A fost lansată „Carta Albă a IMM-urilor din România, 2019”, realizată de Consiliul
Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR),
în parteneriat cu Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și
Antreprenoriat.Tema ediţiei din acest an (ediţia cu numărul 17) este
„Perspective”. Este prezentată situația de ansamblu
la zi a mediului de afaceri, cu problemele şi cerinţele ei, cu deschiderile
către surse de finanţare, ca şi către mediul academic.
Prof. univ.dr.
Ovidiu Nicolescu, președintele de onoare al CNIPMMR, a susţinut o expunere
asupra conţinutului de cercetare al lucrării.
Oprindu-se asupra
câtorva date de sinteză, Florin Jianu, președinte CNIPMMR
a reliefat căprincipalele dificultăți în activitățile IMM-urilor au fost
identificate în angajarea, pregătirea şi menţinerea personalului (57,14%), birocraţia
(49,19%), inflaţia (47,17%), concurenţa neloială (45,69%), scăderea cererii interne
(44,74%), creşterea nivelului cheltuielilor salariale (42,86%), fiscalitatea excesivă
(42,32%), instabilitatea relativă a monedei naţionale (38,14%), calitatea slabă
a infrastructurii (34,91%), corupţia (33,96%)”. Preşedintele CNIPMMR a
accentuat că „trebuie să luăm măsuri pentru a simplifica sarcina administrativă a
întreprinzătorilor. Tema din acest an, Perspective, ne evidențiază cum va arăta România – o
Românie antreprenorială, profesională, în care primează internaționalizarea, educația duală, dialogul”.
Prezentă la evenimentul de lansare, Viorica Dăncilă, prim-ministrul Guvernului României, a
subliniat că „politicile publice implementate de guvern nu pot fi eficiente în
lipsa unei colaborări permanente cu patronatele şi anteprenorii, indiferent de
originea capitalului, românesc sau străin. Un dialog constant este necesar
pentru ajustarea acestor politici, pentru că obiectivele noastre sunt commune –
o economie bazată pe cunoaştere, orientarea spre exporturi cu valoare adăugată
mare şi reducerea decalajelor faţă de statele dezvoltate din Uniunea Europeană”.
Consonant cu tema actualei ediţii a lucrării de cercetare, prim-ministrul s-a
referit la măsurile guvernamentale „ce răspund nevoilor din economia reală,
încurajează competitivitatea şi crearea de noi locuri de muncă bine plătite
pentru angajaţi cu înaltă calificare”. Concret, a spus Viorica Dăncilă, „facem
progrese în procesul de digitalizare a serviciilor publice prin proiecte finanţate
de la buget şi din fonduri europene. Guvernul continuă
finanţarea programelor de tip Start-Up Nation şi de încurajare a exporturilor.
Economia României are nevoie de o clasă activă de antreprenori, care pot aduce
inovare şi competitivitate. Programul Start-Up Nation a reuşit să scrie o
poveste de success. Tinerii din România văd că există modele viabile, iar
numărul celor care vor să devină antreprenori creşte constant”.
În acelaşi context, s-au aflat în dialog cu exponenţii
mediului antreprenorial miniştrii Eugen Teodorovici – Ministerul Finanţelor
Publice, Marius Constantin Budăi – Ministerul Muncii și
Justiției
Sociale, Roxana Mînzatu – Ministerul Fondurilor Europene.
Agenţia Judeţeană
pentru Ocuparea Forţei de Muncă Ilfov anunţă că agenţii economici din judeţ
deţin în acest moment 236 locuri de muncă vacante: 25 – pentru studii
superioare, 86 – pentru studii medii, 61 – pentru muncitori calificaţi, 64 –
pentru muncitori necalificaţi. Locurile sunt în profesiile, meseriile,
ocupaţiile: director de magazin, şef de secţie, consilier inginer horticol,
farmacist, specialist în marketing, analist, programator, contabil, magaziner,
agent de vânzări, bucătar, casier, guvernantă, bonă, agent de securitate,
grădinar etc. (foto de la târg de joburi organizat de AJOFM Ilfov)
Condiţiile de
angajare, valabilitatea ofertei şi informaţiile suplimentare despre fiecare loc
de muncă în parte se pot obţine la sediul AJOFM Ilfov din Bucureşti, str.
Ruginoasa, nr. 4, sector 4, la telefon (021)332.37.08/105, pe site-ul sau la
punctele de lucru ale AJOFM Ilfov.
Barometrul asupra
industriei realizat lunar de IRSOP şi de Facultatea de Management a Şcolii
Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) „pe un eşantion de 300
de firme industriale, reprezentativ la nivelul celor 15.200 de firme
industriale cu peste 9 angajaţi din România, care generează aproximativ 95% din
totalul cifrei de afaceri din industrie”, cercetare coordonată de dr. Petre
Datculescu, conf. univ. dr. Florina Pînzaru, conf. univ. dr. Lucian Anghel,
arată că „în luna iunie, producţia industrială a căzut la cel mai mic nivel din
ultimele cinci luni şi s-a apropiat la 2 puncte de creşterea zero, alimentând
îngrijorările privind creşterea economică în ansamblu. Comenzile pentru export
au intrat în contracţie. S-a accentuat scăderea cererii interne ceea ce va
afecta nivelul activităţii în lunile următoare. Optimismul managerilor a ajuns
la cota cea mai coborâtă din ultimele 10 luni”. Indicatorii luaţi în calcul
arată astfel:
„Producţia – Volumul
producţiei a scăzut în iunie la 52 de puncte faţă de 58 în mai semnalând că
industria se apropie de contracţie (sub 50) şi va putea afecta creşterea
economiei în ansamblu. Stocurile se află deja în contracţie – 46 de puncte faţă
de 47 în mai.
Cererea – Comenzile
noi s-au comprimat masiv, cu 6 puncte ajungând la 53 în iunie faţă de 59 în
mai. Comenzile pentru export au căzut dramatic cu 12 puncte, de la 57 la 45 în
zona de contracţie. Prăbuşirea semnalează o situaţie dificilă în zona euro,
principala destinaţie a exporturilor româneşti. Importurile de materii prime
s-au „subţiat” la 52 de puncte din lipsă de comenzi. Nivelul importurilor a
scăzut atât de mult încât intrarea în contracţie este inevitabilă dacă cererea
va continua să scadă chiar si moderat în lunile următoare.
Forţa de muncă – Numărul
angajaţilor este de trei luni în contracţie la 46 de puncte în iunie, faţă de
45 în mai şi 48 în aprilie. În condiţiile cererii slabe şi a producţiei
scăzute, creşterea numărului de angajaţi este improbabilă în perioada
următoare.
Costuri şi venituri
– Costurile de producţie au scăzut uşor, dar continuu în ultimele 6 luni, de la
un vârf de 75 de puncte în ianuarie, la 63 de puncte în iunie. Dar costurile
scad din cauza activităţii slabe, a restrângerilor de personal şi a
cheltuielilor mai reduse cu importuri de materii prime. Preţurile încasate de
firme arată un nivel de creştere tot mai slab de la o lună la alta, de la 62 de
puncte în ianuarie la 54 în iunie. E adevărat, preţurile cresc în continuare
uşor, dar creşterea e mult mai temperată decât în lunile anterioare.
Aşteptările – Indicatorul
global de încredere a managerilor în viitor a scăzut continuu de la 70 de
puncte în ianuarie, la 58 în iunie 2019. Managerii cred că cererea, producţia,
stocurile şi importurile de materii prime s-ar putea să scadă în continuare, în
timp ce costurile de producţie, exporturile şi preţurile încasate ar putea să
crească. Tiparul aşteptărilor arată însă că, în afara exporturilor, managerii nu
văd altă perspectivă posibilă de redresare pe termen scurt”.
Scriam la un moment dat că Papa Francisc acceptă Big Bangul, arată care sunt beneficiile dezordinii și întărește ideea că Dumnezeu face particulele să ajungă la echilibru, încearcă să se concentreze pe rolul religiei și să-i redea credibilitatea. El sugerează că ceea ce știm deja trebuie să înțelegem bine, iar pentru ceea ce nu cunoaștem există Dumnezeu. Și Papa, când acceptă educația și știința oprește erodarea Bisericii și ancorează încrederea. Dogmele au fost ținute acolo unde nu existau explicații. Când acestea apar e necesar să se renunțe la tezele imuabile.
Dar haideți să punem problema așa cum ar face-o un avocat al diavolului. Papa e un răsfățat al presei. Al presei mainstream progresiste, în cel mai bun caz centriste sau de centru-stânga, dacă nu de-a binelea de stânga. Care idolatrizează știința, luptă împotriva schimbărilor climatice prin politici intervenționiste de stat și reglajul comportamentelor individuale și comunitare prin același tip de politici, în vederea implementării idealurilor de toleranță, incluziune, multiculturalism și corectitudine politică.
Suveranul Pontif este lăudat pentru luările sale de poziție socialiste (cuvântul nu este niciodată pronunțat ca atare, în mod transparent) în chestiuni de natură economică. Papa Francisc pierde puține prilejuri de a denunța inegalitatea masivă și în creștere a averilor și veniturilor la nivel global și de a cere politici de redistribuire care să aplatizeze aceste inegalități, ba chiar măsuri aspre pentru combaterea evaziunii fiscale. Să luăm un exemplu extrem de cuprinzător, dintr-un discurs al Papei din 2015: „A face demersuri pentru o distribuire justă a fructelor pământului și ale trudei oamenilor nu reprezintă doar filantropie, ci o obligație morală. Pentru creștini, responsabilitatea este încă și mai mare: e o poruncă. Este vorba despre a da săracilor și popoarelor ceea ce-i al lor de drept. Destinația universală a bunurilor nu e doar o figură de stil din învățăturile sociale ale Bisericii, ci o realitate care are preeminență asupra proprietății private. Proprietatea, mai ales atunci când afectează resursele naturale, trebuie să servească întotdeauna nevoile popoarelor. Iar aceste nevoi nu se limitează la consum. Nu este suficient să lași să cadă câteva picături când săracii își agită cănile, căni care nu se umplu niciodată de la sine. Programele sociale elaborate pentru a face față anumitor urgențe pot fi considerate a fi doar reacții temporare. Ele nu vor putea niciodată să înlocuiască adevărata incluziune”.
Se pare că Papa, teoretic autoritatea dogmatică numărul 1 a Bisericii Catolice, nu doar cade pradă, ci îmbrățișează pe deplin o marotă teologico-ideologică veche de secole: Iisus Hristos ar fi fost primul socialist al lumii, pentru că a predicat cedarea averii către săraci și a spus: „Mai lesne este să intre cămila prin urechile acului, decât bogatul în Împărăția Cerurilor”. Uitând că evangheliile și tradiția arată că cel mai mare dar al lui Dumnezeu pentru om este libertatea și liberul arbitru, că virtutea impusă cu forța nu are nicio valoare și că „vrednic este lucrătorul de plata sa”. Porunca de iubire de aproape a lui Dumnezeu pentru oameni este răstălmăcită într-atât încât Papa a ajuns să ceară Cezarului să confiște proprietăți și agoniseli pentru a le redistribui săracilor.
Mai de curând, Papa a simțit nevoia să declare în public că teoriile științifice ale evoluției și ale Big Bangului sunt adevărate și că „Dumnezeu nu este un magician”. Declarația a fost tratată de presă ca revoluționară. Numai că ea nu ține cont de tradiția teologică. E ca și cum catolicismul ar avea aceeași viziune primitivă și lipsită de profunzime asupra problemei Creației precum televangheliștii neoprotestanți din jurul lui Donald Trump, care știu doar Sola Scriptura citită literal și cred sincer că Satana a plantat fosile de dinozaur în pământ pentru a știrbi încrederea creștinilor în teoria creaționistă.
O minimă cultură teologică ar trebui să reamintească oricui că, fără religiile abrahamice și în primul rând fără creștinism, gândirea științifică pozitivă nu ar fi fost posibilă. Fără postularea lui Dumnezeu în transcendență, separat de lumea empirică, aceasta din urmă ar fi în continuare populată mental de zei, demoni, spiriduși și alte forțe misterioase, iar cunoașterea ei probabil că n-ar trece de atomismul lui Democrit. Creștinismul a eliberat lumea materială de povara eresurilor imanentiste și a deschis-o înspre gândirea pozitiv-științifică, bazată pe principiul cauzalității și pe experiment. Antiteza darwinism-creaționism este falsă. Nu se preocupă de ea decât cei deopotrivă de ignoranți în epistemologie și teologie.
Nu în ultimul rând, cineva ar trebui să-i reamintească Papei și fanilor săi progresiști că drepturile universale ale omului, toleranța față de celălalt, nondiscriminarea pe criterii sociale, rasiale, etnice și de gen își au originea tot în creștinism, căci spune Sfântul Pavel în Epistola către Galateni: „Fraților, înainte de venirea credinței, noi eram păziți sub Lege, fiind închiși pentru credința care avea să se descopere. Astfel că Legea ne-a fost călăuză spre Hristos, pentru ca să ne îndreptăm din credință. Iar dacă a venit credința, nu mai suntem sub călăuză. Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Iisus. Căci câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească și parte femeiască, pentru că voi toți una sunteți în Hristos Iisus. Iar dacă voi sunteți ai lui Hristos, sunteți deci urmașii lui Avraam, moștenitori după făgăduință”. Dezbrăcând însă haina de avocat al diavolului, pentru a nu risca să fiu excomunicat, precum a pățit o altă persoană plină de intenții bune, Giovanni Papini, merită să ne amintim de zicerea biblică: „Dă-i unui om un pește și îl hrănești toată ziua. Învață-l să pescuiască și îl hrănești toată viața”.
Alături de ea poate fi pusă aceea potrivit căreia cel ce face dintr-un galben doi este omul care merită. De aici se observă că Biserica pune accentul pe acumulare înainte de redistribuire, ceea ce nu se poate realiza în lipsa capitalului, a capitalismului și a mâinii invizibile a pieței. Este conștientă – spre deosebire de politicienii socialiști, care rezolvă problemele, pe termen scurt, crescând cantitatea de bani și generând inflație – că nu se poate realoca din nimic.
Cu o excepție pe care am observat-o, băncile românești nu obișnuiesc să inscripționeze IBAN-urile pe carduri. Iar la banca-excepție pe care am adus-o în discuție nu toate cardurile îl conțin, tocmai cele premium nu-l au. În plus, instituția financiară care are obiceiul să înscrie IBAN-ul pe cardul de debit nu se plasează în primele două, în condițiile în care băncile cu cât au o cantitate mai mare de lichiditate pe care o antrenează cu atât e mai folositor pentru client să afle rapid IBAN-ul, fără să mai fie nevoie să sune la call center și să stea într-o formă sau alta la coadă.
Ciudat este însă că la vârf – unde se dispută supremația – banca-mamă a celei care provine dintr-un grup bancar are obiceiul să inscripționeze IBAN-ul, și asta chiar pe fața cardului, ceea ce vădește că acest „detaliu” e de maximă necesitate în economiile mature. Mucaliții ar putea spune că reprezintă încă o dovadă că România e tratată ca o țară de mâna a doua. Dar eu nu cred că în acest caz se aplică zicala ce știe țăranul ce-i ciocolata, ci că asistăm, pur și simplu, la o scăpare managerială din moment ce a fost importată platforma digitală de banking, dar nu și obiceiul de a scrie IBAN-ul pe card.
Apropo însă de „datinile” occidentale. În Vest, tranzacțiile produc rezultate în timp real, ceea ce implică să existe, indiferent de oră, o persoană care să le valideze, mai ales când discutăm de operațiuni ce necesită utilizarea cursului valutar. Aici, la noi, „la țară”, degeaba s-a gândit banca-excepție să treacă IBAN-ul pe cele mai multe carduri dacă respectivul cont nu poate fi utilizat pentru alimentare, pe timpul nopții, la multifuncționale.
Nu știu dacă din ceea ce am vorbit până acum se înțelege că pledez la nivel micro pentru eficiență, în circumstanțele în care timpul este bani. Militez ca și românii să-și facă socotelile exact, precum austriecii. Este posibil? Dacă ai bani cash, se poate. Te duci la ATM în ziua de salariu, scoți până la ultimul sfanț, achiți tot ce ai, se mărește cantitatea de numerar în circulație și guvernul spune că tot de la nepriceperea lui crește economia subterană, motiv să dea cu controale în vamă, plafonarea plăților cu bani gheață, urmărirea bonului fiscal cu tombolele aferente.
Da, numai că băncile tot insistă că soluția nu-i să „spargem” bancomatul când luăm leafa, pot să ne prade hoții, pe când cardul, dacă ni-l fură, nu știu PIN-ul și la contactless ne pot subtiliza maximum 99,99 lei.
E în regulă ceea ce ne propun ele, dar pe ce se bazează – vorba moromețiană? Se întâmplă frecvent, mai ales în weekend, ca blocarea și decontarea sumelor aferente plăților la comerciant să se producă cu întârziere, ajungi să cheltuiești din overdraft mai mult decât îți propui, iar instituțiile de credit motivează că-i mai greu să vezi instant – din online banking – tranzacțiile paypass.
Când auzi una ca asta întrebi, nedumerit, de ce poți să depui și să scoți bani de la mutifuncțională în zilele nelucrătoare și să vezi operațiunile în timp real și în ordine, și nu se întâmplă la fel și cu plățile la supermarket. În definitiv, nu-i cam același lucru? Îl chestionezi pe angajatul de la call center dacă în aceste condiții, în care nu-ți poți face socotelile nemțește, nu-i mai cinstit să folosești bani cash și să abandonezi produsul bancar și primești, siderat, răspunsul: „E opțiunea dvs.”, ceea scoate la iveală mult dezinteres pentru propriii acționari. Dacă ar fi fost vorba de spălare de bani și actualizarea datelor personale, funcționarul bancar ar fi în stare să te aresteze personal.
Și când te confrunți cu astfel de lucruri îți amintești repede de greutatea cu care se realizează – cel puțin puțin în momentul de față – alimentările de cont, dacă sunt pe relația dintre două entități bancare distincte. Ele ar trebui să aibă loc instantaneu, cum se întâmplă între conturile aceleiași bănci. Și tot în acest context îți pui problema: de ce la multifuncțională trebuie să vii cu sacoșa de cash să depui și nu-s posibile tranzacții fără numerar, cu cardul altei bănci, așa cum există posibilitatea la comerciant, indiferent de al cui e POS-ul?!
Iar dacă vorbim despre bănci, poate c-ar fi bine să discutăm și de pseudobănci. Despre pseudobănci centrale mi-am mai dat cu părerea. Atunci când am spus că Ministerul Finanțelor autorizează ca o cantitate de pseudobani – bonurile de masă – să capete legitimitate de bani normali cu ajutorul POS-urilor bancare și când face irelevantă dobânda de politică monetară prin intermediul taxei pe lăcomie.
A venit însă momentul să discutăm de pseudobănci comerciale, fiindcă toată lumea utilizează curent, gaze și cablu. La furnizorii de utilități se întâmplă adesea ca „estimatul” să fie mai mare decât consumul și să rezulte sume pe care prestatorul le datorează clientului. Când furnizorul e întrebat dacă e bancă, răspunsul standard e că cei mai mulți clienți utilizează banii pentru plata unor facturi viitoare.
Și din nou trebuie să revenim la stat, pentru că nici el nu e străin de astfel de practici. Când nu face arierate, adică nu-și plătește cu întârziere furnizorii de bunuri, calculează ce e necesar să restituie contribuabilului cu o greutate ce contrastează cu rapiditatea văzută la diferențele în folosul său.
Alte exemple de pseudobănci sunt societățile de transport suprateran și subteran. Probabil că din acest motiv nici nu acceptă la plata efectivă a călătoriilor contactlessul bancar, ci au propriul sistem paypass, sau îl admite doar simbolic, la metrou, fiindcă se lichidizează cu bani încasați în avans. Deși, dacă ar face-o, avantajele ar fi certe, n-ar mai trebui să emită propriile instrumente și să aibă atât de multe casierii.
Sigur că practica de a funcționa cu bani luați înainte e specifică unei meserii asemănate frecvent cu politica. Asta însă cu precizarea că nu doar băncile de facto e nevoie să-și schimbe abordarea, ci și cele autentice, și dominante să fie – la nivel de credit și depozit – înțelegerile ferme. Dobânzile variabile strică mereu lichiditatea menajelor, la fel ca și comportamentul de „vameș” al statului și al furnizorilor de utilități blamat de Evanghelie.
Abandonarea sistemului „socialist”, centralist, de dezvoltare a economiei și trecerea la „economia de piață”, capitalistă, în urmă cu trei decenii, a determinat profunde transformări ale modului de viață al locuitorilor fostului spațiu sovietic. În urma dezmembrării URSS în 15 țări independente, în 1991, s-au produs, ca „efecte secundare”, masive deplasări ale populației acestora, zdruncinându-se viața a milioane de „dezrădăcinați” care cu greu își găsesc făgașul în noile condiții. În decursul celor 70 de ani de viață în regim sovietic, locuitorii URSS s-au deplasat sau au fost mutați, în interes de serviciu sau altfel, dintr-o regiune în alta, familiile lor împrăștiindu-se prin diferite colțuri ale unei țări cu suprafața de 22.402.200 km pătrați, prin destrămarea căreia au fost afectați numeroși membri acestora. Exemplul românilor din Basarabia este unul dintre cele mai elocvente.
Semnificativă este soarta a milioane de ruși din Ucraina și a milioane de ucraineni din Rusia. Treptat, mai ales în urma evenimentelor conflictuale din 2014, relațiile seculare de prietenie și colaborarea care au existat între cele două popoare s-au deteriorat, ajungându-se la situația de a nu se mai putea călători dintr-o țară în cealaltă, ca oamenii să nu-și mai poată vizita rudele din țara vecină, cursele trenurilor, ale avioanelor și ale altor mijloace de transport între cele două țări fiind suspendate. Interzicerea limbii ruse în școli, a filmelor și ziarelor rusești, limitarea activității unor firme rusești sau discriminările în alte privințe, cum se petrec lucrurile în Ucraina sau țările baltice, nu pot fi pe placul cetățenilor de etnie rusă. Astfel, după doar 10 ani de la separarea administrativă, din cei 11 milioane de etnici ruși care locuiau în Ucraina au mai rămas 8 milioane.
S-a complicat și viața rușilor din Kazahstan. Dacă, în perioada sovietică, din cei 12 milioane locuitori jumătate erau ruși, stabiliți acolo în contextul diferitelor activități administrative și economice, în prezent, din cei 17 milioane locuitori, la cât s-a ajuns, rușii nu mai reprezintă decât puțin peste 20 la sută. Deși atitudinea autorităților kazahe și a localnicilor față de ruși este prietenoasă, milioanele de ruși care s-au repatriat au făcut-o fie din cauza faptului că și-au pierdut locurile de muncă inițiale, fie pentru că, odată cu trecerea timpului, procesul firesc de afirmare a limbii, culturii și spiritului național kazah, implicit a religiei musulmane, i-a stânjenit tot mai mult, făcându-i să nu se mai poată simți „acasă”. Din aceleași motive au părăsit Kazahstanul numeroși locuitori de etnie germană, care și-au găsit, ulterior, adăpost în Germania, Rusia, Ucraina sau țările baltice.
De peste patru ani, relațiile economice ruso-ucrainene trec prin grele încercări. Conflictul dintre cele două țări, izbucnit în urma evenimentelor din 2014, care au dus la schimbarea conducerii statale din Ucraina, la secesiunea a două regiuni din estul Ucrainei și la intrarea republicii autonome Crimeea în Federația Rusă, s-a adâncit tot mai mult, afectând și tradiționalele relații bilaterale de colaborare economică.
În anul 1990, Rada kieveană (Parlamentul) a proclamat independența și suveranitatea Ucrainei, iar în 2010 a adoptat legea privind statutul de neaderare la blocuri politico-militare. Dar, anulând aceste reglementări, în 2014, președintele Piotr Poroșenko a deschis calea spre intrarea țării în UE și în NATO. Încă din 2015, Ucraina a suspendat înțelegerile cu Rusia, privind zona de liber schimb, instituind embargoul asupra importului mai multor produse rusești. Totodată, au început să fie reduse livrările către Rusia de piese de schimb pentru industria de apărare, de motoare cu reacție pentru elicoptere, avioane și vase maritime, de blocuri și dispozitive electronice, de cabluri, odgoane ș.a.
Alterarea relațiilor de colaborare economică, a schimburilor comerciale cu Ucraina și perspectiva intrării acesteia în sfera de influență a UE și, mai ales, în NATO au devenit preocupante pentru guvernanții de la Moscova. Tradițional, Rusia a avut în Ucraina un important partener economic. În anii puterii sovietice, intensul proces de integrare economică a celor două țări s-a materializat în crearea a numeroase întreprinderi comune, cu secții răspândite pe teritoriul lor, precum și printr-o dependență reciprocă a celor două țări în materie de schimburi comerciale. Această dependență a continuat și după 1991, începând, treptat, să se atenueze. Potrivit declarației fostului premier al Ucrainei, Nikolai Azarov, în anul 2012 schimburile comerciale ruso-ucrainene se ridicau la 55 miliarde dolari, în prezent ele fiind de doar 15 miliarde dolari (vezi „Komsomolskaia Pravda”, nr. 41, din 25-31 octombrie 2018).
București, 23 iulie 2019. Facilitec (www.facilitec.ro),
lider pe piața de facility & property management, deținut în România de antreprenorIi
spanioli Diego Stuyck, Tomás Manjón și David Tortosa, a fost vândut luna
aceasta către compania Momentum Capital, controlată de antreprenorul român
David Canta.
La momentul vânzării Facilitec avea în derulare proiecte complexe
în zona de servicii de property și facility management pentru segmentul rezidențial
de lux și pentru clădiri de birouri.
