Retailerul german Lidl a început lucrările la un nou magazin în București, în zona complexului Militari Residence, în care, pe o rază de maximum 1 kilometru, se mai află și Penny, Auchan, Carrefour Expres, Metro și Mega Image, conform datelor Profit.ro.
De asemenea, în primavară, într-o discuție cu Profit.ro, CEO-ul companiei, Frank Wagner, anunța că va continua expansiunea pe piața românească și în acest an, inaugurând peste 15 magazine în toate regiunile țării, și va angaja peste 500 de persoane.
Totodată, compania își propune să dezvolte produse noi, continuând colaborările cu producătorii români. Lidl a înregistrat anul trecut o creștere a afacerilor de peste 15 %, dublă față de media pieței de retail estimată la 7-8 %, preconizând că va menține acest trend de creștere și în 2018.
Cu mai mult de 215.000 de angajați, Lidl se numără printre primii 10 comercianți de produse alimentare la nivel mondial. Retailerul a intrat pe piața locală în 2010, când a preluat de la grupul Tengelmann cele aproximativ 100 de magazine de discount Plus. Retailerul este parte a grupului german Schwarz, care mai deține în România rețeaua de hipermarketuri Kaufland, liderul pieței locale de retail.
Piraeus Bank România lansează creditul de investiții imobiliare în lei cu dobândă fixă, de 5,65% în primii cinci ani, potrivit Bursa.
Conform anunțului băncii, dobânda de 5,65% se acordă clienților care încasează venituri în conturi deschise la Piraeus Bank România, pentru care avansul minim solicitat este de 15%. Creditul de investiții imobiliare va fi acordat pentru o perioadă de până la 30 ani, fiind destinat achiziționării, construcției de imobile sau refinanțării altor credite de investiții imobiliare. Valoarea împrumutului acordat variază și este cuprinsă între echivalentul în lei a 5.000 și, respectiv, 250.000 de euro.
În ultima perioadă, mai multe instituții bancare au lansat credite cu dobânzi fixe, în contextul în care indicele ROBOR, în funcție de care sunt calculate dobânzile la creditele în lei, a crescut constant, din septembrie anul trecut. Ieri, ROBOR la 3 luni a ajuns la 3,46%, un nou maxim al ultimilor ani, acest nivel nemaifiind atins din februarie 2014.
Agenţii economici din judeţul Ilfov anunţă că deţin 650 de locuri de muncă vacante: 103 – pentru studii superioare, 216 – pentru studii medii, 98 – pentru muncitori calificaţi, 233 – pentru muncitori necalificaţi.
Ofertele de angajare sunt ca analist calitate, cercetator in fizica, inginer mecanic, consilier juridic, agent servicii client, bucatar, gradinar etc.
Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Ilfov, care centralizează situaţia, oferă detalii la sediul propriu din Bucureşti, str. Ruginoasa, nr. 4, sector 4, la telefon (021)332.37.08/105, pe site-ul AJOFM Ilfov (www.ilfov.anofm.ro), la punctele de lucru ale AJOFM Ilfov.
Casa solară EFdeN Signature s-a deschis. Este o locuinţă a viitorului gândită, proiectată, construită în prezent de studenți de la Universitatea Tehnică de Construcții din București şi de la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, sub egida organizaţiei EfdeN, al cărei nume este inspirat de acţiunea „în funcţie de natură”. Casa este prototipul care va reprezenta România la cea mai mare competiție internațională de locuințe solare din lume, Solar Decathlon, ediţia 2018, Dubai – „olimpiada internaţională a caselor solare”, cum a definit-o Mihai Toader-Pasti, managerul general al proiectului.
Casa, aşa cum va arăta în competiţie şi va fi supusă evaluării, se află pentru o lună în Bucucreşti, în incinta complexului comercial Băneasa Shopping City, la dispoziţia publicului, a celor interesați „de locuințe solare, tehnologii și soluții de eficientizare energetică, producție de energie solară și reducere a impactului negativ asupra mediului”, în perioada 31 iulie-31 august, de luni până vineri, orele 18.00-21.00, în weekend, orele 12.00-21.00.
Între primii vizitatori s-a aflat președintele României, Klaus Iohannis, care a subliniat că realizarea, care a adus împreună parteneri din mediul academic și din mediul economic privat, „reprezintă cea mai bună dovadă că cercetarea din România se află pe mâini bune”. Şi a mai spus preşedintele un lucru esenţial în actualul context al tendinţelor şi deciziilor din educaţia şi cercetarea de la noi, anume că proiectul „nu este doar rezultatul unui demers creativ, bazat pe cercetare, ci și o propunere cât se poate de concretă pentru rezolvarea problemelor actuale.”
Prof. univ. dr. ing. Radu Văcăreanu, rectorul Universității Tehnice de Construcții din București, a caracterizat conceperea şi crearea casei solare EFdeN Signature drept „cel mai frumos şi complex program de internship”, o completare a activității didactice.
Prof. univ. dr. arh. Marian Moiceanu, rectorul Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, a apreciat că Signature „nu este o casă, o locuinţă, ci o semnătură colectivă”.
Realizarea noii case solare, cu valenţele ei economice şi sociale, a fost salutată şi de David Schlaefer, adjunctului şefului Misiunii Diplomatice a SUA la București, precum şi de parteneri ai proiectului.
Conform regulamentului competiţiei Solar Decathlon, după luna de prezentare la Bucureşti, casa solară EFdeN Signature – 75 metri pătraţi utili, dining, living, dormitor, baie, bucătărie pentru două persoane – va fi demontată, transportată la locul competiţiei propriu-zise, la Dubai, reconstruită pentru prezentare la 14 noiembrie, vizitată şi evaluată, din nou demontată, readusă acasă şi iar construită, cu posibilitate de transfer în spaţiul urban.
În imagine (foto Dragoş Asaftei), în faţa casei solare EFdeN Signature, echipa de studenţi realizatori şi profesori ai lor, avându-l ca oaspete de onoare pe preşedintele Klaus Iohannis
România a exportat electricitate aproape în fiecare moment al lunii iulie, ca urmare a consumului relativ scăzut, dar și a prețului mai mare din țările vecine, arată datele OPCOM și Transelectrica, analizate de Agerpres.
Astfel, cea mai mare cantitate exportată a fost de 1.164 MW, pe data de 8 iulie la ora 7:00. În rest, exporturile au fost de ordinul sutelor de MW, conform Profit.ro. Singura zi care a făcut excepție a fost 19 iulie, când, timp de câteva ore, România a importat cantități mici de energie electrică.
Exporturile mari și constante în această lună se explică printr-o producție mare de energie hidro în România, care este și cea mai ieftină și care a acoperit 30-40% din total, simultan cu un consum relativ mai mic față de alte veri, întrucât temperaturile nu au fost atât de mari încât să necesite utilizarea masivă a aparatelor de aer condiționat. În plus, prețul energiei în celelalte țări cu care România este cuplată a fost mai mare, iar energia „curge” spre zonele cu prețul superior.
Ministerul Finanțelor a împrumutat 109 milioane de euro de pe piața internă, prin redeschiderea unei emisiuni de obligațiuni cu scadența peste aproximativ 2 ani și jumătate, conform datelor Profit.ro.
De asemenea, Finanțele intenționau să împrumute 100 de milioane de euro, dar suma finală este cu aproape 10% mai mare. În prima jumătate a anului, statul a întâmpinat unele dificultăți în ce privește împrumuturile în lei pe piața internă, în contextul în care băncile au început să ceară dobânzi mai ridicate pentru a credita Guvernul. Ofertele primite din partea băncilor au cumulat 195,5 milioane de euro. Randamentul mediu de adjudecare a fost de 0,33% pe an, la un cupon de 1,25% pe an.
Pentru întreg anul, Ministerul are planificat să atragă 48-50 de miliarde de lei de pe piața internă. Pentru piețele externe, Finanțele au anunțat la începutul anului că au în vedere atragerea de resurse financiare prin emiterea de euroobligațiuni într-un volum de 4,5-5 miliarde de euro (echivalent).
Totodată, România a împrumutat la începutul lunii februarie 2 miliarde de euro de pe piețele internaționale prin intermediul a două noi emisiuni de obligațiuni, pe 12 și 20 de ani.
Vodafone România înregistra, la finele lunii iunie, 9.638.486 de clienți, ceea ce reprezintă o creștere cu 0,6% față de aceeași perioadă a anului trecut, dintre aceștia 8.903.562 fiind utilizatori ai serviciilor mobile, potrivit Agerpres.
De asemenea, conform unui comunicat al companiei, ARPU (venitul mediu pe utilizator) mobil al Vodafone România a fost de 6 euro în cele trei luni încheiate la 30 iunie 2018. Veniturile din servicii aferente trimestrului încheiat la 30 iunie 2018 au ajuns la 178,2 milioane de euro și au rămas constante în comparație cu aceeași perioadă a anului precedent, în pofida impactului negativ al tarifelor de interconectare (Mobile Termination Rates) de la 0,96 eurocenți/minut, la 0,84 eurocenți/minut pentru apelurile de voce mobilă, conform sursei amintite.
În același timp, Vodafone Group are divizii în 25 de țări, 46 de rețele mobile partenere și operațiuni de broadband fix în 18 țări. La 30 iunie 2018, Vodafone Group avea 534,5 milioane de utilizatori ai serviciilor mobile și 19,9 milioane de utilizatori ai serviciilor broadband fix, incluzând India și toți clienții Vodafone din entitățile create în urma unor fuziuni și asocieri.
Prețul energiei electrice pe bursa din România este marți cel mai mic dintre piețele cu care țara noastră este cuplată în regiune, fiind chiar și cu 25% mai redus în orele de vârf de consum, potrivit datelor postate pe site-ul operatorului pieței, OPCOM.
Astfel, prețul pe piața spot (Piața pentru Ziua Următoare) din România a avut o medie de 40,95 euro pe MWh la nivelul întregii zile, potrivit Economica.net.
Spre comparație, pe piața din Ungaria, prețul a fost de 55,84 euro pe MWh, în Slovacia – 55,57 euro pe MWh, iar în Cehia tot 55,57 euro pe MWh. În orele de vârf de consum (9:00 – 20:00), diferența a fost și mai mare. Spre exemplu, la ora 19:00, dacă în România prețul era de 49,18 euro pe MWh, în Ungaria, Cehia și Slovacia prețul era de 63,01 euro pe MWh.
România va avea un PIB real de 171 de miliarde de lei în 2019, cu 4% mai mare decât în 2018, și un PIB pe cap de locuitor de 12.247 de dolari, se arată în datele The Institute of International Finance (IIF), informează Hotnews.ro.
Comparativ cu acest an, în 2019, PIB-ul real la nivel național ar urma să fie cu aproximativ șapte miliarde de lei mai mare, iar comparativ cu 2016, ar urma să fie cu 14 miliarde mai mare, conform Economica.net. În același timp, PIB-ul pe cap de locuitor din 2019 va fi cu 661 de dolari mai mare decât în 2018. În privința numărului de angajați, Institutul Internațional de Finanțe (IIF) estimează o cifră de 4,9 milioane de angajați, cu 100.000 mai mulți decât în 2018 și cu 500.000 mai mulți decât în 2012.
Ministerul Educației Naționale, Banca Națională a României, Ministerul Finanțelor Publice, Autoritatea de Supraveghere Financiară și Asociația Română a Băncilor au încheiat un acord de colaborare pentru activități comune de educație financiară și pentru elaborarea Strategiei naționale de educație financiară (SNEF).
Obiectivul acordului îl reprezintă „dezvoltarea, însușirea și aprofundarea unor elemente ale educației financiare la nivelul învățământului primar, gimnazial, liceal, universitar și al persoanelor adulte”.
Vor fi elaborate o „carte albă” în domeniu, care va cuprinde „lista actorilor angrenați în activități sau proiecte din domeniul educației financiare”, precum și un “studiu național referitor la nivelul actual al cunoștințelor din domeniul educației financiare”.
Concret, „la nivelul învățământului primar, Acordul recomandă includerea disciplinei opționale Educație financiară în oferta educațională a unităților de învățământ și sprijinirea predării acesteia, prin inițierea și dezvoltarea unor activități specifice. La nivelul învățământului gimnazial și liceal, semnatarii ȋşi propun să asigure suportul în formarea cadrelor didactice care vor preda disciplina Educație economico-financiară pentru clasa a VIII-a, respectiv să susțină prezentări ȋn faţa elevilor, pe teme specifice educației financiare. La nivel universitar, vor fi diseminate, în cadrul universităților partenere, informații de actualitate privind principalele decizii și evoluții din domeniul financiar. Totodată, vor fi susținute prezentări adresate studenţilor în cadrul unor programe pe teme specifice educației financiare și vor fi realizate proiecte dedicate cadrelor didactice universitare. Pentru adulți vor fi realizate campanii de informare, dedicate diverselor grupuri țintă identificate”. Vor exista o platformă online comună şi vor fi distribuite gratuit DVD-uri, cărți, pliante, broșuri etc. Va fi constituit Comitetul pentru educație financiară. Acordului are durata de cinci ani, cu posibilitatea de prelungire prin decizia partenerilor.
Ploiești Shopping City investește peste 1 milion de euro în modernizarea food court-ului, astfel că în spațiul de peste 2.000 de metri pătrați se vor deschide cinci noi branduri, printre care și primul restaurant de sushi din Ploiești, precum și primul Calif din oraș, conform Profit.ro.
Numărul total de chiriași al food court-ului va ajunge la 15, scrie News.ro. ”Investitța de peste 1 milion de euro vine ca un pas firesc în evoluția Ploiești Shopping City, din dorința de a adapta centrul comercial la nevoile curente ale consumatorilor, precum și a noilor trenduri din retail”, arată un comunicat al companiei.
De asemenea, terasa exterioară va trece și ea printr-un proces de restilizare, cu noi elemente de design. Zona de mezanin va fi și ea amenajată, aceasta putând fi utilizată de către clienții care doresc să ia masa la unul dintre restaurantele din zona food court-ului. Lucrările de remodelare urmează sa fie finalizate la începutul toamnei. Mall-ul găzduiește unul dintre cele mai mari cinematografe din afara Capitalei, dar și magazine precum Zara, H&M, Pull and Bear, Bershka, Stradivarius, Adidas, Starbucks, Tezyo, LC Waikiki,Intersport, Noriel, BSB si Oviesse Kids. Ploiești Shopping City este un proiect dezvoltat de Carrefour Property România împreună cu NEPI Rockcastle.
ING Bank România a lansat serviciul de plată cu telefonul mobil ING Pay pentru clienții persoane fizice, serviciul fiind momentan disponibil numai clienților care folosesc un telefon cu sistem de operare Android, versiunea 4.4 sau superioră, urmând să fie anunțată și o soluție pentru utilizatorii de sistem iOS, conform Profit.ro. La activarea ING Pay, se emite instant și gratuit un card virtual, atașat la oricare dintre conturile curente în lei deschise la ING.
ING Pay poate fi folosit la orice POS care acceptă plata contactless din țară sau din străinătate. Dacă valoarea tranzacției depășește suma limită setată din Home’Bank, utilizatorul va introduce codul pin setat pentru acest card direct în POS. În plus, clienții pot seta din ING Home’Bank limitele de tranzacționare pentru plățile cu telefonul, potrivit sursei citate.
La nivelul tranzacțiilor numărul este similar intre cele două canale, cu o medie de 5 tranzacții pe lună de pe telefon și 4 tranzacții de pe desktop. ING Bank România are în prezent întreg portofoliul de carduri de tip contactless și raportează 700.000 de clienți care fac în medie 16 tranzacții pe lună la POS-urile comercianților.
Ministerul Finanțelor Publice (MFP) a împrumutat, ieri, 298 de milioane de lei de la bănci, prin redeschiderea unei emisiuni de obligațiuni de stat tip benchmark cu scadența în 2021, la un randament mediu de 4,67% pe an, potrivit datelor transmise de Banca Națională a României (BNR).
De asemenea, valoarea nominală a emisiunii a fost de 400 de milioane de lei, însă băncile au suprasubscris oferta, până la 467,635 de milioane de lei, potrivit Bursa.
Totodată, conform prospectului de emisiuni publicat de MFP și citat de Agerpres, Ministerul Finanțelor Publice intenționează să împrumute 2,7 miliarde de lei de la bănci în luna iulie a acestui an, sumă la care se pot adăuga 405 milioane de lei din alocările sesiunilor suplimentare de oferte necompetitive organizate exclusiv pentru instrumentele de tip benchmark.
ING Bank România anunţă că a lansat serviciul de plată cu telefonul mobil ING Pay pentru clienți persoane fizice. Serviciul poate fi activat simplu din ING Home’Bank, după actualizarea aplicației, deocamdată numai prin telefon cu sistem de operare Android, versiunea 4.4 sau superioră: „La activarea ING Pay, se emite instant și gratuit un card virtual, atașat la oricare dintre conturile curente în lei deschise la ING. Clientul poate configura care este contul pe care activează plata cu telefonul. Clienții pot activa ING Pay pe două telefoane înregistrate ca dispozitive de încredere. Plata efectivă cu telefonul presupune doar apropierea telefonului de POS, cu ecranul activat și comunicarea NFC activată. ING Pay poate fi folosit la orice POS care acceptă plata contactless din țară sau din străinătate. Dacă valoarea tranzacției depășește suma limită setată din Home’Bank, utilizatorul va introduce codul pin setat pentru acest card direct în POS. În plus, clienții pot seta din ING Home’Bank limitele de tranzacționare pentru plățile cu telefonul. La fiecare plată cu ING Pay, clienții primesc o notificare direct pe telefon, pentru a avea controlul tranzacțiilor și sumelor aprobate, dar și situația soldului. De aceea, odată cu această lansare, serviciul de alerte push devine gratuit pentru toți clienții ING. Serviciul ING Pay nu implică niciun comision și nicio taxă de utilizare”. De asemenea, ING precizează că serviciul „poate fi folosit chiar dacă telefonul nu este conectat la internet, pentru maximum 10 tranzacții într-un interval de 15 zile. Apoi, va fi nevoie de o conectare la internet pentru o validare de securitate”.
Superfood Company, reper în importul și distribuția de produse pentru copii de 0-3 ani, anunţă că în primul semestru din acest an a realizat vânzări cu 7% mai mari față de perioada similară din 2017, atingând aproximativ 11,5 milioane euro (54 milioane lei). Gama de produse cel mai bine vândută din portofoliul companiei a fost „Baby Nova” (suzete, biberoane, tetine şi accesorii).
În ansamblu, creşterea pieței produselor de îngrijire a copiilor mici în primul semestru din acest an în raport cu prima jumătate a anului trecut este estimată de Superfood Company la 5%. În acest context, directorul general Daniel Dărăban subliniază: „Am încheiat primul semestru al anului cu afaceri în creștere, așa cum prognozam. Sunt bucuros că în 2018 Superfood Company a reușit să își majoreze vânzările cu 7%, procent aflat peste nivelul de creștere a pieței pe care activăm, ceea ce înseamnă că ne-am mărit cota de piaţă, nu doar că am urmat o tendință. Sunt încrezător că această evoluție bună va continua și în următoarele șase luni, dar e greu să facem estimări deoarece piața produselor pentru copii, deși este stabilă în acest moment, este plină de provocări”.
Ministerul Educaţiei naţionale anunţă că „în prima etapă de admitere în învăţământul profesional şi în învăţământul dual (anul școlar 2018-2019) au fost ocupate 18.114 locuri. Dintre acestea, 15.520 de locuri sunt în învățământul profesional de stat, iar 2.594 în învățământul dual”.
Mai sunt disponibile 21.951 de locuri: 18.922 de locuri pentru învăţământul profesional de stat, 2.959 de locuri pentru învăţământul dual. Pentru locurile din învăţământul profesional de stat, o a doua etapă de admitere începe în 31 august. Înscrierea se face astfel:
– 31 august-3 septembrie 2018 – la unitățile de învățământ profesional la care au rămas locuri libere în urma etapei I de admitere și care organizează sesiune de preselecție pe baza fișelor de înscriere în învățământul profesional de stat;
– 5 septembrie 2018 – la unitățile de învățământ profesional la care au rămas locuri libere în urma etapei I de admitere și care nu organizează preselecție pe baza fișelor de înscriere în învățământul profesional de stat.
Detalii despre unităţile de învăţământ care au locuri libere pentru învăţământul profesional şi pentru învăţământul dual, precum și o situaţie centralizată la nivel naţional privind numărul de locuri libere sunt publicate pe alegetidrumul.ro.
Toţi elevii din învăţământul profesional şi din învăţământul dual primesc bursă:
– 200 lei lunar (de la bugetul de stat) – la învăţământul profesional
– minimum 400 lei lunar (200 lei de la bugetul de stat și minimum 200 lei de la operatorul economic cu care elevul încheie un contract individual de practică) – la învăţământul dual.
S-a deschis ediţia 58 a Cursurilor de vară de limbă, cultură şi civilizaţie românească organizate de Universitatea din Bucureşti, cu desfăşurare neîntreruptă de la începutul anilor ’60, la iniţiativa lui Alexandru Rosetti (1895-1990), sub conducerea îndelungată a lui Boris Cazacu (1919-1987), cu prezenţa în România a unor mari profesori, lingvişti, traducători.
Inaugurarea ediţiei actuale s-a desfăşurat în sala de lectură a bibliotecii Facultăţii de Litere, filială a Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, Facultatea de Litere asigurând, ca în fiecare an, centrul de greutate al evenimentului ştiinţific şi cultural pe care-l reprezintă Cursurile de vară ale Universităţii bucureştene. În acest an, participă 28 de cursanţi din Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Grecia, Elveția, Coreea, Bulgaria, Serbia, Croația, Belgia, Italia, Germania, Polonia, Danemarca, Macedonia, Olanda, Turcia, Nigeria, Bangladesh. În deschidere, ei au fost salutaţi de profesorii Liviu Papadima – prorector al Universităţii din Bucureşti, Sorin Costreie – prorector al Universităţii din Bucureşti, Emil Ionescu – decan al Facultăţii de Litere, Oana Murăruş – director al Departamentului de Studii Româneşti, Gabriela Biriş – director al Cursurilor de vară. La rândul lor, mai mulţi cursanţi şi-au afirmat succint afinităţi cu limba română, pe alocuri inclusiv prin descendenţă. Momentul inaugural a fost întregit printr-un recital de muzică clasică oferit de Alexandra Anca Teodoru şi Alexandra Tănase.
Programul Cursurilor de vară (până la 6 august) cuprinde cursuri intensive de limba română, ateliere – cu noutăţile tematice „Mass-media și publicitate” și „Bandă desenată” adresate cursanților de niveluri incipiente în studiul limbii române, conferinţe – dominante fiind sub aspect tematic centenarul Marii Uniri (1918) și comemorarea lui Nichita Stănescu (1933-1983), precum şi întâlniri cu scriitori și critici literari, concert la Ateneul Român, vizite la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, la Muzeul Național de Artă al României, la Muzeul Municipiului București – Casa Filipescu-Cesianu, excursie la Sinaia, Braşov, Poiana Braşov, Sâmbăta de Sus, Bran.
Pe platforma fizicii de la Măgurele, elevi de liceu și profesori de discipline STEM la liceu şi gimnaziu pot să participe la prima ediție a Școlii de vară de Știință și Tehnologie de la Măgurele, în perioada 27 august-3 septembrie 2018. Organizatori sunt Universitatea din București, în colaborare cu Institutul de Fizică și Inginerie Nucleară – Horia Hulubei (IFIN-HH) și cu Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INFP), sub egida Comunității Educație pentru Științe. Parteneri sunt Infrastructura de cercetare Extreme Light – Nuclear Physics (ELI-NP, foto), Institutul Național de Fizică a Materialelor (INFIM), Institutul Național pentru Fizica Laserilor, Plasmei și a Radiațiilor (INFLPR), Institutul de Ştiințe Spațiale (ISS), Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Optoelectronică (INOE). Proiectul beneficiază de sprijinul financiar al Fondului Științescu București, gestionat de Fundația Comunitară București.
În secţiunea pentru elevi se vor desfăşura diferite exerciții de laborator pentru familiarizare cu metodele științifice și cu tehnicile de cercetare de pe platformă, vor putea să se angreneze în proiecte de cercetare alături de oameni de știință.
Secţiunea dedicată profesorilor va permite cunoaşterea noutăților în domeniul STEM, a unor alternative de predare şi a unor resurse utilizabile în procesul didactic.
Vor fi abordate subiecte precum: „Dezvoltarea de ansamble cu interfață Internet of Things (IoT) pentru facilități experimentale, observații ale efectelor medicamentelor asupra celulelor tumorale expuse la radiații ionizante; analize privind comunicarea în lumea animalelor; aplicații ale inteligenței artificiale în analiza datelor științifice; prepararea şi caracterizarea structurilor nanometrice cu aplicabilitate în electronică și optoelectronică; astrofizică – galaxii și găuri negre; comportamentul sistemului teren-structură în timpul cutremurelor; sisteme de procesare cu plasmă pentru modificarea suprafețelor etc.”
Alevia – companie românească producătoare de suplimente alimentare și ceaiuri înregistrate, aprobate și avizate integral de SNPMAPS, parte a Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare (IBA) București și de Ministerul Sănătății – estimează o creștere a cifrei de afaceri în acest an cu 10-15% faţă de 2017. Şi anul trecut creșterea a fost cu 10% faţă de anul precedent: 5.500.000 de euro cifră de afaceri în 2017, profit de peste 600.000 de euro. Ascensiunea se datorează inovării și dezvoltării, investițiilor în secțiile noi, lărgirii portofoliului cu peste 100 de produse, creșterii numărului de clienți, dezvoltării gamelor de produse comercializate în hypermarketuri, exportului în Republica Moldova. Cele mai mari creşteri s-au înregistrat la ceaiuri și la Coenzima Q10, cu 20%.
București, 19.07: Bursa de Valori București și Asociația Administratorilor de Fonduri au organizat, în data de 18 iulie 2018, o dezbatere intitulate „Vara investițională”, la care au fost invitați directorii de investiții, pentru a oferi o imagine de ansamblu asupra evoluției fondurilor de acțiuni cu expunere pe piața locală.
La sesiunea plenară, au luat cuvântul Adrian Tănase, CEO Bursa de Valori București și Jan Pricop, Director Executiv Asociația Administratorilor de Fonduri.
„Evoluția acestor fonduri deschise de investiții este un barometru foarte important pentru că reflectă sentimentul investitorilor în legătură cu diferitele tipuri de instrumente financiare listate la Bursa de Valori București. Pentru bursă este foarte important să vedem cum performează aceste fonduri și ce trenduri există în ceea ce privește activele lor și numărul de investitori”, a declarat Adrian Tănase, CEO al BVB.
