemie, este mai bine ca soluționarea acestei probleme să fie lăsată pentru o dată ulterioară.

În cele din urmă, guvernele ar trebui să fie pregătite să restabilească masa salarială pentru lucrătorii bolnavi sau aflați în carantină. Iar stimulul fiscal convențional (cheltuieli publice direcționate inteligent și reduceri fiscale) poate fi utilizat pentru a rezolva deficiența cererii efective.
Factorii de decizie dispun de instrumentele economice de care au nevoie pentru a reduce la minimum pagubele cauzate de coronavirus. Dar chiar și cu aceste măsuri în vigoare, este posibil ca economia globală să nu poată evita un scenariu sumbru – unul care seamănă cu o depresiune economică mai mult decât cu o recesiune.

© Copyright: Project Syndicate

Politica pandemiei

0

Asteroidul a lovit şi, brusc, totul s-a schimbat. Dar asteroidul care s-a prăbuşit pe planeta noastră este invizibil. Ca să îl vedem avem nevoie de un microscop, şi nu de un telescop.

Odată cu COVID-19, lumea se confruntă cu mai multe crize în una: o criză globală de sănătate a declanşat crize în economie, societatea civilă şi în viaţa de zi cu zi. Rămâne de văzut dacă va urma instabilitate politică. Ori în interiorul ţărilor, ori internaţional. Dar, în mod clar, pandemia a schimbat drastic viaţa aşa cum o ştim. În timp ce finalul crizei şi consecinţele sale nu pot fi prevăzute, anumite schimbări semnificative pot fi anticipate.
Criza nu este doar complexă, amplă şi ameninţă fundaţiile societăţilor individuale şi ale economiei globale. Este de multe ori este mai periculoasă şi extinsă decât criza financiară globală din 2008. Spre deosebire de acel episod, coronavirusul ameninţă milioane de vieţi la nivel global şi efectele sale asupra economiei nu sunt centrate într-un singur sector.
La nivel global, majoritatea activităţilor economice au fost îngheţate, pregătind scena pentru recesiunea globală. Pe lângă numărul de decese şi stabilitatea sistemelor de sănătate, marea întrebare acum este cât de severă va fi încetinirea creşterii economice şi care vor fi consecinţele permanente.
În mod similar, putem doar ghici ce efecte va avea virusul asupra regiunilor deja fragile, şi în special asupra taberelor de refugiaţi. Iranul pare să se îndrepte spre o criză umanitară majoră, în care cei mai săraci şi mai vulnerabili vor fi cei mai afectaţi. Dincolo de asta, încă este prea devreme pentru orice evaluare cât de cât realistă a consecinţelor umanitare ale COVID-19.

Dar experienţele trecute ne spun că şocurile majore, ca acesta, tind să tulbure sistemele politice şi relaţiile internaţionale. Democraţiile vestice, în special, ar putea să îşi aibă guvernarea pusă sub semnul întrebării. Principiile drepturilor oamenilor pot fi asmuţite împotriva imperativelor economice. De asemenea, pandemia creează un conflict de generaţii între tineri şi vârstnici, dar şi între autoritarism şi democraţia liberală.
Şi totuşi, un scenariu alternativ este posibil, în care criza COVID-19 dă naştere unei noi solidarităţi. Să nu uităm, un cutremur şi un tsunami în Oceanul Indian în decembrie 2004 au creat condiţiile pentru încheierea războiului civil în Aceh, Sumatra de Nord.
Pe termen scurt, ţările cel mai afectate de pandemie vor deveni economii în criză: guvernele vor atinge niveluri enorme de cheltuială şi alte măsuri neconvenţionale pentru a preveni un colaps total. Eficacitatea răspunsului rămâne de văzut. Dar este clar că relaţia dintre economie şi stat va trece printr-o schimbare fundamentală.

Plecând de la înţelepciunea prevalentă în ultimele decenii, deja suntem martorii întoarcerii guvernului suveran. Fiecare aşteaptă ca statul să injecteze sume enorme de bani în economie şi să apere (sau să preia) societăţile periclitate şi sectoarele care sunt considerate esenţiale. Rolul crescut masiv al statelor va trebui redus după ce criza a trecut, dar modul în care se va petrece acest lucru este de dezbătut. În mod ideal, guvernele vor transfera veniturile care provin din reprivatizare într-un fond de avere suveran, acordând publicului o cotă în compensarea postcriză.
Până atunci, se aşteaptă ca un guvern mare, indiferent că va fi Comisia Europeană sau autorităţile naţionale, să se pregătească pentru următorul dezastru. În loc să fie prins din nou cu garda complet jos, va trebui să asigure furnizarea de articole medicale esenţiale, echipament personal de protecţie, dezinfectanţi, laboratoare corespunzătoare, unităţi de terapie intensivă şi aşa mai departe.

Dar asta nu este tot. Stabilitatea, eficienţa, capacitatea şi costurile sistemelor existente de sănătate vor rămâne o problemă dominantă. Criza COVID-19 a arătat că nu este chiar posibilă privatizarea sistemului de sănătate. De fapt, sănătatea publică este un bun public de bază şi un factor critic în securitatea strategică.

De asemenea va exista atenţie sporită, susţinută asupra sectorului farmaceutic, în special furnizarea domestică de medicamente critice şi dezvoltarea altora noi. Multe ţări nu vor mai fi dispuse să se bazeze pe lanţurile internaţionale de aprovizionare, care pot să se dărâme cu uşurinţă în caz de urgenţă.
Nu vrem să sugerăm că economia de piaţă va fi abolită. Dar statul cu siguranţă se va afirma faţă de comunitatea de afaceri, cel puţin în ceea ce priveşte chestiunile strategice. De exemplu, criza va produce o presiune politică majoră pentru suveranitatea digitală în Europa. Modelul său nu va fi cel al Chinei autoritare, dar cel al Coreei de Sud democratice, care şi-a stabilit un avantaj digital.

Însă până acum UE nu a jucat un rol proeminent în răspunsul global la
COVID-19. Acest lucru nu este surprinzător. În crizele existenţiale, oamenii tind să se întoarcă la ce ştiu mai bine, şi ce ştiu mai bine este statul-naţiune. Dar în timp ce statele-naţiune ale Europei pot juca un rol imediat de gestionare a crizelor, nu pot rezolva criza.
Până la urmă, piaţa unică, moneda comună şi Banca Centrală Europeană sunt singurele mecanisme care pot împiedica un colaps economic şi permite o eventuală recuperare în Europa. Prin urmare, criza COVID-19 probabil îi va forţa pe europeni să se apropie şi mai mult, cerând şi mai multă solidaritate.

Care este alternativa? O întoarcere la lumea în care fiecare îşi rezolvă problemele singur? Pentru toate guvernele statelor membre ale UE, acest lucru ar echivala cu sinuciderea politică şi economică.
Pandemia COVID-19 este prima criză din secolul XXI şi una care afectează cu adevărat întreaga omenire. Dar vor urma mai multe crize, şi nu vor veni sub forma unui virus. Într-adevăr, criza pe repede înainte prin care trecem acum este o avanpremieră a ce va fi dacă nu abordăm schimbările climatice.

Singurul mod de a gestiona ameninţările generalizate pentru umanitate este prin cooperare şi coordonare mai intensă între guverne şi instituţii multilaterale. De pildă, Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Naţiunile Unite, la modul mai general, trebuie întărite cu orice cost.
COVID-19 ne aminteşte că toţi 8 miliarde suntem în aceeaşi oală.

Copyright: Project Syndicate

Anul virusului

0

Pentru mai toată lumea, anul 2020 debutase promițător, iar în horoscopul chinezesc, noul an (început la finalul lui ianuarie) este al Şobolanului de Metal. Specialiştii anunțau că 2020 va fi unul marcat de succes, Şobolanul semnificând protecţie şi prosperitate ce ne vor aduce noi începuturi, noi oportunităţi şi câştiguri financiare.

Cred însă că 2020 poate fi rebotezat în toate calendarele lumii, drept Anul Virusului. După ce Virusul a îngenuncheat Șobolanul de Metal chiar la el acasă, înainte chiar ca acesta să-și intre în drepturi (în ianuarie, vă reamintesc, China era deja în plină criză de sănătate; astăzi, e drept, se pare că răspândirea bolii în China încetinește), acum focarele apar în mod continuu pe toate meridianele, în toate statele, fie ele mari puteri sau țări „de lumea a treia”. Iar odată cu fiecare nou focar, implicațiile COVID-19 pentru economia globală sunt extrem de incerte, dar au potențial de dezastru. Șocul economic este nemaiîntâlnit: oamenii sunt forțați să se izoleze, prizonieri ai unei grave amenințări de sănătate, iar piețele libere devin captive ale blocajelor generate de încetinirea producției și restrângerea activităților economice.

Piața globală – guvernată până mai ieri de libertatea de circulație a oamenilor și mărfurilor – suferă astăzi masive întreruperi de stoc circulant între diferite industrii, regiuni sau țări. Pandemia de COVID-19 ne amenință cu aruncarea economiei globale într-un abis din care va fi dificil de ieșit. Impactul general se manifestă azi printr-o profundă perturbare a activităților economice, iar acest lucru poate încetini creșterea globală în mod substanțial, transformând, cum mai scriam aici, o anunțată recesiune într-o deloc dorită depresiune economică. Doar întreprinderile care sunt suficient de agile pentru a gestiona adaptarea la noi furnizori și care au suficiente lichidități pentru a supraviețui perioadelor de vânzări și venituri reduse vor putea să-și construiască un avantaj competitiv.
Anul Virusului ne împinge pe toți, de la simpli indivizi la puternice guverne, la un comportament egoist: fiecare pentru el. Vedem deja cum, în goana pentru a-și salva propriii cetățeni, guvernele cele mai puternice se întrec – supralicitând – în a-și fura unul altuia resursele necesare stăvilirii pandemiei de COVID-19. Frica necontrolată de contagiune duce la suspendarea lanțurilor critice de aprovizionare transfrontalieră. Dar și lanțurile interne de aprovizionare sunt la fel de vulnerabile. Pe măsură ce coronavirusul se răspândește, un număr mai mare de legături între cumpărători și vânzători – intermediar și client final – va fi perturbat. Va lua ceva timp pentru ca liderii lumii, Organizația Mondială a Sănătății și Organizația Națiunilor Unite să reușească să dezvolte un plan global acceptat, cu prioritate pe măsurile comune de sănătate. Va lua chiar și mai mult timp ca statele puternice să iasă din paradigma „fiecare pentru el” și să accepte acest plan care presupune fără îndoială costuri imense mai ales pentru marile economii mondiale.

Până atunci, recitim ce scrie în zodiacul chinezesc la Șobolanul de Metal: „Pentru a-şi atinge obiectivele în carieră și avere, oamenii trebuie să fie constanţi, inflexibili şi să nu se lase doborâţi de eşecuri, probleme şi dificultăţi”. Dar mai ales, „oamenii trebuie să se bazeze pe propriile forţe şi să îşi rezolve singuri problemele”. Și am convingerea că vom răzbi. Cum spunea fostul economist-șef al FMI, Simon Johnson, „până la urmă vom prevala în lumea de după virus. Locuim acum deja în lumea de după
virus”. Trăim Anul Virusului.

Remus Pricopie: „Reluarea cursurilor să se grăbească responsabil, adică moderat”

0

Prof. univ. dr. Remus Pricopie (foto), rectorul Școlii Naţionale de Studii Politice și Administrative (SNSPA), ministru al educației într-o perioadă, oferă o analiză asupra perspectivei de reluare a activității în școli și universități, analiză determinată de discuțiile din spațiul public și de exprimarea unor declarații ministeriale:

Este firesc să se analizeze diferite scenarii privind reluarea procesului didactic, în sistem clasic, în învățământul preuniversitar și universitar, DAR cred că Ministerul Educației și Cercetării ar trebui să dea notă de un optimism moderat. De asemenea, informațiile comunicate public ar trebui să fie corelate cu declarațiile celorlalți reprezentanți ai guvernului, care au competențe în domeniu, pentru a nu crea confuzie.

În acest moment, nu cred că poate cineva să susțină că știe când se vor redeschide cursurile, dar, din analiza datelor publice pe care le avem în România și comparând aceste date cu situația din alte țări, cred că redeschiderea școlilor și universităților pe 16 mai este un scenariu nerealist. De asemenea, declarația ministrului educației potrivit căreia «examenele naționale vor avea loc» mi se pare un angajament riscant, mai ales că vorbim de peste 330.000 de elevi (clasele a VIII-a și a XII-a) care ar trebui să parcurgă, timp de mai multe zile, toate probele acestui examen în spații închise și nepregătite pentru măsuri de protecție împotriva Covid-19.

Recomandarea mea către Ministerul Educației și Cercetării este să elaboreze și un Plan B, care ar presupune, printre altele:

1. continuarea procesului didactic în sistem online până la finalul anului școlar 2019-2020;

2. identificarea unor soluții de sprijin pentru copiii care nu au acces la resurse digitale;

3. încheierea mediilor după o formulă adecvată – chiar și prin notă unică pentru fiecare disciplină (fără teze, fără număr minim de note, în funcție de disciplină, profil etc.);

4. organizarea examenelor naționale în sistem digitalizat și INDIVIDUALIZAT, așa cum se susțin testele de tip TOEFL, SAT, GRE etc. În cazul în care acest lucru nu poate fi realizat în timp util, să se recurgă la o formulă de echivalare a notelor pentru examenele naționale, procedură atipică, dar deja asumată și de alte țări;

5. organizarea admiterii în învățământul universitar să se desfășoare în baza procedurilor și a calendarelor stabilite prin mecanismele autonomiei universitare și să nu fie modificat cadrul legal într-un mod care s-ar putea dovedi nefuncțional, așa cum sunt unele măsuri din ultima ordonanță, adoptată de Guvern în această săptămână.

Dacă datele din 15 mai privind situația pandemiei Covid-19 vor arăta atât de bine încât elevii nu vor fi expuși unor riscuri pentru sănătatea lor și a famililor acestora, atunci Planul B va rămâne numai un exercițiu pe hârtie. Dar dacă lucrurile nu vor sta așa, avem nevoie de acest Plan B, care trebuie să fie simplu, clar, bine gândit, asumat din timp de toți factorii responsabili și comunicat public într-o manieră coordonată, la nivel guvernamental.

În absența acestui Plan B, avem confuzie (voci oficiale care spun lucruri diferite) și există riscul nu numai să greșim, dar chiar să plătim scump aceste greșeli.

Prin urmare, sfatul meu către cei care conduc astăzi Ministerul Educației și Cercetării este, în primul rând, să se gândească la siguranța elevilor, studenților, profesorilor și a tuturor celor implicați în procesul de educație, iar acest lucru presupune să găsească rapid soluții de continuare a cursurilor și încheierea mediilor/susținerea examenelor.

Cât despre reluarea cursurilor, să se grăbească responsabil, adică moderat”.

Lupta dintre economie și COVID-19

Din pricina faptului că acest nou coronavirus devastează o economie după alta, profesia economică – și, așadar, fundamentele analitice pentru elaborarea de politici solide și gestionarea crizelor – trebuie să recâștige timpul pierdut. O preocupare deosebită în prezent este economia contagiunii virale, a fricii și a „disjunctorilor”. Cu cât acea gândire economică avansează pentru a răspunde realităților în continuă schimbare, cu atât va fi mai bună analiza care informează cu privire la planul politic.
Acest plan este proiectat a fi atât inedit, cât și inevitabil de costisitor. Guvernele și băncile centrale urmăresc măsuri fără precedent pentru atenuarea declinului global, de teamă ca o recesiune globală, care a devenit sigură, să nu izbucnească într-o criză (deja un risc incomod de ridicat). Dacă este să ne raportăm la cum procedează aceștia, vom observa probabil o eroziune suplimentară a distincției între economia standard în economiile avansate și în cele în curs de dezvoltare.

O astfel de schimbare este extrem de necesară. Cu dovezi copleșitoare de scăderi masive ale consumului și producției la nivelul mai multor țări, analiștii din economiile avansate trebuie să țină cont, în primul rând, de un fenomen care până în prezent era familiar doar statelor fragile/falite și comunităților devastate de dezastre naturale: o oprire bruscă economică, împreună cu cascada de devastare care poate de pe urma acestei opriri. Acestea se vor confrunta apoi cu alte provocări care sunt mai familiare pentru țările în curs de dezvoltare.

Să luăm în considerare aspectul economic al pandemiei. Indiferent de dorința lor de a cheltui, consumatorii nu sunt în măsură să facă acest lucru, deoarece au fost îndemnați sau le-a fost ordonat să rămână acasă. Și indiferent de dorința lor de a vinde, magazinele nu pot ajunge la clienții lor, iar multe dintre ele nu mai primesc marfă de la furnizării acestora.
Prioritatea imediată, desigur, este planul de sănătate publică, care solicită distanțare socială, auto-izolare și alte măsuri care sunt fundamental incompatibile cu modul în care economiile moderne sunt conectate între ele. Drept urmare, a avut loc o contracție rapidă a activității economice (și prin urmare a bunăstării economice).

Cât privește severitatea și durata recesiunii viitoare, acestea vor depinde de succesul planului de politică de sănătate, în special de eforturile de a identifica și de a limita răspândirea virusului, de a trata bolnavii și de a spori imunitatea. În așteptarea progresului pe aceste trei fronturi, teama și incertitudinea se vor adânci, cu implicații adverse pentru stabilitatea financiară și perspectivele de redresare economică.
Atunci când suntem împinși în afara zonelor noastre de confort într-o manieră atât de bruscă și violentă, cei mai mulți dintre noi vom ceda până la un anumit grad de paralizie, exagerare sau ambele. Tendința noastră de a ne panica se pretează la perturbări economice și mai profunde. Pe măsură ce constrângerile legate de lichidități dispar, participanții la piață se grăbesc să încaseze numerar, vânzând nu doar ceea ce este de dorit a se vinde, ci orice poate fi vândut în mod fezabil.

Când se va întâmpla acest lucru, rezultatul previzibil este reprezentat de un risc ridicat de lichidare financiară en gros, ceea ce, în absența intervențiilor inteligente de politică de urgență, va amenința funcționarea piețelor. În cazul crizei actuale, riscul ca sistemul financiar să infecteze în sens invers economia reală și să provoace o criză este prea mare pentru a fi ignorat.
Acest aspect ne aduce la a treia prioritate analitică: economia întrerupătoarelor de circuit. Aici, întrebarea nu este doar ce pot realiza intervențiile politicii de urgență, ci și ce este inaccesibil pentru acestea și când.