“Suntem mândri că am făcut din Facilitec un nume reper pe
piața de profil din România. Pentru noi este o decizie strategică care ne
permite să ne focusăm pe zona de dezvoltare rezidențială cu Homing Properties,
unde ne aflăm aproape de finalizare cu două proiecte în nordul capitalei și pe
zona de construcții, cu Mantor”, declară Tomás Manjón, fost acționar Facilitec.
Compania spaniolă Facilitec a intrat pe piața din România
în anul 2007 și a fost condusă de Diego Stuyck în calitate de Director General.
Ulterior, în anul 2015, acesta a cumpărat compania alături de partenerii săi și
a fost dezvoltată și consolidată ca o companie de referință pe segmentul de facility
& property management.
De la lansarea pe piața din România Facilitec a devenit un
nume de încredere în domeniul serviciilor rezidențiale de property & facility
management, și a gestionat zeci de proiecte rezidențiale premium și de lux și o
serie de clădiri de birouri.
Din portofoliul Facilitec fac parte proiecte precum Willbrook
Platinum – care însumează peste 55.000 mp, Willbrook Residential: Oxford
Gardens, Green Gate, Zodiac, Zenith, Grace Garden, North Star şi Rose Garden – constituite
din 306 proprietăţi ce însumează 142.640 mp.
La portofoliul Facilitec se adaugă proiecte precum Palazzo
de Italia, Floreasca 1, Estic Park, Gran Via Park, Timișoara 58, Green Vista,
60 de apartamente pentru Huawei, Ivy, Zosima, Lacul Tei, GVI Town care
însumează peste 1.500 de apartamente și 75.000 m2 de birouri.
La finele anului 2018 Facilitec avea o cifră de afaceri de
1.4 mil eur, iar cifra de afaceri estimată pentru 2019 este de aproximativ 1,9
mil eur, ceea ce însemnă o creștere de 35% față de 2018. La momentul vânzării Facilitec
avea o echipă de peste 30 de angajați.
Verificarea regulată a potențialului de risc al
partenerilor de business devine din ce în ce mai stringentă. Agenția Națională
de Administrare Fiscală (ANAF) aplică, deja de câțiva ani, principiul preluat
din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene care stabilește că,
atunci când are loc o evaziune în domeniul TVA, părțile implicate în tranzacție
„știau sau ar fi trebuit să știe“ că
participă la evaziune fiscală.
Începând cu 1 ianuarie 2018, și Codul fiscal
conferă în mod specific ANAF dreptul de a refuza deducerea TVA dacă aceasta
demonstrează, dincolo de orice îndoială, că o companie știa sau ar fi trebuit
să știe că achiziția efectuată era implicată într-o fraudă privind TVA,
indiferent de etapa din lanțul de livrări/prestări în care a intervenit.
Același principiu se aplică însă și pentru livrările intracomunitare, în
special în cazul bunurilor care sunt transportate în afara României de către
client. În acest caz, suspiciunile ce ar putea plana asupra unei persoane
juridice în lipsa verificării clienților pot duce la anularea aplicării
scutirii de TVA, în măsura în care clienții nu transportă bunurile respective
în alt stat membru UE.
Astfel, devine absolut necesară verificarea
regulată a potențialului de risc al partenerilor de business. Companiile sunt
nevoite să demonstreze că au efectuat investigații rezonabile asupra
partenerilor de afaceri, spre exemplu cu privire la statutul fiscal, reputația,
istoricul procesual, datoriile, sediul, numărul de angajați. Toate aceste
verificări ar trebui să evidențieze dacă pot exista suspiciuni de fraudă
privind TVA la nivelul partenerilor de business.
Autoritățile consideră că acele societăți care nu
au efectuat un demers de due diligence
în relațiile lor de business sunt neglijente, neglijență ce le poate face
suspecte. Dincolo de interpretarea legislației, care face obiectul multor
contestații administrative și litigii cu autoritățile, se află dificultatea de
a îndeplini cerința de a fi diligent în relațiile contractuale pentru a preveni
potențiale dispute și riscuri.
Întrebarea “ce
măsuri concrete poate lua o companie și ce criterii ar trebui să urmărească
atunci când își verifică partenerii?” își găsește răspuns incomplet în
legislația și practica fiscală din România.
Instrumentele puse la dispoziție de ANAF permit
verificarea codurilor de TVA / informațiilor despre partenerii de business.
Astfel, se pot face verificări în cele două registre existente la nivelul ANAF
(Registrul contribuabililor inactivi sau reactivați, respectiv Registrul persoanelor
impozabile înregistrate în scopuri de TVA) sau cu ajutorul altor surse de informații
– obligații fiscale restante, lipsa angajaților, sediul social etc.
Totuși, chiar și aceste criterii sunt discutabile,
pentru că nu relevă de fiecare dată situația reală a societății verificate, în
practică existând cazuri în care informația nu este actualizată în timp real.
Mai mult, implică o activitate detectivistică ce presupune alocarea de costuri
și resurse umane. În final, acest efort ar putea să nu dea rezultate, iar un
partener aparent corect să se dovedească, ulterior, fraudulos sau invers. Însă tot
acest efort ajută companiile să poată argumenta că au făcut verificări
rezonabile, iar informațiile disponibile au indicat un caracter corect al
partenerului de business.
În articolul anterior am evidențiat polarizarea excesivă a mediului de afaceri, în condițiile în care cele mai mari 1.000 de companii (din totalul de 500.000 active în România) concentrează aproape jumătate din veniturile totale din mediul de afaceri. Astdel, devine evident faptul că cele mai mari 1.000 de companii active în România joacă un rol esențial în evoluția din dinamica mediului de afaceri local. De asemenea, aceste companii „gigant” au o vizibilitate mai mare asupra industriilor în care activează (prin pozițiile de lider de piață), sectoarelor de clienți pe care le deservesc (datorită portofoliului extins de parteneri) și maturității acestora (experiența individuală a persoanelor decidende cuplată cu know-how-ul organizației), având în vedere că vârstă medie a celor mai mari 1000 de companii active în România este de 19 ani (comparativ cu durata medie de viață a unei firme în România de doar 10 ani).
În acest context, devine foarte relevant să analizăm cum se mișcă aceste companii, în ce direcție merg și ce decizii iau .. deoarece strategia acestora ne poate spune multe despre evoluția viitoare a mediului de afaceri activ în România. În acest sens, după ce am analizat bilanțul consolidat al acestor companii în articolul anterior, este momentul să vedem ce reflectă evoluția contului de profit și pierdere raportat de aceste firme pentru anul 2018! Sintetizez în 5 concluzii principale evoluția din utimul deceniu a veniturilor, cheltuielilor și principalelor marje de profitabilitate cele mai mari 1.000 de companii active în România.
Scăderea marjei brute – ceea ce reflectă creșterea presiunii exercitate de clienți și / sau furnizori. Practic, diferența dintre prețul de vânzare (cifra de afaceri) și costul de producție al bunurilor / serviciilor oferite (cheltuielile cu materia primă, mărfuri și alte cheltuieli materiale sau de utilități) a scăzut de la 34% (2008) la doar 27% (2018). Marja brută scade atunci când companiile reduc prețurile oferite pe fondul unui război comercial agresiv cu firmele concurente, sau costul de achiziție al materiei prime ori mărfurilor achiziționate este în creștere! Singura modalitate sustenabilă prin care se poate crește marja brută este realizarea de investiții valorificate prin capital uman de calitate, mixul celor două ducând la diferențiere față de concurență prin inovație! Din păcate, România stă prost la ambele capitole: investițiile publice, private și străine sunt la un nivel sub potențial (așa cum am arătat în articolul anterior), în timp ce emigrarea accelerată a cauzat pierderea multor oameni foarte bine pregătiți!
Diminuarea rezultatului operațional – aceasta reflectă deteriorarea capacității companiilor de a genera profit din activitatea de bază. Spre exemplu, cele mai mari 1.000 de companii active în România au raportat o creștere a veniturilor cu aproximativ 8% pe parcursul anului 2018, dar profitul operațional a rămas stabil la 29 mld RON. Astfel, marja de profitabilitate operațională a scăzut la doar 4,4% pe parcursul anului 2018, nivel similar cu cel înregistrat pe durata impactului plin al ultimei crize financiare (2009). Profitul operațional insuficient și deprecierea monedei naționale descurajează atragerea de investiții străine directe sau pe plan local. În contextul nivelului foarte scăzut al impozitului pe dividend și impredictibilității fiscale și politice a României, motivația de a reinvesti capitalul în companiile locale scade, ceea ce înseamnă că țara noastre pierde oportunități de investiții și dezvoltare!
Utilizarea activelor pe o perioadă de timp mai îndelungată – din cauza scăderii investițiilor. Cele mai mari 1.000 de companii active în România înregistrează pe parcursul anului 2018 cel mai scăzut ritm al amortizării din ultimul deceniu, respectiv doar 6,6%, nivel similar regăsit doar în anul 2008 (exact înaintea impactului crizei financiare). Practic, aceasta reflectă că, dacă strategie actuală ar fi perpetuată în timp, durata medie de utilizare a activelor curente ar fi de aproximativ 15 ani, cel mai lung ciclu de utilizare din ultimul deceniu. Perioada este extrem de îndelungată, având în vedere creșterea vitezei inovării și dezvoltării de produse / tehnologii noi, ceea ce reflectă o competitivitate scăzute a companiilor românești 4. Creșterea cheltuielilor de ajustare a activelor comerciale – din cauza recunoașterii pierderilor generate de creanțe neperformante sau stocuri care expiră ori își pierd din valoare. Atât viteza de încasare a creanțelor, cât și durata medie de rotație a stocurilor, au înregistrat niveluri maxime pe parcursul anului 2018, ceea ce reflectă creșterea riscului de nevalorificare al activelor circulante (capitalul de lucru NU lucrează). Astfel, cele mai mari 1000 de companii active în România au înregistrat cheltuieli cu ajustarea activelor circulante pe parcursul anului 2018 în valoare de 14 mld RON, de trei ori peste media anuală obișnuită și aproape 7% din nivelul activelor circulante! 5. Tensionarea forței de muncă (creșterea salariilor peste dinamica productivității, cuplată cu dificultatea de a găsi repede forța de muncă necesară pentru proiectele în derulare) duce la necesitatea de îmbunătățire a proceselor de producție (automatizare, eficiență logistică). Astfel, cele mai mari 1000 de companii active în România au raportat o scădere a numărului de angajați cu 14%, deși veniturile consolidate ale acestora au crescut cu 8%. Aceste ajustări au fost posibile datorită eficientizării proceselor și mai puțin a investițiilor noi, strategie implementată după foarte mulți ani de experiență care a dus la acumularea know-howului și dezvoltarea capitalului uman. Optimizările proceselor sunt necesare în marile companii deoarece oamenii potriviți se găsesc din ce în ce mai greu, și la costuri mult mai mari decât în trecut (fără o justificare completă în creșterea calității, abilităților practice și calificărilor resursei umane). Astfel, salariul mediu raportat de cele mai mari 1000 de companii în România pe parcursul anului 2018 a fost de 5.718 RON, în creștere cu aproape 10% comparativ cu anul anterior, și aproape dublu față de acum 10 ani. În acest context, ponderea cheltuielilor cu salariile a crescut de la 5% (anul 2008) la aproape 9% (anul 2017), scăzând marginal la 8% în 2018. Un lucru este clar: roboții vor prelua din ce în ce mai multe joburi !Analiza consolidată a contului de profit și pierdere pentru cele mai mari 1000 de companii active în România reflectă provocări majore în dezvoltarea acestora: diminuarea marjei brute (concurența agresivă și câteodată neloială, din cauza evaziunii), scăderea profitului operațional (costurile cresc mai accelerat decât veniturile), reevaluarea negativă a activelor circulante (încep să expire stocurile iar unele creanțe neperformante sunt trecute pe pierdere) și deteriorarea competitivității (activele sunt utilizate pentru o perioadă mai extinsă). Așa cum am observat în articolul anterior, nici bilanțul acestor companii nu reflectă o încredere extraordinară pentru perspectivele viitoare: diminuarea datoriilor, păstrarea capitalizării la un nivel ridicat, amânarea investițiilor (și realizarea celor strict necesar sau care sunt time sensitive, respectiv nu o să mai apară în viitor), încasarea rapidă a creanțelor, vânzarea mai lentă a stocurilor și conservarea lichidității. Oare ce văd marile companii? Oare pentru ce se pregătesc? O altă întrebare care mă preocupă și mai mult este: dacă cele mai mari 1000 de companii (care concentrează jumătate din veniturile firmelor din România) arată așa cum am văzut în cele două articole anterioare … oare ce se întâmplă cu restul de 499.000 de companii care se luptă pentru cealaltă jumătate a veniturilor? Promit să încerc să răspund la această ultimă întrebare în analizele viitoare! Pe curând!
Contul curent al balanței de plăți a înregistrat, după primele cinci luni ale anului curent , un deficit de 2.306 milioane euro, adică 1,56% din PIB estimat pentru 2019 (217,5 miliarde euro), potrivit Curs de guvernare.
Majorarea soldului negativ faţă de aceeaşi perioadă din 2018 a fost de 837 milioane euro, respectiv 33% creştere procentuală.
Expandarea cu circa 30% a deficitului pe partea de bunuri a fost în foarte mică măsură compensată de avansul soldului pozitiv pe segmentul de servicii (+3,6%). Din păcate, pe segmentul combinat de bunuri şi servicii creşterea deficitului a fost de +84% ( de la -1.615 milioane euro la -2.975 milioane euro), potrivit sursei citate.
Creşterile consemnate pe soldurile pozitive la serviciile de transport (+248 milioane euro) şi la serviciile de prelucrare a bunurilor aflate în proprietatea terţilor (+99 milioane euro) au rămas puţin semnificative în context.
Datoria externă totală a mai crescut cu aproape o jumătate de milliard de euro şi a ajuns la 103.526 milioane euro. Ceva mai mult de o treime din această creştere s-a regăsit în datoria externă pe termen mediu şi lung, care s-a apropiat de 70 miliarde de euro, iar 64% s-au văzut în creşterea datoriei pe termen scurt cam de la 31,5 miliarde euro la 34 miliarde euro.
Rata serviciului datoriei externe pe termen mediu și lung, a fost de 19,5%, sub nivelul de 21,2% consemnat în anul 2018 (valoare, la rândul ei, mai mica decât cea de circa 25% de la finele lui 2017).
Grupul austriac OMV AG
intenţionează să opereze în vestul Ungariei o reţea de benzinării care va
aplica discounturi, combustibilul urmând să fie adus de la rafinăria austriacă
Schwechat, aflată în apropiere de graniţa cu Ungaria, a anunţat publicaţia de
afaceri Világgazdaság, informează Budapest Business Journal, citată de Agerpres.
De asemenea, OMV vrea să-şi extindă reţeaua de benzinării
care aplică discounturi în sudul Germaniei şi în Slovenia. Deja compania are
220 de astfel de benzinării în Austria, scrie Adevărul.ro.
În prezent, în Ungaria se
află 197 de benzinării OMV care folosesc combustibil de la rafinăria
Százhalombatta deţinută de grupul energetic ungar Mol.
Statul român, prin Ministerul Energiei, deţine 20,64%
din acţiunile OMV Petrom, Fondul Proprietatea deţine 9,9985%, iar 18,35% se
tranzacţionează liber la Bursa de Valori Bucureşti şi la Bursa de Valori Londra.
Valoarea producţiei ramurii agricole a
crescut în 2018 cu 7,2% comparativ cu anul precedent, producţia vegetală şi
serviciile agricole înregistrând creşteri de 11,5% şi, respectiv, 16,9%, în
timp ce producţia animală a scăzut cu 2,6%, conform datelor publicate joi de
INS, citat de Agerpres.
Astfel,
valoarea producţiei ramurii agricole a fost în 2018 de 86,35 miliarde lei (date
semidefinitive), din care vegetală – 61,216 miliarde lei valoarea producţiei
vegetale, 23,9 miliarde lei cea a producţiei animale şi 1,23 miliarde lei
servicii Agricole, potrivit Economica.net.
În anul 2018, structura valorii producţiei nu a prezentat
modificări semnificative în comparaţie cu anul precedent. Ponderea producţiei
vegetale a fost de 70,9%, ponderea producţiei animale de 27,7%, iar serviciile agricole
au avut o pondere de 1,4%.
Totodată, în ceea ce priveşte structura valorii producţiei
animale, aceasta a prezentat următoarele diferenţe faţă de anul precedent:
ponderea produselor obţinute din prelucrarea laptelui în fermă zootehnică a
crescut cu 2,3 puncte procentuale, iar ponderea păsărilor cu 1 punct
procentual; la bovine ponderea a scăzut cu 2 puncte procentuale, iar la porcine
cu 1,3 puncte procentuale.
Licitaţia pentru achiziţia a 100 de
troleibuze noi pentru Bucureşti a intrat miercuri în etapa de evaluare
financiară. Astfel, producătorul turc Bozankaya, singurul participant, este cu
un pas mai aproape să câştige contractul cu Primăria Capitalei, potrivit
Economica.net.
Miercuri, 24 iulie, a fost finalizată etapa
de evaluare tehnică din cadrul licitaţiei pentru cele 100 de troleibuze noi în
Bucureşti, potrivit datelor din
platforma de achiziţii publice SICAP.
Astfel, singura ofertă depusă a intrat în
etapa de evaluare financiară, care s-ar putea încheia până pe 15 septembrie.
Rămâne de văzut dacă la finalul etapei financiare, această ofertă va fi
declarată câştigătoare, potrivit sursei citate.
Primăria Bucureşti a lansat pe 5
februarie licitaţia pentru achiziţia celor 100 de troleibuze,
valoarea estimată a contractului fiind de 214,49 milioane de lei.
Cele 100 de troleibuze noi vor avea 12 metri,
podea complet coborâtă pe toată lungimea vehiculului, conform cerințelor din
caietul de sarcini.
De asemenea, troleibuzele vor avea un sistem
de stocare a energiei electrice, garantat 480.000 km sau opt ani de circulație.
Autonomia va fi de 20 km pentru fiecare cursă, cu posibilitatea de încărcare
rapidă și lentă a bateriilor de stocare. Captatorii vor avea sistem de
retragere automată cu acționare pneumatică și repunere pe fir cu frânghii.
Ritmul de
creștere a prețurilor locuințelor a continuat să încetinească în al doilea
trimestru, mai ales în marile orașe, în frunte cu Bucureștiul, dar într-un
context în care volumul tranzacțiilor imobiliare la nivel național este mai mic
decât în perioada similară a anului trecut, cererea pentru proprietăți
rezidențiale de vânzare este mai ridicată decât în urmă cu 12 luni, iar oferta
este, dimpotrivă, mai scăzută, scrie Profit.ro.
Această
discrepanță este explicată de specialiști prin faptul că între faza de căutare
a unei locuințe și luarea unei decizii de achiziție intervine o perioadă mai
lungă de așteptare. „În al doilea trimestru din 2019, cererea de locuințe
(cumpărători care au interacționat direct cu vânzătorii prin intermediul) a
cunoscut o creștere anuală de 14% în cele șase orașe mari. Credem că este o
primă reacție pozitivă a cererii la temperarea creșterii prețurilor. Clienții
sunt mai atenți la produsul achiziționat, își iau mai mult timp pentru
informare și amână decizia de achiziție, deși proiectele aflate aproape de
finalizare sunt mai scumpe. Dacă vor să rămână într-un anumit buget,
cumpărătorii ar trebui să aleagă proiecte care au ca termen de finalizare anul
2020 sau 2021”, spune Dorel Niță, Head of Data Imobiliare.ro.
Cu
excepția Bucureștiului, majoritatea marilor orașe monitorizate au consemnat,
trimestrul trecut, creșteri ale prețurilor apartamentelor – chiar dacă acestea
nu au fost foarte mari, potrivit sursei citate.
De
asemenea, pretențiile proprietarilor s-au mai diminuat în București, dar și în
Târgu-Jiu (-0,4%, până la 970 de euro pe metru pătrat). Cererea, oferta și
tranzacțiile Această evoluție a prețurilor a avut loc în contextul în care,
față de perioada similară din 2018, volumul actual al cererii este, per
ansamblu, cu 14% mai mare, iar tendința de creștere poate fi observată în toate
marile centre regionale analizate.
Alegerile europene au trecut mai bine decât ne-am aşteptat, tabăra proeuropeană s-a impus detașat în fața interguvernamentaliștilor și a antieuropenilor. În următorii cinci ani vom avea liniște, dar momentul 2024 trebuie privit cu atenție încă de acum. Cetățenii au venit la vot, dar vor să vadă rezultate concrete: proiect european și lideri capabili, schimbările climaterice abordate cu seriozitate, justiția socială ca prioritate, iar industria europeană să duduie, cu IMM-uri și cu campioni industriali europeni.
Prinși în jocul nominalizărilor europene, puțini însă explică schimbările geopolitice din ultimii cinci ani și cum trebuie să abordeze Uniunea Europeană următoarea perioadă.
Comisia Europeană prezintă recomandările specifice fiecărei țări pentru 2019, în care definește orientările de politică economică adresate tuturor statelor membre ale UE pentru următoarele 12-18 luni. De asemenea, Comisia a adresat un avertisment României cu privire la abaterea semnificativă constatată în 2018 și sugerează Consiliului să recomande corectarea acesteia.
Economia europeană este în creștere pentru al șaptelea an consecutiv și sunt semne că această tendință se va menține și în 2020, economiile tuturor statelor membre fiind în expansiune în ciuda condițiilor mai puțin favorabile și a incertitudinilor de la nivel mondial. Numărul persoanelor care au un loc de muncă a atins o cifră record, iar rata șomajului nu a fost niciodată mai scăzută. Există însă în continuare decalaje importante între țări, regiuni și categorii de populație. În acest context, Comisia invită statele membre să continue pe calea progreselor realizate în ultimii ani. Aplicarea unor reforme eficace, însoțite de strategii de investiții bine țintite și de politici fiscal-bugetare responsabile, funcționează în continuare ca o busolă care ghidează cu succes procesul de modernizare a economiei europene.
Recomandările specifice fiecărei țări din 2019
Recomandările publicate în iunie oferă orientări statelor membre menite să le permită să abordeze în mod adecvat provocările economice și sociale mai noi sau mai vechi cu care se confruntă și să își atingă cele mai importante obiective comune de politică. Conținutul recomandărilor reflectă prioritățile generale stabilite în analiza anuală a creșterii pentru 2019 și în recomandarea din 2019 privind politica economică a zonei euro, publicată în luna noiembrie. Aceste recomandări se bazează pe analiza detaliată a rapoartelor de țară publicate în luna februarie și pe evaluarea programelor naționale prezentate în luna aprilie. Încetinirea creșterii economice la nivel mondial face și mai imperioasă necesitatea continuării reformelor structurale, acordându-se prioritate celor care vizează o creștere durabilă și favorabilă a incluziunii. Statele membre ar trebui să promoveze convergența socială în conformitate cu pilonul european al drepturilor sociale. Astfel, cum se precizează în recomandarea privind zona euro, statele membre ar trebui, de asemenea, să încerce să realizeze o reechilibrare mai simetrică între statele din zona euro și să își continue eforturile de consolidare a pieței unice și de aprofundare a uniunii economice și monetare a Europei.
Recomandările specifice fiecărei țări din 2019 pun un accent mai apăsat pe identificarea nevoilor de investiții naționale și pe prioritatea dată acestora și acordă o atenție specială disparităților regionale și teritoriale. Această abordare reflectă analiza aprofundată a nevoilor de investiții și a blocajelor identificate pentru fiecare stat membru în rapoartele de țară publicate la începutul acestui an și ar trebui să permită stabilirea de priorități în ceea ce privește utilizarea fondurilor UE în viitorul buget al UE pe termen lung, cadrul financiar multianual pentru perioada 2021-2027.
Economia României trage frâna de mână, ritmul de creștere încetinește, iar asta se vede atât în analizele Comisiei Europene, în cele ale Consiliului de Administrație al BNR, cât și în analizele independente ale unor companii din economia reală. Membrii CA al BNR sunt reticenți că investițiile își vor reveni, cel puțin pe termen scurt, și subliniază că în contextul rectificării bugetare ce ar trebui efectuată vara asta, guvernul ar putea aplica măsuri „în vederea încadrării deficitului bugetar în ținta stabilită”, reiese din minuta celei mai recente ședințe a BNR. Potrivit BNR, expansiunea economică va încetini probabil în trimestrele II și III, iar investițiile private vor avea de suferit ca urmare a măsurilor ce vor fi luate de guvern în contextul rectificării bugetare.
Alte incertitudini cu privire la evoluția economiei vin și dinspre Ministerul de Finanțe, adică de acolo de unde sunt dictate conduita fiscală, dar și politica de venituri bugetare. Din nou, accentul pus preponderent pe cheltuieli și păstrând investițiile la un nivel minimal determină accentuarea dezechilibrelor macroeconomice, chiar dacă economia bazată pe consum și stimulată de consum aduce un plus în buzunarele românilor. Cum arătam mai sus, sunt așteptate noi măsuri în contextul rectificării bugetare care să aibă ca obiectiv încadrarea deficitului bugetar în ținta stabilită, ținând cont inclusiv de impactul preconizat al aplicării prevederilor noii legi a pensiilor.
La rândul lor, investitorii trag un semnal de alarmă privind inflația, cursul valutar și blocajul financiar. Potrivit analiștilor de la CITR Group, motorul economiei românești se supraîncălzește, iar decalajele se adâncesc. Aproape 80% din businessul românesc este produs de doar 4% dintre companii, ceea ce înseamnă un grad de expunere la risc extrem de mare și de concentrat. Potrivit CITR Group, numărul companiilor de impact în distress (restructurabile și insolvabile) a ajuns la sfârșitul anului trecut la 51%, depășind numărul companiilor finanțabile (sănătoase). 20% din companiile de impact au atins acest prag (un milion de euro active) în ultimii doi ani, iar profitabilitatea acestora este sub 4%. Deși numărul companiilor de impact crește comparativ cu anul precedent, procentul de 4% al acestora în piață rămâne neschimbat, iar valoarea lor ca pondere în economie crește exponențial.