„După prima jumătate a anului, activele industriei s-au situat undeva la nivelul sfârșitului anului 2016, ca urmare a corecțiilor înregistrate anul acesta în special în zona fondurilor de obligațiuni. Deși piața per ansamblu a înregistrat o scădere de 6% în comparație aceeași perioadă a anului trecut, există anumite categorii de fonduri care au avut o creștere a activelor și a numărului de investitori. Segmentele care s-au încadrat pe un trend ascendent în perioada menționată au fost cele ale fondurilor diversificate (+27%), de randament absolut (+21%), fondurilor monetare (+20%) și ale fondurilor de acțiuni (+13%). Cele mai populare rămân, însă, fondurile de obligațiuni și fixed income, de unde ne putem explica și această influență consistentă pe care a avut-o scăderea lor asupra pieței în general”, a declarat Jan Pricop, Director Executiv Asociația Administratorilor de Fonduri.
În cadrul dezbaterii au fost implicați Alexandru Combei, Director Investiții BRD Asset Management, Robert Burlan, Head of Investment Raiffeisen Asset Management, Alexandru Ilisie, Director Investiții OTP Asset Management și Daniela Vasile, Manager de Investiții Certinvest. Moderatorul dezbaterii a fost Florin Cepraga, Senior PR Specialist Bursa de Valori București.
2018, între performanțe extraordinare și volatilitate
„În prima parte a anului curent, Bursa de Valori București a înregistrat o performanță extraordinară, mai ales în contextul în care, la nivel global, piețele emergente au avut o activitate deosebit de slabă, cu ieșiri masive”, a declarat Alexandru Combei, Director Investiții BRD Asset Management.
„În intervalul menționat, am asistat la o creștere a volumelor de tranzacționare și de compensare cu 30%, ceea ce s-a reflectat într-un profit consistent pentru emitentul BVB”, a punctat Daniela Vasile, Manager de Investiții Certinvest.
„Ceea ce ne-a surprins, anul acesta, nu a fost reîntoarcerea volatilității, ci amploarea ei. 2017 a fost un an atipic în care volatilitatea a fost cea mai scăzută din istoria burselor internaționale”, a remarcat Alexandru Ilisie, Director Investiții OTP Asset Management.
Modificarea legii distribuirii dividendelor
Un subiect foarte important abordat în cadrul dezbaterii a fost modificarea cadrului legal privind distribuirea dividendelor. Începând din data de 15 iulie a.c., companiile pot să distribuie trimestrial dividende ce provin din profitul exercțiului financiar în curs, ca urmare a publicării în Monitorul Oficial a legii 163/2018.
„Din punctul de vedere al investitorului, această modificare reprezintă un factor pozitiv. El va putea să-și primească beneficiul mai devreme, mai ales dacă ne gândim la faptul că salariații își primesc remunerația la finalul lunii, în vreme ce acționarul trebuia să aștepte cel puțin 6 luni după încheierea exercițiului financiar. O astfel de măsură există în principalele țări europene, deci nu este neapărat o noutate”, a afirmat Robert Burlan, Head of Investment Raiffeisen Asset Management.
Despre Asociația Administratorilor de Fonduri
Asociația Administratorilor de Fonduri (A.A.F.) este organizația profesională independentă neguvernamentală a operatorilor din industria Organismelor de plasament Colectiv (O.P.C) din România care reunește 19 societăți de administrare a investițiilor (S.A.I.), care administrează 78 de fonduri deschise de investiții (O.P.C.V.M.) și 26 fonduri închise de investiții (A.O.P.C.), 4 Societăți de Investiții Financiare (S.I.F), Fondul Proprietatea și 4 bănci depozitare.
Membrii Asociației Administratorilor de Fonduri gestionează, în prezent, peste 42 mld. RON, dintre care peste 23 mld. sunt în zona fondurilor deschise de investiții, 1,23 mld. în zona fondurilor închise de investiții, iar diferența de 18,3 mld. reprezintă activele celor cinci S.I.F.-uri și ale Fondului Proprietatea.
Aflați mai multe pe site-ul Asociației Administratorilor de Fonduri: www.aaf.ro
Operatorul de telecomunicații RCS&RDS, controlat indirect de omul de afaceri Zoltan Teszari, a fost amendat cu 7.000 de lei cu argumentul că, prin colectarea și stocarea copiilor de pe actele de identitate, ar fi prelucrat excesiv date cu caracter personal fără consimțământul expres al persoanelor vizate, conform informațiilor oferite de Profit.ro.
Sancțiunea a fost aplicată de Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP), în urma unei investigații din oficiu, și a fost contestată de companie.
RCS&RDS a raportat la Ministerul Finanțelor Publice o cifră de afaceri de 4,227 miliarde de lei (925,4 milioane de euro), în creștere cu 28,3% față de 2016. Anul trecut, compania a trecut pe plus, cu un profit net de 294,5 milioane de lei (64,5 milioane de euro), comparativ cu o pierdere de 59 milioane de lei în 2016, potrivit sursei citate. Datoriile totale ale companiei au atins 5 miliarde de lei la 31 decembrie 2017, în scădere cu 1% față de anul anterior. Principalul acționar indirect al companiei este antreprenorul Zoltan Teszari din Oradea.
Evoluția tehnologiei din domeniul producției de energie regenerabilă a permis Rompetrol ca, după trei ani de analize și cercetări, să lanseze prima benzinărie din regiune care se alimentează din energie fotovoltaica, conform Profit.ro.
Stația-pilot care își va putea asigura consumul în proporție de 42% din energie regenerabilă se situează pe șoseaua de centură a Capitalei și în apropierea depozitului de carburanți din localitatea Mogoșoaia. “Prin implementarea acestui proiect, ne așteptăm ca circa 42% din necesarul energetic al stației să fie asigurat din surse regenerabile, ceea ce ar genera și o reducere cu circa 30% a emisiilor de CO2. De exemplu, sistemul a produs în luna mai circa 4.600 KWh, cu o medie zilnică de 148 KWh – consumul unei combine frigorifice de clasa A într-un an de zile”, spune Vlad Rusnac, Chief Retail Officer al KMG International și Director General al Rompetrol Downstream.
De asemenea, panouri fotovoltaice sunt prevăzute cu un sistem care le ghidează în mod continuu spre sursa de lumină, asigurând randamentul maxim și producând cu 44% mai multă energie în comparație cu un sistem static.
În același timp, acestea au funcții de dezghețare în timpul iernii și sistem incorporat pentru protecția împotriva vânturilor puternice.
Plafonarea prețului de vânzare al gazelor din producția internă la 55 lei/MWh, sub nivelul de dinainte de liberalizarea pieței, de 60 lei/MWh, este o măsură contraconcurențială, menită să pună producătorii autohtoni într-o poziție discriminatorie în raport cu importul de gaze naturale, susține într-un comunicat, Asociația Română a Companiilor de Explorare și Producție Petrolieră (ROPEPCA).
În opinia ROPEPCA, această măsură conduce, pe termen mediu și lung, la creșterea dependenței de sursele externe. Creșterea cantităților importate va genera un impact negativ atât în ceea ce privește siguranța în aprovizionare a consumatorilor cât și asupra prețului suportat de aceștia. “ROPEPCA consideră că tocmai pentru asigurarea unui mediu concurențial corect pentru sectorul de gaze naturale din România, Guvernul trebuie sa ia măsuri care să nu descurajeze investițiile în producția autohtonă de gaze naturale”, precizează Haralad Kraft, Președintele asociației.
De asemenea, investițiile în dezvoltarea de zăcăminte, care se realizează cu costuri mari de producție, sunt puse în pericol de o astfel de decizie a Guvernului României, conform datelor Profit.ro.
La deschiderea ședinței de tranzacționare a BVB, titlurile Romgaz se depreciau cu aproximativ 4% pe volume de aproape 2,5 milioane euro. Impuls descendent înregistrau și acțiunile OMV Petrom. Impactul pe bursă se poate înrăutăți dacă stirea devine concretă, susțin analiștii.
Festivalul „ICon Arts Transilvania” (International Contemporary Arts), definit ca „laborator de creație unic în peisajul internațional”, propune la ediția a XVI-a (24 iulie-11 august) un program care pune în valoare cetăți vechi de secole și scene consacrate din spaţiul românesc: Sibiu, Biertan, Viscri, Alma Vii, Richiș, Mălâncrav, Cloașterf, Dealu Frumos, Cetatea Râșnov, Sinaia – castelul Peleș. Festivalul este dedicat centenarului Marii Uniri și Anului European al Patrimoniului Cultural. Participă artiști din China, Germania, Italia, Iran, Irlanda, Japonia, Kosovo, Liban, Marea Britanie, România, Republica Moldova, SUA.
Programul (www.iconarts.ro) se deschide pe 24 iulie, orele 17:00-20:00, când Gabriel Croitoru va concerta alături de elevii săi în incinta fortificată a bisericii Biertan. Concertul va fi precedat de un tur ghidat şi urmat de un spectacol al gastronomiei locale, parte din „Șezătoarea postmodernă” (foto) care va celebra „Sibiul – Regiune Gastronomică Europeană 2019”.
London Schools Symphony Orchestra, dirijor Peter Ash, prezentă pentru prima dată în România, va susţine concerte la 30 iulie (sala Thalia a Filarmonicii de Stat din Sibiu) şi 31 iulie (happening la Mălâncrav, în fața conacului Apafi).
Festivalul reuneşte şi evenimentele „Festivalul de Film și Istorii Râșnov”, şi festivalurile „Săptămâna Haferland” şi „Lună Plină”. Concomitent, vor fi promovate evenimentele proiectului „Music: a Bridge Between People”.
Organizatorii festivalului „ICon Arts Transilvania” sunt Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România (UCIMR) și Exces Music, în parteneriat cu „Mihai Eminescu Trust”, „Experience Transylvania”, „Colinele Transilvaniei”, o parte a evenimentelor fiind cofinanțate de AFCN, Consiliul Județean Sibiu, Consiliul Local Sibiu și Primăria Municipiului Sibiu, cu susținerea Primăriei Biertan.
Încontextul centenarului Marii Uniri, Guvernul României, prin Ministerul Culturii și Identității Naționale, a aprobat Programului de investiţii în domeniul Culturii. Concret, este vorba despre alocarea sumei de 1 miliard de euro pentru implementarea programului prin contracte de finanţare multianuale.
Finanțarea vizează următoarele categorii de cheltuieli de investiții:
“a) achiziția de imobile monumente istorice și de bunuri culturale mobile clasate, prin exercitarea dreptului de preemțiune al statului, în condițiile legii;
b) construirea de obiective culturale,reprezentând construcții cu destinație culturală sau în care se desfăşoară activităţi în domeniul cultural, de informare şi de educaţie permanentă, se oferă servicii culturale de utilitate publică, cu rol în asigurarea coeziunii sociale şi a accesului la informaţie;
c) realizarea de lucrări de intervenţie, reabilitare şi/sau modernizare, consolidare, restaurare şi punere în valoare a monumentelor istorice, definite la art. 3 lit. a) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, cu modificările și completările ulterioare, înscrise în Lista monumentelor istorice, actualizată, cu respectarea prevederilor Legii nr. 422/2001privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
d) realizarea de lucrări de intervenţie, reabilitare şi/sau modernizare, consolidare, restaurare şi punere în valoare a obiectivelor culturale cum ar fi biblioteci, muzee, centre culturale, instituţii de spectacole sau concerte, și alte obiective cu destinație culturală”.
Beneficiari sunt: “autorităţile administraţiei publice centrale, inclusiv Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, precum şi instituțiile aflate în subordine, indiferent de sistemul de finanțare, și autorităţile administraţiei publice locale”.
George Ivașcu, ministrul culturii și identității naționale (foto), subliniază: ”Guvernul României a făcut astăzi un pas extrem de important în direcția corectă, ținând cont de necesitatea reglementării de urgență a asigurării fondurilor pentru protejarea monumentelor istorice care se află într-o avansată stare de degradare și pentru care există riscul semnificativ de a dispărea în timp scurt. Din păcate, ani mulți de dezinteres administrativ și politic ne-au adus în situația actuală în care, din cauza lipsei de fonduri, Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale se află în imposibilitatea de a exercita dreptul de preemțiune cu privire la imobile monumente istorice și bunuri culturale mobile clasate, statul român pierzând astfel șansa de a achiziționa bunuri de valoare inestimabilă pentru patrimoniul său cultural. Guvernul României arată cu acest prilej că susține îmbunătățirea și modernizarea societății românești prin crearea unui sistem de priorități culturale, fiind absolut necesară dezvoltarea unui mecanism transparent și competitiv de achiziții care să înlesnească intrarea în patrimoniul național al creațiilor contemporane de valoare”.
De asemenea, Ministerul Culturii și Identității Naționale, prin Unitatea de Management a Proiectului, anunţă semnarea contractelor de finanțare a proiectelor „E-cultura: Biblioteca digitală a României” şi „Monumente istorice – planificare strategică și politici publice optimizate”, în valoare totală de peste 56 milioane de lei (aproximativ 12 milioane de euro).
Compania Bosch anunţă că în parteneriat cu Daimler „accelerează dezvoltarea conducerii complet automatizate, fără șofer (nivel 4/5 SAE) în zone urbane și pregătește terenul în acest sens”.
Concret, aşa ceva se produce pentru testare în California, în a doua jumătate a anului 2019, printr-un serviciu de navetă cu autovehicule autonome pe trasee selectate dintr-o metropolă. Operatorul preconizat al flotei este Daimler Mobility Services. Furnizor pentru platforma de inteligență artificială va fi compania americană Nvidia.
Dr. Michael Hafner, directorul departamentului de conducere automatizată din cadrul Daimler AG, subliniază: „Factorul decisiv este introducerea unui sistem sigur, fiabil și matur. Siguranța este pe primul loc și stă la baza tuturor aspectelor și etapelor de dezvoltare în vederea lansării producției de
serie. În caz de dubii, rigurozitatea este mai importantă decât viteza”.
Dr. Stephan Hönle, vicepreședintele senior al diviziei Conducere automatizată a Robert Bosch GmbH, accentuează: „Dezvoltarea conducerii automatizate până la nivelul de pregătire pentru producția de serie este ca o competiție de decatlon. Nu este suficient să fii bun în unul sau două domenii. La fel ca noi, trebuie să stăpânești perfect toate disciplinele. Doar atunci vom reuși să aducem conducerea automatizată în siguranță pe șosele și în orașe”.
Din perspectiva creatorilor sistemului, “analizarea și interpretarea diverselor date obținute și traducerea lor în comenzi de conducere în timp foarte scurt necesită o putere de calcul imensă: autovehiculele complet autonome, fără șofer, vor fi niște super-computere mobile. În același timp, conducerea complet automatizată, fără șofer, în zone urbane necesită o arhitectură versatilă, redundantă și cel mai înalt nivel de siguranță funcțională. Pentru a asigura acest nivel de siguranță, operațiile de calcul necesare sunt efectuate în paralel în circuite diferite. Aceasta înseamnă că sistemul recurge în mod instantaneu la aceste rezultate de calcul paralel atunci când este necesar”.
Colaborarea Bosch-Daimler pentru conducerea complet automatizată a maşinilor (fără șofer) în zone urbane datează din aprilie 2017. Din a doua jumătate a anului viitor, informaţia este că „partenerii Bosch vor oferi clienților un serviciu pentru navetă cu autovehicule autonome pe trasee selectate dintr-o zonă a golfului San Francisco, în Silicon Valley”. Viziunea este că „autovehiculul vine la șofer și nu șoferul la autovehicul. În cadrul unei anumite zone urbane, utilizatorii pot comanda în mod confortabil autovehicule prin serviciile de covoiajare sau unele care rulează fără șofer. De asemenea, „oamenii își vor putea utiliza cât mai eficient timpul petrecut în autovehicul, iar cei fără carnet de conducere, de exemplu, vor avea oportunități noi de mobilitate”.
Piața românească este dominată de companiile low-cost. Wizz Air, Blue Air, Ryanair, Pegasus Airlines sau noua Laudamotion, sunt doar câteva dintre companiile care promit bilete la prețuri reduse din București și marile orașe din țară, conform Economica.net.
Companiile aeriene low-cost s-au extins în ultimii ani, iar Wizz Air a devenit cea mai mare companie de pe plan local, depășind chiar și operatorul național, Tarom. O analiză realizata de Anna.aero arată că operatorii low-cost vor avea o cotă de piață de 50% din totalul locurilor oferite la vânzare pe avioanele disponbile până în 2027. Însă, această țintă a fost deja atinsă pe nouă piețe europene, printre care și România.
Astfel, 2018 este primul an în care piața low-cost din Europa depășește pragul de o jumătate de miliard în ceea ce privește capacitatea. Iar dacă ne uităm cu zece ani în urmă, capacitatea a crescut cu 124%, de la 225 de milioane de locuri, potrivit sursei citate.
Belarus este țara cu cea mai mica penetrație a companiilor low-cost, cu o cotă de piață de doar 0,7% din totalul locurilor oferite anul acesta. Singura companie care oferă zboruri este Vueling, pe relația Barcelona – Minsk. După Belarus, cele mai puține zboruri low-cost sunt în Rusia, Azerbadjan ș65i Ucraina.
Ministerul Finanțelor Publice va da cu siguranță o ordonanță de urgență pentru modificarea legii offshore, dar în toamnă, după ce președintele o va promulga și ea va fi publicată în Monitorul oficial, spun surse citate de Hotnews.ro. „Este prea devreme să lucrăm la acest tip de ordonanță până nu apare legea în Monitorul Oficial. Ea va exista, cu siguranță. Probabil, undeva prin septembrie vom pregăti documentul”, au spus acestea, potrivit sursei citate. Președintele PSD Liviu Dragnea a fost cel care a prezentat varianta finală a legii, care a fost adoptată de Parlament.
Companiile petroliere sunt mai sceptice să facă investiții pentru scoaterea gazelor din Marea Neagra, deoarece legea offshore adoptată recent le pune piedici precum prevederea de a vinde cel puțin jumătate de gaze pe bursele românești, potrivit Adevărul.
Totodată, decizia Parlamentului de a elimina din legea offshore creditul fiscal acordat companiilor petroliere pune anumite piedici în continuarea discuțiilor și luarea unei decizii pentru continuarea investițiilor în proiecte pentru exploatarea gazelor naturale din perimetre offshore, consideră Alex Milcev, liderul departamentului de asistență fiscală și juridică, EY Romania.
În plus față de modificările de mai sus, rămâne în continuare controversa referitoare la obligativitatea angajării cetățenilor români cu rezidență fiscală în România (după cum a fost și cea legată de obligația de a folosi subcontractori români), subiect al contestării de către Ministerul Energiei în adrese trimise către Camera Deputaților.
Ministerul Finanțelor Publice (MFP) a atras, ieri, 30 de milioane de lei de la bănci, suplimentar la licitația de luni, când a împrumutat 209,8 milioane de lei de la bănci, printr-o emisiune de titluri de stat pe 158 de luni, la un randament mediu de 5,32% pe an, potrivit datelor transmise de Banca Națională a României (BNR), citate Agerpres.
De asemenea, valoarea nominală a emisiunii suplimentare a fost de 30 de milioane de lei, iar băncile au transmis oferte în suma de 57 de milioane de lei, conform datelor Bursa. Ministerul Finanțelor Publice (MFP) intenționează să împrumute 2,7 miliarde de lei de la bănci în luna iulie a acestui an, prin redeschiderea unor emisiuni de obligațiuni de tip benchmark, suma la care se pot adăuga 405 milioane de lei din alocarile sesiunilor suplimentare de oferte necompetitive organizate exclusiv pentru instrumentele de tip benchmark, potrivit prospectului de emisiuni publicat de Finanțe.
Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) a anunțat, ieri, preluarea unei participații de 19% din banca românească Piraeus Bank România, la două săptămâni după ce Piraeus Bank din Grecia a finalizat procesul de vânzare a sucursalei Piraeus Bank România către fondul de investiții J.C. Flowers & Co., informează un comunicat de presă al BERD, confrom Agerpres.
Fondul de investiții J.C. Flowers & Co. va deține 76,1% din acțiunile Piraeus Bank România, BERD va controla 19%, iar restul de 4,9% din acțiuni va fi achiziționat de conducerea băncii Piraeus Bank România, a precizat BERD. „Noii acționari vor furniza resursele financiare și expertiza de restructurare necesară pentru a extinde operațiunile și cota de piață a băncii. Schimbarea proprietarilor va ajuta, de asemenea, la consolidarea sectorului financiar fragmentat din România”, se arată în comunicatul BERD.
Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) a fost înființată în 1991 pentru a investi în fostele state din blocul comunist și a le ajuta să facă tranziția la economia de piață, potrivit Bursa.
Din iulie 2015 și până acum, Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) a mobilizat 335 miliarde euro în investiții suplimentare în întreaga UE. Planul Juncker a avut un impact evident asupra economiei UE și a revoluționat modul în care este finanțată inovarea în Europa.
18/07/2018
Comisia Europeană și Grupul Băncii Europene de Investiții (BEI) și-au îndeplinit angajamentul de a mobiliza 315 miliarde euro în investiții suplimentare în cadrul Planului de investiții pentru Europa, așa-numitul „Plan Juncker”. Au fost aprobate 898 de operațiuni susținute printr-o garanție bugetară din partea Uniunii Europene și din resursele proprii ale Grupului BEI, operațiuni care se preconizează că vor genera investiții în valoare de 335 miliarde euro în cele 28 de state membre ale UE. Acest cuantum depășește obiectivul inițial de 315 miliarde euro prevăzut în 2015, când a fost lansat FEIS, ceea ce ajută la compensarea deficitului de investiții rezultat în urma crizei economice și financiare. Se preconizează că un număr de circa 700.000 de întreprinderi mici și mijlocii vor beneficia de ameliorarea accesului la finanțare. Dat fiind succesul FEIS, Consiliul European și Parlamentul European au convenit anul trecutCăutați traducerile disponibile pentru linkul precedentEN••• să îi prelungească durata și să îi extindă capacitatea la 500 miliarde EUR până la sfârșitul anului 2020.
Președintele Jean-Claude Juncker a declarat: „Planul Juncker s-a dovedit a fi un succes. Am depășit obiectivul inițial de 315 miliarde euro, iar Fondul european pentru investiții strategice se preconizează că va genera 1,4 milioane de locuri de muncă și că va duce la creșterea PIB-ului UE cu 1,3% până în 2020. Am finanțat proiecte care nu ar fi fost posibile fără sprijinul FEIS, și toate acestea fără a genera noi datorii: două treimi din investiții provin din sectorul privat. De la finanțarea formării profesionale pentru refugiați în Finlanda, și până la cea a energiei din surse regenerabile în Grecia și a agriculturii în Bulgaria, vom continua să utilizăm fondurile UE acolo unde pot ajuta cel mai mult: la catalizarea creșterii”.
Jyrki Katainen, vicepreședinte al Comisiei și responsabil pentru locuri de muncă, creștere economică, investiții și competitivitate, a declarat: „Etapa importantă de azi dovedește că UE are un rol de lider în utilizarea fondurilor private pentru binele public. Prin adoptarea unei abordări orientate către piață și prin utilizarea strategică a bugetului UE, am sprijinit sute de proiecte de investiții inovatoare și am ajutat la dezvoltarea a mii de întreprinderi mici. Ca rezultat, am îmbunătățit competitivitatea Europei și am sprijinit deja cel puțin 750.000 de locuri de muncă în întreaga UE. Mulțumită planului de investiții și eforturilor depuse de statele membre în aplicarea de reforme naționale structurale, perspectiva investițională a Europei este strălucită”.
Președintele Grupului Băncii Europene de Investiții, Werner Hoyer, a declarat: „Îmi place să spun că BEI este instituția veștilor bune, dar chiar și pentru standardele noastre, realizarea de astăzi este un motiv de deosebită mândrie. Am realizat ceva ce, cu trei ani în urmă, mulți spuneau că este imposibil. Generarea de fonduri în valoare de 315 miliarde euro în investiții noi, suplimentare – majoritatea provenind din sectorul privat – nu a fost o sarcină ușoară. Dar am demonstrat că a fost o sarcină realizabilă, grație excelentei colaborări dintre BEI și Comisia Europeană, grație ajutorului și susținerii Consiliului și Parlamentului European, precum și mulțumită experienței, versatilității și dăruirii Băncii UE. Ultimii trei ani au transformat modul în care Europa își finanțează prioritățile. Acum deținem cheia unei mai bune valorificări a resurselor publice limitate în favoarea economiei Europei și a cetățenilor săi, prin atragerea de investiții private. Mulți consideră acum că Planul Juncker este un model câștigător și că trebuie să-l folosim în continuare”.
Locuri de muncă și creștere economică
Departamentul economic al BEI și Centrul Comun de Cercetare (JRC) al Comisiei estimează că operațiunile FEIS au sprijinit deja peste 750.000 de locuri de muncă, cifră care se preconizează că va crește la 1,4 milioane de locuri de muncă până în 2020 în raport cu scenariul de referință. În plus, calculele arată că Planul Juncker a condus deja la mărirea PIB-ului UE cu 0,6% și se estimează că va genera o creștere a PIB-ului UE cu 1,3% până în 2020. Două treimi din cele 335 miliarde euro mobilizate provin din resurse private, ceea ce înseamnă că FEIS și-a îndeplinit și obiectivul de a mobiliza investiții private.
În raport cu dimensiunile economiilor naționale, Planul a avut cel mai mare efect în țările cel mai puternic lovite de criză, adică în Cipru, Grecia, Irlanda, Italia, Portugalia și Spania. Deși impactul investițiilor directe este deosebit de mare în aceste țări, calculele arată că regiunile care este cel mai probabil să beneficieze de efectele pe termen lung ale acestora sunt regiunile vizate de obiectivele de coeziune (în principal țările din Europa de Est).
Ce anume a finanțat Planul Juncker?
Planul Juncker permite Grupului BEI să finanțeze operațiuni care sunt mai riscante decât media investițiilor sale. Proiectele susținute prin FEIS sunt adesea puternic inovatoare, fiind asumate de întreprinderi mici, fără istoric de creditare, sau grupează necesități de infrastructură mai mici în funcție de sector sau de geografie. Sprijinirea unor astfel de proiecte a obligat Grupul BEI să creeze noi produse de finanțare, de exemplu, împrumuturi riscante cu caracteristici de aport de capitaluri proprii sau platforme de investiții. Este, de asemenea, important și faptul că Planul Juncker i-a permis BEI să aprobe un număr mai mare de proiecte decât ar fi putut s-o facă fără sprijinul garanției bugetare a UE, precum și să ajungă la noi clienți: trei din patru beneficiari ai sprijinului FEIS sunt noi pentru bancă. Acest lucru dovedește că Planul Juncker are o valoare adăugată reală.