Fără îndoială, având în vedere faptul că dezintermedierea economică și financiară simultană ar avea implicații dezastruoase pentru bunăstarea societății, momentul actual cere în mod clar o abordare cu politici „dedicate și ambițioase”, „complet angajate” și „care să implice întregul guvern”. Prioritatea imediată este stabilirea măsurilor care pot limita sfera buclelor de reacție economică și financiară periculoase ale pieței. Acest efort este condus de băncile centrale, dar implică și autorități fiscale și altele.
Însă vor exista compromisuri dificile pentru a avansa. De exemplu, există un avânt semnificativ în spatele propunerilor de transferuri de numerar și împrumuturi fără dobândă pentru a proteja segmentele vulnerabile ale populației, pentru a menține companiile pe linia de plutire și pentru a proteja sectoarele economice strategice. Pe bună dreptate. Ideea este de a reduce riscul ca problemele de lichiditate să devină probleme de solvabilitate. Și totuși, un program de pompare de numerar și împrumuturi se va confrunta cu provocări de implementare imediată. În afară de consecințele nedorite și daunele colaterale care vin cu toate măsurile incluse, inundarea întregului sistem în criza din prezent ar necesita crearea de noi canale de distribuție. Întrebarea despre cum să ajungă banii la destinatarii intenționați nu este atât de simplă pe cât pare.
Există chiar și mai multe dificultăți atunci când vine vorba de implementarea programelor de salvare directă, care au devenit tot mai probabile. Departe de a fi elemente marginale, companiile aeriene, liniile de croazieră și alte sectoare puternic afectate sunt indicatori de seamă pentru ceea ce urmează să vină. De la companii industriale multinaționale la restaurante de familie și alte întreprinderi mici, rândul la salvare din partea guvernului va fi unul foarte lung.

Fără principii declarate în mod clar care să specifice de ce, cum, când și în ce termeni va fi oferită asistență guvernamentală, există șanse mari ca salvările să devină politizate, concepute prost și cooptate prin interese speciale. Acest lucru ar submina strategiile de ieșire pentru aducerea firmelor pe propriile picioare și ar risca să se repete experiența de după 2008, când criza a fost învinsă, dar fără a pune bazele unei creșteri puternice, durabile și inclusive pentru viitor.

Ținând cont de amploarea intervențiilor guvernamentale care pot avea loc în contextul actual, este important ca factorii de decizie să recunoască și limitele intervențiilor lor. Politicile reprezentate de rabatul fiscal, împrumuturile cu dobândă redusă sau refinanțarea ieftină pentru ipotecă nu îi vor convinge pe oameni să-și reia activitatea economică normală dacă în continuare se tem pentru propria sănătate. În afară de acest aspect, atâta timp cât accentul referitor la sănătatea publică este pus pe distanțare socială ca mijloc de eliminare a transmiterii comunitare, guvernele nu vor dori oricum ca oamenii să se aventureze să iasă afară.

Toate chestiunile ridicate mai sus sunt pregătite pentru mai multe cercetări economice. Urmărind aceste căi de cercetare, mulți cercetători din economiile avansate se vor găsi inevitabil în contradicție cu economiile în curs de dezvoltare – de la gestionarea crizelor și eșecurile pieței până la depășirea oboselii la acomodare și punerea bazelor mai temeinice pentru creștere structurală solidă, durabilă și incluzivă. În măsura în care adoptă perspective din ambele domenii, economia se va dovedi mai bună pentru acest contect. Până de curând, profesia a fost mult prea rezistentă la eliminarea distincțiilor artificiale și să nu mai vorbim de îmbrățișarea unei abordări multidisciplinare.

Aceste limite autoimpuse au persistat în ciuda unor dovezi abundente că, mai ales de la începutul anilor 2000, economiile avansate sunt împânzite cu impedimente structurale și instituționale care au înăbușit creșterea într-o manieră destul de familiară economiilor în curs de dezvoltare. În anii care au trecut de la criza financiară globală din 2008, aceste probleme au adâncit divizările politice și sociale, au subminat stabilitatea financiară și au făcut mai dificilă confruntarea cu criza fără precedent care ne bate acum la ușă.

© Copyright: Project Syndicate

Implicațiile economice ale încălzirii globale

Modelele climatice imaginate de specialiști prognozează, pentru Rusia, un ritm de încălzire de două ori mai rapid decât media mondială. La o medie mondială de 3,5 la sută, încălzirea în Rusia ar putea fi de 7 la sută. Or, la suprafața de 17.000.000 kmp a țării, din care două treimi se află în zone cu temperaturi foarte scăzute, perspectiva unui dezgheț masiv ridică serioase probleme. În mod firesc, programul de dezvoltare a economiei rusești în următoarele decenii, elaborat de guvernul federal, include și un set de prevederi menite a face față schimbării condițiilor climatice.
Comisia interministerială moscovită pentru studierea schimbărilor climatice pleacă de la prezumția că acestea ar putea avea atât rezultate pozitive, cât și negative. Consecințele pozitive, în Rusia, ar fi: 1) scurtarea mai mult sau mai puțin semnificativă a sezonului friguros, care necesită importante consumauri energetice pentru încălzirea locuințelor și a spațiilor de producție;

Modelele climatice imaginate de specialiști prognozează, pentru Rusia, un ritm de încălzire de două ori mai rapid decât media mondială. La o medie mondială de 3,5 la sută, încălzirea în Rusia ar putea fi de 7 la sută. Or, la suprafața de 17.000.000 kmp a țării, din care două treimi se află în zone cu temperaturi foarte scăzute, perspectiva unui dezgheț masiv ridică serioase probleme. În mod firesc, programul de dezvoltare a economiei rusești în următoarele decenii, elaborat de guvernul federal, include și un set de prevederi menite a face față schimbării condițiilor climatice.
Comisia interministerială moscovită pentru studierea schimbărilor climatice pleacă de la prezumția că acestea ar putea avea atât rezultate pozitive, cât și negative. Consecințele pozitive, în Rusia, ar fi: 1) scurtarea mai mult sau mai puțin semnificativă a sezonului friguros, care necesită importante consumauri energetice pentru încălzirea locuințelor și a spațiilor de producție;
2) îmbunătățirea condițiilor de navigație în Oceanul Înghețat de Nord, dinspre Oceanul Atlantic spre Oceanul Pacific și viceversa, ceea ce ar da un puternic impuls transportului de mărfuri dintre Europa și Asia, fără intervenția spărgătoarelor de gheață, scurtând mult durata și costurile acestuia. De asemenea, 3) în funcție de umiditatea sau uscăciunea încălzirii din următorii 50 de ani, fertilitatea pe ansamblul terenurilor agricole rusești ar putea crește sau scădea.

Ca posibile efecte negative sunt avute în vedere: 1) înmulțirea și amplificarea dezastrelor naturale (inundațiile, seceta, furtunile, incendiile de vegetație etc.), apoi 2) amenințările de distrugere a infrastructurilor de comunicații (șosele, căi ferate, conducte, linii electrice) și 3) reducerea simțitoare a cererii de materii prime energetice rusești, de pe urma cărora economia rusă obține importante venituri.

Un presupus dar și contestat efect al încălzirii globale ar fi scurtarea duratei de viață a numeroși locuitori ai Rusiei care, în prezent, trăiesc în zone cu căldură excesivă și în perspectiva încălzirii temperaturii aerului cu încă 5-10 grade ar fi în pericol. Valul de căldură din 2010 a dus la moartea prematură a 54.000 persoane, pricinuind țării, în opinia unor experți, pagube de 330 miliarde ruble (70 ruble = 1 euro). Paguba a fost calculată de cercetătorii unui institut specializat, care au evaluat valoarea unui locuitor matur la 47 milioane ruble (vezi „Profil”, nr. 5, din 10 februarie 2020).
În urma încălzirii, zonele așa-zisului „îngheț veșnic” ar fi amenințate de inundații catastrofale, numărul acestora din ultimii zece ani depășind totalul celor petrecute în decurs de jumătate de secol. Pagubele produse economiei de pe urma lor s-au ridicat la 50-150 miliarde ruble anual. Inundațiile provocate de fluviul Amur, în anul 2013, la frontiera cu China au afectat în Rusia 100 de localități și peste 100.000 locuitori. În orașul Habarovsk, nivelul apei a depășit cu 8 metri cota de inundații, iar în Komsomolsk cu 9 metri. Efectuarea lucrărilor de hidroameliorații, construirea de baraje, hidrocentrale electrice, stăvilare, diguri, canalizări, bazine de acumulare, devieri de curs, care au costat, până acum, zeci de miliarde de ruble, va fi, deci, continuată în ritm accelerat.

De pe urma încălzirii ar putea fi serios afectate instalațiile industriale pentru extracția hidrocarburilor, amplasate în marea lor majoritate în zone nordice. Dezghețarea solului pe care s-au construit drumuri, sonde de țiței sau gaze, rezervoare, conducte, întreprinderi, diferite alte instalații și locuințe va slăbi fundamentul acestora, necesitând reamplasări sau consolidări. Potrivit calculelor unor specialiști, reconstrucția infrastructurilor industriale și de comunicații aflate în zonele de „îngheț veșnic”, procesele de modernizare menite să minimizeze efectele unui dezgheț masiv ar necesita investiții de circa 84 miliarde dolari, respectiv 9,5 la sută din PIB (vezi „Profil”, nr. 45, din 25 noiembrie 2019).

Dar de pe urma încălzirii zonelor nordice se vor putea trage și foloase, principalul lor beneficiar fiind agricultura. Mari suprafețe de teren agricol aflate în nordul țării, nevalorificate din cauza iernilor lungi, a frigului și a condițiilor nefavorabile, vor beneficia de surplusul de căldură, devenind producătoare de cereale, fructe sau legume, deficitare la ora actuală pe piața rusă. În ultimii 10 ani, fertilitatea recoltelor de cereale a sporit cu 2,8 la sută și a celor de floarea-soarelui și sfeclă de zahăr cu 2 la sută. În perspectiva anilor 2030 – 2040, ar fi posibile creșteri ale producțiilor agricole de 15 și până la 35 la sută. De condiții mai favorabile s-ar bucura și grădinile de legume sau livezile de pomi fructiferi.

Specialiștii institutelor de hidro-meteorologie au în vedere două variante de încălzire: cu umiditate suficientă sau secetă. În funcție de aceste elemente, parametrii sporirii recoltelor rămân incerți. Între altele, în eventualitatea câtorva ani de secetă succesivă, situația financiară a multor fermieri ar deveni catastrofală. Deja volumul datoriilor făcute de către ei la bănci însumează 4.000 de miliarde de ruble. Înfăptuirea ambițioaselor proiecte guvernamentale de extindere a sistemelor de irigații ar putea diminua întrucâtva pericolul unor ani secetoși.
Pe alt plan, ținând seama de perspectivele unor recolte agricole sporite, în urma încălzirii, guvernul federal a elaborat un program de stimulare a culturilor de importanță strategică. Din cele 61 miliarde ruble alocate agriculturii pentru anul 2020, culturilor strategice le sunt rezervate 40 la sută. Extinderea culturilor subvenționate va avea loc selectiv, doar în funcție de condițiile pedo-climatice concrete ale regiunilor și în măsura în care fermierii pot fi interesați să-și restructureze producția.
Schimbările climatice sunt de natură să producă și o accentuare a mobilității forței de muncă. În urma supraîncălzirii zonelor aride din Asia Centrală și Orientul Mijlociu, de pildă, numeroase persoane își vor căuta noi locuri de muncă mai la nord, Rusia fiind vizată de un mare număr de imigranți care vor putea influența relațiile pe piața muncii. În prezent, imigranții sunt bineveniți pentru completarea forței de muncă deficitare, dar în viitor ar deveni un balast nedorit.

În luna noiembrie 2019 s-a ținut, la Moscova, un forum internațional axat pe problematica dezvoltării durabile și pe modalitățile de acomodare la noile condiții climatice. În cursul dezbaterilor au fost relevate imensa pagubă provocată de despădurirea haotică, în scopuri industriale și comerciale, a unor uriașe suprafețe silvice din Rusia, precum și necesitatea revigorării lor, pentru a se ridica perdele de hidro și termoprotecție, nu numai a Rusiei, dar și a planetei.

Acordul de la Paris privind schimbările climatice, la care Rusia aaderat în 2019, fixează ca obiective, în următorii ani, alinierea la un ritm de creștere anuală a temperaturii globului de doar 2 sau chiar 1,5 la sută. Aceasta presupune măsuri severe de reducere a emisiilor de gaze de seră, la producerea cărora Rusia contribuie din plin. Guvernul federal s-a angajat, și el, să ia măsuri de reducere a proceselor industriale poluatoare și de încurajare a tehnologiilor „verzi”, vizând înlocuirea combustibililor organici și utilizarea pe scară largă a hidrocentralelor, a instalațiilor eoliene și a căldurii solare pentru producerea energiei necesare industriei și consumului casnic. Se preconizează ca, până în 2030, emisiile poluante să fie reduse cu 25-30 la sută față de nivelul anului 2000.
Guvernul moscovit a elaborat o strategie pe termen lung, a cărei primă etapă se întinde până în 2022 și prevede: 1) măsuri pe plan federal, respectiv norme juridice și metodologice; 2) măsuri pe plan sectorial, respectiv, proiecte în domeniul purtătorilor energetici, agricultură, transport, construcții, spațiu locativ etc.; 3) măsuri pe plan regional, respectiv transpunerea în plan local a sarcinilor federale stabilite. O a doua etapă a strategiei federale se întinde până în 2025. Ideea de bază a strategiei este aceea că, în prezent, rolul decisiv în gestionarea schimbărilor climatice îi revine omului.

În anul 2018, un număr de 46 orașe rusești și mari centre industriale au fost incluse pe lista zonelor intens poluate. Pentru 12 dintre ele a fost elaborat proiectul ecologic Aer curat, pe perioada 2019 – 2024, preconizând reducerea cu 20 la sută a emisiilor de gaze nocive. Finanțarea lui se ridică la 480 de miliarde de ruble. Directorul general al companiei Rosteh, Serghei Cemezov, a cerut președintelui Vladimir Putin ca unitatea condusă de el să fie acreditată ca unic gestionar al proiectului, întrucât deține dotări tehnice moderne și o bogată experiență în materie de monitoring informatizat (vezi „RBK”, nr. 7, din 11 februarie 2020).

Reglementările ecologice stabilite de guvernanții sunt privite cu îngrijorare de întreprinzătorii din sectorul industrial-energetic. Există temerea că eficiența economică a sectorului va fi serios afectată, pierderile înregistrate putând fi chiar mai mari decât cele de pe urma poluării. Modernizările costisitoare pentru reducerea emisiilor poluante sunt de natură să aducă daune mai ales complexului industrial-energetic.
Din considerentele de mai sus, Rusia ar fi tentată să adere mai degrabă la tabăra celor care minimizează pericolul schimbărilor climatice, al cărei reprezentant activ este președintele Donald Trump, decât la tabăra verzilor, susținută de statele Uniunii Europene. Deocamdată, Moscova stă în expectativă. La Forumul Internațional Economic de la Davos, din februarie 2020, s-au confruntat două concepții energetice disimulând interese net diferite și de anvergură mondială. Comentatorii mai suspicioși din Rusia se întreabă cine se află în spatele intervențiilor curajoase ale activistei ecologice Greta Thunberg pentru a înțelege ce interese ar fi servite prin implementarea solicitatului „acord verde” (vezi „Nezavisimaia Gazeta”, din 11 februarie 2020).

Din experiența anilor trecuți se știe că multe din proiectele preconizate rămân pe hârtie. La o recentă analiză, noul premier, Mihail Mișustin, a constatat că fondurile alocate în 2019 pentru implementarea proiectelor naționale (1.750 miliarde ruble) nu au fost utilizate în totalitate. Din banii rezervați pentru finanțarea proiectelor ecologice s-au utilizat doar o treime (19 miliarde ruble), 66,3 la sută din ei rămânând nefolosiți (vezi „Kommersant”, din 11 februarie 2020).

Acordul de la Paris nu prevede sancțiuni pentru cei care încalcă regulile stabilite și nu există nicio garanție că semnatarii vor avea de suferit dacă nu vor acționa în concordanță cu angajamentele asumate. Iată de ce Uniunea Industriașilor din Rusia, care, inițial, se pronunța împotriva ratificării acordului, de teama eventualelor sancțiuni, și-a schimbat atitudinea, cerând guvernului aderarea la el. Insinuări malițioase susțin că măsurile de stimulare a tehnologiilor „verzi” luate de guvernanții de la Moscova s-ar datora nu preocupărilor pentru reducerea poluării, ci interesului Rusiei de a nu rămâne în urma altor țări pe plan de imagine. În opinia expertului Aleksandr Perov, „programul guvernamental de adaptare la schimbările climatice nu este decât o formalitate gratuită” (vezi „Nezavisimaia Gazeta”, din 11 februarie 2020).

Totuși, măsurile concrete ale guvernului de la Moscova consacrate protejării mediului natural, amenințat de activitățile industriale sau casnice iresponsabile, nu pot fi trecute cu vederea. Se remarcă, între altele, și stăruința cu care acesta se preocupă de soarta deșeurilor industriale. În opinia Ministerului Mediului, colectarea și depozitarea sau distrugerea deșeurilor ar trebui să fie gestionate de o companie unică, de stat, și nu de companiile care le produc, acestea urmând să plătească un impozit special în contul căruia compania Operatorul Ecologic Rus ar urma să efectueze lucrările cu pricina. Întreprinzătorii privați nu acceptă, însă, instituirea unui nou impozit, argumentând că el ar fi de natură să le diminueze rentabilitatea.

Tot în contextul măsurilor de protecție a mediului, ministerul rus de resort a înăsprit și regimul acordării permiselor de vânătoare, considerând că posesorii acestora nu trebuie să fie doar buni țintași, ci și oameni conștienți de importanța menținerii în echilibru a lanțului trofic. Astfel, pentru acordarea permisului urmează să fie stabilite criterii precise de evaluare a cunoștințelor de biologie ale solicitanților și chiar absolvirea de către ei a unor cursuri de instruire.

Coronavirusul și economia globală

0

Izbucnirea COVID-19, un nou coronavirus, este o urgență tragică de sănătate publică. Boala, să sperăm, va fi controlată rapid, însă Fondul Monetar Internațional avertizează deja că creșterea economică din China ar putea încetini. Pe măsură ce urmărim desfășurarea situației, trei riscuri mai extinse pentru economia globală devin de asemenea mai evidente.
Primul risc este, evident, în China însăși. Cu toate că originile precise ale bolii rămân neclare, este greu de luat în considerare dacă pot fi evitate focarele de acest tip – de exemplu, printr-un control mai bun asupra igienei în piețele alimentare. Dar este dureros de evident faptul că lipsa de transparență în China a contribuit la frică și chiar la semne de panică în întreaga lume.

Așa cum au demonstrat piețele financiare în 2007-2008, când incidența precisă a riscurilor mari era bine înțeleasă, oamenii tind să-și imagineze ce e mai rău. Scăderea rapidă a prețurilor activelor poate să nu conțină multe informații – cu excepția faptului că nu există prea multe informații care pot fi deținute.