Mai mult de jumătate din cei aproape 4 milioane de salariați din România sunt angajați în companii de impact. Anca Manițiu, CEO al CIT Restructuring, spunea: „De la an la an remarcăm o concentrare tot mai mare a pieței, din perspectiva cifrei de afaceri, în jurul companiilor de impact. Deși ponderea companiilor mici se menține într-un procent covârșitor de 96%, acestea au un impact din ce în ce mai mic. Importanța lor economică, dată de volumul businessului realizat, se diminuează continuu, dinamică ce conduce la o polarizare tot mai puternică a mediului de afaceri, între companii de impact și restul companiilor, dar și la o accentuare a decalajelor în interiorul categoriei de impact, între companiile finanțabile, care performează tot mai bine pe zi ce trece, și cele cu dificultăți, ai căror indicatori se deteriorează.”
Referindu-se la „viitorul creșterii economice”, Jim O’Neill, fost președinte al Goldman Sachs Asset Management și fost ministru al trezoreriei din Marea Britanie, în prezent președintele Chatham House, scria recent că în întreaga lume apare un decalaj tot mai mare între teoria economică și condițiile economice ale realității. O’Neill remintea totodată că economia este o știință socială, în ciuda tuturor obiectivelor ambițioase pe care le pot avea economiștii. Dar se mai pot oferi încă predicții riguroase cu privire la creșterea economică pe termen lung, dacă se iau în calcul doar două forțe: „Dacă se știe cu cât va crește (sau va scădea) populația de vârstă activă a unei țări și cu cât va crește productivitatea acesteia, se poate prezice destul de precis creșterea sa în viitor”, susține Jim O’Neill. Să ne uităm puțin la factorii de creștere a economiei românești și să încercăm să înțelegem ce se va întâmpla în următoarea decadă. Cu un an în urmă, Comisia Europeană (CE) avertiza România că există riscul unei „aterizări forțate”, adică oprirea bruscă din ritmul susținut de creștere economică înregistrată în ultimii ani și căderea în recesiune. Motivul invocat de CE era mai ales modelul de creștere economică a României, bazat pe cheltuielile consumatorilor. Dar iată că aterizarea forțată nu s-a produs. Economia României a continuat să se dezvolte și în 2018, iar pentru 2019 prognozele consemnează aceeași tendință optimistă de creștere economică, ce e drept, într-un ritm mult diminuat. Tot consumul stă și astăzi la baza avansului economic. Dar România a devenit mai vulnerabilă la riscuri, economia țării este mai volatilă. Același model economic axat pe cheltuielile consumatorilor și nu pe investițiile pe termen lung afectează capacitatea țării de a atinge în mod durabil nivelul de trai din UE. Reducerea avansului este cauzată în mare parte de o încetinire a cheltuielilor consumatorilor și scoate în evidență limitele modelului de creștere economică. Iar productivitatea scăzută sub media europeană face ca nivelul de dezvoltare a României să aibă un handicap serios, în antiteză cu viteza sa de creștere. Mai avem și un nivel mai ridicat al inflației care a afectat venitul disponibil și cheltuielile consumatorilor. Iar creșterea semnificativă a importurilor de bunuri de consum accentuează deficitul de cont curent al României. Revenind la cele două forțe amintite de președintele Chatham House, acestea ne dau azi semne de îngrijorare. În primul rând pentru că populația activă a României se diminuează (pe cale naturală – spor negativ – dar și din cauza migrației), punând o presiune mare pe piața forței de muncă. Iar oferta de forță de muncă și de competențe nu ține pasul cu nevoile în continuă schimbare ale economiei. Disponibilitatea limitată a personalului calificat, îmbătrânirea populației, mobilitatea internă redusă și emigrarea limitează creșterea economică. Mai adăugăm și nivelul scăzut al productivității și iată cum cele două forțe „O’Neill” ne spun că neavând o „creștere” a viitorului, putem doar să vorbim de viitorul creșterii economice.
Evoluția istorică și economico-socială a țărilor din Europa Central-Sud-Estică înfățișează numeroase similarități și diferențe în secolul XX și la începutul secolului XXI. După 1989, aceleași țări au adoptat abordări diferite în procesul de tranziție postcomunistă și chiar în ceea ce privește calea europeană pentru care au optat odată cu aderarea la Uniunea Europeană (2004-2007).
Atitudinea imitativă a statelor din zona central-sud-est europeană, în primii ani după 1989, a urmărit instaurarea sistemului democrației și economiei de piață după modelul Europei Occidentale. Proiecția realizată atât în regiune cât și de către cancelariile vestice, în etapa începutului reformelor economice și democratice din țările Europei Central-Sud-Estice, evalua că regiunea ar fi urmat să elimine, în următoarele două-trei decenii, diferența de dezvoltare față de Europa Vestică. Acum, după aproape trei decenii, constatăm că respectivele estimări nu au fost realiste, chiar dacă unele țări (ex. Slovenia, Polonia) au făcut pași mari în respectiva direcție. Astăzi vedem că performanța dezvoltării economice și sociale a statelor din Europa Central-Sud-Estică, în ultimele trei decenii, a fost mai modestă decât a economiilor emergente asiatice (cu excepția Poloniei), apropiindu-se mai mult de unele economii din America Latină (Poznanska, Poznanski, 2015). Nici rata convergenței față de Europa Occidentală, văzută, în general, în termenii GDP/per capita, nu a atins așteptările.
În acest tablou de ansamblu trebuie spus că țările din Europa Central-Sud-Estică care au aderat la Uniunea Europeană au înregistrat un proces mai accelerat de convergență (Gros, 2018). O așteptare majoră a noilor state membre, chiar din perioada preaderării, a fost să obțină o creștere economică substanțială și prosperitate pentru cetățeni. Calea ajungerii la astfel de obiective a fost combinația beneficiilor apartenenței la piața internă, politica europeană de coeziune, investirea eficientă a fondurilor structurale. S-a considerat că astfel va crește și gradul de convergență, va evolua ascendent procesul de catch-up cu statele dezvoltate ale Uniunii Europene. Doar că Uniunea Europeană a adoptat noi indicatori de convergență reală, adăugând la venitul per capita și consumul (tot per capita), productivitatea, gradul de ocupare și câștigul real (real wages). Ceea ce a făcut ca gradul de convergență a regiunii să încetinească față de vechile state membre, îndeosebi după 2007-2008, chiar dacă dinamica a continuat a fi mai accelerată. Să remarcăm și faptul că tendința în Uniunea Europeană este de a se introduce indicatori de convergență și mai ambițioși, pe măsură ce aspirațiile Uniunii vor fi tot mai clare pentru a realiza o competitivitate europeană care să facă față cu succes ritmurilor competitivității globale.
Alegerile europarlamentare din 26 mai 2019 sunt considerate de marea majoritate a analiștilor și politicienilor din cele mai importante capitale ale lumii ca fiind un posibil moment definitoriu pentru declanșarea unui proces de schimbare profundă a înfățișării și funcționării Uniunii Europene.
Este prognozată această schimbare ca o consecință firească a unei alte schimbări, aceea a structurii și orientării politice a noului Parlament European, rezultat în urma alegerilor din 26 mai, catalogate a fi cele mai importante din istoria Uniunii. Nu mă raliez întru totul acestor opinii. Nu neg posibilitatea unor schimbări, dar nu cred că vor fi relevante, ci doar la suprafața vizibilă a dezbaterilor parlamentare. Nu consider că noua structură politică a Parlamentului European va determina o importantă „schimbare la față” a Uniunii, deoarece mecanismul intern de funcționare a acesteia nu se bazează și nici nu se reglează în funcție de culoarea politică a Parlamentului, ci în funcție de tipul de model adoptat de Uniune încă de la începuturile ei.
Este motivul pentru care susțin că vom asista la continuarea trendului esențial pe care utilizarea modelului de tip integrator l-a impus Europei prin Tratatul de la Roma din 1957. Modelul de dezvoltare și creștere economică al Uniunii Europene este considerat a fi un succes absolut al politicilor economice și sociale practicate în perioada postbelică.
Trebuie însă spus că acest model are o particularitate, aceea că este un model de tip integrator. Nu este o noutate dacă ne referim la modelul neoliberal al globaliării economice. Se recunoaște direct că modelul globalizării este de tip integrator bazat pe liberalizarea schimburilor de mărfuri și a fluxurilor de capital. Este un model de factură win-win fără însă a putea asigura egalitatea dintre win și win. Toți câștigă, dar în proporții diferite. Important este că nimeni nu pierde.
Mai puțin sau chiar deloc se vorbește despre faptul că modelul european este tot de factură integratoare, deci tot pe principiul win-win. Este evident că, în baza Tratatului de la Roma, Uniunea Europeană funcționează pe principiile unui model economic integrator având ca suport politic conceptul de extindere, evidențiat prin repetatele valuri de aderare, având ca apogeu perioada 2005-2007 prin includerea celor mai importante țări foste comuniste.
Modelul economic integrator funcționează, la rândul său, printr-un mecanism pe care l-aș putea numi „de echilibrare prin dezechilibre”, adică un sistem de compensare a gradului de valorificare a capitalului prin diferențele de condiții de valorificare de la o entitate economică la alta, în cazul de față de la o țară membră la alta.
Rezultă, cu alte cuvinte, că în mod esențial și obiectiv Uniunea Europeană funcționează doar prin menținerea unor decalaje economice între țările membre. Uniformizarea sau omogenizarea nivelurilor de dezvoltare ar face imposibilă valorificarea capitalului nucleului greu al Uniunii la un nivel competițional necesar contrabalansării concurenței altor actori economici globali, ca SUA sau BRICS.
Concluzia: UE (prin interesele nucleului ei de forță) are nevoie funcțională de țări membre cu un nivel de dezvoltare inferior sau puțin peste media europeană.
Deschisă spre
formare şi cercetare pentru industrii ale viitorului, Facultatea de Științe Exacte și Inginerești a
Universității Hyperion propune o serie de realizări notabile ale studenților de la
specializarea Automatică și Informatică Aplicată. Dintre proiectele complexe create
de ei în ultima vreme se remarcă: Aplicații practice cu drone aeriene
de tip multicopter; Drone cu aripă fixă; Aplicații IoT; Aplicații de
comparare; Site-uri web de E-learning; Overclocking; Sisteme mecatronice
avansate cu aplicații vaste în chirurgie și
kinetoterapie; Sisteme multiprocesor
cu microcontrolere; Sisteme
adaptive de reglare automată cu microcontrolere.
Proiectele se impun
prin aceea că „sintetizează linia generală a planului de învăţământ al
specializării Automatica și Informatică Aplicată, fiind adaptate cererii
angajatorilor interni şi internaţionali”, cu sublinierea că „Universitatea
Hyperion se află în avangarda învăţământului românesc în IT, prin schimbări
prompte ale conţinutului şi materialelor didactice, în funcţie de succesiunea
soluţiilor tehnice în domeniu. Sunt proliferate în special: cele mai noi
tehnologii web, microcontrolerele cu cel mai promiţător viitor, – mediile de
programare de mare performanţă, conectivitatea globală prin Internetul
Lucrurilor etc. Toate acestea se reflectă în performanţele deosebite ale
sistemelor realizate în cadrul proiectelor de licenţă, cum ar fi dronele şi roboţii
bazaţi pe microcontrolere ARM, capabile să susţină unnivel superior de
inteligenţă artificială şi în care Universitatea Hyperion are deja o
tradiţie marcată de realizări notabile”.
Dezvoltarea durabilă încurajează delimitarea creșterii economice de impactul negativ asupra mediului și asupra societății. Obiectivul 8 urmărește creșterea economică durabilă și promovează munca și un trai decent pentru toți, indiferent de gen, locație geografică și descendență. Devine vitală implementarea principiului „nimeni nu rămâne în urmă”. Strategia urmărește susținerea creșterii economice pe cap de locuitor și susținerea sectoarelor productive, diversificarea produselor cu valoare adăugată, crearea locurilor de muncă decente, antreprenoriatul, creșterea întreprinderilor micro, mici și mijlocii, modernizarea tehnologică și inovarea, asigurarea muncii decente pentru toți cetățenii, inclusiv pentru tineri și persoanele cu dizabilități, renumerarea egală pentru munca de valoare egală, accesul la finanțare. De asemenea, se susține un turism durabil care creează locuri de muncă și promovează diversitatea culturală, produsele locale și respectul pentru tradiții și mediul în care trăim.
CREȘTERE ECONOMICĂ ȘI COMPETITIVITATE
În cadrul noii abordări a UE privind politica industrială se pune un accent sporit pe competitivitate în context global, prin asigurarea sustenabilității producției și consumului, majorarea eficienței în utilizarea resurselor materiale, revitalizarea industriilor prelucrătoare cu valoare adăugată mare și echilibrarea relativă cu sectorul serviciilor, care a cunoscut o dezvoltare vertiginoasă în ultimele decenii. În România, industria (inclusiv construcțiile) avea în 2016 un aport la formarea PIB de 30,2%, mai mare decât media UE de 22%, încadrându-se într-o tendință descrescătoare în favoarea serviciilor (au depășit 50% din PIB), similar cu ceea ce se întâmplă în majoritatea țărilor europene.
În termenii contribuției la venitul național brut, ponderea principală este deținută de activitățile comerciale, urmate de administrația publică și apărare, educație, sănătate și asistență socială. Dintre cele 189 de profesii reglementate prin atestare în România, 22,2% sunt în domeniul serviciilor, situându-se încă sub media europeană. În schimb, proporția profesiilor reglementate ca intensive în cunoaștere și contribuții creative este destul de apropiată de media UE. O profesie recent introdusă în lista celor atestate în România este și cea de expert în dezvoltare durabilă.
SISTEMUL FINANCIAR-BANCAR
Dezvoltarea economică depinde, în mod semnificativ, de complexitatea sistemului financiar-bancar. Capitalizarea în sectorul bancar românesc este în creștere, mai ales după criza parcursă și care a afectat România mai mult decât alte țări din UE. Chiar dacă nu este vorba despre evoluții spectaculoase la nivelul acestui indicator, semnalele sunt pozitive și relevă un sistem financiar-bancar tot mai puternic și mai interesat de calitatea capitalului de care dispune. Este necesar ca România să continue efortul amplu de consolidare și de restructurare în sectorul bancar.
Românii reușesc să acumuleze resurse importante de capital atât în perioade de creștere economică, cât și în perioade de recesiune. Datele arată că rata economisirii în România a crescut constant, depășind în 2012 media UE și media zonei euro (un aspect pozitiv pentru capitalul și investițiile autohtone). Criza din 2007-2008 a contribuit masiv la impulsionarea economisirilor. Se poate observa o schimbare de comportament a cetățenilor români, care au devenit mai prudenți cu privire la momentele în care pot avea probleme cu locul de muncă, cu veniturile sau cu valoarea activelor pe care le dețin.
OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ
În anul 2017, conform Institutului Național de Statistică și Eurostat, populația ocupată a fost de 8.670.556 persoane. Rata de ocupare pentru populația în vârstă de 20-64 de ani a fost de 68,8%, dintre care 77,3% la bărbați și 60,2% la femei. Vârstnicii între 55 și 64 de ani au înregistrat o rată de ocupare de 44,5%. Rata șomajului a fost de 4,9%. România a înregistrat o rată a ocupării în rândurile persoanelor cu studii superioare, pentru grupa de vârstă 15-64 ani, cu aproximativ 4 puncte procentuale mai mare decât media UE, respectiv 87,9% față de 84,0%. Activitățile industriale din România s-au concentrat în ultimii ani în sectoarele de tehnologie joasă (low-tech) și medie (medium-tech). Industriile de tehnologie joasă (low-tech) au angajat 69% din forța de muncă față de 62% în UE. Procentajul în zona de tehnologie înaltă (high-tech) este de 4% comparativ cu media UE de 7%. Se remarcă evoluția dinamică în zona tehnologia informației și comunicațiilor din România, mai ales în ultimii 5-6 ani, cu o creștere a contribuției la PIB de la 3,8% în 2010 la 5,0% în 2015 și 5,3% în 2016. Se creează astfel premisele unei participări active și consistente a României la înfăptuirea Agendei UE privind construirea pieței unice digitale.
Pe de altă parte, un studiu recent publicat de Eurostat pe baza datelor din 2018 arată că 20% dintre tinerii cu vârste între 20 și 30 de ani nu lucrează și nu urmează studii sau cursuri de formare. Chiar dacă procentul este într-o ușoară scădere față de 2017 (21,4%), cifrele sunt îngrijorătoare și situează România pe locul 4 în UE la acest capitol. Planul de Implementare a Garanției pentru Tineret 2017-2020 are rolul de a facilita integrarea în muncă și de a sprijini tranziția de la educație la piața muncii a tinerilor. Implementarea măsurilor incluse vizează ca toți tinerii sub 25 de ani să beneficieze de o ofertă privind un loc de muncă de calitate, de continuare a educației, de intrare în ucenicie sau de efectuare a unui stagiu, într-un interval de 4 luni de la înregistrarea la agențiile teritoriale pentru ocuparea forței de muncă.
START-UP ȘI CLIMATUL DE AFACERI
Succesul unui start-up este strâns legat de climatul de afaceri. Conform raportului „Doing Business în Uniunea Europeană 2017: Bulgaria, România și Ungaria” al Băncii Mondiale, România a făcut progrese semnificative în îmbunătățirea mediului antrepenorial. Raportul argumentează că România a înregistrat progrese mai mari decât orice alt stat membru al UE, cu excepția Poloniei, din punctul de vedere al alinierii la cele mai bune practici în domeniul legislației aplicabile mediului de afaceri. Acest lucru este deosebit de important pentru întreprinderile mici și mijloci, care reprezintă mai mult de 98% din toate întreprinderile la nivelul UE și asigură circa 66% din locurile de muncă din sectorul privat. Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat derulează Programul pentru stimularea înființării întreprinderilor mici și mijlocii Start–up Nation România, care asigură finanțarea, în perioada 2017-2020, unui număr maxim anual de 10.000 beneficiari.
TURISMUL
România a ratificat protocolul privind turismul durabil la convenția-cadru privind protecția și dezvoltarea durabilă a Carpaților. Un obiectiv asumat în cadrul Convenției Carpatice, și realizat la Brașov, este Centrul România – Platforma pentru Turism Durabil. Se află în implementare Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Național al României 2007-2026, care are în vedere: utilizarea optimă a resurselor de mediu, care constituie un element cheie în dezvoltarea turismului, menținând procesele ecologice esențiale și contribuind la conservarea patrimoniului natural și a biodiversității; respectarea autenticității socio-culturale a comunităților gazdă, conservarea patrimoniului construit, a vieții culturale și a valorilor tradiționale contribuind la înțelegerea interculturală și toleranță; asigurarea operațiunilor economice viabile, pe termen lung, care să ofere beneficii socio-economice pentru toate părțile interesate, fiind distribuite corect, inclusiv locuri de muncă stabile și oportunități de a câștiga venituri și servicii sociale pentru comunități contribuind la reducerea sărăciei. De asemenea, este elaborată Strategia națională de dezvoltare a ecoturismului în România și au fost aprobate criteriile pentru desemnarea destinațiilor ecoturistice, până în prezent fiind declarate destinații ecoturistice: zona Mara-Cosău-Creasta Cocoșului – Maramureș, zona Țara Hațegului-Retezat și zona Ținutul Zimbrului.
CONCERTARE SOCIALĂ
Munca decentă este strâns legată de dialog între angajator și angajat. Sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale au rolul de a facilita acest dialog care, prin actul asocierii bazat pe premisa că „nimeni nu este lăsat în urmă”, permite crearea cadrului necesar pentru îmbunătățirea locurilor de muncă. O altă formă de dialog este între stat și mediul privat. Un prim pas în normalizarea relației mediu de afaceri – autorități de control, bazată pe încredere, informare – educare, conformare colaborativă și emancipare a actului de control, a fost realizată prin adoptarea Legii prevenirii la data de 29 noiembrie 2017. Prin această lege s-a prevăzut crearea unui portal dedicat informării publicului, iar autoritățile cu atribuții de control, constatare și sancționare a contravențiilor au și ele obligația să elaboreze și să difuzeze materiale documentare și ghiduri care cuprind drepturile și obligațiile părților implicate. Prin Strategia națională pentru dezvoltare durabilă, România își propune până în 2030 următoarele obiective: • Păstrarea în continuare a unui ritm al creșterii PIB superior față de media UE pentru a susține efortul de reducere a decalajelor în comparație cu țările europene avansate, paralel cu aplicarea principiilor dezvoltării durabile și îmbunătățirea constantă a nivelului de trai al populației. • Promovarea unor politici orientate spre dezvoltare care susțin activitățile productive, crearea locurilor de muncă decente, antreprenoriatul prin start-up, creativitatea și inovația și care încurajează formalizarea și creșterea întreprinderilor micro, mici și mijlocii, inclusiv prin acces la servicii financiare; • Atingerea unor niveluri mai ridicate ale productivității prin diversificare, modernizarea tehnologică și inovație, inclusiv prin accent pe sectoarele cu valoare adăugată sporită și utilizarea intensivă a forței de muncă; • Realizarea unui turism competitiv pe termen lung, dezvoltarea agroturismului, ecoturismului, turismului rural, balnear și cultural și îmbunătățirea imaginii României ca destinație turistică; • Consolidarea capacității instituțiilor financiare interne pentru a încuraja și a extinde accesul la servicii bancare, de asigurări și servicii financiare pentru toți.
În prezent, la începutul anului 2019, economia României suferă de puternice dezechilibre. Avem cea mai mare inflație (4,1%) dintre statele membre ale UE-28, avem al doilea deficit bugetar (3% din PIB), depășit doar de Cipru, și avem al doilea deficit extern, de cont curent (4,5% din PIB), de asemenea după Cipru, conform datelor Eurostat. Toate acestea pun economia României într-o poziție marginală, de outlier, fapt ușor de constatat de investitorii străini și de agențiile internaționale de rating. Or, poziția de outlier expune țara respectivă la riscuri și o face vulnerabilă în fața oricărei crize, mai mult decât sunt expuse țările care și-au îmbunătățit echilibrele macroeconomice. Este ca și cum o căprioară s-ar îndepărta tot mai mult de restul turmei, devenind țintă pentru prădătorii care pândesc din pădure. În paranteză fie spus, ce credibilitate au economiștii care se străduiesc să ne convingă că situația economică a României este în regulă? Cam tot atâta credibilitate cât un medic care, constatând că nivelul colesterolului, al glicemiei și al trigliceridelor unui pacient a atins zona de alarmă, îi spune acestuia că poate să meargă liniștit acasă…
Ideea principală a acestui articol este că dezechilibrele macroeconomice respective nu sunt deloc întâmplătoare, ci sunt efecte ale unor cauze care, atât timp cât vor fi lăsate să se manifeste, nu pot avea alt rezultat. Aceste cauze pot fi atribuite unor erori de judecată (fallacies), larg răspândite în întreaga clasă politică românească și în întreaga societate. De fapt, publicul a ajuns atât de familiarizat cu respectivele erori de judecată, încât nu le mai consideră ca atare, ci drept parte a normalității.
Eroarea de judecată nr. 1: „Creșterea PIB este cu atât mai bună, cu cât este mai mare (indiferent de potențialul real de creștere al economiei)”.
Este o preconcepție care datează de cel puțin 60 de ani, întrucât și comuniștii au încercat să ardă etapele dezvoltării, forțând creșterea economică peste potențialul real. Ce-i drept, în cazul lor, creșterea economică se baza mai mult pe investiții – și nu pe consum, ca în prezent. Or, dacă respectivele investiții ar fi fost făcute „cu cap” – nu în ramuri energointensive sau în ramuri pentru care România trebuia să importe materiile prime – ar mai fi existat o șansă de progres. Atunci – ca și acum – supraîncălzirea economiei nu putea avea drept rezultat decât inflația (reprimată în comunism și înlocuită cu penuria, adică cu lipsa de produse de pe piață, în condițiile în care prețul real al acestora nu era recunoscut) și deficitul de cont curent, exact așa cum scrie în orice manual.
Ceea ce societatea românească ignora (și continuă să ignore în continuare) sunt câteva aspecte elementare: a) potențialul de creștere a Produsului Intern Brut este dat de nivelul de dezvoltare a celor trei factori care îl compun: capitalul, forța de muncă și productivitatea (totală a factorilor). Cât timp în România primul factor, capitalul, a fost și rămâne neîndestulător, cât timp factorul forță de muncă este handicapat de evoluțiile demografice și de emigrație, nimeni nu poate spera la ritmuri foarte înalte de creștere (de 5-6%) doar pe baza factorului productivitate; b) ritmul mediu de creștere efectiv înregistrat de România în perioada 2000 – 2018 a fost de 4,1% pe an. Cu alte cuvinte, degeaba a crescut PIB în unii ani cu 7 la sută, dacă în alți ani a avut o creștere negativă. Poate ar fi fost mai înțelept să nu se forțeze o creștere anuală peste 4%, caz în care am fi ajuns tot la același rezultat, dar fără suișuri și coborâșuri inutile. A nu se uita faptul că ritmul mediu de 4,1% a fost obținut în perioada cea mai favorabilă din întreaga istorie a României, când țara a beneficiat de dublul dividend al aderării la NATO și la UE. Cu alte cuvinte, odată încasat acest dividend, este probabil să creștem cu ritmuri mai mici, nu mai mari, dacă nu îmbunătățim semnificativ cei trei factori menționați, prin reforme structurale; c) cu cât o țară devine mai dezvoltată în privința PIB/locuitor, cu atât se apropie de ceea ce economiștii numesc frontiera posibilităților de producție, ceea ce însemnă că ritmurile de creștere economică se vor diminua în mod inevitabil. Ritmurile de creștere de 6 – 7%, care îi sunt accesibile Chinei (având un PIB/locuitor de circa 16.000 $, la Paritatea Puterii de Cumpărare), nu le sunt accesibile Statelor Unite, care au un PIB/locuitor de circa 50.000 $ la PPC. România, având un PIB/locuitor de circa 25.000 $ (la Paritatea Puterii de Cumpărare), a ieșit din grupul țărilor în curs de dezvoltare – pentru care ritmuri de creștere de peste 5% sunt normale – și a intrat în grupul țărilor emergente – unde o creștere de 3,5 – 4% pe an poate fi considerată optimă.