Grație sprijinului FEIS, BEI și Fondul european de investiții (FEI), filiala sa însărcinată cu finanțarea întreprinderilor mici, au investit în 898 de operațiuni și au furnizat finanțare de risc pentru 700.000 de IMM-uri dintr-o diversitate de sectoare și din toate cele 28 de țări ale UE. Principalele țări din topul investițiilor generate de FEIS în raportul cu PIB-ul sunt Grecia, Estonia, Lituania, Bulgaria și Finlanda. Operațiunile finanțate variază de la soluții inovatoare de asistență medicală(link is external) în Spania, la economia circulară în Republica Cehă și la producția de alimente(link is external) în Grecia. Fișele informativeCăutați traducerile disponibile pentru linkul precedentEN••• pe țări și pe sectoare oferă o vedere mai detaliată și mai multe exemple de proiecte.
Cum au beneficiat cetățenii și întreprinderile de pe urma Planului Juncker?
Pe lângă finanțarea de proiecte inovatoare și de tehnologii noi, Planul Juncker a sprijinit și alte obiective ale UE, cum ar fi politica digitală, politica socială și politica din domeniul transporturilor. Datorită FEIS:
15 milioane de noi gospodării au acces la bandă largă de mare viteză
au fost construite sau renovate peste 500.000 de locuințe sociale abordabile
30 de milioane de europeni beneficiază de servicii de asistență medicală îmbunătățite
95 de milioane de pasageri pe an se bucură de o infrastructură feroviară și urbană mai bună
au fost alimentate cu energie din surse regenerabile 7,4 milioane de gospodării.
Un alt obiectiv important al Planului Juncker este acela de a ajuta la demararea proiectelor. Platforma europeană de consiliere în materie de investiții(link is external) oferă asistență tehnică și consiliere pentru proiecte în curs de demarare. De la lansarea sa din 2015, Platforma de consiliere a tratat peste 770 de cereri venite din partea unor promotori de proiecte din toate țările UE. Peste 50 de proiecte care au primit asistență din partea Platformei de consiliere au intrat în rezerva de proiecte a FEIS. Unul dintre acestea a fost un proiect de construcție de locuințe sociale(link is external) în orașul polonez Poznań. Proiectul, care a primit și un împrumut de 42 de milioane EUR susținut de FEIS, va permite construirea și renovarea de apartamente pentru circa 3.000 de persoane.
În plus, începând din iulie 2018, pe Portalul european pentru proiecte de investiții, un loc de întâlnire online pentru promotori și investitori, au fost depuse peste 700 de proiecte. Până în prezent, au fost publicate aproape 400 dintre acestea, care acoperă 25 de sectoare cu potențial economic ridicat. Potrivit unui sondaj realizat în 2017 în rândul promotorilor de pe Portalul pentru proiecte, 80% dintre proiecte au fost contactate de investitori, printre care Ecoduna în Austria, PLD Space în Spania și Acellere în Germania.
Context
Planul de investiții pentru Europa, așa-numitul „Plan Juncker”, a fost lansat în noiembrie 2014 pentru a inversa tendința descendentă a investițiilor, aflate deja la niveluri scăzute, și pentru a aduce Europa pe calea redresării economice. Operațiunile aprobate în cadrul Fondului european pentru investiții strategice al Planului Juncker se estimează că vor mobiliza investiții în valoare de 335 miliarde de euro până în iulie 2018. Se preconizează că un număr de circa 700.000 de întreprinderi mici și mijlocii vor beneficia de ameliorarea accesului la finanțare. La 12 decembrie 2017, Parlamentul European și statele membre au convenitCăutați traducerile disponibile pentru linkul precedentEN••• asupra regulamentului de consolidare a FEIS și de extindere a obiectivului de investiții la 500 de miliarde de euro până la finele anului 2020. Regulamentul FEIS 2.0 a intrat în vigoare la 30 decembrie 2017.
BEI, Comisia și Platforma de consiliere continuă să promoveze utilizarea platformelor de investițiiCăutați traducerile disponibile pentru linkul precedentEN•••, mecanisme de investiții care grupează proiecte mai mici și/sau care comportă mai multe riscuri în funcție de situarea geografică sau de sector. Acest lucru contribuie la o mai bună partajare a riscurilor, facilitează atragerea investitorilor privați și duce la deblocarea finanțării pentru proiecte individuale. Până în iunie 2018, fuseseră aprobate 41 de platforme de investiții, care se preconizează că vor mobiliza investiții în valoare de 34,8 miliarde euro.
Evaluarea independentă a FEISCăutați traducerile disponibile pentru linkul precedentEN•••, publicată în iunie 2018, a conchis că garanția UE este o modalitate eficientă de mărire a volumului operațiunilor mai riscante ale BEI și că ea utilizează mai puține resurse bugetare în comparație cu programele de granturi europene. În cadrul evaluării, se subliniază faptul că sprijinul acordat de BEI este esențial pentru promotori, fiindcă oferă o „marcă de aprobare” pe piață, facilitând astfel viitoarele strângeri de fonduri. Evaluarea evidențiază și nevoia de a îmbunătăți în continuare accesul la finanțare în domeniul inovării, precum și de a consolida sinergiile cu alte programe de finanțare ale UE.
La 6 iunie, Comisia și-a prezentat propunerea privind succesorul Planului Juncker pentru următorul cadru financiar multianual: Programul InvestEU.
În ultimii 28 de ani, România a înregistrat o serie de eșecuri semnificative în ceea ce privește proiectele de infrastructură de transport. Cauzele sunt multiple și ating toate nivelurile: de la planificarea strategică și coordonarea investițiilor (ce facem) până la finanțare (cu ce fonduri), achiziții publice (cu cine facem), proiectare și execuție (cum facem), operare și mentenanță (cum valorificăm și păstrăm ce am făcut) și evaluare (de ce am făcut). Pe fiecare palier, provocările cele mai importante țin de: capacitatea administrativă redusă de a gândi și executa proiecte de infrastructură, atât la nivel central, cât și la nivel local; neclarități sau lipsuri legislative și proceduri birocratice excesive; și, desigur, lipsa voinței politice și eșecul asumării unei liste transpartinice de proiecte prioritare pe termen mediu și lung.
Recent, editura Club România a lansat o lucrare de referință: caietul documentar Transport și Infrastructură. Am coordonat acest volum împreună cu Marius Stoian, reunind în 806 pagini 78 de experți de top (profesori, investitori, experți internaționali de calibru) care oferă, da capo al fine, soluții concrete pentru a umple țara de autostrăzi, căi ferate și canale navigabile. Vestea cea mai bună este: DA, SE POATE. România poate avea toate acestea și le poate avea în următorii patru ani. Totul stă sub un principiu de căpătâi: „mai multă Europă”. Asta înseamnă conectarea și integrarea efectivă în Uniunea Europeană. Asta înseamnă un trai mai bun aici, acasă, o țară prosperă și curată ca în Vest. Asta înseamnă o șansă în plus să îi convingem pe românii din străinătate să revină acasă, iar pe cei de acasă să rămână aici. Această colecție unică de oameni, principii de dezvoltare și idei devine „biblia transporturilor și infrastructurii din România”, în cuvintele unui cititor de seamă, deci lectură obligatorie pentru oricine își dorește să dezvolte această țară.
Pe baza materialului din volum, articolul de față oferă un diagnostic la rece al situației actuale și adaugă, pe scurt, o soluție inovatoare pentru deblocarea marilor proiecte de infrastructură din România de azi.
De ce nu avem infrastructură
La nivel strategic, nu a existat până la Master Planul General de Transport (MPGT) – aprobat de Guvernul României în februarie 2015 – o definire clară a nevoilor de infrastructură de nivel național și proiectelor aferente. Există voci care atrag atenția, pe bună dreptate, că MPGT nu a fost încă trecut prin Parlament (la nivelul lunii martie 2018), ceea ce înseamnă că prioritățile definite rămân, din păcate, la mâna schimbărilor politice viitoare. Acest lucru s-a întâmplat și în trecut cu fiecare nou guvern și aproape cu fiecare nou ministru al transporturilor, care a propus o viziune proprie despre dezvoltarea sectorului, fără o corelare cu măsurile anterioare. Pe același palier, România are evidente probleme privitoare la modul în care sunt selectate investițiile, mai ales cele finanțate de la buget: nu există criterii obiective și transparente de evaluare, nu există o competiție deschisă de proiecte, nu sunt încurajate proiectele integrate.
Lipsa de coordonare a investițiilor este evidentă atât între niveluri (local-județean-național), cât și între tipuri de investiții (secvențialitatea deficitară a lucrărilor duce la situații dese în care se intervine pentru execuția sau modernizarea rețelelor tehnico-edilitare asupra unui drum recent finalizat) și între diverse surse de finanțare (binecunoscuta problemă a fondurilor de la bugetul de stat care „concurează” fondurile europene, fiind mult mai expuse politizării).
Lipsa finanțării a fost mereu invocată de către factorii de decizie drept o provocare majoră în calea dezvoltării infrastructurii românești. E drept că România ar avea nevoie de fonduri substanțiale pentru a recupera distanța față de Vest și se poate discuta chiar de identificarea unor soluții pentru depășirea țintelor de deficit strict pentru astfel de investiții strategice și pentru o perioadă de timp bine definită. O analiză a Fundației CAESAR din 2015 estima necesarul de investiţii în infrastructură al României la aproximativ 120 de miliarde de euro, cu un deficit de finanțare de circa 74 de miliarde de euro (total nevoi – total disponibil fonduri UE și fonduri de la bugetul de stat). Câteva nevoi majore: autostrăzi – 13,2 miliarde euro şi deficit de 5,8; lucrări de apă-canal: 23,8 miliarde euro, deficit de 16,7; căi ferate – 14,3 miliarde euro, deficit de 9,8; metrou – 9,8 miliarde, deficit de 8,91. Totuși, cel puțin pentru anumite proiecte prioritare, lipsa fondurilor nu mai poate fi invocată, în contextul în care sprijinul UE prin fonduri nerambursabile acoperă cea mai mare parte din costurile investițiilor.
În același timp, România este pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea privește procentul din PIB alocat investiţiilor în perioada 2003-2013 (intervalul include perioada crizei financiare), deși avem cea mai slab dezvoltată infrastructură din UE, conform World Competitiveness Report. Cum se explică acest paradox? Prin managementul foarte prost al investițiilor publice și prin lipsa unor surse de finanțare predictibile de la an la an, ceea ce înseamnă că există zeci de mii de șantiere în diverse stadii în toată țara, cu șanse minime de finalizare în viitorul apropiat. Soluția este bugetarea multianuală, care ar fi o garanție a continuării lucrărilor indiferent de alternanța la putere și, totodată, ar stopa începerea unor proiecte noi dacă anvelopa financiară nu ar fi suficientă pentru terminarea lucrărilor în continuare. Rapoartele Băncii Mondiale demonstrează că țările care adoptă bugetarea multianuală au indicatori economici mult mai buni: disciplină fiscală mai bună, volatilitate mai mică a cheltuielilor publice şi cheltuire mai eficientă a banului public[2].
Următorul pas în ciclul de proiect este atribuirea lucrărilor aferente proiectelor de investiții prin procedurile specifice achizițiilor publice. În decursul anilor, provocările au fost variate: de la incompetența autorităților contractante și calitatea foarte proastă a documentațiilor de atribuire (fișa de date, caietul de sarcini, formele de contract etc.) până la lipsa de asumare din partea autorităților a unor îndrumări și soluții clare (ANAP, CNSC, fostul UCVAP, Autoritatea de Audit etc.) și alți factori perturbatori (contestatarii „de profesie”, preferința autorităților contractante pentru atribuirea contractelor pe baza criteriului „prețul cel mai mic”, în detrimentul calității lucrărilor etc.). Doar anumite lipsuri au fost remediate prin modificările legislative recente, în timp ce altele – de exemplu, cele care țin de capacitatea administrativă a autorităților contractante – necesită în continuare soluționări urgente.
Abstract
Comisia europeană consideră actualul sistem al TVA care funcționează pe baza unui „regim tranzitoriu” vechi de 25 de ani, ca fiind fragmentat și extrem de complex pentru numărul tot mai mare de operatori economici care desfășoară activități intracomunitare, lăsând deschisă posibilitatea comiterii de fraude: tranzacțiile interne și intracomunitare sunt tratate diferit, iar bunurile și serviciile pot fi achiziționate fără TVA în cadrul pieței unice. Totalul pierderilor anuale de venituri datorate fraudelor intracomunitare în domeniul TVA este apreciat la aproximativ 50 miliarde euro pe an. Plecând de la aceste considerente, pe baza unui proiect de directivă și a altor două proiecte de regulamente publicate în 2017, Comisia Europeană intenționează reformarea regimului TVA al tranzacțiilor intracomunitare prin instituirea sistemului de TVA definitiv, vizând taxarea vânzărilor de bunuri și servicii în statul de consum, reformă care urmează să se aplice începând cu 1 ianuarie 2019. Ea va fi însoțită de alte măsuri și proiecte privind nivelul TVA, regimul IMM-urilor, cooperarea între statele membre și înlăturarea obstacolelor privind operațiunile transfrontaliere în domeniul comerțului electronic. Deocamdată, este dificil de apreciat în mod exact amploarea acestor reforme, mai ales că textele de proiecte sunt încă susceptibile de perfecționare îndeosebi în ce privește măsurile de aplicare. Prezentăm în continuare principalele aspecte ale acestor propuneri ca și impactul lor asupra operatorilor economici din România care efectuează tranzacții intracomunitare.
Cuvinte cheie: Comisia Europeană, TVA, persoană impozabilă atestată, operator economic autorizat, tranzacții transfrontaliere, sistem de TVA definitiv, plan de acțiune privind TVA.
Pentru ca tranziția la noul sistem să se facă fără sincope pentru administrațiile fiscale și pentru operatorii economici, modificarea sistemului TVA va fi efectuată, în două etape. Într-o primă etapă, la nivel legislativ, urmează să se stabilească regimul TVA aplicabil livrării de bunuri între operatorii economici (B2B) în interiorul UE. Implementarea acestei prime etape în domeniul legislativ se va efectua în perioada 2018-2019.
Într-o a doua etapă noul regim TVA va fi extins la toate operațiunile transfrontaliere, aplicându-se și prestărilor de servicii. Implementarea acestei a doua etape la nivel legislativ ar urma să fie propusă de Comisie după monitorizarea corespunzătoare a implementării primei etape, modul de funcționare al acesteia fiind evaluat de Comisie la cinci ani după intrarea sa în vigoare. În acel moment sistemul definitiv va fi implementat în întregime.
Ca regulă generală, după consultarea corespunzătoare a tuturor părților interesate și după analiza detaliată a diferitor opțiuni de implementare a principiului impozitării la destinație, Comisia a optat pentru norme de impozitare potrivit cărora, la livrarea intracomunitară de bunuri, vânzătorul va percepe TVA clientului său la cota din statul membru în care sosesc bunurile respective. TVA-ul va fi însă declarat și plătit în statul membru în care este stabilit vânzătorul, printr-un mecanism de ghișeu unic. Totuși, în prima etapă de implementare a sistemului de TVA definitiv, ca excepție de la aceste norme, dacă clientul său este o persoană impozabilă atestată, vânzătorul nu va putea să îi factureze TVA-ul datorat. Așa cum se procedează și în prezent, clientul își va autoevalua TVA datorată în declarația sa națională de TVA. Pentru a realiza aceste schimbări, se va introduce conceptul de „furnizări de bunuri în interiorul Uniunii”, iar noțiunea de „achiziție intracomunitară de bunuri” se va elimina.
Propunerile din cadrul pachetului legislativ privind sistemul definitiv de TVA ce urmează a fi adoptate de Comisie în cursul primei etape cuprind: propunerea de modificare a Directivei TVA, propunerea de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011, propunerea de modificare a Regulamentului privind cooperarea administrativă în domeniul TVA și alte măsuri de simplificare.
1) Propunerea de modificare a Directivei TVA în vigoare constă în:
A) Introducerea noțiunii de persoană impozabilă atestată, pe baza conceptului operatorului economic autorizat (AEO) existent în domeniul vamal. Conceptul de persoană impozabilă atestată permite ca un anumit operator economic să fie considerat contribuabil de încredere beneficiind de reguli simplificate și mai puțin cronofage (conform articolului 13 din proiectul de directivă). Statutul de persoană impozabilă atestată va fi acordat de autoritățile fiscale din statele membre declaranților fiscali care îndeplinesc cumulativ următoarele trei criterii:
a) Lipsa infracțiunilor grave și repetate în materie fiscală și vamală și a infracțiunilor penale grave legate de exercitarea activității economice a solicitantului;
b) Demonstrarea unui nivel ridicat al controalelor sale prin intermediul unui sistem de gestiune a înscrisurilor comerciale care să permită exercitarea controalelor fiscale necesare sau prin intermediul unei piste de audit intern fiabile sau certificate;
c) Atestarea solvabilității solicitantului. Aceste criterii se consideră îndeplinite dacă solicitantul a obținut statutul de AEO în domeniul vamal.
În stadiul actual al proiectelor legislative de modificare a regimului TVA intracomunitar, aceste criterii, cum ar fi, de exemplu sistemele de control fiabile nu au făcut încă obiectul unor comentarii detaliate, dar evocă anumite obligații existente. Astfel, dincolo de trimiterea la statutul AEO, citat în mod direct în proiectul de directivă, statutul de persoană impozabilă atestată trimite la actualele dispoziții din unele state membre vizând întărirea guvernanței TVA a întreprinderilor și lupta împotriva fraudei, cum sunt pista de audit fiabilă a facturilor în privința TVA și certificarea softului de contabilitate. Operatorii economici care nu au statutul de AEO ar trebui să beneficieze de statutul de persoană impozabilă atestată dacă răspund acestor obligații de guvernanță a TVA. Astfel, faptul de a dispune de o pistă de audit fiabilă a facturilor documentate constituie un atu incontestabil pentru a accede la acest statut. Trebuie totuși așteptat textul definitiv și interpretările date de autoritățile fiscale. Obținerea acestui statut poate constitui un avantaj pentru întreprinderi în măsura în care permite accesul la numeroase simplificări. Statutul de persoană impozabilă atestată intră în vigoare de la 1 ianuarie 2019. Persoanele stabilite în afara UE nu vor putea beneficia de acest statut.
B) Trei „soluții rapide” solicitate de Consiliul european și anume:
a) Simplificarea și armonizarea normelor referitoare la regimul stocurilor la dispoziția clientului (regimul de consignație). Stocul la dispoziția clientului se referă la situația în care un furnizor transferă un stoc într-un stat membru în care nu este stabilit pentru a-l vinde ulterior unui cumpărător deja cunoscut. În prezent, această practică dă naștere următorului regim complex:
– o operațiune asimilată unei livrări intracomunitare efectuată de entitatea care realizează transferul;
– o operațiune asimilată unei achiziții intracomunitare în statul membru de sosire a bunurilor efectuată de entitatea care realizează transferul și care trebuie să se înregistreze în respectivul stat membru;
– o furnizare în interiorul țării.
b) Recunoașterea codului de identificare în scopuri de TVA al clientului drept condiție de fond
pentru scutirea de TVA a unei livrări intracomunitare de bunuri. În noile state membre ale UE, printre care și România această măsură este prevăzută în legislația fiscală.
c) Simplificarea normelor pentru asigurarea securității juridice în privința operațiunilor în lanț. Operațiunile în lanț înseamnă livrări succesive ale acelorași bunuri atunci când bunurile livrate fac obiectul unui transport intracomunitar unic între două state membre (cazul operațiunilor triunghiulare). În această situație, transportul trebuie atribuit unei singure furnizări din lanț, astfel încât să se determine căreia dintre operațiuni i s-ar aplica scutirea pentru livrările intracomunitare în conformitate cu articolul 138 din Directiva TVA. Statele membre au solicitat îmbunătățiri legislative în vederea sporirii gradului de securitate juridică pentru operatori la identificarea, în cadrul operațiunilor în lanț, a livrării căreia trebuie să i se atribuie transportul intracomunitar.
C) Fundamentele juridice ale sistemului definitiv de TVA. Printre acestea se numără introducerea principiului impozitării în statul membru de destinație și a răspunderii furnizorului ca regulă generală. De asemenea, introducerea conceptului de „furnizări de bunuri în interiorul UE”, ca și a ghișeului unic care va permite furnizorilor să plătească TVA-ul datorat pentru furnizările de bunuri către alte state membre în statul membru în care sunt stabiliți. Acest ghișeu unic ar permite compensarea TVA-ului datorat pentru furnizările efectuate cu TVA-ul aferent achizițiilor efectuate în cadrul UE.
2) Propunerea de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 pentru a introduce a patra „soluție rapidă”
Propunerea introduce cea de-a patra „soluție rapidă” solicitată de Consiliu, și anume armonizarea și simplificarea normelor privind dovada transportului intracomunitar de bunuri în vederea scutirii de TVA a unei furnizări intracomunitare de bunuri. Această simplificare ar urma să fie disponibilă numai în cazul în care este implicată o persoană impozabilă atestată.
3) Propunerea de modificare a Regulamentului privind cooperarea administrativă în domeniul TVA
Propunerea este necesară pentru a asigura includerea statutului persoanei impozabile atestate în
sistemul VIES (sistemul de schimb de informații privind TVA – VIES, este un mijloc electronic de validare a numerelor de identificare în scopuri de TVA ale operatorilor economici înregistrați în Uniunea Europeană pentru furnizări transfrontaliere de bunuri sau de servicii). Ea oferă temeiul
juridic pentru un instrument IT tehnic eficient care să permită statelor membre și operatorilor economici să verifice imediat, în format electronic, dacă unui operator i s-a acordat acest statut.
4) Alte măsuri de simplificare
Aplicarea sistemului definitiv de taxare a livrărilor intracomunitare de bunuri în statul membru de destinație va trebui însoțită de următoarele măsuri de simplificare a formalităților administrative:
– Simplificarea regulilor de facturare a livrărilor intra UE (taxabile în statul membru de destinație a bunurilor) prin aplicarea regulilor de facturare din țara de expediere a bunurilor;
– Eliminarea declarațiilor recapitulative pentru operațiunile intracomunitare. Aceste măsuri trebuie să intre în vigoare cel târziu până la 1 ianuarie 2022 odată cu aplicarea noilor reguli de taxare
Anul acesta riscăm serios să depășim soldul negativ al turismului cu mult peste 1 miliard de euro. Contextul general al datoriei externe este îngrijorător. În primele trei luni ale anului 2018, datoria externă a crescut deja cu peste 2 miliarde de euro.
În primele trei luni ale anului 2018 românii au cheltuit cu 126 de milioane de euro mai mult în străinătate pentru turism-călătorii decât anul trecut, ajungând la sume de 752 de milioane de euro. În schimb, turiștii străini au cheltuit mai puțin cu 8 milioane de euro în România, ajungând la încasări de 455 de milioane de euro în aceeași perioadă. Această realitate duce la adâncirea cu 82% a deficitului turismului în contul curent, la absurdul cronic economic românesc incapabil să capitalizeze atuurile turismului românesc. Dinamica negativă accentuată o continuă pe cea de anul trecut. În ultimul an, turismul și-a înrăutățit de două ori și jumătate soldul negativ care alimentează deficitul balanței de plăți externe a României. Turismul rămâne și în acest an veriga slabă a serviciilor românești și cred că ministerul de resort ar trebui să se trezească din eterna sa inacțiune.
De acest sector economic depind aproape 200 de mii de salariați și 1,3% din PIB-ul țării. Promovarea turismului este inexistentă. Forța de muncă este insuficientă. Acest domeniu figurează pe hârtie între cele 10 sectoare economice prioritare în „Strategia Națională de Competitivitate a României 2015-2020”, dar performanțele reale ale acestui sector economic vital pentru calitatea vieții românilor ne-a retrogradat două poziții în clasamentul global al competitivității turismului, abia pe locul 68 în lume.
Cum este posibil ca atuurile noastre competitive naturale să fie atât de slab valorificate de către români? Am mai răspuns la această întrebare și se simte nevoia reluării celor trei argumente cheie.
Think-tank-ul INACO – Inițiativa pentru Competitivitate cheamă Guvernul României să se aplece urgent asupra trei teme principale ce țin de dezvoltarea turismului:
1. Deficitul balanței de plăți în turism
2. Forța de muncă
3. Promovarea inexistentă
Flexibilitatea programului de lucru și posibilitatea de a lucra de acasă au urcat rapid în topul beneficiilor solicitate de angajați în 2018, mai ales a celor din generația Millenials, arată datele unui sondaj realizat de Frames Media Network și Train Your Brain, în luna mai, în rândul a peste 150 de oameni de afaceri și specialiști în resursele umane.
S-au săturat să lucreze în „acvarii”, în centrele de afaceri aglomerate, în care senzația de claustrofobie este predominantă, iar problemele cu aerul condiționat, aglomerația, mobilierul înghesuit și traficul de coșmar le fac viața tot mai dificilă.
Vorbim în special de angajații marilor companii care lucrează în Pipera (București) și în alte zone aglomerate, acolo unde s-a construit în neștire, fără să se țină cont de regulile urbane, de la infrastructura de transport la asigurarea unui mediu ambiant prietenos, cu spații verzi și zone de relaxare.
Potrivit sondajului realizat de Frames & Train Your Brain, peste 22% dintre respondenți au trecut flexibilitatea programului de lucru în topul celor mai importante beneficii la angajare.
Pe primul loc, cu 64%, s-a situat pachetul salarial, urmat de soliditatea firmei (43%) și programul flexibil (22%).
Pe locurile următoare, în topul beneficiilor, apar mașina de serviciu, decontarea transportului, laptopul și telefonul mobil și, în creștere semnificativă, suportul financiar pentru traininguri și asigurările medicale private.
Respondenții au mai menționat, printre altele, abonamentul la sala de sport, decontarea mesei de prânz și reducerile la diverși parteneri comerciali.