Care este rata exactă a mortalității asociată cu COVID-19? De ce, după cum se presupune, mortalitatea variază semnificativ în funcție de localități? Ce anume explică ușurința cu care acest virus pare, uneori, să parcurgă distanțe mari? Care sunt efectele precise ale plasării în carantină a persoanelor dintr-o clădire, spital sau oraș?
Cu siguranță, autoritățile chineze nu au toate răspunsurile în acest moment, dar înclinația lor de a suprima datele și interpretarea este extraordinar de inutilă.

În al doilea rând, lipsa de leadership american este din ce în ce mai dureros de aparentă cu fiecare zi ce trece. Statele Unite au cel mai puternic sistem de sănătate medicală din lume, cu o capacitate de cercetare și dezvoltare (guvernamentală și privată) care este fără pereche. Cu toate acestea, administrația președintelui Donald Trump pare să fie preocupată în primul rând de reducerea riscurilor, păstrând virusul în afara SUA – o sarcină aproape imposibilă.

Sectorul privat lucrează din greu la un vaccin, iar acest lucru este vrednic de laudă. Din păcate, pe o perioadă mai lungă de timp, lipsa unei piețe consecvente pentru astfel de vaccinuri a subminat investițiile în acest sector. Prin crearea celei mai mari piețe din lume pentru multe medicamente, SUA sprijină în mod eficient cercetarea într-o gamă largă de suferințe medicale – dar numai pentru cele pentru care există o cerere mare și constantă în SUA.

Chiar și cel mai înverșunat apărător al sloganului „America pe primul loc” al lui Trump trebuie să fie dispus să admită că nu este în interesul Americii ca restul lumii să se îmbolnăvească. Este vorba despre aliați, prieteni și clienți ai SUA. De asemenea, fie că ne place sau nu, sunt puține bolile care se vor opri la granițele Americii. Într-adevăr, Centrele de Control și Prevenire a Bolilor din SUA (CDC) au declarat că nu se pune problema dacă, ci mai degrabă când, COVID-19 se va răspândi pe plan intern.
Al treilea risc este pe piețele emergente și în țările în curs de dezvoltare. Țările mai sărace sunt slab echipate pentru a face față acestui tip de boală, așa cum se vede în refuzul țărilor africane de a-și transporta cetățenii din China pe calea aerului.

Vestea că coronavirusul a ajuns în Italia a zguduit piețele financiare mondiale, dar Italia este o țară relativ bine organizată și bogată. O democrație
vibrantă asigură că oamenii (din interiorul și din afara țării) vor înțelege rapid dacă măsurile de control și tratament funcționează.
Ar trebui să fim mult mai preocupați de alte țări, unde hrana este mai precară, standardele de locuit sunt slabe, iar transmiterea bolilor poate apărea mult mai ușor. Dacă sistemele de sănătate ale acestor țări sunt sub presiune, SUA, Europa și nu numai ar trebui să facă rapid progrese în ceea ce privește aspectele de asistență tehnică și provizii esențiale. Dar și aici există până acum o lipsă îngrijorătoare de leadership.

Pare puțin probabil ca această boală să se dovedească la fel de mortală precum unele dintre cele pe care le-au experimentat strămoșii noștri. Practica medicală și sănătatea publică au avansat foarte mult. CDC este o organizație de excepție, iar Organizația Mondială a Sănătății are un palmares puternic în caz de forță majoră. Grupurile din sectorul privat de medici și asistente dedicate s-au comportat extraordinar de bine în cele mai dificile circumstanțe, cum ar fi tratarea Ebolei, atunci când li se oferă o șansă. Avem norocul să trăim într-o epocă care are atât de mulți eroi.
Totuși, acest coronavirus reprezintă un avertisment. Societățile neglijează accesul la sistemele de îngrijire a sănătății și reduc investițiile în cercetare și dezvoltare într-un ritm care reprezintă un adevărat pericol. Bolile sunt în continuă evoluție și trebuie să ne creștem continuu capacitatea de a înțelege și de a combate amenințările nou-apărute.

Cea mai bună cale de înaintare este prin consolidarea științei, formarea mai multor oameni de știință și construirea mai multor laboratoare. Țările care pot face acest lucru – precum SUA – ar trebui să împărtășească ideile și cunoștințele cât mai larg posibil.

A investi mai mult în știință este o propunere economică atrăgătoare. Având în vedere ratele foarte ridicate de rentabilitate socială, cercetarea de bază într-o gamă largă de activități face mai mult decât să amortizeze.
Dar aici nu este vorba despre economie. Mai probabil, într-o zi, un om de știință vă va salva viața sau viața unei persoane dragi deoarece munca sa anterioară a produs un medicament, un tratament sau doar o idee care a făcut o diferență critică. Ar trebui să investim în oameni de știință pentru a ne salva pe noi înșine și pe vecinii noștri. Și trebuie să ne amintim că avem vecini peste tot în lumea noastră interconectată până în străfunduri.

© Copyright: Project Syndicate

 

Șapte lecții timpurii

0

Măsurile de carantină și instituirea stării de urgență la nivel național pentru prevenirea diseminării accelerate a coronavirusului au deja consecințe economice importante asupra mediului de afaceri. Scăderi masive ale veniturilor sunt înregistrate în sectoare precum turismul, horeca, transporturi, organizarea de evenimente, construcții (în special zona de imobiliare rezidențiale) și afacerile de retail (cu excepția comercializării produselor alimentare sau medicamentelor).

Nimeni nu este capabil să spună când anume va lua sfârșit pandemia de COVID-19. Nimeni nu poate, mai ales, să spună cum anume se va termina. Impactul asupra stării de sănătate a populației este devastator. Impactul asupra sistemului medical și spitalicesc este asemănător unui tsunami. Impactul administrativ este evident, căci acum iese la iveală criza de leadership și de management. Impactul economic abia începe și, din nou, nimeni nu poate ști când și cum se va termina. Putem însă să speculăm că va fi mai puternic, mai profund și de mai lungă durată decât criza economico-financiară din 2008-2009. Politologul bulgar Ivan Krastev, președintele Centrului pentru Strategii Liberale din Sofia, membru al boardului European Council of Foreign Relations, scria recent că, „într-o perioadă de criză, suntem infectați de incertitudine”.

Cu toată această sporită incertitudine, există ceva cert: e cert că economia este lovită astăzi de o criză fără precedent, cu caracteristici ieșite din comun, neasemănătoare cu ce am mai trăit în ultimele decade. Krastev a identificat cel puțin șapte aspecte care fac ca această criză să fie foarte diferită de cele anterioare. Putem spune că sunt totodată șapte posibile lecții timpurii pe care le învățăm „avant la lettre”, înainte ca șocul major să se fi produs deja.

Oamenii așteaptă salvarea de la guverne

Prima lecție este că pandemia de COVID-19 forțează revenirea guvernului intervenționist într-o măsură mult mai accentuată decât s-a manifestat în criza financiară din 2008-2009. Atunci economia a căzut din cauza neîncrederii generalizate în piețele financiare, iar multă lume a crezut că asta va spori încrederea în guverne. Dar paradoxul din 2008-2009 constă în faptul că neîncrederea în piață nu a dus la cererea unei intervenții guvernamentale mai mari. Acum însă, coronavirusul readuce guvernul în prim-plan într-un stil mare. Disperați, oamenii se bazează pe guvern că va organiza o apărare colectivă împotriva pandemiei. Aceiași oameni disperați – angajați sau angajatori – așteaptă de la guvern să salveze economia reală, „pe cale să se scufunde”. Dar astăzi eficiența unui guvern nu se mai măsoară în deficit bugetar, nici în numărul de investitori străini atrași în economie, nici în milioanele direcționate către autostrăzi, nici măcar în numărul de legi sau ordonanțe emise. Eficiența guvernului este măsurată azi mai ales prin capacitatea acestuia de a schimba comportamentul zilnic al oamenilor.

Ridicăm ziduri între indivizi

A doua lecție: coronavirusul oferă încă o dovadă a misticii frontierelor și va contribui la reafirmarea rolului statului național în cadrul Uniunii Europene. Acest lucru se vede deja în închiderea multor granițe dintre țări și în faptul că fiecare guvern din Europa se concentrează asupra propriilor săi oameni. Politologul Ivan Krastev susține că, în circumstanțe normale, statele membre nu ar face nicio distincție între naționalitățile pacienților din sistemele lor de sănătate, dar, în această criză, este probabil că vor acorda prioritate cetățenilor lor față de alții (acest aspect nu face la referire la imigranții din alte regiuni, ci la europenii cu pașapoarte UE). Prin urmare, coronavirusul va consolida naționalismul, deși nu și naționalismul etnic.

Pentru a supraviețui, guvernul le va cere cetățenilor să ridice ziduri nu doar între state, ci între persoane, deoarece pericolul fiecăruia de a fi infectat provine de la oamenii pe care îi întâlnește cel mai des. Nu străinul e cel mai mare risc, ci cei care sunt cel mai apropiați de tine.

Dacă ne e frică, ne protejăm mai bine

A treia lecție: să avem încredere în experți. Criza financiară și criza refugiaților din 2015 au generat o mulțime de nemulțumiri populare față de experți. Iar frișca și-au tras-o populiștii pe turta lor, pierderea încrederii în oamenii cu competențe și expertize reale a fost unul dintre succesele majore ale politicienilor populiști în ultimii zece ani. Lucrul acesta nu va mai continua, va fi inversat de coronavirus. Cei mai mulți oameni sunt foarte deschiși în a avea încredere în experți și în a ține cont de știință atunci când propriile vieți sunt în joc. Krastev observă că acest lucru conduce la o legitimitate crescândă acordată profesioniștilor care sunt în linia întâi în lupta împotriva virusului. Profesionalismul este din nou la modă.

A patra lecție lasă loc interpretărilor, dar nu este mai puțin importantă. Din păcate, din cauza coronavirusului ar putea crește apetitul pentru autoritarismul big data folosit de guvernul chinez. Liderii chinezi pot fi acuzați pentru lipsa de transparență care i-a făcut să
reacționeze lent în ceea ce privește răspândirea virusului, dar eficiența răspunsului lor și capacitatea statului chinez de a controla deplasările și comportamentul oamenilor sunt impresionante. În actuala criză, cetățenii compară în mod constant răspunsurile și eficacitatea guvernelor lor cu cele ale altor guverne. Politologul bulgar citat susține că nu ar trebui să fim surprinși dacă, la o zi după terminarea crizei, China va părea a ieși câștigătoare, iar Statele Unite va fi partea învinsă.

A cincea lecție ține de gestionarea crizelor. Dacă în timpuri normale panica populației este o amenințare, astăzi panica poate avea un efect benefic. Ceea ce au învățat guvernele legat de abordarea crizelor economice, a crizei refugiaților și a atacurilor teroriste a fost că panica a reprezentat cel mai mare dușman al lor. Dacă, luni întregi după un atac terorist, oamenii și-ar schimba comportamentul de zi cu zi și ar înceta să își mai părăsească casele, acest lucru i-ar ajuta pe teroriști să își atingă obiectivele, panica fiind unul dintre acestea. Liderii au răspuns la acele crize cu apelurile „rămâneți calmi”, „continuați-vă viața”, „ignorați riscul” și „nu exagerați”. Dar acum, guvernul e forțat să ceară cetățenilor să-și schimbe comportamentul și să rămână acasă. Iar succesul guvernelor legat de acest lucru depinde foarte mult de capacitatea lor de a speria oamenii să facă așa cum au fost obișnuiți anterior. „Nu vă panicați” este mesajul greșit pentru criza COVID-19. Pentru a limita pandemia, oamenii trebuie să intre în panică – și ar trebui să-și schimbe drastic modul de a trăi, spune politologul Ivan Krastev.

Populismul nu poate câștiga, pentru că nu are soluții la criză

A șasea lecție. Criza COVID-19 are un impact puternic asupra relațiilor dintre generațiile extreme. În contextul dezbaterilor cu privire la schimbările climatice și riscul pe care îl prezintă, generațiile tinere au fost foarte critice față de bătrânii lor pentru că sunt egoiști și nu se gândesc serios la viitor. Coronavirusul inversează aceste dinamici: acum, vârstnicii sunt mult mai vulnerabili și se simt amenințați de caracterul refractar al milenarilor de a-și schimba modul de viață. Acest conflict între generații s-ar putea intensifica dacă criza durează mult timp.

În final, a șaptea lecție identificată de șeful Centrului pentru Strategii Liberale din Sofia este că, la un moment dat, guvernele vor fi obligate să aleagă între limitarea răspândirii pandemiei cu prețul distrugerii economiei sau să accepte costuri umane mai mari pentru salvarea economiei. Încă este foarte devreme să speculăm cu privire la impactul politic al COVID-19. Criza provocată justifică unele temeri antiglobaliste: aeroporturile închise și persoanele aflate în autoizolare par a fi punctul zero al globalizării.

Dar nu este deloc așa, eu cred că antiglobaliștii – majoritatea lor populiști – se grăbesc să cânte prematur prohodul globalismului. În mod paradoxal, pandemia COVID-19 și pandemia economică care provoacă fragmentări la nivel global ar putea slăbi actorii politici populiști, care, chiar și atunci când au dreptate, nu au o soluție.

Numărătoarea inversă a început!

0

Nu vă lăsați înșelați de aparențe. Există un ceas care, chiar dacă nu îl auziți, ticăie și măsoară timpul pe care îl mai avem până la începutul unui colaps economic. Nu avem cum să stăm acasă pe bani tipăriți de băncile centrale. Nu avem cum să ne păstrăm avuția individuală într-o țară care nu mai produce avuție. Nu vom putea supraviețui la nesfârșit cheltuind economiile făcute. Ele se vor epuiza. Nu vom putea amâna plata taxelor sau impozitelor la stat și să așteptăm de la același stat o asistență financiară din banii pe care nu-i are.

Nu vom putea crește deficitele bugetare oricât de mult, pentru ca vom sfârși prin a deveni total nefrecventabili de către investitori. Banca Națională nu va putea vinde la nesfârșit valută pentru a proteja leul, pentru că rezervele ei valutare se vor epuiza. Și nu ar trebui!


Suntem într-un moment în care până și în cazul SUA, unde tendințele sugerează o datorie raportată la PIB mai mare decât cea de după cel de-al doilea război mondial, apar întrebări despre cine va mai cumpăra datoria americană, în condițiile în care achizițiile investitorilor străini erau deja în scădere de mai multă vreme. Iar Rusia și China nu sunt străine de aceasta.
Încă visăm că putem sta liniștiți acasă oricât de mult, până când virusul va dispărea.

Problema este că nu știm când va dispărea și nu știm dacă va dispărea. Iar economiile țărilor afectate nu vor rezista până atunci pe modelul de „funcționare” de acum. Pe măsură însă ce timpul trece, disfuncționalitățile vor începe să aducă consecințe: șomaj, sărăcie, falimente personale, revolte și haos. Știrile anunță că în sudul Italiei, în disperare de cauză, oamenii se organizează în grupuri pentru a jefui magazine, în timp ce mafia încearcă să preia controlul în aceste regiuni.

Majoritatea țărilor afectate nu sunt încă acolo, pentru că ele sunt suficient de bogate pentru a-și permite luxul de a menține o perioadă de timp anomalia economică actuală. Dar cât timp vor avea India sau țările africane pentru a împiedica un haos generalizat? Și, în ultimă instanță, clepsidra se va scurge chiar și pentru țările dezvoltate, apropiindu-le de momentul colapsului.

Și nu am niciun dubiu că în locul unui colaps economic care să ne întoarcă înapoi cu 50 sau 100 de ani va fi preferată, cu orice preț, repornirea economiei, repornirea societății. Asta va presupune învățarea conviețuirii cu virusurile, prezente și viitoare, printr-o schimbare probabil fundamentală a societății umane în ce privește comportamentul său social, modul de lucru, modul de protecție sanitară și așa mai departe. Dar, fără doar și poate, economia va trebui repornită, iar resursele trebuie economisite pentru acel moment.

Nu discut dacă epidemia a fost sau nu supramediatizată sau amplificată în mod artificial. Până la urmă, spitalele copleșite sunt o realitate pe care nu o poate contesta nimeni. În egală măsură și deciziile de viață și moarte pe care doctorii au fost sau sunt obligați să le ia. Dar perspectivele destrămării societății umane vor deveni în scurt timp atât de prezente și atât de amenințătoare, încât niciun lider nu le va putea ignora.

Și analiza cost-beneficiu pe care o va face va arăta că întârzierea repornirii economiei și a societății ar putea duce la efecte recuperabile în decenii și la o distrugere amplă de avuție. Așa ceva nu va fi acceptat și vedem deja semne în acest sens: din Germania, Austria, Italia, SUA, ca să menționez doar câteva exemple.

Azi persistă o iluzie: statul trebuie să sprijine prezervarea cât mai multor afaceri. Ar fi o prostie. Multe afaceri nu vor mai avea niciun viitor, iar o alocare nediferențiată a banilor va duce la risipirea lor. Vom fi martorii unui episod important de „distrugere creativă”, prin care multe afaceri vor dispărea și foarte multe altele vor apărea. Statul va trebui să sprijine acest proces creativ prin sprijinirea antreprenorilor cu idei și viziune.
Statul va trebui să își aleagă războaiele pe măsura puterilor.

Va trebui să prioritizeze proiectele, favorizând finanțarea celor cu impact imediat și aplecându-se apoi asupra celor cu efect pe termen mediu. Statul va trebui să colecteze taxe și impozite, fără de care este doar o „mână moartă”.

Iar românii, indiferent că sunt angajați sau angajatori, va trebui să înțeleagă că cea mai mare slăbiciune a României este bugetul său minuscul raportat la valoarea economiei și la bugetele țărilor europene. Iar această slăbiciune ne limitează în mod clar opțiunile pe care le avem, la una singură: întoarcerea la muncă și la viață în maximum două luni. Și ne obligă la crearea contextului epidemiologic și sanitar care să o permită.

De ce economia românească are nevoie de „bani din elicopter” pentru cetățeni

O „lebădă neagră” nu este o criză obișnuită. Singurul mod în care poate fi evitat șocul unui blocaj la nivel global constă în aruncarea unui colac de salvare pentru întregul sistem, până când acesta poate funcționa din nou, iar modul de intervenție trebuie să fie substanțial, imediat și decisiv. Dacă permiți sistemului să se defecteze, atunci anii și costurile necesare pentru ca acesta să-și revină sunt mult mai ridicate decât însuși colacul de salvare. Asta ne-a învățat criza din 2008. Nu diferă cu nimic de un atac de cord și o operație de bypass. Doar că, de data aceasta, operația are loc într-un spital care este sub asediul unui virus.

Aflate probabil în fața celei mai importante crize economice din istoria modernă, care va urma unei crize de sănătate fără precedent, Uniunea Europeană și statele membre par din nou în stare de șoc și incapabile să acționeze rapid și decisiv pentru a oferi stabilitate și încredere unui sistem inflamat și fragil. Din nou, nu există nicio soluție europeană și nici finanțare comună europeană, așadar fiecare stat membru va trebui să gândească un plan național de redresare economică, adaptat particularităților economiei sale. În timpul Brexitului, Comisia Europeană a făcut declarații publice legate de nevoia de a reface arhitectura europeană și de a oferi motive clare și puternice statelor membre și cetățenilor lor pentru ca aceștia să contribuie la această refacere. Cred că acum este momentul pentru un răspuns coordonat, substanțial și rapid pentru această criză.