Dincolo de declarațiile festiviste legate de evoluțiile economice, cel mai bun barometru al încrederii de care se bucură România este randamentul cerut de investitori pentru a-i finanța datoria externă. El este consecința evaluării riscului de țară și a randamentelor oferite de emisiunile altor țări cu risc similar.
Faptul că ne îndatorăm în mod constant, valoarea datoriei externe atingând noi și noi recorduri, ar trebui să ne îngrijoreze profund atâta vreme cât sumele nu se regăsesc în dezvoltare, ci în consum. Constatarea că raportul dintre datorie și PIB rămâne relativ constant nu trebuie să ne liniștească, contrar la ceea ce ni se spune. Iar asta ne-o pot confirma toți românii care s-au împrumutat înainte de criză pornind de la premisa că salariul lor este sigur sau, mai mult, că nu va face altceva decât să crească, așa cum se tot întâmplase în anii precedenți. În plus, mulți au luat credit în valută pentru că dobânzile erau mai mici, iar cursul va fi cu siguranță ținut stabil de către BNR. Cam asta este strategia actuală de îndatorare a României…
Doar că salariile, în contextul adus de recesiune, au scăzut, transformându-se uneori în ajutoare de șomaj. Ratele la bancă însă au rămas aceleași în euro, iar în lei au crescut prin devalorizarea leului. Extrapolată la nivelul unei țări, plata datoriei în valută de o economie în recesiune devine mult mai dificilă, mai ales de către o țară al cărei deficit bugetar cronic va necesita noi și noi datorii.
„Industrii ale prezentului și viitorului în România, bazate pe tehnologii la orizontul anilor 2040” a constituit o nouă temă dezbătută în ciclul de analize și proiecții având genericul „Modelul economic românesc în UE. România – Orizont 2040”, demers inițiat și organizat de Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES) sub egida Academiei Române – Secția de Științe Economice, Juridice și Sociologie, președinte acad. Mugur Isărescu. Parteneri în concretizare sunt Asociația Generală a Economiștilor din România (AGER), Asociația Facultăților de Economie din România (AFER), Academia de Studii Economice din București (ASE), Institutul Național de Cercetări Economice „Costin C. Kirițescu” al Academiei Române (INCE), „România Durabilă”, Societatea Academică de Management din România (SAMRO), Asociația Confederațiilor Patronale din România (ACPR), Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR). Noua dezbatere a fost găzduită, ca și cea mai mare parte a celor precedente, de Banca Națională a României. Într-o vreme în care trimiterile la economia și la societatea viitorului au căpătat frecvența unei veritabile mode, cu excesele de rigoare, ASPES a oferit o abordare rațională, în cunoștință de cauză, certificată de expertiza participanților.
Constantin Boștină: „Idei bazate pe cercetare pentru factorii decidenți, legate de modul în care ar trebui să evolueze România”
Locul distinct al dezbaterii asupra industriilor viitorului în structura întregului ciclu a fost reliefat de dr. ec. Constantin Boștină, președintele ASPES, care a reamintit că primele cinci dezbateri, lansate în noiembrie 2018, au avut caracter general, de evaluare a economiei, a potențialului de care dispune România ca resurse umane, materiale, financiare, naturale, după care au început dezbaterile pe sectoare și domenii de activitate. Cea de față a fost a opta din toată seria, urmată riguros, programată deja să aibă momentul de vârf la 29 ianuarie 2020, printr-un forum economic național în aula Academiei Române, cu participarea președintelui țării, a prim-ministrului, a președinților camerelor parlamentului. Definind seria dezbaterilor și analizelor, cu finalitatea lor, „un demers al mediului academic, al mediului universitar, al mediului de business, al societății civile, inclusiv al tinerei generații”, președintele ASPES a accentuat că obiectivul este acela de a oferi „factorilor decidenți o serie de idei bazate pe cercetare legate de modul în care ar trebui să evolueze România în principal din punct de vedere economic, precum și sub aspect social, educațional, cultural în perspectiva mutațiilor care intervin în Europa și în lume”.
În calitate de moderator al dezbaterii, Nicolae Badea, copreședinte al Alianței Confederațiilor Patronale din România (ACPR), a propus ca bază a discuțiilor realitatea potrivit căreia „economia românească nu este o economie autarhică, ci este o economie care participă la circuitul internațional de valori materiale și de servicii. Drept urmare, abordarea privind perspectiva economiei naționale trebuie să fie axată pe specificul producției industriale românești, pe dezvoltarea comerțului exterior”.
Tudorel Andrei: „Dezechilibrele demografice pot afecta capacitatea de finanțare a obiectivelor propuse”
Ca reper în conturarea perspectivei, prof. univ. dr. Tudorel Andrei, președintele Institutului Național de Statistică, a prezentat date privind „Comerțul exterior al României cu produsele românești” în a doua jumătate a secolului XX, argumentul abordării, susținut prin obiectivitatea poziției academice, fiind acela că „astăzi și în perspectivă, nu mai putem spune că profilăm dezvoltarea economică pe o anumită industrie, ci dezvoltarea trebuie să fie sustenabilă. Trebuie analizat în ce măsură ceea ce definim noi astăzi pentru orizontul următorilor 20-30 de ani se încadrează într-o economie europeană, o economie globalizată, în care schimbările sunt de la an la an mai evidente”. Totodată, sublinierea a fost că perspectiva este necesar să aibă în vedere dezechilibre actuale, care pot afecta în viitor capacitatea de finanțare a obiectivelor propuse: „Dezechilibre demografice – între populația de peste 65 de ani și populația activă în limitele de vârstă, dezechilibre care în perspectiva următorilor 20-30 de ani se vor accentua; inegalitatea veniturilor la nivel mondial – în particular, la nivelul României”. Pe baza datelor statistice, a semnalat Emanuel Babici, conducător al grupului industrial Uzinsider și voce cu autoritate în industria grea, „se pot face strategii, pot fi aduse corecții periodice, încât să se construiască o perspectivă de dezvoltare”. Printr-un apel la trecutul apropiat și tot cu susținerea datelor oferite de statistică, prof. univ. dr. ing. Petre Roman, prim-ministru în anii postdecembriști de început, a reamintit că „în 1990, industria era catastrofal de energofagă, înregistrase enorme pierderi: 10 miliarde de dolari pierderi acumulate din 1982 până în 1989; 4 miliarde pierderi numai în 1989. În 1990, pierderile au fost sub un miliard”.
Nicolae Zamfir: „În jurul laserului de la Măgurele, perspectivele să se dezvolte partea de înaltă tehnologie sunt imense”
Tehnologia la cel mai înalt nivel deja își găsește o reprezentare în spațiul românesc prin laserul de pe platforma fizicii de la Măgurele – Extreme Light Infrastructure-Nuclear Physics (ELI-NP), cel mai puternic laser posibil până acum la nivel mondial, proiect cofinanțat prin Fondul European de Dezvoltare Regională. „Centrul ELI-NP de pe platforma fizicii de la Măgurele concentrează resurse pentru retehnologizarea României”, a subliniat acad. Nicolae Zamfir, directorul proiectului: „ELI-NP trebuie să reprezinte un catalizator între cercetare și industrie. În acest sens, el a căpătat vizibilitate, face să se manifeste interes din partea industriei. O dovadă este că forma de organizare a legăturii cu industria, Măgurele High Tech Cluster, cuprinde la această oră o sută de firme interesate de parteneriate cu centrul de cercetare. Există interes din partea exportatorilor. Ambasadele Japoniei, Marii Britanii, Israelului au adus zeci de industriași din țările lor deschiși spre cooperare. Legătura cu centrul de cercetare este în dublu sens. Industriile sunt interesate de oferta cercetării, cercetarea este interesată să afle din partea industriei către ce teme de dezvoltare economică să se îndrepte. La Măgurele, perspectivele să se dezvolte partea de înaltă tehnologie sunt imense, de la industria de camere curate, la medicină, la mecanică extrem de fină, electrotehnică, industrie de oglinzi etc. Viața a demonstrat că în jurul marilor centre de cercetare s-au dezvoltat industrii de înaltă tehnologie. Și la Măgurele există o inițiativă în acest sens – Măgurele Science Park. Există tot concursul din partea Consiliului Județean Ilfov, dar fără o intervenție a statului un asemenea parc nu se poate dezvolta și evoluția merge încet. Cadrul trebuie creat de sistemul politic și de sistemul administrativ. Deocamdată, suntem înapoiați în legislația privind cercetarea științifică”.
Domenii de aplicare a laserului de la Măgurele – industria producerii de camere curate – industria producerii de oglinzi – mecanică de mare finețe – medicină – electrotehnică
Petre Datculescu: „Producția crește în formă valorică, dar nivelul activității fizice nu este în creștere, chiar avem un ușor trend descendent”
Industria la zi percepută din poziția producătorilor direcți își găsește un instrument de evaluare în Barometrul industrial realizat lunar de IRSOP Market Research & Consulting și Facultatea de Management a Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA), prezentat de dr. Petre Datculescu, director al IRSOP: „În fiecare lună, un eșantion reprezentativ de 300 de manageri din firmele industriale cu peste 9 angajați evaluează activitatea companiei pe care o conduc. Este folosit un set de 11 indicatori relevanți (volumul comenzilor noi, volumul stocurilor, numărul de salariați, costurile de producție etc.). Evaluarea constă din precizarea pe o scală simplă dacă activitatea a crescut, a scăzut sau a rămas la fel. Managerii furnizează două seturi de evaluări – o evaluare a activității firmei față de luna precedentă și o evaluare a situației probabile peste șase luni”. Dr. Petre Datculescu a făcut câteva sublinieri bazate pe observarea evoluției în timp a unora dintre indicatori: „Producția – crește în formă valorică, dar nivelul activității fizice nu este în creștere, chiar avem un ușor trend descendent; comenzile – fără sprijin pe investiții, volumul producției la noi este dependent de comenzi, ele dirijează creșterea, or în lipsa comenzilor, creșterea e limitată; costurile – trendul de creștere a acestora s-a plafonat în ultima vreme, plafonarea costurilor fiind o dovadă a slăbiciunii economiei noastre; exporturile – exportatorii sunt mai protejați decât cei care se bazează pe comenzi interne, dar în cazul unei recesiuni, fără comenzi interne, exportul nu mai poate fi susținut; așteptările managerilor – oferă o diagnoză din perspectiva prezentului, sunt dependente de mișcarea fizică din industrie, încât, când lucrurile merg bine, așteptările merg spre și mai bine, ceea ce poate constitui și o sursă de pericol, de aici venind instabilitatea financiară”.
Constantin Anghelache: „Metalurgia este în prezent una dintre ramurile cu cea mai mare pondere în ansamblul industriei”
O caracterizare ca reper în construcția unei perspective a prezentat prof. univ. dr. Constantin Anghelache, prin studiul „Industria României la zi”. În esență, studiul analizează evoluția structurală a ramurilor definitorii pentru industria noastră, prezentând traiectoria istorică și oportunitățile valorificabile în viitor: „Industria extractivă – caracterizată îndeosebi prin produsele energetice, reprezentate în primul rând de extracția țițeiului și a gazelor naturale; industria energetică – reprezentată de hidrocentrale precum Porțile de Fier I și II, Lotru-Ciunget (550 MW, cea mai mare de pe râurile interioare), Argeș-Vidraru și alte 14, Bistrița-Stejaru și alte 12, Olt (32 centrale, nefinalizate toate), Râul Mare, Someșul Mic, Sebeș, Ialomița, Siret, Crișul Repede, precum și de termocentrale, unele cu putere instalată foarte mare (peste 1000 MW, precum Ișalnița, Brăila, Rovinari, Turceni) și mare (de până la 1000 MW, ca Mintia, Paroșeni, București Sud, Iernut, Onești, Brazi, Luduș, Doicești), în prezent, cu unele grupuri electrogene în conservare sau retehnologizare; industria prelucrătoare – preponderentă în ansamblul industriei (bunuri de consum, bunuri intermediare, prelucrarea lemnului, chimie, materiale de construcții, metalurgie, mașini și echipamente, mijloace de transport).
O observație a analizei expuse de profesorul Constantin Anghelache este că „industria metalurgică este în prezent una dintre ramurile cu cea mai mare pondere în totalul industriei, situându-se pe locul al patrulea între principalele ramuri ale industriei prelucrătoare. Asemănător cu situația din industria de prelucrare a țițeiului, și în industria metalurgică, ramură tradițională a industriei românești, predomină capitalul străin. În cadrul industriei metalurgice se remarcă un proces de relansare a producției”.
În spiritul perspectivei, studiul se oprește asupra bunurilor de capital: „Acest gen de produse, destinate în exclusivitate procesului investițional, se realizează îndeosebi de industria constructoare de mașini, în cadrul căreia cele mai reprezentative subramuri sunt mașini și echipamente, mașini și aparate electrice (depășește în prezent de două ori nivelul producției din 1989), construcții metalice și produse din metal”.
Alexandru Petrescu: „Viitorul României nu este altfel decât tehnologic”
Securitatea cibernetică este un domeniu de perspectivă evocat de Alexandru Petrescu, ministrul comunicațiilor și societății informaționale: „Vizează securitatea lanțului de aprovizionare în economia viitorului, vine în complementaritatea nevoii de a crește gradul de productivitate”. În opinia ministrului Alexandru Petrescu, „viitorul României nu este altfel decât tehnologic”, iar în ceea ce privește economia digitală, „astăzi asistăm la un alt an 1990”, cu explicația: „Avem generația Y, cei născuți după 1990, care «au distrus» taxiurile, încât azi avem în loc o platformă, «au distrus» telefonia fixă, au făcut să nu mai existe serviciile poștale așa cum le știam noi. Vine generația Z. Ce pregătim pentru aceste generații? Anul 2040 nu e chiar atât de departe. În șase luni de președinție asupra agendei digitale a Uniunii Europene, am avut ocazia să cunosc în intimitate situația, pozițiile, trendurile, aspirațiile statelor membre privind agenda digitală. Am constatat că în ceea ce ne privește, în mare parte am pierdut trenul în a fi pionieri în domeniu, dar încă putem să ne afirmăm. Condiția este încurajarea din perspectivă guvernamentală și susținerea prin legislație și politici a unor domenii cheie care pot ajuta la construirea societății informaționale, a economiei digitale. Cu un efort concertat, putem să ne situăm în prima treime a statelor care-și asigură perspectiva prin tehnologie. Pentru aceasta, trebuie să creștem nivelul de interconectivitate, să investim în continuare în zona de fibră optică (pentru care programul european pentru piața unică digitală are fondurile necesare), să implementă în legislația națională directiva europeană privind reutilizarea datelor din sectorul public. Industria IT&C în România merge bine și de aceea nu trebuie luate măsuri de aduce a ei într-un rând al mediocrității, ci trebuie sprijinită. Împreună, Academia Română, guvernul, antreprenorii pot crea viitorul României prin tehnologii”.
Acces la date publice pentru toți inovatorii Se conturează un sprijin important pentru cercetare, cu deschidere spre industrie: implementarea directivei europene privind reutilizarea datelor din sectorul public le va permite tuturor inovatorilor în tehnologie să acceseze datele deținute de administrația centrală care pot deveni materie primă pentru aplicații în domenii precum social, comercial, sănătate, răspuns la dezastre.
László Borbély: „S-a constituit un comitet interdepartamental, cu rolul de a face un fel de inventar al stadiului în care se află Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României 2030”
Reacția guvernamentală a fost adusă de consilierul de stat László Borbély de la Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă, organism al guvernului României care coordonează tranziția spre o economie durabilă. El a prezentat „Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României 2030 – Un model economic românesc, european și global” și a anunțat că a fost constituit „un comitet interdepartamental, în care vor fi reprezentate toate ministerele, cu rolul de a face un fel de inventar al stadiului în care ne aflăm”. De asemenea, în ideea dezvoltării durabile, a început constituirea unei rețele interinstituționale de specialiști. Consilierul de stat a anunțat că în consiliul consultativ independent care va sprijini activitatea comitetului interdepartamental se va regăsi și ASPES, prin actualul demers privind economia României în orizontul 2040.
Oportunitate de valorificat: centru european de performanță în securitate cibernetică la București
Centrul european de performanță în securitate cibernetică „este expresia Uniunii Europene la nivel digital de a trece din zona de securitate cibernetică retroactivă în zona proactivă”, după cum îl definește ministrul Alexandru Petrescu, explicând: „România poate fi un bun pretendent în a avea pe teritoriul național un astfel de centru. Rămâne să putem face un studiu asupra unui model de alianțe între statele membre, având în vedere că o asemenea realizare nu este posibilă fără un efort substanțial de cercetare-dezvoltare”.
„Dezvoltarea durabilă este cea care urmărește nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi.”
(dr. Gro Harlem Brundtland[1])
Dezvoltarea durabilă reprezintă un obiectiv fundamental și amplu al Uniunii Europene. Ținta strategiilor privind dezvoltarea durabilă presupune îmbunătățirea continuă a calității vieții cetățenilor prin consolidarea comunităților durabile, capabile să gestioneze și să utilizeze eficient resursele și să valorifice potențialul de inovare ecologică și socială al economiei, astfel încât să se asigure prosperitatea, protecția mediului și coeziunea socială. Abordările teoreticienilor preocupați de analiza fenomenului de dezvoltare diferă, aceștia aducând în atenția publicului interesat de acest fenomen, o gamă largă de interpretări. Există, totodată, și o poziție unanimă a celor care au studiat acest fenomen conform căreia dezvoltarea reprezintă un concept multidimensional.
În afară de aspectul economic, care exprimă creștere și progres, sunt considerate la fel de importante și aspectele legate de mediul social, politic, cultural, ambiental, științific, spiritual sau uman. În același timp, în literatura de specialitate se admite că dezvoltarea înglobează în mod obligatoriu creșterea și progresul economic. Pentru a-și putea atinge aceste deziderate, dezvoltarea trebuie interpretată drept „ansamblul schimburilor de structuri mentale și de comportamente sociale care asigură creșterea produsului real global și care transformă progresele particulare într-un progres social generalizat”[2]. În mod evident, dezvoltarea presupune o creștere a întregului sistem social, economic, politic, cultural.
La fel de evident este și faptul că progresele dorite în oricare dintre domeniile enumerate depind de rezultatele din celelalte domenii sau că, altfel spus, relația dintre componentele progresului social generalizat este una de interdependență. Astfel, o verigă lipsă constituie un impact negativ asupra întregului sistem. În termenii economiei moderne, dezvoltarea este analizată și în funcție de durata procesului, de tehnologia sa internă și de finalitatea sa[3]. Înainte de a discuta despre pilonii dezvoltării durabile, trebuie precizat că definiția originală a fost formulată în limba engleză, în care traducerea termenului de dezvoltare durabilă este sustainable development. Această sintagmă a fost tradusă în limba română atât prin dezvoltare durabilă, cât și prin dezvoltare sustenabilă.
Termenul de dezvoltare durabilă (sustenabilă) a fost lansat odată cu publicarea raportului Brundtland (după numele primului-ministru norvegian de la acea vreme) al Comisiei Mondiale asupra Mediului (înființată de Organizația Națiunilor Unite) din 1987, intitulat sugestiv „Viitorul nostru comun” („Our common future”). Încurajând o reconciliere între economie și mediul înconjurător, raportul țintește spre a găsi „o cale de dezvoltare care să susțină progresul uman nu numai în câteva locuri și pentru câțiva ani, ci pentru întreaga planetă și pentru un viitor îndepărtat”[4]. Tot în viziunea acestui raport, dezvoltarea durabilă (viabilă și susținută) este privită ca fiind acel tip de dezvoltare care răspunde nevoilor prezentului fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare prin satisfacerea propriilor nevoi. Din raportul Bruntland reiese de asemenea, faptul că dezvoltarea durabilă va deveni tot mai mult o constantă a politicilor economice și sociale ale fiecărui stat. Acest fapt este impus de diverse împrejurări obiective. Se poate afirma că sub incidența obiectivelor și cerințelor generale, dezvoltarea durabilă este un concept mondo, comun în măsura în care: nu există granițe economice sau ideologice ale poluării; gradul de suportabilitate atât al poluării cât și al sărăciei, dacă lucrurile își păstrează tendințele actuale, se va pune în termenii supraviețuirii și, atunci, globalizarea acțiunilor necesare pentru a contracara aceste tendințe va fi singura soluție; nu mai poate fi tolerată risipa, indiferent unde se produce ea – resursele de mediu și viață ale Terrei sunt limitate. Nu poate fi acceptată la infinit degradarea valorilor umane, fapt provocat de un tip de creștere care a convertit și pervertit valori ce definesc progresul general. Dintr-o perspectivă tehnică, raportul Brundtland[5] cuprinde câteva obiective potrivit cărora realizarea dezvoltării durabile înseamnă: asigurarea în continuare a creșterii economice cu respectarea condiției de bază a conservării resurselor naturale; eliminarea sărăciei și asigurarea condițiilor satisfacerii nevoilor esențiale de muncă, hrană, energie, apă, locuință și sănătate; orientarea proceselor de creștere economică spre o nouă calitate; asigurarea unei creșteri controlate a populației; conservarea și sporirea resurselor naturale, supravegherea impactului dezvoltării economice asupra mediului; restructurarea tehnologiilor de producției și menținerea sub control a riscurilor acestora; asigurarea unei abordări integrate a deciziilor privind creșterea economică, mediul înconjurător și resursele de energie.
valoarea totală a celor 50 de branduri românești de top atinge 5 miliarde euro
60% dintre brandurile din clasament au fost create și dezvoltate în ultimii 30 de ani de sectorul privat
Dacia își păstrează poziția de top, chiar dacă a crescut doar cu 6% sectoarele retail, bancar și petrol și gaze domină clasamentul un peisaj mult mai dinamic, cu șase branduri intrând în clasament pentru prima oară în acest an
tendință accentuată de scădere a brandurilor deținute de stat, care pierd valoare și coboară în clasament
România: 582 angajați; Media UniunII Europene: 174 angajați;
Cifra de afaceri pe angajat:
România: 0,12 milioane EURO; Media Uniunii Europene: 2,32 milioane EURO
Guvernarea actuală este concentrată puternic pe cererea agregată și pe venituri. Aplică otova directivele lui Keynes, care a contrazis cele mai elementare lecții de economie: pentru o creștere economică sustenabilă, nu consumul trebuie stimulat, ci producția. Consecințele sunt evidente: inflație și deficit comercial cu fiecare procent suplimentar anunțat cu mare aplomb științific de cei de la putere.
Absurditatea modelului economic promovat în ultimii ani este ușor vizibilă: în paralel cu stimularea consumului (prin salariul minim, dinamica salariilor în sectorul bugetar), guvernul lovește prin taxe și suprataxe sectorul de producție. Un exemplu la îndemână este cel al gazelor naturale (producție, distribuție, comercializare). Suprataxarea (2% pe cifra de afaceri) vine la pachet cu plafonarea prețului gazelor pentru consumatorii casnici (40% din piața gazelor, în momentul de față). Motivată de creșterea „nesimțită” a prețului (prezumția de lăcomie a celor din sector răzbate prin fiecare articol din ordonanță) dar și de populismul din spatele grijii bine disimulate pentru cel sărac și incapabil să facă față costurilor din factură (în prezent, prin creșterea salariului minim, sub 5% din consumatori ar mai avea această vulnerabilitate).
Succesul unui astfel de demers depinde foarte mult de starea reală a sectorului. Stare care nu a fost relevată niciodată în prealabil de guvern. Guvern care de ani buni refuză, prin institutul său de statistică, să pună la dispoziția publicului larg datele cu privire la sectorul de gaze (pe Eurostat datele lipsesc cu desăvârșire, cu foarte mici excepții).
Este sectorul gazelor unul de succes? O vacă de muls? Un câine care nu va pleca de la măcelărie de prea mult bine pe aici? Discutabil. Datele arată câteva lucruri contradictorii. În primul rând vorbim de o cifră de afaceri în sectorul producției de gaze care mai degrabă stagnează de la an la an, fără oscilații prea mari: în 2008 cifra de afaceri era de 917 milioane euro, în 2017 a ajuns la doar 1.040,2 milioane euro (1,3% din total cifră de afaceri la nivelul UE). Prin prisma acestui indicator, România are o poziție, mai degrabă, marginală la nivelul UE decât un jucător important în materie de producție (avem resurse importante la care preferăm să ne uităm decât să le exploatăm și să le introducem în piață, dându-le valoare economică). O taxă pe cifra de afaceri în domeniul producției de gaze ajută la dinamizarea vânzărilor în sector? Cu siguranță nu.
Gazele naturale reprezintă pentru România o oportunitate reală de relansare economică, de reindustrializare și de dezvoltare sustenabilă pe termen lung. Nu poate exista dezvoltare economică fără dezvoltarea sectorului energetic și a producției de energie. La nivel global, cererea de energie este în creștere, consumul global a crescut cu 60% față de începutul anilor ’90, ca urmare a îmbunătățirii standardelor de viață. Gazele naturale reprezintă energia pentru viitor: cel mai curat dintre combustibilii fosili, care contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și care susține sursele regenerabile de energie prin adăugarea unor capacități flexibile. În prezent, gazele naturale reprezintă cea mai importantă sursă de energie pentru economia națională a României, ocupând 31% din consumul de energie primară. În plus, exploatarea zăcămintelor descoperite în Marea Neagră poate contribui ca România să rămână independentă din punct de vedere energetic, să crească veniturile bugetului de stat și să creeze locuri de muncă. Fără dezvoltarea de noi proiecte de investiții în sectorul de gaze, producția internă va continua să scadă, sporind astfel dependența României de importuri și accentuând sărăcia energetică și numărul de consumatori de energie vulnerabili.