,,Pachetul salarial, care include salariul lunar, tichetele de masă, primele de sărbători și cele de concediu, continuă să facă diferența în piață, indiferent de domeniul de activitate. Însă, spre deosebire de anii trecuți, angajații sunt mai atenți la timpul lor, astfel că programul de lucru flexibil a devenit tot mai relevant. Cum tehnologia actuală permite multora să lucreze online, este de așteptat ca acest criteriu să devină tot mai relevant, iar firmele trebuie să fie pregătite pentru această tendință”, afirmă Adrian Negrescu, managerul Frames.
CE SPUN ANGAJATORII
Într-o piață a muncii în care recrutarea unor angajați valoroși a devenit o misiune tot mai dificilă, mare parte dintre angajatori par să fi înțeles, cel puțin la nivel declarativ, că angajații își doresc mai mult decât un loc de muncă bine plătit.
Potrivit sondajului, 73% dintre angajatori sunt dispuși să ofere mai multe beneficii angajaților, în timp ce 20% spun că au deja un sistem de bonificație care își arată efectele. 7% au declarat că vor menține actualul sistem de plată.
„Căutăm în permanență alternative pentru motivarea colegilor. Beneficiile sunt acordate de la data angajării, dar pentru motivare și fidelizare acordăm sporuri de fidelitate și prime pentru rezultatele obținute”, afirmă Gabriela Tudorache, HR manager Rentrop & Straton.
„Numărul angajaților care primesc beneficii este în creștere, ajungând în acest an la 80%”, spune Silvia Măinescu, director general BOIRON România.
„Beneficiile oferite de firmă sunt și atuuri directe la angajare, adică au o mare importanță alături de salariu. Însă, și cele care sunt oferite treptat în timp sunt motivante și posibil fidelizante pentru angajați”, afirmă aceasta.
„Din experiența noastră, candidații iau în considerare pachetul de beneficii. În cazul Băncii Transilvania, beneficiile sunt acordate încă de la angajare, în funcție de îndeplinirea criteriilor pentru fiecare tip de beneficiu”, afirmă Nevenca Doca, director executiv resurse umane Banca Transilvania.
Bonusurile de performanță, primele de vacanță, tichetele de masă, abonamentele de servicii medicale, team building-urile, cursurile de formare și dezvoltare profesională, participarea la Stock Option Plan sunt printre cele mai importante beneficii acordate de angajați.
Eugen Vernea, manager dezvoltare Fratelli Group, spune că beneficiile acordate angajaților cresc de la an la an.
„Toți angajații au beneficii în creștere în acest an, în afară de cele salariale. Mediul de lucru, locația în care își desfășoară activitatea, posibilitatea reală de avansare și de schimbare a jobului în cadrul companiei se adaugă acestui pachet”, a explicat acesta.
Agenţia pentru Investigaţii de Mediu (EIA – Environmental Investigation Agency, americană) a realizat o investigaţie de 18 luni în Parcul Naţional Munţii Rodnei şi în Parcul Naţional Călimani, precum şi la câteva fabrici de prelucrare a lemnului, investigaţie coroborată cu urmărirea informaţiilor oferite de site-ul „Inspectorul pădurii”, iar la final a elaborat un raport pe care l-a prezentat public împreună cu organizaţia Declic. Investigaţia a vizat cu precădere lemnul folosit de compania Holzindustrie Schweighofer, considerată ca relevantă în domeniu. Potrivit investigaţiei, „compania Schweighofer nu deține niciun control privind traseul lemnului de la pădurea de origine și nu poate, astfel, să excludă lemnul provenit din surse ilegale sau din parcuri naționale ori alte zone protejate”. Un mijloc de contracarare a tăierilor ilegale şi a transporturilor aferente este site-ul www.inspectorulpadurii.ro şi aplicaţia lui mobilă, apreciate de autorii investigaţiei EIA pentru că „au creat un exemplu unic de informare publică transparentă în timp real cu privire la transporturile de lemn şi au avut un impact semnificativ în reducerea transporturilor ilegale”. În acelaşi timp, făcând mai multe aprecieri proprii asupra pădurilor din România, inclusiv a celor virgine şi a celor din rezervaţii, investigaţia conţine şi o serie de recomandări către o diversitate de adresanţi, considerate benefice pentru patrimoniul silvic autohton. Recomandările lansate către Guvernul României sunt: „Continuarea instrumentării cazului Schweighofer; extinderea acestuia (sic!) către alţi jucători care nu respect regulile, atât locali, cât şi străini; Extinderea site-ului www.inspectorulpadurii.ro pentru a pune mai multe date-cheie la dispoziţia publicului; Consolidarea semnificativă a aplicării legii împotriva tăierilor ilegale şi corupţiei; Oprirea tăierilor comerciale în parcurile naţionale”.
Romsilva: Lucrările silvice sunt în concordanţă cu
legislaţia privind ariile naturale protejate
Cu autoritate profesională în domeniu, în urma celor prezentate, Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva precizează:
„Lemnul rezultat din lucrări silvice din zonele de conservare durabilă a parcurilor naţionale sau naturale are o provenienţă legală, lucrările silvice fiind în concordanţă cu legislaţia privind ariile naturale protejate, planurile de management şi amenajamentele silvice, toate elaborate de specialişti în arii protejate şi silvicultură, aprobate de autorităţi.
Solicitarea organizaţiei respective de a stopa lucrările silvice în zonele de conservare durabilă a parcurilor naţionale nu are nicio bază legală şi nu se bazează pe niciun studiu. Toate parcurile naţionale şi naturale au o zonare internă, zone de protecţie strictă şi integrală, unde intervenţia umană este interzisă şi zone de conservare durabilă «tampon», unde legislaţia prevede foarte clar anumite lucrări silvice. Spre exemplu, Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva administrează 12 parcuri naţionale cu o suprafaţă cumulată de 307.406 hectare, din care 115.319 hectare se află în zone de protecţie strictă sau integrală, restul aflându-se în zone de conservare durabilă, unde lucrările silvice sunt efectuate cu respectarea legislaţiei şi a tuturor normelor silvice, în conformitate cu planurile de management ale parcurilor.
Aşadar, lemnul rezultat din lucrări silvice din zonele de conservare durabilă ale Parcului Naţional Călimani şi Parcului Naţional Munţii Rodnei nu provine din tăieri ilegale, ci din lucrări silvice legale şi autorizate. De asemenea, «investigaţia» conţine numeroase date neclare privind pădurile virgine din România, precum «Carpaţii României adăposteau odinioară», fără a se preciza intervalul de timp sau faptul că două treimi din pădurile virgine ale României ar fi dispărut în ultimul deceniu, citând «experţi în silvicultură» anonimi sau «studii in derulare»”.
Romsilva conchide că „autorii nu stăpânesc legislaţia din România şi nici cunoştinţe privind silvicultura şi normele silvice” şi accentuează: „Ne exprimăm regretul că unele organizaţii lansează în spaţiul public informaţii care nu corespund realităţii, fără a cunoaşte legislaţia şi normele silvice din România”.
Agenţii economici din judeţul Ilfov anunţă prin Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) Ilfov că dispun de 839 locuri de muncă vacante. Dintre acestea, 77 sunt pentru studii superioare, 273 pentru studii medii, 127 pentru muncitori calificaţi, 362 pentru muncitori necalificaţi.
Locurile disponibile sunt în profesii, meserii, ocupaţii precum director economic, inginer-şef, şef coloană auto, şef departament logistică, contabil-şef, consilier juridic, programator etc.
Condiţiile de angajare, valabilitatea ofertei şi informaţiile suplimentare despre fiecare loc de muncă în parte se pot obţine la sediul AJOF Ilfov din Bucureşti, str. Ruginoasa, nr. 4, sector 4, la telefon (021)332.37.08/105, pe site-ul AJOFM Ilfov (www.ilfov.anofm.ro) sau la punctele de lucru ale AJOFM Ilfov.
Transportatorul aerian roman Tarom și Boeing au anunțat astăzi că au semnat un ordin pentru cinci avioane 737 MAX 8, comanda fiind de 586 de milioane de dolari, anunță Boeing pe site-ul sau. Comanda de 586 milioane de dolari era listată anterior ca neidentificată pe site-ul Boeing’s Orders & Deliveries.
De asemenea, modelul 737 MAX 8 încorporează cele mai noi motoare CFM International LEAP-1B, șuruburi de tehnologie avansată și alte îmbunătățiri pentru a oferi cea mai mare eficientă și fiabilitate pe piața avioanelor cu un singur culoar.
Comanda de astăzi face parte dintr-un contract mai amplu care, pe lângă cumpărarea celor cinci aparate Boeing 737-MAX 8, prevede și începerea procedurilor pentru că Direcția Tehnică a TAROM să devină partener oficial Boeing, precum și achiziția în leasing operațional a celor două aeronave 737-800 Next Generation, aflate deja în flota TAROM, a anunțat Ministerul Transporturilor. Semnarea acestei comenzi ferme între compania Tarom, reprezentată de directorul general Wolff Werner-Wilhelm și Boeing, prin Kevin G. McAllister – președinte și director executiv al Boeing Commercial și Ihssane Mounir – vice-președinte de marketing și vânzări, a avut loc în cadrul Târgului aviatic Farnborough International Airshow, evenimentul aerospațial al anului din Europa. „Comanda de astăzi face parte dintr-un contract mai amplu care, pe lângă cumpărarea celor cinci aparate Boeing 737-MAX 8, prevede și începerea procedurilor pentru că Direcția Tehnică a Tarom să devină partener oficial Boeing, precum și achiziția în leasing operațional a celor două aeronave 737-800 Next Generation, aflate deja în flota Tarom”, arată comunicatul Ministerului Transporturilor.
Raiffeisen Bank va deschide în luna septembrie o agenție bancară în cartierul ISHO din Timișoara, deținut de Ovidiu Sandor, care cuprinde peste 1.000 de apartamente și 50.000 metri pătrați de birouri, conform Profit.ro.
Mulberry Development este într-o fază avansată de negocieri și cu alte companii reprezentative pentru mediul bancar, financiar sau asigurări. ISHO va fi livrat în întregime până în 2020, potrivit sursei citate. Mulberry Development este o companie specializată în dezvoltarea proiectelor imobiliare, fondata de antreprenorul Ovidiu Sandor. Mulberry Development mai este implicată în două proiecte majore, respectiv City Business Centre Timisoara și The Office Cluj-Napoca, în parteneriat cu NEPI Rockastle.
Indicatorul de Încredere Macroeconomică a scăzut în luna mai
În luna mai 2018, Indicatorul de Încredere Macroeconomică al CFA România a scăzut față de luna anterioară cu 8 puncte, până la valoarea de 41,5 puncte (față de aceeași lună a anului anterior, Indicatorul a scăzut cu 25,1 puncte). Această evoluție s-a datorat ambelor componente ale Indicatorului.
Astfel, Indicatorul condițiilor curente a scăzut față de luna anterioară cu 9,5 puncte, până la valoarea de 56,9 puncte (față de aceeași lună a anului anterior, Indicatorul condițiilor curente a scăzut cu 27 puncte). Indicatorul anticipațiilor a scăzut cu 7,2 puncte, până la valoarea de 33,8 puncte (față de aceeași lună a anului anterior, Indicatorul anticipațiilor a scăzut cu 24,1 puncte).
În ceea ce privește cursul de schimb EUR/RON, aproximativ 90% dintre participanți anticipează o depreciere a leului în următoarele 12 luni (comparativ cu valoarea actuală). Astfel, valoarea medie a anticipațiilor pentru orizontul de 6 luni este de 4,7046, în timp ce pentru orizontul de 12 luni valoarea medie a cursului anticipat este de 4,7603.
Rata anticipată a inflației pentru orizontul de 12 luni (mai 2019/mai 2018) a înregistrat o valoare medie de 4,58%.
Sunt de remarcat anticipațiile de majorare a ratelor de dobândă (față de valorile actuale) la leu atât pentru scadențele pe termen scurt (3 luni), cât și pentru cele pe termen mediu (5 ani), 92,5%, și respectiv 87,5% dintre participanții la sondaj anticipând această evoluție. Astfel, rata medie a ROBOR cu scadență de 3 luni anticipată peste 12 luni este 3,45%, iar randamentul obligațiunilor suverane denominate în lei cu scadență de 5 ani este de 5,03%. Ca urmare, pentru scadențele pe termen scurt sunt anticipate dobânzi real negative.
Începând cu luna mai 2018, în cadrul sondajului au fost adăugate două noi întrebări, și anume:
Cum consideră participanții la sondaj evoluția primei de risc de țară a României în următoarele 12 luni, precum și valoarea anticipată pentru un orizont de 12 luni pentru prima de risc de țară a României, prima de risc măsurată prin valoarea CDS în USD pentru scadența de 5 ani. În cadrul acestui exercițiu, peste 87% dintre participanți anticipează o majorare a primei de risc de țară, iar valoarea medie anticipată a acesteia este de 112 bps (creștere de aproximativ 20 bps față de valoarea actuală).
Indicatorul CFA România de Încredere Macroeconomică a fost lansat de către CFA România în luna mai 2011 și reprezintă un indicator prin intermediul căruia asociația dorește să cuantifice anticipațiile analiștilor financiari cu privire la activitatea economică în România pentru un orizont de timp de un an. De asemenea, sondajul în baza căruia este calculat Indicatorul include și întrebări referitoare la evaluarea condițiilor curente macroecnomice.
Prin modul de realizare, acest sondaj cuprinde atât elemente specifice unui indicator de sentiment (încredere) care arată percepția grupului de analiști membri ai CFA România privind evoluția piețelor financiare, a mediului de afaceri, a randamentelor și riscurilor, cât și un indicator fundamental de prognoză privind evoluțiile cursului de schimb, a ratelor dobânzilor și inflației.
Sondajul este realizat în ultima săptămână a fiecărei luni, iar participanții sunt membri ai CFA România și candidații pentru nivelurile II și III ale examenului CFA.
Indicatorul de Încredere Macroeconomică, care ia valori între 0 (lipsa încrederii) și 100 (încredere deplină în economia românească), este calculat pe baza a 6 întrebări cu privire la:
Condițiile curente – referitoare la mediul de afaceri și piața muncii;
Anticipațiile, pentru un orizont de timp de un an pentru: mediul de afaceri, piața muncii, evoluția venitului personal la nivel de economie și evoluția averii personale la nivel de economie.
Institutul de Economie Mondială (IEM) este parte a Institutului Naţional de Cercetări Economice „Costin C. Kirițescu” al Academiei Române şi a fost acreditat ca unitate componentă a sistemului de cercetare-dezvoltare de interes naţional, conform HG 551/2007 şi prin decizia ANCS nr. 9688/ 30.06.2008. Activitatea IEM se desfăşoară în sediul din Bucureşti, Casa Academiei, Calea 13 Septembrie nr. 13, sector 5. cod poştal 050711, tel/fax: +40-21-318.24.54, tel: +40-21-318.24.55, e-mail: office@iem.ro, adresa web: www.iem.ro.
TRADIȚIE ȘI SCURT ISTORIC
Institutul de Economie Mondială continuă tradiția inițiată de Virgil Madgearu și Nicolae Georgescu Roegen, specialiști de elită în domeniul economic. Cei doi renumiți economiști români au contribuit alături de alți specialiști importanți din perioada interbelică la elaborarea unor studii în cadrul Asociației pentru studierea conjuncturii, înființată și condusă între anii 1936 și 1940 de Virgil Madgearu.
Asasinarea lui Madgearu de către legionari, precum și condițiile vitrege ale războiului au dus la sistarea activității desfășurate în cadrul Asociației pentru studierea conjuncturii. Dar necesitatea intensificării schimburilor comerciale dintre România și partenerii săi a făcut necesară studierea economiei mondiale și în special a piețelor de mărfuri. Așadar, în anii ’60, mai precis în 1967, se înființează Institutul pentru Studierea Conjuncturii Economice Internaționale, în subordinea Ministerului Comerţului Exterior şi a Cooperării Economice Internaţionale. Denumirea institutului se schimbă 9 ani mai târziu, în 1976, în Institutul de Economie Mondială.
Timp de 20 de ani, de la înființare, Institutul a avut șansa de a fi condus de Costin Murgescu, membru corespondent al Academiei, o personalitate multilaterală, cu o puternică deschidere spre dezbaterea de idei, pătruns de un accentuat patriotism. Excelent pedagog, a îndrumat formarea mai multor generații de cercetători și profesioniști care s-au afirmat în conducerea unor importante instituții naționale, ministere, în mediul de afaceri, diplomație, învățământul academic.
Pe plan extern, IEM a dezvoltat un sistem de colaborări cu institute similare din Est și din Vest, stagiile de formare profesionale reciproce fiind o practică benefică pentru mai buna înțelegere a realităților din țările respective. În toată aceasta perioadă, IEM a a elaborat studii şi sinteze pentru promovarea relaţiilor comerciale internaţionale ale României şi creşterea accesibilității produselor româneşti pe pieţele externe, inclusiv prin îmbunătăţirea competitivităţii producţiei naţionale dedicate exportului.
Începând cu anul 1990, IEM a trecut sub coordonarea ştiinţifică a Academiei Române, prin intermediul programelor academice prioritare asumate la nivelul Institutului Naţional de Cercetări Economice, obiectul său principal de activitate fiind cercetarea fundamentală concentrată pe sprijinirea tranziţiei României la o economie de piaţă funcţională, întărirea politicilor publice de întărirea competitivităţii internaţionale a economiei, integrarea activă a economiei naţionale în economia mondială şi fundamentarea poziţiilor României faţă de provocările integrării europene şi globalizare.
Principalele categorii de activităţi desfăşurate de IEM sunt următoarele:
a) De cercetare: studii de conjunctură ale economiilor ţărilor cu relevanţă și impact asupra creşterii economice globale, studii de piaţă internaţională, monitorizare, evaluare, analiză comparativă, prognoză, perspective, sondaje de opinie, studii de caz;
b) De informare: elaborare şi editare de publicaţii periodice proprii, pe suport fizic sau electronic, ce pot fi accesate şi pe site-ul institutului;
c) De consultanţă: activitate bazată pe expertiza acumulată pe bază de cercetare, direcţionată către factori de decizie, companii şi cercuri academice, din proprie iniţiativă şi la cerere.
Denumirea institutului este sugestivă pentru sfera de cuprindere a activităţii: analiza problemelor fundamentale ale economiilor lumii şi a impactului acestora direct sau via economie globală asupra economiei româneşti.
Domeniile prioritare de cercetare ale institutului privesc:
1. Analiza comparativă a modelelor de dezvoltare economică a statelor lumii;
2. Modificări structurale în economia mondială, ca efect al crizei economice şi financiare internaţionale;
3. Integrare şi guvernanţă europeană;
4. Analiza conjuncturii economiei ţărilor şi a principalelor tendinţe de pe pieţele de mărfuri şi financiar-valutare internaţionale.
Misiunea Institutului de Economie Mondială al Academiei Române este de a studia dimensiunile dezvoltării integrării europene, analiza construcţiei parteneriatelor strategice, analiza dinamicii factorilor de structurare a economiilor şi pieţelor internaţionale de mărfuri şi valori, implicaţiile globalizării ca fenomen şi proces, lanţurile globale de valoare adăugată, precum şi implicaţiile acestora asupra României.
În dorinţa unei participări mai constructive la bunul mers al economiei româneşti, Institutul de Economie Mondială a deschis, începând cu decembrie 2013, sesiunile grupului de reflecție „GLOBAL – 3G”: Repoziţionarea actorilor economici în globalizare, impactul geopolitic şi geostrategic, scopul și beneficiile unor dezbateri în acest format fiind axate pe cultura individuală și de cercetare a participanților.
Activitățile din cadrul „GLOBAL – 3G”, sunt strâns legate de provocările postcriză ale globalizării, prin: focalizarea temelor de cercetare pe subiectele şi implicaţiile cele mai ardente; orientarea tematicilor de detaliu ale studiilor pe cele mai pertinente fenomene din economia mondială, de interes practic şi cu relevanţă pentru România; dezvoltarea spiritului de observare, analiză şi sinteză a tendințelor majore care reconfigurează lumea globală şi, implicit, piețele internaționale; dezvoltarea exercițiului comunicării de specialitate pentru cercetătorii tineri; creșterea vizibilității și utilității în domeniul decizional al activității de cercetare.
Prin planurile anuale de cercetare, IEM a reuşit o mai bună armonizare a cercetătorilor cu două repere foarte importante pentru domeniul său de expertiză:
1. Primul reper se referă la o mai bună racordare la fenomenologia din economia globală post-criză financiară, care a pus cercetarea de conjunctură prospectivă în faţa noilor provocări. Această racordare a constat în decelarea repoziţionării actorilor globali, cu consecinţe în modul de manifestare a puterii economice a acestora şi remodelarea sistemului comercial internaţional. De menţionat că procesul de globalizare în perioada post-criză este dominat, în ciuda percepţiei iniţiale, de convergenţă, de fragmentare şi contagiune, cu efecte de creştere a vitezei de propagare a impulsurilor stimulative sau prohibitive generate de centrele de putere.
2. Al doilea reper priveşte realităţile şi necesităţile din economia Romaniei, gestionările fiind fie la nivel naţional, fie în cadrul parteneriatelor bilaterale şi multilaterale, în cadrul cărora este de dorit o implicare instituţională mai activă, IEM oferind argumente şi recomandări în acest sens prin formele de valorificare a rezultatelor cercetărilor. Mutaţiile din economia globală au fost tratate şi prin prisma domeniilor sau politicilor de interes şi cu impact asupra Romaniei, pentru care cercetările au fost acompaniate, de asemenea cu recomandări de poziţii.
Domeniile de cercetare aprofundate privesc dimensiunile integrării României în UE, ca stat membru, respectiv implicările participative:
creşterea economică tridimensională (inteligentă, durabilă şi inclusivă),
Piața de capital din România a înregistrat în 2017 o evoluție pozitivă, fiind marcată de un interes sporit și de recunoașterea investitorilor.
În ședința din 17 aprilie a.c. Consiliul ASF a analizat reportul anual privind piața de capital românească.
Analiza complexă a reliefat procesul ascendent spre îndeplinirea tuturor obiectivelor asumate prin programul STEAM, precum și rolul tot mai important în cadrul economiei naționale a pieței instrumentelor și investițiilor financiare.
Principalele concluzii ale raportului, aprobat de Consiliul ASF, sunt prezentate în continuare (extrasele sunt parte componentă a raportului).
Peste toate aceste concluzii, se desprinde confirmarea de către piață și de către organismele internaționale că domeniul investițiilor financiare în România a fost un succes în 2017, cu perspectiva atingerii statutului de piață emergentă în cel mai scurt timp.
Cadrul economic european a continuat tendința de consolidare și în a doua parte a anului 2017 prin îmbunătățirea indicatorilor specifici economiilor europene. Condițiile economice și financiare s-au menținut la un nivel menit să favorizeze activitatea investițională la nivel european. Provocări la adresa stabilității au rămas în perioada analizată riscul geopolitic izvorât din amenințările teroriste și escaladarea tensiunilor în Peninsula Coreea și cel politic (negocierile Brexit).
Riscul politic s-a menținut la un nivel ridicat prin existența incertitudinilor în ceea ce privește negocierile pe tema Brexit-ului. În contextul potențialelor relocări în alte state membre UE ale participanților autorizați și supravegheați de Autoritățile din Marea Britanie, ESMA a emis în iulie 2017 un set de opinii cu privire la principiile ce stau la baza relocărilor, opinii ce vin în sprijinul convergenței în materie de supraveghere.
Astfel, la nivel internațional, anul 2017 nu a înregistrat perioade cu niveluri ridicate de turbulență, cel puțin prin comparație cu evenimentele cu impact semnificativ din anul 2016, care au dus la modificări ample ale prețurilor activelor financiare, respectiv cele două episoade de turbulență care au avut loc pe fondul știrilor și evoluțiilor piețelor financiare din China, și cel aferent rezultatului referendumului organizat în Marea Britanie.
Indicele de turbulență calculat pentru luna decembrie 2017 s-a situat la un nivel mult mai redus prin comparație cu luna iunie 2016, când a marcat cea mai ridicată valoare pentru toată perioada analizată, respectiv decembrie 2012-decembrie 2017. Creșterea semnificativă din luna iunie 2016 a avut loc ca urmare a creșterii volatilității indicilor pieței de capital pe fondul rezultatului pro-Brexit al referendumului din Marea Britanie. Începând cu luna iulie 2016, s-a observat o tendință de revenire a indicelui de turbulență la nivelurile anterioare, tendință continuată pe tot parcursul anului 2017.
Indicii burselor internaționale au înregistrat evoluții pozitive în anul 2017 (12 luni), în timp ce indicii BVB au înregistrat modificări la 12 luni (29 decembrie 2017 comparativ cu 29 decembrie 2016) situate între 9,6% și 22,9%. Cea mai semnificativă creștere la 12 luni se constată în cazul indicelui BET-FI (+34,1%), urmat de BET-XT-TR (+24,0%).
Se constată că în trimestrul IV al anului 2017 a continuat tendința ascendentă a burselor de acțiuni, cu un nivel scăzut de volatilitate pentru piețele dezvoltate și mai ridicat pentru piața românească. Un nivel semnificativ de volatilitate s-a menținut și în cazul cursului de schimb EURUSD.
Pe piața românească și pe alte piețe emergente și de frontieră din vecinătate s-a menținut o volatilitate mai ridicată decât în țările dezvoltate, în cazul cărora (de exemplu în SUA) volatilitatea și-a continuat tendința descendentă pe parcursul anului 2017.
Fenomenul de contagiune poate fi captat în general prin analiza corelațiilor dintre piețele financiare. După creșterile semnificative ale coeficienților de corelație ca urmare a rezultatului referendumului din Marea Britanie, la finalul lunii decembrie 2016 aceștia au atins valori similare cu cele de la începutul anului 2016, iar în luna ianuarie 2017 valorile au fost aproape de minimele istorice. Ulterior, am asistat la o revenire a valorilor acestor coeficienți.
Seriale precum „Imperiul din Atlantic City” sau „Clanul Soprano” și filme ca „A fost odată în America”, „Nașul”, „Băieți buni”, „Scarface”, „Casino” ori „Donnie Brasco”, arată o lume violentă cu afaceri ilegale realizate de gangsterii Al Capone, Lucky Luciano sau Carlo Gambino pe care regizori ca Martin Scorsese, Brian de Palma sau Sergio Leone încearcă să o aducă în atenție ca să tragă concluzia că e de neacceptat.
Oamenii s-au bucurat atunci când ziarele au scris că a fost decapitată Cosa Nostra după loviturile date clanurilor Gambino, Genovese, Lucchese, Colombo, Bonano și arestarea nașului mafiot John Gotti.