În majoritatea statelor europene, cea mai populară soluție pare să constea într-o serie de planuri de salvare a companiilor. Cel mai generos și clar program anunțat până acum pare a fi cel al Germaniei, care creditează fără a limita companiile și emite garanții prin banca de dezvoltare deținută de stat; soluția aceasta are sens pentru economia germană, care este dominată de corporații industriale mari orientate către exterior. 40% din PIB-ul Germaniei vine din exportul de astfel de bunuri. O criză globală generată de cerere ar putea elimina modelul economic industrial al țării și ar arunca Germania în recesiune puternică. Consumul intern nu ar putea niciodată contrabalansa reducerea substanțială a exporturilor nemțești. Prin urmare, colacul de salvare pentru corporațiile germane va ajuta oamenii să aibă în continuare locuri de muncă și să-și mențină puterea de cumpărare pentru a sprijini IMM-urile din Germania, în paralel cu menținerea modelului bazat pe export până în momentul în care cererea globală își va reveni.
Totuși, această soluție nu se aplică tuturor modelelor economice. Duplicarea soluției în România nu va avea neapărat aceleași rezultate pentru economia locală. Aici trebuie luate în calcul mai multe elemente: marile corporații din țară nu au acționari locali, capacitatea României de a-și controla moneda, avantajul competitiv al forței de muncă „ieftine” și, cel mai important, modelul economic bazat pe consum – care a dus economia României de la un PIB de 38 de miliarde de USD în 2000 la 212 miliarde de USD în 2017 – necesită o soluție bazată pe consumator, mai degrabă decât una bazată pe corporații. Cu alte cuvinte, economia românească va trebui să mențină puterea de cumpărare a individului, modelul său de consum și starea sa de spirit, pentru a putea susține sănătatea financiară a corporațiilor și a afacerilor locale medii, mici și ale microcompaniilor care determină cererea și oferta locală. Apoi, pe măsură ce economia globală își revine, exporturile României bazate pe resursele naturale și pe forța de muncă ieftină vor contribui din nou la economie și vor reduce subvențiile de stat. Un program de sprijinire a IMM-urilor prin intermediul ajutoarelor de stat, similar unui program de finanțare europeană, a dovedit că afacerile mici și micro nu pot parcurge procesele complexe birocratice și cronofage, prin urmare fondurile sunt rareori absorbite și chiar și mai rar decât atât ajung la beneficiarii cărora le sunt destinate.

Criza anterioară ne-a oferit o lecție din partea statelor din sudul și estul Europei: reducerea veniturilor și așteptările pesimiste privind cererea din partea consumatorilor nu fac decât să amplifice criza și să genereze efecte mai puternice asupra PIB-ului, orientarea băncilor către depozite, deprecierea activelor imobiliare, blocarea domeniului construcțiilor, imigrația în masă a oamenilor și falimentul oricărei corporații de orice mărime care depinde de cererea locală, creând astfel un cerc vicios care duce la șomaj și, prin urmare, la venituri mai mici și la perspective mai pesimiste privind cererea. Dar cum poate o țară să susțină consumul? Exact în modul în care a făcut-o economia românească până acum, complementat cu finanțarea și realizarea, în sfârșit, a infrastructurii, care, la rândul ei, va crea cerere de materiale și de forță de muncă locale. Un program substanțial de „bani din elicopter”, oferiți direct consumatorilor, ar fi colacul de salvare pentru economia locală. Acesta poate consta în reducerea impozitului pe venit, credite oferite de bănci persoanelor fizice la dobânzi preferențiale și activarea posibilității statului de a finanța direct. Totuși, în cazul unor astfel de măsuri, statul trebuie să se asigure că, înainte de toate, cetățenii sprijină businessurile locale prin cheltuielile pe care le fac, iar soluțiile ar fi prin folosirea sectorului bancar, emiterea de cupoane pentru anumite companii eligibile etc. În al doilea rând, businessurile care beneficiază de acest program, locale și internaționale, trebuie să facă cheltuieli pentru a menține și a crește numărul de locuri de muncă, fără a transforma beneficiile în dividende și fără a răscumpăra acțiuni, astfel încât excesul de lichiditate să rămână în sistem.

Întrebarea critică evidentă legată de această soluție ar fi: cum poate fi finanțată? Răspunsul este evident: prin împrumuturi făcute de stat și deprecierea monedei. Deși pare „scump”, este mult mai ieftin și mai rapid decât ar fi reconstruirea de la zero a economiei românești în următorii 30 de ani.

Ne place sau nu, coloana vertebrală a economiei locale este consumul, iar, pentru a evita o recesiune puternică sau pentru a contribui la revenirea din recesiune, prioritatea ar fi subvenționarea comportamentului de consum până la normalizarea situației.

Economia mondială azi

0

În virtutea dezvoltării societății globale, omenirea este în colaps. Un colaps generalizat, cu efecte dramatice, similar ca intensitate și, posibil, ca pagube celor două conflagrații mondiale sau altor evenimente cu efecte distructive asupra omenirii. Acest fapt este determinat nu neapărat de numărul persoanelor decedate, cât de numărul persoanelor care sunt lipsite de două libertăți fundamentale, libertatea de mișcare și dreptul la muncă, în urma distanțării sociale, izolării, carantinării și altor procese limitative. De fapt, virusul ucigaș creează probleme de adaptare la un alt fel de problemă globală a omenirii, care nu are de-a face cu sărăcia extremă sau sărăcia relativă, cu poluarea, cu încălzirea globală, ci cu posibilele efecte ale unei alienări în masă, a unei contagiuni în masă, a unei lipse de reacții care să nu inducă cel mai pervers dintre stări: starea de teamă.

Virusul care a provocat COVID-19 este un rezultat rezidual al injectărilor de fluxuri de capital, elemente de producție, cerere de consum din ultimii 30 de ani. Este o stare de încercare de reașezare a ordinii normale, naturale a economiilor lumii, în care cererea și oferta globale să se echilibreze în punctul de convergență al intereselor reale dintre producători și cumpărători, pornind de la necesarul de resurse pentru acoperirea nevoilor reținute spre a fi satisfăcute, nu pentru un consum care să poziționeze o persoană sau un grup de persoane pe o scală de valori care conferă putere.
Virusul oprește lumea în loc și pune la încercare autorități pentru atribuirea relevanței vieții, naturii umane și mijloacelor de supraviețuire în condiții de risc și incertitudine prelungite. Ce putem face pentru recăpătarea umanismului? Cum putem contribui la refacerea echilibrului societal? La demararea stării de normalitate a unei societăți în decădere ca urmare a înghețării economiilor?

Din istoria gândirii economice, în astfel de condiții se naște o nouă paradigmă care contribuie la propulsarea unor idei ce vor redefini lumea pentru următoarea decadă. Se pare că lumea în viitorul apropiat va fi guvernată de dataism, de puterea de utilizare a datelor care vor gestiona și vor identifica soluții la probleme curente, în special cele legate de biotehnologii, biodate, ciberdate care vor cunoaște în amănunt ceea ce face, cum face, unde se află, cum acționează sau cum gândește o persoană sau un grup de persoane, care constituie o masă, o populație convergentă cu un anumit scop sau obiectiv. Toți vom deveni date sau algoritmi, vom fi identificați în orice situație prin numere, vom acționa în baza unui cod de logare la o platformă sau baze de date.

Astfel că, în urma procesării datelor de către algoritmi, se vor cunoaște în orice moment informații despre subiect – individ sau grup – care pot determina sau influența comportamente configurate ale indivizilor. Deci o pierdere de indentitate, o programare a gândirii, comportamentelor și deciziilor prin intermediul unor tehnologii specifice, cum ar fi Internet of Thnings. Masele se vor adapta, piața muncii capătă noi valențe, oamenii trebuie să lucreze de acasă, să fie încartiruiți prin date, numere, calculatoare, platforme. Comunicarea devine individuală, intrinsecă, se pierd relațiile și legăturile sociale, afective, se va demitiza prietenia, se vor pierde legăturile între oameni, chiar dacă își petrec timp doar în propria familie. Dar, totuși, cum se creează valoarea adăugată, pentru care erau depuse atât de multe eforturi anterior COVID-19? De unde vor veni banii? Ce se va întâmpla cu piețele? Din ce vom trăi? Sau cine va supraviețui acestui sistem de dezintegrare socială?

Urmare a instaurării noii paradigme, a supremației datelor, dataismul, economia se va defragmenta într-o singură piață virtuală în care producția se măsoară în date furnizate sistemului global, date care vor ajuta economiile să producă, să consume prin intermediul economiei exclusiv digitale. Producția de date, de spații de stocare, de analiști de date vor fi elemente care configurează economia viitorului, iar oamenii, deveniți date și algoritmi, trebuie să valorifice propriul potențial prin gestionarea curentă a datelor de care dispun, de conversie a cunoștințelor și priceperilor proprii în alte date sau algoritmi, care prin interconectare participă la dezvoltarea megasistemului economiei globale. Vom fi un sat unic cu date de intrare și date de ieșire, cu informații foarte clare despre importanța fiecărei date și cum contribuie în mod simplist și relevant la economia digitală.

Crearea de locuri de muncă în economia digitală va fi marea provocare a lumii în viitorul apropiat. Acest fapt se suprapune cu prăbușirea sistemului bancar, cu apariția în forță a monedelor digitale, care devin singura monedă recognoscibilă. Oamenii trebuie să își reevalueze cunoștințele pentru participarea la noul sistem global instaurat în urma COVID-19. Oamenii trăiesc o schimbare de paradigmă în direct, va trebui să se reanalizeze sistemele de învățare, de participare la piața muncii, de valorificare a resurselor pentru a produce pentru un sistem digital, de plasare a comenzilor de producție, din orice domeniu, inclusiv agricultura, pe platforme care vor genera fluxuri de date pentru utilizatori cointeresați de un anumit bun, în funcție de capacitatea de absorbție și de stocare a datelor. Bun venit în lumea exclusiv digitală! La revedere, lumea consumerismului!

URGENȚE MANAGERIAL-ECONOMICE LA NIVEL NAȚIONAL

Economia mondială și economiile naționale se află într-o criză profundă, se produce așa numită ”înghețare a economiilor reale”, în aproape toate țările.

I. PREMISE

Analizele efectuate de specialiști din numeroase țări asupra crizei provocată de Coronavirus relevă trei elemente esențiale:

  1. Situația medicală și economică este și va fi foarte diferită de la o țară la altă, în funcție de anumiți determinanți medicali, economici, manageriali, sociali, culturali și ecologici
  • Fiecare țară trebuie să aibă o abordare proprie, în funcție de situația națională specifică.
  • Țările trebuie să colaboreze între ele și să se coordoneze din punct de vedere medical și economic pe anumite aspecte esențiale, având în vedere că se manifestă nu numai o pandemie medicală (molima la nivel internațional), ci și o pandemie economică, adică criză mondială care se diseminează și se adâncește rapid.

Acestea sunt premisele de la care trebuie să pornească deciziile și acțiunile în România.

II. VARIANTE DE SCENARII

România se află, ca de altfel cvasi-totalitatea țărilor lumii, într-o criză economică profundă, în curs de extindere. Experiență mondială arată că pentru ieșirea din orice criză economico-socială sunt posibile trei scenarii:

A.    Scenariul V, potrivit căruia, după o scădere bruscă și semnificativă a economiei, revenirea se realizează rapid și, într-o perioadă relativ scurtă, se ajunge la nivelul și performanțele economice anterioare, continuând dezvoltarea la nivelele anticipate anterior crizei (cazul Canadei în criză din 2008-2009)

B.     Scenariul U, caracterizat prin rămânerea economiei la un nivel scăzut o perioada îndelungată, după care se reia dezvoltarea, dar fără să se mai atingă performanțele naționale anticipate înainte de declanșarea crizei (cazul SUA în criză 2008-2009)

C.     Scenariul L, potrivit căruia criză se prelungește foarte mult, refacerea este înceată, îndelungată și dificilă, cu performanțe mult diminuate față de nivelurile prognozate înainte de declanșarea crizei (cazul Greciei în 2008-2009)

Evident, România trebuie să se pregătească pentru a fi capabilă să asigure o ieșire din criză după modelul sau scenariul V (modelul A)

III. DIRECȚII ȘI MODALITĂȚI DE ACȚIUNE

Pentru ca România să fie capabilă să asigure o relansare a economiei naționale de tip V, considerăm că managementul național este necesar să aibă în vedere, în principal, următorii cinci factori primordiali:

  • Cererea de produse și servicii, internă și externă
  • Asigurarea lanțurilor de aprovizionare a companiilor și populației în țară și din străînătate
  • Asigurarea de lichidități și finanțări pentru companii și populație
  • Realizarea de investiții substanțiale, publice și private, autohtone și străine
  • Asigurarea de resurse umane sănătoase, apte și disponibile pentru a munci.

A.    Cererea

Prima condiție ca orice companie și orice economie să funcționeze este să existe cerere pentru produsele și servciile sale. Cererea este internă și externă. Guvernul poate să influențeze și trebuie să acționeze în primul rând asupra menținerii cererii interne din partea populației – prin măsurile pe care le ia în domeniile fiscal, asigurări sociale și salarial în sectorul public – și, în al doilea rând, asupra cererii interne din partea administrației de stat sistemului sanitar, învățământului, etc. Asupra cererii externe, poate interveni mai puțin, dar se poate acționa în cadrul Uniunii Europene, mai ales folosind abordările mai relaxante financiare și facilitățile recent acordate.

B.     Lanțurile de aprovizionare pentru populație și companii

Acestea sunt lanțuri interne din economia României și lanțuri externe implicând alte țări. Guvernul are un rol esențial asupra asigurării aprovizionării din surse interne, prin măsurile pe care le adoptă vis-a-vis de agricultură, transporturi, construcții, comerț, într-o prima fază a crizei și – ulterior – în industrie, turism, și toate celelalte componente ale economiei. Asupra lanțurilor de aprovizionare externe, capacitatea de intervenție  a guvernului trebuie să se manifeste un special în cadrul Uniunii Europene, în ceea ce privește transporturile și managerierea resurselor de bunuri de larg consum, unde urmează în mod inevitabil, o penurie la nivel internățional. În acest context, nu trebuie neglijate nici alte surse externe de aprovizionare, între care China și Turcia sunt cele mai promițătoare.

O atenție majoră trebuie acordată pe plan intern și extern asigurării de alimente, medicamente și celelalte produse de prima necesitate pentru populația României. O acțiune importantă, pe care alte țări o folosesc, este maparea surselor de aprovizionare strategice și protejarea lor.

C.    Lichidități și finanțări pentru companii și populație.

Înghețarea economiei  naționale și internaționale se reflectă treptat și crescând în diminuarea lichidităților la companii, populație, bănci și celelalte instituții financiare, și firește, la bugetele statului. Guvernul României, Banca Națională, băncile din România și Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri, trebuie să adopte politici și abordări, transpuse imediat în decizii și acțiuni de natură să asigure lichiditățile strict necesare cererii solvabile a populației și companiilor pentru a se aproviziona, produce, vinde și – în sectoarele unde este posibil și necesar (agricultură, industriile agro-alimentare, medicamente, materiale sanitare, digitalizare, învățare continuă și altele) pentru a se dezvolta.

D.    Investiții

Ieșirea din starea de înghețare a economiei și relansarea sa depind decisiv de realizarea de investiții substanțiale. Principalele surse de investiții de avut în vedere sunt:

  • Investițiile publice, atât din surse naționale, cât mai ales internaționale, profitând de facilitățile oferite de Uniunea Europeană, BERD, Banca Mondială, s.a.- care nu vor ”dăinui” prea mult. Se recomandă constituirea rapidă a unui portofoliu de proiecte operaționalizabile pe termen scurt și mediu, începând cu faza a doua a anvelopării blocurilor, tronsoane de autostrăzi, s.a. (Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România – CNIPMMR are deja întocmit un astfel de portofoliu cu 18 proiecte).
  • Investițiile externe atrase din afara Uniunii Europene prin acțiuni rapide, în special de la marii investitori internaționali – China, țările arabe din Golf, Singapore, Coreea de sud, Hong Kong, Taiwan, s.a. – valorificând și negocierile anterioare blocate de restricții politice ale Uniunii Europene sau din alte cauze.
  • Investiții private autohtone, prin măsuri speciale de motivare și garantare din partea statului, FNGCIMM și băncilor.

Investițiile trebuie să fie performante, să aibă o influență multiplicatorie cât mai mare în economie. Fără investiții care să fie substanțiale și să înceapă imediat există pericolul ca România să aibă o ieșire din criză de tip L, trecând prin experiența dureroasă de un deceniu a Greciei, care continuă.

 E.     Resurse umane sănătoase, apte și disponibile pentru a munci

Psihologia oamenilor, așteptările, motivațiile și comportamentele individuale și de grup se modifică substanțial în această perioada de criză, multidimensională și intensă, cu consecințe dificil de anticipat. Piața muncii este total dereglată și nefuncțională. Pentru foarte multe persoane supraviețuirea – nu numai ca ființe – dar și economică și socială, este o problemă existențială. În aceste condiții, statul trebuie imediat să conceapă și să implementeze un set cuprinzător de măsuri care, pe lângă diminuarea pierderilor de vieți omenești și o sănătate cât mai bună populației, să asigure:

  • menținerea în activitate a unui numar cât mai mare de persoane
    • venituri minime în continuare, pentru populație în vederea asigurării  supraviețuirii și a păstrării liniștei și ordinei publice
    • diminuări ale veniturilor peste un anumit nivel la toate categoriile de persoane (salariați, pensionari și asistați sociali) la care banii provin din surse publice
    • funcționalitatea în continuare a sistemului de învățământ, inclusiv finalizarea ciclurilor educaționale la toate nivelurile, prin abordări inovative
    • servicii de consiliere și orientare profesională online pentru categoriile de persoane cele mai vulnerabile.

Acționarea, în strânsă colaborare cu partenerii sociali, pe zonele menționate – care nu sunt exhaustive – va avea efecte benefice asupra precedentelor patru domenii – cererea și oferta de produse și servicii, lanțurile de aprovizionare și desfacere, menținerea de lichidități, finanțările și investițiile.

Pentru a înscrie România în scenariul V, deciziile și acțiunile Președinției, Guvernului și Parlamentului trebuie să fie substanțiale și îndrăznețe, realizate în perioada imediat următoare.