Pe de altă parte, consumatorul vulnerabil nu poate fi protejat și sărăcia energetică nu poate fi combătută prin reglementări haotice. Evoluția sectorului de gazelor naturale din România către o piață matură și atractivă este îngreunată de obstacole majore. Dintre acestea, lipsa de transparență și de predictibilitate în ceea ce privește reglementările şi mecanismele care funcționează în piață face ca sectorul gazelor naturale să fie învăluit în incertitudine, limitând masiv atractivitatea pentru posibili noi actori pe această piață. În plus, absența unei scheme eficiente de protejare a consumatorilor de energie vulnerabili este un alt obstacol în calea dezvoltării pieței de gaze naturale.
București, 12 iulie – De la aderarea României la UE, Franța s-a
situat constant în top 5 cei mai mari investitori străini direcți din România,
potrivit unei analize realizate de experții KeysFin. Astfel, investițiile
companiilor franceze în România au crescut cu aproximativ 26% în ultimii 10 ani
(perioada 2007-2017), ajungând la 4,7 miliarde de euro în 2017 conform
metodologiei Băncii Naționale a României.
„Franța a fost dintotdeauna unul din
partenerii strategici ai României așa că era normal ca această apropiere a
celor două țări să se regăseascăși în cifrele de business. Industria auto,
comerțul și intermedierile financiare au reprezentat motoarele acestei creșteri,
iar în viitor estimăm că investițiile franceze vor accelera în contextul în
care companiile au deja exemple de bune practici pe plan local”, a declarat Roxana Popescu,
Managing Director al KeysFin, unul din cei mai importanți furnizori de soluții
de business information din România.
Principalele
sectoare în care se fac investiții franceze, în funcție de cifra de afaceri,
sunt: industria prelucrătoare(8 miliarde de euro; 56% din
total), comerț (4,1 miliarde de euro; 29% din total) și intermedierile
financiare
(628 milioane euro; 4,4% din total).
Topul
celor mai mari companii cu acționariat direct, majoritar francez, după cifra de
afaceri din 2018, este alcătuit din AUTOMOBILE-DACIA SA (5,3
miliarde de euro), CARREFOUR ROMANIA SA (1,6 miliarde de euro) și RENAULT
COMMERCIAL ROUMANIE SRL (877 milioane de euro).
Burta peștelui Manole se umple de PET-uri. Le răstoarnă din saci unul după altul voluntari în programul „Cu apele curate” pornit de asociația MaiMultVerde. Sugestia e spre teatru: peștele în care stă Iona, personajul lui Marin Sorescu. Realitatea e practică și folositoare. 50 de oameni de la mic și mic de tot (9 luni) la mare au strâns 750 kg de deșeuri de la „piciorul podului” din Giurgiu, o zonă, din câte arată și după cum au impus-o stereotipurile locului, de plajă ad-hoc și de pădure pe malul Dunării, de pescuit, grătar și foc fără jenă. Voluntarii – de la Lidl România, coinițiator al proiectului, de la grădinița Dumbrava Minunată, din organizații și instituții ale orașului, îndrumați și ajutați de specialiști de la Administrația Națională Apele Române și Sistemul de Gospodărire a Apelor Giurgiu – au făcut curat ocazional și exemplar cum ar trebui să facă mereu și reflex toată lumea: pe categorii, strâns, ridicat, cărat așa până la capăt.
cuvintele inginerului Gheorghe Mihăilescu, directorul general al Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, sună concomitent a provocare şi angajament. Au fost rostite la Ziua Silvicultorului 2019, organizată la Băile Herculane de Romsilva și de Asociația Administratorilor de Păduri. Aşezat într-o tradiţie deja solidă (a fost ediţia a 29-a), evenimentul a avut consistenţa de idei care să-l ferească de înscrierea în rutină şi să-i dea semnificaţie de durată. Premisele se regăsesc în obiectivele şi proiectele anunţate de directorul general. Unul, încurajator şi de larg interes, care a generat formularea cerinţei referitoare la competenţă, îl reprezintă decizia ca angajarea la Romsilva a tinerilor specialişti să se facă de acum în funcţie de media de absolvire a facultăţii de profil, cunoştinţele acumulate, abilităţile profesionale formate în câţiva ani de studii în centre universitare, sub îndrumarea unor profesori cu autoritate în domeniu fiind considerate mult mai relevante decât un concurs de selecţie. A fost subliniată extinderea parteneriatelor cu facultățile profil: Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere a Universităţii „Transilvania” din Braşov, Facultatea de Silvicultură a Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava. „Suntem puţini care ştim valoarea pădurii româneşti”, a afirmat prodecanul facultății brașovene, prof. univ. dr. ing. Ovidiu Ionescu.
Pe aceeaşi linie a primatului competenţei, directorul general al Romsilva, Gheorghe Mihăilescu, a lansat silvicultorilor şi mediului academic şi de cercetare invitația la dialog pe o platformă profesională. Tot în sensul aprofundării modului de lucru în domeniu se înscriu proiectele Romsilva pentru perioada următoare: un sistem informatic de gestionare a fondului forestier şi un ghid util deţinătorilor de păduri private. Educaţia în spiritul preţuirii bogăţiei pădurii, a naturii în general, constituie de asemenea un obiectiv prioritar al Romsilva, dovezi în acest sens enunţate de directorul general fiind organizarea participării elevilor români la competiţia Tinerii în pădurile Europei – YPEF şi extinderea la nivel naţional a manualului de educaţie forestieră realizat de Direcţia Silvică Neamţ, adresat claselor de gimnaziu.
Preocupări de vârf pentru Romsilva, evidenţiate de directorul general Gheorghe Mihăilescu, sunt amenajarea de perdele forestiere (cu reiterarea solicitării ca exproprierile pentru viitoare construcţii de autostrăzi să se facă inclusiv pentru suprafeţele destinate acestor perdele), precum şi creşterea aportului silviculturii în domenii precum economie circulară, sănătate, turism, arhitectură peisagistică.
Istoria – și politica – la zi a Republicii Moldova – partea de est a Moldovei istorice – abundă în evoluții neașteptate și puțin previzibile, de unde și scenarii dintre cele mai deconcertante, dar care converg, în cele din urmă toate, la o concluzie certă: statutul geopolitic al teritoriului dintre Prut, Nistru și Marea Neagră – și extensiile sale – rămâne unul incert, disputat și deschis mai multor variante.
După trei decenii de la marile mutații geopolitice care au antrenat schimbări profunde în Europa Centrală și Răsăriteană, precum și în spațiul ex-sovietic, fostul areal postcomunist de pe continentul european se află în continuare în căutarea unei paradigme a echilibrului, securității și stabilității, iar în tot acest răstimp a fost solicitat de o suită de momente critice prin dezmembrarea Iugoslaviei și războaiele din această zonă, dezmembrarea Cehoslovaciei, conflictele fierbinți și apoi înghețate în foste republici unionale sovietice devenite state independente, iar astăzi, în plină desfășurare, criza ucraineană.
În acest cadru labil, precar și nesigur a evoluat și Republica Moldova, al cărei parcurs independent este marcat de conflictul de pe Nistru și implicațiile sale, dar și de instabilitatea și frământările politice interne. Începutul acestei veri a cunoscut o nouă și profundă criză politică la Chișinău, aparent aplanată în cele din urmă, dar care, după aprecierea multor observatori politici, amenință să reizbucnească și să dezvolte consecințe imprevizibile asupra independenței și integrității teritoriale a acestui stat. Criza, apărută ca urmare a impasului prelungit al eforturilor de formare a guvernului după alegerile parlamentare din 24 februarie 2019, a luat o turnură spectaculoasă, ceea ce i-a făcut pe unii comentatori de presă să vorbească chiar despre o tentativă de lovitură de stat.
La 8 iunie, Partidul Socialist al actualului președinte Igor Dodon și forțele proeuropene din blocul ACUM, care grupează partidul Acțiune și Solidaritate, condus de Maia Sandu, și partidul Platforma Dreptate și Adevăr, condus de Andrei Năstase, au semnat un acord de dezoligarhizare a țării, ceea ce însemna de fapt o lovitură decisivă împotriva principalului oligarh din republică, Vladimir Plahotniuc, care, după expresia încetățenită la Chișinău, „capturase” pur și simplu statul și instituțiile sale prin Partidul Democrat. După impasul politic postelectoral prelungit, a fost ales președintele Parlamentului (Zinaida Greceanîi, din partea socialiștilor) și s-a format guvernul condus de Maia Sandu și alcătuit din reprezentanții blocului ACUM și ai Partidului Socialist. Dar în ziua următoare, la 9 iunie, Curtea Constituțională a R. Moldova, aservită intereselor lui Plahotniuc, a emis o serie de decizii prin care a dispus dizolvarea Parlamentului, declararea neconstituționalității actelor emise de Parlament cu o zi în urmă, convocarea de noi alegeri parlamentare pentru 6 septembrie, reinstalarea în funcție a fostului guvern, destituirea președintelui Dodon și instalarea ca interimar a fostului premier Pavel Filip. În același timp, echipa lui Plahotniuc a masat mii de demonstranți aduși din provincie în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău pentru a manifesta în sprijinul Partidului Democrat, împotriva guvernului Maia Sandu și a președintelui.
Situația politică de la Chișinău atinsese un nivel fără precedent de confuzie și perplexitate, chiar dacă în cele trei decenii de existență a statului ex-sovietic din stânga Prutului crizele și instabilitatea politică s-au ținut lanț, iar ambiguitățile de natură constituțională și legislativă, ca și imixtiunile din afara granițelor au afectat în mod cronic evoluția statului și a societății din tânăra republică independentă.
Abstract:
În dezvoltarea sa, omenirea a avut nevoie mereu de idei trăsnite. O astfel de idee te poate face celebru, în ambele sensuri. Să îți propui să înmagazinezi energie electrică în depozite de gaze este o gafă tehnică de top, dar a găsi soluții este la fel de riscant, pentru că nu mulți te pot înțelege.
Cuvinte cheie:
depozite de gaze, energie electrică, surse regenerabile de energie, compresor, generator electric.
Discursul televizat de la începutul lunii martie 2019 al ministrului energiei, domnul prof. univ. dr. ing. Anton Anton, prin care anunța că dorește „să introducă în România o idee care nu a mai fost introdusă în lumea asta (sau poate a fost introdusă dar nu știu eu) și anume aceea de a acumula energie electrică în depozite de gaze”, a stârnit valuri de hohote de râs și a generat comentarii complexe și extrem de acide pe rețelele de socializare prin faptul că afirmația nu este a unui oarecare, iar tehnic și tehnologic este imposibil acest lucru.
Ca unul care am pregătire în domeniul energiei electrice dar și al gazelor naturale, recunosc că afirmația distinsului membru al guvernului m-a surprins și l-am notat automat cu o notă foarte mică. Însă, gândul m-a dus instantaneu la o discuție purtată în 2014 cu câțiva participanți la „Conferința internațională privind procesele de fabricație inteligente și sustenabile” (26-29 iunie 2014), de la Universitatea din Lisabona, Portugalia, unde o secțiune era dedicată „ideilor trăsnite” . Unul dintre participanţi a lansat ideea construirii unui motor cu aer comprimat, silențios și nepoluant. L-am atenționat că ideea nu este nouă și i-am spus că în România, în tunelul transmontan neterminat Sinaia Izvor – Pietroșița (Dâmbovița), este blocată încă din vara anului 1916 (anul intrării țării noaste în primul război mondial) o locomotivă care funcționa cu aer comprimat (pentru scoaterea materialului excavat fără poluarea aerului) și se poate convinge căutând pe Google acest aspect…
La susținerea tezei mele de doctorat, acum aproape 20 de ani, intitulată „Contribuții la exploatarea sării prin dizolvare cu ajutorul sondelor”, teză elaborată sub îndrumarea renumitului profesor universitar doctor inginer George Iordache, am susținut ideea utilizării cavernelor de sare, rezultate prin minerit (saline) sau dizolvare, pentru depozitarea de fluide petroliere (petrol și gaze lichefiate), de materiale și deșeuri radioactive și chiar ca acumulatori de energie electrică excedentară. Împreună cu distinsul dascăl George Iordache, am efectuat numeroase experimente în șantier (cu aprobarea conducerii RA SALROM, București) la Ocnele Mari, în județul Vâlcea, și la Târgu-Ocna, în județul Bacău, și am concluzionat, pe baza studiilor și calculelor efectuate, că în viitorul apropiat vor avea loc numeroase prăbușiri în câmpurile unde se exploatează sarea prin dizolvare. Deși am semnalat oficialităților acest pericol și l-am făcut public la susținerea tezei de doctorat (unde se aflau în sala AP10 a UPG Ploiești prim-reprezentanți ai SALROM, ANRM și oficialități locale), nu a fost nicio reacție. La circa o lună, în septembrie 2001, avea să se producă prăbușirea câmpului II de la Ocnele Mari, cu consecințele negative binecunoscute, și apoi prăbușirea la 26 decembrie 2006 a terenului din centrul localității Ocna Mureș, unde a dispărut în saramură un supermarket. Întocmisem cu domnul profesor mai multe documentații pentru a le trimite la OSIM spre studiu si brevetare. Ne oferiserăm voluntari să efectuăm lucrările de consolidare a câmpurilor de sonde din mai multe schele, după o tehnologie nouă, cu utilizarea unui fluid preparat din materiale autohtone, după o rețetă proprie. Personal am predat documentația necesară, în toamna anului 2001, domnilor senatori Șerban Mihăilescu (cunoscut ca Miki Șpagă) și Antonie Iorgovan, la biroul senatorial de la Ploiești. După câteva discuții la minister cu mai mulți specialiști printre care și renumitul dr. ing. geolog Florin Zamfirescu, a fost aleasă o altă soluție tehnică, a unei firme din Cluj, înființată de un fost director al Institutului de Cercetări a Sării, al cărei patron a decedat la scurt timp. Ce a urmat este cunoscut.
„Puterea este abilitatea de a pune lucrurile în practică” Rosabeth Moss Kanter
În toată lumea, guvernele domină scena economică. Modul în care cheltuie resursele determină, în bună parte, dacă ocuparea totală a forței de muncă reprezintă o prioritate sau nu. De asemenea, impozitele și taxele percepute influențează majoritatea deciziilor de investiții, iar reglementările interne promovate sau susținute la nivel guvernamental influențează activitățile economice. Totuși, în teoriile economice, dominația guvernului asupra mediului economic nu este corelată în mod semnificativ. Majoritatea teoriilor se limitează la a considera „guvernul” ca entitate rațională, menită să asigure echilibrele macroeconomice, să anticipeze și să prevină eventuale dezechilibre. În fiecare ramură a economiei, abordările se concentrează pe impactul guvernării asupra luării deciziilor private sau pe influența politicilor guvernamentale asupra agregatelor macroeconomice. Nu există progrese semnificative în direcția obținerii unor reguli comportamentale generale și realiste pentru un guvern rațional, prin analogie cu regulile folosite pentru analiza comportamentelor raționale ale consumatorilor sau ale producătorilor. În consecință, nu s-a reușit încă integrarea guvernului și a decidenților privați într-o teorie generală a echilibrului.
Teoreticienii din domeniul economic pleacă de la supoziția conform căreia deciziile sunt luate de indivizi raționali. O astfel de simplificare este necesară pentru a putea face predicții referitoare la comportamente. Deciziile luate la întâmplare sau cele care nu se află în nicio relație între ele nu se încadrează în tiparele cunoscute. Și nevoia de încadrare în tipare vine din faptul că acțiunile umane pot fi anticipate, iar relațiile dintre ele analizate doar dacă se pot încadra în tipare.
Cu ocazia acestor alegeri europene, Build Europe intenționează să joace un rol- cheie prin manifestul său pe tema locuințelor, în special a locuințelor la prețuri accesibile. Este esențial ca organizația să mobilizeze toți actorii europeni pe o temă care este în centrul preocupărilor cetățenilor europeni, și aceasta în toate statele membre. Iată de ce Build Europe s-a aflat în 22-24 mai la București, pentru a celebra munca depusă atât de președinția României a Consiliului Uniunii Europene, cât și de către Patronatul Societăților din Construcții. Acest manifest este o parte integrantă a transformării organizației, a cărei acțiune este, în opinia președintelui Marc Pigeon, mai ales „de a răspunde aspirațiilor sociale și de mediu ale societății. Aceasta este abilitatea de a face față provocărilor de astăzi care dă legitimitate acțiunilor construirii Europei”.
La ediția din 2019 a celei mai mari competiții mondiale a firmelor de exercițiu, Youth Business Summit New York, din SUA, Colegiul Economic „Virgil Madgearu” din București a obținut locul I și locul II la categoria Global Business Challenge, două premii I Gold și trei premii II Silver la categoria International Trade Exhibition.
Din școală în viață, prin firma de exercițiu
Colegiul Economic „Virgil Madgearu” din București se află între prestigioasele colegii care asigură un învățământ economic modern, aplicativ, centrat pe necesitățile de dezvoltare personală și profesională a elevilor, cu respect pentru valorile naționale și europene. Instituția noastră are un bogat palmares în cunoașterea și diseminarea principiilor europene: nominalizată în 2017 pentru a treia oară la titlul de Școală Europeană și în 2019 la titlurile de Școală Antreprenorială Junior Achievement România și Școală Ambasador a Parlamentului European.
Antreprenoriatul ar putea fi „visul european” al Uniunii Europene
Mediul de afaceri și cel universitar, alături de reprezentanți ai administrațiilor publice locale și județene din Galați și din județele învecinate, au marcat, pe 17 mai, în sala Aula Magna a Universității Danubius din Galați, Ziua Întreprinzătorilor din România, dar au abordat și o serie de subiecte de interes privind spațiul comunitar, în cadrul Conferinței internaționale „Integrare europeană. Realități și perspective”, ajunsă la cea de-a 14-a ediție.
Mediul universitar și administrația publică, parteneri ai IMM-urilor
Începând cu anul 2000, a devenit o tradiție ca Patronatul Întreprinderilor Mici și Mijlocii (PIMM) Galați (președinte, Marian Filimon) să organizeze în cadru festiv sărbătorirea Zilei Întreprinzătorilor – eveniment cuprins în calendarul oficial al sărbătorilor nominalizate la nivel național (hotărârea nr. 546 din 10 septembrie 1992). În acest an, manifestările de la Galați au fost organizate într-un cadru mai larg de parteneriat, ce a cuprins Consiliul Județean Galați și Universitatea „Danubius” Galați. Această trilaterală mediu de afaceri – mediu universitar – administrație publică locală a fost „brevetată” încă de acum câțiva ani de către președintele PIMM Galați, Marian Filimon, care este totodată președinte al Federației Patronale a IMM-urilor din Regiunea Sud-Est și primvicepreședinte al CNIPMMR. „Cred că este cel mai bun parteneriat posibil, între trei actori care, împreună, au putere de decizie, know-how și soluții de finanțare. Nu este primul an în care aducem la aceeași masă mediul economic, cel universitar și autoritățile publice și, până acum cel puțin, universitățile din Galați și Consiliul Județean s-au dovedit a fi parteneri pe care noi, IMM-urile, ne putem bizui”, a spus Marian Filimon.
Ziua Întreprinzătorilor, o sărbătoare a întregii comunități
Evenimentul de la Galați s-a desfășurat în cadrul campaniei Săptămâna Europeană a IMM-urilor, o campanie paneuropeană ce cuprinde 37 de țări europene și are drept scop promovarea antreprenoriatului în Europa și informarea întreprinzătorilor despre programele de care pot beneficia la nivel european, național și local prin intermediul organizațiilor patronale și factorilor de conducere administrativ-teritoriali. Numărul mare de participanți, inclusiv din străinătate, a dovedit interesul pentru dinamica economică, socială și administrativă a Galațiului, dar și pentru conexiunea acestuia cu potențiali parteneri din UE și nu numai. Momentul unor astfel de abordări este, de altfel, amplificat de oportunitățile pe care le deschide în planul cooperării internaționale exercitarea de către România a președinției Consiliului UE. În calitate de amfitrion al manifestărilor, rectorul Universității Danubius, conf. univ. dr. Andy Pușcă, a subliniat faptul că mediul universitar este nu numai în avangarda procesului educațional, ci și în avangarda modelării societății viitorului, inclusiv în plan economic, prin răspunsurile pe care le caută la provocările contemporane. De altfel, cooperarea la nivel universitar și dimensiunea ei internațională ar trebui să fie un exemplu și pentru alte segmente ale societății de azi.
La rândul lor, reprezentanți ai administrației publice gălățene – prefectul Dorin Otrocol, primarul Ionuț Pucheanu, country managerul CJ Galați, Doina Cucu, deputatul Victor Paul Dobre – au ținut să sublinieze oportunitățile pe care Galațiul, ca veritabilă poartă a spațiului comunitar la granița de est a UE, le oferă. Indiferent că vorbim de Dunăre – „autostradă transeuropeană” –, de industria siderurgică și construcțiile navale, de noile întreprinderi care încep să se afirme și să capete inclusiv o dimensiune europeană, Galațiul are încă poli economici importanți. Desigur, spațiul de afirmare în plan economic este mult mai larg, iar reprezentanții administrației au făcut și o trecere în revistă a principalelor oportunități de investiții în plan local.
În contextul dezbaterilor privind viitorul Europei, reprezentanții mediului de afaceri – președintele CNIPMMR, Florin Jianu, vicepreședintele Consiliului Economic și Social din România, Liviu Rogojinaru, președintele Patronatului IMM-urilor Galați, Marian Filimon – au subliniat că viitorul spațiu comunitar trebuie să fie și un spațiu al antreprenoriatului, stimulativ pentru IMM-uri, segment care asigură nu numai 80 la sută din economia UE, dar formează și un pilon de stabilitate economică și socială. E vorba aici nu numai de competitivitatea economică, ci și de generarea de locuri de muncă, derularea unor activități de cercetare-dezvoltare, valorificarea noilor tehnologii și asigurarea finanțării, din taxe și impozite, inclusiv a unor proiecte sau servicii din zona de interes public. Altfel spus, Ziua Întreprinzătorilor nu este strict o sărbătoare a mediului de afaceri, ci a întregii comunități. Nu ne rămâne decât să sperăm că, la Galați, vom avea, de la an la an, tot mai mulți „sărbătoriți”, pe măsură ce și investițiile în economia locală vor crește.
Președintele Consiliului Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR), Florin Jianu, a vorbit, în cadrul evenimentului de la Galați, despre faptul că Uniunea Europeană ar trebui să se adapteze vremurilor în care trăim și să propună un „vis european” pentru toți tinerii săi, asemenea celebrului „vis american”. O astfel de temă ar putea fi antreprenoriatul, a spus Jianu.
„Dacă partidele eurosceptice au căpătat amploare și birocrații europeni nu înțeleg de ce se întâmplă acest lucru, dacă în acest moment avem un proces al Brexitului și, iarăși, birocrații europeni nu vor să vadă sau pur și simplu ignoră, este pentru că nu au capacitatea să propună cetățenilor o nouă paradigmă. Și asta se întâmplă și în România și în alte țări. Poate că nu avem oamenii politici în acest moment care să aibă anvergura să propună cetățenilor europeni lucruri la care cu toții să aderăm.
Antreprenoriatul este una dintre aceste teme care ar putea fi propuse, să încercăm să dăm fiecărui tânăr instrumentele necesare pentru a gândi independent, pentru a lua propriile decizii și a acționa în consecință, pentru că trebuie să ne uităm și noi la alte continente care au structura antreprenorială definită și pe care o marketează mult mai bine. De exemplu, America, unde există acel «vis american», o poveste în care orice om, orice tânăr poate pleca dintr-un garaj (care este simbolul antreprenoriatului) și poate deveni multimilionar, miliardar. Acest lucru se vede și în structura de finanțare. Inclusiv această structură de finanțare, ca să dăm un exemplu concret, trebuie schimbată la nivel european. Când se finanțează IMM-urile sau întreprinderile mari, la noi se finanțează strict pe indicatori precum profitabilitatea. În America, dacă ne uităm la toate companiile mari, ele sunt pe pierderi la acest moment (Tesla, Google etc.), dar americanii fac investiții în acel tip de companie, pentru că ele impactează comunități care deja sunt globale. Cu siguranță la un moment dat există acel break-even și toată lumea are de câștigat, deci inclusiv acest tip de finanțare trebuie să-l regândim, să ne repoziționăm în legătură cu el”, a spus Florin Jianu.