Din vechile famiglii au rămas mai mult Oscarurile, Globurile de Aur și Emmy-urile primite sau nominalizările lui Robert de Niro, Al Pacino, Joe Pesci și Steve Buscemi, dar întrebarea este dacă societățile prezentate în filme ca fiind nesigure erau mai liberale decât cele din momentul de față. Fiindcă, probabil, în prezent, cele două entități, statul și mafia, s-au reorganizat într-una singură: statul mafiot.
Ia gândiți-vă un pic. Organizațiile mafiote încasau taxe de protecție din cartierele pe care le controlau. Dar nu-și puteau permite să-și omoare businessul, Așa că, în perioadele dificile, relaxau fiscalitatea pentru a nu omorî găina cu ouă de aur. Pe când acum, politicienii, după ce au eliminat „impozitarea” paralelă, acționează precum un monopol, redenumesc taxele de protecție accize și nu le reduc în timp de criză, din contră.
Spusele ministrului de Interne italian Angelino Alfano sunt edificatoare. Atunci când era vânat Matteo Denaro – succesorul nașilor sicilieni Toto Riina și Bernardo Provenzano – el a zis: „Statul câștigă, Mafia pierde!”. Și același lucru îl vor și oamenii obișnuiți când se uită cu inima cât un purice la televizor să vadă dacă e eliminat sindicatul crimei.
Problema este, însă, reiterez, dacă atunci când pierde mafia, câștigă capitalismul sau dacă, de fapt, e restrânsă neîncetat libera inițiativă sub pleiada de impozite menite să eradicheze flagelul, cu scopul creării unui stat puternic și autoritar, capabil să lupte cu mafia. Dar dacă tot au reușit autoritățile să-i vină de hac mafiei, atunci poate că ar fi cazul ca DNA din România să devină o noțiune generalizată la nivelul întregii Uniuni Europene, fiindcă există suspiciunea, cum am sugerat mai devreme, că în locul mafiei au apărut statele mafiote.
Politicienii greci sunt responsabili pentru o datorie publică de peste 175% din PIB, iar cei italieni, care spun că pierde mafia și câștigă statul, au făcut una de peste 130% din PIB. Și apropo de asta, oare de ce era mai mereu asociat Berlusconi cu statul mafiot? Să fie o nouă modă în clasa politică din UE?!
Dar fiindcă tot am adus în discuție DNA, nu de o românizare a Europei vreau să vorbesc, ci de faptul că Brexitul a vrut să le sugereze politicienilor europeni că a venit momentul să se restaureze reperele capitaliste, piețele și respectul față de proprietatea privată.
Să fim cinstiți: nimănui nu-i place capitalismul. Capitalismul pe bune, economia de piață adevărată. Cea în care talentul, competențele, puterea de munca și inspirația personală determină averea și nivelul de trai al fiecăruia. În care statutul social depinde direct de capacitatea de a anticipa și de a satisface de fiecare dată mai bine decât alții nevoile semenilor. În care nimeni nu este protejat de concurență, nici un succes nu e definitiv și nici o avere nu e ferită de ruină.
Am o cunoștință, persoană importantă, care îmi zice periodic: „Vorbești mereu de reforme structurale într-un moment în care tranziția s-a încheiat, am ieșit din criză și nu mai e aproape nimic în proprietatea statului român”. Nu înseamnă însă – îi replic eu – că nu avem un cadru fiscal ce nu funcționează, tot pe bază de scenarii de avarie, ca în urmă cu trei cincinale. Așadar iată ce trebuie să se schimbe pentru a atrage deopotrivă capital și forță de muncă, cu scopul declarat de a îmbunătăți productivitatea.
Ca să explic mai clar, exporturile României au o valoarea adăugată redusă, iar importurile – una mare. Având în vedere această situație structural precară, e necesar să ajungem să producem niște mărfuri măcar cu o valoare adăugată medie, și pentru asta e nevoie să atragem muncitori străini care să ne învețe să le fabricăm. După care, peste 5 ani, când românii se vor pricepe să facă ceea ce iau acum din import, străinii pot să se întoarcă la ei în țară dacă doresc.
E adevărat că, în prezent, sunt mulți români care lucrează în afară și un negociator FMI ne sfătuia la un moment dat să-i aducem înapoi. Totuși, ei muncesc în agricultură și generează o valoare adăugată scăzută. Noi am avea nevoie – în schimbul țăranilor români – de niște muncitori spanioli care să lucreze în domeniile deficitare. Pe optica asta au mers polonezii, ai căror politicieni au avut și alte preocupări decât câștigarea alegerilor, și acum pot produce bunurile pe care le cumpărau înainte din afară.
Și, paradoxal, cu import de forță de muncă, șomajul scade, iar bugetul și sistemul de pensii câștigă, deoarece România e subcapacitată.
Dar, pentru ca cele spuse să fie puse și în practică, trebuie să se renunțe la secvența cu tăiatul costurilor în care s-au specializat atât de bine Finanțele. Pentru asta-i necesar ca proprietatea să nu mai fie aproape deloc taxată. Fiindcă în felul acesta îi încurajezi pe străini să vină aici – atât pe investitori, cât și pe lucrători – și să achiziționeze inclusiv active imobiliare. Iar un mediu stimulativ, generează „trafic”. Locul străinilor care se plictisesc și pleacă e luat imediat de alții.
Peste 1.000 de oportunități de investiții în România!
În articolele anterioare am evidențiat o serie de provocări ale antreprenorilor care dezvoltă afaceri în România: creșterea costului de finanțare, spirala contagioasă a creditului comercial, interdependența dintre companii, volatilitatea veniturilor, deteriorarea comportamentului de plată, impredictibilitatea fiscală, dificultatea de a găsi forță de muncă, decelerarea creșterii economice din cauza temperării consumului, amplitudinea ciclurilor economice (trecerea de la o extremă la cealaltă de la perioada de expansiune la cea de recesiune etc.). Pe lângă acestea, unii dintre antreprenorii români se mai confruntă cu o mare problemă: cui lasă afacerile construite în peste două decenii de muncă?
Timpul a trecut implacabil și nu mai are răbdare cu oamenii! Prima generație de capitaliști români a ajuns la vârsta la care nu mai au energia și motivația să-și dezvolte mai departe afacerile construite în peste două decenii de muncă. Cei care au construit afaceri înainte de anul 2005 au trecut prin foarte multe: perioada brutală de tranziție din anii ’90 (marcată de hiperinflație, explozia dobânzilor, deprecierea accelerată a monedei naționale, accesul dificil la finanțare, cadrul juridic nepregătit pentru capitalismul competitiv), creșterea brutală a concurenței imediat după liberalizarea contului de capital și aderarea la Uniunea Europeană, impactul crizei financiare pe plan local (blocarea creditării, explozia dobânzilor, prăbușirea consumului și insolvențele clienților), programul foarte dur de austeritate din anul 2010 (reducerea veniturilor în sectorul public cu 25% și majorarea TVA la 24%), accesul din ce în ce mai dificil la resursa umană (din cauza efectelor emigrării, îmbătrânirii populației și sporului demografic negativ), concurenței dure din partea multinaționalelor active pe plan local și a importurilor (care au determinat accentuarea fenomenului polarizării și concentrării veniturilor la vârf), dar, mai ales în ultimii ani, revoluții fiscale care au șubrezit încrederea într-un cadru predictibil și prietenos mediului de afaceri.
Mulți dintre antreprenorii români nu au rezistat acestor șocuri și au intrat în insolvență. Cei care s-au reinventat au devenit mai puternici. Totuși, în lipsa unei pasiuni efervescente și nebune, precum și a unui scop pentru un viitor al generațiilor viitoare, este foarte greu pentru mulți dintre acești antreprenori să continue să ducă această luptă. Cei aproape 30 de ani de capitalism au trecut implacabil, iar viața nu stă pe loc. Antreprenorii care au construit o companie și au ajuns la vârsta pensionării se uită peste umăr să vadă cine vine din urmă, cine va moșteni afacerea de familie. Personal, mă întâlnesc deseori cu antreprenori seniori care nu au cui să lase afacerea, fie pentru că nu au moștenitori, sau aceștia există, dar nu doresc (ori nu sunt capabili) să preia responsabilitatea afacerii respective. În acest articol încerc să cuantific acest fenomen, care sunt provocările unui exit din aceste afaceri, precum și care ar fi impactul în economia națională dacă asistăm la un transfer cu succes al acestor afaceri!
Analizând situația financiară a tuturor companiilor active în Romania, constat următoarele:
1. 27.577 companii active în România au înregistrat o cifră de afaceri peste 1 mil EUR pe parcursul anului 2016, acestea generând venituri totale de 1.067 mld RON și concentrând aproape 85% din venitul tuturor companiilor active în România. Dintre acestea, 1.330 nu mai sunt în activitate astăzi (da, în mai puțin de un an am pierdut aproape 5% din companiilor nucleu active în România – voi analiza cauzele acestui fenomen în articolul următor;
2. Din cele 26.247 companii active cu venituri peste 1 mil EUR, 15.709 înregistrează cel puțin un deceniu de activitate, respectiv 9.934 sunt înființate înainte de anul 2000, în timp ce 5.775 sunt înființate între 2000-2005;
3. Din cele 15.709 companii, 10.431sunt deținute de acționari persoane fizice cu domiciliul în România, aceștia fiind antreprenori români sau persoane din străinătate care au devenit rezidenți (din punct de vedere fiscal) în România;
4. Din cele 10.431 companii dezvoltate de antreprenori români, 5.102 sunt deținute de un singur acționar, în timp ce 3.620 sunt deținute de doi acționari (majoritatea fiind soț și soție), însumând astfel 8.722 firme;
5. Din cele 8.722 companii, 1.425 sunt deținute de unul sau doi acționari care au vârsta minimă de peste 60 ani, aceștia înregistrând o vârstă medie de 65 de ani.
Astfel, am identificat 1.425 de companii înființate înainte de anul 2005, care au înregistrat venituri peste 1 mil EUR pe parcursul anului 2016, cu maxim doi acționari care astăzi au vârsta peste 60 de ani. Aceste companii înregistrează venituri totale de 32 mld RON, un nivel consolidat al EBITDA (eng. Earnings Before Interest and Tax = EBIT + Amortizare) de 10,5%, și valorează aproximativ 21,1 mld RON (găsești la finalul acestui articol detalii despre modalitatea de evaluare a acestor companii), aproape cât nivelul tuturor investițiilor străine direct în România în anul 2016 ! Tabelele și graficele următoare (de la 1 la 5) redau această analiză în cascadă expusă anterior.
Care este profilul celor 1.425 de companii:
– Distribuția regională este dispersată echilibrat în funcție de zona geografică unde este înregistrat sediul social, cu o ușoară concentrare în București, unde 20% dintre aceste companii au sediul social;
– 1.131 dintre aceste companii înregistrează venituri între 1-5 mil EUR pe parcursul anului 2016, în timp ce doar 13 au venituri peste 50 de mil EUR;
– 1.328 dintre acestea înregistrează un profit net pozitiv, pentru majoritatea (985) profitul fiind sub 10%;
– Primele zece sectoare de activitate concentrează 1.195 dintre aceste companii, jumătate dintre acestea fiind active în comerțul cu amănuntul, distribuție sau construcții (conform CAEN principal declarat).
Antreprenor este un cuvânt care este utilizat în prezent foarte frecvent, deși de prin dicționare, singura definiție care i se poate atribui, conform înțelesului actual, este cea de întreprinzător, iar într-o incursiune în istoria destul de recentă, îi vom găsi o rădăcina în des utilizatul apelativ și mai ales, autoapelativ, de patron.
Indiferent cum se denumesc acești oameni, ei reprezintă, în esență, persoane care și-au asumat riscuri în a dezvolta o afacere și de ale căror activități și atitudini au depins atât familiile lor, cât și angajații și chiar familiile acestora.
Fiecare a pornit la drum împins de diverse motive, iar din experiența mea de până acum, după discuții cu foarte mulți antreprenori, fiecare are o poveste fascinantă a începutului și a motivelor pentru care a pornit pe acest drum.
Pe scurt, și-au asumat riscuri și, de cele mai multe ori, nu au fost nici pregătiți, nici dispuși să se supună niciunor reguli, având tendința să stabilească reguli și având pretenția ca cei din jurul lor să le respecte. Până la un punct, este de înțeles acest lucru. În timp însă rigorile au crescut, evoluția mediului de afaceri s-a sofisticat, oportunitățile de afaceri nu mai sunt „pe fiecare gard”, prin urmare, cerințele actuale de desfășurare a unei activități antreprenoriale necesită o abordare diferită față de cele anterioare. Aș îndrăzni să spun că pentru afaceri de succes nu mai este suficientă o atitudine majoritar „lăutărească” (fără a încerca să minimizez rolul acestui domeniu în peisajul artistic general, caracterizat de talent nativ și mai puțină educare muzicală) și că se impune o abordare care să utilizeze din ce în ce mai mult informațiile din „partituri”.
Întâlnim frecvent întrebarea: Te naști sau te poți educa pentru a deveni un antreprenor de succes? Răspunsul meu este că astăzi este strict necesar un mix între cele două. Cred că doar talentul nativ nu este suficient pentru a demara și a crește o afacere pe termen lung, la fel cum nici doar abordarea educată, nesusținută de aptitudini native, nu cred că poate conduce la afaceri de succes.
Avenir Telecom România, unul dintre cei mai mari distribuitori locali de telefoane și accesorii, a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 53,75 milioane de lei, în scădere cu 3,4% față de 2016. În schimb, profitul net a urcat la 1,56 milioane de lei, de la 46.902 lei în 2016, conform datelor Profit.ro.
Datoriile societății au crescut cu 9,3%, la 37,55 milioane de lei, iar creanțele au sporit cu 29,1%, la 19,33 milioane de lei. Provizioanele au atins 707.700 lei, de la 494.317 lei în 2016, iar disponibilitățile din conturi au urcat 1,68 milioane de lei la 2,49 milioane de lei, conform datelor de la Ministerul Finanțelor Publice. Retailerul român este parte a grupului Avenir Telecom (Franța), unul dintre cei mai mari distribuitori europeni de de telefoane, accesorii pentru telefoane mobile și servicii de telecomunicații. Grupul francez este și producătorul și distribuitorul accesoriilor și telefoanelor Energizer. În România, Avenir Telecom operează unul dintre cei mai mari retaileri GSM, Internity, cu o rețea națională de 51 de magazine.
Volumul lucrărilor de construcții a scăzut, în primele cinci luni din 2018, comparativ cu perioada similară din 2017, ca serie brută, cu 1,3%, iar ca serie ajustată în funcție de numărul de zile lucrătoare și de sezonalitate a crescut cu 0,4%, informează vineri Institutul Național de Statistică (INS).
De asemenea, scăderea ca serie brută a fost reflectată în lucrările de construcții noi (-5%). Creșteri au fost la lucrarile de întreținere și reparații curente, cu 10,2%, și la lucrările de reparații capitale, cu 3,2%. Pe obiecte de construcții, clădirile rezidențiale au scăzut cu 25,8%.
Pe obiecte de construcții, volumul lucrărilor de construcții a crescut la construcțiile inginerești, cu 21,4%.
În același timp, scăderi au fost la clădirile rezidențiale, cu 29,1%, și la clădirile nerezidențiale, cu 4,5%. În mai 2018, comparativ cu luna precedentă, volumul lucrărilor de construcții a crescut ca serie brută cu 21,5%, creștere reflectată la lucrările de reparații capitale cu 35,2%, lucrările de întreținere și reparații curente cu 22,5% și la lucrările de construcții noi cu 19,2%.
Numărul locuințelor finalizate în primul trimestru din 2018 a fost de 10.273, în creștere cu 189 de locuințe față de perioada similară a anului trecut, conform datelor centralizate de Institutul Național de Statistică.
Cele mai multe locuințe terminate în trimestrul I 2018 s-au realizat din fonduri private (10.138 locuințe), acestea înregistrând o pondere de 98,7% din totalul locuințelor finalizate, numărul lor fiind în creștere cu 307 locuințe, față de primele trei luni din 2017, potrivit Agerpres. Numarul cel mai mare de locuințe a fost dat în folosință în regiunile de dezvoltare Nord – Vest (21,6% din total țară), București – Ilfov (16,1%), Vest (12,4%), Centru (12,1% ) și Sud – Muntenia (11,9%).
Analiza în profil regional a autorizațiilor de construire eliberate pentru clădiri rezidențiale în trimestrul I 2018, față de trimestrul I 2017, relevă faptul că s-au înregistrat creșteri ale numărului autorizațiilor de construire pentru clădiri rezidențiale în urmatoarele regiuni de dezvoltare: Vest (+269 autorizații), Sud – Vest Oltenia (+199), Sud-Muntenia (+158), Nord – Est (+47), Centru (+30) și București – Ilfov (+12).
Totodată, s-au înregistrat scăderi în regiunile de dezvoltare Sud – Est (minus 9 autorizații) și Nord – Vest (minus 6).
„Martha Graham”, cea mai cunoscută companie americană de dans, vine la Întâlnirile JTI! În cadrul celei de-a nouăsprezecea ediții a „Întâlnirilor JTI”, „Martha Graham Dance Company” va prezenta, pe 19 septembrie, ora 20:00, la Teatrul Național București, cinci momente coregrafice: Lunca întunecată (Dark Meadow), Extaz (Ekstasis), Lamentație – Variațiuni (Lamentation – Variations), Cursa în labirint (Errand into the maze) și Ținutul împădurit (Woodland).
Martha Graham a fost una dintre cele mai mari artiste ale secolului 20. Și-a fondat propria companie în 1926, la New York, a avut propria viziune asupra dansului, bazat pe căutarea esenței umane, iar tehnica Graham se predă și astăzi în școlile de coregrafie. De-a lungul unei cariere de aproape 70 de ani, a conceput peste 180 de lucrări, colaborând și lucrând cu Mikhail Baryshnikov, Rudolf Nureyev, Maya Plisetskaya sau Kirk Douglas, Liza Minnelli și Madonna. Compania „Martha Graham” duce mai departe stilul inovativ, inconfundabil și îndrăzneț al unei artiste care a revoluționat dansul contemporan și continuă să fie o sursă de inspirație neprețuită pentru noi și noi generații de coregrafi și dansatori.
Suita Lunca întunecată este compusă în 2016 din elementele unei lucrări mai lungi a Marthei Graham, care a avut premiera în 1946, la New York. Lunca întunecată este inspirată de dragostea artistei față de ritualurile nativilor din sud-vestul Americii și Mexic. Graham scria despre propria lucrare: „Lunca Întunecată este o reconstituire a misterelor care însoțesc eterna aventură a căutării”, iar coloana sonoră compusă de compozitorul mexican Carlos Chávez pentru acest moment coregrafic potențează esențial acest experiment.
Extaz, realizat în 1933, este considerat a fi creația cu numărul 37 a Marthei Graham. Virginie Mécène, director de program al Companiei „Martha Graham”, a reimaginat versiunea Ekstasis care va fi prezentată la București, pe baza documentației solo-ului original, inclusiv a fotografiilor.
Lamentație – Variațiuni a fost conceput inițial în 2007, pentru a comemora evenimentele tragice din 11 septembrie. Deși era planificat să se interpreteze o singură dată, primirea de către public a fost atât de entuziastă, încât Lamentație – Variațiuni a fost adăugat repertoriului permanent al „Companiei de dans Martha Graham”. Lucrarea, concepută de Janet Eilber, director artistic al companiei, în colaborare cu un grup de coregrafi, debutează cu un film al Marthei Graham de la începutul anilor ‘40. Variațiunile au fost realizate în condiții creative specifice, fiecare coregraf fiind invitat să creeze o schiță coregrafică spontană ca reacție la filmul Marthei Graham. Printre alte condiții impuse pentru realizarea lucrării se numărau 10 ore de repetiții. Muzica este semnată de Gustav Mahler, George Crumb și Frédéric Chopin.
Cursa în labirint a avut premiera în 1947, având-o ca protagonistă pe însăși Martha Graham, care repovestește, din perspectiva Ariadnei, mitul lui Tezeu, cel ce străbate labirintul pentru a se confrunta cu Minotaurul. Actuala producție a Cursei a fost re-creată după ce decorurile și costumele originale au fost distruse partial de uraganul Sandy. Această versiune, golită de elementele producției clasice, este intens concentrată pe coregrafie.
Ținutul Împădurit este realizat în 2016 de coregraful Pontus Lidberg. „Folosind muzica lui Irving Fine ca punct de plecare, în loc de concept, am auzit structura, precum și o posibilă imagistică: ținutul împădurit, lumina lunii și creaturi hoinare”, își explică Lidberg demersul.
Biletele se găsesc în rețelele EVENTIM, ENTERTIX, MYSTAGE și la agenția de bilete a Teatrului Național București.
Vă așteptăm la cea de-a nouăsprezecea ediție a Întâlnirilor JTI!
Inaugurate în anul 2000, de celebra companie de balet Bejart Ballet Lausanne, Întâlnirile JTI au găzduit dansatori, coregrafi și trupe de balet celebre: Nacho Duato și Compania Nacional De Danza, Joaquin Cortes, Alvin Ailey American Dance Theater, Tango Pasion, Les Ballets de Monte-Carlo, Sylvie Guillem și Russell Maliphant, Gigi Căciuleanu și Baletul Național din Chile, Alonzo King Lines Ballet, Vortice Dance Company, Maria Pagés și Sidi Larbi Cherkaoui, Akram Khan Company, Mats Ek, Ana Laguna, Susanne Linke și Dominique Mercy, în 2017 „Noism”, cea mai importantă companie de dans contemporan din Japonia, iar în 2018 compania de dans „Martha Graham”.
Evenimentul este organizat și în acest an de Fundația Art Production, beneficiind de consilierea artistică a Silviei Ghiață.
Simbioza dintre proprietatea privată și cea publică, existentă în multe țări ale lumii, se caracterizează, în Rusia, prin predominanța proprietății de stat, la care nu prea se dorește să se renunțe. Pentru compensarea slăbiciunilor acesteia, apărute după trecerea țării la economia de piață și declanșarea procesului de privatizare, autoritățile au început să recurgă pe scară tot mai largă la practica atragerii unor întreprinzători privați la realizarea anumitor obiective economice de interes național. Angajarea capitalului privat în proiecte de importanță strategică are loc fie prin vânzarea de acțiuni ale companiilor de stat unor investitori privați, fie prin concesionarea, de către administrațiile de stat locale sau regionale, a unor lucrări greu de dus la bun sfârșit prin forțe proprii.
La ora actuală, priorități ale parteneriatului dintre sectorul de stat și cel privat sunt cele privind infrastructurile și serviciile publice, cu precădere infrastructurile rutiere, domeniul IT, construcțiile de locuințe și de utilități urbane. La lucrările pentru construirea celei de-a 4-a șosele de centură (inelul exterior) în jurul Moscovei, de pildă, au fost atrase compania italiană „Astoldi”, compania turcă „Makyol” și concernul ruso-turc „Renaissance Construction”. Este preferată, însă, colaborarea cu parteneri autohtoni. În momentul când s-a pus problema vânzării pachetului majoritar de acțiuni al companiei feroviare „Transconteiner”, ținând de holdingul RJD (Căile Ferate Ruse), către investitori străini, Ministerul economiei și-a arătat anumite rezerve. Iar parteneriate în domeniul IT, al creării de sisteme informatice strategice pot fi realizate numai cu companii rusești.
Pe de-o parte, colaborarea statului cu întreprinzătorii privați face posibilă extinderea planificării, în perspectivă mai îndelungată, în unele sectoare economice sau înfăptuirea mai rapidă a unor lucrări de utilitate publică și, pe de altă parte, oferă oportunități de dezvoltare întreprinzătorilor privați care nu au curajul să-și asume riscul de a aborda din proprie inițiativă, singuri, investiții de anvergură sau pe termen lung. În măsura în care statul, ca partener cu participare, de regulă, majoritară, se angajează într-un proiect, întreprinzătorul privat are garanția unei afaceri sigure, profitabile, și poate deveni interesat de asociere.
Potrivit amendamentelor aduse, la 10 ianuarie 2018, Legii parteneriatului de stat și privat, materializarea colaborării dintre sectorul de stat și cel privat se poate realiza, atât în contextul unor societăți mixte, cât și al unor proiecte de circumstanță. Coordonatorul, la nivel federal, al diferitelor scenarii de parteneriat mixt este Ministerul Economiei. El are o viziune de ansamblu asupra strategiilor de finanțare a investițiilor preconizate și poate aviza, în cunoștință de cauză, demararea lor. Totuși, recent, Asociația națională a concesionarilor și a investitorilor pe termen lung în infrastructură, prin președintele său, Svetlana Bik, și-a exprimat preocuparea în legătură cu validitatea informațiilor oferite investitorilor privați de către minister, prin sistemul existent, precum și cu privire la riscurile lor financiare și la solvabilitatea garanțiilor oferite de stat pentru diferite finanțări. Investitorii ar dori o structurare mai funcțională a proiectelor de colaborare cu statul, precum și perfecționarea instrumentelor financiare la care pot apela în acest cadru.
S-a calculat că transferarea către sectorul privat a unor lucrări de interes public aduce bugetului de stat economii de zeci de miliarde ruble, anual. Dintre numeroasele contracte de concesionare a unor proiecte locale și regionale, încheiate, în anul 2017, până în luna noiembrie, 35 au înregistrat investiții private individuale de peste 100 milioane ruble, din care 11 mai mari de un miliard ruble (60 ruble = 1 dolar). Colaborare între stat și capitalul privat pot fi considerate, într-un anume sens, și achizițiile făcute de către companiile sau instituțiile statului din sectorul privat al bunurilor și serviciilor. Pe această cale, în 2017, capitalul privat și-a asumat o parte importantă din achizițiile de 28.000 miliarde ruble făcute de către întreprinderile și instituțiile de stat. Numai achizițiile IT s-au ridicat la 47 miliarde ruble (vezi „Kommersant”, din 11 ianuarie 2018).
Monitorul Social, proiect al Friedrich-Ebert-Stiftung România, lansează un nou infografic despre stadiul îndeplinirii obiectivelor asumate în domeniul educației de către România în cadrul Strategiei 2020.
În cadrul Strategiei Europa 2020 (adoptată în 2010), Uniunea Europeană a stabilit două obiective în domeniul educației, și anume o proporție de minim 40% a absolvenților de învățământ superior în grupa de vârstă 30-34 ani și o rată a părăsirii timpurii a școlii de cel mult 10%. La nivelul Uniunii Europene, ambele obiective sunt pe punctul de a fi atinse, valorile înregistrate în 2017 fiind de 39,9%, respectiv 10,6%.