Prof. univ. dr. Ovidiu Nicolescu (foto)

„Pandemia” economică reclamă un răspuns amplu

0

„E nevoie de un ajutor de minimum 15% din PIB”

Cred că suntem în faza în care toată lumea bâjbâie, constrânsă fie de rigoarea unui establishment nefuncțional în actualele condiții (mă refer la arbitrarul separării băncilor centrale de economia reală și la existența unor reglementări prudențiale neadecvate momentului), fie de încercarea unor guverne de a oferi soluții pe termen scurt cu cheltuieli cât mai mici.
După mine, pandemia care a lovit toate economiile importante pentru baza industrială și financiară a lumii reclamă un răspuns la fel de amplu. În primul rând trebuie să plecăm de la faptul că dependența în aprovizionarea mondială de aproape o singură piață necesită un timp mare de relocalizare și dispersie a producției, ceea ce înseamnă un consum mare de bani. În al doilea rând, băncile cu capital privat, comerciale sau de investiții, nu se pot desprinde de ideea de profit, ceea ce face improprie credința că ar acorda credite cu dobândă zero în măsură suficientă. În privința Uniunii Europene și a Băncii Centrale Europene, birocrația ambelor este greoaie și
formula de decizie prin vot unanim, dar care exprimă atitudini naționale, le restrânge și mai mult eficacitatea.

Ca atare, soluția este doar în mâna autorităților centrale naționale: guvernul și banca centrală. Practic, ar trebui ca formula mai veche „helicopter money” să fie ajustată la „drone money” și banca centrală să devină împrumutătorul nelimitat și pe termen lung al guvernului sau direct al unor sectoare, ocolindu-se intermedierea băncilor comerciale. Desigur, problema suscită un acord de principiu la nivelul mai multora (de exemplu membrii BCE).

Am în vedere aici necesitatea eliberării legale a băncilor centrale de actualele interdicții de împrumutare a guvernelor, dar operațiunea care trebuie întreprinsă nu este una cosmetică, ci este una de a da soluții durabile și responsabile pentru agenții economici și angajații lor.
Desigur, formula achiziționării titlurilor de stat de pe piața secundară este o modalitate de majorare a lichidității disponibile în sectorul bancar (existentă în portofoliul BCE al instrumentelor de intervenție, dar neaplicată anterior), dar ea nu aduce un beneficiu direct guvernului.

În schimb, suspendarea Pactului de stabilitate european este, pe fond, o măsură îndreptată spre același scop, al punerii resurselor financiare necesare la dispoziția statului. Dar canalul de alimentare cu fonduri ar fi mult scurtat prin dirijarea directă a lor dinspre banca centrală către autoritatea executivă.

Ar fi, ulterior, responsabilitatea guvernului de a distribui sumele primite direct de la banca centrală către sectoarele din economie sau sociale, cu luarea măsurilor de asigurare a unei administrări responsabile (inclusiv prin constituirea de participații directe ale statului).

Nu cred că durata de acordare a creditelor direct de către autoritatea monetară către stat poate fi mai scurtă de 15-20 ani, după cum nu cred că o sumă inițială mai mică de 15% din PIB va produce efecte necesare.
Desigur, o rigurozitate se impune pe durata întregului proces și la toate nivelurile. Mai ales dacă se dorește evitarea unei crize imediate sau a unora provocate de un prost management. Sunt convins că o atare propunere va fi întâmpinată cu rezerve din partea apărătorilor teoriilor  clasice. Dar acum nu este timp pentru purism, ci doar pentru acțiune și asumarea curajului.

În fond, am fi naivi dacă am crede că economia va mai fi la fel după coronavirus. Or, mare parte din aceste resurse, existente la nivelul băncilor centrale, ar trebui să sprijine tocmai conversia către altceva. Pe de altă parte, rolul băncilor comerciale și de investiții poate crește substanțial dacă formulele de garantare de către stat a creditelor se flexibilizează și se extind, inclusiv cu contragaranții din partea băncilor centrale. 
Părerea mea este că nu e cazul să invocăm teama de creșterea datoriei publice, atâta timp cât recunoaștem că o îndatorare bine administrată este furnizoare de creștere economică.

Propuneri pentru redresarea economiei

0
  1. Acordarea de facilități fiscale în trepte, în funcție de industrii. Amânarea la plata taxelor și impozitelor timp de 3-6 luni pentru IMM-urile din industriile direct și imediat afectate (horeca, turism, evenimente, retail non-food, transport). După termenul de 3-6 luni începe plata normală a taxelor plus taxe restante reeșalonate pe 12 luni. Aceasta se coroborează cu șomajul tehnic, dar este și măsura de redresare pentru imediat după ieșirea din starea de urgență.
  2. Posibilitatea amânării la plata taxelor cu maximum 3 luni pentru IMM-uri din alte industrii, în baza analizei de la caz la caz a modului în care fiecare companie a fost afectată (scăderea cifrei de afaceri).
  3. Creșterea ritmului de contractare a fondurilor europene, cu reducerea indicatorilor acolo unde este posibil. Creșterea ritmului de analiză de dosare și de plăți către cei care sunt în implementare.
  4. Prelungirea cu 3 luni a termenului de atingere a cifrei minime obligatorii de afaceri pentru start-up-urile finanțate prin„Romania Start-up Plus (cca 10.000 de firme în situația aceasta).
  5. Promovarea intensă a finanțărilor speciale acordate de Comisie pentru criză, în vederea atragerii de astfel de fonduri către România.
  6. Eliminarea condiției de neaflare în proces de insolvență pentru accesarea fondurilor pentru companii care au declanșat procedura începând cu 1 martie 2020. 
  7. Devansarea cât mai multor proceduri de achiziție publică, indiferent dacă implementarea contractelor nu permite încasări în 2020. Faptul însuși de a avea contracte încheiate cu autoritățile permite companiilor să obțină mai repede credite, dar și să aibă o stare mai bună de siguranță și să facă eforturile necesare să mențină activitatea.
  8. Definirea de către guvern a unui pachet de criterii simplificate și unitare pentru accesarea creditelor garantate de stat pentru capital de lucru și investiții, care să permită firmelor mici accesul la această facilitate. O măsură de tip Prima Casă, unde băncile participante se comportă unitar în evaluare. În absența unei astfel de abordări, cele mai multe companii mici, nefiind în general bancabile, nu vor putea beneficia de facilitate.
  9. Creșterea pragului pentru deducerea de la impozit a sponsorizărilor direcționate către ONG-uri care oferă servicii sociale, servicii medicale și educaționale (educație obligatorie, nu long life learning) la 40%.
  10. Reglementarea formării și examinării online pentru cursuri de perfecționare, care nu necesită practica dependență de utilaje.
  11. Lansarea unui program special de finanțare din fonduri de stat sau europene a digitalizării pentru microîntreprinderi și IMM-uri cu procedură simplificată și cu o alocare semnificativă pentru a sprijini cât mai multe companii pe de o parte și a stimula industria IT să susțină economia în perioada următoare (e cam singura în poziție favorizantă).
  12. Lansarea imediat după ieșirea din starea de urgență a unui amplu program de sprijinire a turismului românesc prin a) campanie agresivă de tip „fă-ți anul acesta concediul în România”; b) creșterea valorii voucherelor și extinderea acordării de vouchere la personalul din ONG-uri; c) scutirea de la impozitare a cheltuielilor cu vouchere de vacanță realizate de companii mici și de furnizori privați de servicii educaționale, sociale și medicale.
  13. Măsuri suplimentare de stimulare a exporturilor (nu sunt specialist în domeniu, dar cineva poate gândi o propunere de măsuri). n

Când trece criza asta…

0

„Când trece criza asta, sper ca Uniunea Europeană să fie sinceră cu ea însăși și să se recunoască în acest tablou: familia europeană e compusă din mamă și tată (Germania și Franța), niște copii răsfățați, dar nedisciplinați (Italia, Spania și Grecia), frații lor cu apucături adolescentine (Belgia și Olanda), mătușile ursuze (Suedia, Danemarca și Finlanda), nepoata care se îmbracă ciudat (Irlanda), verii pe care uită uneori să îi cheme la aniversări (Austria, Polonia, Cehia, Croația, Slovenia, Slovacia), ăia doi mai mici cu care nu știi niciodată ce fel de rudă ești (Cipru și Malta), exoticul care face senzație când apare (Portugalia), vecina care susține că e rudă cu mătușa din partea socrului (Luxemburg), alții pe care îi vezi doar la nunți, botezuri și înmormântări (Estonia, Letonia și Lituania), afurisitul de nepot care se urcă pe mese și trântește porțelanuri (Ungaria) și verii de la țară, despre care toată lumea crede că-s adoptați (România și Bulgaria). Și bunica senilă care a zis că ea-și bagă picioarele în familia asta. O știți, da?”

sursa: Internet

ECONOMIA POST-COVID-19: PRIORITĂȚI PENTRU IMM

0

Un instrument important în configurarea politicilor cu privire la IMM-uri post-COVID-19 este Carta Europeană pentru Firme Mici, ce a avut și are obiectivul unic de creare a celui mai bun mediu de afaceri posibil pentru firmele mici și pentru antreprenoriat.

Acțiunile sunt structurate pe următoarele zece domenii care se pot regăsi și într-un plan actual în condițiile crizei actuale:

  1. Educația și instruirea antreprenorială la nivel local și interconectarea antreprenorilor locali, regionali și naționali. În scopul construirii unui spirit antreprenorial la tineri încă de la o vârstă fragedă, sunt propuse măsuri de încurajare a inițiativelor antreprenoriale ale tinerilor, mai ales la nivelul educației secundare și universitare, și de dezvoltare a unor programe de instruire pentru întreprinderile mici.
    Dezvoltarea antreprenorială la nivel local interconectat sectorial (unități mici de producție agro-alimentară, mici unități pentru materiale de construcții etc.) poate să constituie o soluție în actuala criză.
  2. Înființarea mai rapidă și cu costuri minime (limitate) de noi firme. Se identifică măsuri pentru ca înființarea de firme să se realizeze mai rapid și cu costuri minime (limitate), mai ales prin intermediul înregistrării online.
  3. Adoptarea de reglementări mai bune pentru mediul de afaceri. Se propune reducerea impactului negativ pe care îl pot avea asupra firmelor mici reglementările privind falimentul precum și orice nouă reglementare a domeniului. Firmele mici vor fi exceptate de la anumite cerințe administrative, mai ales în ceea ce privește avizele și alte tipuri de documentații.
  4. Asigurarea calificărilor necesare online. Instituțiile de formare profesională vor putea furniza calificările cerute de firmele mici și adaptate la nevoile acestora online.
  5. Extinderea accesului online la servicii. Administrația publică ar trebui să permită serviciile online în relația cu agenții economici.
  6. Accesul efectiv la piața internă unică. Statele vor facilita accesul la piața unică astfel încât firmele mici să beneficieze cât mai mult de oportunitățile pe care aceasta le furnizează. În același timp se va urmări aplicarea tuturor reglementărilor privind concurența, urmărindu-se asigurarea egalității de șanse a firmelor mici în ceea ce privește accesul pe piață și posibilitatea de a concura cu celelalte firme.
  7. Caracterul stimulativ al fiscalității și reglementărilor financiare. Sistemele naționale de taxe și impozite va trebui să conducă la recompensarea succesului economic al firmelor mici, la favorizarea extinderii afacerilor și la crearea locurilor de muncă. Se prevede îmbunătățirea accesului firmelor mici la finanțare prin mai multe tipuri de credite (microcredite, credite de investiții, credit fiscal, chiar și intervenția de tip parteneriat a statului prin intermediul un Fond Național de Sprijinire a IMM-urilor – FNSIMM).
  8. Consolidarea capacității tehnologice a firmelor mici. Vor fi depuse eforturi pentru promovarea noilor tehnologii în rândul firmelor mici, pentru implementarea brevetului european de invenții și pentru facilitarea accesului firmelor mici la rezultatele cu caracter comercial ale programelor de cercetare. Va fi de asemenea încurajată cooperarea între firme, precum și cea între acestea și instituții de învățământ și de cercetare.
  9. Susținerea modelelor de succes de e-business și a micilor companii de înaltă performanță. Firmele vor fi încurajate să adopte bune practici și modele de afaceri de succes care să le permită să se dezvolte. Vor fi create servicii de asistență online pentru firmele mici.
  10. Dezvoltarea unei reprezentări mai solide și mai eficiente a intereselor firmelor mici la nivel național și la nivelul Uniunii Europene (reprezentnați la Bruxelles care să susțină mediul de afaceri din România). Vor fi analizate soluții, inclusiv referitoare la o mai eficientă coordonare a politicilor naționale și comunitare, în scopul realizării unei mai bune reprezentări a firmelor mici la nivel național și la cel al Uniunii Europene
    Mai mult, considerăm că un pachet de măsuri la nivel guvernamental ar trebuie să fie orientate spre mediul micilor afaceri prin: măsuri de tip fiscal  (intervenție asupra taxelor la nivelul IMM-urilor, respectiv contribuțiile fiscale ale angajaților și ale angajatorilor, impozit 0 pe profit cu condiția ca acest profit să fie reinvestit), măsuri de tip investițional, respectiv stimularea investițiilor prin credite garantate de stat 100% prin intermediul Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii (FNGCIMM SA-IFN), inclusiv credite privind stimularea exporturilor acordate IMM-urilor de EximBank România.

Amânarea plății utilităților pentru trei luni, pe durata stării de urgență – o idee bună, care riscă să dea greș

Deși sancționat în presă ca o măsură populistă și anti-economică, proiectul de lege privind amânarea plății la utilități pentru trei luni, se bazează pe o idee corectă de protecție socială, prin care populației afectate de scăderea veniturilor în această gravă criză economică îi este lăsat la îndemână un surplus de lichiditate, care poate fi injectat în economie. Companiile de furnizare vor putea accesa, în mod excepțional, credite de la stat cu dobândă nulă, putând astfel anula riscurile lipsei capitalului circulant.

Totuși, aplicarea ideii riscă să dea greș, dacă condițiile de aplicare nu sunt bine și coerent delimitate. Ce mai important, categoria beneficiarilor trebuie delimitată cu claritate, pentru a acoperi strict consumatorii casnici cu venituri diminuate – dar și pe cei care aveau deja venituri sub salariul minim pe economie, respectiv pe cei fără venituri fiscalizate – și întreprinderile mici și mijlocii afectate de criză.

În loc de aceasta, proiectul de lege în forma trimisă la promulgare a ajuns să se aplice practic tuturor consumatorilor casnici – inclusiv celor care nu au nevoie de o astfel de protecție socială – și aproape tuturor operatorilor economici, inclusiv marilor consumatori de energie, pentru care există mijloace separate se protecție și stimulare economică.

Prezenta analiză detaliază aceste aspecte și susține că proiectul de lege trebuie retrimis în Parlament pentru efectuarea unor necesare corecții.

***

Vineri, 3 aprilie, plenul Parlamentul a adoptat Proiectul de lege pentru acordarea unor facilități pentru contribuabilii operatori economici pe teritoriul României[1]. În fapt, proiectul de lege, care a fost trimit spre promulgare Președintelui României, se referă nu doar la operatori economici, ci și la persoane fizice. Art. 4 le oferă acestora posibilitatea de a solicita amânarea plății facturilor lunare la utilități – „apă-canal, energie, gaze, salubritate, servicii telefonice și de internet, cablu TV, cu excepția serviciilor de voce și de date mobile” – pentru o perioadă de trei luni de la intrarea în vigoare a legii.

Mai exact, beneficiarii includ persoanele fizice, afectate „direct sau indirect de măsurile impuse de autoritățile competente, pe perioada stării de urgență”, dar și operatori economici a căror activitate „a fost oprită sau [ale] căror venituri sau încasări s-au diminuat cu minimum 15% în luna în curs, raportat la media celor două luni anterioare”. După expirarea perioadei de trei luni, sumele scadente urmează să fie plătite eșalonat, în 12 luni după aceea, fără dobânzi și penalități.

Mai departe, alin. (3) precizează că „pentru acoperirea echivalentului sumelor afectate…, Ministerul Finanțelor Publice pune la dispoziția furnizorilor de utilități, prin Trezoreria Statului, credite de trezorerie cu dobânda zero pentru o perioadă de până la 18 luni.”

Recepționarea în mass-media a proiectului de lege a fost tranșantă: „coaliția populismului” ori „monstruoasa coaliție” este decisă să pună pe butuci sistemul energetic. Referința este la toate partidele parlamentare, mai puțin PNL, care au votat, în final, pentru adoptarea acestei propuneri legislative. Este, de altfel, incert dacă și când proiectul de lege va fi promulgat, fiind probabil să fie atacat la Curtea Constituțională.

Dar este această inițiativă într-adevăr una anti-economică, „o măsură deșănțată de populism”? Analiza de față argumentează că, de fapt, ideea este bună, având incontestabile merite de protecție socială și de eficiență macroeconomică, ea fiind aplicată în prezent, cu unele diferențe, în state industrializate ce au fost puternic lovite de criza covid-19, precum Italia și Spania.

Pe de altă parte, implementarea ei cu succes depinde esențial de buna delimitare a categoriei beneficiarilor actului normativ. Or, mai ales din acest punct de vedere, potențiala lege riscă, într-adevăr, să aibă efecte neintenționate majore.

Conform Expunerii de motive publicate pe site-ul Camerei Deputaților, proiectul de lege „are în vedere situația financiară dificilă în care se află multe gospodării din România” din cauza crizei covid-19 și, pe de altă parte „deficitul de lichiditate cu care se confruntă companiile din România și ponderea ridicată a cheltuielilor cu utilitățile în total cheltuieli.”

În ceea ce-i privește pe consumatorii casnici, numărul celor aflați în șomaj tehnic și al celor cu activități independente grav afectate de înghețarea cvasi-generală a activității economice este, cu siguranță, în creștere. În realitate, sunt bune motive să credem că numărul lor cumulat nu va atinge un vârf înainte de mijlocul lunii mai sau mai târziu – ceea ce ridică problema distinctă a intervalului optim de aplicabilitate a acestei inițiative de susținere economică; este mai potrivit, de fapt, ca o astfel de lege să intre în vigoare la 1 iunie sau 1 iulie.

Potrivit proiectului de lege, toate persoanele fizice afectate „direct sau indirect” de restricțiile impuse pe timpul crizei pot solicita amânarea plății facturilor la utilități pentru trei luni. Formularea este atât de vagă încât oricine se poate încadra, ceea ce ridică atât o problemă de „hazard moral”, cât și una de alocare ineficientă a fondurilor publice pe timp de criză.

Ținând cont că ne apropiem de începutul sezonului cald, cu consum energetic considerabil diminuat în segmentul rezidențial, dar și de faptul că prețurile energiei au scăzut semnificativ pe fondul prăbușirii consumului, factura medie cumulată pe un trimestru în această perioadă pentru o gospodărie medie la energie electrică și gaze naturale va fi în jur de 450 de lei. Amânarea de la achitarea unei astfel de sume trebuie să fie o opțiune doar pentru consumatorii casnici care au probleme financiare cu adevărat grave.