Președintele CNIPMMR este de părere că lipsa unui „vis european” este unul dintre motivele pentru care întreaga Europă trăiește paradoxul afacerilor care se nasc cu bani europeni și care apoi se dezvoltă sau se capitalizează pe alte continente, în Statele Unite, China, India etc. „Nu văd în acest moment repus pe tapet un nou proiect european, un vis la care cu toții să aderăm, să ne aliniem și să spunem: «Acesta este visul european», în care fiecare tânăr poate să devină antreprenor, fiecare tânăr poate să se educe unde vrea el, Europa ne include pe toți și putem să ne stabilim unde vrem noi pentru că Europa e o piață comună. Vă dau iarăși un exemplu concret: în acest moment vorbim de o piață unică, dar nu e posibil să deschizi un start up în același mod în orice țară a Uniunii Europene. Dacă noi doi ne hotărâm să deschidem o firmă în Germania, regulile sunt nemțești; dacă ne ducem în Belgia, regulile sunt belgiene, în România sunt românești. Nu există o unitate, deși de ani de zile se discută despre posibilitatea deschiderii unei firme în același mod. S-au purtat discuții la un moment dat spre SPE (Societas Privata Europaea), un fel de SRL, Ltd. Un astfel de lucru aș vrea să-l văd, dar se fac prea puțini pași, cum a fost acel pas al roamingului, pentru că nu-i posibil ca, trecând granița, să plătești altfel telefonul. Dar e un pas, oamenii îl simt. De aceea e și acest proces al Brexitului, pentru că britanicii nu înțeleg proiectul european și nu văd o perspectivă. Cred că e un vot de blam pentru felul total neadecvat în care se acționează la nivel european. Eu m-aș fi luptat ca acest Brexit să nu aibă loc, nu ca să dăm o lecție, ci pentru că trebuie să avem grijă de fiecare țară, e ca într-o familie. Pentru că ne declarăm o familie europeană”, a mai spus, la Galați, președintele CNIPMMR, Florin Jianu.
Domnul Gheorghe Zaman, membru corespondent al Academiei Române, președintele AGER, director al Institutului de Economie Națională al Academiei Române, a vorbit în cadrul evenimentului despre Impactul asupra Economiei României al perioadelor de pre și postaderare la Uniunea Europeană. Se observă astfel o încetinire a ritmului mediu anual de creștere a tuturor categoriilor de produse exportate în perioada de postaderare (2007-2016) față de cea de preaderare (2001-2006), îndeosebi la exporturile de tehnologie înaltă și medie.
Să poți să-ți expui viziunea despre un model, un proiect de reconstrucție națională e un privilegiu. Și, totodată, poate fi o corvoadă: nu e nici simplu de deslușit, nici facil de expus pe scurt, astfel încât să fie înțeles. Altminteri, dacă e complicat inutil, rămâne neînțeles, iar derizoriul și penibilul te pot pândi la tot pasul – cu atât mai mult azi, cînd specia păreriologilor atotștiutori și gălăgioși, cu soluții pentru orice, e tot mai numeroasă. Și în cazul unui astfel de demers – un proiect de relansare a României, ca țară –, ca să ajungi undeva, trebuie să știi de unde pleci. Pentru a avea o șansă de găsire a soluției corecte pentru o problemă trebuie să îndeplinești două condiții, simultan: să vrei cu adevărat să o rezolvi, dar și mai importantă e corecta definire și înțelegere a ipotezei de lucru, a problemei în sine. Ca să poți găsi soluția funcțională (aplicabilă – nu utopică) trebuie să te poziționezi corect în raport cu problema, să înțelegi statu-quo-ul situației: să știi de ce ești în stare și de ce nu ești; să cunoști ce ai, ce deții și ce poți obține, dar și ce nu vei avea niciodată – un modus operandi realist și echilibrat crește exponențial perspectiva reușitei.
Există o teorie în management, cât și în leadership, build on strengths, fundamentată de genialul psiholog american Don Clifton – the father of strengths-based psychology and the grandfather of positive psychology. Dovendindu-și din plin, de mult deja, și empiric aplicabilitatea, eficiența și funcționalitatea, teoria sa s-a transformat într-un curent practic. Punctul de plecare, ideea de bază, pe cât e de genială, pe atât e de simplă: omul matur, adultul preformat deja, nu-și va mai schimba niciodată fundamental trăsăturile psihologice, calitățile, abilitățile, talentele, defectele, slăbiciunile – indiferent dacă acestea au fost educate și cultivate sau sunt strict naturale, neantrenate. Cu alte cuvinte, dacă nu ești bun la ceva, există șanse minime să mai schimbi ceva la maturitate și să devii un performer la acel capitol. E o irosire de resurse, un efort irațional și nejustificat pentru ceva care va produce mai multe frustrări și surmenaje decât succese, rezultate și satisfacție. La fel stă situația și în cazul punctelor forte, al calităților: identifică-ți corect atributele pozitive pentru că pe ele vei putea construi, pe ele le vei putea dezvolta și îmbunătăți; astfel resursele (timp, bani, educație, training) investite aici vor avea un randament incomparabil mai bun, vor genera satisfacții și succes, creând astfel un momentum pe care succesul poate fi fundamentat. Pe scurt, ignoră-ți defectele, punctele slabe, nu de alta, dar șansele să mai schimbi ceva, ca persoană adultă, sunt aproape zero – irosești energie aiurea!
Pe de altă parte identifică-ți punctele forte înscrise în ADN-ul tău, cultivă-le, dezvoltă-le, antrenează-le, pe acestea vei putea construi ceva solid, rezistent, durabil – așa vei atinge excelența. Așa vei reuși, în timp, să acoperi, să îngropi, și poate să elimini, punctele slabe: umbrindu-le, cu răbdare, cu cele forte. E simplu și logic în același timp. Asta spune Clifton. Și, credeți-mă, așa e, funcționează. Dar, de fapt, nu trebuie să mă credeți, faceți câteva exerciții de imaginație aplicate propriei voastre persoane, cât și mediului din jur (persoane, evenimente) și veți vedea că așa e. Bun. Funcționează la nivel personal, al dezvoltării personale; funcționează la nivel de management, în afaceri și proiecte; funcționează la nivel de leadership; funcționează la nivelul unei afaceri mici, dar și la nivelul unui demers, antreprenorial, instituțional sau corporatist, mare: focus on what you’re good at and you’ll thrive! Și atunci de ce nu ar funcționa și la nivel de țară, la nivel de România? Propunerea ar fi să (re)construim exclusiv în jurul punctelor forte, care nu sunt deloc puține, și mă voi opri deocamdată la jocul resurselor, pentru că prezentul și viitorul aparțin exclusv celor care știu să le stăpânească.
România are pământ roditor și rezerve de apă
Nu ştiu dacă suntem, cu adevărat, grânarul Europei ori dacă vom fi vreodată, în adevăratul sens al sintagmei, sau dacă e doar o laudă deșartă, moştenită de la comunişti. Nu ştiu dacă putem hrăni 80 de milioane de oameni, aşa cum uneori ţipă propaganda naţionalist-populistă. Dar avem una dintre cele mai mari suprafețe agricole exploatabile din UE și un pământ bun cu care se poate lucra. Motiv pentru care cred că am putea hrăni măcar 18 milioane de oameni, adică atâţia câţi suntem noi. Și mai cred şi că ar rămâne un surplus notabil pe care, de preferat procesat și cu valoare adăugată, am putea să-l vindem în exterior
Proiectul rezidențial Club Lac Snagov, o investiție de 7 milioane euro
Alin Burcea, proprietarul agenției de turism Paralela 45, a intrat în lumea afacerilor încă din anii ’90. Chiar dacă provenea dintr-o familie de arhitecți, în copilărie fiind prezent pe șantiere împreună cu tatăl său, a ales așa cum a fost îndrumat de cel din urmă: „Fă și tu o meserie, în patru ani termini facultatea și după poți să faci ce vrei”. Și nu a ales nici arhitectura, nici actoria, ci turismul, pasiunea sa de suflet. Tatăl său, Ștefan Burcea, după 10 ani de proiecte de arhitectură a decis să treacă în prima linie, conducând mari antreprize de construcții. Câteva dintre lucrările sale care merită menționate sunt: Hotelul Orizont din Predeal, Hotelul Topaz din Cap Aurora, Hotelurile Flora, Parc și Turist din București. A condus, de asemenea, lucrările de restaurare a Castelului Peleș. Apogeul activității, lucrarea de care este foarte mândru, este cea de construcție a Casei Poporului.
Primele proiecte cu firma Paralela 45 Investiții
Construcțiile i-au rămas, se pare, în sânge lui Alin Burcea. Așa că, în anul 2002, a început investițiile în zonele turistice din România, asistat atent de tatăl său. Paralela 45 Investiții a fost prima care a construit cu succes un complex rezidențial cu 180 de apartamente de vacanță în stațiunea Neptun și Vilele Residence, Agat și Onix. În perioada
următoare au fost construite în Predeal, la baza pârtiei Clăbucet, un complex cu 52 de apartamente, mai multe case cu structură de lemn, Vila Alina, Hotel Atelier și Club de Munte. În total 252 de apartamente, camere de hotel și trei vile.
Ansamblul rezidențial Club Lac Snagov
Proiectul Club Lac Snagov a început în anul 2007, însă din cauza crizei economice a intrat în conservare în perioada 2009-2013. „După acea perioadă dificilă pentru toți, nimeni nu mai cumpăra atât de ușor o casă care costă în jur de 300 de mii de euro sau o vilă care poate ajunge și la 1 milion de euro. Studiind piața imobiliară a zonei, am găsit o nișă pe care am încercat să o exploatăm prin construirea de apartamente pe malul lacului Snagov, pentru cei care vor să se relaxeze la sfârșit de săptămână departe de aglomerația urbană a Bucureștiului, în imediata vecinătate a Palatului și Mănăstirii Snagov”, spune Alin Burcea.
Localizare
Ansamblul rezidențial Club Lac Snagov este amplasat în apropierea Palatului Snagov, la numai câteva minute de podul care te duce la insula Snagov, un loc plin de istorie, unde se presupune că este îngropat domnitorul Vlad Țepeș. Locația este accesibilă atât de pe DN1 – aproximativ 4,5 km – cât și de pe autostrada București – Ploiești (care este la doar 4 km de Club Lac Snagov). Accesul în această zona se poate face și prin pădure, evitându-se drumurile rurale. Adresa exactă a complexului – Strada Sitarului nr. 9A.
78 de apartamente în 3 blocuri
Singurul proiect rezidențial construit în Snagov include trei blocuri cu 78 de apartamente cu regim de înălțime P+3E+4E retras, împărțite în garsoniere, două, trei camere și un penthouse cu cinci camere. Terenul are aproximativ 6.500 de metri pătrați, iar prețurile apartamentelor sunt cuprinse între 45.000 și 140.000 de euro, în funcție de suprafața și poziționare. În prețul fiecărui apartament sunt incluse un loc de parcare suprateran, cota indiviză de teren și facilitățile comune ale complexului: piscină interioară, club de socializare, debarcader, ponton, teren de sport multifuncțional.
„Apartamentele sunt destinate în primul rând vânzării, iar 25 de apartamente sunt mobilate și utilate complet, fiind disponibile în acest moment pentru închiriere pe termen scurt sau pentru perioade mai lungi de timp, în funcție de cerere. Prețurile încep de la 29 € / persoană / noapte. Totodată, clubul are și un restaurant cu capacitatea de 50 de persoane, special creat pentru evenimente, mese festive și traininguri”, precizează Alin Burcea.
Materiale și finisaje de cea mai bună calitate
Proiectul imobiliar, unic în zonă, poziționat în mijlocul unei oaze de liniște și verdeață – Aria Naturală Protejată Lacul Snagov –, a ținut cont de cerințele pieței, de aceea materialele folosite și finisajele sunt de cea mai bună calitate, astfel încât locatarii să fie pe deplin mulțumiți de alegerea făcută.
Livingurile, dormitoarele și holurile au pardoseala din parchet laminat, ușile interioare sunt din lemn și ușa antiefracție de la intrare este marca Pinum. Băile și bucătăriile sunt finisate cu gresie și faianță, iar instalațiile sanitare sunt realizate la standarde ridicate de calitate. Băile sunt echipate cu cabină de duș/ cadă, vas de toaletă și lavoar. Bucătăriile sunt open space, unele cu bar deschis spre living și loc de luat masa. Fiecare apartament este prevăzut cu centrală termică individuală pe gaz și calorifere, iar pentru a completa gradul de confort al viitorilor proprietari fiecare apartament este dotat cu un aparat de aer condiționat. Holurile și casa scării sunt placate cu granit, iar fiecare corp de clădire este prevăzut cu lift propriu. Confortabil, aerisit și având o poziționare perfectă, ansamblul Club Lac Snagov dispune de numeroase spații verzi, iluminare exterioară, alei comune pentru circulație interioară, locuri de parcare în proprietate, puț de adâncime medie, stație de epurare a apei, stație de pompare.
Atracții în zonă
Principalul punct de atracție al zonei este Mănăstirea Snagov. Situată pe unica insulă a lacului Snagov, mănăstirea a fost fondată în secolul al XV-lea și se consideră a fi și locul de înmormântare al lui Vlad Țepeș. Legenda spune că mormântul ascuns al lui Vlad Țepeș taie de-a latul calea spre altar, fiind veșnic vegheat de o candelă aprinsă și de un portret al domnitorului Țării Românești. În anul 1476, călugării ar fi găsit trupul domnitorului, l-ar fi ascuns și l-ar fi înmormântat în incinta bisericii, fără fast, de teama noului domnitor înscăunat de turci. O altă atracție a zonei, Palatul Snagov, este o clădire construită în anii ’30 după schițele inițiale ale fiicei scriitorului Barbu Delavrancea pentru prințul Nicolae al României, fratele mai mic al lui Carol al II-lea. Aici prințul obișnuia să se retragă vara, dar a fost și loc de întrunire pentru politicieni, scriitori și artiști. Astăzi, din cauza extinderii comandate de conducerea comunistă în anii ’80, din palatul original se mai păstrează doar intrarea, holul și scara care duce la etaj.
Padurea Snagov este ultima rămășiță a Codrilor Vlăsiei, pădurea care înconjura odată Bucureștiul. Având o suprafață de aproximativ 10 hectare, pădurea a fost declarată arie naturală protejată, ea adăpostind exemplare rare de fag caucazian, frasin pufos și lotuși indieni.
Locuința perfectă de weekend o poți vedea pe www.clublacsnagov.ro
Tehnologia revoluționară Eco Solution SA, soluție sustenabilă si 100% ecologică pentru deșeurile orășenești, agricole și industriale
În urma cu 11 ani Eco Solution SA a construit la Săcele, Brașov, un pilot industrial de 10t/oră, care transformă deșeurile industriale, orășenești și agricole în energie electrică și energie termică. Pe plan modial sunt folosite la scară industrială două tehnologii de producție a energiei electrice și termice din deșeuri – incinerarea și fermentația.
Incinerarea este arderea deșeurilor utilizând de obicei gaz metan, iar energia termică rezultată în urma arderii este utilizată pentru producerea de aburi, apoi cu turbine clasice se acționează generatoare de curent electric. Procedeul reduce cantitatea de deșeuri la 20-30% (cenușă inertă) cu costuri de operare foarte mari (peste 100 euro/t deșeu) și poluare majoră în aer (incineratorul are un coș prin care se evacuează 2.000-3.000 mc gaze de ardere la o tonă de deșeu).
Fermentația este un proces de descompunere biologică a moleculelor organice. Sunt practicate în prezent fermentația naturală în groapa de gunoi și fermentația accelerată în stațiile de compost. Cu randamente diferite, în toate cazurile, rezultă un gaz cu procent semnificativ de metan (20-60%), ceea ce permite funcționarea unui motor cu piston care să antreneze un generator electric. Deșeul rezultat (40-60%) este considerat valorificabil în cazul stațiilor de compost, dar nu poate fi clasificat în cazul descompunerii în groapă.
Poluarea la eșapamentul motorului electric este majoră și necontrolată, întrucât nimeni nu analizează compoziția gazului combustibil (diferența de la metan 40-60% la 100% sunt gaze imprevizibile rezultate din fermentația unor materiale organice eterogene). Producția de energie electrică este în ecartul 50-200 kWh/t deșeu, dar costurile de operare sunt mult mai mici decât în cazul incinerării întrucât nu se utilizează combustibil fosil. Dl ing. de aviație Costin Frâncu, care a construit prima fabrică de sortare a deșeurilor de la Constanța, intuind că cea mai mare parte a deșeurilor (fracția umedă), circa 80%, urmează să ajungă în continuare în groapa de gunoi, a început un studiu și a efectuat o cercetare în urma căreia a obținut un brevet de invenție; „Procedeu și instalație pentru tratarea termică cu plasmă a unui amestec gazos”.
La Muzeul Naţional
de Istorie Naturală „Grigore Antipa” a fost
instalat un sistem inovativ de izolare seismică japonez care permite
protejarea locală a pieselor printr-un ansamblu de plăci aşezate sub ele, pe
sol. În acest fel este protejat de acum scheletul de Deinotherium
gigantissimum, exponat de valoare excepţională pe plan mondial, emblematic
pentru muzeul el însuşi de referinţă în lumea ştiinţifică internaţională. Aşa se şi explică lansarea
europeană a sistemului la Bucureşti. Date de ordin tehnic, imagini din timpul
montării, precum şi simulări au fost prezentate într-o lansare publică susţinută
de dr. Takanori Sato, inginer şi arhitect, preşedintele companiei japoneze
creatoare a sisistemului, Ideal Brain Co. Ltd. şi de dr. Luis Ovidiu Popa,
directorul muzeului Antipa (foto muzeul Antipa). În linii mari, este vorba
despre un ansamblu format din două plăci de 3 mm grosime, puse sub obiectul de
protejat (nu se vede nimic în afară), plăci care alunecă între ele.
Stringenţa unui asemenea sistem în ansamblul instituţional al muzeelor din
ţara noastră a fost semnalată de dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu, preşedintele
Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor, directorul Muzeului Naţional de
Istorie a României, care a reamintit că patrimoniul muzeal românesc este ţinut
în clădiri vechi.
Totodată, prin acest sistem pot fi protejate servere, spaţii de stocare a
datelor, depozite etc. Interesul tehnic şi economic pentru sistem a fost
evidenţiat cu ocazia lansării prin prezenţa unei diversităţi de specialişti de
la Academia Română, Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti, Uniunea
Arhitecţilor din România, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, Primăria
Municipiului Bucureşti. Sistemul de la muzeul Antipa din Bucureşti are şi rol
de proiect pilot la nivel european, deschis specialiştilor şi potenţialilor
beneficiari. La dispoziţia publicului larg, se află expusă o reproducere la
scară redusă a instalaţiei, funcţională, pe care orice vizitator al muzeului
poate să facă simulări.
A fost pusă ultima
bornă a traseului „Bucovina”, de pe Via Transilvanica, drum de aproape o mie de
kilometri care străbate ţara de la sud la nord şi leagă Drobeta-Turnu Severin,
din județul Mehedinți și Putna, din
județul Suceava. Amenajarea a fost
declanşată în contextul centenarului Marii Uniri din 1918. Ministerul Apelor și Pădurilor este parte a proiectului. Drumul cuprinde
şapte secţiuni – trasee. Traseul bucovinean are 136 km. Cele 136 de borne au
fost montate voluntar de angajații Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, Direcția Silvică Suceava. La evenimentul simbolic al amplasării
ultimei borne au participat ministrul apelor și pădurilor, Ioan Deneș, directorul general al Romsilva, Gheorghe Mihăilescu, președintele asociaţiei Tăşuleasa Social, Alin Uhlmann
Uşeriu, actorul Marcel Iureş şi ultramaratonistul Tiberiu Ușeriu, ambasadori ai proiectului, președintele Consiliului Județean Suceava, Gheorghe Flutur, prefectul județului Suceava, Mirela-Elena Adomnicăi, primarul localității Putna, Gheorghe Coroamă, alți reprezentanți ai autorităților locale, parteneri, sponsori strategici ai
proiectului, voluntari, locuitori din zonă.
Ministrul apelor și pădurilor, a subliniat că „Via Transilvanica va fi un
vector important în cunoașterea României
și de străini. Avem locuri și oameni, castele, palate, păduri, munți, ape, cascade uimitoare, mituri și obiceiuri străvechi, pe care, dacă le vom pune într-o
poveste, așa cum spuneam
la început, mulți vor dori să
fie parte din ea. (…) va promova natura, istoria și multiculturalitatea provinciilor românești. Acest drum, cu o lungime de 950 de kilometri va lega
intre ele Muntenia, Banatul, Transilvania cu Bucovina. Este o ofertă generoasă:
să redescoperi tot ce este bun, valoros din Mehedinți, Caraș-Severin,
Hunedoara, Alba, Sibiu, Brașov, Harghita,
Mureș, Bistrița-Năsăud, Suceava”.
Migrena, definită drept „cea mai frecventă boală cerebrală din lume,
afectând 1 din 7 persoane”, boală „care poate avea un impact sever asupra
fiecărui aspect al vieții”, a
revenit în prim-planul interesului public prin expunerea dinspre mediul clinic
şi de cercetare oferit de Ziua Mondială a Creierului, #WorldBrainDay (22 iulie), marcată de Federația Mondială a Neurologiei (WFN) prin acţiuni de conştientizare sub
egida Federației Europene a Asociațiilor Neurologice (EFNA), organizate în 4 capitale ale
Uniunii Europene, una fiind București, partener aici fiind Asociația Pacienților cu Afecțiuni Neurodegenerative (APAN Romania). În context, a fost reliefat
impactul negativ al migrenei sub aspect economic, social, familial. O
subliniere esenţială a fost aceea că deocamdată „migrena este
sub-recunoscută, sub-diagnosticată și sub-tratată” şi că „migrenele primesc mai puține fonduri pentru cercetare decât oricare dintre
cele mai împovărătoare boli ale lumii”.
A început
ediţia cu numărul 59 a Cursurilor de
vară de limba română, de cultură și civilizație
românească organizate de Universitatea din București. Participă 30 de cursanți din Statele Unite ale Americii, Canada, Brazilia,
Coreea, Turcia, Rusia, Marea Britanie, Franța, Germania, Spania, Polonia, Bulgaria, Croația, Italia. Unii sunt studenţi la limbi romanice în mari
universităţi (Oxford, Cambridge) şi în mod firesc au nevoie să cunoască şi
limba română la ea acasă, alţii sunt interesaţi de traductologie, aşa cum sunt
şi oameni pe care curiozitatea îi atrage spre mediul românesc, după cum ne
informează lector
univ. dr. Alexandru Nicolae, directorul Cursurilor de vară.
Actuala ediţie se desfăşoară în perioada 22 iulie-4 august în săli ale Facultăţii de Litere, „în inima culturală şi ştiinţifică a României” – observaţia, comunicată cursanţilor la deschidere, aparţinând profesorului Marian Preda, preşedintele Senatului Universităţii din Bucureşti, care a transmis urările de bun venit şi succes şi din partea rectorului Universităţii, prof. univ. dr. Mircea Dumitru. Participanţii au fost salutaţi de asemenea de conf. univ. dr. Sorin Costreie, prorector al Universităţii din Bucureşti, prof. univ. dr. Emil Ionescu, decanul Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti, conf. univ. dr. Oana Chelaru Murăruş, director onorific al Cursurilor de vară, directorul Centrului de Studii Româneşti, lector univ. dr. Ionuţ Geană, director executiv al Cursurilor de vară. Un scurt recital de pian şi câteva secvenţe de teatru-dans au completat momentul inaugural. Urmează activitatea didactică de cursuri intensive de limba română din perspectivă comunicațională, pe niveluri de cunoaştere a limbii, susţinute, aşa cum subliniază organizatorii, „de profesori ai Universității din București, specialiști în lingvistică și comunicare, având o bogată experiență în predarea și testarea LRS (limbii române ca limbă străină) atât în țară, cât și în străinătate, în cadrul lectoratelor României din marile universități ale lumii”. Programul cuprinde totodată conferințe pe teme de cultură și civilizație românească (pentru cursanții avansați), susţinute de profesori universitari, oameni de cultură, artiști, cuprinde şi ateliere (listening intensiv, rădăcini
românești în teatru și dansuri tradiționale, obiceiuri și tradiții folclorice românești, cultura tradițională
românească, aspecte folclorice și etnografice inedite, multimedia (pentru începători). Perspective spre
specificul socio-cultural românesc vor fi (între)deschise prin vizite la muzee,
excursii, plimbări și
activități recreative în parcuri,
vizionări de filme ale regizorilor români premiați la festivaluri internaționale etc. La rândul lor, cursanții vor
deveni gazde prin seri multiculturale pe care ei le vor organiza.
Alexandru Nicolae, Sorin Costreie, Marian Preda, Oana Murarus, Emil Ionescu
Cursurile de vară ale Universităţii din Bucureşti reprezintă cea mai veche
inițiativă a unei universități românești de a promova limba și cultura română în lume. Creator a fost marele lingvist Alexandru Rosetti (1895-1990),
tradiţia fiind continuată de profesorul Boris Cazacu (1919-1987). Din 1961, indiferent
de circumstanţele politice şi economice, Cursurile de vară ale universităţii
bucureştene se desfăşoară an de an la nivel academic înalt.
Salariul minim pe
economie ar putea creşte şi în anul 2020, aşa cum a promis Executivul în
programul său de guvernare, creşterea urmând să fie aplicată diferenţiat în
funcţie de studii, potrivit Adevărul.ro.
„Salariul minim net va creşte anual cu 100 lei, astfel încât în 2020 acesta să
fie mai mare decât echivalentul a 300 euro. Se va introduce salariul minim
pentru cei cu studii superioare. Acesta se va majora, anual, cu 150 lei, net”,
se arată în documentul citat.
Un simplu calcul arată că, în cazul în care Guvernul îşi va ţine
promisiunea, salariul mnim net pe economie va creşte de la 1.263 lei,
echivalentul a 263 euro (pentru un salariu de 2.080 lei brut), la 1.363 lei,
echivalentul a 283 euro (pentru un salariu de 2.260 lei brut). În cazul
angajaţilor cu studii superioare care lucrează de cel puţin un an în domeniul
în care s-au specializat, salariul minim net va creşte de la 1.413 lei,
echivalentul a 294 euro (pentru un salariu de 2.350 lei brut), la 1.563 lei,
echivalentul a 326,6 euro (pentru un salariu de 2.620 lei brut)
Calculele sunt făcute la un curs aproximativ de 4,8 lei/euro.
Ministerul Finanţelor a finalizat planul de
finanţare externă pentru acest an, odată cu încasarea celor două miliarde de
euro proveniţi din a doua emisiune de euroobligaţiuni din 2019, se arată
într-un comunicat publicat de instituţie.