Știință și cultură de nivel intelectual departe de rutina care inevitabil atinge și mediul academic s-au regăsit în evenimentul organizat de Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” din București – conferința internațională „Filosofia dreptului de la Iluminism la contemporaneitate/The philosophy of law, from Enlightenment to contemporaneity”. Au participat 106 personalități din 11 țări – Bulgaria, Finlanda, Germania, Italia, Marea Britanie, Republica Moldova, România, Federația Rusă, Slovacia, Statele Unite ale Americii și Ucraina, 14 instituții și universități din străinătate, 20 de instituții și universități din România – Curtea Constituțională și judecători de la Curtea Constituțională, Academia Română – Institutul de cercetări juridice „Andrei Rădulescu”, Academia Română – Centrul de Studii de Drept European, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”, Universitatea București, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, Academia de Studii Economice București, Universitatea de Vest din Timișoara, Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” București, Universitatea „Spiru Haret”, Universitatea „Nicolae Titulescu”, Universitatea din Craiova, Universitatea „Titu Maiorescu”, Universitatea „Petru Maior” din Târgu-Mureș, Universitatea din Pitești, Asociația Europeană „Dimitrie Cantemir”, Uniunea Națională a Barourilor, Baroul București. Reuniunea a avut drept causa causorum, după cum a evidențiat prof. univ. dr. Corina Adriana Dumitrescu, președintele Senatului Universității Creștine „Dimitrie Cantemir”, ideea de unitate: „Evenimentul de astăzi are la baza sa un concept interesant, deosebit, profund. Ideea generală e că Marea Unire nu s-ar fi putut împlini pe deplin fără legitimarea ei în plan internațional. Analizând contextul anilor 1918-1919, am remarcat, cu profund respect, că am avut un aliat ca țară în SUA. În abordarea complexă a aniversării Unirii, am ținut cont de faptul că acel Hronic al româno-moldo-valahilor, opera lui Dimitrie Cantemir, a fost temelia argumentelor experților americani, a președintelui american Wodrow Wilson atunci când s-au trasat granițele României unite și mari. Unirea s-a împlinit pe acel temei juridic, social și filosofic cu rădăcini iluministe care făcea posibilă existența României Mari”. Sub semnul îndemnului kantian „Sapere aude!/Ai curajul să te folosești de propria-ți înțelegere”, conferința și-a definit obiectivele pornind de la ideea că „mesajul Iluminismului, centrat pe raționalitate și umanitate, este peren și deosebit de actual în contemporaneitate, fiind o resursă a gândirii juridice, de creativitate socială și juridică”. Totodată, „centrată pe filosofia dreptului în context național, european și internațional, cu reflectarea operei lui Dimitrie Cantemir în filosofia dreptului și în ideile de unitate națională”, conferința s-a integrat în ansamblul evenimentelor dedicate de universitate celebrării a 100 de ani de la unirea din 1918, evenimente lansate din octombrie anul trecut, având între împlinirile făcute să rămână inaugurarea amfiteatrelor „Mihai Viteazul” și „Cuza Vodă”.
Statul de drept, scopul suprem al celor care studiază științele juridice
În Aula Magna, dr. Ligia Deca, în calitate de consilier de stat la Departamentul educație și cercetare al Administrației Prezidențiale, a caracterizat drept vizionară Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” pentru felul în care a integrat în actualitate esența evenimentului academic, subliniind că „este important pentru mediul universitar românesc să diversifice domeniile de studii și de cercetare prin schimbul de idei ca bază a dezvoltării universale”. În acest spirit, a reliefat rolul inovator al dreptului pentru societate.
Afirmând ferm că „statul de drept reprezintă scopul suprem al celor care studiază științele juridice”, profesorul Mortimer Newlin Stead Sellers, Facultatea de Drept a Universității din Baltimore (SUA), președintele Asociației Internaționale de Filosofia Dreptului și Filosofie Socială (IVR), a definit rolul universităților de „cetăți ale adevărului, faruri ale justiției”.
Președintele Asociației Române de Filozofia Dreptului, prof. univ. dr. Ion Craiovan, a susținut o prelegere referitoare la „simboluri, fapte, idei din istoria românilor care transmit peste timp mesaje de filozofie a dreptului cu valoare pentru creativitatea juridică și socială”.
În plenul conferinței, prof. univ. dr. Corina Adriana Dumitrescu, președintele Senatului Universității Creștine „Dimitrie Cantemir”, profesor la Facultatea de Științe Juridice și Administrative a Universității Creștine „Dimitrie Cantemir”, a reliefat „Multidisciplinaritatea filozofiei dreptului în Epoca Iluminismului; contribuțiile definitorii datorate lui Leibniz, Cantemir și Montesquieu în determinarea acestui caracter”.
Consonant, dr. Iosif Friedmann-Nicolescu, Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române, l-a evocat pe Dimitrie Cantemir ca jurist, „cunoscător al dreptului public internațional”.
Din perspectivă proprie, profesorul Michael Heather, universitățile Cambridge și Northumbria (Marea Britanie), Asociația Internațională de Filosofia Dreptului și Filozofie Socială, a abordat dreptul, logica și adevărul în epoca postmodernă.
„Protecția drepturilor fundamentale ale omului în sistemul european consacrat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului” a fost esențializată de conf. univ. dr. Titus Corlățean, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”.
Pentru „necesitatea filosofiei dreptului” a pledat profesorul Alexander Bröstl, Universitatea „Pavol Jozef Šafárik” din Košice (Slovacia).
Dintr-un sistem educațional de referință, cel finlandez, profesor Marja-Liisa Tenhunen a adus o perspectivă asupra libertății de exprimare.
Descendent al familiei lui Alexandru Ioan Cuza, prof. univ. dr. Bogdan Cuza, președintele Asociației Culturale Europene „Cuza”, a lansat un apel la perpetuarea „moștenirii strămoșești a acestui neam”.
Contribuții științifice de valoare au fost prezentate de asemenea în secțiunile conferinței: „Filosofia dreptului și devenirea istorică. Dimitrie Cantemir și Iluminismul”; „Doctrina juridică de la Iluminism la raționalitatea științifică contemporană”; „Probleme actuale ale filosofiei dreptului”.
Mortimer Sellers, doctor honoris causa al UCDCProf. Corina Adriana Dumitrescu, preşedintele Senatului Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir”, înmânează profesorului Mortimer Sellers, preşedintele Asociaţiei Internaţionale de Filosofia Dreptului şi Filosofie Socială (IVR), însemnele titlului de doctor honoris causa al Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir”
Mortimer Sellers: „Bătălia pentru dreptate trebuie să fie veșnică”
Printr-o ceremonie distinctă în contextul reuniunii academice, profesorului Mortimer Newlin Stead Sellers i-a fost conferit titlul de doctor honoris causa al Universității Creștine “Dimitrie Cantemir“. Mortimer Sellers este profesor de drept la Facultatea de Drept a Universității din Baltimore și Președinte al Asociației Internaționale pentru Filosofia Dreptului și Filosofiei Sociale (IVR). Este director al Centrului pentru Drept Internațional și Comparativ al Universității din Baltimore din 1994. Principalele sale preocupări didactice și de cercetare sunt concentrate în aria filosofiei dreptului, cu accent pe drept internațional, drept constituțional, drept comparativ și istoria dreptului. Profesorul Sellers este cel mai bine cunoscut pentru cărțile sale de filosofie juridică și politică republicană, justiție globală și drepturile universale ale omului.
Profesorul Sellers a avut o contribuție de excepție în revigorarea ideilor republicane printre filosofi și avocați, precum și în politica internațională. Concepțiile profesorului Sellers despre republicanism sunt fundamentate de procedurile constituționale și de conceptul de bine comun. Acesta a participat activ la dezvoltarea instituțiilor juridice post-sovietice și post-autoritare din Europa, Asia și America de Sud.
Pornind de la afirmația sa formulată în discursul de răspuns, că „bătălia pentru dreptate trebuie să fie veșnică”, l-am provocat pe profesorul Sellers la un dialog pentru Economistul:
Peste epoci și curente, care ar fi linia de continuitate a acestei bătălii?
Primul concept al filosofiei este adevărul. El trebuie să se găsească la baza realității. Adevărul este el însuși o morală rezultată din ființa umană. Dacă vrei într-adevăr să creezi un stat pentru oameni, trebuie să-ți pui problema ce înseamnă o viață bună pentru toți cetățenii. Pentru așa ceva avem nevoie de o bază permanentă de adevăr.
Se aude suficient astăzi vocea universităților în această căutare a adevărului, a justiției sociale?
Se aude mai mult decât ne dăm noi seama, datorită studenților noștri. Nu numai profesorii vorbesc societății, ci și studenții. Ei sunt purtători de idealuri, preiau și duc mai departe în lume informații, cunoaștere pe care noi le transmitem prin ei.
Nu sunteți dintre cei care se îndoiesc de capacitățile generației de azi?
Ca istoric, am o vedere foarte lungă asupra epocilor și-mi dau seama că adevărul și umanismul au avut întotdeauna prin cine să se impună. Cel mai greu rămâne să vezi adevărul.
Marja-Lisa Tenhunen, distinsă cu Premiul „Dimitrie Cantemir”, remis de prof. Corina Adriana Dumitrescu
Marja-Liisa Tenhunen: „Educația, dreptul și economia să dezvolte libertatea de exprimare”
Profesor Marja-Liisa Tenhunen a primit Premiul „Dimitrie Cantemir”, pe care Senatul Universitar îl acordă cu maximă rigoare unor personalități de excepție. Ca expert în domeniul economiei, fondator de universitate și factor de decizie ministerială în Finlanda, precum și cu activitate academică în China, profesor Tenhunen reprezintă ilustrarea interdisciplinarității invocate ca necesitate a lumii de azi:
Ce este în măsură să lege universul economic, dreptul și filosofia?
Legăturile prin cunoaștere sunt foarte moderne, foarte necesare în lumea de azi. Ca economist preocupat mai ales de administrarea afacerilor, văd o legătură inclusiv cu sistemul educațional, în sensul educării copiilor și părinților ca să-și dezvolte și să-și gestioneze libertatea de exprimare. În acest sens, filosofia dreptului este foarte importantă, pentru că libertatea a ajuns uneori să fie rău interpretată.
Poate să intervină cu un rol de reglare?
Sub aspect juridic și din punctul de vedere al gândirii, este necesar să fim atenți cum vorbim despre oameni. Scopul deciziilor economice și juridice să fie protejarea oamenilor. Sistemul educațional, împreună cu dreptul, cu economicul, trebuie să întreprindă ceva în acest sens. Din acest punct de vedere consider că ne găsim într-un moment de început.
Cristina Cristureanu primind premiul de la prof. Corina Adriana Dumitrescu, alături de prof. univ. dr. Georgeta IlieCristina Cristureanu
Cristiana Cristureanu, model de rector, reper de erudiție și eleganță
La nivel instituțional, recunoașterea excelenței în domeniul economic a fost marcată prin decernarea Premiului „Dimitrie Cantemir” rectorului Universității Creștine „Dimitrie Cantemir”, prof. univ. dr. Cristiana Cristureanu. În caracterizarea marcată de note afective făcută de prof. univ. dr. Corina Adriana Dumitrescu, președintele Senatului Universitar, prof. univ. dr. Cristiana Cristureanu se relevă ca „intelectual desăvârșit, reper de erudiție și eleganță, model de rector care îmbină înțelepciune, tact, calități de mare profesor, deschis către provocările contemporane ale economiei mondiale”.
După cum se reliefează în Laudatio, actuala distincție încununează o carieră edificată prin formarea a 50 de generații de economiști, afirmați de-a lungul timpului în mediul de afaceri și în funcții de răspundere la Banca Națională a României, la Consiliul Concurenței, la nivel parlamentar. Este o carieră deschisă în 1963 la Academia de Studii Economice și întregită printr-o vastă activitate cu specializarea turism internațional afirmată în organizații mondiale, la congrese, la reuniuni științifice de profil, precum și într-o cuprinzătoare bibliografie de autor.
În cuvântul de răspuns, prof. univ. dr. Cristiana Cristureanu a subliniat că Premiul „Dimitrie Cantemir” are o semnificație unică, pentru că „nu reprezintă o recompensă pentru o lucrare științifică, pentru un eveniment, ci înseamnă mult mai mult – recunoașterea unei opțiuni”. Este vorba, a explicat, de opțiunea pentru exprimare prin transmiterea de educație și formare în mediul privat, într-o instituție de prestigiu, pe care a definit-o astfel: „O familie minunată, care m-a învățat care sunt direcțiile de progres și unde am învățat și filosofie, și management, adică m-am împlinit profesional”.
***
Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir“ este una dintre primele investiții private de anvergură și de succes (1990) din țara noastră în educație și în cercetare de nivel superior. Meritul de fondator și de prim rector este al prof. univ. dr. Momcilo Luburici, actualmente președinte al Universității Creștine „Dimitrie Cantemir”. Universitatea deține cel mai înalt calificativ care poate fi acordat unei universități în România, „Grad de încredere ridicat”, obținut succesiv (2010-2015, 2015-2020) pe baza evaluărilor instituționale.
Studiile sunt cu totul independente unul de altul. Coincidente pot fi socotite perspectivele pe care le dau asupra unui grad anume de civilizaţie.
Autorităţile publice devin întreprinzători culturali
„Barometrul de Consum Cultural 2017. Cultura în pragul Centenarului Marii Uniri: Identitate, patrimoniu și practici culturale” este ediţia 11 a unui studiu făcut anual de Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală (INCFC). Ca noutate, apare analiza privind identitatea națională, așteptările şi interesul populației faţă de marcarea Centenarului. Rezultă că oamenii de la noi (desigur, conform eşantionului) se simt aparţinând în primul rând localităţii în care trăiesc (65%), apoi judeţului (51%) și în al treilea rând naţiunii (40%). Asistăm la „revalorizarea localului”, interpretează datele prof. univ. dr. Vintilă Mihăilescu (Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative – SNSPA). „Autorităţile publice devin mari întreprinzători culturali”, apreciază dr. Sergiu Nistor, consilier prezidenţial.
A fi „un adevărat român” cel mai mult (95%) e considerat că înseamnă „respectarea legilor și instituțiilor României”. 50% dintre repondenți declară că nu au mers niciodată la manifestări dedicate zilei naţionale. Interesul pentru participare la evenimente culturale dedicate centenarului este afirmat „în foarte mare măsură” de 16% dintre cei chestionaţi, „în mare măsură” de 37%, „în mică măsură” de 28%, „în foarte mică măsură” de 19%.
Afirmaţia că „statul ar trebui să investească mai mult pentru evenimentele de comemorare națională” beneficiază de acordul a 68% din participanţii la studiu. Cel mai mare beneficiu adus „de protejarea patrimoniului cultural material” rezultă a fi acela că „îi ajută pe oameni să fie mândri de localitatea/zona în care s-au născut sau trăiesc” (93%). Din altă perspectivă, pentru dezvoltarea economică, beneficiul aceleiaşi protecţii patrimoniale este apreciat în proporţie de 13%, iar pentru educaţie, în proporţie de 4%, pe când pentru memorie/identitate este văzut în proporţie de 34%. Dintre categoriile de obiective de patrimoniu, cel mai mult repondenţii au vizitat în ultimul an biserici (15%), palate şi cetăţi (10%), muzee (8%) şi cu pondere de 1%, case memoriale, instituţii de cultură, monumente ale eroilor, monumente arheologice. Alocările bugetare ale autorităţilor locale ar trebui să fie, în opinia repondenţilor, mai ales pentru „repararea/modernizarea școlilor sau liceelor din localitate” (93%) şi „repararea/modernizarea dispensarelor sau spitalelor din localitate” (92%). Dintre elementele de patrimoniu imaterial, cele mai importante sunt considerate colindele (87%) şi cel mai puţin importante (39%), credinţele populare.
În ceea ce priveşte lectura, 42% dintre participanţii la sondaj nu au citit nicio carte în ultimul an, 27% au citi „mai rar” şi numai 4% au citit „zilnic”. Cea mai mare frecvenţă de consum cultural non-public o are ascultatul muzicii (44% zilnic). Cele mai ascultate genuri de muzică sunt populară şi etno (48%), pop românescă (30%), pop străină (19%), manele (17%).
Lumea reiese că merge cel mai des (cel puţin o dată pe lună) în mall-uri (31%) şi la restaurant, bar, cafenea (28%), însă „niciodată în ultimul an” la cinema (77%).
Internetul este folosit de 48% dintre repondenţi la nivel naţional şi de 70% în Bucureşti, cel mai mult (98%) acasă şi apoi la serviciu/ şcoală (57% la nivel naţional, 65% în Bucureşti). Jocul pe computer este indicat ca „des şi foarte des” cu pondere de 18%, dar „niciodată” cu 46%. Pe telefon/tabletă, ponderea jocului este 23% „des şi foarte des” şi 42% „niciodată”.
Conf. univ. dr. Carmen Croitoru, manager al INCFC, conchide că „cifrele sunt o consecință, de aceea nu vom învinui niciodată românii care nu citesc, pe cei care nu-și cunosc sărbătorile și nici pe cei dezorientați cultural. Pentru noi e limpede că o lipsă de direcție conceptuală și strategică nu are cum să se transforme în tendințe pozitive.”
Fumatul face rău, știm demult. De vreme ce asta oricum nu ne face să ne lăsăm, statul și comisarii de moravuri din ONG-urile de profil au grijă să nici nu ne bucurăm de viciul care – după cum ni se tot repetă papagalicește – ne va ucide.
Asta pentru că reglementările europene și naționale au ajuns să interzică practic calitatea țigărilor. Degeaba mai ai preferințe: dincolo de niște aparențe care încă sunt îngăduite, toate țigările sunt la fel. Până și afișarea brandurilor, ca factor de diferențiere pur publicitar, a fost aproape interzisă. Ce să mai vorbim de gusturi, arome, țigări fără filtru și așa mai departe.
Te uiți prin magazine, vezi că mai persistă niște vagi diferențe de preț, să zicem de la 15 la 17 lei pachetul, și te întrebi: de unde diferența? Ce pierzi plătind mai puțin și ce câștigi dând mai mulți bani? Cum se modifică raportul preț-calitate? În nici un fel, substanțial vorbind, devreme ce compoziția conținutului este atât de strict reglementată. De-abia dacă mai există vreo diferență între light și non-light.
Conformismul definește o conduită nerațională de supunere față de reguli, autorități sau instituții, care se manifestă ca obediență. Atâta timp cât obediența reflectă supunerea necritică față de o autoritate statală, ea nu poate fi considerată o valoare; și totuși, în practica social-politică este recunoascută ca utilă. Pentru a putea analiza obediența ca valoare socio-morală trebuie să descifrăm, mai întîi de toate, semnificația ei politică, adică măsura în care satisface cerințele unei puteri legitime sau dimpotrivă, măsura în care reflectă susținerea unei puteri nelegitime. Aprecierea contează numai din perspectivă politologică; în alte domenii de existență obediența nu poate fi asimilată niciunei valori morale, pentru simplul motiv că reflectă o restrîngere a libertății de opinie sau o constrîngere exterioară.
Conduita de conformare se verifică în situații limită, ceea ce înseamnă că valoarea morală derivă din identificarea demnitarului (managerului) cu rolul său social-politic. Dacă acceptăm această ipoteză, atunci conformarea poate fi considerată o valoare politică dacă și numai dacă demnitarul (managerul) recunoaște în mod voluntar legitimitatea puterii. Din păcate, puterea politică apreciază ca valoare numai conduita conformă cu deciziile politice, indiferent de conținutul lor moral, sau pentru faptul că un manager le consideră legale, indiferent de consecințele lor. Din păcate, executarea deciziilor politice din obligație, de teamă sau ca urmare a raportului de subordonare nu implică nicio valoare socio-morală; cu alte cuvinte, nu lipsa libertății de voință a managerului exclude valoarea acțiunilor sale, ci lipsa de rațiune a acelor acțiuni care reflectă doar dorința de subordonare.
Conduita de conformare este imorală atâta timp cât denotă imitație, ipocrizie sau dedublare. Intenția managerului de a se conforma ordinelor juridice și nonjuridice trebuie analizată ca valoare socio-morală și prin prisma eficienței pe care o are această intenție; în principiu, cu cât un individ se conformează mai bine la valorile sociale, cu atât societatea este mai coezivă. Atitudinea de conformare nu poate fi apreciată ca valoare, atâta timp cât este o imitație, pentru că, după cum se știe, imitația nu are valoare1. Deși imitația nu are valoare în sens moral, totuși, conduita celui care imită acțiunile celorlalți este apreciată social pentru că asigură relațiile formale dintre funcționarii statului, precum și dintre aceștia și cetățeni. A. Bandura a sesizat pericolul abordării nediferențiate a imitației, susținând că sunt două faze ale imitației, una de „achiziție” – în care subiectul învață comportamentul modelului – și alta de „performanță” – în care subiectul se comportă efectiv ca modelul social2. Marele pericol al imitației constă în faptul că un individ se poate substitui altuia (prin furt de identitate) pentru a-și atribui merite pe care nu le are. Viața socială are un prim plan, în care managerii interpretează roluri formale, și un plan secund, în care ei se manifestă non-formal, prin acțiuni mai puțin dezirabile social. Dacă acceptăm această ipoteză, atunci ajungem la un paradox, și anume la o definiție imorală a meritului moral ca formă de dedublare; după teoria lui Goffman aceasta înseamnă că un individ care cunoaște regulile sociale le poate folosi în interes propriu, interpretînd roluri care nu-i aparțin3. Atunci când conformarea nu are conținut moral (în termeni kantieni nu mai este „dezinteresată”), ea devine obediență, slugărnicie sau imitație din interes; cel mai bun argument în acest sens este supunerea față de un lider (demnitar de stat), chiar și atunci când știe că liderul respectiv exercită puterea în mod nelegitim.
Conduita de conformare nu exclude flexibilitatea funcționarului (cf.lat. flecto, ext, xum, ere, = a se îndoi, a se îndupleca, a se întoarce). La prima vedere s-ar putea crede că acest tip de subordonare ipocrită (fără convingere) la norme și valori sociale exclude orice valoare morală4. Flexibilitatea nu este o valoare morală în sine, ci o calitate socio-profesională ce definește adaptarea la schimbările sistemului politico-administativ. Flexibilitatea managerului poate fi apreciată ca valoare morală numai pentru că definește adaptarea rapidă și necritică la ordinele sistemului politic; altfel spus, adaptabilitatea este suficientă pentru a întemeia o valoare socio-morală, dacă sistemul apreciază acest lucru. La o analiză mai atentă observăm că flexibilitatea denotă adaptarea și acceptarea de către manager la noi valori și principii impuse de sistemul din care face parte. Cercetătorul D.Wrong a ajuns la concluzia că toate formele de supunere necesită o motivație complementară. Una dintre motivații ar fi obținerea unor beneficii de la cel care deține puterea, deși supunerea în sine nu este dorită de nimeni5. Flexibilitatea are valoare politică pentru că, în principiu, ea asigură realizarea funcției executive a statului; ea poate avea și valoare socială dacă reflectă modul în care se schimbă opinia publică; în fine, valoarea morală depinde și de respectarea codului etic specific activității socio-profesionale a managerului.
Paradigma rezumată în sintagma „Economie albastră” presupune, în esență, REGENERARE. Reprezintă un model economic bazat pe utilizarea resurselor într-un sistem „cascadă”, ceea ce înseamnă că deșeul rezultat în urma realizării/consumării unui produs poate deveni materie primă pentru obținerea unui nou produs, procesul repetându-se natural până la epuizare. Economia albastră presupune menținerea ecosistemelor într-o evoluție firească, astfel încât oamenii să beneficieze sustenabil de abundența naturii. Mai mult, presupune o structură socială și economică nouă, bazată preponderent pe inovație și pe valorificarea spiritului antreprenorial, combinând orientarea spre piață cu produse și servicii sustenabile în raport cu limitarea resurselor disponibile și protecția mediului.
Spre deosebire de „Economia verde”, care s-a dovedit costisitoare și care presupune, corelativ, taxe și subvenții ce echilibrează externalitățile negative/pozitive – cu efecte directe în profiturile investitorilor și costurile consumatorilor –, noul tip de economie propune analize amănunțite ce eficientizează ex ante procesele de producție, simultan cu identificarea întregului lanț de utilizare integrală a materiei prime și asigurarea unei calități sporite.
Un exemplu relevant, uzitat pentru exemplificarea unui proces specific Economiei albastre, este acela al utilizării în cascadă a produsului „cafea”, având în vedere că ceea ce rezultă din prăjirea, măcinarea și fierberea boabelor de cafea reprezintă una dintre cele mai consumate băuturi la nivel mondial. Astfel, plecăm de la constatarea conform căreia din biomasa din care este produsă cafeaua, doar 0,2% este consumată, restul de 99,8% fiind, de obicei, deșeu menajer. Fiind bogat în fibre și cofeină, zațul de cafea este utilizat ca substrat pentru cultivarea ciupercilor de lemn tare (cunoscute sub denumirea de ghebe tomnatice, ciuperca ulmului, enoki, enokitake, ciuperca de aur, ciuperca de catifea, ciuperca brodată cu aur etc.). Datorită calităților nutritive deosebite ale acestui tip de substrat, se reduce perioada de creștere de la 9 luni (creștere normală) la 3 luni. Substratul ciupercilor, rămas după recoltare, este bogat în proteine și poate servi ca îngrășământ superior sau adaos în hrana animalelor. Acest mod de tratare a deșeurilor de cafea este prezent pe scară mică în Columbia, Olanda și Germania, iar rezultatele sunt foarte bune. Ministerul Mediului din Germania a ales să folosească în acest mod zațul de cafea, iar producția de ciuperci se realizează în subsolul clădirii și este vândută în magazinele locale.
Conceptul didactic „Firma de exerciţiu“ se bazează pe învăţarea prin practică, fiiind un model de simulare a proceselor interne desfăşurate într-o firmă reală şi a relaţiilor acesteia cu alte firme şi instituţii. „Firma de exerciţiu” reprezintă o metodă interactivă de învăţare ce asigură premisele dezvoltării spiritului antreprenorial al elevilor. Este o concepţie modernă de integrare şi aplicare interdisciplinară a cunoştinţelor, o abordare a procesului de predare-învăţare care oferă condiţii optime pentru probarea şi aprofundarea practică a competenţelor dobândite în pregătirea profesională. Rolul firmelor de exerciţiu este de a dezvolta competenţele de antreprenoriat dinamic elevilor asemănător unui mediu concurenţial real. Implementarea conceptului de firmă de exerciţiu permite fundamentareai tipului de întreprinzător capabil să dezvolte un nou proces de producţie, să aducă pe piaţă un nou produs sau serviciu, să descopere o nouă cale de distribuţie.