Din acest punct de vedere, era mai potrivită formularea din varianta inițială, adoptată de Senat, a articolului 4 din proiectul de lege[2], care delimitează beneficiarii casnici astfel: „persoane fizice aflate în șomaj tehnic și care încasează o indemnizație lunară inferioară salariului minim pe economie, persoane fizice ce desfășoară activități, altele decât munca salariată, și care nu mai pot fi desfășurate ca urmare a măsurilor impuse de autoritățile competente”.

În același timp, legea trebuie să-i aibă ca beneficiari și pe toți cei care, din diferite motive, aveau deja un venit sub nivelul salariului minim pe economie, precum și pe cei care nu înregistrează deloc venituri și care, în practică, muncesc nefiscalizat („la negru”), pe baza unei adeverințe pe care ANAF o poate emite imediat.

Adăugarea, la alin. (7) al art. 4 a variantei promulgate de plenul Parlamentului a cerinței ca Guvernul să definească „până la data de 1 mai 2020 consumatorul vulnerabil”, cu o schemă de ajutor pentru această categorie socială este de bun augur, chiar dacă termenul solicitat pare nerealist de scurt. Introducerea unui mecanism eficient de protecție a consumatorilor vulnerabili de energie[3], care reprezintă, la o estimare grosieră, cel puțin 20-25% din populația țării, este un obiectiv asumat al guvernului actual, dar și o condiție esențială de bună funcționare a piețelor liberalizate de energie.

Trebuie adăugat și faptul că, prin Ordonanța Militară 4/29.03.2020 se plafonează prețurile la utilități „în perioada stării de urgență” la nivelul celor de la data intrării în vigoare a actului normativ[4]. Prin urmare, este deja asigurată o protecție nediferențiată a tuturor consumatorilor de energie din țară, casnici și non-casnici, ceea ce limitează urgența de a introduce un mecanism separat de protecție a consumatorului vulnerabil pe durata stării de urgență. Acesta trebuie însă introdus imediat după încetarea stării de urgență.

Cu toate acestea, trebuie să distingem între rolul mecanismului de protecție socială a consumatorilor vulnerabili, care trebuie să fie unul permanent și alimentat din surse bugetare dedicate și dimensionate la funcționarea „normală” a economiei, și măsura de criză a protecției consumatorilor casnici cu dificultăți economice majore, dar tranzitorii.

În ceea ce privește consumatorii non-casnici, din nou, cerințele de „calificare” a beneficiarilor din proiectul de lege au devenit mult mai laxe decât cele din varianta Senatului. Astfel, proiectul de lege trimis la promulgare se referă la operatorii economici a căror activitate „a fost oprită sau [ale căror] venituri sau încasări s-au diminuat cu minimum 15% în luna în curs, raportat la media celor două luni anterioare”. Dar o scădere lunară de venituri sau încasări de 15% este ușor de instrumentalizat de către majoritatea agenților economici, prin relativ ușoare amânări la nivelul fluxului de numerar. Dacă varianta Senatului era prea drastică în acest sens – „încetarea totală a activității” – s-ar fi impus un nivel minim de diminuare a încasărilor sau veniturilor de 50%, raportat la media ultimelor șase luni, nu doar două luni de activitate.

Dar mai important de atât este faptul că un astfel de mecanism tranzitoriu de protecție economică s-ar aplica în mod justificat doar IMM-urilor, nu și marilor companii – și, în mod cert, nu marilor consumatori de energie, pentru care pot fi utilizate mijloace complet separate de protecție și stimulare economică din partea statului. Să explicăm de ce.

Pentru consumatorii casnici și IMM-uri, amânarea plății facturii la energie reprezintă un mijloc prin care acestora le rămâne la dispoziție o mai mare lichiditate financiară cu care să-și acopere nevoi stringente și pe care să o injecteze în economie. Pe de altă parte, companiile de furnizare de energie (care operează în regim reglementat pentru consumatori casnici ce nu au încheiat contracte pe piața concurențială), pot primi de la stat, în mod excepțional, credite cu dobândă nulă pentru a-și finanța costurile de operare și de achiziție a energiei de pe piețele angro, corespunzător volumului necesar de energie (electricitate, respectiv gaze naturale) acoperirii consumului realizat de consumatorii casnici și non-casnici ce optează pentru amânarea plății facturilor, cu avizul ANRE.

Tot ANRE este instituția care oferă furnizorilor garanția că facturile restante vor putea fi recuperate în intervalul de timp prevăzut de lege – i.e. în 12 tranșe lunare egale, după expirarea intervalului legal de amânare al plăților. Așa cum observă Catherine Wolfram de la Universitatea Berkeley, aceasta revine la a utiliza companiile de utilități ca bănci: „Avantajul este că pentru companiile de utilități este foarte ușor să obțină împrumuturi și să le injecteze în economie, [dat fiind] că au bancabilitate bună, mai ales pentru credite ale căror condiții de returnare sunt garantate de reglementator”[5].

Dar marile companii consumatoare de energie au posibilitatea de a accesa direct fonduri dedicate de sprijin și de stimul economic. Este lipsit de sens ca problemele lor de lichiditate să fie abordate prin amânarea plății facturilor. În plus, dezechilibrele pe care le-ar crea în balanța de plăți a furnizorului de energie ar fi enorme. Așadar, proiectul de lege ar trebui revizuit:

  • trebuie să introducă condiții mai bine circumscrise – pe de o parte, mai restrictive, pe de altă parte, mai generoase – pentru beneficiari;
  • agenții economici incluși să fie limitați la IMM-uri;
  • intervalul de aplicare ar trebui să fie iunie-august sau iulie-septembrie, pentru a permite intrarea în acest mecanism de protecție și a celor care, în mod previzibil, vor îngroșa în săptămânile viitoare rândurile persoanelor fizice și juridice serios afectate de criză;
  • cerințele de calificare trebuie să fie cât mai nebirocratice, prin urmare cât mai clare și mai rezonabile, pentru a putea fi procesate cu ușurință de companiile de furnizare care vor colecta cererile de amânare a plăților;

Urmărind parcursul proiectului de lege în etapele sale parlamentare succesive, este frapant cum o idee utilă și justificată ajunge să fie distorsionată pe traseu prin modificări și adăugiri ce o îndepărtează aproape total de la scopul inițial. Astfel, dintr-un instrument de protecție socială tranzitorie și mărginită la consumatorii casnici afectați de scăderea semnificativă a veniturilor personale, propunerea legislativă a ajuns, de fapt, să includă toți consumatorii casnici – inclusiv pe toți cei care nu au nici o dificultate reală de plată a facturilor la utilități – și pe marii consumatori de energie.


[1] http://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/2020/pr130_20.pdf

[2] http://www.cdep.ro/proiecte/2020/100/30/0/se181.pdf

[3] Consumatorii vulnerabili sunt înțeleși ca fiind acei consumatori casnici care, din diferite motive – venituri scăzute, vârstă, stare de sănătate, lipsă de acces la energie etc – nu pot să-și asigure necesarul de energie pentru încălzit și iluminat, cu grave efecte pentru sănătatea publică și capacitatea celor afectați de a participa eficient la educație, piața muncii și viața socială.

[4] Persistă, în practică, neclarități despre cum anume este realizată această plafonare, în condițiile în care piețele angro își continuă operarea, iar cea de energie electrică este cuplată prin preț la piețele Europei Centrale și de Est. O plafonare strict la nivelul furnizării va reactualiza tensiunile la care aceste companii au fost supuse și în trecut, prinse între prețul liberalizat pe angro și un prețul limitat de ANRE la vânzarea către consumatorul final.

[5] Catherine Wolfram (2020), Utilities can help their central banks, ’loaning’ electricity during the slump, Energy Post, April 3, https://energypost.eu/utilities-can-help-their-central-banks-loaning-electricity-during-the-slump/

LINK: https://www.enpg.ro/amanarea-platii-utilitatilor-pentru-trei-luni-pe-durata-starii-de-urgenta-o-idee-buna-care-risca-sa-dea-gres/

STAȚI ACASĂ?! DA, DAR NU CU TOȚII


Omenirea se află oficial într-o PANDEMIE GLOBALĂ, adică într-un altfel  de război decât războaiele clasice. Războiul nu este între națiuni sau între grupări de națiuni. Deși are o arie de acțiune internațională, este mai întâi un război în interiorul fiecărei națiuni, cu un inamic de răspândire mondială, dar un război fără o strategie la nivel planetar.
           

Și atunci fiecare națiune acționează cum crede de cuviință, cu mijloacele sanitare, tehnologice, materiale, financiare ( mai multe sau mai puține, în funcție de cum a reușit să acumuleze de-a lungul istoriei ) și umane de care dispune. Ba mai mult, asistăm uneori la blocaje naționale pentru circulația internațională a unor bunuri sanitare și de tratament, sau încercarea de a obține cu bani, în folos exclusiv, de la alte națiuni rezultatele unor cercetări medicale de interes internațional. S-ar putea să urmeze și blocarea, în interes național, a unor bunuri de bază pentru hrană, care acum se produc numai în anumite țări. SPER să NU.
         

Efectul? Sigur vor apărea noi forme de manifestare și, chiar de reconsiderare a globalizării, de accentuare a interesului național și de amplificare a suveranismului.
Este bine, este rău. Rămâne de văzut. Eu sunt din grupa celor care cred că se cere o reconsiderare a globalizării( nici nu poate fi vorba de vreo abandonare ) și reorientarea fenomenului de globalizare spre o mai bună servire a interesului și suveranității naționale.
       

Iată unele argumente de necontestat:
         I. 2.543.190 oameni au murit în lume de FOAME de la începutul anului 2020 și până azi, după datele oficiale ale OMS, UNICEF si ale Programului Națiunilor Unite pentru Alimentație.
         De ce nu s-a declarat STARE DE URGENȚĂ MONDIALĂ? Unde este solidaritatea internațională?
         II. 100.000 persoane au murit la nivel global în primele trei luni ale anului 2020 de virusul gripei comune și sigur vor mai muri câteva sute de mii din aceeași cauză până la sfârșitul anului.
         De ce nu s-a pus problema „STATULUI ÎN CASA” și a blocării ( întreruperii ) activității economice în nicio țară ?
         III. Cca. 22.000 de decese asociate CORONAVIRUSULUI din noiembrie 2019 și până acum și sigur vor mai fi câteva zeci sau poate sute de mii până  la sfârșitul anului 2020.
       

De ce s-au declanșat, ca urmare a coronavirusului asemenea măsuri naționale de blocare practic a vieții sociale și de blocare și agravare a activității economice și de producție, sigur cu efecte diferite, chiar grave, mai ales pentru națiunile mai sărace.
Nu mă grăbesc cu răspunsurile. Este încă prea devreme, dar sigur ceva radical și profund se urmărește și, evident, se va întâmpla. Vom supraviețui sigur, dar vom trăi într-o altă lume.
         

S-a declanșat în mod cert procesul pregătirii oamenilor de pe tot mapamondul de a trăi într-o alta lume, altfel organizată, bazată pe cea de a patra sau a cincea revoluție industrială, într-o lume robotizata, de asimilare și conviețuire cu digitalizarea, IT, IA, biotehnologii și nanotehnologii, cu învățarea și educarea tinerei generații prin tehnologia de la distanță ( să renunțe elevul sau studentul la rucsacul de câteva kilograme, la deplasarea cu autoturismul, microbuzul sau mijloacele de transport în comun, la curiculele școlare si metodele de predare din secolele XIX-XX, când trăim în altă eră tehnologică, reducerea traficului urban și a poluării și alte efecte pozitive ), de a se dezvolta munca productivă sau serviciile de la domiciliu cu toate efectele benefice, etc.           

Măsurile luate până acum în China, în Italia, în Spania, în Coreea de Sud, în Iran, în Franța, în Anglia, în Germania și, evident și în România sunt măsuri naționale și au justificarea lor. Ele sunt cerute de acțiunea unui virus încă necunoscut și fără un vaccin valabil.

Trebuie să observăm însă că măsurile luate de autoritățile naționale sunt în primul rând de ordin sanitar și, cu riscul restrângerii unor drepturi, de impunere a unui comportament cetățenesc în societate.         

Deși virusul are manifestare mondială, globală, măsurile luate sunt în primul rând naționale și mai puțin mondiale. Dar și aceste măsuri sunt mai mult în domeniu sănătății, unde OMS face ceva, dar timid.
         

Din punct de vedere sanitar măsura „STAȚI ÎN CASĂ” se justifică pentru reducerea efectelor virusului, mai ales pentru elevi și studenți care pot învăța și de acasă, dar și pentru pensionari care în marea lor majoritate nu mai sunt productivi. Dar pentru cei care sunt în regim de producție și servicii, măsura trebuie, cu excepția celor care pot lucra de acasă, aplicată diferențiat.
Producția nu trebuie oprită sau amânată nici în plan național și nici în plan regional sau mondial.
         

Economic nu se văd niște politici adecvate nici în plan național și nici în plan regional sau mondial. Se închid unități de producție mici și mijlocii, dar și de mare anvergură: Boeing, Ford, Renault etc., societăți de prestări de servicii naționale și internaționale, fenomene ce au ca efect șomaj, scăderea producției, în fapt prăbușirii economice, generatoare de o posibilă gravă criză economică la nivel mondial.
         

 Unde sunt atunci ONU, UNCTAD, OCDE, FMI, BANCA MONDIALĂ, etc. De ce tac? De ce nu reacționează imediat și nu vin cu soluții în sprijinul economiilor naționale și economiei mondiale. Spre exemplu, de ce FMI nu vine cu finanțări de sprijin avantajos, mai ales pentru economiile țărilor mai sărace? De ce sunt lăsate economiile naționale să se susțină singure? Evident ca unele economii naționale pot, altele nu. Atunci ce mai înțelegem din globalizare? Cei care au acumulat pana acum din circuitul economic globalizat vor rezista și își vor reveni, iar cei care nu au acumulări vor rămâne săraci în continuare, dacă nu-și reconsideră politicile naționale.
Menținerea actualului curs al globalizării va duce în continuare la adâncirea decalajelor economice între națiuni și între indivizi.
           

Să fi expirat timpul actualelor organisme mondiale? Să fie ele depășite? Să fie necesară apariția altor organisme internaționale concordante cu nevoile viitorului omenirii
             

În mod sigur DA. Și cert o primă reconsiderare va fi în reorientarea economiilor naționale, în direcția creșterii ponderii producției naționale de bunuri pentru consum și investiții, în refacerea pe verticală a lanțurilor de producție naționala, în promovarea curajoasă a economiei circulare, în dezvoltarea economiei verzi și a economiei albastre (tot ce se poate produce pe plan local pentru consumul local sau regional să se producă pe plan local sau regional.
Omenirea trebuie să evolueze în consens cu natura și nu împotriva ei.
           

Economiile naționale își vor reconsidera modelele de dezvoltare economica, fără a deveni autarhice, dar pentru a-și proteja mai bine potențialul natural, material, financiar și uman și a beneficia mai bine în interes național de cooperarea economică regională și internațională.
Globalizarea nu poate dispărea, dar ea trebuie reconsiderata, prin crearea unor noi organisme internaționale de sprijin și reglementare, prin promovarea unor politici de fiecare stat mai avantajoase intereselor naționale.
         

 Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale( ASPES ), în parteneriat cu AGER, AFER, ASE BUCURESTI, ASAS, INCE-AR, România Durabilă, SAMRO, ACPR, CNIPMMR, CCIR și ANOSR  și sub egida Academiei Române-Secția de Științe Economice, Juridice și Sociologie va finaliza dezbaterile în cadrul demersului: „MODELUL ECONOMIC ROMÂNESC ÎN UE. ROMÂNIA – ORIZONT 2040”, incorporând în Documentul de politici economico-sociale ce va fi prezentat FORUMULUI ECONOMIC NAȚIONAL și noile concluzii ce se desprind din situația economico-socială creată în economiile naționale, în Uniunea Europeană și în lume de îndemnul  național și internațional „STAȚI ACASĂ”, dar adaug eu, NU CU TOȚII și faceți ce trebuie pentru o lume mai bună și mai dreaptă, în binele tuturor cetățenilor și al interesului național.

Închei cu un citat din Nouriel Roubini: „Cea mai potrivită cale de rezolvare a dificultăților din prezent constă în atacarea problemelor pe termen lung”.

Articol redactat la data de 26 martie 2020.

Apel pentru salvarea economiei

1

Antreprenorul Marius Ghenea împreună cu un grup de antreprenori, au conturat săptămâna trecută un document adresat clasei politice din România, respectiv către Presedintie, Guvern, Parlament, partide politice parlamentare, cu privire la necesitatea unei abordări mai curajoase, mai agresive, din partea statului român, pentru salvarea economiei. 


Către: ADMINISTRAȚIA PREZIDENȚIALĂ

În atenția: Domnului Klaus Werner Iohannis, Președintele României

Către: PARLAMENTUL ROMÂNIEI

În atenția: Domnului Marcel Ciolacu, Președintele Camerei Deputaților Domnului Titus Corlățean, Președintele Interimar al Senatului

Către: GUVERNUL ROMÂNIEI

În atenția: Domnului Ludovic Orban, Prim-Ministrul României

Către: PREȘEDINȚII PARTIDELOR PARLAMENTARE DIN ROMÂNIA

În atenția: Domnului Marcel Ciolacu, Președintele PSD

Domnului Ludovic Orban, Președintele PNL

Domnului Dan Barna, Președintele USR

Domnului Călin Popescu Tăriceanu, Președintele ALDE

Domnului Victor Ponta, Președinte PRO România

Domnului Hunor Kelemen, Președintele UDMR

Domnului Eugen Tomac, Președintele PMP

Domnului Dacian Cioloș, Președintele PLUS

Subiect: Acționați ACUM, acționați INTENS și ÎMPREUNĂ CU NOI pentru salvarea economiei României!

Stimați domni, Considerăm că în situația de față, ținând cont de măsurile anunțate până acum de autorități pentru susținerea economiei românești în criza actuală, este nevoie de o regândire a modului în care statul român trebuie să intervină, în sensul unei abordări extraordinare într-o situație extraordinară. Credem că statul român ar trebui ca în condițiile prezente să se comporte precum un coacționar responsabil în toate companiile românești.

Iată care sunt cele mai importante argumente și propuneri:

1. ECONOMIA ROMÂNEASCĂ ARE NEVOIE DE AJUTOR – INTERVENȚIE de până la 15% din PIB. La nivelul actual al PIB-ului nominal al României și impactului estimat, intervenția de stat în economie să fie substanțială, propunerea noastră fiind de până la 15% din PIB – ca. €30 miliarde €

ARGUMENT A : Un calcul simplu ne arată că, dacă economia românească ar fi afectată cu 50% pe lună, în următoarele 3 luni, apoi în continuare cu 20% pe lună, pentru încă trei luni, impactul total în PIB-ul din acest an ar fi de peste 15%, iar aceste cifre sunt valabile într-un scenariu care, în prezent, nu mai pare scenariul de bază, ci un scenariu optimist – scenariul de bază devine, pe zi ce trece, unul în care economia globală ar intra într-o recesiune mai lungă, cu un nou vârf al crizei în toamnă, în loc să vedem în Q4 semnele revenirii economice – dar chiar mergând pe acest scenariu optimist, guvernele trebuie să ia măsuri economice de o magnitudine asemănătoare cu impactul crizei.