Emisiunea a fost realizată în două tranşe, din care
1,4 miliarde euro cu maturitatea de 12 ani, cu o dobândă de 2,124% şi 600
milioane euro prin redeschiderea maturităţii de 30 ani, cu o dobândă de 3,400%,
potrivit Economica.net.
De asemenea, emisiunea a fost supra subscrisă de
circa 2,6 ori. În cadrul tranzacţiei au participat un număr de 360 investitori,
mare parte fiind investitori instituţionali. Ministerul Finanţelor vorbeşte
despre o prezenţă echilibrată a investitorilor din Europa şi SUA.
Ministerul Finanţelor precizează, totodată, că, prin
această tranzacţie, a finalizat planul de finanţare externă pentru acest an,
consolidând rezerva în valută a Trezoreriei Statului şi asigurând pentru prima
dată pre-finanţarea parţială a nevoilor de finanţare estimate pentru anul 2020.
Emisiunea a fost intermediată de către BNP Paribas,
Citigroup Global Markets Limited, Erste Group Bank AG, ING Bank NV şi UniCredit
AG, potrivit sursei citate.
Anul trecut, România a „ieşit” pe piaţa
internaţională de capital de trei ori, reuşind să atragă împrumuturi de 3,75
miliarde de euro şi 1,2 miliarde de dolari.
Indicele ROBOR la 3 luni, în funcţie de care sunt calculate
dobânzile la majoritatea creditelor în lei, a stagnat la 3,11%, potrivit
datelor publicate, luni, de Banca Naţională a României (BNR).
Vineri,
indicele a scăzut la 3,11%, cel mai coborât nivel din 18 martie, când a fost
3,10%, scrie News.ro.
Totodată, indicele ROBOR la 6 luni a stagnat la 3,26%.
Vineri, acesta a scăzut de la 3,29% la 3,26%, cel mai coborât nivel din 13
martie, când a fost tot 3,26%.
ROBOR (Romanian Interbank Offer Rate) este rata medie a dobânzii
la care se împrumută, între ele, instituţiile bancare din România, în lei, iar
evoluţia sa este legată, în principal, de nivelul de lichiditate existent în
piaţă.
Regia
Națională a Pădurilor – Romsilva face un apel cu largă adresare pentru
prevenirea incendiilor care pot apărea în păduri:
„Având în vedere fenomenele
meteorologice specifice sezonului estival, caracterizate prin temperaturi
ridicate și apariția secetei care conduce la uscarea vegetației ierboase, sunt create
premisele producerii și extinderii incendiilor de pădure. În această
perioadă, proprietarii de terenuri limitrofe cu pădurile, obișnuiesc
să își igienizeze zonele agricole prin incendierea miriștilor, dar se constată și o
intensificare a turismul și a drumețiilor în natură, crescând
astfel riscurile producerii unor incendii, care se pot extinde rapid și la
păduri. Regia Națională a Pădurilor – Romsilva intensifică acțiunile specifice prin
aplicarea de măsuri cu rolul de a preveni declanșarea incendiilor în suprafețele cu
pădure, dar și de intervenție in cazul izbucnirii unui incendiu de pădure. Romsilva
colaborează permanent cu Inspectoratul Național pentru Situații de
Urgentă precum și cu Garda Națională de Mediu, autorități care au responsabilități în
aplicarea prevederilor legale de prevenire și de stingere a incendiilor. Din
analizele efectuate de specialiștii Romsilva reiese că, în ultimii
cinci ani, cele mai multe incendii de pădure, au fost provocate de focul lăsat
nesupravegheat în terenurile agricole, pășunile, fânețe și miriști
situate lângă păduri. Astfel, începând cu anul 2014 și până în prezent s-au
înregistrat 1.234 de incendii în pădurile
administrate de Romsilva, iar din acestea, 956 au fost provocate de
focul lăsat nesupravegheat, 24 au fost declanșate de factori naturali,
precum trăsnetele, iar 4 incendii au
fost provocate intenționat. Aceste incendii au cuprins peste 6.930 ha pădure, din care cea mai mare
suprafață a acestora, respectiv 6.150 ha
pădure, a fost afectată litiera (așa numitele incendii de literă).
Suprafețele
afectate în anii trecuți de incendii de pădure s-au refăcut în totalitate
prin munca silvicultorilor”.
Directorul
general al Romsilva, Gheorghe Mihăilescu, subliniază: „Pentru siguranța
pădurii, care este a noastră, a tuturor, rugăm proprietarii terenurilor
agricole limitrofe fondului forestier și turiștii care aleg să petreacă
timpul liber în natură să ia măsuri preventive, să nu lase focul nesupravegheat
și să urmeze toate instrucțiunile specialiștilor pentru a evita declanșarea
incendiilor de pădure. Putem preveni un incendiu dacă suntem responsabili și dacă
ne asigurăm că, la plecare, locul rămâne curat și focul este stins complet.”
Ieri, într-o Conferinta de presa organizata de Asociatia Administratorilor de Fonduri (AAF), Presedintele AAF,Radu Hanga a explicat: „Autoritatile stiu ca, pe termen lung,vine distributia online.Este proiect in lucru. Daca nu o facem noi, nu-i nicio problema. O sa vina Facebook si va distribui online fondurile lui JPM organ sau ale lui Morgan Stanley, iar incet-incet ramanem tot mai mult in urma,noi, jucatorii locali. Lucram si ne asteptam sa avem, in curand, o legislatie care sa faca mult mai flexibil procesul acesta de investire, pentru a tine pasul cu tehnologia si cu ce se intampla la nivel global.”
In acelasi cadru Horia Gusta, director general SAI Certinvest a aratat ca Piata de capital din tara noastra nu este incurajata, iar problema porneste inca de la punctul zero, adica de la legislatie.
Concluzia majora a Conferintei de presa a fost ca activele fondurilor de investitii si-au reluat tendinta de crestere dupa o scadere in 2018 si au ajuns la 44 miliarde, la jumatatea acestui an, impartite aproximativ egal intre fondurile deschise de investitii si fondurile inchise de investitii, care includ si cele cinci SIF-uri si Fondul Proprietatea.
Inovaţia artistică, turismul, valorificarea patrimoniului cu profit
economico-social şi cultural se regăsesc în festivalul dedicat artelor
contemporane ICon Arts Transilvania, care îşi desfăşoară ediția a XVII-a în perioada 22 iulie-10 august în bisericile
fortificate, conacele istorice și grădinile cetăților din
Alma Vii, Biertan, Criț, Dealu
Frumos, Mălăncrav, Mediaș, Meșendorf, Râșnov, Richiș, Sibiu, Sighișoara,
Viscri. Organizator este Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România (UCIMR) prin programul
„Oportunități la tine acasă” de susţinere
a tinerilor muzicieni pentru afirmare în România; unele evenimente din program
fac parte din proiecte culturale cofinanțate de AFCN și de Primăria
Municipiului Sibiu.
Deschiderea are locluni, 22
iulie, ora 19.00, la Mediaş, biserica evanghelică Sfânta Margareta – concert cu
lucrări vechi de compozitori transilvăneni descoperite recent, în dialog cu
mari creații ale muzicii baroce,
interpretate de ansamblul Musica Ricercata, soprana Rodica Vică, dirijor
Gabriel Bebeșelea, inițiatorul proiectului Musica Ricercata și al conceptului muzical „BaRockIN’ Transylvania”.
Vor urma concert în primă audiție la Biertan, concertul de jazz „Un american la Paris – și la Viscri”, operă la biserică fortificată din
Richiș, teatru la Alma Vii,
concert la patru violoncele la Criț, spectacol de teatru-jazz rezultat al laboratorului creativ.
Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA), în calitate
de beneficiar, împreună cu Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR) şi cu Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI), ca parteneri, a lansat
proiectul „Cercetător-antreprenor pe piața muncii în domeniile de specializare inteligentă (CERT-ANTREP)”. Proiectul
este cofinanțat din Fondul Social
European (FSE) prin Programul Operațional Capital Uman (POCU), axa prioritară 6 – Educație și competențe şi vizează „îmbunătăţirea
calităţii formării viitorilor cercetători (70 doctoranzi şi 30 de cercetători
postdoctorat) în vederea facilitării tranziţiei de la educaţie la viaţa activă,
prin acces la programe de formare antreprenorială şi dezvoltarea de
parteneriate cu angajatori din domeniile de specializare inteligentă tehnologia
informaţiilor, spaţiu şi securitate şi bioeconomie”. Valoarea proiectului este
de 6.874.006,70 lei, eligibilă nerambursabilă, din care 98,1689% este parte
nerambursabilă.
La conferinţa de lansare a proiectului (foto), prof. univ. dr. Remus
Pricopie, rectorul SNSPA, a reliefat principiul care guvernează opţiunile
instituţionale pentru proiectele actualului ciclu de finanţare europeană
(2014-2020), acela al abordării unor proiecte de de anvergură.
Managerul proiectului, prof. univ. dr. Iordan Gheorghe Bărbulescu,
directorul Şcolii doctorale a SNSPA, a subliniat specificul abordării,
caracterizate prin orientarea antreprenorială a unor oameni angrenaţi prin
formaţia lor profesională mai ales în cercetare-dezvoltare-inovare. Ei vor
învăţa să acceseze fonduri, să creeze reţele de lucru etc.
A fost lansată Platforma
Profesională în Domeniul Forestier ”Pădurea românească. Prezent și Viitor. 2020-2030”, care „își propune să fie cadrul oficial de dezbateri și discuții pentru consolidarea dialogului în cadrul sectorului
forestier, pentru elaborarea unui viziuni privind dezvoltarea sectorului
forestier românesc pentru perioada 2020 – 2030, în contextul european și mondial, dezbateri pe tema legislației silvice, asigurarea suportului profesional
pentru factorii decizionali și
identificarea surselor de finanțare
în domeniul forestier”. Iniţiator este ing. Gheorghe Mihăilescu, directorul
general al Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva.
Evenimentul de
lansare a fost găzduit de aula Societății „Progresul Silvic” din București. Au participat reprezentanți ai sectorului silvic și forestier, ai industriei mobilei, mediului
universitar și științific, ai sindicatelor de profil, ai organizațiilor profesionale și de mediu. Au fost prezenţi secretarul de
stat în Ministerul Apelor și
Pădurilor, Daniel Constantin Coroamă, directorul general al Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, Gheorghe
Mihăilescu, președintele Asociației Administratorilor de Păduri, Adrian Crețu, președintele Asociației Forestierilor, Ciprian Muscă, președintele Societății „Progresul Silvic”, Gheorghe Gavrilescu,
președintele Asociației Producătorilor de Mobilă, Aurica Sereny,
reprezentanți ai sindicatelor din silvicultură, ai
organizațiilor de mediu și ai mediului universitar și științific în domeniul silviculturii (foto Romsilva).
Între temele lansate
spre dezbatere prin intermediul platformei se află „alinierea și sprijinul pentru atingerea obiectivelor
Uniunii Europene privind bioeconomia și atenuarea efectelor schimbărilor climatice,
asigurarea unui echilibru între conservarea biodiversității, regenerarea pădurilor și asigurarea nevoilor comunităților locale, dar și a industriilor de profil, dezvoltarea
programelor de educație
forestieră, accesarea de fonduri europene și debirocratizarea sectorului”.
Directorul general al
Romsilva, Gheorghe Mihăilescu, a lansat „provocarea pentru toți cei prezenți, ca la următoarea întâlnire propusă a avea
loc în luna septembrie, să se creioneze un document formal care să cuprindă
elementele unei viziuni comune, propuneri de măsuri și obiective proactive și mai ales pragmatice, care să răspundă
nevoilor tuturor sectoarelor implicate”.
Prin aplicație fintech pot fi făcute de acum şi donații, beneficiară fiind Fundația Hospice Casa Speranței, organizație non-profit care oferă gratuit servicii de îngrijire paliativă, inclusiv pentru copii cu boli incurabile, urmând să deschidă un centru în acest sens la Adunaţii Copăceni. Donațiile se pot face cu aplicația mobilPay Wallet, primul portofel digital din România, prin selectarea secțiunii Donații. Hospice Casa Speranței foloseşte fiecare donație „pentru îngrijirea paliativă a pacienților, prin îngrijire medicală pentru pacient, sprijin social și consiliere psiho-emoțională și spirituală pentru pacient și aparținători”. Pentru donaţii, acest sistem reprezintă o premieră în România. Ca modalitate de funcţionare, iniţiatorii informează că „la finalizarea cu succes a fiecărei plăți de produse sau servicii efectuată cu ultima versiune a aplicației mobilPay Wallet, utilizatorilor li se va propune să continue cu o donație. Aceștia pot seta suma dorită pentru donație, având la dispoziție trei sume fixe: de 5, 15 sau 30 lei, iar tot în aplicație pot alege o dată anume din lună dacă doresc să fie notificați pentru plăți recurente. În acest mod, utilizatorii vor primi lunar o notificare de reamintire în ziua stabilită de ei, putând face donația printr-un singur click, fără a mai introduce toate datele cardului”.
Antonio Eram, CEO & Founder mobilPay.com, subliniază: „Încă de la lansarea aplicației mobilPay Wallet ne-am dorit să schimbăm mentalități și să inovăm permanent. În premieră în România, utilizatorii noștri se pot implica activ în cauze caritabile, datorită noului serviciu prin care pot face donații direct din aplicație, alături de alte plăți cotidiene. Ne alăturăm crezului HOSPICE Casa Speranței, acela că îngrijirea paliativă este un drept al omului și îi îndemnăm pe toți utilizatorii mobilPay să se alăture acestei cauze, astfel încât împreună să contribuim la schimbarea vieților celor care au cu adevărat nevoie. Este un proiect drag nouă, pe care sperăm să îl creștem frumos pentru a aduce zâmbete acolo unde ele lipsesc”.
Mirela Nemțanu, CEO Hospice Casa Speranței, apreciază că „acest proiect vorbește despre frumusețea binelui și puterea fiecăruia din noi de a ajuta acolo unde este cu adevărat nevoie. Împreună putem face cu adevărat o diferență pentru copiii și adulții afectați de o boală incurabilă, cu prognostic limitat de viață și ne bucurăm că mobilPay Wallet ne susține în demersul nostru de a oferi îngrijire paliativă gratuită, la momentul potrivit, pentru un număr cât mai mare de pacienți”.
O bună parte din diversitatea beneficiilor sub aspect economic asigurate de resursele naturale din judeţul Prahova a fost inspectată şi analizată prin vizita de lucru efectuată de ministrul apelor şi pădurilor, Ioan Deneş, însoţit de directorul general al Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva, Gheorghe Mihăilescu.
Domeniul ape: „Regularizare şi consolidare de mal pârâu Matiţa în comuna Podenii Noi” – 7,1 milioane lei de la bugetul de stat pentru regularizarea albiei pe 1,515 km, consolidarea digurilor pe 3,350 km; „Reducerea riscului la inundaţii în Bazinul Hidrografic Ialomiţa, aval acumularea Pucioasa Componenta II BH Prahova” – 268,649 milioane lei, inclusiv TVA prin Programul Operaţional Infrastructura Mare (POIM) 2014-2020 pentru 4 acumulări nepermanente (12,48 mil.mc), un canal de derivaţie (1.700 ml), apărări de mal pe 9.500 m, regularizare albie pe 16.000 m, diguri pe 3.000 m, 21 de praguri de colmatare; investiţii în regim de urgenţă derulate de Administraţia Naţională Apele Române – „Regularizare râu Cricovul Sărat, comuna Sângeru, satele Sângeru şi Mireşu Mare” (3,3 milioane lei alocat în 2019, regularizare albie pe 1.700 m, consolidare mal pe 500 m), „Amenjare râu Lapoş şi afluenţi în comuna Lapoş, satele Lapoş şi Lapoşel (4,7 milioane lei alocat în 2019, regularizare albie pe 800 m, 3 praguri de fund).
Domeniul păduri: regenerarea pădurilor prin RNP Romsilva (3,8 milioane lei); drumuri forestiere noi (17.54 km), drumuri forestiere reabilitate (72.29 km), achitarea proiectelor de reabilitare a altor 6 drumuri forestiere, totul din fondul de accesibilizare (valoare totală aproximativ 10,6 milioane lei; reabilitare şi refacere de drumuri forestiere pe 24.68 km, actualizarea documentaţiilor pentru studii de fezabilitate pentru corectare torenţi pe 6.70 km şi altele, totul de la bugetul de stat (48.000 lei).
Centrul de colectare
Centrul de colectare şi refrigerare plante medicinale şi fructe de pădure, din cadrul Ocolului Silvic Ploieşti – potrivit directorului general al Romsilva, Gheorghe Mihăilescu, recoltarea este făcută de angajaţii Romsilva, capacitatea de refrigerare a centrului este de 3 t pe zi, capacitatea maximă de depozitare este de 30 t (capacităţi calculate pentru fructele de pădure); anul trecut, Direcţia Silvică Prahova (director, Dragoş Gabriel Ciomag) a recoltat păducel, frunze de mesteacăn, urzică, măceşe, cătină; produsele sunt destinate pieţei interne şi celei externe; valorificarea se face prin licitaţii publice; valoarea totală obţinută de Romsilva din vânzarea acestor produse în 2018 a fost de aproximativ 1 milion lei, fără TVA.
Păstrăvăria Moara Domnească, comuna Puchenii Mari
Păstrăvăria Moara Domnească, comuna Puchenii Mari – directorul general Gheorghe Mihăilescu a precizat că valorificarea păstrăvului produs aici se face către un lanţ de magazine şi către persoane fizice şi juridice; producţia în 2018 a fost de 12,78 t de păstrăv, cu o valoare de 264.000 lei; în 2019, până la sfârşitul lui iunie, au fost valorificate 6,56 t, cu o valoare de 135,19 mii lei; preţul mediu de valorificare este 21 lei/kg fără TVA; din iulie, sunt la vânzare şi crap românesc, produs în bazinele păstrăvăriei.
Fazaneria Gherghita
Crescătoria de fazani Gherghiţa – în 2018, din 18.000 de fazani propuşi a fi vânduţi au fost valorificaţi 17.800, cu valoarea de 739 mii lei, la preţul mediu de 41,50 lei/buc.; în 2019, din totalul de 17.000 de fazani programaţi a fi valorificaţi, până la sfărşitul lui iunie au fost vânduţi 16.190, cu o valoare de 189.000 lei; din fazanii valorificaţi în 2019, aproximativ 12.000 au avut vârsta de o zi, cu preţul de 6 lei/buc. şi 3.150 au fost fazani maturi valorificaţi cu 45 lei/buc.; livrarea este pentru popularea fondurilor de vânătoare, restaurante etc.
Lemn de foc – Romsilva a anunţat că cererea de lemn de foc este acoperită şi sunt şi stocuri excedentare.
În contextul acţiuniide inspecţie, a fost abordată tema reprezentată de pesta porcină africană (PPA) – la 11 iulie a.c., pe raza judeţului a fost confirmat primul caz. Ministrul apelor şi pădurilor a discutat problematica la întâlnirea cu autorităţile locale de la prefectură şi la Gherghiţa, împreună cu reprezentanţi ai Gărzii Forestiere Prahova, cu directorul DSVSA Prahova şi cu doi administratori ai unor fonduri de vânătoare din judeţ situate într-o zonă în care a fost înregistrat focarul de PPA şi există suspiciunea prezenţei altui focar. Ministerul Apelor şi Pădurilor precizează că ministrul Ioan Deneş „le-a solicitat administratorilor să aplice prevederile legale care stabilesc măsurile ce trebuie luate în aceste situaţii, iar reprezentaţilor Gărzii Forestiere le-a cerut să monitorizeze dacă aceştia se conformează în cele maximum 30 de zile prevăzute de lege”.
Compania internațională de consultanță în managementHorváth & Partners, membră a Cordence Worldwide, a lansat în România centrul de excelențăSteering Lab, care foloseşte soluții de ultimă generație de Big Data și Machine Learning, bazate pe inteligență artificială. În esenţă, Steering Lab analizează „datele digitale ale unei companii, creează modele calitative și cantitative și oferă soluții pentru diferite provocări de business: de la creșterea vânzărilor la dezvoltare de produs, creșterea productivității, reducerea costurilor, elaborarea și implementarea unor strategii de cross-selling etc.”
Între beneficiile în domeniul afacerilor pe care le oferă noul centru se află: „Propunerea de soluții adecvate, în formă corectă și la momentul oportun, cu o precizie de două ori mai mare în comparație cu cele oferite de echipe de experți în domeniu; realizarea de previziuni în timp real, cu privire la vânzări, costuri și prețuri cu o acuratețe foarte mare; un exemplu în acest sens este reducerea erorilor de predicție de la 17% la 13%, într-un interval de 6 luni, pentru un client din industria farmaceutică; analizarea coșului de cumpărături și determinarea, în funcție de valoarea bonurilor, a modalităților de atragere de noi clienți; designul și implementarea de platforme de recunoaștere facială și gestuală”.
Costul unui proiect de consultanță (cu durată de trei-șase luni) este între 100.000 și 200.000 euro.
Derularea unui proiect cuprinde „definirea provocării sau a nevoii clientului, colectarea și prelucrarea datelor digitale referitoare la companie, evaluarea statistică și determinarea algoritmului precum și extragerea concluziilor”.
Instrumentele de lucru în concretizarea proiectuluisunt: „Business Radar – prin care companiile beneficiază, în timp real și într-un mod personalizat, de o privire asupra întregului mediu de afaceri; modele de preț dinamic și management al cererii – prin care se optimizează prețurile, sunt realizate strategii de vânzare încrucișată și up-selling, sunt gândite campanii promoționale și reacții adecvate la produsele si serviciile noi ale concurenților; modele de risc, prin care pot fi detectate rapid eventuale fraude, iar o companie poate evita sau se poate pregăti mai bine pentru potențiale crize; optimizarea sistemului și a proceselor – care folosește sisteme de planificare în timp real, cu răspuns de excepție pentru toate procesele de logistică, productie și servicii; analiză predictivă – prin care sunt prelucrate baze de date ce pot depăși 100 milioane de documente text și se realizează prognoze pe baza acestora; sisteme de inteligență artificială”.
Kurt Weber, director general al Horváth & Partners România, subliniază: „Prin intermediul Steering Lab, punem la dispoziția clienților noștri toate cunoștințele și instrumentele necesare, în vederea transformării datelor în modele de predicție, decizie, optimizare și învățare. Am dezvoltat centrul de excelență Steering Lab în aproximativ doi ani, realizând proiecte de succes pentru clienți importanți din domenii ca industria farmaceutică, petrolieră, bancară, FMCG ori pentru companii din sectorul energetic. Am considerat că, în contextul nevoii acute de creștere a digitalizării, este momentul optim să aplicăm soluțiile Steering Lab și în România!”
Compania Horváth & Partnerseste prezentă pe piața românească din 2005 (www.horvath-partners.com/ro), cu „o gamă largă de servicii de consultanță în domeniul performanței la nivel de companie și optimizarea performanței organizațiilor private și publice: de la management strategic și inovație, managementul proceselor și organizare, până la controlling, managementul operațiunilor și achizițiilor, training-uri, consultanță în vânzări și IT”.
La nivel globalHorváth & Partners (companie fondată în 1981 de prof. dr. Péter Horváth) are birouri în Germania (Berlin, Düsseldorf, Frankfurt, Hamburg, München, Stuttgart), Austria, România, Elveția, Ungaria, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite.
Companiile de transport rutier din România care în ultimii ani au cumpărat camioane şi au fost afectate de înțelegerea neconcurențială dovedită şi sancţionată la nivel european a cartelului format din producătorii de camioane MAN, Daimler-Mercedes Benz, Volvo/Renault, DAF, Iveco şi ulterior Scania se pot înscrie la acţiunea în instanţă de recuperare a banilor până la sfârşitul lui iulie, urmând ca ulterior să prezinte în detaliu actele necesare. Înscrierea se face pe site-ul www.cartelcamioane.ro. Acțiunea juridică este derulată de firma de avocatură Hausfeld, cu susţinerea asigurată de Financialright Claims GmbH, furnizor de servicii juridice care îşi asumă cheltuielile de judecată. Întregul demers la nivelul ţării noastre este derulat sub egida Uniunii Naționale a Transportatorilor Rutieri din România (UNTRR). Secretarul general UNTRR, Radu Dinescu, precizează că în cauză sunt 52.000 de camioane cumpărate, pentru care firmele de transport rutier sunt îndreptăţite să primească despăgubiri de 2,4 miliarde de lei (peste 500 de milioane de euro). Dr. Alex Petrasincu, în calitate de partener al firmei de avocatură Hausfeld, subliniază că pot fi recuperaţi până la 10.000 de euro pentru un camion. Din ţara noastră, există deja înscrieri în acţiunea juridică referitoare la 10.000 de vehicule. La scară europeană, au fost până acum două runde de înscrieri, pentru 150.000 de camioane. Acţiunea vizează camioanele vândute de companiile cartelului în perioada 1997-2011. Sublinierea este că practica incriminată a fost recunoscută de constructorii de camioane investigaţi, iar banii sunt recuperabili. Firma de avocatură Hausfeld deţine expertiză apreciată ca atare în domeniu. În ansamblu, instanţele germane sunt apreciate ca lider european în despăgubiri solicitate cartelurilor.
Diferența dintre a privi neputincioși la oportunitățile pe lângă care treceți și a reuși să vă îndepliniți măcar unul dintre visele pe care le purtați de multă vreme în minte și suflet este dată de acțiunea pe care o faceți, de fermitatea, claritatea și precizia ei în timp și spațiu! Mulți dintre voi aveți idei fantastice pentru a începe sau dezvolta diverse afaceri, pentru a vă reinventa personal și profesional, însă… din diverse motive vă opriți din a le duce până la capăt.