Proceduri economice reale, cu bani şi mărfuri virtuale
Obiectivul general al învăţării prin „Firma de exerciţiu” este dezvoltarea spiritului antreprenorial prin simularea operaţiunilor şi proceselor economice specifice mediului real de afaceri și dezvoltarea de competenţe şi aptitudini necesare unui întreprinzător dinamic: creativitate, gândire critică, rezolvare de probleme, luare de decizii, asumare de responsabilităţi, lucru în echipă, iniţiativă, perseverenţă, autoorganizarea şi autoevaluarea resurselor individuale, flexibilitate. Activităţile în firmele de exerciţiu sunt identice cu cele din firmele reale, utilizând aceleaşi proceduri economice, dar cu bani şi mărfuri virtuale, în conformitate cu practica şi legile specifice economiei naţionale. Fiecare firmă de exerciţiu se concentrează pe situaţii reale sau pe un cadru antreprenorial, într-un domeniu economic bine precizat. Participanţii îşi desfăşoară activitatea într-o atmosferă productivă reală şi învaţă să îndeplinească sarcinile primite, fiecare decizie luată oferind situaţii de învăţare. Firma de exerciţiu devine astfel o firmă de învăţare pe baza principiului învăţării după un model. Metoda didactică „Firma de exerciţiu“ reprezintă un mijloc de predare multidisciplinar în care cunoştinţele de cultură generală se îmbină cu cele de management, contabilitate şi marketing, făcând posibilă dezvoltarea abilităţilor antreprenoriale ale elevilor prin experimentare (Learning by doing). Instruirea în firma de exerciţiu oferă competenţe în ceea ce înseamnă comportamentul profesional, determinând verificarea practică şi aprofundarea cunoştinţelor dobândite în anii de studiu. Dimensiunea extracurriculară se realizează prin activități de învățare în afara curriculumului național, prin participare la târgurile firmelor de exercițiu la nivel național și internațional.
Interviu cu Radu Vîlceanu – CEO Founder ContentSpeed
Toate companiile trebuie să se conformeze cu această nouă legislație, GDPR. Înainte de toate să facem o radiografie de ansamblu pe e-commerce-ul românesc.
Este singura nișă din zona de comerț, s-ar putea chiar din economie, în general, care anul trecut a avut o creștere de 38% în total venituri. Cu alte cuvinte, tocmai prinsese un mare avânt. Avem o creștere bună și față de ce se întâmplă în zonă, adică începusem să recuperăm față de Turcia sau Polonia, care sunt să zic mai avansate din punct de vedere e-commerce. Și acum, nu este neapărat un lucru pozitiv această nouă lege, care practic obligă operatorii de magazine online să-și revizuiască uneori întreaga prezență online ca să poată să respecte legea. Deci, într-un fel, ne aflăm într-o perioadă foarte bună în care per ansamblu comerțul electronic crește. Însă eu cred că această nouă lege poate, prin aplicarea ei, exact așa cum este formulată, să atragă unele scăderi pentru e-commerce, mai ales că se coroborează cu faptul că legea intră pe 25 mai, adică înainte de vară, când comerțul electronic are o scădere de 30% pentru că românii sunt la mare.
O scădere sezonieră explicabilă, ușor explicabilă.
Pe de altă parte, mă gândesc că magazinele online, proprietarii de magazine online care o să devină complaint, ca să continui cu termenii din engleză, care o să respecte legea, pot folosi treaba asta ca pe un avantaj competitiv pentru că pot să spună consumatorului: cumpără de la mine că datele tale sunt în siguranță aici.
Ce au avut Polonia și Turcia în plus față de noi de s-a creat acest decalaj?
Din păcate, nu aș putea să spun concret un singur lucru. Sunt mai multe aspecte care au contribuit. Unul major a fost că au fost investiții în zona aceasta, adică companii tradiționale au investit în e-commerce. Rețelele de magazine cu 10-20 de magazine prezență fizică, în momentul în care își fac un magazin online fac un transfer de încredere către online. Specificul pieței românești este că mai întâi au apărut ceea ce s-ar numi early adopters, care nu aveau un business offline, ci pur și simplu credeau în e-commerce și ei au fost până la urmă, dacă vrei, liderul pieței actuale. eMAG este un astfel de player al momentului.
O platformă de e-commerce este un organism viu. Ce înseamnă asta din perspectiva expertului care construiește platforma de comerț?
Activitatea asta de comerț online prin prisma site-ului necesită o comunicare perpetuă cu diverși terți. Adică pentru a livra o comandă trebuie să faci un AWB de curier sau trebuie să accepți plata cu card. Asta înseamnă integrare cu un furnizor de plată cu card și cu un curier. De ce sunt necesare aceste integrări? Pentru că altfel activitatea de zi cu zi înseamnă să faci foarte mult copy/paste ca să îți faci treaba, în loc să ai e-commerce. Ar trebui să fie ceva complet aproape automatizat. Ai foarte multă muncă manuală. De asta spun că platforma de e-commerce este un organism viu. În afară de partea asta de integrări, noi trebuie să ținem perpetuu seama de ce fac player-ii globali în ceea ce privește partea de promovare. Și aici mă refer la Google sau Facebook – imediat ce apare o nouă metodă de promovare platforma trebuie să o aibă ca să poți avea un avantaj competitiv. Și, finalmente, acest GDPR este o lege care intră în vigoare într-un spațiu în care este obligatoriu să o implementezi, și o platformă vie adoptă ceea ce cere legea fără ca tu să îți bați capul. Din păcate, introducerea GDPR pentru majoritatea magazinelor online care poate nu sunt la fel de vii înseamnă discuții, audituri etc. Un proces anevoios.
Spuneați că în 2017 e-commerce-ul românesc este sectorul care a avut o creștere de aproape 40 de procente pe cifra de afaceri, pe venituri. Cam care este perspectiva pentru anul în curs și care este perspectiva pentru următorii ani?
Eu mă gândesc că ritmul de creștere va rămâne la fel sau va crește în sine pentru că cred că s-a atins un punct critic. Mai multe afaceri au dovedit că modelul acesta de business prin magazine online este viabil, și mă refer la faptul că în fiecare nișă de comerț acum există un player care a acaparat o parte din piață. Vă dau câteva exemple, care nu sunt neapărat clienții noștri: Piatra online este lider pe vânzare de piatră online, Farmacia Tei de care a auzit toată lumea este lider și a ajuns în Top Five sau Top Ten în lanțul de farmacii offline datorită online-ului. Deja fiecare nișă are un player care a dovedit că acest business este viabil, și acum perioada aceasta de early adopters s-a terminat și începe early majority. Adică atunci când intră toată lumea pentru că are riscuri minime.
România riscă să cadă în capcana creşterii fără dezvoltare, a atras atenţia preşedintele Klaus Iohannis în discursul prezentat cu ocazia lansării de către Banca Mondială a Raportului Dezvoltării Globale (WDR) 2018. Tema ediţiei actuale este „Learning to Realize Education’s Promise”. Lansarea a fost organizată la București, în parteneriat cu Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA), sub Înaltul Patronaj al Președintelui României. Evenimentul s-a desfăşurat în aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” şi a reunit exponenţi ai Băncii Mondiale şi ai Guvernului României, miniştri ai educaţiei naţionale care în timp au conlucrat cu Banca Mondială, rectori şi alţi profesori din mediul academic şi din cel preuniversitar, profesionişti din economie şi cercetare.
Explicând termenul de „middle income trap”, președintele Iohannis a subliniat că vizează „capcana unei țări cu venit și cu capacitate medie” cum este România şi „descrie statele care pot crește până la un punct, dar nu reușesc să devină real dezvoltate. Astfel de state nu reușesc să pună pe picioare o economie bazată pe cunoaștere și cu o suficientă capacitate competitivă. Noi riscăm să devenim o astfel de țară și riscăm să intrăm într-un astfel de blocaj dacă nu rezolvăm cât de curând problemele de echitate din învățământ, dacă nu creștem calitatea actului didactic și dacă nu stabilim obiective educaționale bazate pe exigențele lumii moderne, nu pe exigențele lumii în care am trăit noi în tinerețea noastră”. Preşedintele s-a referit şi la deficitul de educație economică, „necesară pentru a sprijini asumarea valorilor specifice economiei capitaliste de piață, dar și pentru a ne apăra tinerii de falsele promisiuni ale populismului”. În acest sens, a dat exemplul necesităţii de a înţelege rostul pentru dezvoltare al unui fond cum este cel de pensii administrat privat: „Este clar că într-o țară cu natalitate redusă și cu migrație negativă, un sistem de pensii gestionat preponderent de stat pur și simplu nu este sustenabil”.
Miniştri ai educaţiei şi experţi ai Băncii Mondiale în aula BCU Carol I
Lumea de după războiul rece nu și-a găsit un echilibru rezonabil. Este labilă, imprevizibilă, și – prin aceasta – încărcată de riscuri. Autori americani susțin că sistemul internațional se află în criză, autori ruși afirmă că războiul rece, de fapt, nici nu a încetat o clipă, iar incertitudinea care înconjoară intențiile internaționale ale Chinei sunt un factor preocupant de nesiguranță și precaritate în lumea de azi – fostă bipolară, acum monopolară, dar tot mai presată să-și găsească o nouă formulă cât de cât stabilă, care să dea satisfacție numărului tot mai mare de protagoniști emergenți de pe scena mondială.
Într-un asemenea tablou incert, perpetuu mișcător și mereu susceptibil de surprize este nevoită și România să-și conceapă și să-și desfășoare propria politică externă. O politică externă promotoare a interesului național, adică una care să asigure securitatea și bunăstarea în interiorul granițelor țării și pentru care trebuie – de asemenea – asigurat cadrul regional, european și internațional favorabil proiectului național de țară.
Interesul național merită, însă, o discuție aprofundată, care să antreneze și oficialitățile, și specialiști din multele domenii în diverse feluri implicate. Între timp însă, vorba poetului, „veacul înaintează” și prestația internațională a țării nu poate aștepta concluziile celor care de aproape trei decenii nu au reușit să definească ori să ajungă la consens asupra definiției interesului național. Marele deziderat în materie și-ar putea află o oportunitate în textul Proiectului de țară, în curs de elaborare de către o Comisie creată de președintele țării. Acțiunea va fi una lungă și laborioasă, iar între timp, în țară și în lume, evenimentele și procesele se precipită și aglomerează, solicitând adesea decizii care nu suportă ezitări și întârziere.
„Cadrul major de acțiune în plan extern” (cum formulează Președinția României) este definit de Parteneriatul Strategic cu SUA, apartenența la NATO și apartenența la Uniunea Europeană. Opțiunea internațională a României este esențialmente (sau poate chiar exclusiv) euroatlantică și ea se întemeiază pe valorile și rigorile democrației și statului de drept, economiei de piață și drepturilor omului. Iar faptul că libertatea și democrația, normele și valorile lor, trebuie promovate și garantate zi de zi, impune activitate continuă, susținută, consecvență și în domeniul politicii externe, unde problematica de gestionat este pe cât de vastă, pe atât de complexă.
Principalul aliat al României în lume sunt Statele Unite ale Americii, iar includerea României în sistemul global SUA/NATO de apărare antirachetă a dat un plus de consistență ancorării țării la alianțele și instituțiile euroatlantice. Cu toate acestea, deși de la lansarea Parteneriatului Strategic româno-american s-au împlinit 20 de ani, rămân încă de gestionat importante deficite în relațiile bilaterale, începând cu cel din domeniul economic și al investițiilor (unde nivelul de conlucrare este la cote stânjenitor de scăzute) și încheind, să zicem, cu deficitul de încredere (manifestat, între altele, în diferitele moduri de interpretare și nuanțare, la Washington, a faimosului Art. V din Carta Atlanticului de Nord, privind sprijinirea reciprocă a aliaților în caz de agresiune asupra unuia dintre ei). România s-a conformat propunerii americane, aprobată de NATO, de alocare a 2 la sută din PIB pentru apărare, a achiziționat și va achiziționa în continuare înzestrare militară din SUA, își îndeplinește angajamentele asumate în Afganistan și în alte zone fierbinți, dar în domeniul colaborării economice nivelul cronic scăzut în care se mențin relațiile bilaterale contrastează net cu nivelul remarcabil al conlucrării în plan militar. În zona relațiilor economice și de investiții româno-americane apar – sau mai degrabă dispar – din ochii opiniei publice o serie de episoade sulfuroase care se pretează unor interpretări defavorabile interesului comun, iar modalitățile și aria de conlucrare economică reciproc avantajoasă întârzie să aibă impact favorabil asupra României.
O atmosferă de insecuritate și instabilitate s-a instalat de ceva vreme la frontierele NATO și chiar și dincolo de frontiere. Cu toate acestea, misiunea sa internațională rămâne neschimbată: asigurarea în cadrul Comunității Nord-Atlantice a libertății, păcii, securității și valorilor comune prin apărarea colectivă, gestiunea situațiilor de criză și cooperarea pe linie de securitate. Aceste obiective rămân în vigoare, sunt complementare și contribuie la asigurarea libertății și securității Aliaților.
La Summit-ul din Țara Galilor din 2014 a fost aprobat Planul de Reacție Rapidă (RAP) în vederea adaptării la schimbările fundamentale în mediul de securitate de la granițele NATO și alte zone din sfera de interes a Aliaților. Planul de Acțiune răspunde cuprinde un set de măsuri pe termen mai lung:
– întărirea Forțelor de Reacție NATO (NATO Response Force – NFR);
– crearea unei Forțe de Reacție Foarte Rapidă (Very High Readiness Joint Task Force – VJTF);
– înființarea Unităților Multinaționale de Integrare NATO pe teritoriul Aliaților în Zona de Est a Alianței;
– creșterea capacității de intervenție prin noi proiecte de infrastructură și flexibilitate crescută în deplasarea rapidă a forțelor pe teritoriul național;
– operaționalizarea Comandamentului Multinațional din nord-estul Poloniei a Comandamentului Multinațional din România;
– consolidarea Forțelor Navale NATO prin adăugarea de noi capacități;
– definirea unui program de exerciții mai ambițios;
– eficientizarea procesului de planificare avansată și luare de decizii pentru a crește puterea de reacție militară și politică;
– adoptarea unei strategii cu privire la rolul NATO în Combaterea Conflictelor Hibride.
Dar cum sunt integrate aceste măsuri acum? Care sunt marile provocări ale NATO în acest context evolutiv? Pe ce viziune trebuie să se sprijine? Ce decizii trebuie luate? Ce acțiuni sunt întreprinse? Care vor fi resursele cheie ale NATO și cum vor trebui acestea alocate? Cum intervine NATO în afara granițelor sale? Pe ce organizare se sprijină? Cum apare Uniunea Europeană în acest ansamblu? De ce elemente cheie trebuie să țină cont România?
În primul rând, Alianța se află într-un punct crucial de decizie și acțiune. Va fi esențială adoptarea și implementarea unei strategii cu o viziune capabilă să clarifice modul în care NATO va face față provocărilor unei lumi impredictibile și rapid schimbătoare. Atât Aliații, cât și structurile politice și militare ale Organizației Nord-Altantice trebuie să se convingă de necesitatea unor acțiuni ce constituie elemente cheie ale unei astfel de strategii:
– acceptarea noilor realități geopolitice, asumarea costurilor asociate. Adaptarea va avea succes doar dacă Alianța înfruntă noile realități, inclusiv nevoia de a ține piept și de a dialoga cu o Chină și o Rusie avansate din punct de vedere militar, de a proiecta stabilitate la frontiere și de a îndepărta amenințările generate de terorism sau state agresive. Pentru a asigura o distribuție echitabilă a eforturilor între Statele Unite și aliații săi, respectarea principiilor Acordului de Investiții în Apărare semnat cu ocazia Summit-ului din Țara Galilor din 2014 a devenit o prioritate;
– consolidarea măsurilor de descurajare. Aici avem două elemente importante: eficientizarea vitezei de reacție și a capacității de intervenție a forțelor convenționale NATO și modernizarea strategiei și capacităților nucleare ale Alianței;
– stabilirea unor obiective militare ambițioase în domenii diverse. Elementele fundamentale ale forțelor convenționale non-nucleare trebuie să fie radical îmbunătățite, inclusiv prin integrarea mai eficientă a noilor tehnologii cibernetice. Într-adevăr, consolidarea forțelor convenționale ale Alianței este o condiție sine qua non a procesului de adaptare. Deși adoptarea unei noi strategii nucleare este o provocare politică serioasă, Grupul de Planificare Nucleară al NATO trebuie să încerce să avanseze cât mai mult și în această direcție. NATO trebuie să fie, pe de altă parte, capabilă să comande operațiuni simultane pe fondul unor conflicte internaționale de anvergură și să deruleze o campanie strategică de stabilizare durabilă la sud de granițe. Mecanismele NATO de gestiune a situațiilor de criză sunt în continuare mult prea complexe. Rolul NATO în apărarea resurselor comune globale trebuie să fie întărit prin înființarea de forțe multi-domeniu capabile să opereze eficient în toate mediile (aer, apă, teren, spațiu, spațiu cibernetic, cunoștințe și informații);
– consolidarea rolului NATO în combaterea terorismului. Amenințarea teroristă ce vizează Zona Euro-Atlantică se va intensifica și este, în opinia mea, cel mai mare pericol cu care se confruntă țările NATO în acest moment. Politicile NATO de Combatere a Terorismului și suportul pe care îl poate acorda NATO Coaliției Globale împotriva ISIS sunt vitale. Atentatele din ultimii ani din Europa Occidentală, cât și rolul destul de timid jucat în coaliția împotriva Statului Islamic sau în combaterea focarelor teroriste din Africa Subsahariană ne arată că pericolul terorist nu a fost tratat de NATO ca pe o prioritate până acum. Totuși, NATO ar trebui să se concentreze mai mult pe prevenirea atacurilor teroriste asupra membrilor săi, inclusiv atacurile conduse din interiorul statelor membre. Nou modernizata Divizie de Informații și Securitate, ce beneficiază de conexiuni sigure de comunicare cu capitalele Aliaților, ar putea deveni o platformă pentru schimbul de informații secrete privind amenințările teroriste;
– diplomația și raportul de forțe în relația cu Rusia și China. Politica strategică a NATO vizează, de asemenea, o comunicare mai bună cu Rusia. Se vorbește în schimb foarte puțin despre China sau despre o alianță ruso-chineză ce ar fi foarte greu de suportat. În ciuda declarațiilor oficiale, opiniile țărilor NATO față de aceste teme sunt destul de diferite și nu am sesizat până în acest moment o viziune ce poate să integreze dinamica relației cu Rusia și China în întreaga sa complexitate geopolitică, economică și militară;
– promovarea unei agende extinse de securitate a NATO. Misiunea de lungă durată din Afganistan este o dovadă a faptului că rolul Alianței de asigurare a securității nu se oprește la granițele sale. NATO trebuie să aibă un rol extins de menținere a păcii pentru a reafirma angajamentul Alianței în Orientul Mijlociu, Africa de Nord și dincolo de aceste teritorii;
– Centre de Excelență. NATO ar trebui să integreze mai eficient multiplele sale centre de excelență într-o rețea globală. Această abordare ar aduce mai multă coerență în caz de război și ar permite combinarea eforturilor în ceea ce privește studierea și utilizarea Inteligenței Artificiale și a instrumentelor de apărare cibernetice;
– crearea unui Parteneriat Strategic NATO – UE ambițios și extins. UE va deveni un actor de securitate și un partener NATO din ce în ce mai important, iar parteneriatul strategic dintre NATO și UE va fi esențial pentru gestionarea relațiilor transatlantice. Ar trebui organizat anual un Summit NATO – UE la nivel de șefi de stat și guverne;
– standarde comune. NATO trebuie să creeze o rețea globală de parteneriate și instituții strategice. În contextul unei securități globalizate, NATO are nevoie să pună bazele unor parteneriate durabile de natură politică, civilă și militară pe tot mapamondul. NATO ar trebui să promoveze un standard unic de evaluare comună, cerințe și specificații armonizate, să încurajeze utilizarea fondurilor comune, precum și să implementeze un sistem de audit la nivelul tuturor membrilor;
– consolidarea relațiilor cu industria tradițională de apărare a noilor actori privați. NATO trebuie să se implice mult mai mult în înțelegerea impactului noilor tehnologii precum inteligența artificială și analiza de date, împreună cu aplicațiile lor în sfera apărării. Multe din companiile care produc noi tehnologii nu sunt giganți ai sectorului de apărare și multe din ele nici nu sunt concentrate pe apărare. Aceste companii ar trebui să fie asigurate că nu există niciun pericol dacă investesc resurse limitate în proiecte ale NATO;
– pregătirea NATO pentru viitor. NATO trebuie să își îmbunătățească strategia viitoare de război pentru a integra tehnici de război hibrid, război cibernetic, contra-terorism și hiper război, precum și combinații ale acestora. NATO trebuie să profite de impactul noilor tehnologii asupra mediului de securitate și asupra spațiului de conflict. Alianța trebuie să exploateze mai bine noile tehnologii de comunicare și să analizeze sistematic tehnologia care are la bază inteligența artificială pentru a exploata „big data”.
Banca Comercială Română pune pe roți strategia de dezvoltare a conceptelor de orașe inteligente și, implicit, a unor noi concepte de mobilitate urbană. Banca a introdus în toamnă BCR eGO, primul serviciu de car sharing 100% electric, oferit de o instituție financiară, în parteneriat cu BCR Leasing și Mojito. BCR susține, de asemenea, și Ape Rider, cel mai inovator sistem de bike sharing din România fără stații de parcare fizice, lansat în mai 2018 de Atelierele Pegas.
BCR eGO a pornit la drum cu 20 de automobile 100% electrice BMW i3 și oferă mașini care pot fi conduse de orice persoană fizică, deținătoare de cont și card Mastercard contactless de la BCR. Astfel, clienții BCR au la dispoziție autovehicule premium de ultimă generație printr-o aplicație dedicată, care permite localizarea și rezervarea autoturismelor, în timp ce cheia este înlocuită exclusiv de cardul bancar.
„BCR eGO poate fi descris prin trei cuvinte: simplu, verde, online. Dincolo de ele, se află felul în care ne propunem să contribuim la revoluționarea transportului urban din România, alături de toate proiectele de educație, infrastructură și tehnologie pe care le derulăm deja de ani de zile în beneficiul comunităților locale. Ca bancă ancorată puternic în realitățile cotidiene, am decis să ne implicăm și în mobilitatea clienților noștri și să oferim, în premieră, un altfel de model de servicii, unul eficient și mai ales prietenos cu mediul. eGO devine astfel parte integrantă amplului eco-sistem digital BCR, prin care punem la dispoziție servicii și produse digitale moderne consumatorilor din România”, a declarat Dana Demetrian, vicepreședinte Retail & Private Banking, BCR.
Flota inițială de 20 de autoturisme BMW i3, BCR eGO este disponibilă, într-o primă fază, în București. Însă acesta este doar primul pas. Pe parcurs, numărul mașinilor urmează să fie reglat în funcție de cererea clienților.
Totodată, chiar dacă vorbim despre mașini electrice și eco-friendly, flota auto BCR eGO nu îi dezamăgește nici pe cei mai pretențioși clienți. BMW i3 este un automobil electric care se remarcă printr-o serie de inovații absolute în industria de automobile, dintre care se distinge o arhitectură care combină un șasiu din aluminiu cu o structură a caroseriei din fibră de carbon. Cu o baterie de înaltă tensiune, automobilul poate fi încărcat la o stație publică DC (curent continuu) de 50 kW în doar 40 de minute la 80% din capacitatea totală, aceasta fiind suficientă pentru o autonomie de aproximativ 200 de kilometri în condiții normale de utilizare. Totodată, modelul BMW i3 este și puternic, acesta ajungând de la 0 la 100 de km/h în 7,3 secunde, datorită unui motor cu putere maximă 170 CP și cuplu maxim de 250 Nm.
Pentru a dispune de acest serviciu, clienții BCR trebuie să instaleze aplicația BCR eGo, disponibilă atât utilizatorilor de Android, cât și de iOS. Serviciul este conceput atât pentru clienții persoane fizice, cât și pentru companiile care doresc să ofere salariaților un serviciu modern de mobilitate urbană. În aplicația BCR eGO, utilizatorii vor putea localiza și rezerva mașina cea mai apropiată de locația în care se află. De asemenea, vor putea vedea care este gradul de încărcare al fiecărui autovehicul electric și, mai ales, unde pot găsi stațiile de încărcare.
Utilizatorii pot ridica și lăsa mașinile în orice punct al Bucureștiului, dar există totuși recomandarea de a fi parcate într-o zona predefinită (zona centrală și de nord a Bucureștiului). Clienții care vor lăsa mașinile conectate la una dintre stațiile de încărcare disponibile vor beneficia de bonusuri suplimentare. Planurile tarifare pentru utilizarea serviciului BCR eGO pot fi consultate prin aplicație; acestea vor varia în funcție de alegerea unor pachete predefinite (retail, corporate). Prețurile de utilizare ale serviciului BCR eGO, presupun un cost de pornire fix pe cursă de 10 lei, plus 0,4 lei/minut TVA inclus, fiind tarifate segmente de câte 30 de minute. Astfel, primul slot de 30 de minute va costa 24 de lei, iar următoarele sloturi de 30 de minute vor fi taxate cu câte 12 lei fiecare.
Ape Rider, cel mai inovator sistem de bike sharing din România
Atelierele Pegas au lansat, la începutul lunii mai, cel mai inovativ sistem de bike sharing din România, Ape Rider powered by Pegas, și unul dintre cele mai importante proiecte de mobilitate urbană susținute și de BCR. Ape Rider este un sistem de închiriere de biciclete prin aplicație mobilă și fără stații de parcare predefinite, urmând astfel trendul global de smart bike sharing.
Aplicația Ape Rider este disponibilă în acest moment în Google Play și App Store, iar utilizarea ei este extrem de intuitivă. După instalarea propriu-zisă, este nevoie de înregistrarea utilizatorului cu card bancar. Pentru moment, utilizatorii pot activa serviciul cu doar 1 leu, tarif promoțional, și primesc un voucher în aplicație, în valoare de 100 lei. În pasul următor, o hartă a bicicletelor disponibile și a parcărilor virtuale se încarcă pe telefon, așadar e foarte simplu să găsești bicicleta Ape Rider.