Așa cum mai multe țări au anunțat măsuri economice care sunt deja dublu-digit din PIB-ul anual al acelor țări, și Guvernul României ar trebui să pregătească măsuri corelate cu acest nivel de până la 15% din PIB, ca suport direct al statului, deci prin injecții de cash și forme de garantare a creditării economiei, inclusiv pentru gospodăriile/persoanele afectate, precum și mărirea semnificativă a investițiilor publice – peste nivelul inițial bugetat pentru 2020 – investiții care pot ajuta la repornirea economiei și crearea de locuri de muncă, atât pe zona de infrastructură mare, unde România oricum este încă deficitară, cât și în direcția digitalizării sistemului public, a continuării debirocratizării și a dezvoltării de proiecte de e-guvernare, nu doar prin măsuri de genul amânării plății taxelor sau a ratelor pentru persoane fizice și juridice, care pot ajuta temporar, dar sunt măsuri paleative și nu vor preveni colapsul multor companii, în același timp ele nereprezentând un suport material din partea statului român, ținând cont de magnitudinea șocului economic estimat.

ARGUMENT B – Pactul de Stabilitate și Creștere a fost suspendat de Uniunea Europeană, în timp ce România este în continuare una dintre cele mai puțin îndatorate țări din UE la nivel guvernamental: datoria guvernamentală era încă în gama 35% din PIB la finalul anului 2019, în condițiile în care media la nivelul UE era de ca. 85% din PIB-ul Uniunii, unele țări fiind la 100% din PIB sau chiar mai mult, cum ar fi economii importante ale UE, ca Franța sau Italia. Cu alte cuvinte, chiar dacă statul român ar aloca sume consistente economiei naționale în acest moment, vom fi în continuare cu o datorie mai redusă ca procent din PIB față de celelalte țări UE. Sau invers, în acest context, am putea să ne îndatorăm mai mult decât alte țări, nemaifiind ținuți de deficitul bugetar de 3%, pe care nu îl mai poate respecta nicio țară din Uniunea Europeană și de limita maximă de datorie guvernamentală de 60% din PIB de care România este încă departe chiar și cu această intervenție propusă.

Gradul mic procentual de îndatorare ar putea deveni un avantaj național în lupta cu recesiunea globală care urmează. România poate apela, desigur, atât la instituții financiare naționale și internaționale, cât și la alte tipuri de finanțare, cu analiza celor mai bune opțiuni din perspectiva condițiilor, costurilor și a maturității finanțării. Suntem conștienți că România nu dispune de resursele altor țări mai dezvoltate, care alocă sume nemaivăzute până acum, suntem conștienți de faptul că ar putea exista și efecte colaterale în urma unei astfel de intervenții economice majore, consecințe din punct de vedere al monedei naționale, inflației etc., suntem conștienți că sumele împrumutate ar putea costa mult și să fie lăsate moștenire nedorită următoarelor generații. Dar credem că dacă acest efort nu se va face, consecințele vor fi și mai grave, pe termen lung. Cu alte cuvinte, știm că este greu și sunt consecințe, dar credem că putem, avem de unde și este absolut necesar.

CONSECINȚE:


A. CONSECINȚE IMEDIATE negative posibile ale neimplicării masive a Statului În lipsa unei intervenții MASIVE și RAPIDE, estimăm că multe companii românești insuficient capitalizate nu vor putea supraviețui acestei crize. Ne putem aștepta la câteva sute de mii de companii românești, în special cele mici și medii, care vor fi închise în mod voluntar sau vor intra în faliment, cu un impact uriaș la nivelul angajaților lor, societății, dar și la nivelul întregului ecosistem de business din România; vorbim despre o criză cauzată de CoViD19 care nu afectează companiile în funcție de co-morbiditățile lor, așa cum s-a întâmplat cu virusul: companii oricât de bine finanțate și chiar cu un management excelent vor muri foarte repede, vor fi victime ale acestei crize, dacă prin decizie guvernamentală, afacerea lor este pur și simplu interzisă, vezi decretele de limitare a transportului de persoane, închiderea afacerilor din turism și horeca, ordonanțele militare prin care s-au închis centrele comerciale, cabinetele stomatologice etc. fără să existe măsuri compensatorii substanțiale din partea statului român. Pe de o parte, vedem companii care, oricât de bine ar fi conduse și administrate, se prăbușesc pentru că obiectul lor de activitate nu mai există.

Pe de altă parte, mult mai multe companii românești se vor prăbuși în această criză din cauza ajustării masive în jos a cererii, din cauza lipsei de cash, care se va propaga într-o spirală rapid descendentă în toată economia: PRĂBUȘIREA CERERII DIN CAUZA LIPSEI DE CASH AR ÎNSEMNA PRĂBUȘIREA ECONOMIEI ÎN ANSAMBLU!

B. CONSECINȚE POST-CRIZĂ
O intervenție substanțială a statului acum ar putea ajuta economia românească să nu intre în recesiune (sau să treacă pe minus doar pe termen foarte scurt) și să încheie anul la un nivel bun, chiar pe creștere de la an la an, situație care ar plasa România pe o poziție mult mai bună la nivel internațional ca economie, competitivitate globală etc. Singura problemă este că România ar acumula o datorie guvernamentală suplimentară, ajungând poate la 50% din PIB, dar rămânând oricum mult sub nivelul mediu al UE, în timp ce lipsa intervenției ACUM poate arunca România într-o recesiune lungă și profundă, cu mult peste cea înregistrată în 2009, deoarece criza de acum este una mult mai gravă, iar țara noastră ar putea astfel pierde tot avansul realizat în ultimii ani pe drumul către convergența la media Uniunii Europene – ca țară care a avut cea mai mare creștere procentuală din întregul bloc comunitar, către media UE, în toată această perioadă – cu foarte slabe șanse de a mai reveni semnificativ pe creștere în următoarea decadă, până în 2030 sau poate pe termen și mai lung!

2 .APARATUL DE STAT TREBUIE ADAPTAT
Este nevoie de SOLIDARITATE în această perioadă între mediul public și mediul privat

Există riscul ca această criză să devină o dovadă în plus a faptului că statul nu își asumă responsabilitatea necesară atât față de angajații din mediul privat, cât și față de cei de la stat. Reducerea cheltuielilor aparatului de stat trebuie să devină o prioritate pentru a trece cu bine prin criză. În timp ce în mediul privat am văzut încă din primele săptămâni ale crizei peste un milion de contracte de muncă suspendate, cu o posibilă creștere către 2 milioane în următoarele săptămâni, plus alte sute de mii de contracte cu salarii reduse din cauza crizei, angajații din mediul de stat nu au fost în niciun fel afectați de criza CoViD19, din punct de vedere al veniturilor, până în acest moment. Considerăm că solidaritatea între sistemul public și mediul privat în această situație este absolut necesară, nu doar pentru că sub presiunea cheltuielilor uriașe din zona bugetară întregul sistem economic din România se va prăbuși în această criză, ci și pentru faptul că, după terminarea acestei crize, mediul privat va fi defavorizat pentru că românii vor vedea încă o dată că a fost mult mai bine și mai sigur să fie angajați în sistemul public din România și nu în economia reală, în mediul privat de business.

CONCLUZIE

Vă propunem crearea unui GRUP DE CRIZĂ ECONOMICĂ la care să adere toți cei care pot contribui la soluții (Guvernul României, partidele politice din Parlament, bancheri, mediul de afaceri) și care, luând în calcul propunerea de mai sus să o analizeze în baza cifrelor reale din economie și să dea un răspuns dacă și în ce măsură o „terapie de șoc”, așa cum o vede mediul de afaceri este posibilă și viabilă și în România, similar cu alte state. Suntem conștienți că propunerea noastră va crea dispute și dezbateri și asta ne și dorim să facem, ÎMPREUNĂ ȘI SOLIDARI.

Specialiștii din domeniile strategice împreună cu antreprenori și lideri de companii cu impact în economie ar trebui să colaboreze activ pentru a realiza o strategie națională pentru ca după trecerea crizei medicale să nu avem de-a face cu pagube iremediabile ale economiei românești. Suntem în posesia unor analize detaliate pe care le punem la dispoziția grupului de specialiști pentru trecerea crizei pentru a fi analizate.

Întreg documentul poate fi studiat aici

Economie și geostrategie la Marea Neagră

Importanța geostrategică și economică a Mării Negre în actualul context european a constituit tema forumului organizat de Financial Intelligence și România Durabilă la Palatul Parlamentului – o investigare concentrică a proximităților, ca și a adâncului, inclusiv cu trimiteri îndepărtate, investigare structurată pe succesiunea panelurilor „Abordarea geostrategică a resurselor Mării Negre” (moderator, Radu Tudor), „Valoarea economică a resurselor Mării Negre” (moderator, Daniel Apostol), „Green Deal: implicații, efecte, abordare bugetară” (moderator, Corneliu Bodea), „Acțiuni politice necesare” (moderator, Radu Magdin).

Un proiect de țară transpartinic

În deschiderea evenimentului, Titus Corlățean, președintele interimar al Senatului României, a apreciat că tema cooperării regionale la Marea Neagră este o prioritate permanent, care poate fi văzută ca un „proiect de țară și este timpul să facem un efort politic transpartinic. Este nevoie de o bună cooperare la nivelul verticalei puterii și trebuie să arătăm viziune, pentru interesul statului”.

Cu referire la gazele natural din Marea Neagră, Virgil Popescu, ministrul economiei, energiei și mediului de afaceri, a accentuat că „fără consens, nu se poate face nimic” și a anunțat lansarea în dezbatere publică a Planul Național Integrat de Energie și Schimbări Climatice, prin care România și-a asumat ținta de 30,7% pentru energia regenerabilă în 2030: „Poate că unii se întreabă de ce este sub media europeană de 32% sau de ce am crescut de la 24% la doar 30%.

Cred că este o țintă foarte ambițioasă și realistă, care poate fi atinsă. România trebuie să-și asume ținte realiste pe care le poate duce la îndeplinire. Dacă ne gândim că în 2027-2028 o parte din capacitățile actuale de regenerabile ies din uz, atunci 30% este o țintă chiar ambițioasă, pentru că trebuie să punem în loc și ce-am avut, și altele. Pentru 2050, UE are o ambiție și mai mare, să atingem neutralitate din punctul de vedere al emisiilor”.

Referitor la modificarea Legii offshore, ministrul s-a pronunțat că nu se poate face decât în Parlament, prin consens politic: „Guvernul nu va modifica Legea offshore”. În ansamblu, Virgil Popescu a reiterat că „trebuie să aducem gazele din Marea Neagră în circuitul economic. Avem nevoie de gaze naturale pentru a îndeplini țintele din Green Deal. Fără gazul nostru, este greu să ne bazăm pe import. Am semnat autorizația de construcție pentru forajele geologice în zona Midia, pentru perimetrul concesionat de Black Sea Oil and Gas. În 2021-2022, probabil vom avea primele gaze aduse la țărm. Sunt optimist că și în cazul perimetrului Neptun vom avea în curând decizia de investiții, iar gazul va ajunge la țărm și va fi procesat în România”. 

În același timp, ca răspuns la întrebarea ce facem cu cărbunele, ministrul economiei a admis că „este o problemă foarte mare cum reușim să facem în așa fel, încât să folosim toți banii europeni, fondul european de tranziție de 750 de milioane de euro, să-l ducem acolo unde este nevoie, în zonele carbonifere, în Valea Jiului, în Oltenia, în Gorj, Mehedinți, Vâlcea, ca tranziția să fie cât mai ușoară și să nu scoatem capacități din uz fără să punem altele în loc. Oricum, vom respecta reducerea de emisii de 50% pe zona de producere a energiei electrice din cărbune, o țintă ambițioasă pe care o putem atinge, însă avem nevoie de gaz, iar România deține rezerve onshore și offshore”.

România, singurul actor care vrea prezență occidentală în zonă

În orizont geopolitic, Iulian Fota, expert în Consiliul Științific al New
Strategy Center, a semnalat că „odată cu 2020, Marea Neagră intră în altă etapă de evoluție, care va însemna un interes vital pentru Rusia, dacă se va face business la Marea Neagră și un interes occidental, pe care, dacă îl vrem, va trebui să îl construim; va trebui să cheltuim mai mult pentru a construi acest intres occidental. Este în creștere interesul Chinei pentru Marea Neagră, deocamdată, pur economic. De asemenea, văd o ușă deschisă din partea SUA. În ce privește Marea Britanie, e posibil să avem ajustări după Brexit”.

La „prezența Chinei în arealul Mării Negre” s-a referit și prof. univ. dr. g-ral (r.) Adriean Pârlog, președinte al Integrated Corporate Security Services (ICSS), care a apreciat și că „prezența factorului rus este naturală la Marea Neagră”.

„China va deveni o putere la Marea Neagră”, s-a pronunțat ferm Liviu Mureșan, președintele executiv al Fundației Eurisc, prefigurând totodată „o nouă axă geopolitică Marea Caspică-Marea Neagră-Marea Mediterană”.
În opinia dr. Dan Dungaciu, directorul general al Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române, „deocamdată nu avem nicio viziune despre ce vrem să fie Marea Neagră. Noi, în România, credem că trebuie să fie o mare deschisă, bulgarii nu cred așa, turcii nu cred așa. România este singurul actor care vrea prezență occidentală în zonă”.

Ionel Dancă, șeful Cancelariei Prim-Ministrului, a adus în discuție Inițiativa celor Trei Mări, care reunește interese a 12 state ale Uniunii Europene, „un format atipic, original, care tocmai prin această caracteristică se poate dovedi eficient pentru interesele pe care România le are în zonă. Președintele României, Klaus Iohannis, a reușit să dea consistență acestui format în urma summitului de la București din 2018 și rezultatele încep să apară. Anunțul făcut de SUA la conferința de la München, disponibilitatea de a investi un miliard de dolari în proiecte energetice în cadrul Inițiativei, este un semnal care dă consistență și ar trebui să încurajeze participarea și a altor entități la proiecte de investiții. Tot ca urmare a eforturilor la nivel prezidențial, a fost adoptată decizia constituirii unui fond de investiții al Inițiativei celor Trei Mări. România și Polonia contribuie deja la capitalul social pentru proiecte de investiții în zonă, iar prin contribuția celorlalte state membre, este posibilă o capitalizare de până la 5 miliarde de euro. Necesitățile sunt foarte mari. Inițiativa celor Trei Mări se concentrează asupra a trei direcții importante de acțiune: infrastructură de transport, energetică și comunicații”.

Statul să ia 55%-60% din profitul exploatării gazelor

Sub aspect economic, a estimat Răzvan Nicolescu, senior consultant la Deloitte Central Europe, „corect ar fi ca statul să ia mai mult de jumătate din profitul exploatării gazelor din Marea Neagră, 55%-60%, ceea ce ar însemna venituri de peste 20 de miliarde de dolari în 10-12 ani de exploatare”. Fără a se pronunța asupra tergiversării deciziei asupra investițiilor în Marea Neagră, aprecierea sa a fost că „important e ca investițiile să fie reluate pe toate proiectele, să ajungem să avem mai mult gaz și mai multe venituri la bugetul de stat, care să fie folosite mai departe în infrastructură, spitale, școli, autostrăzi. Avem nevoie de bani. Este ca și cum am avea o comoară în grădină și noi stăm lângă gard și tot discutăm”.
Continuând idea, prof. univ. dr. Cristian Păun de la Facultatea de Relații Economice Internaționale a Academiei de Studii Economice a atras atenția că „dotarea cu resurse naturale e valoroasă atunci când le și exploatezi”, iar reglementarea în domeniu este în „regim competitiv, importantă fiind utilizarea resurselor din redevențe”.

La rândul său, avocatul Gabriel Biriș, partener fondator al BirișGoran, a semnalat: „Cât timp nu avem o legislație coerentă, pierdem această fereastră de oportunitate legată de gazele din Marea Neagră”.
„Dacă nu facem toate eforturile în ceea ce ne interesează, rămânem spectator. În 2020 se stabilesc direcțiile pentru 2030”, a completat Marian Năstase, președintele Asociației Marilor Consumatori de Energie din România (ABIEC).

România să fie un câștigător în perspectiva Green Deal

Față de exigenețele Pactului Ecologic European (Green Deal), consilierul de stat László Borbély, coordonatorul Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă al Guvernului României, a subliniat: „Intrăm într-o nouă paradigmă, care gestionată eficient poate aduce noi perspective de dezvoltare României. Fondul de Modernizare, Fondul pentru o Tranziție Echitabilă sau alte instrumente financiare de acest tip reprezintă surse de finanțare extrem de importante. România trebuie să fie un câștigător al acestei tranziții. Una dintre provocări va fi să asigurăm o transformare benefică a zonelor miniere. Decarbonificarea afectează pe termen scurt stabilitatea energetică a României. Pe de altă parte, avem șansa să dezvoltăm metode alternative care să ajute la o dezvoltare armonioasă și sustenabilă”.

Iulian Stana, secretar de stat la Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor: „România are nevoie de o foaie de parcurs clară pentru a putea trece în mod realist către o economie neutră din punct de vedere climatic. Necesităm o evaluare detaliată atât în sectoarele care contribuie semnificativ la formarea PIB-ului (industrie, construcții și agricultură), cât și în cele cu pondere ridicată a emisiilor de gaze cu efect de seră (transporturi și energie), pentru ca România să reușească transformarea profundă a economiei și a societății în contextul implementării viitoarelor politici de mediu ale UE”.

Cerința ca fiecare cetățean, întreprindere, comună, oraș să contribuie la obiectivul de a deveni neutri din punct de vedere al emisiilor de carbon a fost reamintită și de Siegfried Mureșan, raportor al Parlamentului European.

Anca Dragu, director general adjunct al E.ON România, s-a referit la perspectiva liberalizării pieței de energie, în condițiile în care „20% din consumatorii casnici sunt în situație de consumatori vulnerabili”. Totodată, a conturat viitorul rețelelor inteligente și a oferit un exemplu de smart village, comuna Frumușeni, județul Arad.

Cristian Bădescu, reprezentant cu însărcinări speciale pentru securitate energetică în Ministerul Afacerilor Externe, a vorbit despre „dimensiunea energetică în era securității”, cu trimitere la parteneriatele strategice ale României.

Zoltan Nagy-Bege, vicepreședintele Autorității Naționale de Reglementare în Energie (ANRE), a prefigurat introducerea unui „gas release program, prin care să obligăm producătorii, deși cuvântul sună urât, ca doi-trei ani să scoată pe piețe cantități exacte de gaze, pe contracte pe termen lung, pe un an, pe un trimestru, pe o lună, pe o săptămână, pe piețele spot, intraday, la termen, astfel încât toți furnizorii să aibă acces la gaze”.