Să zicem că vă doriți enorm să investiți în ceva anume! Prima condiție de care trebuie să țineți cont, dacă vreți reușita planului propus, este să credeți în visul vostru. După ce l-ați așternut pe hârtie, ca o dorință pe care o împărtășiți universului și care, din acel moment devine laitmotivul existenței voastre, veți avea acel imbold omenesc de a comunica cu cei din jur. Rapid și într-un mod deloc plăcut o să descoperiți că mulți ‚prieteni’ se transformă în hoți de vise. Cei mai mulți vor încerca să vă dea cât mai multe argumente contra, câțiva vă vor spune că ideea este bună, dar că există posibilitatea să se întâmple alte lucruri neprevăzute și să vă împotmoliți și, puțini, dar extrem de puțini, vă vor încuraja în demersul curajos. Dacă aveți, însă, tăria de a vă urma înstinctul, veți vedea că, de cele mai multe ori, singurul mare obstacol real în calea fericirii voastre, este lipsa banilor pe care să-i investiți la momentul oportun, pentru a vă putea duce planul la capăt. Este și acesta unul dintre motivele reale pentru care acum 5,000 ani a apărut creditul care azi vă permite să accesați viața pe care ați visat-o, să achiziționați casa mult îndrăgită, mașina pe care ați dorit-o sau afacerea la care v-ați gândit.
Activitatea bancară a demarat în a doua jumătate a mileniului 3 î.Hr, în Mesopotamia. Încă de atunci oamenii au visat, au sperat și au avut curaj să acționeze, deși comerțul era limitat, iar templul era centrul activității economice și comerciale. În Babilon s-au găsit atestări despre 2000 persoane care depozitau aur și erau obligate să plătească a șasea parte din totalul aurului depozitat. Se cunoaște și că atât palatul, cât și templul, erau locurile în care se acordau împrumuturi, de obicei în semințe care trebuiau returnate în timpul recoltei. Aceste înțelegeri sociale au fost păstrate sub forma tăblițelor de lut, cu înțelegerea plăţii unei dobânzi.
După cum știți, creditul reprezintă relația bănească între o persoană fizică sau juridică, numită creditor, care acordă unei alte persoane, numită debitor, un împrumut în bani, în general cu o dobândă stabilită în funcție de riscul pe care și-l asumă creditorul sau de reputația debitorului. Ca în orice business, toată lumea trebuie să câștige ceva, să aibă un avantaj. Creditorul se va folosi de capitalul existent conform planului bine structurat și gândit, iar debitorul va avea resursele cu care să își atingă scopurile. De câțiva ani buni, cei ce fac intermedierea și garantează o mai bună relație contractuală între creditori și debitori sunt brokerii de credite – companii independente care intermediază creditele între clienți și bănci. Mai exact, brokerul oferă întreaga consultanță, se ocupă de actele necesare obținerii unui credit și susține dosarul în fața comisiei bancare. Și toate acestea fără costuri pentru client, deoarece brokerul este plătit, prin comision, de către bancă (aceasta cedând brokerului o parte din profitul ei pentru clientul nou adus în portofoliu).
În afară de avantajul de a beneficia, într-un singur loc și în același timp, de toate ofertele băncilor, apelând la un broker vă puteți face o imagine mult mai corectă cu privire la condițiile de creditare existente, alegând astfel cea mai bună ofertă. Kiwi Finance este brokerul care de 15 ani face diferența pe piața acordării de credite, reușind să ocupe cea mai înaltă poziție în topul brokerilor de prestigiu. La întrebarea mai demult adresată CEO Kiwi Finance, doamna Anca Bidian: „Cum vă înțelegeți cu titlul de ‚primul broker de credite’ din România?”, domnia sa a răspuns că e foarte mândră de acest titlu și atentă ca în fiecare zi să depășească atât standardele de calitate, cât și așteptările. „Pentru că de multe ori nu e suficient să fii primul, trebuie să fii și cel mai bun.”
Contul curent al balanței de plăți a înregistrat,
după primele cinci luni ale anului curent , un deficit de
2.306 milioane euro, adică 1,56% din PIB estimat pentru 2019 (217,5
miliarde euro), potrivit Curs de guvernare.ro. Majorarea
soldului negativ faţă de aceeaşi perioadă din 2018 a fost de 837 milioane euro,
respectiv 33% creştere procentuală.
De
reţinut faptul că acest rezultat negativ aproape s-a majorat cu
aproape 50% într-o singură lună, la finele lunii aprilie
valoarea consemnată fiind de -2.306 milioane euro.
Expandarea
cu circa 30% a deficitului pe partea de bunuri a fost în foarte mică măsură
compensată de avansul soldului pozitiv pe segmentul de servicii (+3,6%).
În același timp, creşterile consemnate pe soldurile
pozitive la serviciile de transport (+248 milioane euro) şi la serviciile de
prelucrare a bunurilor aflate în proprietatea terţilor (+99 milioane euro) au
rămas puţin semnificative în context.
Totodată, îmbunătăţirea
semnificativă (de la -1.837 milioane euro pe primele 5
luni din 2018 la -1.059 milioane euro pe primele 5 luni din 2019) pe segmentul de venituri primare (venituri din
muncă, venituri din investiţii în active financiare –
investiţii directe, de portofoliu şi alte investiţii – şi alte venituri primare
– impozite, subvenții -).
Banca Națională a României a atras depozite pe
o săptămână în valoare de 17 miliarde de lei de la bănci, conform datelor
Profit.ro. Suma este în creștere de la circa 13 miliarde de lei de la licitația
de săptămâna trecută și este cea mai ridicată după aprilie 2018, când banca
centrală a reluat operațiunile de control al lichidității interbancare, după o
pauză de peste 7 ani, pe fondul creșterii inflației.
De asemenea, BNR a anunțat în acest an
întărirea controlului lichidității care să aducă dobânzile din piață mai
aproape de dobânda cheie de 2,5%, care se menține sub rata inflației de circa
4% în ultimele luni, potrivit sursei amintite.
Banca centrală plătește băncilor 2,5% pe an pentru a le ține
banii o săptămână, cu un punct procentual peste bonificațiile la facilitatea de
depozit. Este posibil, însă, ca băncile să fie prudente și să nu plaseze tot
excesul de lichiditate la BNR înaintea perioadei de constituire a rezervelor
minime obligatorii. Ratele overnight au urcat luni la 2,25%, de la sub 2%
vineri, în timp ce cele la o săptămână s-au menținut la 2,46%, aproape de
dobânda cheie.
Indicele ROBOR la 3 luni, în funcţie de care sunt calculate
dobânzile la majoritatea creditelor în lei, a coborât la 3,13%, cel mai scăzut
nivel din martie până în prezent, potrivit datelor publicate, marţi, de Banca
Naţională a României (BNR).
Marţi,
ROBOR la 3 luni a ajuns la 3,13%, cel mai coborât nivel din 20 martie, când a
fost tot 3,13%, potrivit News.ro.
Totodată, indicele ROBOR la 6 luni a stagnat la 3,31%.
Luni, acest indice a scăzut la 3,31%, cel mai coborât nivel din 21 martie, când
a fost tot 3,31%.
ROBOR (Romanian Interbank Offer Rate) este rata medie a dobânzii
la care se împrumută, între ele, instituţiile bancare din România, în lei, iar
evoluţia sa este legată, în principal, de nivelul de lichiditate existent în
piaţă.
Piaţa gazelor naturale este în plină expansiune şi va creşte pe
termen mediu, însă numeroşi factori indică un viitor mai puţin promiţător, în
contextul în care sursele regenerabile de energie devin alternative populare şi
viabile, potrivit unui raport publicat, marţi de Coface.
”Până
de curând, gazele naturale au fost apreciate drept „cel mai curat”
combustibil fosil, iar toţi indicatorii indică o creştere a cererii şi a
producţiei. Cu toate acestea, piaţa se dezvoltă rapid, iar sursele regenerabile
de energie devin în mod progresiv alternative populare şi viabile din punct de
vedere economic faţă de combustibilii fosili”, se arată în comunicat.
Specialiştii Coface au subliniat că, potrivit Agenţiei
Internaţionale pentru Energie, gazele naturale au cunoscut cea mai mare rată de
creştere a consumului dintre toţi combustibilii fosili, din anul 2006, scrie
News.ro. Cererea de gaze naturale va continua să crească, în principal datorită
creşterii cererii în Asia şi în special în China, a cărei politică impune
obiective stricte referitoare la calitatea aerului, precum şi o trecere
obligatorie de la cărbune la gaz.
Gazele naturale sunt, de asemenea, integrate în procesele
industriale, în special ca materie primă pentru produsele petrochimice,
datorită unuia dintre derivaţii săi: etanul. Gazele naturale şi lichidele
conexe reprezintă aproximativ 29% din totalul combustibililor fosili utilizaţi
ca materie primă în industria chimică.
Sezonul România-Franța 2019, cel mai amplu proiect de diplomație publică și
culturală desfășurat de cele două țări, s-a încheiat ieri, 14 iulie, de Ziua
Națională a Franței. Timp de opt luni, românii și francezii s-au (re)descoperit
în peste 400 de proiecte și mai mult de 800 de evenimente de teatru, dans,
muzică, cinema, literatură, arte vizuale, expoziții, dezbateri, gastronomie sau
chiar economie și turism.
Parcul Carol și Clubul Expirat au îmbrăcat culorile
Sezonului România-Franța pentru un eveniment inedit. Spectacolele de stradă,
zona gastronomică și concertele Vunk, Cali, Delia și Hyphen Hyphen au încântat
publicul întreaga zi. Seara, cerul capitalei a fost luminat de spectacolul de
artificii și acrobație semnat de Groupe F, organizatori ai unor evenimente
pirotehnice de talie mondială. Sezonul a fost încheiat oficial de ambasadoarea
Franței în România, Michèle Ramis, și de secretarul de stat Alexandru Victor
Micula.
Vocația Sezonului România-Franța a fost actualizarea imaginii și percepției
pe care România și Franța le au una față de cealaltă, dar și consolidarea
legăturilor economice, științifice și culturale ce ne leagă în mod istoric.
Sezonul, inaugurat de
Ziua Națională a României la Paris, a fost momentul unor premiere absolute. În
Franța au fost organizate prima expoziție a
României la Muzeul Luvru de la Paris, primul Sezon expozițional al României la
Centrul Pompidou și primul concert al unei orchestre române la Filarmonica din
Paris. În România, a fost inaugurate: primul
muzeu digital – Micro-Folie Sibiu, după modelul unei structuri franceze, dar și
Uzina Filmelor de Amatori deschisă la Cluj care oferă un nou tip de
divertisment creativ.
La București, au fost prezentate concomitent cele mai multe expoziții de
artă modernă și contemporană franceză din istoria țărilor noastre, iar Franța a
fost invitată la cele mai mari manifestări culturale desfășurate din aprilie
până în prezent.
„Sloganul Uitați de clișee și imaginea ludică a Sezonului au colorat
orașe, mari muzee, săli de concerte și de teatru, cinematografe, festivaluri,
universități și centre de cercetare, forumuri și târguri de specialitate. În
spiritul democratic care a ghidat munca celor două comisariate coordonate de
Andrei Țărnea și Jean-Jacques Garnier, Sezonul a ieșit adesea în stradă să-și
găsească și să-și construiască publicul. Cum o
facem și astăzi,” a declarat secretarul de stat Alexandru Victor Micula.
„Această zi de 14 iulie are o însemnătate specială pentru prietenia
franco-română. Încheiem opt luni ale unui Sezon extraordinar care a avut mii de
spectatori, îndeosebi tineri. Se încheie Sezonul, dar nu este finalul poveștii,
ci începutul unei relații reînnoite și consolidate,” a declarat ambasadoarea
Franței în România, Michèle Ramis.
Sezonul România-Franța ne-a amintit ce datorează culturile noastre una
celeilalte și a contribuit la consolidarea pentru viitor, a schimburilor
noastre artistice, economice, lingvistice și universitare. În același timp, a
fost o etapă a legăturii dintre cele două țări în care publicul larg, generația
tânără, instituțiile publice sau private implicate s-au mobilizat în spiritul
Sezonului, arătându-ne cum cultura este și va rămâne unul dintre cele mai
importante instrumente pentru dezvoltarea unei societăți.
Informații suplimentare:
Sezonul România-Franța 2019 a fost organizat
de următoarele instituții:
Din partea României: Ministerul Afacerilor Externe, Secretariatul General
al Guvernului, Ministerul Culturii și Identității Naționale, Ministerul
Apărării Naționale, Ministerul Turismului, Ministerul Cercetării și Inovării,
Ministerul Educației, Ministerul Economiei, Ministerul pentru Mediul de Afaceri
și Antreprenoriat, Ambasada României la Paris și Institutul Cultural Român.
Comisar general: Andrei Țărnea
Din partea Franței: Institutul Francez cu sprijinul Ministerului pentru
Europa și Afaceri Externe, Ministerului Culturii, Ministerului Economiei și
Finanțelor, Ministerului Educației Naționale, Ministerului pentru Învățământ
Superior, Cercetare și Inovare, Ministerului Tranziției Ecologice și
Solidarității, Ministerului Sportului, al Ambasadei Franței la București, al
rețelei filialelor Institutului Francez din România și al Alianțelor franceze.
Piața
neagră a țigaretelor a scăzut în mai la 14,9% din totalul consumului cu 0,3 p.p. mai puțin față de
martie și cu 2,4 p.p. comparativ cu
ianuarie 2019. Un nivel de sub 15% al contrabandei nu s-a mai înregistrat de
trei ani.
„Regiunea nord-est
continuă să fie cea mai afectată de comerțului ilegal și în mai, cu toate că se
află în scădere cu 6,6 p.p. până la 30,7%. Piața neagră se menține la niveluri
ridicate și în sud-vest (26,4%), vest (22,3%) și est (14,6%, în creștere cu 7,7
p.p. față de martie). Din punct de vedere al provenienței, „cheap whites”
(țigarete no-name, produse legal sau ilegal și destinate pieței negre) continuă
să fie principala sursă și se află în mai într-o creștere abruptă, de 11,9 p.p.
până la 66,9%, cel mai mare procent din ultimii zece ani. Ponderea produselor din
tutun provenite ilegal din Moldova (14,7%), Ucraina (9,3%) și Serbia (0,1%)
este relativ constantă”, a declarat Marian
Marcu, Director General Novel Research.
„Înregistrăm cel mai scăzut nivel al contrabandei din
ultimii trei ani, ceea ce înseamnă că în piață ajung mai
puţine produse pentru care nu se plătesc taxe și care nu respectă nicio
reglementare. În primul semestru al lui 2019,
rezultatul a fost creșterea încasărilor la bugetul de stat din accizele plătite
de companiile din tutun. Dar pentru a putea menține tendința de scădere este
imperativ ca programele de informare și educare derulate de către mediul de
afaceri să continue să fie dublate de eforturile autorităților de control atât
la granița țării, cât și în zonele de vânzare ale produselor ilegale.
Desigur că toate aceste
eforturi pot fi anulate de iniţiative radicale, cum ar fi recent propusa
interzicere a expunerii produselor din tutun în cele peste 70.000 de magazine
din România şi taxarea lor suplimentară. Vândute
de sub tejghea, produsele legale vor fi ușor de substituit cu cele ilegale, mai
ales în județele de frontieră, unde contrabanda e dominantă”, a declarat Ileana
Dumitru, Director Juridic și Relații Publice, British American Tobacco.
„În această perioadă
s-au derulat operațiuni importante în Moldova și Ucraina, operațiuni
care, alături de intensificarea acțiunilor autorităților de aplicare a legii din România,
în parteneriat cu companiile legale, s-au reflectat în
scăderea contrabandei. JTI a donat în martie Poliției de Frontieră echipamente
de ultimă generație, inclusiv drone pentru monitorizarea frontierelor. Începând din 2010, am donat Vămii peste 50 de câini și
echipamente de transport, iar în septembrie, vom dona
alți 11 câini care îi vor înlocui pe cei care au împlinit vârsta de pensionare.
De asemenea, suntem pregătiți de
lansarea campaniei publice anuale, a noua de acest gen, de informare și
constientizare a periculozității fenomenului de contrabandă. Vom continua, așadar, să investim în programe anticontrabandă, eficiente și adaptate realităților locale, în paralel cu eforturile costisitoare
pentru conformarea la un cadru de reglementare din ce în ce mai restrictiv, inclusiv implementarea sistemului
de trasabilitate Track & Trace, care
va monitoriza doar țigaretele produse
în UE, deși 90% din piața neagră provine din afara Uniunii.
O altă mostră de legislație inutilă și
complicată, de
sorginte ideologică, inițiată la presiunea activiștilor
anti-tutun, pentru care, de altfel, contrabanda e o falsă problemă”, a declaratGilda Lazăr, Director
Corporate Affairs & Communications JTI Romania, Moldova și Bulgaria.
„Este
îmbucurător că piața neagră înregistrează o scădere pentru a doua oară
consecutiv. În schimb, este îngrijorătoare creșterea fără precedent a
categoriei „cheap-whites” (ţigarete produse legal în altă țară și vândute
ilegal în România), ceea ce arată totuși vulnerabilitatea României, stat
membru cu una dintre cele mai întinse frontiere externe a Uniunii Europene și
cel mai mare nivel al comerțului ilegal cu țigarete din Europa de Est. Ca
urmare, este absolut necesar ca eforturile autorităților să continue în direcția aplicării legii pentru combaterea
contrabandei. De asemenea, este nevoie de o strategie de combatere a comerțului
ilegal la nivel național, care să implice toți factorii cu putere de decizie
asupra unui sector economic care este al doilea cel mai mare contribuabil la
bugetul statului, cu peste 3 miliarde de euro virate anual. Această strategie
trebuie să aibă o abordare coerentă, unitară și echilibrată, având în vedere că
orice derapaj al cadrului de reglementare sau al politicii fiscale are drept
consecință directă perturbarea pieței legale și implicit a veniturilor bugetare”, a declarat Alexandra Olaru, Director External Affairs, Philip Morris
România.
„Autoritățile de aplicare a legii își îndeplinesc
misiunea, chiar dacă trebuie să apere cea mai lungă frontieră non-UE, de 2.300
km. Inspectorii vamali au confiscat țigarete contrafăcute, la sfârșitul lunii aprilie,
în valoare de 1,2 milioane de lei, marfă ascunsă în două camionete. În Sighetu
Marmației, polițiștii de frontieră au confiscat în martie, țigări de
contrabandă din Ucraina, în valoare de peste 1 milion de lei. Putem vedea știri
despre capturi și percheziții, aproape în fiecare zi.
Inițiativele
radicale împotriva industriei tutunului sau propunerile exagerate pentru noi
restricții adresate pieței legale a țigaretelor (interzicerea expunerii
pachetelor în magazine), vor declanșa expansiunea pieței negre și vor alimenta
organizațiile de crimă organizată, în special în zonele în care contrabanda
este deja o problemă gravă. Aceste restricții vor anula toate eforturile făcute
până în prezent de către autorități și vor submina dezvoltarea viitoare a acestor
zone „, a declarat Valentin Canură, Sales Development Manager, Imperial
Tobacco România.
„Vama Română are ca principale atribuții protejarea
intereselor financiare ale UE și ale frontierelor europene. Așadar, combaterea
traficului ilicit cu țigarete și produse din tutun,care provoacă bugetului de
stat prejudicii majore, este unul dintre principalele noastre
obiective. Acțiunile și eforturile lucrătorilor vamali, în cooperare cu
celelalte autorități de aplicare a legii au continuat și în această primă parte
a anului. Astfel, echipele de
supraveghere și control vamal de la nivel central, regional și local, au
confiscat în primele șase luni ale anului 2019 un număr de 25.284.426țigarete, comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut când au fost confiscate doar 11.534.990 țigarete”, a declarat Vicepreședintele ANAF,
Ştefan Cosmin Doliş.
„Combaterea
contrabandei cu țigarete continuă să reprezinte o prioritate pentru Poliția de Frontieră.
Din analiza fenomenelor infracţionale transfrontaliere existentă la nivelul
instituţiei a rezultat că traficul cu ţigări şi alte bunuri de larg
consum/accizabile reprezintă una dintre principalele manifestări ale
criminalităţii organizate, acest fenomen având ramificaţii la nivelul întregii
ţări. Astfel, în primele şase luni ale acestui an, polițiștii de frontieră au
descoperit și confiscat in urma misiunilor desfăşurate, independent sau în
colaborare cu alte instituţii ale statului, aproximativ 2,4 milioane de pachete
cu ţigări provenite din contrabandă, în valoare de peste 24 milioane lei”, a
declarat şeful Poliţiei de Frontieră, comisar şef de poliţie Adrian Popescu.
Producătorii
de țigarete consideră că, pentru reducerea traficului ilicit, sunt necesare mai
multe schimbări legislative pe care, împreună cu autoritățile de aplicare a
legii, le solicită fără succes de mai mulți ani. Astfel, pe lângă reglementarea
unitară, pe criteriu cantitativ, a infracțiunii de contrabandă cu țigarete,
este necesară intensificarea operațiunilor la punctele de trecere a frontierei
interne a UE, cu Bulgaria și Ungaria, locurile de acces pentru produsele „cheap
whites” și tutun brut, precum și stabilirea unor atribuții specifice pentru
poliția locală și jandarmerie, întrucât comerțul ilegal cu țigarete se
desfășoară aproape nestingherit în zona de competență a acestora – piețe,
oboare, stații de metrou.
Noul CEO al sucursalei locale a BNP Paribas Personal Finance (Cetelem România) este Miruna Senciuc (foto), prima femeie care conduce executivul din România. Miruna Senciuc are o experiență de 22 de ani în domeniul financiar-bancar; din echipa BNP Paribas face parte din 2004; nouă ani a fost director comercial al Cetelem IFN S.A.; ulterior, a fost la conducerea Departamentul de dezvoltare comercială – linia de retail al BNP Paribas Personal Finance Sediul Central din Paris (2013-2016) şi CEO al BNP Paribas Personal Finance Viena (2016-2019).
Preluând noua funcţie, Miruna Senciuc subliniază: „Sunt încântată de revenirea în țara mea și în compania în cadrul căreia m-am maturizat profesional. Mare parte din echipa actuală mi-a fost alături încă de începuturi și mă bucur că am din nou oportunitatea de a lucra alături de ei. Mă simt onorată să vin la conducerea unei companii cu o istorie de 15 ani pe piața din România al cărei succes se reflectă în parteneriate comerciale puternice, într-un număr de aproximativ 1,4 milioane de clienți și o valoare totală a creditelor acordate de aproximativ 2 miliarde de euro. Folosindu-mă de experiența mea internațională în cadrul BNP Paribas Personal Finance, în mandatul meu, voi continua să aduc în România soluții inovatoare, să susțin investițiile în digitalizare și să fac toate demersurile pentru ca BNP Paribas Personal Finance să aibă un impact pozitiv in comunitate. În următoarele șase luni îmi voi concentra eforturile în zona de dezvoltare, venind în întâmpinarea clienților și partenerilor noștri cu soluții și produse financiare competitive. Voi continua strategia pe termen mediu și lung, dar voi ramane deschisă și la oportunitățile pe care le oferă piața”.
În context, Csilla Ihasz, CEO BNP Paribas Personal Finance Regiunea Europei Centrale, apreciază că „România este o piață competitivă, cu potențial ridicat și perfomanțe extraordinare, iar filiala locală a băncii este o piesă esențială pentru activitățile companiei în regiunea Europei Centrale. Numirea Mirunei Senciuc în fruntea executivului din România este o alegere strategică. Deși ne confruntăm cu o perioadă în care climatul politico-economic din țară este delicat, am convingerea Miruna va gestiona cu măiestrie operațiunile băncii și va înregistra rezultate excepționale în parcursul mandatului său. Profit de ocazie pentru a-i mulțumi domnului Bruno Leroux pentru implicarea de a care dat dovadă în parcursul celor trei ani petrecuți în fruntea sucursalei din România, îl felicit pentru rezultatele obținute și îi doresc mult succes în noua sa misiune” (CEO al Hello Bank Republica Cehă).
8% din peștele oceanic sălbatic vândut anual pe piața românească (de aproximativ 70.000 t în total) este certificat MSC – Maritime Stewardship Council, apreciază importatorul şi distribuitorul Alfredo Seafood, brand cu expertiză în relaţiile internaţionale cu marii producători de peşte.
MSC – Maritime Stewardship Council este un standard de mediu recunoscut internațional, „una dintre cele mai importante certificări internaționale care atestă pescuitul durabil”, vizează doar peștele sălbatic, pescuit și procesat în mod sustenabil și se acordă pentru activități de pescuit, depozitare, procesare, ambalare.
Mihai Cristian Dărmănescu, fondatorul Alfredo Seafood, subliniază că „atestarea MSC nu este ușor de obținut, pentru că trebuie îndeplinite niște standarde foarte stricte. Apele de unde provine peștele trebuie să fie curate, ambarcațiunile și echipajele trebuie să fie la rândul lor certificate. Companiile care cumpără, transportă, prelucrează și ambalează acest pește au nevoie la rândul lor de certificare MSC, iar toate acestea duc la creșterea prețului care ajunge la raft cu circa 10-15%. Desigur, atestarea MSC este o garanție a calității deosebite a produsului, dar cerințele care trebuie îndeplinite sunt riguroase și cred că acesta este motivul pentru care doar 8% din peștele sălbatic care poate fi cumpărat în România, în prezent, are această certificare”.
Aproximativ 13% din portofoliul de produse din pește al Alfredo Seafood este certificat MSC: cod, macrou, hering, somon sălbatic. Compania a primit atestarea MSC pentru procesele de ambalare și prelucrare a peștelui, îndeplinind criterii riguroase de depozitare, procesare și flux logistic.
În ansamblu, 70% din peștele vândut pe piaţa românească este sălbatic.