În acest moment, 2.000 de biciclete sunt disponibile prin sistemul propus de Ape Rider, în funcție de cerere urmând ca numărul acestora să fie suplimentat pentru București și apoi pentru restul țării. Cele 2.000 de biciclete sunt monitorizate prin GPS, ceea ce înseamnă că în orice moment știm unde se află fizic oricare dintre cele 2.000 de biciclete Ape Rider. De asemenea, toate bicicletele sunt dotate cu senzori de mișcare, principalul atribut al sistemului antifurt.
S-a făcut mult zgomot în presă în ultima perioadă pe tema fuziunii a două mari grupuri financiare europene. Aceste informații nu au fost însă confirmate oficial. Dar dincolo de aceste speculații, fuziunile și achizițiile din industria financiar-bancară europeană par să capete o nouă dinamică. La 10 ani după o criză ce a zguduit din temelii și remodelat finanțele mondiale, băncile încep să-și pună din nou probleme existențiale. Un fenomen rar de un deceniu încoace capătă o altă magnitudine în aceste zile. Fuziunile și achizițiile vor marca spiritele sistemului bancar european în următoarele luni, după mulți ani de liniște. Se observă deja nașterea unei orientări generale de concentrare a capitalurilor.
Dar care sunt explicațiile acestor tendințe? De unde apare acest fenomen? Ce „valuri” au transformat grupurile financiar-bancare ale Europei ultimilor ani? A venit oare momentul să se creeze bănci gigant în Uniunea Europeană, ca să se poată ține piept mastodonților americani sau chinezi? Ce alte bănci mai pot să apară în joc? Ce impact vor avea aceste transformări asupra sistemului bancar din România?
Răspunsurile la aceste întrebări au la bază în primul rând explicații de ordin statistic. Conform studiilor, fuziunile și achizițiile de bănci în Europa se sprijină pe o anumită ciclicitate. Se observă astfel că „mariajele” din sectorul bancar au loc în general în perioada de prosperitate economică. Ponderea lor scade însă drastic în timp de criză, ceea ce este de altfel explicabil. După criza financiară din 2007-2008, nimeni nu a mai dorit să accepte ideea ca băncile să poată să destabilizeze economia la scară planetară. S-au luat astfel ca prime măsuri consolidarea fondurilor proprii și a rezervelor de lichidități ale băncilor. Sunt transformate modelele de business și mai bine reglementate practicile comerciale sau cele legate de remunerație. Efectivele departamentelor de Conformitate (Compliance) au crescut, în vederea monitorizării modului cum sunt respectate ad-litteram reglementările. Mai mult decât atât, în cadrul unui raport al G30, grup de reflecție planetară al regulatorilor și bancherilor centrali, bancherii comerciali sunt „chemați la ordin” și rugați să-și revadă principiile de a face business. Astfel, conform experților, slabele fundamente culturale ale băncilor au stat la baza apariției crizei financiare […]. Metodele de lucru nesănătoase au antrenat pierderea de încredere a clienților și costuri sociale enorme. Reinstaurarea încrederii a devenit deci o necesitate. Pentru aceasta, multe din marile grupuri financiare europene s-au inspirat din Raportul G30 și s-au asigurat că s-a făcut totul pentru ca noile principii de a face afaceri să fie însușite până la cel mai de jos nivel.
Dar nu a fost suficient, pentru că de la o vreme banii încep să aibă „miros” la scară planetară, iar băncile europene au plătit mult pentru acest lucru. Autoritățile judiciare ale marilor puteri occidentale încep să se pună de acord pentru a face anchete comune în vederea impunerii de sancțiuni marilor corporații financiare ce nu respectă regulile. Monitorizarea se face într-un mod foarte minuțios. Acest fenomen reprezintă deja un avertisment major. Peste tot, din Europa până în Statele Unite, urmele banilor operați de marile grupuri financiar-bancare sunt analizate „cu lupa”. Conform unor studii foarte credibile, primele 20 de bănci din lume au fost condamnate să plătească amenzi între 2012 și 2016 de peste 200 de miliarde de euro (mai mult decât PIB-ul actual al României!) pentru a fi achitate în scandaluri îndoielnice, nerespectarea sau ocolirea embargourilor americane impuse Iranului, Cubei sau Sudanului. Dincolo de aceste cauze, amenzile au sancționat și comportamentele echipelor unor bănci europene, care, conform unor surse oficiale de peste Ocean, ar fi făcut eforturi pentru disimularea tranzacțiilor interzise și înșelarea autorităților americane. Războiul comercial dintre Uniunea Europeană și Statele Unite, „oficializat” în acest moment, există de ceva vreme în industria financiar-bancară.
Perioada ce a urmat crizei din 2007-2008 a încetinit foarte mult fenomenul de concentrare a capitalurilor bancare și pentru că regulatorii au impus noi reguli prudențiale. Creșterea semnificativă a necesarului de fonduri proprii solicitată băncilor prin acordul Basel III a limitat în mod considerabil posibilitatea ca instituțiile financiar-bancare să-și utilizeze propriul capital pentru fuziuni-achiziții. Dar constrângerile nu s-au oprit aici. Mai trebuie adăugate, pe de o parte, nivelul foarte scăzut al dobânzilor impus de Banca Centrală Europeană, ce a redus considerabil marjele băncilor, inclusiv pentru operațiunile efectuate pe piețele financiare și, pe de altă parte, controalele foarte stricte ale Comisiei Europene privind concentrările de capital.
Lucrurile par să evolueze însă. Mai întâi la nivelul regulatorilor, care, după ce au trăit în ultimii ani emoțiile «too big to fail» („prea mare pentru a eșua”), văd acum cu un ochi bun apariția unor noi coloși financiari la nivel european. „Avem nevoie de mai multe alianțe și apropieri între bănci. […] Aș dori să văd fuziuni în următoarele 12 luni. Sunt o persoană optimistă”, declara la sfârșitul anului trecut Danièle Nouy, președinta Consiliului de Supraveghere a Băncii Centrale Europene și a Mecanismului Unic de Supraveghere în cadrul unui eveniment. Acest comentariu nu a fost deloc trecut cu vederea de analiști, pentru că el reflectă voința autorităților de supraveghere de a încuraja, prin fuziuni și achiziții, emergența unor mari instituții financiare paneuropene, într-un context în care marile bănci au în momentul de față o „bază națională” (BNP Paribas și Société Générale în Franța, UniCredit în Italia, Banco Santander în Spania, DeutscheBank în Germania, RaboBank în Olanda, Raiffeisen și Erste în Austria…). Chiar dacă potențialele noi fuziuni se pot înscrie într-o logică de concentrare a capitalului bancar la nivel european, se va pune în continuare problema riscului sistemic ce ar putea fi generat de apariția acestor noi giganți. Noile concentrări de capital la nivel european nu se vor realiza însă de pe o zi pe alta. Ele se vor efectua treptat și regulatorii vor avea timp să facă analize și să se poziționeze în consecință.
„Nu îmi ajung banii de la un salariu la altul”, „Nu am bani de vacanță”, „Îmi doresc să îmi cumpăr ceva și iar nu îmi ajung banii”. Acestea sunt cele mai frecvente probleme auzite în familie, la colegi și prieteni. Școala de bani de la BCR îți oferă câteva ponturi despre cum îți poți rezolva astfel de probleme.
1. Fă-ți un fond de rezervă
Te-ai gândit vreodată ce s-ar întâmpla dacă de mâine ți-ai pierde locul de muncă sau cineva drag ție ar avea o problema de sănătate? Dacă ai avea un fond de rezervă, ai găsi mai ușor puterea să treci peste toate aceste probleme. Fondul de rezervă este o sursă de lichidități care acoperă o parte sau toate cheltuielile tale din perioadele când veniturile sunt mai scăzute, în caz de șomaj temporar sau când apare o urgență neprevăzută. În caz de forță majoră, este de preferat să îți poți acoperi cheltuielile pe cel puțin 3-6 luni doar din fondul de rezervă. Poți folosi acest fond doar în caz de pierdere a locului de muncă, urgențe medicale, daune care afectează locuința, reparații auto neprevăzute sau costuri neprevăzute de călătorie. Dacă suntem prevăzători din timp, putem trece cu încredere peste orice obstacol.
2. Informează-te bine înainte de orice achiziție
Primul pas spre conștientizarea costurilor pe care le presupune stilul tău de viață este să faci cumpărături inteligente. În primul rând, înainte de a pleca la cumpărături informează-te despre produsul pe care vrei să-l cumperi, mai ales dacă e vorba de un produs costisitor pe care vrei să îl folosești pe termen lung. În al doilea rând, citește cu atenție etichetele și asigură-te că înțelegi cum se întreține produsul.
Nu uita de reduceri! Majoritatea magazinelor pun produsele la reducere după ce trece o sărbătoare importantă pentru a aduce clienții înapoi în magazin, așa că e momentul propice să profităm de aceste cumpărături. Nu în ultimul rând, analizează cu atenție calitatea unui produs, nu prețul. Degeaba îți cumperi un frigider ieftin dacă trebuie să-l repari din 2 în 2 ani. Un cumpărător bine informat poate reduce costurile pentru întreținerea și repararea produselor, așa că întotdeauna trebuie să faci cumpărături cu cap și sigur bugetul tău nu va avea de suferit foarte mult.
3. Practică regula zgârcitului
Știai că există o regulă a zgârcitului? Spune așa: Amână o achiziție până a două zi. Poate te răzgândești. Această regulă este foarte utilă pentru că de multe ori avem tendința să cumpărăm din impuls. Dacă amânăm achiziția unui lucru, avem timp să ne gândim dacă acel lucru este într-adevăr util pentru noi. În acest fel o ne fie mai ușor să ne dăm seamă dacă avem cu adevărat nevoie de bunul respectiv sau este o simplă dorință. De multe ori ne este greu să facem această diferență, însă trebuie să ne găsim echilibrul dintre ceea ce ne dorim și ceea ce avem nevoie. Este important să fim informați despre produsul pe care îl dorim – mai ales dacă este costisitor și îl vom folosi pe termen lung.
4. Monitorizează-ți cumpărăturile prin cardul de credit
Mulți oameni află cu stupoare că au probleme financiare fiindcă nu au monitorizat atent achizițiile făcute prin intermediul cardurilor de credit. Pentru a evita această situație îți propunem o soluție în 4 pași. În primul rând, stabilește o sumă rezonabilă pe care o poți cheltui folosind cardul de credit în fiecare lună și limitează-te la acea sumă. Asigură-te că îți monitorizezi cheltuielile asociate cardului tău de credit în mod regulat, la fel cum îți monitorizezi bugetul personal și scade fiecare sumă cheltuită din limita stabilită în prealabil. Și, mai ales, nu mai folosi cardul de credit dacă te apropii periculos de mult de această limită sau dacă ai atins-o.
5. Comunicarea în cuplu e esențială
Banii ocupă primul loc în topul motivelor de ceartă în cuplu. De multe ori, banii sunt scânteia care aprinde discuții despre ambiții, obiective ratate, frica de viitor și balanța puterii în cuplu.
Prin urmare, comunicarea este esențială. Decideți împreună dacă ambele salarii vor fi puse în același cont sau în contul individual al fiecăruia. Hotărâți o sumă pe care, lunar, fiecare din voi o va pune într-un cont comun, pentru cheltuieli ce țin de casă. Stabiliți împreună cine va plăti facturile și cine acoperă celelalte cheltuieli ale casei. Discutați modurile în care veți finanța achiziții majore precum o mașină, o casă sau diverse electrocasnice. Este recomandat să evitați însă o îndatorare care va diminua o mare parte din câștigurile voastre. Creați, tot împreună, un plan de economii și de investiții. Indiferent de mărimea venitului, un plan coerent de venituri, cheltuieli și investiții vor ajuta orice cuplu să se mențină deasupra liniei de plutire.
„Chiar dacă se împlinesc 10 ani de la primirea primelor contribuții în fondurile de pensii obligatorii administrate privat (Pilonul 2), nu cred că este momentul unor prezentări festiviste. Iar desfășurarea acestui eveniment în aula ASE, cred că ne obligă la rigoarea specifică mediului academic. Din acest motiv, cred că este un loc bun ca să vorbim despre abordările superficiale, inexacte și pe alocuri ipocrite din spațiul public. Căci, din păcate, suntem înconjurați de suficient de multe exemple de acest tip, chiar și dacă este să ne limităm la comentariile legate de pilonul 2 de pensii.
Fondurile de pensii private sunt acuzate că investesc în titluri de stat din comoditate, în condițiile în care tocmai legislația este cea care le obligă să aibă un profil de risc scăzut.
Fondurilor de pensii private li se reproșează că „recirculă bani de la buget” prin finanțarea datoriei publice a României, dar finanțarea datoriei publice a altor țări, legal posibilă, e întâmpinată cu indignare.
Se dorește creșterea expunerii pe acțiuni a fondurilor de pensii, dar, în același timp, suntem obsedați de volatilitatea pe termen scurt al fondurilor, tresărind la perioadele cu randamente negative.
Se dorește o implicare mai mare a fondurilor de pensii în economia românească, în timp ce se dorește o stagnare sau chiar micșorarea a fondurilor pe care le au în administrare.
În concepția unora, fondurile de pensii ar trebui să spargă legea fundamentală a oricăror investiții, randament ridicat – risc ridicat, motiv pentru care sunt acuzate că nu furnizează randamente mari cu risc scăzut.
Sunt exprimate preocupări în spațiul public legate de preluarea economiei românești de către capitalul străin, dar se pregătește distrugerea celei mai importante surse de capital autohton: fondurile de pensii private.
Peste 20.000 de oameni lucrează în slujba pădurii româneşti (cei mai mulţi, chiar în inima pădurii), cu profesionalism şi cu speranţa că mâine le va fi mai bine. Îi unesc ştiința de meserie şi simţul datoriei. Directorul General al Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, ing. Dragoș Ciprian Pahonțu, îi caracterizează cuprinzător: „Silvicultura nu este o meserie ușoară și nici ferită de pericole. Din contra, silvicultorii își desfășoară activitatea în condiții de multe ori dificile, iar rezultatele muncii noastre se văd, de cele mai mule ori, în timp”. Ca urmare, directorul general le mulțumeşte „tuturor colegilor silvicultori din țară pentru eforturile depuse”, pentru „unitatea dovedită în gestionarea fondului forestier, indiferent de forma de proprietate”. Prilejul a fost oferit de ediția 2018 a Zilei Silvicultorului, organizată de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva și de Asociația Administratorilor de Păduri din România la Călimănești, în județul Vâlcea, în apropierea locurilor purtătoare de istorie şi oglindite în versuri clasice ale Coziei. Evenimentul a însemnat mai mult decât un moment festiv, generând o analiză aplicată făcută de exponenţi ai diverselor sectoare ale domeniului silvic, împreună cu parteneri şi susţinători. Totodată, reuniunea s-a înscris în ansamblul concretizărilor specifice prin care Romsilva marchează pe tot parcursul anului centenarul Marii Uniri din 1918. Cu această semnificaţie s-a înscris şi reprezentarea la eveniment a Agenţiei Moldsilva din Republica Moldova. Dincolo de toate, a fost o reîntâlnire sub semnul prieteniei, al coeziunii corpului silvic.
Interviu cu Alexandra Smedoiu – vicepreședinte CFA România
Vorbim foarte des de soarta pensiilor, de faptul că avem o piață care a tins spre liberalizare și care acum este supusă unor riscuri de re-reglementare.
Aș spune că vorbim chiar despre soarta românilor, a mea, a dumneavoastră, a celor care ne urmăresc. Este atât soarta noastră ca actuali oameni ai muncii și viitori pensionari, însă și soarta copiilor noștri. În sistemul de asigurări sociale de stat se acumulează din ce în ce mai multe presiuni. Și acestea vin în principal din demografie: vedem că sunt mai puține nașteri, avem o natalitate redusă, deci populația României descrește de la an la an; apoi avem fenomenul de îmbătrânire a populației, ceea ce înseamnă că vor fi din ce în ce mai mulți pensionari și populație activă din ce în ce mai puțină. Apoi mai avem și fenomenul de migrație, români care pleacă din țară și care practic nu mai contribuie în sistemul de pensii. Vom ajunge ca undeva peste 20-30 de ani sau poate chiar mai repede, în funcție de cât de repede vor afecta acești factori, într-o situație în care pensionarii de la acea dată pur și simplu să nu mai poată fi acoperiți din fondurile curente. Oricum, la bugetul asigurărilor sociale în acest moment avem un deficit foarte mare: aproximativ o treime din toate sumele care se plătesc cu titlu de pensii sunt împrumutate. Nu uitați că România 3% deficit bugetar, jumătate din acest deficit provine din bugetul asigurărilor sociale. Deci, bani vor fi din ce în ce mai puțini, necesități vor fi din ce în ce mai mari. Și atunci ne punem întrebarea, noi, dacă ne vom putea asigura traiul la pensie. Din ce? Sau cu ce cost? Ce cost împingem asupra generațiilor următoare?
Cine va plăti pensia celor care vor ieși la pensie peste 10-15 ani? Pensiile din viitor le vor plăti cei care se vor regăsi în piața forței de muncă în viitor.
Exact. Și vă dau o cifră simplă care să vă dea de gândit. O persoană de vârsta noastră, să spunem, care contribuie, ca și angajat, în sistem o perioadă medie de 40 de ani sau 35 de ani. Haideți să fiu îngăduitoare 35 de ani. La limita tinereții. Pe urmă, conform statisticilor, vârsta sau durata de viață, dacă pot să mă exprim așa, este undeva între 70-75 de ani, în funcție de sex și alți factori. Deci să spunem că primim o pensie pe 10 ani de zile sau 15 ani. Asta înseamnă că noi la un salariu mediu, să spunem, contribuim 35 de ani 21% din salariile noastre brute ca să primim apoi jumătate din această sumă pe o perioadă de jumătate din timp. Deci este un calcul simplist fără să iau în calcul alți factori, inflație sau alte lucruri. Deci este un calcul extrem de simplu. Deci asta este chintesența sistemului.
Constatăm că la nivel de reglementare și la nivel de executiv se pune în discuție o reformare a sistemului. De ce?
Aici sigur trebuie să așteptăm să vedem care va fi forma cu care guvernul va ieși în ceea ce privește aceste fonduri private de pensii. Acum să explic puțin termenul de naționalizare. Această situație ar putea interveni în cazul în care sumele acumulate deja în sistem, adică aproximativ 9 miliarde de euro la 7 milioane de contribuabili s-ar transfera pur și simplu la bugetul de stat. Sigur, miza sau obiectivul pe termen scurt este acoperirea deficitului de la bugetul de asigurări sociale. Problemă care într-o oarecare măsură se va rezolva prin această așa-spusă naționalizare. Mi-e greu să spun, în condițiile în care s-au circulat multe variante. Se pare că este una dintre variantele discutate. Repet, fără să am la acest moment informații concrete cu privire la modalitatea în care se va transforma acest pilon. În spațiul public una din variantele vehiculate a fost acest transfer al sumelor acumulate înapoi către Pilonul I.
Spațiul extins al Mării Negre redevine tot mai interesant sub raport geopolitic. Interesant neînsemnând neapărat favorabil, benefic, ci tot mai de luat în seamă, evaluat, pe cât posibil administrat și valorificat – desigur, în competiție – căci Marea Neagră reintră în jocurile planetare de reașezare a echilibrelor de putere puse în mișcare de marile schimbări din anii 1989-1991.
Extinderea NATO și a UE până pe țărmul vestic al Marii Negre, revenirea în forță a Rusiei în acest spațiu maritim prin anexarea Crimeei și războiul din Ucraina, distanțarea tot mai evidentă a Turciei de lumea euroatlantică și instituțiile ei, iar apoi prezența permanentă, prin rotație, în această regiune a forțelor NATO și, mai nou, lansarea Inițiativei celor trei Mari – și summitul ei din toamnă, de la București, dar și noua linie politică a Washingtonului, de implicare directă și masivă a Statelor Unite în evoluțiile din spațiul pontic, au dat contur pregnant și culori vii acestui areal pe hărțile strategice din marile cancelarii politico-diplomatice ale lumii.
Sinergia Mării Negre este prinsă în acest moment într-un angrenaj competitiv și de rivalitate profund solicitant, încărcat de tensiuni și incertitudini, dar și de proiecte promițătoare și speranțe într-un reviriment spectaculos al acestei zone, în plan economic, energetic, de afaceri, turistic, ecologic etc.
„Spațiu maritim închis, devastat de poluare, perceput uneori că o zona marginală, Marea Neagră se află, cu toate acestea, în miezul redefinirii unor mize strategice majore, unde se tratează noile raporturi de forțe între Uniunea Europeană, Rusia, Turcia, Caucazul și statele din Asia Centrală și Orientul Mijlociu”. Din acest tablou, alcătuit de doi autori francezi, Jean-Arnault Dérens și Laurent Geslin, într-o carte apărută în 2018 la Paris sub titlul, „Acolo unde se amestecă apele. La marginile Europei” (și el simptomatic despre o anumită viziune vest-europeană), lipsesc totuși protagoniști esențiali din zonă: Statele Unite și NATO, care își fac tot mai simțită prezența în arealul pontic, devenit segment sudic al flancului estic al Alianței Nord-Atlantice. Cei doi autori rămân printre – este de sperat – tot mai puținii occidentali pentru care Marea Neagră continuă să rămână un spațiu mai degrabă aproximat decât știut, ca să nu spunem o prelungire în spațiu și timp al aberantului ținut al lui Dracula.
Este, însă, la fel de adevărat că astăzi dinamica geopolitică plasează Marea Neagră pe linia de contact dintre spațiul euroatlantic de cel eurasiatic, în continuitatea celebrei – și nu o dată de tristă amintire – fâșii central-europene dintre Germania și Rusia, numită, în ultimul secol, când Intermarium, când „cordon sanitar”, când „Cortina de fier”, când linie de ciocnire a civilizațiilor etc. Lunga paranteză de rememorare istorică a avatarurilor acestei zone așezate la confluența câtorva continente, religii, culturi, centri de putere, la încrucișarea unor trasee și proiecte comerciale, energetice etc. este menită să pună în evidență, o dată mai mult, complexitatea problemelor ce trebuie înfruntate pentru gestionarea favorabilă a acestui spațiu și să sublinieze semnificația deosebită a relansării unor inițiative mai noi de conlucrare și cooperare în regiune, cum sunt Inițiativa celor două mări, lansată de Polonia și Croația, și Formatul București 9 (sau B9), lansat de România. Demersuri complementare, căci primul are caracter preponderent de apărare și securitate, iar celălalt unul de cooperare în diferite domenii ale dezvoltării. Și, fapt important, aceste două inițiative includ ca parte integrantă și spațiul Mării Negre, altfel greu de cuprins în formate instituționalizate interstatale, cel puțin în actuala conjunctură europeană și internațională. Dacă formulele de cooperare în zona Mării Negre din timpul războiului rece au fost mai degrabă formale (pentru a nu spune sterile) – ca de pildă Cooperarea Economică în Zona Mării Negre –, începutul anilor ’90 profila un fel de condominium ruso-turc în acest spațiu, pentru că după cooptarea României și Bulgariei în (dar și distanțarea Turciei de) NATO și revenirea preponderentă a Rusiei post-sovietice pe țărmurile pontice (prin Crimeea), conlucrarea – și chiar dialogul – între statele sau între alianțele din regiune au devenit mult mai dificil de practicat.
Știință și cultură de nivel intelectual departe de rutina care inevitabil atinge și mediul academic s-au regăsit în evenimentul organizat de Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” din București – conferința internațională „Filosofia dreptului de la Iluminism la contemporaneitate/The philosophy of law, from Enlightenment to contemporaneity”. Au participat 106 personalități din 11 țări – Bulgaria, Finlanda, Germania, Italia, Marea Britanie, Republica Moldova, România, Federația Rusă, Slovacia, Statele Unite ale Americii și Ucraina, 14 instituții și universități din străinătate, 20 de instituții și universități din România – Curtea Constituțională și judecători de la Curtea Constituțională, Academia Română – Institutul de cercetări juridice „Andrei Rădulescu”, Academia Română – Centrul de Studii de Drept European, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”, Universitatea București, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, Academia de Studii Economice București, Universitatea de Vest din Timișoara, Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” București, Universitatea „Spiru Haret”, Universitatea „Nicolae Titulescu”, Universitatea din Craiova, Universitatea „Titu Maiorescu”, Universitatea „Petru Maior” din Târgu-Mureș, Universitatea din Pitești, Asociația Europeană „Dimitrie Cantemir”, Uniunea Națională a Barourilor, Baroul București. Reuniunea a avut drept causa causorum, după cum a evidențiat prof. univ. dr. Corina Adriana Dumitrescu, președintele Senatului Universității Creștine „Dimitrie Cantemir”, ideea de unitate: „Evenimentul de astăzi are la baza sa un concept interesant, deosebit, profund. Ideea generală e că Marea Unire nu s-ar fi putut împlini pe deplin fără legitimarea ei în plan internațional. Analizând contextul anilor 1918-1919, am remarcat, cu profund respect, că am avut un aliat ca țară în SUA. În abordarea complexă a aniversării Unirii, am ținut cont de faptul că acel Hronic al româno-moldo-valahilor, opera lui Dimitrie Cantemir, a fost temelia argumentelor experților americani, a președintelui american Wodrow Wilson atunci când s-au trasat granițele României unite și mari. Unirea s-a împlinit pe acel temei juridic, social și filosofic cu rădăcini iluministe care făcea posibilă existența României Mari”. Sub semnul îndemnului kantian „Sapere aude!/Ai curajul să te folosești de propria-ți înțelegere”, conferința și-a definit obiectivele pornind de la ideea că „mesajul Iluminismului, centrat pe raționalitate și umanitate, este peren și deosebit de actual în contemporaneitate, fiind o resursă a gândirii juridice, de creativitate socială și juridică”. Totodată, „centrată pe filosofia dreptului în context național, european și internațional, cu reflectarea operei lui Dimitrie Cantemir în filosofia dreptului și în ideile de unitate națională”, conferința s-a integrat în ansamblul evenimentelor dedicate de universitate celebrării a 100 de ani de la unirea din 1918, evenimente lansate din octombrie anul trecut, având între împlinirile făcute să rămână inaugurarea amfiteatrelor „Mihai Viteazul” și „Cuza Vodă”.