Senatorul Niculae Bădălău a reafirmat că „gazul este esențial pentru dezvoltarea economică”, observând în același timp că „România nu a reușit să intre pe piețe de nișă europene, să intre în competiție cu țările dezvoltate. Nu am reușit să ne găsim calea. În fiecare an, avem deficit bugetar, ne certăm pe mărirea pensiilor, pe cheltuieli, dar nimeni nu discută de venituri. Anul trecut, toate veniturile statului din redevențe au fost de 450 milioane euro”.

Deputatul Georgian Pop a accentuat că „în 2020, trebuie să spunem explicit, de la nivelul politicienilor, că este momentul ca gazul din Marea Neagră să fie extras. Odata cu Green Deal, va trebui să facem o tranziție energetică. Suntem în ultimul ciclu de dezvoltare energetică în care valoarea gazului e importantă”.

Din perspectiva Energy Policy Group, Radu Dudău, cofondator și director general și Vasile Iuga, expert senior în energie, au prezentat lucrarea „Gazele naturale din apele adânci ale Mării Negre: ultimul tren”, a cărei concluzie este că „pentru proiectul gazelor naturale din apele adânci ale Mării Negre, timpul nu mai are răbdare. Decizia finală de investiții trebuie luată în acest an, altminteri ea devine extrem de improbabilă. Prin urmare, autoritățile competente ale statului român trebuie, în mod non-partinic, să recunoască caracterul de prioritate absolute a temei offshore-ului, să repună de urgență în dezbatere parlamentară cadrul legislativ pentru operațiunile petroliere offshore, în lumina aspectelor critice semnalate de mediul de afaceri și de asociațiile industriei și să decidă în mod responsabil și în cunoștință de cauză dacă România își propune sau nu să prindă acest ultim tren al dezvoltării acestui proiect de importanță națională”.

Galerie FOTO AICI ©Financial Intelligence

Băncile din România au soluționat deja 65% din cele 270.000 de solicitări primite de la clienți

0

Băncile din România au soluționat deja peste 65% din cele aproximativ 270.000 de solicitări primite de la clienții persoane fizice și juridice pentru suspendarea obligațiilor de plată lunare din contractele de credit încheiate cu acestea, totalizând astfel 175.000 de soluționări, restul fiind în curs de procesare. Solicitările de suspendare la plata creditelor s-au efectuat atât în baza măsurilor proactive adoptate de bănci pentru a sprijini clienții afectați de pandemia COVID-19, cât și în baza prevederilor OUG 37/2020. Până în prezent, aproximativ 260.000 clienți persoane fizice și până în 10.000 de companii au depus solicitări de suspendare a plății ratelor, ceea ce reprezintă 17% dintre creditele acordate persoanelor fizice și sub 10% din totalul creditelor accesate de persoanele juridice. Clienții ale căror venituri au fost afectate direct sau indirect de situaţia generată de pandemie pot beneficia de acordarea facilităţii de suspendare a obligaţiei de plată a ratelor, dobânzilor şi comisioanelor aferente creditului în baza OUG 37/2020. Solicitările de suspendare la plata creditelor pot fi transmise în termen de 45 de zile de la intrarea în vigoare a prevederilor OUG 37/2020, termenul limită de transmitere a solicitărilor fiind la jumătatea lunii mai. În cazul în care banca a aprobat solicitarea debitorului, prelungirea duratei contractuale produce efecte de la data comunicării de către client a solicitării de suspendare către bancă. În mod voluntar și proactiv, instituțiile de credit s-au mobilizat și au comunicat soluțiile disponibile, la cerere, pentru clienții persoane fizice și companii care întâmpină dificultăți financiare generate de evoluția pandemiei. Considerăm că măsurile de amânare la plată trebuie să se aplice doar debitorilor care înregistrează dificultăți financiare ca urmare a pandemiei COVID-19, astfel încât aplicarea acestora să nu conducă la afectarea lichidității și solvabilității sistemului bancar. Constituirea de provizioane și pierderile băncilor vor avea un impact negativ asupra capitalurilor proprii ale instituțiilor de credit, reducând astfel capacitatea acestora de a continua să-și sprijine clienții aflați în dificultate reală în următorii ani, în cazul unei recesiuni prelungite. Apreciem că se impune responsabilizarea suplimentară a factorilor decizionali în susținerea mediului de afaceri și a consumatorilor fără afectarea stabilității industriei bancare, astfel încât sistemul bancar să poată să răspundă adecvat nevoilor clienților care întâmpină dificultăți din cauza pandemiei de coronavirus și să asigure necesarul de finanțare la nivelul întregii economii.

ROMÂNIA ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ (Perspectiva anilor 2040)

Procesul aderării României la Uniunea Europeană a determinat strategic și factual evoluția economico-socială a țării. După intrarea în faza negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, pe baza programului strategic elaborat de guvernul Isărescu (2000), s-a reluat dinamica creșterii economice. Prin pregătirea capitolelor de negociere dedicate pieței interne s-a demonstrat nu doar sensul pe care economia românească l-a adoptat, dar s-a înaintat decisiv către rezultate concrete ale reformelor structurale.
Atât analizele economice pentru durate lungi (a se vedea Liviu Voinea, 2018, cât și cele pentru ultimele trei decenii (Piața Financiară, dec. 2019) constată că aderarea României la Uniunea Europeană a favorizat un proces de creștere economică și de accelerare a recuperării decalajelor față de statele dezvoltate. Anul 2000 este considerat începutul unei etape în care Uniunea Europeană a devenit pentru România catalizatorul principal în domeniul economic, dar și instituțional, legislativ. Și sistemul fiscal a fost mai așezat, după 2000, odată cu elaborarea Codului fiscal (2004) după metodologie europeană. Un astfel de catalizator ar mai putea fi aplicarea determinată a strategiei de intrare în zona euro. Menționăm însă că, după 2004, doar fenomenul contagiunii cu piața internă a Uniunii Europene, și nu atât strategizarea și aplicarea unor politici proprii, a dus la o creștere a convergenței. PIB-ul pe locuitor (la paritatea puterii de cumpărare) a crescut de la 23% în 2000 la 36% în 2006, pentru ca în primul deceniu postaderare să ajungă la 59%, actualmete apropiindu-se de unele state central-europene care au avut evoluții pozitive și în întâiul deceniu post-1989.

Faptul că guvernele României post-2004, indiferent care partide politice le-au format, au preferat să obțină o creștere economică rezultată predominant din orientarea spre prociclicitate și consum, evitând realizarea unor investiții substanțiale, îndeosebi în zona infrastructurii de transport, energetice, mediu, sănătate, educație, cercetare-inovare etc., dar și folosirea fiscalității doar pentru obținerea unor venituri imediate la buget au dat economiei și pieței locale un grad sporit de impredictibilitate, au generat dezechilibre macroeconomice majore. Declinul populațional din România, după 1989, este considerat „cea mai gravă dintre toate schimbările negative pe care le-a cunoscut societatea românească după căderea vechiului regim” (Vasile Ghețău, în PF, dec. 2019, p. 36). Iar motivația economică a fost cea mai importantă pentru amintita situație, acesteia adăugându-se și cauze social-politice, culturale etc. Inechitățile socio-economice sunt un alt element al sporitelor dezechilibre din sistemul economic al României, dând o dimensiune calitativă discutabilă creșterii economice din ultimele decenii. Faptul că peste 40% din săracii Uniunii Europene trăiesc în România arată că este încă mult de lucru pentru ridicarea convergenței reale și a competitivității societale în țara noastră. Aceste realități ne demonstrează că strategiile de dezvoltare sustenabilă elaborate din 2008, ca răspuns la Agenda 2030 a Uniunii Europene, au fost mai degrabă documente pentru birocrații din Bruxelles și nu pentru aplicarea integrală de către societatea românească. În plus, este mai mult decât evident că, după criza economică de acum un deceniu, modelul de dezvoltare adoptat de noile state membre nu mai aducea accelerația necesară pentru apropierea cât mai mare de stadiul de dezvoltare al statelor occidentale. Iar criza profundă declanșată în 2020 găsește România și marea majoritate a statelor membre ale Uniunii Europene cu lecțiile neînvățate de la precedenta criză financiar-economică globală, sporind gradul de impredictibilitate a evoluției social-economice în deceniul următor.

Așa cum arătam, un posibil catalizator al dezvoltării economice a României în viitorul apropiat ar putea fi aplicarea consecventă a unei strategii viabile pentru dezvoltare sustenabilă și aderarea la zona euro. Recent adoptata Strategie 2030 pentru dezvoltarea sustenabilă a României este o platformă prospectivă care valorizează stadiul actual al acumulărilor mediului economico-social din țara noastră. Esențială va fi însă atitudinea guvernelor României și a actorilor economici și sociali față de asemenea strategii, fiind deja arhicunoscută conduita predominant conjuncturalistă a liderilor politici și guvernării de la noi. Și mai trebuie adăugat că atât predicțiile guvernamentale cât și cele corporatiste din statele dezvoltate și ariile emergente merg către orizontul anilor 2040-2050. Ceea ce ne obligă să luăm în considerare și posibilele trasee ale zonei euro, precum și ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European. Toate aflându-se în interdependență complexă cu piețele globale și caracteristicile sistemului internațional care se vor reconfigura după enorma criză socio-economică de la începutul deceniului al treilea. Ceea ce pare tot de domeniul evidenței pentru substanța unui nou model de dezvoltare în următoarele două decenii, pentru România și celelalte state membre din Europa Central-Sud-Estică, este marea nevoie de investiții străine, capabilități endogene de dezvoltare care să înlocuiască avantajele veniturilor scăzute, sisteme de cercetare și inovare adecvate obiectivelor de dezvoltare, corelarea eficientă a interacțiunilor între actorul statal, operatorii economici și companiile europene și CMN. Toate acestea și multe alte necesități sunt însă în relație cu procesele guvernării, de care depinde trecerea la un salt calitativ și mai mare al dezvoltării economico-sociale în zona noastră (S. Kinder, Please close the gap!, Kinder.pdf). Căci o mai eficientă exprimare a unui parteneriat public-privat, a sistemelor de educație și sănătate, ca și plasarea companiilor locale într-un mediu de afaceri cât mai favorizant, oprirea efectelor grave ale emigrației forței de muncă etc. sunt în relație cu calitatea procesului de guvernare.

Un grup de cercetători de la Universitatea din Varșovia (World in 2050. Case Study – Romania, 2017, 8) a susținut că, după aderarea la Uniunea Europeană, „cel mai mare motor” al creșterii economice în România a fost industria, care i-a adus cei mai mulți parteneri comerciali și investiționali europeni. Același studiu constata și că cele mai acute insuficiențe vor apărea din situația demografică (îmbătrânire, emigrație etc.), cererea internă, evaziunea fiscală, starea sistemului de sănătate și a celui educațional. Dependența sporită de Uniunea Europeană face ca România să fie legată foarte tare de procesul dezvoltării în Uniune. De felul cum România va ști să joace cartea interdependențelor europene și globale va depinde dacă va fi doar o periferie în Uniunea Europeană sau va intra în
rândul țărilor dezvoltate din regiune. Or deja știm că însăși Uniunea Europeană ar trebui să treacă printr-un proces de transformare structurală pentru care se pregătește de mult prea îndelungată vreme. Iar această transformare va pune accent pe suveranitatea economică europeană, convergență și competitivitate, pe o încercare de repoziționare în globalitate. Alături de aceasta, va avea loc o reconfigurare a procesului guvernării europene. Ceea ce înseamnă că în următoarele 2-3 decenii, România ar putea deveni o țară europeană dezvoltată doar dacă își va crește performanțele convergenței și competitivității în ritmuri și mai accelerate ca până acum, acestea depinzând însă nu doar de operatorii de piață, ci și de calitatea procesului guvernării interne și europene.
Până în 2040, sistemul internațional va înregistra câteva etape tranzitorii agitate, ceea ce înseamnă că vor predomina instabilitatea, tensiunile generate de interdependența globală între state, grupuri, piețe, indivizi, putând apărea chiar și riscul unor modificări sistemice periculoase. Inovarea, cercetarea și tehnologiile vor favoriza viteze accelerate ale schimbării. Procesul rapid de urbanizare (concentrarea urbanizării) va aduce o dinamică nouă în unele regiuni, ceea ce va trebui permanent definit și gestionat, inclusiv din punctul de vedere al guvernării locale și regionale. Problemele energetice și cele rezultate din schimbările climatice se vor amplifica, aducând elemente suplimentare de stres economic, social, politic etc. Actorii statali și nonstatali vor continua o concurență acerbă, cu efecte vizibile chiar din următorul deceniu asupra reconfigurării sistemului de putere la nivel internațional. Într-un astfel de context, e clar că Uniunea Europeană trebuie să se redefinească rapid, iar zguduirile recente ale structurii comerțului liber și crizei pandemice (cu tot corolarul ei economico-social) au arătat vulnerabilitățile unor economii dezvoltate din Uniune, ceea ce poate fi o oportunitate pentru economia României și a altor țări din zonă sau un avertisment îngrijorător. Aceasta cu atât mai mult cu cât infrastructurile critice din România nu au ținut pasul cu ritmul și sensurile pieței unice a Uniunii Europene. Dacă dimensiunea comerțului liber al Uniunii Europene, care este însăși fundamentul ei, sau a zonei euro se vor contracta geografic este posibil ca unele subregiuni europene să fie afectate, motiv pentru care România și celelalte țări din Europa Centrală ar trebui să găsească răspunsuri pentru noile circumstanțe și relaționarea cu noile puteri economice globale care se prefigurează. Pericolul este ca, sub impulsurile extraordinarei creativități care se manifestă din Europa până în China, să fie menținut traseul de fragmentare pe care îl cunoaște acum continentul european, incluzând Uniunea Europeană, ceea ce ar duce la o reducere a relevanței Europei în viitorul sistem internațional (apropo de preocuparea tot mai crescută a instituțiilor europene pentru așa-zisa geopolitică/geoeconomie!). Ca atare, în perspectiva anilor 2040, România ar trebui să evolueze către o economie bazată pe producție manufacturieră intensivă, cu o înaltă tehnicitate și ridicată valoare nouă adăugată, o eficientă utilizare a capitalului pentru creșterea progresului tehnologic și orientarea acestuia cât mai consistentă spre cercetare-inovare-dezvoltare.
Economia Uniunii Europene nu va avea de concurat doar cu economiile dezvoltate, ca până acum. La orizontul anilor 2030-2040 aceasta va trebui să ia în considerare și saltul pe care-l vor efectua economiile emergente și îndeosebi cele din zona asiatică. Motiv pentru care un scenariu rațional ar conduce către o întărire a potențialului întregului spațiu economic european, nu doar a zonei euro sau a unui segment din zona euro. Ca atare, Uniunea Europeană ar trebui să vină cu o strategie realistă pentru accelerarea convergenței europene și sporirea ratei competitivității în toată Uniunea, deci prin intensificarea integrării economice și a integrării europene în general. Totodată, nu trebuie omis scenariul unei integrări euro-atlantice, cu deosebire în ariile economice, financiare, investiționale, comerciale etc. Pentru un astfel de palier predictiv este nevoie de un proces de guvernare care să aibă în vedere intervalul mediu și lung, nu doar cel scurt. Iar guvernarea din România, împreună cu structurile de piață și companiile care au găsit nișe cu avantaje competitive ar trebui să lărgească astfel de culoare, să se înscrie în procesul de intensificare a integrării europene, să aplice cât mai eficient obiectivele politicilor europene de dezvoltare în cadrele financiare perfecționate ale Uniunii Europene, dar și în cele ale pieței internaționale de capital. Într-un astfel de model de creștere, se impune ca România să fie atentă la câțiva factori critici cărora va trebui să le facă față: cel demografic (structura populației aptă a munci), calitatea forței de muncă (respectiv, capitalul uman), stocul de capital fizic (investiții), progresul tehnologic (productivitate).

Creșterea economică și a locurilor de muncă nu este un scop în sine. Rememorând mereu că trăim într-o lume a interdependențelor complexe globale și a interconectivităților în toate planurile, să reținem că Uniunea Europeană are un avantaj competitiv în reducerea inegalităților sociale și dezvoltarea clasei de mijloc. Aici, din păcate, România nu se înscrie decisiv în respectivul megatraseu de evoluție europeană. Rezolvând acest aspect, în țara noastră își vor găsi soluții și alte probleme, precum sistemul de pensii și sistemul de sănătate. Iar aplicarea unor reforme economice care să țină cont de importantele teme sociale va obliga și la o reformă solidă a instituțiilor și guvernării, la orientarea masivă a investițiilor către educație, cercetare, infrastructură, tehnologie. În toate aceste domenii digitalizarea va trebui susținută intens și accelerat, dacă Uniunea Europeană și, desigur, România doresc să facă față viitoarelor ritmuri ale competitivității globale economice și societale.

Strategiile de dezvoltare ale Uniunii Europene, pentru următoarele două decenii, vor fi influențate de crizele regionale și globale tot mai frecvente și la care va trebui să vină cu răspunsuri adecvate. De pe acum putem avertiza asupra ariilor critice în care Uniunea ar trebui să acționeze pentru a evita efecte grave ale crizelor și exprimări extreme: consecințe ale schimbărilor climatice, producerea și consumul energiei, pregătirea forței de muncă pentru întâlnirea cu consecințele progresului tehnologic, adaptarea locurilor de muncă și pentru situația îmbătrânirii populației, utilizarea inteligenței artificiale, o mai bună cooperare și mai multe investiții în C&D, modernizarea sistemului politic și democratic, gestionarea adecvată a crizelor și conflictelor, reducerea inegalităților sociale și economice, perfecționarea și dezvoltarea capacității instituționale și administrative, managementul interdependențelor globale etc. Dar mai înainte de toate, Uniunea Europeană va trebui să-și rezolve propriile slăbiciuni structurale interne (instituționale, decizionale, politice), ale pieței unice, zonei euro etc. și să-și redefinească opțiunile strategice de evoluție. Toate acestea se vor regăsi și pe agenda dezvoltării României în următoarele decenii, desigur în grade și intensități diferite de ale altor state membre ale Uniunii Europene. Este mai mult decât evident că șansa României de a le face față este cu atât mai mare cu cât politici adecvate vor fi elaborate la nivelul Uniunii și la cel național, cu cât procesul integrării europene se va derula mai predictiv și intens, iar noi vom fi prezenți nu doar în procesele decizionale, dar mai ales în elaborarea strategiilor și programelor de aplicare-finanțare ale acestora. Ceea ce ar presupune o atitudine nu doar declarativă a liderilor României în favoarea integrării europene, ci o participare integrală și circumscumscriere realistă a propriilor politici interne în politicile întăririi procesului integrării și construcției europene. În altfel de condiții, România ar rămâne la periferia proceselor de dezvoltare, fiind nevoită să consume foarte multe resurse pentru supraviețuire sau, în cel mai bun caz, pentru a se menține într-o cursă fără orizont de diminuare a decalajelor față de statele dezvoltate și cele emergente.